u5tf t

octombrie 1962 (anul VII)

In CCeSl riumar

SĂ NU-ŢI FACI
PRAVALIE
CU S C A R À
Piesi in 3 acte
de EUGEN BARBU www.cimec.ro
Nr. 10 (anul VII) octombrie 1962
REVISTÀ LUNARA EDITATA
DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA $1 ARTA
SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.
Pn«.
S U M A R
Lucia Demetrius
LA PRIETENI 1
DE VORBA CU RADU BELIGAN •
despre : locurile libère din repertoriu ; piese b u n e şi
cosmetică regizorală ; regizori si actori ; mode şi fetişuri
(Interviu de Mircea Alexandrescu) . . . . . . . 5
S i NU-ŢI FACI PKĂVĂLIE CU SCARĂ
Piesă în trei acte
d e EUGEN BARBU . . . . 8
SPECTACOLELE TEATRULUI NATIONAL DIN BUDA-
PESTA 51
•
Lucian Giurcheacu
PIESE MARI, PIESUŢE ŞI PSIHOLOGIA SUCCESULUI . 58
D. Esrig
PROGRAMUL ARTISTIC A L TEATRULUI : AFINITÀTI
ŞI EXIGENŢE 60
FOTOLIUL Nr. 14
Arlechin
SPOVEDANIA UNEI ACTRIŢE 64
MUNCA REGIZORULUI CU ACTORUL
Horea Popescu
SA SCURTÀM „DISTANTELE" 68
Valeriu Moisescu
MAREA BUCURIE DE A JUCA 70
G. Tovstonogov
DESPRE ACTORUL CONTEMPORAN 74
•
Camillo Osorovitz
UN NOU LIMBAJ TEATRAL 79
Dana Crivăţ
600 KM CU GRAHAM GREENE 83
CRONICA SPECTACOLELOR 89
Coperta I : Arkadii Raikin şi „feţele" lui
Coperta IV : Colectivul secţiei romîne a Teatrului de Stat
din Tg.-Mureş
De la stînga la dreapta : Eugen Mercus, Maia Jndrieş, Nae
Floca-Acïleni, Ioana Floca (sufler), Al. Anghelescu, Livia
Duma-Baba, Barbu Baranga, Minai Raicu, Valentino Dain,
Minodora Condur, Diplan Const., Miron Şuvagău, Ion Nanu
(regizor tehnic), Elisabeta Daicu, Zeno Fodor (referent
literar), Minai Dobre, Minai Gingulescu, Valentina Iancu,
Al. Arşinel, Camélia Zorlescu, Valeriu Popescu, Anca Roşu,
Vasile Vasiliu
Desene de t CIK DAMADIAN, SILVAN, CAMILLO OSOROVITZ
REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA
Str. Constantin Mille nr. 6-7-9 - Bucureçtl - Tel. 14.35.68
Abonamentele «• fao prin faotorll poştall si oficllie postale dln Intrsaga ţarl,
PREŢUL UNUI AB0NAMENT
16 loi pi trel (uni, 30 loi ps saso lunl, 60 loi po un an

I^IH- ri: :
:
? T 't •
www.cimec.ro
LA PRIETENI

in aceasta Lumă a prieteniei îţi depeni în gînd, în chip firesc,

tot ceea ce ştii, tot ceea ce ai primât, tot ceea ce ai învăţait, tot
ceea ce te leaga de marea ţairă orietenă.
Dragostea, chiar cea mai justificată, îşi caută mereu temeriu-
iriile, îi place să şi le petreacă iar prin amintiire, ca să crească
şi mai neouprdnsă, ca să se u m p l e de bucunia piropriei ed intansàitati. Mi-aim t r a n ­
scris d e muQite ori impresdile şi emoţiile, descoperirile personale — acele desco-
periri aie u n o r lueruiri cunoscute de adţii, d a r p e care le face inima ta, şi au
altă euloare, altă forţă decît aceea a lucruliui aflat — dupa fiiecare calatorie în
Unàuttiea Sovietioa. A m văziuit, acum câţiva ani, după ce din capul locufliui cu-
noşteam Moscova şi Leniingraidiul, A23erbaidjan.ul şi Uzbekistanul, şi n n a m înitors
atunci fenmecată d e acest sud fierbirote, semanat d e străbune monufmenibe, în
care o cdvUizatie noua a créât o viaţă direaptă şi dànamica Orientnilui îrogropat
de catre secolele trecuite în injustiţii şi inertie. Aim vizitat acuim, la începutul
acested veri, repulblicile uindonale balitdee, şi a m cunoscut alite chipuri aie acestei
uriaşe şi unitaire personaiiitati care e Uniunea Sovietică. întimsă, desfăşurată oa un
continent, cuprinzând, ca şi el, clime, peisaje, popoare diferite, muinţi si flhnvdi
şi m a r i şi lacuri, taiga şi stepa, gneţuird eterne si păduri tufoase care nu cunosc
paloarea iernii, t a r a asta miniunată a creseut totusi, în ultiimele decenii, u n sdngur
om, acel om eu minite 'liucdidă, eu inimă dreaptă şi fierbinte care, în orice loc al el
s-ar alla, se considéra u n ziditor de l u m e noua si este un zilditor de luime noua,
de pace şi frumiuseţe. Acelaşi spirit Creator, optimnst, generos, acelaşi spirit
dâitător d e puitere an înitreaga Uniune Sovietiică.
A m început calatoria, fireste, din nou eu Moscova. Am începuit-o ou
Kremlinul, eu acea acripa a Kremlinului în care o gîndire genială a pLămădit
pentoru Rusia şi p e n t r u înitreaga omenire plamusride unei vieţi descătusate, în care
o vodniţă d e fier a înfăjptudt, împotriva rezisteajtelcr dinauntru şi spiriituliui sean-
dalizat şi spàœmînitat al luimii întregi de dincoio de granite, prdmeŒe m a r i răsitur-
nari şi înfâptuiri aie comunismuliud. Am începutt eu cabinetul d e lucru si eu
apartameaiiliui lui V. I. Lenin.
Toate sînt la locui lor, neatinse, aşa ca în zàua în care marele om le-a
parăsdt. Şi oondeiui, şi mapa, şi sfeşnicud, şi reeeptorui, portretul lui Marx şi fila
calendarului întoarsa de m i n a lui. toate au încremeniit în m a r e a liniste în care
pătrunzi eu frunitea plecată. Iţi p a r e că pînă ieri s-a kucrat aei, îti p a r e că
pasul lui iuite şi nervos a r puitea răsuna şi acurn pe ouloar, că mina lui mică
şi puiternică a r puitea deschide uşa biroului în care mersul urît ai lumii s^a
sehimbat o dată penitru totdeauna şi a căpatait o nouă şi m a r e demniitate.
Dacă te ouprinde o respeotuoasă emoţde cînd pătruntzd în acest cabinet d e
lucru, emotia ta e d e a&tă natură, îşi îngăduie sa se aonesitece ou nesfftrşiită d r a -

INSTITUTgLUï
DE 1ST

www.cimec.ro
goste şi duioşie la vederea nâaûvSi aparitaimenit locuàt de Lendn, de sora lui şi
de Krupskaia, la cîţiva paşi, alătuţri. Pe oanienii ced imai mari ai nevoie să-i iubesti
omeneşte, dimcolo de adimdira'tia şi stàima ta penitnu ei. Odaàtle acestea mici, de o
sfînta simiplitate, odai de cartiurari care nu se îimpovărează eu lucruiri multe şi
inutile, care au sinrtit nevoia càte unui mie obiect fruimos, gimgas, în preajma
lor, bucătăirda în care famdQia lua masa de obicei, si in care oescutele despe-
rechiate, fanfuoiile curate, faţa de masă împăturită aşteaptă parcă, fiecare la
locul ior, ca marele om, care avea nevode penitru el însuşi de atît de puiţin, să se
aşeze la cină eu famiiia lui, îţi zugrăvesc fidel iimaginea vieţii de ffiecare zi a
lui Lenin şi-ţi uniplu inima de o dragoste nesfîrşită pentru giganitull a cărui
inimă a cuprins, la lûndul ei, dragoste pentru toată omenirea şi visuirti de
belşug pentru ea.
Am avut impresia, vizitînd apoi pavilionuil „Cosmos" de la Expozdţia
undonală, că am făcut pe neştiute un drum drept de la clocotul vuilcanulud la
jerbele de flacără pură aruncate de focuil lui nestins pînă la car. Printre ma-
chetele sputndcilor, lunicilor, rachetelor eu care Uniunea Sovietică străbate azi
necunoscuituil ca să-1 cunoască, doua piese autentàce : conteinarul unei nave-
satelit şi capsula rachetei eu care Belka si Strelka au călătordt în Cosmos. Acolo,
adevăirate, poleite ou acel văzduh pe care miienii de-a rîndul ochiul omuiuà 1-a
privit eu teamă, ou întrebare, fără să^l poată pătrunde. Acolo, la un pas ! Ou
respiraţia tăiată v faci un lucru pe care ştii bine că nu trebuie să-»l faci într-un
muzeu : întdnzi mîna care-ţi tremură şi atingi metailuil rece. A fost în Cosmos !
în funduil pavilionuiui ruilează doua filme scurte : calaitoriile lui Gagarin şi
Titov. Asta sna petrecut în iunàe, în zilele în care Nikolaev şi Popovici —
fantasticele păsări visate cîndva de Leonardo da Vinci — nu străbătuseră încă
zide în sir, vorbind eu pàrnîntuil, oeruil, ai carui îngeri sînt azi ei. Acuim, în
octombrie, pavilionuil „Cosmos" trebuie sa se fi îmbogăţit eu iimagami şi piese,
făcute de mîna omuilud sovietic, întoarse dintre stele, de sus. Şd asta e numai
începutui !
CaMtoriiïe frumoase sînt totdeauna prea scurte. Atôt de repede a trecut.
seara uiuitoare, petrecuită în sala cea noua de spectacole de la Kremlin, în sala
uriaşă, aeriană, armondoasă ! Lacwl lehedelor, reprezentat de Balsoi Teatr, te fura
acestui palat de vis, şi pauzele — petrecute în imenséle foaiere în care păitrundea
de pretuitindeni kumdna albă a lungii seri de vară moscovite, în acest palat-
clădit parcă în văzduh, nu pe pămînt, pătruns de văzduh, pe dimensiunile văz-
duhului — te furau Lacului lehedelor. Atît de repede au trecut dipele petrecute
în cabina lui Mordvinov, în care îmbrăţişam în acelaşi timp pe Regele Lear al
acelei seri şi pe OtheMo cel neuiitat, si, repede ca fudgerull, ceasurile de calda în-
frăţire traite în jurul unei mese, sub un umbrar colorât, în grădina Oasei Scrii-
torilor, între blîmdul, profundull, fierbintele Salânski şi scînteietorul Stock !
în TaHin, capitala Repuiblicii es tone, am fost întômpinati la gară de doi
tovarăşij un barbait vodnic, blond, şi o femeie eu bucle lungi, şatene, eu care a
trebuit să ducem o adevărată luptă ca sa nu se împovăreze eu prea multe din
bagajele noastre. Nu le înţelesesem numele, pricepusem doar că ne primesc din
partea Uniunii Scriitorillor. La hotel abia am aflat cine sînt, şi izbucnirea
entuziasmulud nostru cred ca în prima clipă i-a speriat pe ced doi tovarăşi care
se aflau în faţa a doi străini expansdvi dincolo de orice protocol. Noi ştiam
acum pe cine avem în faţa noastră. Citisem „Cartea gheţurilor", această carte
plină de viaţă, de curaj, de optimism, de firesc, de poezie şi de sensibiilitate :
Iuhan Smuuil şi soţia lui, poeta Debora Vaarandi, ne-au deschis porţile de loc
zăvorîte ale inimillor lor, si zilele pe care le-am petrecut la Tallin au fost
presarate de întîlniri eu acesti scriitori plini de haz, ou aceşti oameni calzi, fireşti,
care văd départe şi îndrăzneţ, eu acesti oamend sovietici cărora le încMin de la
început o prietenie adîncă şi durabidă.
Vechiul TaliMn se ridica pe înălţimea unor coline la maluil mării. Stră-
bunele lui ziduri fortificate, turnurile, bisericiile, străziie înguste eu case gotice
colorate şi înghesuite una lîngă aita, în acea îmbrătişare medievală născuitâ
din nevoia de apărare, primăria eu turn, în care un mie muzeu înfăţişează opère
de artă, vechi toate, sînt păstrate ca un giuvaer într-o cuitie eu care se umblă

2
www.cimec.ro
ou grtijă. De sus, de pe terasele fartiificatiilor, se vede noul aras de jos, ou
parcu<rile şi blocurile lui strălucitoare, eu bulevarde largi şi, dincolo de ele, marea
de opal a nardului, portul ou vase şi catarge, ceţurile diaifane, iairguil.
O veche legendă estonă spune că în laouil Ûlemiste, vecin ou Tallmul,
trăieşte un moşneag care iese din când în oînd să vadă dacă oraşul e gâta,
pentru ca, în ziua când va fi, să-1 înece. Legenda e vie şi azi, TaHiinul se clă-
deşte mereu, se înfrumuseţează şi se întinde, pentru că vrednicul popor eston
ştie că a înoremend e tot una ou a fi cuprins de apele mofrţii.
în vila frumcasă, aşezată la poalele unei coiMne la margdnea araşuiui, a lui
Iuhan Simuul, în înoăperile ei largi, luiminoase, care ogMndesc în armonia lor
ceva din cugetul stăpânilor, am putuit aprecia în amănunt frumuseţea mobilelor
care se fabrică la Tallin. Aici e unul dàntre celé mai importante centre de
indusitrde de mobilă din Uniunea Sovieticaj de mobilă modernă, eu linii simple
şi nobàle, potrivite ou cladirile de azi, liniare şi simple şi ele.
Cînd peste restul lumii coboara seara, peste Tallin ooboară o altă zi, de
altă culoare, ou altă transparenţă. E noaptea ailbă a nordului. Tonurile de aur
ale zilei pier, în albul apelor ei pătrund alte ape, albăstrui, clare, şi întune-
rioul oél ou fum şi ou funingine în el nu vine niiciodată. Amurgul e alb pînă
în zori, cînd soarele toarnă din nou în el miere şi trandafiri. Marea înereme-
neste, imens safir. Suib acest cer străveziu şi înalit, Talldnul îşi desenează turnu-
riiie de umbră ; pe el, Toomas, oşteanul de fier de pe turnul .primariei vechi. stă
ou halebarda ridicata în vesnioa lumină şi mosneaguil din Ulemtiste a împietrit
acolo, în fundiul apelor cenuşii, pentru că zgomotul marelui şantier de con-
struictie care e oraşul nou ajunge neourniat pînă la el şi îl sperde.
Şi mai départe înca, Leningrad, Tartu, Riga, Kiev, siluete de oraşe, chipuri
de oameni, imagini dintr-^un muzeu, toate cîte au pătruns o data pentru totdeauna
în inima ta, ou dreptul pe care-1 au asupna ei frumosul, împlinirile omenesti care
depăşesc limditele stiuite şi deschid perspective fără de margini, toate imagindile
despre care ai vrea sa m a i . scrii, toate imaginile a căror profunzàme ai vrea
s-o poţi reda în scris roiesc în faţa ochilor tăi în cliipa în care vrei sa aduci un
omagiu marii ţări de la rasant, în Marele Octombrie.

www.cimec.ro
Lncia Demetrius
 ^U

Teatrul Tineretului

„OCEANUL" DE AL. STEIN

Leopoldina Balanuţa (Anecika) Gh. Ionescu-Gion
(Platonovj

www.cimec.ro
 >*»■>■■-CLA».,,.

0 locurile libère din repertoriu

£ pîese bune şi cosmeticâ regizoralâ
9 regizori şi actori
£ mode şi fetişuri
în cuşeta lui din vagonul de turneu al Teatrului ds Comédie eu Celebrul 702,
Radu Beligan şi-a adus o parte din universul preocupărilor sale : cărţi, pies^. ziare,
revistc. întins pe pat, eu o piesă in faţă, citea foarte preocupat. Citeam amîndoi, la
ărcpt vorbind, acelaşi lucru : o piesă originale nouă. După ultima replică par-
cursă, e în picioare, cuprins de un entuziasm contagios. A şi văzut tcxtul in
spectacol, a intuit problemele montării :
— Va fi un greu examen pentru actori, dar şi mai greu pentru regizor.
E o piesă de cioeniri puternice între caractère puternic conturate. Orice artificial
de regie e de prisos. O invitaţie la profunzim© şi discreţie. Ştii oeva — porneşte
el pe alt ton — cred că de mult a sosit vremea să vorbim mai puţin şi să facem.
în schimb, mai multă treabă. Vezi dumneata, a devenit aproape o t~adiţie ca o
■stagiune să fie deschisă prin declaraţii solemne, să se anunţe planuri îndrăzne!e
de montări, să se facă îmbietoare promisiuni în ce priveşte prcimovarea de piese,
mai ades originale, promisiurii cărora li se rezervă eel poiţin două-trei locuri
libère. E ridicol, ba chiar este semnul unei anume superficialităţi, să-ţi marchezi
zelul animator într-ale dramaturgiei originale printr-unul sau mai multe semne
de îmtrebare puse pe o lista de piese.
— Maliţie ?
— Poate. Oricum, nu gratuită, pentru că semnul de întrebare atît de stă-
ruitor de prezent în unele repertorii are valoarea acelui semn de circulaţie P€
care-1 poţi vedea pe şosea, destinât să atragă atenţia şoferilor că s-ar putea să
le iasă ceva neaşteptat în cale. Eu nu pot crede că o strădanie reală de-a lungul
stagiunii privind pregătirea repertoriului viitor poate avea ca rezultat o solemnă
rezervare a unui loc liber pe lista eu pricina. Faptul acesta trădează mai degrabă
lipsa de preooupare. luarea prin surprindere a secretariatelor literare. Iar dacă
ai cumiva intenţia să mă întrebi cum o să arate stagiunea, amînă-ţi curiozi'tatea
pôina în iulie viiteir, cînd, oricum, va fi mai uşor să tragem conduzii, decît, acum.
să-i identificăm jaloanele.
— Să fie oare atît de greu de préfigurât ? — ma încumet. Judecînd dupa
listele de piese pe care le-am consultât, mi-am dat seama că unora dintre reper­
torii le lipseşte toemai spiritul contemporan, dezpre care ne place să vorbim atît.
E în aceste repertorii un énervant instinct de conservare şi imitaţie, o vinovatà
lipsă de contact eu ideile şi problemele de viaţă, atît aie lagărului nostru, cît si
aie oamenilor înaintaţi de pe dite meridiane. Teatrul, oglindà a vremii lui, nu

5
www.cimec.ro
 pare să-şi justifiée pretutindeni la noi aceasta denumire, destinaţia pe care o
arâta încă acum cîteva veacuri marele Shakespeare. Poate că ar trebui să ne
întrebăm din nou : vrem sa fie teatrul nostru o tribunâ de la înălţimea căreia
se dezbat problème capitale de viaţă şi se face educaţia estetico-ideologică CL
spectatorului, sau o ramură a artei ce anevoie fine pasul eu zilele noastre ?
Piesele cad în sarcina dramaturgilor, dar teatrul, cred eu, este dator să-i
determine a scrie pentru nevoile scenei de azi, aie publicului de azi, în spiritul,
eu mijloacele şi pe problemele impuse de viaţă, fără să uite o clipà că o piesă
nu se poate naşte fără cunoaşterea atît u vieţii, cît si a scenei. Mă refer ad,
bineînţeles, între altele, la cunoaşterea şi respectarea tehnicii scrisului dramatic.
— Te întrerup — îmi face semn Radu Beligan. — Ai neglijat un amănunt
de lac de lepădat : talentul. Nu e de ajums să cunoşti problemele vieţii şi să
vrei să le pui în gura unor oameni sub forma de dialog. E nevoie să le transpui
într-un conflict dramatic care să sintetizeze tot ceea ce este caracteristic în
modul de a gîndi şi acţiona al oamenilor nostri, iar acest lucru trebuie să emo-
ţioneze, să înalţe sufleteşte şi spiritualiceşte, să convingă şi sa capete valoare
exemplara. Aceasta este arta. Cunoscători ai problemelor ce mérita a fi discuta te
de pe scenă am întîlnit, dar esecul încercarilor lor, ca autori, se datora fragili-
tăţii talentului lor. Am întîlnit şi oameni talentaţi care, de asemenea, au esuat,
din lipsă de cunoaştere a lumii în care trăiesc. Pentru că teatrul nu poate con-
vinge pe nimeni despre nimic dacă nu se serveste de arta sa. Exemple nu vreau
să dau. Nu sîntem la ceasiul bilanţurilor. Dar ţin să precizez ca lupta pentru
calitate nu este o exigenţă estetizantă, ci o condiţie vitală a manifestării scenei
noastre. Lupta pentru bunul gust, de asemenea, nu este o pretenţie rafinată, ci
un imperativ al artei. E uşor să invoci un limbaj, să-i spunem colorât, să-ţi
înzestrezi eroii eu nişte apucaturi verbale şi gesticulare pe care oamenii nu le
practice din decenţă, şi rîd de ele, apărîndu-se, ca să crezi că ai produs un fapt
de artă. E mai greu însă să distilezi din amalgamul de manifestari aie vieţii de
fiecare zi pe celé demne să fie exemplare, şi prin ele sa pledezi şi să convingi
de frumosul şi poezia clipelor noastre de viaţă. Nu este de ajuins sa ai talent
şi să cunoşti viaţa, ci trebuie să cunosti şi condiţiile specifice scrisului pentru
scenă, ca să realizezi o bună piesă. Să nu uităm în această privinţă exemplul
marelui nostru Caragiale. Operaţii cosmetice asupra pieselor am văzut în fel şi
chip. Nici una dintre acestea însă nu cred că a izbutit să ascundă vieille con­
génitale aie uneia sau alteia dintre lucrările dramatice, ci doar să convingâ de
zelul neobosit al unor regizori şi actori în greaua îndeletnicire de cosmeticieni
de piese. Şi lucrul nu este nici în favoarea piesei, nici a teatrului. eu atît mai
puţin a spectatorului. Lupta pentru calitatea spectacolului trebuie înţeleasă, în
primul rînd, ca o luptă pentru piese bune. al căror mesaj să fie exprimat în
termenii artei scenice.
— Spectacolul — revin la firul întrebării mêle — cade în sarcina oame-
nilor de teatru, actori, regizori, scenografi, eu toţii laolaltă chemaţi să transpună
scenic textul — bineînţeles, lacel text cu calităţile elementare pe care le reven-
dicaţi adineauri. Credeţi că spectacolul de azi, privit în ansamhlul manifesterilor
noastre, reflecta un spirit contemporan, este expresia unei colaborări armonioase
ce concură la realizarea lui ?
— Din celé ce spuneam adineauri este evident că unele spectacole din
stagiunea sau stagiunile anterioare aveau ab initio o carenţă : un text primit
fără exigenţă, transpus eu condescendenţă şi nu arareori eu compatimire, căutîn-
du-se a se pune accentul pe tot ceea ce ar putea sustrage spectatorul de la ele-
mentul vital al oricărei montari scenice — textul. Cînd însă acesta „a stat", a
avut adică acele calităţi ce-1 făceau în mod real să devina baza spectacolului, şi
cînd privirea regizorală. cea scenografică şi cea aotoriceascê îl aveau mereu drept
călăuză, am fost martorii unor realizări remarcabile. Penciulescu a dovedit aceasta
în Prietena mea Pix şi De n-ar fi iubirile..., Cennescu, în noua montare a Mielului
turbat, Dimiu, în îndrăzneala. Acestea, împreună cu alte montări pe texte din
dramaturgia universală, cum ar fi de pildă Copiii soarelui, pusă în scenă de
Liviu Ciulei, Şvejk în al doilea râzboi mondial, realizat de Giurchescu, Orfeu în
infern, montât de Moni Ghelerter, Secundo, 58, la Teatmil de Stat din Biraşov, şi
altele sînt spectacole care se disting prin aceea că au fost realizate prin actori,
ideile fiind purtate de ei ca fauritori ai unor caractère de adîncă semnificaţie
pentru peisajul uman, pentru lupta de idei dusă de dramaturgi. Nu întîmplător
sînt considerate drept celé mai izbutite spectacole aie trecutei stagiuni. Pentru că,

6
www.cimec.ro
spre deosebire de altele, de o reuşită parţială dupâ mine, chiar dacă ecoul stîmit
de ele părea să indice un mare succès, celé pomenite şi eventual altele de aceeaşi
factura eu ele, dar pe care nu am izbutit să le văd, au dobîndit armonia, despre
care îti mai vorbeam cîndva, specifică oricârei opère de artă : unitate, stil, clari-
tate. Aotorul, solicitât din plin, s-a depăşit pe sdne, luimimind personajul ,pe care-1
avea de întruchipat. Eu, ca actor, am fost întotdeauna ostil regizorilor care cate-
gorisesc petorii după şablonul la care ei îi obligă, şi se rezumă să-i solicite în mod
unilateral. Lipsa muncii eu actorul, neangrenarea lui în procesul de gîndire a
unui text şi a spectacolului în ansamblul său, în aceeaşi măsură în care sînt sau
trebuie să fie angrenaţi pictorul scenograf, costumierul, a dus şi duce necontenit la
unilateralizarea actorilor, la şablonizare. Dar. ceea ce nu-şi dau poate seama
regizorii, duce şi la şablonizarea lor. De aceea ne supără să întîlnim repetarea
unor gaguri, a unor găselniţe aparţinînd aceluiaşi regizor, dar plasate la piese
şi persona je ou totul diferite. Prin actori, regizorul îşi îmbogăţeşte propria lui
măiestrie, îşi lărgeşte mai puternic perspectiva şi înţelegerea unei piese. Bine-
înţeles, munca cu aetorul cere nu numai dorinţa de a o îndeplini, ci şi posibi-
litatea de a o face în mod real, ea presupune metoda de lucru, spirit pedagogic.
Acestea ar fi măcar în parte calităţile uinui regizor animator. Şi aş vrea să adaug
că, după pârerea mea, orice regizor trebuie să fie un animator, dar nu şi invers.
Mult? '"me crede că altfel ar arăta spectacolele noastre dacă fiecare teatru ar
mai dispume şi de câte un studio. S-a créât asadar un curent al studiourillor, în
care, de fapt — açolo uinde exista —, se iiucrează haotic, în dordnţa doar die a
mai monta cîteva spectacole pentru nernulţuimdţi sau pentru actorii nefolosiţi,
spectacola peste plan. Eu cred ca studiul trebuie sa se facă eu fiecare mon tare,
şi nu în afara soenei principale, ci toemai pe ea. Dar studiul presupune metoda.
Generaţîle mai tinere de actori au învăţat la Institut despre Stanislavski, au
facut primii paşi pe scenă cu ajutorul lui. N-a trecut însă mult şi metoda
Stanislavski, luată în unele din aspectele ei exterioare. a fost dogmatizată şi
apoi parasita, fără ca nimeni sa se străduiască a o pătrunde în spiritul ei, mereu
viu, călăuză sigură a teatrului în orice stadiu de dezvoltare a societăţii, a gus-
tului şi exigenţelor, cu condiţia de a nu fi fetişizată, ci preluatâ în mod inteli-
gent şi creator.
Ne-am îndreptat acum ochii către altceva şi catre altcineva şi 1-am desco-
perit pe Brecht. Judecînd după frecvenţa discuţiilor despre Brecht şi brechtia-
nism, după numărul tot mai mare de piese aie lui propuse în repertoriu, s-ar
spune ca este autorul care raspunde cel mai mult pretenţiilor noastre, că teatrul
epic este, în sfîrşit, ceea ce căutam. Să precizăm : îl iubesc pe Brecht, apreciez
foarte mult teatrul lui şi unul dintre celé mai de seama succese aie Teatrului
de Oocmedie a fost realizat, dupa cum ştii, cu o piesă de Brecht. Dar nici nu pot
uita că şi spectacole dintre oele mai neizbutite de la noi au putut fi văzute cu
piese dintre celé mai bune aie aceluiasi Brecht. Nu sînt deci împotriva autorului
lui Mutter Courage, cum nu sînt împotriva nici unui ait au tor sau modalităţi
de teatru care are ca scop luminarea căilor progresului omenirii. Sînt însă
împotriva fetişizării oricărui au tor şi a oricarui fel de teatru, sînt împotriva
modei, care este o manifestare anticulturală, ce restrînge cîmpul manifestărilor
artei şi spiritului omenesc, singularizînd şi dogmatizînd.
P-1 orice fel de text conţinînd un mesaj de progrès şi în orice fel de moda-
litate teatrală — fie ea epică ori totală etc. —, actorul nu numai că este indis-
pensabil, dar este tot mai mult solicitât, i se cere mereu mai mult şi mai bun,
i se pretind calităţi creatoare mai vaste, mai noi, mai subtile, mai profunde.
Şi rni se pare — ai să gaseşti poate paradoxal aceasta — că abia azi teatrul
îşi desăvîrşeşte profilul sàu clasic, cîştigîndu-şi nemurirea. Dar, pentru aceasta,
tributul pe care trebuie să-1 plătească slujitorii lui este incalculabil, şi el se
cheama devotamentul total. Şi atunci cînd simt aceasta mare dăruire a noastrà,
oamenii ne iubesc.

www.cimec.ro
Hircea Alexandrescu
UM-Tl

www.cimec.ro

P E R S O N A JEL E
Elena Domnnaşcr
Dumitru Domndşar fiul ei cel mare
Vasile Doimnisor al doilea fiu al Elenei
Silvia fiica lui Dumitru
Dornnica soţia lui Dumitru
Alexandiru fratele Silviei
liina servitoarea casei
Domnisoasra Auirica o prietenă a casei
Boilocan lucrător la calea ferată, chinas
Ionică Para proprietarul gazetei „Căsăto-
rii"-monitor al câsâtoriïlor
Un baiat de prăvălde
Gică-hau-hau un vînzător de ziare

A C T U L I
Anul 1942, toamna. în casi cîrciumarului 'Dumitru Domnişor. Duminica.
pe la prînz. Un salon mobilat fără gust, care tine loc de sufragerie. L'n
dulap pentru veselă, eu vitrine murdare de sticlă proastă. Deasupra, o
oglindă coclită. Dezordine. Cîteva fotolii mîncate de vechime, roase. Scaune.
în jurul nnei mese pe care se află mai rr.ulte tacîmuri. O pendulă. într-un
colţ, pe un dulap, un gramofon eu pîlnie albastră. Trei uşi, drept în fată
Cea de la mijloc dă spre dormitorul Elenei DomnLşor. Cea din dreapta, spre
odaia lui Vasile Domnişor. Cta din stînga, spre dormitorul Dumnicăi şi al
lui .Dumitru. în extrema stîngă, două uşi : odăile lui Alexandru şi Silviei.
mici încăperi servind altădată de debara. întie ele, o scară ducind' spre o
mansardâ întunecată, îngustă, înghesuitâ, care are o ieşire şi pe un coridor
ce nu se vede, coridor care corespunde spre o scară de serviciu. O n d se
urră aici, se aprinde de jos un bec eu .puţinii lumină, pentru a se zări
treptele scîrţîitoare.
In cealaltă extremă, doua uşi nevâzute ce se deschid spre prăvălie şi bu-
cătărie. La fiecare intrare se aud zgomotele cîrciumii, voci amestecate, co-
menzi: „Bàiete, trei mici!", „Patru halbe şi-un ţap! ", „Socoteala" etc. Mai
tîrziu, chiar cîntecul „Iâli Marlen". 0 fereastră^ laterală dă spre o strada
mare. Se zăresc cîteva firme : „La Balon", ,,Pălărier", „Manşete artistice.
călcăm gulere la domni", „SORA, sursa tuturora* etc...

Tabloul 1 LINA : O, şi dumneata, duduie Sdlvia.

(La ridicarea cortinei, servitoarea co-
trobăieşte sus, în mansarda aglomerată
eu lăzi, pe care le scoate pe coridor,
bombănind. Se face puţină ordine. în
mica încapere se află o masâ şchioa-
pă, un pat de campante acoperit eu o
pătură şi doua scaune, în afara unui
mie dulap, eh oglinda spartă. Totul e
sordid, prăfuit.)
SILVIA (din usa odâii ei de jos) : Ce
mai faci acolo ?
LINA : Mă-năbuş. E un praf !
SILVIA : Acuim o să vină founica şi
şitad ce gura aire...
parc-ai fi coana maire !
SILVIA : M-am sătutrat de scandial.
LINA (dupa ce inspectează eu privirea
locul) : Eu ce sa mai zic, ca pe
mine cad toate. Să fi ştiut, îmi
vedeam de treabă. Aşa o casă... otel,
nui ailtceva. Pun-.te masă, scoal-te
masă ! Muncesiti cît doi şi ndcd o
miuiltumire. (Coboară scările.)
SILVIA : Parcă cine-i muitumat ?
LINA : In locul dumdtaJe, dicmnişoară.
m-aş mărita şi diusă as fi ! Ascultă
la mine.
SILVIA : Să mă mardit ? N-am decît
16 and. Mai e vreme...
LINA : O sa te oftileşiti ca mâine.
SILVIA : Ai matuirat ?

9
www.cimec.ro
U N A : Lună. Nu mai avea bani co-
naşul, săracuil ! Mai trebuia să mai
bage si un suflet de am ira oana
aia de sus !
SILVIA : Hai mai bine şi pune masa,
ca acum se întoarce bunica... (Intră
amîndouă în salon.)
U N A : Şi cine o să se muite sus ?
SILVIA : Habar n-am. Unchiul Vasile
ştie.
UNA : Se-ntoarce scorpia ! (Trage eu
urechea spre usa dinspre prăvălie.)
SILVIA : Am să te spun...
U N A : N-ai decît ! Să mă dea afară
şi gâta. Sînt satula de oase rupte !
(După o scurtâ pauza.) Nu-i coana
mare. Cînd calcă ea se dărîmă pă-
mîntuil !
SILVTA : Şerveţele ai pus ?
LINA : Doua mîind am...
SILVIA : Nu uita tacâmui bunicii...
LINA : Stiu, ştiu, i se apleacă dacă
nu rnănîncă eu tacîm de argimt...
(Intră Alexandru, fratele Silviei.)
ALEXANDRU : Bună, Sdlvia ! Gâta
ckiiguileaia ? (E îmbrăcat în uniformă
de licean, roşu de atîta alergătură.)
SILVIA : De câte ori ţi-amft spus să
nu mai vorbesita aşa ?
ALEXANDRU : Dar ţie ce-ţi pasă ?
Md-oi fi mamă, nevastă ?
SILVIA (Linei) : Adu, te rog, şi sol-
nitele...
ALEXANDRU : la te uita ce masă !
Ce-o fi astăzd ? Sfînta muceniţă
Agata şi Teoduila ? Cuviosul Nichiita
Mărtuirisditoru!l, sau ziua sfîntulud Ion
de la Lavra veche ?
SILVIA : Alexandre, am să te spun
lu' mam-mare...
ALEXANDRU : N-ai decît ! (îşi aprin-
de o ţigară.) Poate te logodeşta si
nunmi spud... (Silvia se strîmbă la el.
Linei.) Lino, sînt grăbit, se poate
înfudeca ceva la botufl. calulud ?
UNA : De...
ALEXANDRU (Silviei) : La 3 începe
prima cursa. Am băgat o mie de
lei în auistriac... (Se aud paşi apăsaţi
pe scări.)
SILVIA : Vine bunica, ascunde ţi-
gara !
ALEXANDRU : Am şters-o la mime,
să^l mai conitrolez o data. Mucles !
Nu sufla un cuvînit despre cuirse.
Hoaşca e în stare să-mi tragă o
săpuneală ! (Dispare în odaia lui.)
(Intră Elena Domnişor. E îmbrâcată
în negru, calcă în baston, eu un mers
şovăitor care arată multă suferinţă.
Are părul alb şi o demnitate firească.
In general, cînd nu e singură, simu-
lează o mare oboseală.)
10
www.cimec.ro
ELENA : Uf, scaràle astea or sa-mi
manînee mie văaţa. Scările şi plim-
bairea pe lîngă chefliii din prăvălie !
Parcă Enache n-ar ta puituit să facă
si alta initrare ! Toti beţivii se uită
la mine, femede bătrînă ! (Linei.)
Ce-ai ramas asa popândău şi casti
gura la mine ? Iar te mocai ? E
două şi n i d n-ai aşezat toate tacî-
murile. De cite ori să-ţi spun că în
casa mea n-am nevoie de leneşi ?
SILVIA : Las-o, bunico. E una sin-
gură. O mai cheamă şi tata. Stii
ce-i duminica jos, în bodega...
ELENA : Tu nied nu mi-ad sărutat
mîna astăzi. (I-o întinde.)
SILVIA : Cum a fost la cimitir ?
ELENA : Cum sa fie ? Lume muiltă.
Era şi domniul Hie Mitarcă şi ăla
eu magazinul de fierărie, cum îi
23ice ?
SILVIA : Herghelegiu...
ELENA : Am începuit sa udt, da, Her-
ghelegdu, Multă lume are morţi în
pamînt în ziua de astazi...
U N A : S-aduc vinul de jos ?
ELENA : Ce mai întrebi, toanito ? In
casa asta se bea apă numad dimi-
neaţa...
(Lina dispare.)
SILVIA : Nu mi-adi spus totui, bu­
nico...
ELENA (aşezîndu-se, după ce şi-a le-
pàdat basmaua neagră care-i în-
velea capul) : E un praf aied ! De
cite ori inam spus nătînitoaled ăsteda
să mature bine... Uiite, îţi place ?
(Scutură poalele perdelei de la fe-
reastră eu vîrful bastonului.) Unde-a
dispăiruit ?
SILVIA : S-a dus după vin.
ELENA : Sa vezd ce-d fac cînd s-o-n-
toarce !
SILVIA : $i ?
ELENA : Preotul a făcuit o slujbă
foarte frumoasă... (Zgomot de vase
la uşă.)
SILVIA : Stai puiţin, să-i deschid.
ELENA : Iar sparge nenorocita ceva !
Ei, nu, c-o dau afara ! (Se repede
dupa Silvia eu o uşurinţă care o
trădează.)
LINA (intră eu o damigeană şi eu
cîteva vase) : A zis conaşul că
putem sa punem masa... (Silvia o
ajută.)
ELENA (din nou pe scaun) : Iar a
fumât, darbedeul !
SILVIA : Zău. că nu, bunico, ţi se
pare...
ELENA : Nu»-! apăra. Nasul meu nu
ma înşală. A fost aded şi-a fumât.
Aşa e dacă are un tată ca al lui ?
 (Linei, care a ciocnit un vus.) Vezi,
sparge ceva, că n-ai m a i s p a r t d e -
miilit ! A m să-ţi opresc din leafă
pagubele făoute...
LINA : Opriti, ooană m a r e , că tot
cîştig de m ă prăpădesc !
ELENA : Sa n u fdd obraznică, aiuzi ?
SILVIA : Bunico, n-ad terminât...
(Làna iese şi intră tot timpul,
zînd masa.)
ELENA : A fost puiţin cam frig, d a r
vechii lui prdeteni n u 1-au uiitat. A,
cine era bunicuil tău...
SILVIA : L-ai iubit m u l t ?
ELENA : Daca 1-am iubdt ? De cînd
a mûrit, uite, azi sînt şapte ani,
m a duc în fiecare zi la cimiitir...
SULVIA : Ce-d dragostea, bunico ?
ELENA (bănuitor) : C e te-a găsit ?
Ad crescut şi tu, fettto... (O priveşte
lung.) Eh, o prostie ! întâi t e ia p e
sus, asa se spune, parcă ai fi beat.
P e u r m a , lasă fleacuirile ! Uiifce mai
bine ce-au sords p e piatra de m a r -
moră. (Scotoceşte într-o geantă arun-
cată pe scaunul de alături.) N-au
schimbat dseît u n eu vînt. (H întinde
o hîrtie.) Citeste tare...
SILVIA : „Spre a m i n t i r e la inima şi
caracfcerull iubit d e toţi care 1-au
cunoscuit, pantru iuibiţii lui copii,
firaţi, suirord, soţde, respectuos, sincer
şi devotat. Născut în anuJ 1869, în
Ducureşti, Enache Domnisor, în sourt
tiimp reuşi prin muncă cimsitită pe
calea comertuflui a-si créa o situafie
frunioasă..."
ELENA : Aicd n n a m oertat eu pietrarii.
Au pus avère frunioasă. Dar ce era
s ă le mai f ac ? Piatora e gâta, lite-
r e l e băitute în aur. nu se m a i poate
schiimba nimic. Citeste m a i départe...
SILVIA : „încetat din viaţă, în floa-
rea ei, cînd se credea mai fericit,
lăsînd regretele celor care 1-au cu-
noscut..." — Dundco, nu-mi place !
ELENA : Ce nu-ţi place ?
SILVIA : Plaça asta si ce e sords
p e ea...
ELENA : l a t e u i t ă ! Şi d e ce nu-ţi
place, m a rog ?
SILVIA : Nu trebuia...
ELENA : Adică tu crezi că un om ca
Enache Domnişor, care a lăsat atîta
avère, nu m é r i t a o plaça d e m a r -
moră d e 30.000 d e lei ?
'SILVIA : Nu e vorba de-asta...
ELENA : Atunci ?
SILVIA : O cruce sdmiplă ar fi ajuns.
ELENA : Dar luimea ? Ce crezi că a r
fi zis l u m e a ?
SILVIA : Ed, lumea...
ELENA : Esta încă tânără, fetdiţo ! Nu
ştdi ce îinseamină gura lumdd. Enache
ne-a lasat restauiran.tul, banii, lu-
crurile ; crede-mă, m é r i t a o piatra
d e marmoră. Nici nu sînt trei la
fel în cimiitiruil Sfînta Vineri,
m-auzd ?
SILVIA : Oamenii pot fi preţuiti şi
altfel...
ase-
ELENA : Cum ? Ou pomeni ? Slavă
Domnului, d a u în fiecare săiptămînă
d e pomană. La ziua Adormiirii
Maicii Domnului...
ALEXANDRU (intrînd) : De ziua
sfîinituilui Ion Guiră d e Aur adund
toţi milogdi şi le imparti haine,
ştdim, ştim...
ELENA : Obrazndiouile ! Ascuilţi la uşi...
ALEXANDRU : Nu-i adevărat. Am
a v u t treabă, a m făcut u n austrdac
şi... (Se bate peste gură. Silvia îi face
semne disperate din spatele Elenei.)
Acum că a m zis, gâta !
ELENA : Oaid or să t e mănînce !
ALEXANDRU : Atenţle aicd : Cursa
I-a : Zambïla, plasat Tăciune ; cursa
a Il^a : Avanti, plasat Camélia ;
cursa a I l l - a : Silfida, plasat Go-
rila...
ELENA : Ieşi, dacă nu vrei să te spui
tatălui tau cà-i furl banii din t e j -
ghea şi-i joci la curse...
ALEXANDRU : Am un tată, pe cdnste!
Ce ziici, bunico ?
ELENA : Zdc c-o sa se ducă d e rîpă
casa DomnisorMor dacă m ă p r ă p ă -
desc eu, Elena Domndşor, m a m a
voastră a tuturor. Ah, să te a u d ă
Enache, să stie el de ce nepoţi a
a v u t parte...
ALEXANDRU (se repede la Silvia,
smulgîndu-i hîrtva data de Elena) :
Oe-ii ăsta ? Un pomelnic adus de
prea cuvioasa d e la cimitir ?
SILVIA : A l e x a n d r e !
ELENA : Vrei să m a omori, vrei să
m a omori !
ALEXANDRU (neascultînd protestele,
mormâind la început, apoi tare) :
Auziti : „Viata-i ca o floare, cît
itimp s-a vestejiit. Şi ce trebuie să
moară. Totul a r e un sfîrşit..." Bravo!
ELENA (vrea să-i smulgă hîrtia) :
Dă-mi-o !
ALEXANDRU (alergînd în jurai me-
sei, rîzînd) : P u n pariu că versuirile
sînt făcute d e domnul Ionică Para...
SILVIA : Dă hîrtda, nu t e mai prosti...
ALEXANDRU : N-o dau pînă n - a m
sa citesc totuil !
ELENA : Alexandre !
11
www.cimec.ro
ALEXANDRU (scăpînd de Silvia) :
„Adio, scuimpi pnieteni, Si ced ce
m - a u iubit, O lacriimă şi-o floare,
Pumeti-imi la picioaire !" Straşndc !
SILVIA : Alexandre, încetează !
ALEXANDRU : Cuim să încetez, giscă !
Tu erai mad mdcă, n u ştii ce fel d e
om a fost bumioui ! Daca air citi ce
scrie p e pietroiul d e matrmură p e
care i 1-au aşezait p e pdept, s-ar
ràsiuci tn moaimânt !
ELENA : Cum, şi tu spui a s t a ?
ALEXANDRU (Silviei) : Deci m i esta
chiar o gîsca ! Ţîlhatnuil ăsta d e
doirnmul Ionică, buindco, şi-a b a t u t
joc de d u m n e a t a . Orede ca p e m o r -
m i n t e se pot aşeza toate ibazacomiiiile
p e c a r e le scrie în gazeta ce eu
onoare conduce. Ia-o. (H dă hîrtia
Silviei.)
ELENA : Eu 1-am ruigat. Atît s^a p r i -
cepuit, atît a fâcut ! Mă d u c să m ă
dezbrac. (Cotre Lina, care tot mai
aşază masa.) Mai repede, Lino, ca
acum vin musafirii. (Intră la ea în
odaie.)
ALEXANDRU : P e cine m a i a v e m
astazi la m a s ă ?
SILVIA : P e dommuil Ionică, p e dom-
nişoara Aurica...
ALEXANDRU : Molia aia...
SILVIA : Ce-ai eu femeia ?
ALEXANDRU : Miroase a prescură şi
a bdseirică d e la o poştă ! A r e 40 d e
ani şi parca a mai fost înmormân-
taită o data.
SILVIA : T a d , ai o gwră !
ALEXANDRU : Tot m a i v r e a onam-
m a r e s-o m a r i t e ?
SILVIA (trăgînd eu ochiul spre ca­
mera bătrînei) : Vrea să d-o Drezinte
donmuHui Ionrieă.
ALEXANDRU : De ce n-o ia el de
neva&tă ? Ce-ai zice d e o pereche
ca asta : o molie eu u n gîndac de
gunod ! Nici că se poate ceva mai
nimerit...
SILVIA : Domndsoara Aurdica e o fe-
m e i e foarte cumsecade...
ALEXANDRU : Prostii ! Ştii tu ce-i
àla u n om cumsecade...
SILVIA : Aş vrea să te-ntreb ceva.
ALEXANDRU : Te-ascult, printesa !
SILVIA : De ce se uirăşte t a t a eu
unchiul Vasdile atît ? Aseară i a r s-au
certat până tîrzdu...
ALEXANDRU : Nu-i pentru copia ca
trime. $i d e unde-ai m a i scos-o că
se urăsc ?
SILVIA : Simt eu. Cît e r a m mdcă
n - a m băgat. d e seamă. d a r acum...
ALEXANDRU : Ţi se pare. Unuia nu-i
place bautura, ailtuda...
12
www.cimec.ro
SILVIA : Nu e n u m a i asta...
ALEXANDRU : Fleacuri !
SILVIA : Tu niu stad toată ziua acasă.
Aici, în aer, e praf d e puşcă J
A L E X ANDRU : Stotem mulţi şi nu
n e djuibim unii p e aAţii, a ş a se în-
•tâmplă orkunde-i înghesiudallă. Biu-
nicuilui1 îi plâcea hairmâilaia. Era un
o m d e petreoere, desi a v r u t s ă aiba
n i ş t e copii ouimsecade. Stià ce-a
ifăcut o data, diupă razbod ?
S I L V I A : Nu.
ALEXANDRU : Ce timpurdi ! El şi ou
mai' rniuiti, la u n chef, a u îngropat
p a t r u ţigani p î n ă la brîiu în p ă m î n t
şi lena spuB ca nu-i scoate de-acotlo
p î n a nu s-o s a t u r a el d e constat...
SILVIA : Dar era o nebumie !
ALEXANDRU : P a t r u zile ina ţdmut
a ş a ; pîna începuseră sa puftre-
zească. P e n t r u 20 de poli, d a r erau
bani, ce-i d r e p t !
SILVIA : Şi tu ai v r e a să faci la fel ?
ALEXANDRU : De ce n u ? Poate ceva
şi m a i strasniic. Vezi, Silvia, noua
n i se face frică d e lucrurile neobdş-
nuiilte.
SILVIA : Poate.
ALEXANDRU : d t e o d a t ă m a apucă
necazul p e toţi ăştdia ai noştri. Bane
că e război. Ce stupid, s ă trădeşti
ca o râmă în casa asta, fără să poţi
sa faci ceva, s a auzi aceleaşi dis-
curtài despre bani : cît a costat vdtnul,
cît a costat nu ştiu ce ; l a tredi cu­
vante, mereu înitrebaa-ea : CSt ? Sînt
şapte ani d e cînd a murait bunicul
şi, iată, a c u m a r e şi o piaitră d e
marrnoră p e niorrnânt. Cînd o sa
miuriLm şi noi, o sa avem plăoile
noastre d e m a r m o r a p e c a r e or să
fie săpate eu ilitere d e a u r versu-
'leţe ca aceiea d e adineauri. Tra-
dÉtia farnridied, ce vrei ?
SILVIA : Taci !
ALEXANDRU : Nurnai câ noi o sa
d a m în p r i m i r e m a i cuirînd decàt
a u 'mûrit batrônii. Noaptea a u d ciz-
m e l e soidaţilor p e caldarîm : t r o p !
trop ! Miroase a m o a r t e şi-rni place !
Cineva s-a pus eu lopata pe luimea
asta si v r e a s-o îngroape. Exerciţii
antiaerdene, comunicate, morţi, r ă -
ndţi, eu zecile, eu suiteile d e mrii.
Peste o l u n é initiru în scoala d e
ofi.teri. Ma săturasern să tot caitesc
carţi de aventuri. A v e n t u r a e îna-
intea mea. Mie îmi place războiuJ !
Cel ipuiţin niu-i pliotilcos, cum e casa
a s t a a Domnisorilor !
(Intră Elena, auzind ultimele cuvinte.f
ELENA : Prostii ! Gărgăund de copil
crescut în puf ! De ce să-ţi plaça
 războdiul ? Ducmiibru acre bani, o să
dea majuirilor ceva şi o sâ crămîi
Jlîingă tejghea. Aşa a făcuit şi Enache,
pă 917, ce era prost să se schiilo-
dească pe-aoolo ? O sutmă bumicică
mode trebuie şi gâta ! Stai la ma-
nutantă !
ALEXANDRU (batjoooritor) : Darr caïuza
sfîintă a neamuirud ?
ELENA : V-a bagat în carp la şcoailă.
Ce cauză sfînrbă ? Caere cauză sdEintă ?
Ascultă ta mine, că sînt femede bă-
trîmă. Răziboadele le fac cei lacomi
de bani, că nu le mai ajumge. Şd
pentru asta se spun atîtea vorbe
frumioase...
ALEXANDRU : Buinico, estdi înteleapta!
ELENA : Ca să vezi, magaruile ! (Il
îmbrăţişează.) O să-ţi pară rău după
mine cîmd o să mor, da, da...
ALEXANDRU : Iar începi ou pro-
hodui ? Dumneata o să cneHngcroipi
pe taţa ! Casa Domndisorilor e de
neîinichipuit fără stîLpiuI ed, £ără
venerabila Elena Dommdşor....
ELENA (simulînd vechea ei oboseală):
Vod credeţi că ma prefac, dar nu
e adevarat. Mă cheama barbatuû
meu (Lînigă et, sa-i port de gtrdijă p<e>
lutmea ceailaltă.
ALEXANDRU : Asta să i-o spui lui
mutu' ! Abia a răsuiflat ruşuirat c-a
scapat de gura mataile !
SILVIA : Iar te obrăznieeşti.
ELENA : Pe Alexandnu, Enache îl
dtu'bea foarte m/ult. Cînd Una născut
madcă-ta, udlte, ţim mdJite ca acuim,
a spuis : „Bravo, Domndco ! Eştfi
os bum ! Domndşorii au încă urn
barbat în famiilie..."
ALEXANDRU : Lasă, mam-mare, şfcLu
ee-o să spui. (O imită.) Pe faţada
casei noastre e o finmă : Enache
Domnişor § fiii...
ELENA : Numai că tu...
ALEXANDRU : Nu puipaţi voi să mă
'fac negustor, v-am maoi spus-o. M-am
sâtuirat de deviza voastră : Clientul
mostru, stăpînujl mostru ! Eu mi-acm
ales meserda anmelor !
ELENA : Nod am mad avut mdliitarri
in familie. Ramiura mamii, ducm-
nezeu s-o ierte ! Ei i-oi fi semă-
nînd ! Tot ndtşte zdrahoni : diubeau
cartiie, muderile şi băutura ! Ce mai
ohefudau şi ăda !
LINA (intrînd) : A sosit domnişoara
Autrica...
ELENA : Să poftească.
ALEXANDRU : E pumotuala ca um
cioclu !
SILVIA : Taci. cà te-aude.
lo
www.cimec.ro
(Intră Domnişoara Aurica, femeie de
40 de ani. E îmbrăcată într-un par-
desiu vechi, pe care-l scoate, ràmî-
nînd într-o rochie cenuşie, prost
croită. E încărunţită pretimpuriu, ti-
midà, eu o privire iscoditoare. Pe
cap, o pălărie demodată şi ridicolă.
în mîini, o umbrelà eu ciqc de raţă.)
ALEXANDRU (Silviei) : O să manîne
în restaurant, numad să n-o mai
văd. Azd are să-md meargă prost.
Mi-a ieşit paguba mainte, s-a dus
draicuilud auistrdacul !
AURICA : Ruina zirua !
ELENA : la loc, draga mea. Ceilalti
n-au sosit înca, o sâ mai stâm de
vorbă.
AURICA (se asază) : Mulţumesc... (Stă
numai pe un colţ de scaun, privind
în jur puţin intimidată.)
ALEXANDRU : Pad, eu am plecait !
Dacă îintreabă tata de mine, sà-i
spufneţi că m-a chemat un coleg
la el, să învăţ. (Face semn Silviei.)
Barba ! (Se opreşte în Jaţa Auricài.)
Spune, dumneata ce crezi ? In ouersa
a V-a să pun pe Bufalo plasat sau
pe Narcis ?
(Aurica da din umeri, uluită.)
SILVIA : NUHI lua în seamă, domni-
şoară. Are gărogăufni.
(Alexandra îşi ia pardesiul din cuier
şi coboarâ în restaurant.)
ELENA : Zbourdalnic ! Ce-i pasa ! La
19 and, toţi smt da fel. la spune,
ce-ai făeut azi ?
AURICA : De dimineaţă am fost la
piaţă, ia Matache Măcelaru. Am
gasit, coana mare, ndşte cambafd, să
mă scuze copdda asita, că-i de faţă,
pairdon cît pu/mnull !
ELENA : Nu mai spune !
AURICA : Şi-o funie de ceapă ca pe
mina ; să mă bată duminezeu dacâ
te mdent. S-a asezat plaça de matr-
mură pe mormântinl soţudiud dum-
neavoa&tră ?
ELENA : Acum un sfert de ceas m-^am
întors de la cimiticr. Au fost rboţi
ii>rietenii raposatului. Numai negus-
tori din Lipscanii, din Gabroveni.
AURICA : Om iubdt, ce mai ! Mi-a
parut rău ca n^am putut să merg
si eu.
ELENA : Vezi că 1-am iinviitat la
masă si pe dominul Iondcă. Fii şi
druimineata mai îndrăzneată.
AURICA : De..
ELENA : Ararnjează-ti puţin părufl şi
ara.bă-.te mai înfiDtă. Ah. de ce cnu
mai sînt eu tinără o data ! Ai adus
fotografia ?
AURICA : Am adus^o.
ELENA : Daca în tred săptăimîni mi t e
cumiuini, să nunmi spui mde Eleno !
(Intră Vasile Domnişor. E un bârbat
înalt, de 40 de ani, eu mustaţa pe
oală. bine făcut, eu un obraz sănătos.
Are un sort de piele dinainte.)
VASILE : Gâta m a s a ?
ELENA : Unde-i Duimitru ?
VASILE : Bea ou Pozmagiu şi eu Bi-
ziohie.
ELENA : De ce-1 lasi ?
VASILE : Afacenille. Lui frate-meu îi
tirebuiesc bani şi ăştia m a i au ceva.
(Aurieăi.) Ce mai faci, domnişoairă ?
AURICA : Cu trebim-dle.
VASILE (Silviei) ; Tu ai mîneat ?
SILVIA : Nu. Vă asteptam.
VASILE (o mîngîie patern pe obraz) :
Azi ored că n-ai să mai păzeşta
pereţii ca duimilniica trecuta. Sa t e
duci la ciinema.
ELENA : Cum o să iasă singuiră p e
Grivita, sa se lege golanii d e ea ?
VASILE : O tdneţi adei între pereţii
ăştia asudaţi d e abuiri d e vin I
(Scoate un pumn de bani.) Poftàni,
n-o asculta p e marna. Ar trebui să-ţi
găseşti o cdlegă, o prietenă...
ELENA : De u n d e s-o ia ? Aţi soos-o
d e la şcoală penitiru că v ă trebuiau
ajiutoare în prăvălie. In fiecare diu-
minică îţi aduci a m i n t e ca fata asta
(ezită)... a noastră e tînără, şi câ
a r trebui să se ducă să se pliniibe.
SILVIA : Ştiu eu ce-am d e făcuit, n/u
m a i m a sfăituiţi., (Nu ia banii.)
AURICA : Silvia e fată m a r e de-acum.
In cuaûnd o să înceapă să m e a r g ă
la dans, la Locomotiva, la sala,
şi poate o să găsească u n băiat
care să-i plaça...
ELENA : Băiat o să-i găsim notL
VASILE (căutînd ceva pe masă să
mănînce) : In familia noastră nici
barbatii n u s-au însuirat de capul
lor.
SILVIA : Mai e pînă a t u n d .
VASILE : Lino, p u n e mincarea, ca
n-am t i m p să aştept. A m t r e a b ă în
prăvălie.
ELENA : Nu se poate, a m chemat şi
p e domnul lonică Para, ce naiba,
totdeauna t e parti ca un sălbatic.
(Lina se uită nedumerită la amîndoi.)
VASILE : Eu nu m-amestec în tirebu-
rile voastre şi nici voi n - a r trebui
să vă amestecati în aie mêle. Ştii
bine cine ţine prăvălia asta în spl-
n a r e de la moartea tatei.
ELENA : I«r o să-mi spui ca Dumitru
e un beţiv. !
14
www.cimec.ro
AURICA (Silviei) : Si de ce nu mergi
l a scoala ?
SILVIA : M-am îmibdlnăvit şi d e a-
tuncd tata n u m a i n u a lăsat să
învăt. A spuls că sînt p r e a slabă si
ca o femeie, dacă ştie să aşeze m a s a
bănbatuiliui, îi ajunge.
AURICA : B a să m a ienti că m - a ­
mestec. nu e adevarat. Ultinuil ter-
ohea-berchea vrea o tifcrata.
SILVIA (cu puţină duşmănie) : Nu
pot sa ies din cuvînitutl lui.
ELENA (lui Vasile) : Azi au pus pie-
fcrarii med plaça de m a r m o r ă .
VASILE : Bine ca s-a t e r m i n â t şi cu
asta, că minai seos peri albi. Lino,
m i - e foame...
(Lina, din uşă, unde aşteaptă, priviri
interogative spre Elena.)
ELENA : Aşteaptă !
VASILE (Lànei) : Ai c u r ă ţ a t sus ?
LINA : Da.
ELENA : Şi ăsta cane mai e ?
VASILE : Cine, chiriaşdl ? Băiatul unui
consătean.
(Silvia, gest la picioare. De altfel,
cînd merge, se observa la ea o u-
şoară şovăială a paşilor, semnele unui
reumatism aflat la început.)
AURICA : E c a m rece la d u m n e a -
voastră. Trage.
ELENA : Da, trage. Geamuri şi uşi,
oîite vrei. Şi fata asta suferă de pd-
cdoare.
AURICA : Eu ou uirechile mêle, la
eel m a i m i e curent, gâta, m a umflu.
SILVIA : N-am facuit încă fooul.
Unehiull Vasile spune că abia la
I noiembrie trebuie aprins, pentru
că altfel n e î n v ă ţ ă m prost.
VASILE : Marna, a r trebui să-ti a-
duci a m i n t e de ceea ce ţi-am m a i
spu».
ELENA: Vasile!
VASILE : Dacă ţâi la casa noastra,
dacă n u vrei sa se ducă dracuilui
totul !
ELENA : Este băiatuil meu, ca şi tinef
VASILE : Da, d a r e un descreierat.
Tata n-ar fi făout altfel. L-ar fi des-
moşitenit. Trebuie să te gîndeşti la
viitorui copdilor ăstora. Dumitru o
să bea totul, pîna la ultima leseaie.
ELENA : Ce inima d e cîine ai ! Cui
oi s e m ă n a ?
VASILE : Lui tata. El a chefuit, d a r
nu şi-a băuit capiltaliuil.
ELENA : Vrei să-1 vezi pe frate-tău
p e d r u m u r i , cerşetor la usa t a ?
VASILE : Vreau să ţin cu dinţii d e
averea noastră. Dac-o sa mori, el
o să-şi ceară partea şi într-un a n ,
 ce în/tr-un an ? în cîteva luni o să
prăpadească totua. Si-atumci? Copiai...
ELENA : Tacd !
VASILE : Mai gîndeşte-4e !
ELENA : Nu pot. M-air blestema, şi
p e luimea cealalta n u mi-aş m a i
gasd liniştea.
VASILE : Nu. Diumiitau o sâ-ţi facă
pomenile şi eu ştiu cît ţii la ele...
AURICA (care a discutât aparté eu
Silvia) : Vii diseară la biserdea ? O
să fie foarte fruimos. Sont toed cu-
nunM.
SILVIA : TTrei ?
AURICA : Da, ştiiu d e l a pireot. Nuimai
u n a a toemit, îmsăj corul.
SILVIA : D u m n e a t a n u scapi o numtă.
AURICA : Nici una.
L I NA : Vă cauită cineva, coană m a r e .
ELENA : A sosit domnud Ionică, poti
s a pui masa, cheamă-tl, toanto, ce
mai aştepţi ?
(Intră îonică. Tip rotofei de mahala-
giu spilcuit. Are in mînă un bucket de
flori pe care-l dă Elenei, sărutîndu-i
mîna.)
IONICÀ : Sărut-mâiniie ! Sairut-nûinile !
Respectele mêle.
ELENA : Poftim, poftdim, d o m n u ' Io-
nică, vai, ce flori frumoase ! (Tutu-
ror.) Domnui Ionică P a r a , ziardst.
(Ionică sărută mîinile femeïlor. Silvia
are un gest de reţinere, pe urmă în-
cuviinţează eu oarecare mîndrie.)
VASILE : Ce m a i facd, domnuQe ?
IONICÀ : Cu treaba, eu treaba.
ELENA : Lino, l i n o , ia pardesiud ăsta !
(Arată spre Ionică, care şi-a scos
pardesiul. Lina il ia.)
AURICA : Stiu că aveţi u n ziar...
IONICÀ : Da, conduic gazeta „Căsă-
torii", monitor al căsătoridilor. Doi
lei cuvînitui. Am făcut şi continui
să fac o muilţaime d e oameni fericiţa.
(Aurica îl pofteşte cu un semn pe
scaunul de lîngă ea.)
ELENA : Scump, d a r face ! Muilte
femei s^au căpătuiit d e p e uirma
domnului Ionica !
IONICÀ : Coana m a r e e prea drăguţâ
eu m i n e !
ELENA : Da' d e u n d e !
IONICA : Trebuie să înţelegeti : sînt
şi fin timiide, femei sau chiar băr-
baţd cu suflete alese care n-'ar în-
drăzni m ă c a r să prirvească în ochii
cudva. Şi atunci, cu o fotografie şi
eu cîteva cuvinte bine meşteşu-
gite, eu fac apropierea î n t r e aceste
fiinţe alese şi sincere. Gazeta mea,
15
www.cimec.ro
dacă n u exista, trebuia inventaită,
c u m a spus cine va.
(Lina începe să servească.)
ELENA : P e v r e m e a m e a femeile îşi
găseau aiLtM bărbaţii.
VASILE : Şi e chiar atît de simplu ?
IONICĂ : Da, omuil vede fotografia,
cdteşte dedesubt : „Tînără onestă, ti­
trate, dacă e, caută cămin fericit..."
AURICA (Silviei) : Ce s p u n e a m eu a-
dineauri : ttiitrată... Şi dacă n u e ?
Ca mine, d e pdddă.
IONICÀ : Daţi-mi voie... sau : „Vă-
duvă, dacă e, avere bunicică, venit
siigur, cauită domn serios..."
ELENA (Auricăi) : Ce zicd ?
AURICA : Ce să zic ?
ELENA : Practic, oamenii scutesc
timpul.
AURICA : Şd cam cîte anuniţuri publi-
catà lunar ?
IONICÀ : L u n a r ? P a t r u pagina p e zi,
e o gazetă...
VASILE : Atîtea femei sint n e m ă r i -
tate?
IONICÀ : N-am hîrtie cite cereri.
ELENA (dîndu-şi seama că Dumitru
n-a sosit încă la masă) : Lino, chea-
mă-1 şi p e domnuil, de jos, noi a m
terminât supa...
(Lina iese.)
IONICÀ : Spuneti-mi, coană m a r e , c u m
a ieşit piaca ? As fi vendt şi eu,
d a r duminica avem atît de luici-u !
ELENA : Trebuie sa te d u c la cimitir
s-io vezi. Şi versurile dumitale,
domnu" Ionică : uite-aşa, nuimai li-
t e r e de aur...
LINA (intrînd) : Conaşu' Dumitru a
ziis că vine nuimaidecît. Pot s-aduc
rasoluil ?
ELENA : Dar p r i n dreapta, idioato !
SILVIA : Bumdco, t e rog...
IONICÀ (Auricâi) : Mi-a vorbit doamina
m a r e despre d u m n e a t a .
AURICA: Da?
IONICÀ : Aveţi u n magazin ?
AURICA : „La şicul elegant", î m -
brăcărn mirese...
IONICÀ : Perfect.
AURICA : Credeţi că...
IONICÀ : Dacă c r e d ? D a r asta-i m e -
seria m e a !
ELENA : Silvia, sarea. I a r n - a p u s
sarea.
SILVIA : Uite-o aici.
ELENA (lui Ionică, arătîndu-i-o pe
Aurica) : Ai să-i suceşti capul.
AURICA : Vai. coană m a r e !
IONICÀ : Nici o grijă ! (Auricăi.)
P e n t r u d u m n e a t a trebude u n t e x t
 sobru. dam aşa : Femede onorabilă,
venit sigur... Cît cîştigi lunar ?
AURICA : Nu pirea mult' Depinde de
sezoai. Cînd sînt nunţi...
IONICÀ : Lasă asta. Cam cît, aşa,
apiroximativ ?
AURICA : între două şi trei mil...
IONICÀ : Atumci scriem : 5000 venit
lunar...
AURICA : 5000 ? Nu e muOlt ?
IONICÀ : Trebuie să interesăm, să
iîîiteresăm...
AURICA : Dar sont o femeie cinstdită !
IONICÀ : Cinstea nu-ţi diă de môincaire!
VASILE (Silviei) : Pari cam posomo-
lûta. Ce-i eu tine ? Iar te dor pi-
cdaarele ?
SILVIA: Nu...
VASILE : Alexandru unde este ?
SILVIA : S-a dus sa înveţe la un
coleg.
ELENA : Sa învete caii...
VASILE : Dacâ nu-1 stapîneşte ci-
neva !
ELENA : Stăpîneşte-1 tu !
VASILE : Eu ?
ELENA : Tola îl cocoloşiţi ş i o sa iasă
un vagabond ! (Bea, fuira din tejgihea;
şi blegului de taică-său, puiţin îi
pasa ! la să te fi 'lasat Enache şi
pe tine de captai tau, ce-ai fi ajuns!
Desitutt eu un beţivan în famildie !
SILVIA : Bundco, avem musafiri.
ELENA : Pareă ei nu-»l cunosc ? Toată
Gxdivita îl şitie cuim cânită popeşte de
dimineaiţă pînă seara. De ce-o srta
atôita eu nedlsprăviţii ăia ?
VASILE : Sînt pe cale să se asocieze.
O goangă de-a. lui Dumortiru. Vrea
să desohidă un restauirantt eu gră-
dina de vară în centru. Are nevoie
de 500.000.
ELENA : Şi ăştia doi au 500.000 ?
VASILE : Pozmiagiu ar da jumate şi
Bizichie juima/te.
ELENA : De unde au atîţia band' ?
VASILE : Vînd carne pe sub mînă.
IONICÀ : Spuneai câ fratele dumitale
axe nevoie de o jumătate de million ?
VASILE : Poate are nevoie si de mai
mult, daca un proprietar de ga-
zetă...
IONICÀ : Mie nu-mi place oomierţul.
VASILE : Cînd ai să-i simiţi guBtul
o să-ţi plaça al dracului.
ELENA (lui Vasile) : Domnica de ce
n-a venit la masă ?
VASILE : Sta la casă pînă o sohimb
eu. Cu bădeţii ăştia de pravăiie
trebuie sa fii cu oehid în patiru, fura
de sting.
SILVIA : Mă duc sànl aduc pe tata.
10
www.cimec.ro
ELENA : Dacă nu şi-a facuit plinul,
nu>4 scold tu de pe scaun !
(Silvia iese.)
IONICÀ : Foairte bine se mănîncă la
duimneavoastiră, coamă mare.
ELENA : Mîncarea de restauirant e
aiitfel ; ehei, pe vremea lui Enache
cine nu venea la prînz aici, ca să
nu mai vorbesc că seara nici nu mal
aveau loc...
IONICÀ (Auricăi) : Atuncd ne-am ôn-
ţeles. Moine seara la redactie. Uite
adresa. (îi dà o carte de vizită.) Si
nu uita fotografia.
AURICA : O am la mine. (Coûta în
poşetă.)
ELENA (luîndu-i-o înainte de a o
vedea Ionică) : Nu-i bună ! Parcă
esti înecată ! Du-te şi dumneata la
Foto ,^Mairiţişcr", sa te scoată mai a-
vantajos, ce dracu', eşti ditamaii
negu&toreasă !
IONICÀ (privind fotografia) : Are
dreptate coana mare. Trebuie să
interesăm, să interesăm ! Aduci alita
rnîine seară...
AURICA : Am una de acuni trei ani.
dar o ţinearn pentru mine...
IONICÀ : Sa fie bine retuşată. Nu udita
apoi1 piata anticipaită a anunţuflui.
Reuşită sigură, ascultă la mine.
AURICA : V-aş fi recunoscatoare.
IONICÀ : Multă Dume îmi. este recu-
noscăitoaire.
SILVIA (intrînd) : Tata vine numad-
decît.
ELENA : E afumat bine ?
SILVIA : Bunico !
IONICÀ (lui Vasile) : Nu înţeleg un
luicrui. De ce nu te ibagd dumneata
în afacerea cu restauirantui ?
VASILE : Vezi c-a începuit sa te in-
tereseze comertul ?
IONICÀ : întrebam nurnai aşa...
VASILE : Nu cred nimic din ce-mi
spui. Nu ma bag penitru că de ani
de zile vreau să fac singuir negus-
torie.
(De pe scàri se aude vocea puternică
a lui Dumitru : „Şi s-a prăbuşiit Va-
viloniufl....".)
ELENA : Ce v-am spus eu ? !
(Intră Dumitru. Seamănă cu Vasile.
E ceva mai în vîrstà, poate 50 de
ani împliniţi. E îmbrăcat mai îngrijit,
nu poartă mustaţă. Aer tragic, de om
dezechilibrat.)
DUMITRU (se uită la toţi) : Bună ziua.
A, uite4 şi pe domnul Ionică...
ELENA : Vă cunoaşteti ?
DUMITRU : Cum să nu ? Public în
fiecare dumimica în gazeta lui un
 a n u n ţ : „Vdzitaţi eu încredere vechiul VASILE : Uite-1 şi p e Bolocan ! A -
r e s t a u r a n t «La r o a t a lumid»-, bufet propie-te...
bine asontat, orchestra d e balalaici". ELENA (măsurîndu-l) : Vin' mad la
IONICÀ : Cinci lei cuvînitul, conform lumină. colea...
tardfuilui oamercial.
(Bolocan se apropie. Silvia, Lina,
DUMITRU : Şi d u m n e a t a , doimmişoară Aurica il privesc cu o curiozitate
Auirico, ce m a i faci ? specialâ.)
AURICA : Miuilţuimesc luii duiminezeu, VASILE : O să m a i vorbim noi. Lino,
bine.
SILVIA : Tată, stai aici. iurcă-1 p e scara de serviciu p e d u m -
DUMITRU (se aşază, cîntă iar) : „Şi nealui şi arată-i odaia d e sus.
voi dăirîma cetatea asta c a r e v a LINA : Vino d u p ă mine, p e aiei...
ajunge lucru d e s p a i m ă şi d e bat- (les pe usa care dă in prăvălie.
jocură, încît oricime va trece pe Mai tîrziu puţin, vor apărea sus a-
lingă ea va r ă m î n e uiudt şi-şi va mîndoi. Lina îi arată odaia.)
b a t e joc d e ea". ELENA : Pareă nu e r a m destui în
ELENA : Unde-ţi sînt asociaiţid, Du- casa asta ? Nu ştdiu ce ţi-a mai
miitre ? trebuit chdiriaş...
DUMITRU : I - a m bagafc sub masă. VASILE : Mai scot un ban. De ce să
î i c a r ă afară băieţii d e prăvălde. stea odaia a i a degeaba ? P e unma,
ELENA (eu blîndeţe) : Măniîncă putin, baiatul e priceput. A făcuit scoala
s-o fi răcit suipa. Liino, adu-i supa ! d e mecanici. ltd m a i r é p a r a o olanţă,
ceva...
(Lina aduce supa şi iese.) DUMITRU : Să r e p a r e mai b i n e gra-
VASILE : I-ai convins să-ţi dea banii ? mofonul Ma, că tot stă mut... Vinul,
DUMITRU : E p r i m a oară cînd n u m â unde-i vinul meu ?
eerţi că m - a m îmbăitat. Cînd e vorba (Silvia, mută, priveşte după Lina şi
d e afaeeri devii u n frate bun. Bolocan, spre uşă.)
ELENA : Haide, gustă ! ELENA : Şi tu ce stai ţeapănă ca o
DUMITRU (gustă) : Mamă, nu-mi m u m i e ? N-auzi ca lui taieă-tău îi
place ! Asita-i m î n c a r e d e bint ! Lino, a r d e pLpota să bea vdn ?
Lino, dă-mi ceva cu miuştar ! Be-
tivilor le trebuie muilt muştar. Lino, (Silvia iese iute şi se întoarce cu o
Lino ! damigeană mică.)
DUMITRU (lui Vasile) : Auzi tu. să-1
SILVIA : Las' c-o chem eu. (Iese şi pui sa r e p a r e gramofonul...
se întoarce cu Lina.) ELENA : Nu-mi ajung balaiaieile din
IONICĂ : Supa a fost foairte buna. cîirciiunrLă, seara !
VASILE : Eu a m plecat. In iprăvălie DUMITRU : Să r e p a r e gramofonul,
sînt o m u l ţ i m e de muşterii. La r e - m a m ă , să cînte... Casa asta a noas-
vedere. t r ă e aitît d e tristă...
DUMITRU (îl priveşte cu ură, fix) : C O R T I N A
Du-ite repede. Se usucă looull sub
tine. Tcbloul 2
ELENA : I a r aţi început ?
VASILE : Nu-1 auzi c u m vorbeste ? (După cîteva ceasuri. Se însereazà.
(S-a reaşezat totuşi.) Sus, in mansardà, Bolocan îsi aran-
SILVIA : Tată, mănîneă. Ţi-am adus jează odaia. Scutură pătura veche şi
rxuiţin rasoi. priveşte în jur. Din lada de cefe­
(Lina serveşte.) rist scoate nişte seule pe care le a-
AURICA : Putin, mulţuniesc. şază la îndemînà. Peretele làzii e plin
IONICÀ : Si mie, n u m a i o bueăţică de fotografii lipite, deocamdată greu
de distins. Pe masa apar arcuri de
de canne. Incep să m ă îngnaş. ceasomice, capace, rotiţe etc. Omul
DUMITRU : Viniud, unde-i vinul ? încearcă patul, priveşte masa strîmbă.
Joc mut. Pare mulţumit. Odaia e cam
B À I A T U L DE PRÀVALIE (intnnd) : întunecoasă. Geamul îngust, care dă
Initreabà cineva de conaşuil Vasile. spre coridor, ca şi uşa mică, abia lasâ
V A S I L E : Sa i n t r e să intre puţină luminà. Jos, Domnica —
(Intră Bolocan. Un lucrător de 30 de. o femeie de 35 de ani, focoasà, cu
ani, bine făcut, cu o figura veselă, ochi arzâtori, cu un par lung şi negru
cuceritoare. E îmbrăcat într-o salo- — stringe masa. Ionică şi Aurica au
petà. Are în mînă o ladă de ceferist.) plecat. Dumitru, foarte beat, cîntà pe
BOLOCAN : B u n ă ziua, poftâ mare. nas de unul singur, càzut într~un

— Tcatrul tir. 10 17
www.cimec.ro
fotoïiu. Silvia îl priveşte tristă. Trep-
tat întunericul creşte.)
DUMITRU : M-am cam Srnbătat.
DOMNICA : De ce nu te diuci să te
cuikn puţin ?
DUMITRU : Vasdle, Vasile, unde eşti ?
DOMNICA : Lasa-1 în pace, stă eu
maima.
VASILE (din camera Elenei, prin usa
deschisă) : Ce mai wei ?
DUMITRU : Las-o, nu-i mai tine lu-
mânarea. Nu moaire ea atît de car
rînd. A mîneat mai muOft, ca în fie-
care duminică, şi i s-a făcut rău.
VASILE : Au plecat miusafirii ?
DOMNICA : Au plecat. Pe domnul
Ianica abia l^a carat băiatul afară.
DUMITRU : înţependse. Uiite, eu beau
si nu păţesc nimic...
(Silvia, lîngă geam, se uita ajara, pe
stradă. Dumitru adoarme în fotoliu.
Din cînd în cînd, tresare în somn şi
bolboroseşte cite ceva.)
DOMNICA (Silviei): Şi tu de ce nu
ieşi undeva ?
SILVIA : Unde să ies. marna ? Plouă.
Ma dar picioarele...
DOMNICA : Nu stiu cud oi fi semă-
nând, că tare esti posacă ! Mie nii-a
placut să petrec, ce zie că mi-a
ptlacut ? Imi mai place !
SILVIA (eu puţină dîrzenie) : Eşti
săinătoasă. îţi merg toate bine.
DOMNICA : Nu e totul sa fil sănătos,
trebuie sa fii si veséL. O sa cobor
în prăvălie.
SILVIA : Mai stad eu mine. Mi-e urît.
DOMNICA : Şi muşteriii ?
SILVIA : Acuim s-au mai rărit.
DOMNICA (se apropie de ea, o mîn-
gîie puţin) : Ai direptate. Badeţii de
prăvălie mătuiră, casa am încudat-o,
dacă e ceva de plată mă cheamă
ei... Esti cam palidă, ce-i eu tine ?
SILVIA : Nu ştiu, nu dorcn bdne. aş
pleca undeva şi nu ştdiu unde...
DOMNICA : Haide, totuşi, în prăvălie.
Să nu^l mad aud ,pe tadcă-tău ho-
răind ca un motor de lemne...
SILVIA : E obosit
DOMNICA : Obosit ? Bea prea mult.
SILVIA : De ce nu facd ceva ca sa
nu mai bea ?
DOMNICA : Parcă nu ştti c-am adus
şi doctarid...
SILVIA : Toată lumea spune asta, dar
eil e sdnigur çi-o simte. Vod nu-1
iulbiti, nicdiunuil, penitru că dacă lnati
iuibi, s-ar îndirepta !
DOMNICA : Nu mai exista îndreptare,
fetiţo ! Haide jos, acolo mad vedem
18
www.cimec.ro
vreun chefliu^ eu haz, aici parcă-i
.un ciimditiir...
SILVIA : Nu mai pot sa irabd md-
rosuil de bare, cântecele beţaviiloir.
Tu, mai aies, n-ar taebui să mă laşi
acolo...
DOMNICA : O câiicdluimă nu e o bise-
rică ! Dar tot mai ânveţi câte ceva
în ea. Oamenii se spovedesc rachi-
uiui si celor care-i ascuiltă.'..
SDLVIA : Ptrostii, spun numad prostdi.
As vrea sa aud vorbind nişte oameni
întregi.
DOMNICA : Ce sa facem ? Asa-i ne-
gustorda ! N-ai învăţat de la bunicu-
tàu, că el spunea : „Cu uirechea as-
culta-l, cu gura sà^i rîzi şi banii
să-i ied".
SILVIA : Banii, banii, niereu banii.
Ce faceţi cu atîţia band ?
DOMNICA : N-avea tu grija, ca se
găseşte ce sa facd cu banid. Trebuie
sa te măirdităm. să-ţi facem dota...
SILVIA : Şi fără dota nu se poate ?
DOMNICA : Ce ştâd tu, fată ? Şi eu
credeam ca tot ce zboară se mă-
nîncă. Si udte ! Nu 1-ani vrut pe
taică-tău şi tot 1-am luat. In famd-
lidle noastre casătordile nu se fac
dupa uireche...
SILVIA : Eu am sa-md aleg singură
barbatul !
DOMNICA (cu puţină milă) : De, cine
ştie ! (li priveşte picioarele.)
SILVIA (izbucnind în plîns) : De ce
te uiţi aşa la mine ?
DOMNICA : îţi sînt mamă, trebuie să
ma gîndesc la toate... Banii or sa
te ajute, nu-d mai dispfreţui atît !
DUMITRU (trezindu-se brusc) : Dom-
ndco, Domnico, unde-^ad plecat ?
DOMNICA (rece) : N-am plecat ni-
căieri, sînt aici...
DUMITRU : Vasiiïe, Vasdile...ia vino...
VASILE (de dincolo) : Marna nu poate
să doarma din cauza ta.
DUMITRU : De ce nu închizi usa si
de ce n-o laşi singura ? (Izbucnind
deodată.) „Aliluda ! Aliluda ! Lău-
daţdnl pre Domnui din ceruri ! Lău-
daţi-il înitru oele înalte ! Lăudati^l
pre El, 'toţi îngerii lui, lăudaţi-1 pre
El, toată oştdirea lui ! Lăudati-1 pre
El, soare şi lună, lăudaţi-1 pire El,
voi, toate stelele lunrunoase..."
DOMNICA (cu dispreţ) : Grozav mai
cînti !
DUMITRU : Nu-i aşa ? Taica-miu, vi-
sul ăsta îl avea : să învătăm şi eu
şi Vasile, să ne facem popd...
DOMNICA : Şi după cum se vede...
DUMITRU : Nu i-a mers. Mie mi-a
piăcut vinul, pentru că vinui i-a-
 plăcut şi Taităhri mostru. tintât.)
VasoiLe, Vasdle ! * ce vred sa-mi împiTuirnuiţi baini ? la
DOMNICA : Lasă-1 îm pace !
DUMITRU (cu o ură instantanée) :
Iar îi ţii pairitea ?
DOMNICA : Silivia, hai jos, îm pră-
vălie, nu pot să4 mai rabd, iar are
chef de ceairtă. (Cele două femei
ies.)
DUMITRU (se adresează lui Vasile) :
Lamguşitoiruile, ea tot pe mine ma
iubeşte...
VASILE (ieşind din camera Elenei) :
Ad sculait-o din somn, m-ad pdc de
imdimă !
DUMITRU : Las-o, că no dotnmea !
Ai avant tu grtijă s-o ţii trează. Si, la
uirma uinmeilor, sa se scoale ! Să vină
să bea um pahar de vim cu mine !
In casa asta eu comand ! Răpo-
saitul, taital nostiru, mie mi-a în-
credimiţat conducerea corăbiei.
VASILE : la mu te mai răţoi aifit
şi-ascu(Ltă aicd la moine, cît sintem
singuirl
DUMITRU (desmeticit) : Singuri, zici?
Nu vreau să rămîn sdngur cu tine.
(E caprins de panică.)
VASILE (ca unui bolnav) : Ce-ai făcuit
cu Fozmagiu şi cu Bizichie ? Dau
banii ? Dacă n-o să-ţi ajungă, o să
mad puin şi eu oeva. Si lui Ionică
i-ar suirîde o asociale...
DUMITRU : Nu mai e nevoie. Tu n-ai
vrut sa-mi dai nimdc, iar de ziaris-
tuil ăsta să nicd n-auid ! (Cîntă iar.)
„Auiruil şi argimtul întăresc picioa-
rele. dar mad bun decît amîndouă
este sfatul eel bun. Averea şi pu-
terea înalţă inima, dar mai mult
decît amîaidouă, Mca de Dum-
nezeu".
VASTLE (furios, se plimbă în jurai
lui) : Iar esti beat. Niciodată nu
poate oanul sa se înţedeagă cu tine.
La drept vorbind, poate e mai bine
aşa. Ce ţi-a vendit să deschizi un
restauiranit în centru ? O să pierdeţd
banii !
DUMITRU : Să-i pierdem ? Asta-1
bumă ! Cum o să-i pierdem ?
VASILE : Dar războiul ?
DUMITRU : Păd tocmai pentru că e
războd vom câştiga. Tu nu ve2d că
oaimendd vor să petreacă şi că nu
mad ai loc de ed în prăvMie ?
VASILE : Or să înceapă bombarda-
mentele.
DUMITRU : Care boanibardamente ?
Pâma în primăvară nemtii isprăvesc
cu Rusia.
VASILE : De...
19
www.cimec.ro
DUMITRU : Dacă tenndoieşti atît, de
spune.
VASILE : Pentru că nu pot sa te las
de capui tau. Bed prea muit şi
îrotr-o zd1 averea Dornoiisorilor se va
duce pe apa Simbetei.
DUMITRU : Mi-o spui de cîmd a mûrit
tata.
VASILE : Si-am să ţi-o mai spud pînă..
DUMITRU (agresiv) : Pîrna ce ?
VASILE : Pînă am să te fac sa as-
cuiti de miine.
DUMITRU : Eu sînt primuil nascuit şi
tu stii bine că, îm casa noastră, toi-
deauna ceil mai mare a condus afa-
ceritle.
VASILE : Cînd nu era un beţiv ca
tàne !
DUMITRU : Crezi ca nu ştiu de ce o
cocoloşeşti pe marna ?
VASILE : N o oocolosesc... ara grijă
de ea. Mîine, podmîine o să moară
şi...
DUMITRU : Şi nu m-a desmoştenit !
VASILE (uluit) : Esti nebum ! Băuitura
ţi-a luat mintile...
DUMITRU : Ai fost la avocat, 1-ai
întrebat cum s-ar putea sa-mi iei
partea din capital, şi el ce ţi-a spus?
la s-aud !
VASILE (il scutură violent) : Ei bine,
dacă vred să ştii, am fost. Si n-am
să te las pînă n-ai să-imd schelălăi
Ja prag ! M-auzi ?
DUMITRU : Crezi că poţi să-mi iei
totuil ?
(Intră Alexandra. Cei dot tac.)
ALEXANDRU : Buină seara. De ce
staţi pe înituneric ca liHiecdd ?
VASILE (lui Dumitru, iute, şoptit) :
Dacă mai scoţi vreun euvînt, ştii
ce păteşti... (Dumitru cade moale în
fotoliu.)
ALEXANDRU : Ce făceati adci ?
VASILE : De unde vii ?
ALEXANDRU : Am fost la uni coleg
sa...
DUMITRU : Spume adevăirufl, băiatu'l
meu, mu mai mimti degeaba. Vii de
la ourse. Ai câştigat ceva ?
ALEXANDRU : Doi poli. In cuirsa a
V-a m-a încudat Buffalo, a galopât
ila potou.
VASUiE : Ti-am mai spus să nu te
mai duicd la cuirse.
DUMITRU : Bine-^ai făcut ! Distrea-
za-nte cît estd tânăr. Stai lîngâ m i n e
la un pahar. Imvaţă cum se bea !
VASTLE : Ba asta n-ai s-o faci !
DUMITRU (îi întinde lui Alexandra
un pahar) : la !
ALEXANDRU (îi priveşte pe
eu o uşoară ezitare) : Haide, nu va
m a i certaţi pentau naine din oauza
uinui panai- d e vin...
DUMITRU : Nu eşti muiere. Bea, fiule!
Acuşi intiri în scoala d e offiţeri şi
trebude sa te piricepi la cai, la famed
şi la vin...
VASILE : Vrei să-1 omori.
ALEXANDRU : N-a m û r i t nimend din-
t r - u n p a h a r d e vin.
DUMITRU (lui Vasile, eu o ironie as-
cunsà) : Il auzà ? î m i seamănă ?
(Ride tare.)
ALEXANDRU : Ah, sâ-1 ffi pus p e
Narcis, aveani a c u m doua
în buzunar...
VASILE : Vorbeşti ca un derbedeu !
ELENA (de dincolo) : Domnieo, Dorn-
nico !
VASILE : Nu-d aioi.
ELENA : Adu-mi tu brosmiura...
ALEXANDRU (punind paharul de vin
pe masă) : Am şters-o ! (Iese din
salon şi se duce la el în odaie.)
VASILE (după ce-a căutat) : N-o gă-
sesc, marna...
ELENA (de la ea) : în casa asta toate
se pierid !
VASILE (singur eu Dumitru) : N-am
sa-î las d e capuil lui !
DUMITRU : De ce nu-i spui totul ?
(Vasile iese fără un cuvînt, coborînd
în prăvălie).
DUMITRU : A plecat, a plecat. (Caută
vinul, bea singur în tăcere.)
SILVIA (intrînd peste cîteva clipe) :
Ce întuneric...
DUMITRU : Tu eşti, Silvia ?
SILVIA : Ce faci ? (Aprinde
DUMITRU : Ca d e obicei, beau. Sînt
muşteirii în prăvălie ?
SILVIA : Dod gazairi şi nebunuil d e
Gica^hau-Thau...
DUMITRU : De ce i-ad lăsat simguri ?
SILVIA (o tâcere bănuitoare) : Ce să
m a i caut eu în prăvălie, dacă a venit
unchiuil Vasdle ?
DUMITRU : Da, da... N-ai plecat n i -
căieri. ?
SILVIA : Unde să plec ? E frig. La
cinema e kighesudala şi peste o ara
bodega se umple. Mă duc să mă
întind puiţin...
DUMITRU : Punenmi m î n a p e fruaite..
SILVIA : Arzi...
DUMITRU (privind-o ciudat) : începi
sa semeni eu maica-.ta...
SILVIA : Sînt obosiită, m ă duc. (Iese.
Sus, în capul scàrii, Bolocan
ceva. O zăreşte şi pare bucuros.)
BOLOCAN : Domaiişoară, domndşoară...
SILVIA : Ce s-a în/tîmplat ?
amîndoi, BOLOCAN : O nimica toată. Mi-^ar
t r e b m un oui şi u n ciocan, dacâ se
găseşte. N - a m cuier, şi, înţelegi d u m -
neata. la cîte haine am...
SILVIA : Te-ai aranjat ?
BOLOCAN : Mai a m puţin şi gâta.
Mîine îmi car şi (restuï d e joarţe
şi se n u m e ş t e că m - a m capătudit.
SILVIA : Iţi aduc numaidecît ciocanul.
Aşteaptă aici. (Reintra în salon.
Dumitru cîntâ, singur, în fotoliu.
Bolocan, singur, priveşte în jur.
Silvia traverseazâ scena şi stinge lu­
mina din salon, pentru ca Dumitru
să adoarma.)
bâtrîne BOLOCAN (cînd ea se întoarce) : Ai
gasdt ?
SILVIA : î n casa noastră se gases te
orice, n u m a i p u ţ i n ă linişte lipseşte,
BOLOCAN : Mudiţumesc.
SILVIA : Dacă mai ai nevoie d e ceva»
cere-mi.
BOLOCAN : Nu, m a descurc.
ELENA (din odaAa ei) : Silvia ! Silvia ■
SILVIA : Ce-ţi spuneam, ndiciodată nu
e limişte. De astăzi sînitem veoini.
Dumneata sus şi eu jos... (Iese.)
ELENA : Silvia, n-auzd ?
SILVIA : Ba da. bunico.
ELENA : Unde esti ?
SILVIA : Aici.
DUMITRU : Ce beznă ! Lino, Lino !
Adur-mi vin !
LINA (intrînd din bucătărie, în timp
ce Silvia e în odaia Elenei) : N-a
mai r ă m a s nimic din damigeană ?
DUMITRU : Nimic.
LINA : Atuncd să cobor în pdJvmiţă
să vă mai aduc. (Iese.)
ELENA (din odaia ei, Silviei) : N~sd
lumina.) văzut tu siticla eu bromuiră ?
SILVIA (tot de acolo) : S-o îmtreb pe
Lina.
ELEJNfA : N-o m a i întreba, că n u ştie !
ALEXANDRU (găsvvdu-l singur pe
Dumitru) : De ce n u te duci să te
culci ?
DUMITRU : Am atipit putin.
ALEXANDRU : Eu o şterg în aras.
DUMITRU : Petrece, faute, petrece...
petrecerea te face să uiiţi, să uiţi...
(Alexandru iese.)
SILVIA (intrâ şi o vede pe Lina, care
aduce damigeana) : N-ai văzut tu
sticla d e b r o m u r ă ?
LINA : Nu-i la coana m a r e în odaie ?
SILVIA : Nu.
LINA : I a r o fi ascuns-o ca să vă chi-
nuiască.
caută SILVIA : Mai taci din gură ! (Cautâ
în dulav.)
DUMITRU : De ce va certaţi ?
LINA : la, ou sticla asta de b r o m u r ă .
20
www.cimec.ro
 (Pune damigeana in faţa lui Du-
mitru.) Fie c-aţi băut şi astăzi, co-
naşule !
SILVIA : Asta n u t e ptri veste p e tine.
DUMITRU : Las-o să vorbească.
SILVIA (intră la Elena) : N-o găsesc.
DUMITRU (Linei): Bea şi tu u n p a h a r
ou m i n e !
LINA : Nu se poate, conaşuQe !
DUMITRU : Bea, n u te sfii ! Nimic nu
e m a i bun decît vinul. (Cîntă.)
„Să-ţd fie luişine să t e laşi la prde-
tenie ou slujnica ta şi sa te împăr-
tăşeşti d e patuil ei..."
(Una va paharul, il bea dintr-odată
si ~fUQ& )
ELENA şi SILVIA (intrînd) : Ce în-
tuneric !
DUMITRU : Aţi gasit b r o m u r a ?
ELENA : Da' d e unde. I a r bed ?
DUMITRU : Ce să fac, marna ?
ELENA (îi ia blind paharul, aşezîn-
du-se lîngă el) : l a m a i lasă-1 puţin,
să stăm d e vorbă.
(Silvia se retrace la ea în odaie,
lasîndu-i singuri.)
DUMITRU : Maimă. n-are dnimă,
maimă...
ELENA : Taci ! (Se uită in jur.) Uiţi
că ai fată d e măiritat !
BOLOCAN (sus, bate un cui în pe-
rete, apoi strigă încet spre scară) :
Domndşoară, domnişoară..,
SILVIA (ieşind din odaia ei) : Ce s-a
înitôrapùat ?
BOLOCAN : Poftim ciocanuil, m u l ţ u -
mesc.
SILVIA : Ai t e r m i n â t totuil ?
BOLOCAN : Vred să vezi c u m arată
odaia a c u m ?
SILVIA (usoară ezitare) : Nu e prea
mică încaperea asta pentru d u m ­
n e a t a ? (Il priveşte lung.)
BOLOCAN : Incap totdeauna într-un
loc.
(Silvia urcă scările. Jos, Elena in­
titule nişte cărţi pe masă, ascultînd
la Dumitru.)
ELENA : Nu mint cărţile, nu mint...
DUMITRU : Ce m a i vezi acolo ?
ELENA : Nu-i pentru barbati...
DUMITRU : I-ai văzut, m a m ă ! Iar
m-au lăsat singux. Sînt amîndoi în
prăvălie...
ELENA : Taci ! Silvia a început să bă-
nuiiască ceva. Vă certati, vă a r u n -
cati totul în faţă, ne-am făcut de
rîs. Toată lumea ştae, m ă c a r p e co-
pidd ăştia să-i orutati...
DUMITRU : Dar pe m i n e cine mă
oruită ?
ELENA : Eşti b ă r b a t în toată firea.
www.cimec.ro
(Dumitru rîde pe neaşteptate.) Ce
te-a apucat ?
DUMITRU : A m 52 d e ani şi tot îl
mai ştiu d e frică pe frate^meu ! Va-
siie m ă bătea d e cînd e r a m copil,
deşi era mad mie decît mine. I-a
plăcut totdeauna să m ă batâ. Şi
d u m n e a t a 1-ai lăsat...
ELENA : Cine avea t i m p de voi ?
(Sus.)
BC^LOCAN : îţi place ?
SILVIA : Nu e p r e a arătos. Aici ţi-
n e a m nişte lazi.
BOLOCAN : Pentru u n sufflet d e pripas
ca mine, merge. Bine că nu plouă,
câ n u ninge. La iarnă, cumipăr uin
goddn şi sînt împărat. Unde-i u n
pat şi-o masă, acolo-i radul !
SILVIA : O să-ţi a d u c o broderie. Jos,
în magazie, a v e m şi o soba. De
lemne, o să mai vorbesc eu Lina.
Avem buturugd cîte vrei. A r e cine
sa le spargă, dacă-ţi trebude...
BOLOCAN : Nu e n evoie, a m bani, o
să-mi cunipăr.
SILVIA : Aicd se încălzeşte cît ai
clipi.
BOLOCAN : Sînt m a i muHt pdecat p e
dxum.
SILVIA : Unde liuerezi ?
BOLOCAN : La calea feratâ.
SILVIA : Umbli ou trenuirile ?
BOLOCAN : Chiar aşa. Cunosc toată
t a r a asta.
SILVIA : E o meserie frumoasa.
BOLOCAN : Foarte frumoasa. Şi d u m ­
neata ce facd ?
SILVIA : Ştiu eu ? Ii a j u t p e to-ţi cei-
lalţi. O prăvălie e ca o moară...
BOLOCAN : De ce n u înveţi ?
SILVIA : Am învăţat.
BOLOCAN : Şd te^ai oprit la mdjIocuJ
druimului ?
SILVIA : Sînt bodnăvicioasa.
BOLOCAN (privind-o) : Semeni p u ţ i n
eu sora mea...
SILVIA : Ai o soră ?
BOLOCAN : A m avuit. A m û r i t cîndi
avea vîrsta dumitale.
SILVIA : Asa d e tânără ?
BOLOCAN : Vezi d u m n e a t a , m o a r t e a
îşi alege cîte u n cuib. ca rîndunica.
Face ce face, m a i pleacă, d a r tot
acolo se întoarce u n d e s-a obişnuit.
Dar eu t e sperii eu vorbele mêle...
SILVIA : Nu m ă sperii, d a r nu înţeleg.
BOLOCAN : î n familda mea, toll au
mûrit devreme. întîi taica-meu, apoi
maicâ-mea...
SILVIA : De ce ?
BOLOCAN : Lasă astea ! P o a t e o să
m a i vorbim !
SILVIA (văzînd cărţile scoase din
ladă de Bolocan) : Cărţi ? Ale du-
mdtale ?
BOLOCAN: Da.
SILVIA : Romane ?
BOLOCAN : Nu toemai ! Ndste hîr-
ţoage, dacă ai weme, am să ţi le
dau să-ţi arunci oemid priai ele.
Le am de la un prieten. Trebuda
de muilt să i le înapoiez, dar nu sna
mai putut.
SILVIA : De ce ?
BOLOCAN : E plecat undeva şi nu ştiu
cônd se întoarce.
SILVIA : Vorbeşti în doddi... (Pri-
veşte ferestruica ce da spre co-
ridor.) Aid ar trebui o perdeluîţă.
Tot eu am să ţi-o aduc.
BOLOCAN : O sa ma boieresc...
SILVIA : Şi eu rotiţele astea ce faci ?
(Se uită la ele.)
BOLOCAN : In timpul liber repar cea-
suri. Uite, asta este un deşteptăitor
C.F.R. eu sonerie. Il întorci şi la 6
ţîimrr, te scoală şi din morţi. Pemtru
cine pleacă la drum şi e obosiit este
exact ce-i trebuie. Asta-i un Tellus
de buzumar. 18 rubine, maircă de
preoizie. Merge ca uns, nici nu-1 auzi,
ticaie singur ca o inimă omenească...
I s-a nipt arcul...
SILVIA : N-am vazut niciodată un
ceas pe cMnăunitru.
BOLOCAN : Seamănă eu o indmă ome-
nească.
SILVIA : Da ?
BOLOCAN : Oarecum. Uite splraila asta
albastra de oţel... Se strïnge şi se
desiface... încet, ca şi cum ar avea
sînge în ea. Totdeauna la fel, miş-
cînd limbifle astea de metal. Omul
aleargă, munceşte, şi mecanismul
se mişcă precis, singur, după o lege
a lui...
SILVIA : Ce e un ceas ?
BOLOCAN : Putin timp, ascuns într-o
cutie de metal, puţină vreme de
care ne aducem amante mereu, îm-
părtită în felii...
SILVIA : Si timpul ce este 7
BOLOCAN : Cine ştie : niste amdntiri
şi, dacă ne uităm înainte, cîteva
speranţe...
SILVIA : Cînd ai învăţat să repari
ceasornicele ?
BOLOCAN : Intir-o vreme cînd îmi
mergea foarte rău. Mă dăduseră
afară de la calea ferată...
SILVIA : De ce te dăduseră afară ?
BOLOCAN : E o treabă mai încurcaită.
Cînd minau spus ca m-au conce-
diat, arci suferit ca un cîine, dar
a trecut şi asta, sufletul udtă, ca
22
www.cimec.ro
pisica... Trebuia sa trăiesc sinam în-
vătait să repar ceasornice. Nu sco-
•team mare lucru, dar n-am mûrit
de foame...
SILVIA (văzînd capacul lăzii de ce-
ferist) : Şi fotograffiiile ? Aie cui sînt?
BOLOCAN : Unii sont invenitatori, alţii
niiste profesori. Uiite, bărbatul ăsta
eu barba a descoperit P o M Nord,
cel de lîngă el a inventât balonul.
SILVIA (spre chipul lui Lenin) : Şi
ăsta ?
BOLOCAN (uşoară ezitare) : Asta a
făcut o revoluiţie...
SILVIA: Singur?
BOLOCAN : Nici o revoluţie nu se
face de unui singur...
SILVIA : Atunci ?
BOLOCAN : Atunci... Popoarele sînt ca
nişte corăbii. Merg ami de zile la
întîmplare şi deodată apare un
cîrmaci priceput care le aduce pe
linda de plutire... Asta e...
SILVIA : Dumneata eşti iun am în-
văţat !
BOLOCAN : Crezi ? Nimeni nu ştie
destul pînă la sfîrşitul vieţii...
SILVIA : Şi unchiull Vasile care credea
că o să-i roboteşti lui pe lônga
prăvălie !
BOLOCAN : Dacâ o să fie nevoie de
ceva, o să vă ajut. Mă pricep la
multe ilucruri.
SILVIA : Pendula noastră de jos merge
cam anapoda. Mereu rămîne în utrmâ.
BOLOCAN : Fiecare ceas uniblă după
un timp al lui, unele înitârzie, altele
o iau înainte...
SILVIA : Ce lucruiri ciudate îmi spui !
BOLOCAN : Limba omului toarce ca
greierele. n-o asculta ! In inima lud
dacă ai putea privd, ehei...
ELENA (de jos) : Silvia, Silvia !
Unde-o sta fata asta a noastră atît?
SILVIA: Ma strigă buniica, la reve-
dere. (Iese, coborînd scările. Bolocan
se întinde obosit pe pat şi începe
să citească.)
ELENA (tot aşezînd cărţile, Silviei,
arătîndu-l pe Dumitru): Uită-ite la
el ! A adormit. Vorbeam, şi deodată
îl aud cum sforăie. Dar Lima unde-o
fi?
SILVIA : In prăvălie, nu ştii ce-i du-
minica jos ?
ELENA : Să n-o fi luat razna, c-aşa
face. Cei din bodegă cred că e la
mine, eu o ştiu în prăvălie.
SILVIA : E tînără. S-ar plimba. Strada
e pldnă de luime.
ELENA : Lunea e ziua ei libéra ! Şi
ce dacă e tînără ? Tu nu eşti tînără ?
 Tu n u te-ai p l i m b a ? Şi urilte că stai
lîngă mine...
S I L V I A : Eu m - a m obiişinuit.
ELENA : Chiar, d e ce n u pfeci uin-
deva ? La vreuin cinematograf...
S I L V I A : P a r c ă spumeai ca...
ELENA : Răimîi m a i bdine acasă. Mi-e
uirîi. Au plecait toţi. Auirica, la cu-
numiiile ei, Dominica şi Vasile, în
prăvălie. Cu Duimitiru p a r c ă estd sin-
gură, că n u m a i iese din pogrdba-
niile lui. Urîtă casă m a i avern. Bine
face Alexamdru că se duce la cai I
S I L V I A : Cine să t e m a i înţeleagă şi
p e duimneata ? O dată-J. certi, o d a t a
zici ca...
ELENA : Vorbesc şi eu. Cui să-i spui
ce a m p e i n i m ă ? Nimemi n u m - a s -
cultă. Toţi cu ale lor. (Privind-o.) L a
16 ami e r a m alitfel, jucam cadrilul,
ehei, ce timpuri, ce timpuri !
S I L V I A : Mai e vreme.
ELENA : Ai dreptate. Dacă nu cumva
o s ă t e d ă m după v r e u n habotmic
d e cîrciumar c a r e o s ă t e t i n ă roaba
liud toata viaţa. Vasile se gîndeşte d e
p e acuim sa te căpăituiască, tnemură
pemtru averea asta. Cu beţivanui
d e taică^tău, niu-i d e miraire...
SILVIA : De ce mini opnitţi să m a i
bea?
ELENA : P a r c ă m a i ascuiltă d e cineva ?
SILVIA : Asa spume şi m a m a , d a r nu
faceţi nimic ca să se vindece...
ELENA : E deprims d e mie. CSnd s-a
născut era să-ft o m o a r e moaşa, abia
1-am saivat. Poate d e aceea 1-am
iufbit aifât. P e Vasile n u 1-am vrut.
Enache a timut. Doi copii sîmt doua
gtriji. El s e a m ă n ă cu raposatul. A-
pucătar, ràu, cîinos, p e cînd Du-
mitrui e altfel. Nu a d u n ă ca ai
noştri, să n u fi s t a t în b u r t a imea
as fi ci^ezut ca e l u a t d e la leagăn.
E mai suibţiire, a r e ceva d e femeie în
el, e slab şi b i c i s n i c d a r cu suflet
aies, n u e grosolan, n u înjură bir-
jăreşte ca Vasile, parcă-d boier...
(Din stradă se aude strigătul lui
Gică-hau-hau.)
GICÀ : Ai să mari' ! Ai sa mari !
ELENA : Ce e ?
SILVIA : Nimic, a plecat Gică şi
strigă.
ELENA : I a r s-a îmbăitat.
GICĂ (de jos) : Ai sa mori ' Ai sa
mori !
ELENA : Să nu-1 m a i aud, să nu-1
mai aud ! Mie-imi cobeşte !
SILVIA : Nu-i adevărat, e u n pros-
tovan.
GICÀ : Ai să mori ! Ai să mori !
23
www.cimec.ro
ELENA : Du^te şi dă-i ceva, n u m a i
sa tacă. (Se scotoceşte în buzunar.)
Uite!
(Silvia iese grăbită.)
GICÀ : Ai să mori ! Ai sa mori !
ELENA : Turbatul !
GICÀ (după o pauzâ). Moarte negus-
torilor ! Moarte pomanagidlor ! Hau,
h a u ! (Pauză.) Trăiascâ cine ştiu eu,
cu m a m a lui ! Trăiască coana m a r e !
Hau, haïu... Moarte negustoriior J
SILVIA (revine) : A plecat...
GICÀ (depărtat) : Ai sa mori ! Ai să
mori !
ELENA : I-am spus lui Vasile să nu-1
mai primească în prăvăiie.
SILVIA : Mereu îl d ă afară, d a r el
tot a i d trage.
DUMITRU (geme în somn, tresare, se
ridică în picioare, buimăcit) : A,
vreţi să scăpaţi de m i n e ! Marna,
marna ! TicMosii, ticăloşii ! (Des-
meticit.) Ce-& ? Ce-i ?
SILVIA : Ai visât urît.
DUMITRU : Şi d e ce t e holbezi aşa
la mine, n-ai m a i văzut om beat ?
ELENA : Las-o-n pace !
DUMITRU : Du-ite, ieşi !
(Silvia, plîngînd, iese pe usa care
da în prăvălie.)
ELENA : Potoleşte-te !
DUMITRU : Mama, mi-e frică, m a m a .
A m visât ca m-au strîns d e gît...
Uite aşa m ă apăsau cu mîinile...
ELENA : Cine sa t e strîngă d e gît ?
DUMITRU : Ei ! (Arată spre usa car»
da în prăvălie.) Ai să vezi, or sa
m a omoare. Vor sa scape d e mine...
DOMNICA (intrînd) : Ce s-a înitîm-
plat aici ? Nebunule, ai speriat fata,
ELENA : Ptriveşte-1, uite ce-ai făcut
din el ! (îl arată pe Dumitru.)
DOMNICA (lui Dumitru, fără să se
uite la Elena) : Haide dincolo să
te oulci. Esti beat.
DUMITRU : Tîrfă ! Ti-ai adus a m i n t e
că azi e ziua n o a s t r ă d e numta ?
ELENA : D u m i t r e !
DOMNICA : Lasă-1 să vorbească •
DUMITRU : N-o să scăpaţi d e m i n e !
Să ştiţi că n-o să scăpaţi d e m i n e !
Eu a m să v ă omor p e amîndoi I
ELENA : Dumi.tre !
DUMITRU (dus de braţ de Domnica,
cîntă) : „Vreme este să t e naşti şi
v r e m e este sa mori, v r e m e este să
sădeşti şi v r e m e să srnulgi ceea ce
ai sădit, v r e m e este sa ucizi şi
v r e m e sa tămădudeşti, v r e m e e s t e
să dărîmi şi v r e m e sa zàdestà..."
CORTINA
 1943. Iarna. Acelaşi salon, foarte de dimineată. După un timp, mier
schimbări care să sugereze trecerea vremii.
Sus, în mansardă, la Boloean, a fost aşezată o perdelută la fereastra.
Au apărut un godin mie şi un dulap eu cîteva cărţi. Otlăiţa are ceva
intim, mai îngrijit.

Tabloul 3 ELENA : Ce spui ? l a t e uità !

BÀIATUL DE P R À V À L I E :' S-au
scullat conaşii ?
LINA : Ssst ! C-acuim se trezeste
scorpia şi n e face c a pe-o albie d e
porci.
B À I A T U L : A venait dominai' Ionilcă
Para. E ciuguilit gâta. Md-a carut
uin r a m m a r e , or, fără voda liai
conaşu' Vasile...
LJNA : Dă-a' şi s-astepte, c-acuşi face
ochi, d o a r m e ca păsăinle. Starge-o,
c-ai lăsait prăvălia singură... (Bă-
iatul iese.)
LINA (mătură mai départe, se uită
prin gaura cheii la tcamerai
Vasile) : Paircă n - a r fi. singur... Uuiu,
ce casă ! Curn o r ă b d a duimnezeu
blesteimătaile astea !
ELENA (ieşind din odaia ei) : Cum
e afară, Lino ? (Cased.)
LINA : C u m să fie ? O cufureală d e
vreme, ninge, ninge d e p r ă p ă d e ş t e
pàmântuil.
ELENA : Da' slobodă m a i eşti la
gură !
LINA : Asa a m învăţat sa vorbesc.
ce să fac ?
ELENA : Şi zici ca nimge ?
L I N A : Parcă-i d e Bobotează.
ELENA : Tocmai azi cînd trebuie să
m e r g la edmitir !
LINA : Mad lasă-1 şi d u m n e a t a , coana
m a r e , p e răposatuil, să mad răsufle
şi el !
ELENA : l a n u te obrazndci ! Ajută^mă
m a i bdme să-mi închei rochaa ! (Lina
o ajută.)
ELENA : Şi să-mi faci u n ceai, d a r
m a i diailce. Nu s-a scuiat nirneni ?
LINA : O să-i trezeşti d u m n e a t a acu-
siea, eu glasul matale.
ELENA : Ai m à t u r a t ?
LINA : Să-ti f a r mustaţa.
ELENA : P u n eu degetul, nuniai să
r ă m î n ă o uirmă, câ o să vezi ce-ai
sa păţeşti.
LINA : Numad gura e d e d u m n e a t a !
ELENA : Piei din ochii mei, ia t e
udtâ, se întinde la ddscuţie eu m i n e '
Stal !
LINA (se vpreşte) : Stau...
ELENA : Ai vorbit eu chiriaşul ?
LINA : A m vorbit. De fapt, vorbise şi
domnişoara Sdlvia...
LINA : Ehei, coană m a r e . De cînd a
venit băiatul as ta, p a r c ă şi n o r a
durndJtale se boieşte m a i muilt p e
buze...
ELENA : Nu t e obrâznicd !
LINA : Nu m a obrăzndcesc, zdcearn şi
eu aşa. Ce-i drept, e chipes !
ELENA : Ţi-o fi pdăcînd şi ţie ?
LINA : Ba bdne ca nu, ca n u m-oi
fi crezând d e lernn ! Dar n u se uiitâ
el la u n a ca mine...
ELENA : O să-1 dau afară !
LINA : Domnişoara Silvia u m b l ă ca
p e a p ă d e cînd s-a m u t â t sus
domnuG Boloean.
lui ELENA : Prostdi. Ce-a spus ? Ne r e ­
p a r a grarnofonul ?
LINA : Ierd n^a a v u t tirnp, dar
acusdea coboară şi se a p u c a d e el.
La începuit n - a vrut. zicea ca e
ocupat, dar, c u m a desends gurata
domnişoara Sdivia, 1-a înmuiat. Se
pricepe. Aţi vazut p e n d u l a cum
merge. (O arată.) B a t e la ora la oră,
ca la Mitropolde... E b i n e s a ai a ş a
u n om p e lîngă casă, priceput la
toate...
ELENA : E cam m î n d r u . Nu pritmeşte
band si n u face orice. S-au d a t
draculud şi lucrătorii ăştia, u m b l ă
Lmbrăcaţi ca negustorii şi abia îţi
m a i zdc b u n ă zdua.
LINA : Adică d a c ă e lucrător, n u e
şi él o m ?
ELENA : Ieşi ! (Lina iese. La uşa
Silviei.) Te-ai sculat ?
SILVIA (îmbrăcată) : Dernult. M-am
spălat şi m a p r e g ă t e a m sa vin la
dumneata.
ELENA : Suflet bun, n u ca alţii. D a r
d e ce-ai făcut ochi eu noaptea în
cap ?
SILVIA : Astăzi vine Alexandria d e
p e front. Aseară tara a prarnit o te-
legramă.
ELENA : Bine ca-1 m a i vedem acasă,
odată ! S-o fi saturât d e război !
SILVIA : Nu cred. I-ai citdt scriso-
rale ?
ELENA : Minte întierbîntată de tînăr.
Nu-i era lui bine acasă, colea, la
căldurică ? P a r c ă n u s-a r u g a t Vasile
d e el să nu se ducă la scoala d e
ofiţeri ? Că s-a rugat ! Dar cine

24
www.cimec.ro
 s^ascullfte ? Un beţiv, y n cartofor, un
vînător d e fuste ?
SILVIA : Nu-1 mai vorbi d e rău.
ELENA : Nuimai swfiletul meai ştie ce-a
păţdt l a e x a m e n ou el. A trebuit
să merg la o r u d ă de-a lui Enache,
l a u n profesor, să m ă trog să pună
o v o r b ă bună, să le a r a t că nepotuil
meu se duce să se iertfească ipentiru
ţară. Mad bine-mi îngheţa limba-n
guiră, că d a c ă nu-1 primeau, acuni
sta colea cu noi...
SILVIA : Tot 11 iuau, p e toţi tinerii
i-au luait pe front.
ELENA : Cînd soseşte ?
SILVIA : Acuşi t r e b u i e să pice, dacă
trenuil nnare întîirziere.
ELENA : A d u - m i paltonul, c ă t r e b u i e
sa p l e a
SILVIA : Unde ?
ELENA : La cimiltir, ce mai întrebi ?
Lino ! l a t e uită cît îi t r e b u i e ca să
f iarbă u n ceai ! Lino !
LINA (intră cu ceaiul) : Gâta, coana
mare, că n - a r d e Dobra ! Poftim,
vezi să nu te frigi la buze...
ELENA : Nu-ft stă limba a i a în guirâ,
ca melita !
LINA : Omul sărac, cu atîta se fu-
duleşte, cu ce spune !
ELENA (se aşază. Silvia îi aduce pal­
tonul şi i-l pune la îndemînă. Bea
ceaiul) : Trebuie să fie o zăpadă !
(Priveşte prin geam ninsoarea.) O fi
acopenit mormântud lui Enache. Iacr
o să-mi ia intendentuil o multaime
d e bani ca sa ridice nămeţii...
LINA : Eu n u stiu ce i-o mai trebud
lui d o m n u ' Enache atîta grdjă, că
doar mortii n u răeesc !
ELENA : I a r t e bagi în sufletul meu ?
Stă casa cu funduil în sus şi d u m -
neaei pălăvrăgeşte cu m i n e ! (Lina
iese.)
(Se aude pendula bătînd melodios.)
SILVIA : Opt...
ELENA : Auzi-o c u m mai bate,
pricepuit chiriasul ăsta, ştie de
toate...
SILVIA : Da...
ELENA : Si tu, cdne-md esti !
SILVIA : Bunico, n u te-nţeleg.
ELENA : Tu orezi că d o r m , că nu ştiiu
că vorbeşti eu el ori de cîte ori se
întoarce d e la d r u m u r i l e lui... Dar
să n u afle Vasdle, oă d e el mi-e mai
frică. Ai crescuit şi tu. fată, azi
m î i n e t e m ă r i t ă m , de, că e c a m
tanerel şi ti-o plăcea...
SILVIA : E u n om învăţat...
ELENA : î n v ă ţ a t ! Că UHD fi profesor !
Tii, e abia 8, m a i stau ndtel. că nu
s-a deşteptat ndci intendentud ! Chea-
25
www.cimec.ro
mă-1 p e chixiaş să r é p a r e gramo-
foniuil ăsta. Nu mad scap d e guo~a lui
Dumitru. Muzică-d trebuie, că încolo
e lulea ! Cheamă-d jos. Nu m a i ocoli
pirin curte. Să-i d ă m si u n ceai.
Lino, Lino ! I a r n - a u d e astupata
asta...
LINA (intrînd) : Da, coană mare.
(Silvia iese.)
ELENA : Mai fă două ceaiuri.
LINA : Acuşi le-aduc, ca a m încàlzit
soba, şi, care c u m se scoaia, ştiu
ce-i trebuie. (Iese.)
SILVIA (sus, după o bătaie în uşă
şi un răspuns) : Dormeai ?
BOLOCAN : Nu...
SILVIA : Nu dai ochii în gene, tot-
deauna t e găsesc cu o c a r t e în mînă.
BOLOCAN : Nu e timp, domnisoara,
ştii proverbul, aşteptînd, fă ceva...
SILVIA : Şi duimneata ce aştepţd ?
BOLOCAN : Fiecare om aşteaptă ceva.
Mi se p a r e ca m a cauiţi p e n t r u gra-
mofonui acela ?
SILVIA : Da.
BOLOCAN : Imi iau scuilele şi cobor
numaidecît...
(Silvia iese.)
ELENA (jos) : Se trezise ?
SILVIA : Da, cLtea...
ELENA : Cum or putea oamenii să
stea cu nasu-n cărţi, nu stiu. Eu
în afara Zodiacuilui n - a m citit n i m i c
din şcoala p o m a r ă , şi uite că n - a m
mûrit.
BOLOCAN (coborînd) : B u n ă ddmi-
neaiţa, coană mare. Sănăitoasă, să-
nătoasă ?
ELENA : Bogdaproste.
BOLOCAN : Àsta-i gramofonul ?
Lucru vechd... (Il cercetează cu a-
tenţie.)
ELENA : N-a mad cîntat d u p ă '928.
A m şi plăci, or să hîrîie ele, că s-or
fi învechit, d a r o să c u m p ă r ă m a l -
tele. Acuni e unul Zavaidoc, c a r e a r e
glas bun....
BOLOCAN (deşurubînd şi vorbind
în acelaşi timp) : Columbia, marcă
americană. Cît să fi dat p e el?
ELENA: Raposatui Enache s-a scarpi-
n a t în pungă b i n e să-1 aducă acasă.
La o cunietrie 1-a scăpat o r u d ă p e
jos şi de-atuncd tace...
BOLOCAN : Il facem noi să vorbească!
ELENA : Da' d u m n e a t a ce tot moşmon-
deşti în cărti, că-md s p u n e fata asta
că toată ziua citeşti.
BOLOCAN: C h i a r toată ziua, nu. Nu-
mai cînd a m t i m p .
 ELENA : Oi fi evawghelist d-ăia, d e n e
strică credinţa, nuimai ei stau cu
nasul în Biblie toată ziua.
BOLOCAN : Da' d e u n d e ! Nu pot să-i
sufăir.
ELENA: Mai ran atunci! P e tinerii
din ziua d e azi îi m a i înţeleg că
nu se duc l e biiserică, d a r dunineata,
cruce d e om, a r trebui să te gîn-
deşti că tot p e liuimea ailaiLtă a j u n -
gem.
BOLOCAN : Eu nu ored on îuimea al­
laita, Aici p e p ă m î n t e ibdne, u n d e
e bine.
ELENA : Ai o limbă afuirisită, cît esta
d e mut.
BOLOCAN: Nu-i limba de vină, su-
fletul....
ELENA (lAnei, care intră cu ceaiu-
rile): Dă-i şd dumnealui u n oeai....
(Lina aşază unul în faţa Silviei şi
îi întinde unul lui Bolocan, care lasă
o clipă sculele.)
BOLOCAN: Mulţumesc.
ELENA (după ce iese Lina) : Servi-
toriior nu li se spune mulţumesc.
BOLOCAN : Nu sînt c î i n l
ELENA : Eu a r trebui să plec. (Sil­
viei.) Dă-imi palitonul ! (Silvia o ţine şi d e cald, domhişoară, La nol
ajută. îeşind.) M ă îmitorc numaidecât,
veizi dacă... dumnealui mai are
nevoie d e ceva, ajufcă-i ! (Are ceva
complice în glas, care o jenează
pe Silvia.)
SILVIA : Merge ?
BOLOCAN : Trebuie.
SILVIA (lîngă fereastră) : Ce m a i
ninsoaire !
BOLOCAN (preocupat) : E frumos cînd
nange ! Ce faci d u p ă masă ?
SILVIA : De ce m a întrebi ?
BOLOCAN : Nu vrei să t e pQiimbi cu
mine ?
SILVIA (speriată puţin) : Vorbeşti
serios ?
BOLOCAN : Foante serios. Stai prea
mult în casa. Ai o faţă pailiidă, n e -
sănăitoasă. Aerul o sa-ţa facă bine.
SILVIA : Merg, merg... L a ce o r ă ?
BOLOCAN : Spre seară sau d u p ă masă
cît m a i e lumină...
SILVIA : P e la 4, cînd ai noştri mai
dorm încă. Sa nu ştie nimeni, vrei ?
B O L O C A N : Bine.
SILVIA : Să m ă astepţi lîngă poşta
cea mare, acolo u n d e sînt cutiile
cu scrisori. (Se priveşte şi, mişcîn-
du-se puţin tîrşit spre el, îşi da
seama de ceva.) Dar dumiitale n-o
să-ti fie ruşine ?
BOLOCAN : De ce să-mi fie ruşime ?
SILVIA : Să mergi cu mine. Schioa-
26
www.cimec.ro
p ă t puiţin, m a i ales la vremea asta
umedă...
BOLOCAN : Nu-i nimic. De ce nu
f a d ceva ca să-ti treacă ?
SILVIA : M-au întepat ou injectii, dar,
cînd e frig şi ploaie, picioarele tot
m ă m a i dor.
BOLOCAN : Casa asta a voastră e
foairte înitunecoasă, făcuită paxcă să
înăibuşe oamenii. Dacă n-aş fi atît
d e aproape d e gara, m-aş m u t a şi
eu !
SILVIA : Vrei sa te m u t i ?
BOLOCAN : Ţi-ar părea r ă u ?
SILVIA : Da ! M-am obişnuit sa te
ascult...
BOLOCAN (scoţînd un arc rupt) :
Iată buba ! Arcul e rupt.
SILVIA : Ai altul ?
BOLOCAN : O să încropini noi ceva.
Tii, ce d e praf s-a strins ! Era păcat
să r ă m î n ă făxîmait. In outia asta
zac atîtea cînitece necântaite ! (Sco-
toceste în sacul lui cu seule, gă'
seşte ceva.) Gred că ăsta o să se
potrivească !
SILVIA : îţii plac cîntecele ?
BOLOCAN : Oui nu-i plac ? Muzica
în casa, p e cînd tirăiau toti, dumi-
nica se strîngeau trudele. Aveam
un .unchi cu o voce foarte firu-
moasâ. Cînd bea u n păhăirel mai
mult, cînta d e se spàrgeau geamiu-
rile. In ziua aia uitani d e toaite n e -
cazurille. Păcat d e el că a c u m e
plecat...
SILVIA : Unde-a pOecat i
BOLOCAN : î n t r - u n loc nu toemai
pŒacut.
SILVIA : Pâi atunci d e ce s-a nias
dus ?
BOLOCAN : Nu pleci totdeauna u n d e
vrei.
SILVLA : Mi se p a r e că înţeleg... A
făcut ceva rău, unît... A fuxat ?
BOLOCAN : Mai r ă u '
SILVIA : Mai r ă u ?
BOLOCAN : Da, a a v u t g u r ă m a r e
SILVLA : Nu înţeleg...
BOLOCAN : Eu îţi tuilbur mintile cu
fleacurile mêle.
SILVIA : î m i place să t e ascult.
BOLOCAN (se uita în our, fără să
para că e aient la asta) : Domni-
şoară, d u m n e a t a stai aici ca în,tr-o
colivie. Vezi lumea prin geam, d a r
o a r e o întelegà ?
SILVIA : Nu ştiu nimic despre lume.
Ai mei mi-au hotarît soarta pe
muiltă v r e m e înainte...
BOLOCAN : Si crezi că e bine ?
SILVIA : Ce pot să fac ?
BOLOCAN : Să îincerei să ieşi afairà,
s ă încerci să înţelegi ce se petrece
ÎTI jur...
SILVIA : Si ce se ipetrece în jur ?
BOLOCAN : O muflitime d e luoruri...
Ce oţel încăpătinat ! (Lnicreaza
atent.)
SILVIA : De cînd t e cunosc aim i n -
ceput să deschid ochii, d a r mi-e
frică d e d u m n e a t a , vorbeştd parcă
o altă limbă...
BOLOCAN : Ţi se pare.
SILVIA : îmi spui că luimea e împôr-
ţiltă r ă u . Că uinii au pirea m u l t şi
adţii prea puţin. Ai mei zic că aşa
e (rîinduiala lăsată d e la duimnezeu :
luimea s-a nascut eu săraci şl eu
bogaţi...
BOLOCAN : Orice rînduiallă poate fi
scninibată.
SELVIA : Omul acela... plecat gîndea
ca d u m n e a t a ?
BOLOCAN : Da, şi vorbea muHt...
SILVIA : Şi de^aceea 1-au îinichis ?
BOLOCAN : Nu numad d e aceea...
S I L V I A : Uite, îmi spud ceva, şi deo-
d a t ă t e opresti ca în faţa u n u i prag.
Pîna aici e voie...
BOLOCAN : A m încredere î n d u m -
neata, alttfel n u ti-as fi spus nimic.
S I L V I A : Cum se naşte înerederea
într-un can ?
BOLOCAN : Sînt ca lupul, sdtmt cînd
a m dena face eu oameni răi...
S I L V I A : Şi eu sînt u n c m b u n ?
BOLOCAN : Pînă acuma, da...
S I L V I A : Şi-1 ţin d e mudtă v r e m e
înohis ?
BOLOCAN : De cîţiva ani. La d r e p t
vorbind, orice bâirbat t r e b u i e să facă
p u ţ i n ă puşcăirie. Ea e b u n â ca a r -
mata, t e învată eu greutatile...
S I L V I A : Vrei să spui că şi d u m n e a t a
ai stat la puşcăirie ?
BOLOCAN : Numad doi ani. Ne-au
luat p e amînidoi în '33, la greva
cea maire ; erai mica, n-aveai d e
u n d e să ştii...
S I L V I A : Ba ştdu, cînd u r l a u sirenele.
BOLOCAN : Atunoi.
S I L V I A : Cînd se adunaseră m u n c i -
•torii din tot Bucuireştiul şi ţineau
Diept jandarmillor şi lumea alerga
eu mîneaire sa le ducă celor d e la
ateliere.
BOLOCAN : Atunci, domnişoară.
SILVIA : Şi d u m n e a t a erai acolo ?
BOLOCAN : E r a m mulţi. Vreo 7000.
SILVIA : Şi pentru asta v-au con­
damnât ?
BOLOCAN : P e unii i-au împuşcat.
SILVIA : Dar nu eraţd nişte hoţd.
27
www.cimec.ro
BOLOCAN : Eiram. Vroiam să l u ă m
bogăţiile d e la cei bogaţi şi sa le
d ă m săraciilor. Asta nu se iartă.
Ceream doar atît : pîine, pace, liiber-
tate... Aşa strigam : Pîine ! Pace !
Tiibertate ! (A lăsat sculele şi ros-
teşte cuvintele simplu, fără emfază.)
SILVIA : Ce frumos ai SDUS cuvàntele
astea...
(Intră Băiatul de prăvălie.)
BÀIATUL : Nu s-a scuiat conaşul
Vasdle ?
SILVIA : Bate-i la usa ! (Băiatul bate
în uşă, se aude vocea lui Vasile.)
VASILE : Cine e ?
B À I A T U L : Costică. V-aşteantă d o m n u '
Ionică P a r a în prăvălie, a r e d e
vorbit eu dunmeavoastră.
VASILE (încă în odaie) : Să aştepte
a i d în salon, pînă m ă îmbrac...
(Bâiatul iese.)
SILVIA : Atunoi, după m a s ă la 4...
BOLOCAN : Şi ce ţi-am spus rămâne
între noi. Ştii să ţii u n secret ?
SILVIA : Ba bine ca nu... (Ride timid.)
(Intră Ionică Para.)
IONICA (e cam ameţit) : B u n ă ddimi-
neaţa. Nu-i nilmeni pe-aici ?
SILVIA : Unchiui Vasile vine n u m a i -
decît.
BOLOCAN : Acusi o să cînte, 1-am
ddibuit...
VASILE (intrînd eu cămaşa în afara
pantalonilor, îmbrăcîndu-se, vàzîn-
du-i pe Bolocan şi pe fată) : De
dimineaţă v-aiţi m a i scuilat ! (Către
Ionică.) Şi eu d u m n e a t a ce-i l a a r a
asta ?
IONICA : Pot să m-aşez ?
VASILE : Stai.
IONICA : Pot sa vorbesc ? (Uitîndu-se
la Bolocan şi la Silvia.)
VASILE : Sîntem de-ai casei...
IONICA (se trag totuşi mai într-o
parte, vorbind încet) : Vin d e la
u n chef, l u m e subţire, u n d e se ştie
totua...
VASILE : Şi ?
IONICA: E groasa, rusii înainteazà
mereu.
VASILE: Şi?
IONICA : M a gîndeam dacă n u e tim-
pul să m ă r e t r a g din afacerea ou
restaurantuil. O a r e fratele d u m i t a l e
o să-nni înapoieze banii împrumiu-
taţi?
VASILE: Stiu eu? Ţi-a d a t o poliţă,
ceva la m î n ă ?
IONICA: Da, s-a-ncărcat eu dobînzi,
îmi tot spune sa-1 mai păsudesc,
d a r uite ce urgde v i n e şi eu n u vreau
să m a prindă făiră nimic. Eu sînt
 gazetar, domnuile, simt, n u e bine, pe fotoliul de lîngă ea şi rămîne cu
n u e bine... mina la gură.)
VASILE: Strînge-1 eu uşa, cere-i ba- DOMNICA : Lino, Lino ! (Văzîndu-i
nii şi, dacă n u ţi-i dă, apucă p e pe Silvia şi pe Bolocan, enervată
cale legală. deodată.) Şi vod ce faceţi adei ?
IONICÀ : Nu sînt u n ticălos. Ştnu că (Se uită la Bolocan.)
treaba n u m e r g e bine, a băgat p e SILVIA : Mamă, tu unde-ai dormit ?
altud acolo. ăla fuira d e stinge, el n u DOMNICA (rece, deodată) : Du-tenn
se mişcă, bea toată ziua, o s-ajungă pràvàlie, câ m e nimeni ! Si d u m ­
ca vai d e lume. n e a t a d e ce nu-ţi vezi de treabă ?
VASILE : Lasă-1 s ă se învete m i n t e ! BOLOCAN : A m fost c h e m a t să r e p a r
O să vină la m i n e şi-o să ceară... gramofonui...
IONICÀ : P a r c ă nu i-ai fi firate!.. (Silvia iese, uluită.)
VASILE : Asa m é r i t a cei c a r e n u ştiu DOMNICA (singurâ cu el, cu o uşoară
să ţină banii. cochetărie) : Te pricepi la m u l t e
IONICÀ : Dar e vorba d e familia duan- lucruri ? Vezi sa nu-i suceşti capul
neavoastră. copàlei ăsteda...
VASILE : Un negustor a d e v ă r a t n u BOLOCAN (rece) : Dacă se-ntoarce
a r e famiMe ; familia lui, el e. Sa coana m a r e să-i spuneţi că a m ter­
nu crezi că a m dormit, eu a m ştiuit m i n â t treaba.
să-mi înmuilţesc ce-i al meu. Du- DOMNICA : Şi cat trebuie să-ţi plăbim?
mitiru, ca să scape din ce-a intrat, B O L O C A N : Nimic.
trebuie să-şi v î n d ă p a r t e a d e moş- DOMNICA : Esti u n om ciudat. Orice
tenire, or asta n u se poate decît meseriaş primeşte bani jpemtiru
după nioartea mamei. ceea ce face.
IONICÀ : Nu-i niai cobi. BOLOCAN : Nu e nevoie de nici u n
VASILE : Nu oobesc n i m ă n u i niimdc. ban.
Or, d a c ă d u m n e a t a iîl sitrîngi cu DOMNICA : Eşti m î n d r u .
usa, el o să vină şi-o să-mi ceară, BOLOCAN (strîngîndu-şi sculele, por-
şi dacă cere, t r e b u i e să-mi d e a ceva neşte spre uşa care dă spre bucă-
în garanţie, pricepi ? tărie) : Bună-ziua... (Iese.)
IONICÀ : Cam greu. DOMNICA : Lino ! L i n o !
VASILE : Nu-i nimic. Haide jos în LINA (ciocnindu-se aproape cu Bo­
prăvălie pînă nu se scoală, sâ n u locan) : Da, condîţă.
n e vadă împreună. Asteaptă-1 la o
masă, fac eu cinste. Cuim deschdide DOMNICA : P u n e - m i şi m i e ceaaul.
ochii vine în câirouimă să-şi spele (E neliniştită.)
gîtlejul. Atunci spui : Doimne Du- LINA (îl aduce) : Dar ce-aveti la
mitre, asta şi-asta şi-asta. A m po- ochi ?
lilţele, a trecut termenul, nu-mi mai DOMNICA : Nimic, n u a m lovit...
t r e b u i e dobînzile, vreau capitalul LINA (aparté) : P e dracu, p a r c ă eu
î m p r u m u t a t , că soseşte urgia. (îl sînt surdă şi chioară !
va de braţ şi, la ieşirea spre uşă, DOMNICA : Ce tot m o r m ă i acolo ?
se uită la cei doi, bănuitor. Silvia Mai bine s,pune-mi ce-i cu fata asta
il priveşte tăcută pe Bolocan. O a noasitră ! De ce s^a sculat aşa de
scurtă bănuială la Vasile, apoi cei dimineată ?
doi ies.) LINA : î n fiecare zi se scoală d e di-
BOLOCAN : Cred că-i gata. (lnşuru- mjineaţă.
bează capacul.) DOMNICA : Şi cu lucfrătorul ce mai e?
SILVIA : Şi chdar o s ă cînte ? LINA : De, asta d u m n e a v o a s t r ă ştiţi.
BOLOCAN : Vrei să-1 p u n ? că nu 1-am adus eu în casă...
SILVIA : Stai să a d u c plăcile... Erau DOMNICA : Silvia îl place ?
în dulapul ăsta. (Caută, le găseşte, LINA : P a r c ă nuimai Silvia...
vine eu ele, ştergîndu-le de prof cu DOMNICA : Ieşi, ca t e pleznesc ! (Lina
cotul puloverului.) iese.)
BOLOCAN : Dar n u soudain toata casa (Domnica, neliniştită, nu bea ceaiul,
în nicioare ? se plimbă fwioasă în jurul mesei.)
SILVIA : Ai dreptate... Ce-i d e fâcut ? DUMITRU (iese din odaia lui) : A,
(în clipa asta intră Domnica, ieşind ce plàcere... Iubiita mea nevastă...
din camera lui Vasile. Silvia o pri- (Domnica nu răspunde, bea ceaiul
veşte uluită cîteva momente, înţe- cu inghiţituri mari.) Te grăbeşti ?
legînd ceva îngrozitor. Scapă plăcile Nu poţi să suferi locuil p e caire stai ?

28
www.cimec.ro
DOMNICA : Putin îmd pasă d e ce
spui !
DUMITRU (privind-o fix) : Te-am
loviit... (Moale.)... Te-am lovit...
DOMNICA : Schelălăi ca um cîine. mu
ta-e rusime d e time ?
DUMITRU : Te m a i doare ?
DOMNICA : Eşti slab, u r i t şi jalmic.
(Se ridică, vrînd să piece. Dumitru
n-o lasă.)
DUMITRU : Vasile o să mad aştepte.
destul că d o r m i noaptea eu el...
DOMNICA : O să t e o m o a r e ! Aseară
a b i a 1-am opot...
DUMITRU : Nu md-e frică. (Ride
prostit.) Ştiu, vreţi să scăpati d e
mine, asta vreţi, d a r n - a r e curaj să
meargă pînă la capăt. A r fi nebuin
sa imtre în puscàrie. Imi doreşte
n u m a i bamii, de-aia m ă şi lasă să
beau...
DOMNICA : Daca m-ar fi l u m e a ddm
jur...
DUMITRU : Nu mad spume asta, noi
tirâim făiră r u ş i n e d e 20 d e ami. Ne
uirîm. şi-atîfc ! Cîtă prefăcătarie, câtâ
muindărie ! Familia DommişorMor m a i
bime crapă decît să-şi fărîmiţeze
averea !
DOMNICA : Trebuda să spumem totuG
copidlor. A m fd t r ă i t Kmdştiti !
DUMITRU : Nu poate să fie limişte
acolo umde este sdăbiciune. Dacă voi
•îmi dordiţi m o a r t e a şi eu o doresc
p e - a voastră. De-ati şti d e cite uri
m^am gîndit la asta...
DOMNICA : Dumiitre, tu te mulţu-
mesti eu ce ramôme pe m a s a altuia...
DUMITRU : Taci ! Taci !
DOMNICA : Cînd îl vezi p e Vasile
•fugi şi te-ascumzi.
DUMITRU : Nu-d adevăirat.
DOMNICA : De ce nu vii noaptea
iDes4e noi eu um topor să n e omori ?
DUMITRU : Vă îmouiati.
DOMNICA : Şi tu pôndesti la usa,
şi-asculiţi, şi plîngi...
DUMITRU : Nu vtreau sa te m a i aud,
mu vreau...
DOMNICA : Şinmi place să t e ştiu
acolo, suiferdmd...
DUMITRU (o apucă de gît, ea se
scutură şi scapà) : O sa-meep eu tine.
DOMNICA : Nu vezi că mu ai mioi o
puitere ? t n t r - o zi o sa t e umflli ca
o buitde.
DUMITRU : AU vrea voi, ati vtrea...
DOMNICA : Si eu aim să r ă m î n stă-
pină eu Vasile.
DUMITRU : Cu copiii voştri, eu scâr-
năjvddde voastre de copii...
DOMNICA (rîzïnd sâlbatic) : Cu co­
piii tăi, aşa cum cnede toată lumea.
29
www.cimec.ro
DUMITRU : Nu eşti om, ai o piatră
în locuil indmid. Dacă ai fi m a i
bună...
DOMNICA : Cime să fie bun cu time,
montăciiuine ? Tată-tau m-a cumpă-
r a t ca p e o vită. Ştii cum s-a făcut
căsătoria ! Părimtii noşttri nu s-au
jucat. Doua capitaiLuri la um loc
fac un capàtal mai maire. Dar pe
miine m ă îmitrebase daca primesc
sa imtru în socoteala asta ?
DUMITRU : Si la frate-meu ce-ai
găsit ? P e n t r u ca nici p e el nu-1
iuibeşti.
DOMNICA : Mă priveşte.
DUMITRU : O sa n e omorim umufl
p e altuil şi-o să crăpi şi tu.
DOMNICA : Eu m-am să c r a p ! A m
zile...
DUMITRU : Dommico...
DOMNICA : I a r mionlăi ? Lasă-mă să
tree, prăvălia s-^a u m p l u t cu m u ş -
terii. Trebude să cîştigăm şi asităza
nişte bainii, şi n u vorbimd amôndoi
o să-i cîştiigăm...
DUMITRU : Mai stai o clipă...
DOMNICA : N - a m timp. (Din uşă.)
Azi m - a vazut Silvia ieşind din
camera lui Vasdle. Ce-ai să-i spui
dacă te îmtreabă ceva ?
DUMITRU : Că maiea-sa este o tîrfă !
DOMNICA : Oîmdeşte-te la sufletul
ei...
DUMITRU : Puţin îmi pasă d e &u-
fletul copiilor voştri !
DOMNICA : P e Alexandru 1-ai n e -
norociit, 1-ai î n v ă t a t cu bâu/tura,
acuim vrei s-o schiilodesti la m i n t e
§.i p e fata asta ?
DUMITRU : E schiloadă şi-aşa...
DOMNICA : Ea nu e vinovată de
păoaitele noastre.
DUMITRU : A m să-i spun totuil.
DOMNICA : Cum vrei. (Iese.)
DUMITRU (singur) : O să vă p a r a
rău, o să vă p a r a rău, v-o spun...
Lino ! Ldmo !
LINA : Da, conasule ! (Intrînd din bu-
cătărie.)
DUMITRU : Adu-mi vim. •
LINA : Nu e p r e a d e d i m i n e a t ă ?
DUMITRU : De cînd m ă înveţi tu
p e mime cînd t r e b u i e sa beau şi
cîmd mu ? Mars afarà !
LINA : Nu sînt cîine, mu sînt cîine,
să ştiţi ! V-aduc vinul, d a r să nu-mi
m a i strigaţi aşa ! (Plînge, ieşind.)
DUMITRU : Stad, umde t e duci ? Iar-
tă-mă, sîmt um beţiv rău... S-a dus.
Sd u n a n i m a l a r e rnîndrie. B a t e um
cal degeaba şi-o să t e arumee din
şa, n u m a i eu, n u m a i mod... Cine
sîntem noi ? Am să le fac uma
 inaire, aim să l e fac u n a mare...
(Intră Silvia. Are o imobUitate
feţei care trădează o mare
centrare interioarà.) Silvia, ce-i eu
tine ? Ţi-e irău ?
SILVIA : Nu. M-aim sculat c a m d e
ddimineată...
DUMITRU : Vino m a i aproape... Vsred
să m ă întrebi ceva ? (Are o bucu-
rie aproape răutăcioasă în
SILVIA : Nu, n u w e a u să te înitireb
nimic, tată. (Il priveşte
lung.)
DUMITRU : Stai în lumiină, să te
v ă d m a i bine. Semeni tot m a i muffit
eu maică-iba.
SILVIA : Cu tine n u semăn ?
DUMITRU (gâta să-i spună ceva bru­
tal. Se stăpîneşte) : Fetele s e a m ă n ă
totdeauna cu m a m e l e lor. Da, da,
începi să semeni din ce în ce mai
muilt cu maica-ta. Arăta la fel ca
tine cînd a m luat-o. Avea 17 ani
sau 18 şi era frumoasă, frumoasă.
Se pieptăna însă altfel. De ce nu-ţi
împleteşti păruil în coade ? Să-ţi
faci doua coade, auzi tu ?
SILVIA : Lasă-mă...
DUMITRU (încă o ţine de braţe şi
o priveşte) : De ce să pleci ?
SILVIA : Tată, ce-i eu d u m n e a t a ?
Esti bolnav ?
DUMITRU : Ai plîns ?
SILVIA : Nu, m a m plîns...
DUMITRU : A strigat cineva la tine ?
SILVIA : Nu, lasă-niă ! Lasă-mă !
Mi-e silă d e voi toţi...
DUMITRU : Simţi c ă n u te iubesc,
nu-i asa ?
SILVIA : Ce vrei sa spui ? Nu-i ade-
văirat!
DUMITRU : Ba-i adevăirat ! E-ade-
vărat !
(Silvia juge la ea în odaie şi se în-
cuie. Intră Băiatul de prăvălie.)
B A I A T U L : Conasu' Dumittru, conaşu'
Dumitru !
DUMITRU : Ce-i ?
BÀIATUL : .Se b a t în pnavalie...
(De jos din cîrciumă, se aud zgomote
puternice. O voce de femeie strigă :
Să nu v-atingeţi de mine ! Sînt
nepoata lui Take Ionescu.
de bătaie.)
DUMITRU : O sa^mi spargă geamu-
rile ! (Iese după băiat.)
(Cîteva momente scena e goală. Se
mai aud zgomote ce se sting treptat.
lntră Lina, care trage cu urechea.
Pune o sticlă pe masă.)
U N A : S-au potoldit. Şi conasud Du-
miitru umde s-o fi dus ? Ce tăim-
bălăul diracullud ! I a r s-a îmbăitat
a nenorociita alla d e Gaby... (Vede plă-
con- cile, se uită la gramofon. Caută
ace vechi şi pune o plaça. Se aude
hîrîit un vais désuet şi trist. lÀna
pare încîntată. Intrâ Elena, care ră-
mîne uluită în prag auzind muzica.)
ELENA : Astia-i b u n ă ! D u m n e a e i
asculta muzica acum...
voce.) L I N A : P o a t e te-oi m a i îndulLci şi
dumneata...
bănuitor, ELENA : Cena m a i fost pe-^aici ? Ca
în prăvălde e-o harababuiră !
LINA : S-a-imbătat i a r scârba aia d e
Gaby şi-a făcuft scandail... (la acul
de pe plaça.)
ELENA (se scutură de zàpadà) : S-a
pus p e viscolit. Tramvaiele abia
m a i merg. Noroc ca cinùtoirul e la
doi paşi. De a p r i n s tot i-arn aprins
două lumînăiri lui Enache.
L I N A : E bun dirumul ziilnic la cdimi-
tir, face bine. Simţi şi d u m n e a t a
că trăieşti !
ELENA : D a r fata aia p e u n d e e ?
Silvia ! Silvia !
SILVIA (după o tăcere) : Da, bu-
nico...
ELENA : Unde te-ai ascuns ?
SILVIA (intră, după ce şi-a şters ochii
înaintea uşii) : Vin acum...
ELENA (Linei) : Şi tu, du^te la treabă,
ori n u mai ai ce face ?
(LAna iese bombănind, în timp ce
intră Silvia.)
SILVIA : Te-ai întors ?
ELENA : Da' ce-i cu tine ? P a r c - a i
plîns...
SILVIA : Ţi se pare.
ELENA : Te-ai certat cu careva ?
SILVIA : Nu...
ELENA : Tu îmi ascunzi ceva.
SILVIA : Nu, linişteşte-te. (Zîmbeşte
nesigur.)
(în clipa aceea intrà Alexandra, îm-
brâcat în uniformă de sublocotenent.)
ALEXANDRU (neras, slabit) : Saru-
t à m dreapta...
ELENA : A l e x a n d r e !
SILVIA (îl sàrutâ) : Bine-ai venit !
l a să te vad...
Gaby, ELENA (îl sărută şi ea) : Ti-a ajutat
Zgomot dumnezeu să teHnitorci. B a r i m te-au
schilodift pe-acolo ca să te-nveţe
minte ?
SŒLVIA : Vai, c u m vorbeşti !
ELENA : Că n - o fi fost la petrecere !
Aşa e la războd. Iţi m a i laşi un
picior, o môna...
ALEXANDRU : Duipă c u m vezi, sînt
înitreg. (Către Silvia.) Ce faci, puş-
t i m e ? Parc-ai m a i slabit ?
30
www.cimec.ro
SILVIA : Ţi se paire. (Se freacă pe
obraz.) Ai fi pultuit să t e baanbde-
reşti înadnte d e a verni acasă...
ELENA : Lasâ-1, că mu-1 aflege nimend
acuim...
ALEXANI>RU : O baie, n e facem
fruimosi, şi, d u p ă irnasă, gâta la vî-
n a t o a r e d e fete. Alitfel ? Toţi să-
natoşi ? P e t a t a si p e uncihdul Va-
siSe i-aim văzut în pră/văMe. Totu-i
neschiirnibat aici, m a m a - i m a i tînără
ca ordcând, d e bunica ce să m a i zic ?
ELENA (Silviei) : Drac mont ad vă-
zut ? Ce-ţi spuneam eu ? Credeai
ca 1-a cuminjţit războiiul ? As, d e
u n d e ! Lait Eriache, că şi răposatul
ce mai m i - a môncat suifiletul...
ALEXANDRU : Lino, Lino. (Câtre
Elena.) Ori ai dat^o afairă ?
ELENA : Da' d e u n d e ! D a r tot surdă
a r ă m a s . Lino ! Lino !
LINA : A. conaşul Alexandru. Bine
aţi venit !
ALEXANDRU : Bine te-am gasit, se
p o a t e bea ceva în casa asta ?
LINA : Cum sa nu, ça a m făcut
scurtă la m î n ă d e cînd c a r d a m i -
gene din piivniţă, aici, la d u m n e a -
voasitră. Uite p e m a s ă o stiiclă...
(Alexandru îşi toarnă singur.)
SILVIA : Spune-ne, cuni a fost ?
ALEXANDRU : O u m să fie ? Ca l a
război ! După o sourtă permisie
mă-ntorc, ştii d o a r că-md place...
ELENA : Şi n u te-^ai saturât, maică,
d e paduchi şi d e mizerie ?
ALEXANDRU : Mai vorbim nod de-
asta...
SILVIA : A r trebui sa t e s p e l l
ALEXANDRU : Gâta, sa beau paha-
ruil asta...
(Intră Vasile.)
VASILE : Bine ca t e v ă d acasă, m a i
băiatuile, să s t ă m niiţel d e varbă.
ELENA : Lasa-1 sa se spele, că-mi
u m p l e casa d e insecte.
VASILE : E tonuo destud.
ALEXANDRU : Ce-i eu .tata ? El n u
urea ?
VASILE : S t â d e vorbă eu domnuâ
lonică. A r e ndşte încurcatuiri de
bani ou el.
ALEXANDRU : Ce încurcatuiri ?
VASILE : Parcă nu^l ştii ? S-a îm-
prumu'tat, a dat polite, n - a r e bani...
ALEXANDRU : La Bucuireşti paircâ
nici n u e război. (Priveşte pe fe-
reastrâ.)
ELENA : Ba e război al diraculud !
Nu mai e carne, rnàladiul se dă p e
sponci, oamendi mîrîie, sună m a -
31
www.cimec.ro
gaoaia ada toată ziua. n e bâgăm
in pdivniite ca şoairecii!
ALEXANDRU : Nu ştiţi ndmic despre
război ! (Se aşază.)
VASILE : De-^aia ziceam câ s a m a i
auzim côte ceva...
(Intră Domnica.)
DOMNICA (îî îmbrăţişează) : Alexan­
dre, ndci n^am a v u t tinip să te
v ă d ! Erau muşterii muilţi... N-ai
să m a i p i e d nicaieri ! Să facă cine
v r e a războdul !
ALEXANDRU : Dacă a r fi d u p ă noi !
VASILE (Domnicài) : A r a m a s ci-
n e v a la casă ?
DOMNICA : Dumitru. A .terminât eu
gazetaruil ăla, e făcut foc...
VASILE : O să cobor eu îndată. Cine
ştie ce mad face...
DOMNICA : Stai şi .tu putin cu el,
abia s-a întors şi gata. la tejghea.
VASILE (lui Alexandru) : Cum m e r ­
g e frontuR ? Că din ziare se vede
câ e din ce în ce mai prost...
ALEXANDRU : Ne ratragem...
VASILE : Asta ştiu.
ALEXANDRU : CSt o să m a i p u t e m
să n e m a i retragem.
ELENA : Si d e ce nu se dau rnasuri ?
Pentru câ altfel, mîine-poimîine, n e
trezim cu bolşevicii peste nod.
ALEXANDRU : Masuri ? Crezi ca pe
front e ca la pirăvălda noastră ?
DOMNICA : Atunci ?
ALEXANDRU : Atunci, înitr-adevâr o
să n e trezim cu bolşevicii peste
nod, c u m spune bundica.
(Silvia ascultă convorbirea, privindu-i
intens pe Vasile şi pe Domnica.)
VASILE : Ce este în Rusia ? Noi,
aici. h a b a r n - a v e m ce se petrece.
ALEXANDRU : S-au a p ă r a t ca nişte
c î i n l A fost m a i greu decît şi-au
înehipuiit nemţii.
ELENA : Bdne, bine, lasă grozaviile,
spune-<mi ce-o să se întômple dacă
vin încoace...
ALEXANDRU : Ştiu eu ? Or să n e
întrebe : c u m aţi făcut, fraţilor,
averea a s t a ?
ELENA : Auzi vorbă ! P r i n m u n c ă
cdn&tită, că n u m a i eu ştdu cît m - a m
chinudit.
ALEXANDRU : Dar n-o să te-ntrebe
ei, ca n-au tdmp d e a s a ceva, or
sa t e î n t r e b e ad noştri, comuniştii
nostri, c-avem şi nod din ăştia.
ELENA : Nu m a i s p u n e ! Şd d e ce
nu-i strînge cineva ?
VASILE : M a m a tot în mdntea co-
piilor a ramas...
ELENA : B a n-awi r a m a s d e loc în
mintea copifflor, nuimai că
direptate răiposatuil cînd spunea : să
nu-ti faci p r ă v ă l i e cu scară !
SILVIA : Adicà d e ce s ă nu-ti f a d
prăvaMe cu scaxă ?
ELENA : Fentiru că dacă se dau lu-
cruriile peste c a p şi van nemâncaţii
peste nod, e niai b i n e s ă n u t e ştie
kumea, sa nu te bage in seamă,
ori noi, casă-casă, prăvălie-prăvă-
lie...
ALEXANDRU : Ce sete m i - e ! (îşi
toarnă iar.)
VASILE : Mai băiete, ai k i a t paharull
lui taică-tău !
DOMNICA : Bine ca e sănătos, lasa-l
în pace !
VASILE : Şi crezi ca n-o să-i puitem
opri ?
ALEXANDRU : Nu ştiu. Oiriicum,
daca...
ELENA : Du-te m a i b i n e şi fă bade,
nu vireau sa m a i a u d nimic...
ALEXANDRU (lui Vasile) : P e aici
oum m e r g treburile ?
VASILE : Binişor.
ALEXANDRU : P e Silvda cônd o m ă -
riităm ?
SILVIA : Nici n-ad dntrat bine p e usa
şi n u m a i ai loc d e mine.
DOMNICA : Astea-s vtremuri d e m a ­
ri t a t ?
VASILE : Eu cobor în prăvăiie, că
Inam lăsat sdnguir p e Dumitru. Mai
v o r b i m noi. (Iese.)
SILVIA : Să-ţi pregătesc hainelle ?
ALEXANDRU : Ai face bine, n u m a
m a i sufăr în m a n t a u a asta.
(Silvia iese.)
ELENA : A m auizit că m o a r e o mud-
t i m e d e lume, că e o jaie.
ALEXANDRU : Războiul nu-i cel m a i
fnumos luicru d e pe lume, d a r dacă
tireburJe făouit...
ELENA : Ce ştie u n fîirţăngău ca tine
ce tirèbuie facuit şi ce n u trebuie
făcuit.
ALEXANDRU : Asfcea n u sînit lucrufri
pentru femei. Ma d u c să m ă spăl...
(Iese.)
ELENA (Domnicăi) : Ce-i eu fata ?
Ce i-aţd făcuit ? E r a iplînsă...
DOMNICA : Nu i-am făouit ndmic.
ELENA : B a r i m acum a r trebua sa
va m a i astîrnpăraţi, cît stă Ale-
xandinu aici.
DOMNICA : Potoleşte^l mai bine p e
Dumitru ai dumdtale ! M-a învine-
ţit în băitaie...
ELENA : Dacă n-ai nici o ruşine !
DOMNICA : Ce tot vrei d e la m i n e ?
ELENA : Să plecd odată don casa
avea mea !
DOMNICA : Mi-o spui d e a n i de
zille ! N - a m nici o vină că-mi place
Vasile.
ELENA : Femeie d e n i m i c ! Si mie
poate mi-au plăcut aiţii, d a r băr-
batu-i b ă r b a t !
DOMNICA : Ştiu, ' a m îmbătrîndit au-
zkidu^te !
ELENA : A m să ti-o spun pînă m a r .
DOMNICA : E p r e a tîrziu ca sa mai
s c h i m b ă m ceva. Am r ă b d a t atîtea,
şi, apoi, n u vezd, n e - a m obişnuit
cuim te obişnuieşti cu m u r d a r i a . Fii
liniştită, viata o să mearga înadnte.
Ne v o m centa şi mîine, şi pod-
mîine, ca deri, ca alalitaieri...
ELENA : Dar copiii ăştia ? Ce-o să
se aleagă de ed ?
DOMNICA : Ca şi noi. ei n u iuibesc
p e nimeni. P u t i n o să le pesé când
vor afla ad cui sînt ! Cred că Ale-
xandiru ştie totuil, Silvia a aflat
azi dimineata...
ELENA : Cum ?
DOMNICA : M-a v ă z u t iesind ddin
odaia lui Vaşile...
ELENA : Doamne, doamne...
DOMNICA : Doamne, d o a m n e ! Nu
m a i teHnchina atît. E m a r e , o să
se obişnuiască !
ELENA : Toaită v i a t a n-ad avuit iru-
şine !
DOMNICA : O, ruşinea voastirâ, a
femedilor c a r e nu v^ati cuilcat decît
p e peirna barbatilor vostri legitimi !
ELENA : Sa taci, auzi, sa taci, şi să
n u - m i vorbestd ca o... (Se îneccă.)
Dac-ar fi ştiuit Enache pe cine a-
duce în casa !
(Intră Silvia, cu hainele lui Alexan-
dru.)
SILVIA (privindu-le) : De ce vă cer-
tati?
DOMNICA : Nu n e certain, vorbim...
SILVIA : Nu m ă mdntiti-
ELENA : Maică-ita e o femeie rea...
SILVIA (rece) : Această femeie rea nu
m a i e marna mea !
DOMNICA : Ai înnebunit şi tu ?
ELENA : Ce tot îndrugi acolo ?
SILVIA : Ea stàe m a i bine ce spun...
(Domnica iese, trintind usile.)
ELENA : Fetita mea. fetita. mea ?
(Plînge.)
CORTINA
32
www.cimec.ro
 Tabloul 4
(In aceeaşi zi, pe seară, acelaşl
decor.)
VASILE (din camera Elenei) : lîţi
a d u c imediat sticluta.
ELENA (la masă) : Nu m a i pot, Va-
sile, nu mad pot şi mimeni n u ma
orede.
VASILE (aducînd bromura) : Asita e?
ELENA : Da. Puine într-o linguiniiţă.
(Vasile toarnà într-o linguriţă.)
Gustă şi tu. (Vasile ezită.) Hanide,
hadde. A m ajums să m ă farese de
copiii med.
VASILE : Cum, crezi că nod...
ELENA : Nu cred nimic, d a r gustă...
VASILE : B r r r ! (A gusţat.)
ELENA : Nu-i niimie, in-o să-ţi facă
rău, linişteşte nervid...
VASILE (toarnă din non) : Poftim !
ELENA : Aşa ! (înghite eu lăcomie.
Are în poală un ciorap la care îm-
pleteşte.) M ă lasă şi ochii, Vasdlle,
uiite, abia m a i văd...
VASILE : S-apriind luimina ?
ELENA : Dacă scap UD fir, mu-d p a -
iguibă m a r e .
V ASILE : Dar ce tot meştereşti ?
ELENA : l i fac o perecme d e cioirapi
I/ui Dunidtru. Niimeni n - a r e grijă
d e el.
VASILE : Nu-1 plonge. E ferdeit ! Ştiu
eu ce ştdu !
ELENA : Şi ce şttii, m a rog ?
VASILE : Că n u faci ce trebuie...
ELENA : I a r începi ?
VASILE : Marna, n u m a i puitem să-1
l ă s ă m aşa ! Mini vezi ? E dator
vîndut. Azi a venait d o m n u ' Ionicâ
şi i-a cerut banii. Ii datorează
peste 200 000, plus dobinzile.
ELENA : Stiu, ştiu. mi-^a spus, dar
tot n - a r e să c e a r ă d e la tine, pen-
tru că t u asta aştep^...
VASILE : Şi d e unde-o să ceară, m ă
rog?
ELENA : Ticălos mad eşti ! I-ai luat
nevasta, vrei să-i iei totul ? M-a
ferit dumnezeu să încap pe mîinile
tale!
VASILE : Cred că d e m i n e n-ai de
ce să t e plîngi.
ELENA : Nu U-sœn. cerut nimdc si
nici n-o să-ţi cer. M ă n î n c cat o
vrabie, rochii nunmi mad trebuie,
stau şi v ă beau aerul, d a r la atîta
m a i a m dreptul în casa asta !
VASILE : Marna !
ELENA : Mamă, m a m ă , ştiu că-md
doreşti moartea, că abia aştepti să
rămîi singur. Ţi-ai r e t r a s partea,
lud Dumditru ad să-i dai u n pdcior
3 — Teatrul nr. 10
www.cimec.ro
şi-o să-i spud : „Rămîi frătioare cu
prăvăllda, că eu a m plecat !" Şi el
o să bea totul în sase luni d e zile.
Numai la averea Domnasordior n u
■te gîndeşti. la firma d e pe casă...
VASILE : Ba d e gîndit, m a gîndesc,
vezi bine, d a r cine m-ascuHtă ? Du-
mi.taile puţin îţd pasă ! în loc s ă 4
pui căluşul rdsdipitorulud, îi cauiţi în
coarne...
ELENA : E băiaitull meu şi ţdn la el,
cît e de beţdiv. Totuşi, itrebuie sâ
faceţi la u n fel, aşa nu se m a i
poate. Vă certaţi, v ă bateţi, casa
asta e u n balamuc. Ne vorbeste
lumea. Au afilat şi copiai...
VASILE : Sîntem ndşte ticăloşi, nişte
ticăloşi !
(Sus, pe usa dinspre coridor, intră
Silvia şi Bolocan. Au paltoanele pline
de zăpadă, le scutură.)
SILVIA (cu obrazul rosu) : Nu m a i
a l l e m n e ! Stai sa cobor pâma în
c u r t e s-aduc u n braţ... (Iese re-
pede.)
(Bolocan, singur, îşi senate paltonul,
fluieră usor. Şi el şi Silvia s-au în-
tors apropiaţi sufleteşte, asta se simte
din ce vor vorbi mai départe, au
obrajii roşii de ger.)
SILVIA (întorcîndu-se cu braţul de
lemne) : Sa n u afle cineva, r ă m î -
n e îratre noi. In casa asta toţi s î n t
zgîrciţi...
BOLOCAN : Asa se fac averile...
SILVIA : Dacă ai ştiut asta, d e ce
n-ai facut si d u m n e a t a a v è r e ?
(Aprinde focul, după ce şi-a scos pal­
tonul şi a căutat chibriturile.)
BOLOCAN : Nu stau banii în buzu-
naruil meu. Fidnd puţini, se plicti-
sesc şi pleacă în alita parte...
SILVIA : Glumeţ m a i eşti ! (Suflă în
foc.)
BOLOCAN : Nu se-iaprinde, lasă-mă
p e mine. La puşcărie a m î n v ă ţ a t
cum n u se risflpesc. chibriturile... (O
ajută.) Ţi-a plăcut pldnubarea ?
SILVIA : Mi-au îngheţat picdoarele,
d a r mérita. Totdeauna u m b l i atâta
p e jos ?
BOLOCAN : Cînd a m tdmp.
SILVIA : De obdicei, cînd ninge, stau
în casă şi m a plietisesc, d a r astâzi
a fost foarte fruimos...
BOLOCAN : P o a t e m ă însel, d a r p r e -
sinnt că ţi s^a întîmplat ceva n e -
placut.
SILVIA : O, sa nu m a i vorbim ! (Se
depărtează.)
BOLOCAN : E u n lucru atît d e urît ?
33
SILVIA : Da, ared că e u n ilucru
foarte unît... (Se uită la cărţile de
pe raft.) Mai îrni dai o c a r t e ?
BOLOCAN : Cuim s a n u ? D a r tot
c u m ne-aim îniţeles....
(Jos, intră Alexandra. E îmbrăcat în-
tr-un palton, se saiturà de zăpadă.)
ALEXANDRU : Ce m a i ninsoaire, si
s-a pus şi pe geruit. (Se dezbracà.)
VASILE : Stai jos, colea.
ALEXANDRU : Sînt m o r t d e obo-
seală, d a r n u pufteam sa m ă culc.
Aim mumad tred zile perrnisie şi
nu-s mebum sa le petrec in mijlocuil
famiMeL Şi voi, ce-aveţd aerul ăsta
d e înmanmîntaire ?
VASILE : Ţi se pare, stateaim d e vorba.
ELENA : E adevăirat că au dàrâmat
bdseridile p e acolo ?
ALEXANDRU : Da' d e uinde ! Dacă
w e i sa te rogi, n-ai decât. Icoaine
p e iboate drumuirile. Àstia m a i td-
ineri s^au potoOdt eu dumainezeu, d a r
bătrînid...
V A S I L E : Un muşteriu care s-a îm-
tors d e p e front mai1 d e m u l t şi oare
a p u c a s e sa v a d ă p r i n bdinodki t u r -
lele din Moscova zicea că nu mai
a p u c ă m anull viitor.
A L E X A N D R U : îniâi ca se Năuda, n-a
vazut el iturlele Moscovei ! Al doi-
lea, frontal se m a i poate Sntoaree.
Asa-i la razboi. O d a t a l e m e r g e
bime uinora, alita d a t a altora. P e
airmă, nici n u e patriotic să vor-
b i m aşa...
ELENA : Lasă vorbele m a r i , că eşti
î n faimilie. Ne-aim dus p e copea !
VASILE : Asa au făcut nemţii şi în
războiuil celălaflt. Au î n a i n t a t oe-au
înainitat, a u b ă g a t groaza în oa-
meni,..
ELENA : Şi-odată, ffiîîs ! Nu-d ţine.
VASILE : Minau spus nişte caimarazi
de-ad tăi că...
ALEXANDRU : Ce ţi-au spus ?
VASILE : Marna, ia d u - t e niţel la
dumneaita în odaie şi lasa-me puiţin
singuri, ca î n t r e bărbaţi...
ELENA : Acum n u niai aveţi loc de
m i n e . Băitrînii sînt ca leminul a r u n -
c a t în mijlocuil cased, toţi se- j mpie-
dică de el... Dacă aveţi secrete...
(lèse.)
V A S I L E : Mai baiete !
ALEXANDRU : Spuine, ce mai as-
tepţi ? Ce-ai auzit ?
V A S I L E : Cdcă tu, pe-iacolo, p e front...
Să ştii că ruşii n u iarta, t e vor
uirmări şi în gaură de şarpe.
ALEXANDRU : Dacă ajung pînă
aici ! Ce-mi place m i e la voi, ăştda
c a r e staţi acasă, este că vă temeţi
34
www.cimec.ro
mai mult decît noi, cei d e p e front.
Mai ai puţină răibdlare. Nemţii îi
vor întoarce în primâivară, de n-au
s ă se mai vada..'. Nu l e place iarna,
ca şi noua. Dar i a r n a trece...
VASILE : N i d t u n - o crezi !
ALEXANDRU : Cine ti-ia spus ethes-
tia a s t a eu comamdamemtul ?
VASILE : Nişte ofiiteri oare t e cumosc
bine. Ziceau enai fost crud, c-ai
.participât la nişte...
ALEXANDRU : A m exécutât o r d i -
nele. î n razboi n u se şovăie.
VASILE : Ordcuim, a v e m o dmimă, sân-
tem slabi.
ALEXANDRU : Sâmteţi slabi, voi ced
ce inu v ă gînidiità decât la b u c a t a
voastră d e pîine. Mă ouooşti. Nu
m - a m dus îintîmpllător p e front. A -
colo s e p l ă m ă d e ş t e destiinul Romî-
miei. A m două decoraţii...
VASILE : Siàu eu cît fac tiiniidhelele
astea.
ALEXANDRU : Unchiulle, nu vorbi
asa...
VASILE (în pidoare, îl îmbrăţişea-
zà) : Bădatule, băiatuil meu, ţinajuai-
ge ! In doua zile pot să f a c . .sa
r ă m î i aici, d a u nişte bani şi gâta.
Ce-ţi trebuie ţie imizerie, şi M g , si
sânge ?
ALEXANDRU : Nu e o r e a plăcut, d a r
m-aşteaptă camarazii. Côndva iisito-
r i a tarai va vorbi despre erodsimuï
nostru legendar.
VASILE : Vorbe umflate. Ţi-au î m -
p u i a t capul în liceu ă i a ou c ă m ă -
şile lor verzi.
ALEXANDRU : Nu vorbi asa despre
ed!
VASILE : Eu sînt negustor şi nu a m
21 d e ami, ca tine. Cînd o sa îm-
veţi cat îţi face pdelea, atumci să
vorbeşti ! Viltejii au răzvrătdt oa-
menii tăi la rebeliune ? A u pus
ovreii în cîrldg la a b a t o r şinau j e -
fuit p e negustori...
ALEXANDRU : Unehiule !
VASILE : Nu t e pornd ! (îl aşază.)
Mă băiatule ! Deschide ochii, nia
băiatulle !
(Intră Domnica. aprinzînd lumina.)
DOMNICA : Ce făceaiţi aici, pe în-
tuneric ?
VASILE : Vorbeam.
(Alexandru îi priveşte pe amîndoi şi
iese repede, intrînd la el în odaie.)
DOMNICA : Ce-i ou el ? Ce lna a-
pucat ?
VASILE : Nu-irià place.
DOMNICA : Ce nu-ţi place ?
VASILE : Are rnintea tuibure.
DOMNICA : Nu mai pot, nu mai pot,
Vasile...
VASILE (o apucă de umeri şi o
priveşte) : De ce nu m-^ai lăsait
aseairă sa-1 omor ?
DOMNICA : Să-4 omori ? Ai fii un
prosit ! (Vasile o îmbrăţişează.) La-
sa4 să moairă singuir. Mai are pu-
tin, şi pe uirmă (tu nici n-ai curaj.
VASILE : Ce vred sa zici ?
DOMNICA : Sîmiteţi slabi amînidoi.
VASILE : Nu-i adevărat.
DOMNICA : Ba-i adevăirat. Altfei,
unul din voi trebuia să fi crăpait
pînă acuim.
VASILE : Ţi-am spus doar, cînd
vrei...
DOMNICA : Nu-miï place sîngele.
Unde-o s-ajumgemi ? Ar trebui sa
se întâmple ceva sa ne scuiture pe
toţi, să ne lovească...
VASILE : Taci, câ ai o gură bles-
temjaită !
DOMNICA : M-am sătuirat, m-am sa­
turait !
VASILE : Hadde jos, în prăvălie.
DOMNICA : Unde-i Dumdtou ?
VASILE : Doarme. (les.)
(Sus.)
SILVIA (lîngă ferestruica ce dă spre
condor, eu o carte în mina) : Ce
îmtuneric !
BOLOCAN : M-am obdşniuit. Am sitat
şi mai prost.
SILVIA : Vaira, dntră puiţin soare
ptrin ikurninaitor, dar acum se întu-
necă devireme...
BOLOCAN : Noroc că sînt pïecat me-
reu.
SILVIA : Cartea asita seamănă eu
ailea pe care mi le-ai dat pana
acum ?
BOLOCAN : Oareoum.
SILVIA : Acdlo am găsdit sertise niste
lueruxi foainte ©devăirate. De ce le
tii asounse ?
BOLOCAN : Uneori lucrurile adevă-
trate nu se spun în guma mare.
SILVIA : De ce ?
BOLOCAN : Supără unele urechi.
SILVIA : Şi atunci ?
BOLOCAN : Atunci ? Atunci... când
ai să mai cditeşti cîte ceva, o sa
mai stăm de vorba...
SILVIA : Ce om ciudat eşti ! Vor-
beşti foante puiţin si totdeauna de
alţii.
BOLOCAN : Vi&ta mea nu a fost
prea interesantă.
SILVIA : Bănuiesc că faci nişte lu-
cruri ascunse.
BOLOCAN : Ar&t eu ca un trăuifăcă-
tor?
35
www.cimec.ro
SILVIA : Nu. Dar totul e misiberios
lia dumneaita. Stai aicd, înitr^o ca­
mera de servifoari, cdteşti lacom
dacă ai vreme, apoi dispairi cîte
doua zile ou trenuirdlle. Ce-ţi mai
fiac ceasomioeQje ? (Se îndreaptă
spre masa pe care stau mai multe
ceasuri desfăcute în bucăţi.)
BOLOCAN : Dorm. Toate mecaniis-
rnele astea, cînd se strică, tac. Mă
bucuir foainte mult cînd pot să le
reînsutflletesc. Noaptea, uneori, ma
trezesc şi le ascult.
SILVIA : Si profesorii dumittale ce-ţi
mai spun ? (Se îndreaptă spre
scaunul pe care stă lada de cefe-
rist a lui Bolocan.)
BOLOCAN : Au amiuitit şi ei de muQ/tă
vreme.
SILVIA : Le-am învăţat numele pe
ddnafiairă. Cînd rămîn singură în
casa sau în prăvălie nu sînt muş-
terii îmi aduc aminite de poveşittiile
lor teribile. Cum şi-a mîneat ex-
ploratorul bocancii şi Centura, cum
sna ridicat omul acella pîmă în nori...
Multă vreme am crezut că luwnă-
tarii sînit nişte beţivi care-si bait
sîmibăta nevestele...
BOLOCAN : Si^acum ?
SILVIA : Sa ma mai chemi să mă
plimb eu dumneata. Casa asta e
uiîtă, urîită. eu oamenii si lucrurile
ei...
BOLOCAN : Cînd te-am cunoscuit pă-
reai mai iresemnaită. Nu aşteptai de-
cît să ţi se iintfirnple ceea ce se
notarise în familda dumitale...
SILVIA : Simit că mnam irait, ca o
sa fiac ceva nemaipomenit, câ o să
fug...
BOLOCAN : Unde sa fiuigi ?
SILVIA : Undeva în luime. Am doua
braţe, vreau sa le folosesc bine. Ai
mei m-au crescut în reldigia ba-
nilor. Puiteam să ônvat şi m-au
oprit. Le trebuia mai curînd o slu-
gă în plus decît o fată ou carte.
Spun : lasă, ai sa ai bani, băirbat
îţi găsim. Ce-ţi mai trebulile ?
BOLOCAN : Cînd ai să şitdd o me-
serie, viaţa o să ţi se para alitfel.
SILVIA : De cînd te cunosc am aflat
o multime de lucruri. De ce mi
le-au asouns pînă acum ?
BOLOCAN : Pentru că le e firică de
adevâr.
SILVIA : Dumneata esta un revoki-
ţionar ?
BOLOCAN : Poate câ da...
SILVIA : Ai arme ? Conspira ?
BOLOCAN : A m o s i n g u r ă airmă, în-
crederea in viitor. Ored că ai càtit
p r e a maudite romane.
SILVIA : Ce e u n (revoluţionar ?
BOLOCAN : Mi-e greu să->ţi spun.
Cineva îi a s e m ă n a p e revoilutionari
ou nişte gropari.
SILVIA : Nu îmţeleg p r e a bine.
BOLOCAN : î n t r - o revoluiţie totdea-
u n a moaire ceva şi aeel ceva tae-
buie îngropat.
SILVIA : Cenl n o t ă r ă ş t e p e u n oni sa
s e împotrivească tufcuiror, chiar ou
risoui d e a fi ucis ?
BOLOCAN : Nedreptatea. Vezi, şi du-
mitale famMia ţi-a. făcut o n e d r e p -
t a t e şi siumti nevoia sa fugi, să-Ji
scndtmbi viaţa.
SILVIA : Ai suferit foarte rniult ?
BOLOCAN : Cred că n u atît cît alţii,
d a r destul. Viaţa e uneori uirîtâ.
Dar cine a urîţit-o ? Te-ai î n t r e -
bat?
SILVIA : Şi eu sim/t câteodată cît d e
apăsăibar e totul în juir. Oanienii se
vânează unii p e aQjţii, se urăsc, se
pîndesc, de ce ?
BOLOCAN : Unii v a r s ă trăiască uşar,
s ă adibă p r e a mult, si nu-ii iairtă p e
eedHalti.
SILVIA : De ce nu se fac legi care
să-i oprească ?
BOLOCAN : La p r i m a vedere, legile
p a r foarte frumoase, d a r a p ă r ă n u -
m a i ipe d ţ i v a . Ca să le schimbd,
trebuie să t e pui eu ttămăcopul
p e societate...
(în clipa aceasta se aud sirenele de
alarma.)
BOLOCAN : Sirenele. De aici n u se
vede nimic în afară. F a c exesrediţii.
A fost scris în ziarele d e azi di-
mineaţă, Vor să verifice i a r ca-
mufflajul.
SILVIA : Luniinatoruil n u e acoperit.
BOLOCAN : Ţi-e frică d e avioane ?
I a r n a nu prea vin.
SILVIA : Cum de-ai scăpat d e război?
BOLOCAN : Ceferistii sînt scutiiţi de
moibilizare. Tirenurile trebuie
meargă. P e u r m ă , pe m i n e n u
m - a r trimite acolp...
SILVIA : Mnam s a t u r â t s a a u d m e -
ireu bătând d z m e l e soldăţeştd spre
gară. Cineva cară omenirea cine
ştie unde. A m văzut atâţia sluţi şi
nenccociţi că m - a luat groaza. De
ce se bat ? Fratele meu s p u n e că
noi apăjrăm în Rusia crucea şi
oreştinăitatea...
BOLOCAN : Frumoase vorbe. Multă
l u m e a munît pentnu crucea asita...
Poftim, stăm în înituneric, araşele
www.cimec.ro
dispar d e p e suprafaţa pămîntului,
p a r c ă înghiiţite d e o apă. Oamenii
aşteaptă eu frică sa le vină m o a r -
tea din cer. Asoultă ce tăcere s-ia
f ăcut ! Nu m a i m e r g nici t r a m -
vaiele, nici masinile. Undeva, d e -
pante de aici, soldaţii se ucid unii
p e alţid.
SILVIA : Ed n u se î n t r e a b ă pentru ce
se b a t ?
BOLOCAN : Unii ştiu p e n t r u ce se
bat şi aceia v o r învinge.
SILVIA : Nu înţeleg.
BOLOCAN : Vor învinge cei c a r e d o -
resc pacea în lume, egailitatea şi
dreptatea.
(Jos.)
DUMITEU (ieşind din odaia lui) :
Domnico, m a m a ! (Cască.) N u e
ndmeni... Aţi t r a s storurile ? (Se aud
fluierâturi de jos.) l i m a ! L i n o !
Camuifilajul, că fluieră sergeniţii.
M-au trezdft...
LINA (vine repede şi trage perdelele
nègre peste geam) : Uuu, că u r î t
m a i chelăiăie...
DUMITRU : Lino, ce-i trebuie umui
b a r b â t sănătos d u p a ce se scoalâ
din somn ?
LINA (aparté) : I a r îi e sete ! Sa v a
a d u c vin ?
DUMITRU : Vezi c-ai ghicit ? A m
să-ţi d a u u n bacşiş. Lino, uilte, ia
de-aici ! (Caută în buzunare.) Sa
nai ştie nnlmeni. In casa asta n u m a i
eu dau bacşis, ceillallti îşi mănâncă
d e sub ungnii, nişte nenorociţi,
fată!
(Lina ia banii şi iese.)
DUMITRU (singur, cască iar) : Nu-i
nimenii p e aici ? Nimeni... Salonul
parcă-i un cavou ou p e r d e a u a asta...
LINA (intrînd după un timp) : N^am
găsdit decît vin TOSU.
DUMITRU : Bun şi ăla. Decît să co-
bor în pravalie...
(Lina iese.)
să DUMITRU : Mamă, m a m ă ! N-^aude.
A aţipit bătrîna, d o a r m e anapoda.
Se scoala la miezul nopţii, se culcă
după masă. I s o fi urît, săraca,
eu viaţa...
(Intră Alexandra, îmbrăcat de pie-
care.)
ALEXANDRU : Ce făceai aici ?
DUMITRU : Vorbeam singur.
ALEXANDRU : Tradm ou toţii aiu-
rea.
DUMITRU : De azi dimineaţă, nici
n - a m apucat să stăm d e vorbă. Iar
pleci ?
36
ALEXANDRU : Da. Permisia-ni scutrtă...
DUMITRU : T e fritefteg. Bea um pa­
h a r eu mine, îimd face bine sa beau
ou cineva. Sùngur m a piliotisesc.
ALEXANDRU (ia paharul) : Pari cam
necajit...
DUMITRU : A m greufâţi. Vasdle m - a
doit p e mîina creditordlor. Vod veţi
fi nişte copii sàraci, tu si Silvia.
Beau c a m miuŒt şi mu ma pot opri.
ALEXANDRU : Nu crapă Domnisorii
ou luma eu doua. Aşa e în aifaceri,
azi merge, mîiine nu...
DUMITRU : Vasile abia aşteaptă să
m a v a d ă ila u s a Qui, carînidu^i.
V r e a sa m a uimdllească, d a r n-o să
treuşească. A m sa iscălesc polàte, a m
s ă plâtesc dobînizd, d a r d e l a el
n-arn să iau nici o iescaie... Mai
bea u n p a h a r ! (îi toarnă.)
(Sus.)
BOLOCAN : Durnineata n - a i de unde
să ştii ce-i în tara. Stai aici în
coliivia asita şi afară e viata, d a r
ce viaţă ! Ţăranilor lid s^a luat pînă
şi pdelea. Au datordi. Msuncitorii
abia îşi t r a g sufletuil... P e front tot
tineretiul ţărdd este ucis, pemtru ce ?
S I L V I A : Taci, mi-e firica d e oeea
ce spui... îmtr-o zi, ageniţii I-au r i -
ddeat p e umiuâ diin cîrciuimă raumai
p e n t r u că spusese ca mu e buna
pâinea ou mâlai c a r e se d ă la bru-
tarii...
(Jos.)
ALEXANDRU : Eu a m plecat, a m
b ă u t desitul.
DUMITRU : Şd n u mad vine nimeni...
ALEXANDRU : Nu pot să sufar pe-
reţid ăştia ! Mănnăbuş !
DUMITRU : De cîind erai mie fuigeai
de- j acasă...
ALEXANDRU : La revedere...
DUMITRU : Nu mi-ai spus ce isprăvi
ad facut p e acolo.
ALEXANDRU : Desituil m - a m certat
ou umohdiu! Vasile. (Iese.)
DUMITRU (singur, bea, apoi cîntă) :
„Din tot ce este mai ales : din vin,
diim unitdelemin, dim gnûu, oiirtga pe
c a r e ei o a d u c prinos Damnului,
ţi-o dau tie--"
(Sus.)
BOLOCAN : Tatal duimitale cîntă po-
peşte. E un om trist.
SILVIA : Da, e un om trist. Il r o a d e
ceva.
BOLOCAN : Nu seamămă d e loc ou
domnul Vasile.
SILVIA : Nu seamănă...
BOLOCAN : Cine ştie ce a r e p e su-
flet... Omul este ca o maşinărie,
37
www.cimec.ro
dacă cea mad imică piesă s-a sitrdcat
umdeva, totul m e r g e anapoda. Dar
tot nu minai spus ce te-a supărat
astâaà a t î t d e muilt.
SILVIA : Poate o d a t a a m să-ti m ă r -
turisesc, d a r acurn e p r e a devreme.
A r trebud să cobor, acuşi or s a m a
strige.
(Jos.)
DUMITRU (privind sticla goală) :
Lino, Lino !
LINA : Da, conasufle.
DUMITRU : Mai adu o sticlă, vezi
tu, vinul asita-i ca s a r e a face se/te.
O stdollă şi o pîine...
LINA : O pîine ?
DUMITRU : Nu mai întreba atît !
(Lina iese şi se întoarce eu vinul şi
eu o pîine. în acest timp se aude de
départe strigâtul lui Gică-hau-hau :
Ai să tnori ! Ai sa mori !)
DUMITRU (ascultă) : Ba n - a m să
mor, cobe ! (Se duce la dulap, de
unde scoate patru lumînâri, pe care
le aprinde pe rînd, înfigindu-le în
pîine. După aceea stinge becurile.
Lumina scade. Se aude tot mai dis­
tinct vocea lui Gică-hau-hau : Ai
să mori ! Ai să mori ! Dumitru se
clatinà.)
LINA : Conasuile, o sa data foc cased'...
DUMITRU : Măcar de-am a r d e ou
toţii ! (la sticla si-şi toarnà.) Du-te
şi cheaim-o p e Domnica., spuine-i că
vreau sa beau u n p a h a r ou ea, să-i
mai lase p e Vasile. că se descuircă
şi singur, asa sà-i spui, m-auizà ?
LINA : Niumai să poată, că s^a u m -
pluit pravalda, educure, d e muşiterii.
(Iese.)
(Dumitru, singur, bea pahar după
pahar. De jos se aude Gicà : Moarte
negustorilor ! Moarte pomanagiUor !
Haut Hau!...)
LINA (reintră) : Coniţa zice că n u
poate să vin ă.
DUMITRU : Du-te şi cheam-o ! Spu-
ne-i c-am zis eu, aitfal a m sa strig
de-arn să scol casa...
LINA : Mă duc, d a r degeaba... E
atîta l u m e în prăvălne. Doarnne,
Măiouiiţa Domnului, ce n e b u n i !
(Iese.)
DUMITRU (singur) : Nu vine târfa,
n u vine... Sită toată 2àua în botul lui !
ELENA (intrînd de la ea) : Ce-i ou tine,
Dumitre ? I a r ad aprdns lumânarille !
De capul cui le-oi fi aprinzînd ?
DUMITRU : De capuil meu, marna !
Mi-e urît, t a r e urit... (Plînge în poa-
lele ei.)
LINA (intrînd) : Nu virea să vimă,
conaşule. Toată Gravita, în Hoc să
•imitre îin adăposit, a i n t r a t în dîr-
auirnă...
DUMITRU (sălbatic) : Udtte, tnama, n u
virea să vdmă, n u vtrea sa vină...
(Se repede spre uşa care dă în pră-
vălie.) Domnico ! Damnico !
aude distinct zgomotul prăvăliei.)
(Sus.)
SILVIA : Ian* au început să strige.
Mă duc, t r e b u i e sa-1! potoilesc p e
tata. L a revedere. Cîmd ai s a m a i
ai ttiimp sa m e r g e m la pQimbare, să
deschizi u s a şi să fluierd, ca şi çâind
ad fi sdnguir. A m să t e aud... Da ?
BOLOCAN : Bine, ne-aim îniţeles...
SILVIA : La revedere.
BOLOCAN : La revedere...
A C T U L III
4 aprilie 1944. Foarte de dimineaţă. Acelaşi decor.
Tabloul 5
GICÀ (de afară) : Ai sa mord ! A i
sa m a r i !
ELENA (de la ea din odaie) : Silvia !
Silvia !
DOMNICA (ieşind din odaia lui Va-
sile) : Cenai cu e a ?
ELENA (intrînd in salon) : Nu-1 auzi
p e prostovanui ala ? M-a trezit. Da'
tu umde pleci a ş a d e diimiineaţă ?
DOMNICA : La Obor, la u n negustor.
ELENA : Şi n u se puitea duce Vasdie
sau Duniitoru ?
DOMNICA : Ei au treabă.
ELENA : Dracu' a mad văzut negustor
cu fustă ?
DOMNICA : Te-ai sculat ou fata la
cearceaf ?
ELENA : Ai o g u r ă !
DOMNICA : P a r c a a d u m i t a l e a r e
daotelă d e p l a p u m ă !
ELENA : Ce sa le Sipui cînd s-or
soula bărbatii— dumitale ?
DOMNICA : Nu trebuàe sa l e spui
nirnic. Ştiu ei u n d e - a m plecat,
m a - n t o r c la prînz. (Iese.)
GICĂ (jos) : Ai sa m a r i ! Ai sa m a r i !
ELENA : Oooo ! (Gest de ameninţare.)
Silvia ! Silvia !
SILVIA (intrînd) : Ce-i, buniico ?
ELENA : Coboară şi dă prostului ăla
ceva, că i a r ţipă...
SILVIA : Numaddecît.
(Se aud sirenele de încetare a alar-
mei. Silvia coboara încet, visătoare.)
DUMITRU : Domnico, Domnico ! (Càtre
Elena.) Nu vine, mamă, târfa, n u
vine...
VASILE (intrînd) : Ce-ai ou ea, n e b u -
n u l e ? Ce tot v r e i d e la ea ?
(Se DUMITRU : A m să va... A m să va...
(Schiaunâ aproape.)
ELENA (între ei) : D u m i t r e ! Vasile i
VASILE : Ce^ai sa ?... Spune !
ELENA : O s ă mi-4 a m o a r e p e - a m î n -
doi tîrâituira asta...
DUMITRU (las, se întoarce, clâtinîn-
du-se, spre usa pe care intră Silvia):
Uite-o, a vernit ! (Rîde prosteşte.) D e
ce m ă necajestà a t î t ?
C O R T I N A
ELENA : Dar, m a i bine, ştii ce ?
Cheamă-1 sus, vtreau să stau d e
vorbă ou el.
SILVIA : Acum ?
GICÀ (de jos) : Moarte negustorilor !
Moarte pomanagidilor ! Trădască cine
ştiu eu, eu m a m a lui !
ELENA : O sa-1 scoale p e A l e x a n d r u
din somn ! Coboara r e p e d e şi adu-1
a i d . Spuneni că-i dau o s u t ă d e lei...
SIXVIA : Bine, cobor. (Iese.)
ELENA : U n d e s-o fi îmbăitat atît d e
devreme ?
(Dupa o mica pauzâ, intra Silvia,
urmată de Gică.)
GICÀ (jerpelit, cu chelie, într-o haină,
cu un packet de ziare la subsuoarà,
neras şi pidosnic) : Săru-mâna, coană
maire...
ELENA : Stai jos !
GICÀ : Nu stau, coană m a r e , că
a m treaba...
ELENA : Stai jos, când îţi spun !
GICÀ (puţin speriat, se aşază pe
marginea unui scaun) : Dacă zici
durnneata, coană mare...
ELENA : De ce scoli l u m e a ou n o a p -
tea-n cap ?
GICÀ : Caire noapte, coana m a r e , ca
e 7 d e ddmdneata.
ELENA : Şapte, şapte, d a r de ce strigd?
GICÀ : Nu strig, coana m a r e , îmi
fac meseria.
ELENA : Ce meserde ? Asta-i meserie ?
Să strigi ,^moarte negustorilor !" ?
38
www.cimec.ro
GICÀ : Este, coană mare. Eu vînd
zdacre (arată pachetul) şi decît sanmi
răcesc guma eu toate prostidle —
„Universui", „TLmpufl;" — eu zie ce-mi
place. Din asta mai iese cite ceva.
SILVIA : Ce să iasă ?
GICÀ : Farcă tmatale nu ştdi ? Hau-
hau...
ELENA : Uite, îţi dau o suita de lei
daca nu mai strigi...
GICÀ : Păi nu mai strig, coană mare,
saru-môna.
ELENA : Nu, nu aşa. Dacă nu mai
strigi niciodată.
GICÀ (mirât) : Niciodată ? Şi zdarele
cum să le mai vînd ?
ELENA : Nu mă-nţelegi. Poţi să stmigi
uinde vtrei, nuimai cînd treoi pe sub
ferestrele mêle sa ou te mai aud.
Pentru asta îţi dau o suită de lei.
GICÀ : Nu pot, coama mare. Ce să
fac...
ELENA : Cum niu poţi ?
GICÀ : ,Păi asta-i distractia mea.
Dumneata nu ai de unde să ştdd.
Acuim vreo zeoe ani eram la Ale­
xandria, nu se poate sa nu fi auzit
de Alexandria.
ELENA : Am auizit.
GICÀ : Cuim zdsed. La Alexandria
i-am făcut odată pe negustori să
sitrige în cor : Ai sa mori ! Ai să
mori ! Toaită Sirada Mare ddn Ale­
xandria striga : Ai să mori ! Ai să
mord !
ELENA : Tad, pentru dumnezeu !
GICÀ : Tac, coană mare, da' te costa !
ELENA : Şi eu negustordi ce ai ?
GICÀ : Cum să n-am ? De ce sînt
tîlhairi ? De ce jupoaie lumea ?
ELENA : Cum jupoaie lumea ? Mun-
cesc, ca fiecaire.
GICÀ : Nu mai pot de-atîta muncă !
ELENA : la aseultă, doar nu te-arn
chemat aici ca sa ma înveti tu pe
mine cine şi cuim munceşte. E vorba,
ne-am înţeles ? Uite suta, dar să
nu-ti mai aud gura.
GICÀ : N-o iau, coană mare. La urma
uirtmei, diumneata ce ai eu mine ?
E strada dumiitale ? Strig şi eu ce-mi
itreee pirin cap.
ELENA : Esta beat.
GICÀ : Sa fiiu al dracudiui, coana
mare, daca am pus ceva pe limbă.
ELENA : Atunei de ce nu tacd din
gură ?
GICÀ : Nu pot, servàciuil, coană mare.
ELENA : Iţi dau 200 de lei nuimai
sa taci...
GICÀ : Bine, coană mare. Dă banàà-
ncoace, că am treabă, hau-hau...
(Elena îi dă banii. Gică îi freacă
39
www.cimec.ro
pe la barbă.) Baftă ! Săru-mîna,
eoană mare ! Trădască cine ştiu eu,
eu marna lui !
ELEN1A : Bine, bine, du-te !
GICÀ : Da' ceva de halimandrosit
pentru Gioă, n-aveţi ? Că e dimi-
neaţă şi n-a luat mioul dejun...
ELENA : Silvia, du^l în pravàtliie să-i
dea o chiiÉtea.
GICÀ : Doua, coana mare, fără eco-
nomiie.
ELENA : Du-te de-aici, vorba lunga.
GICÀ (ieşind) : Sa va las şi-un ziar
pentru treaba asta. Sa nu Êie de
pomană. (Lasă un ziar. les. Silvia
se întoarce repede.)
ELENA : Àsta nu-i în rninţiie lui !
SILVIA : E fflămînd.
ELENA : Şi ce dacă-i flamand ! Dacă
as avea eu giriijă de toţi flamônzii as
da faliment...
SILVIA : Imtr-o zd, toţi flămânzii ăştia
or să ne ceară socoteallă !
ALEXANDRU (intră pe ultima replica
a fetei. E mai îmbătrînit, neras,
are un braţ în gips şi o cicatrice
pe obraz. îmbrâcat în tunică de
ofiţer) : Ce ? Si tu ai înnebunit ?
Cine ţi-a mai bagat în cap găr-
găunii ăştia ?
SILVIA : Nu sînt gărgăumi !
ALEXANDRU : la te uilta la ea,
mucoasa, a prins glas ! Ce se întîm-
plă aied ? Nu cumva ti^a sucit capul
ticMosul ăla de eeferist de sus ?
O sa chem poliiţia sa vadă ee-i
eu el...
SILVIA (se sperie puţin) : Ce-ad eu
omul ? Nu ii-^a făcuţ nimde.
ALEXANDRU : Ii cam cunosc eu
p-astia ! De muât ar fi trebuit să
terniinăni ou ed !
ELENA : la mai tăceţi şi voi, vă
certati de ddmineaţă...
ALEXANDRU : Mai bine aţi fi ou
ochid pe ea, ca a îneeput s-o ia
razna !
ELENA : Ce căliduiră, parc-ar fi vară...
ALEXANDRU : Cine-a adus ziarul
ăsta ? (ÎI ia şi citeşte nervos.)
ELENA : Nebumul de) Gieă. L-am
chemat ca să-d dau o suită de lei,
să nu mai strige.
ALEXANDRU (citind tare) : Comuni-
catuâ din zdua de 3 aprilie 1944.
Asta a fost ierd, nu-i asa ? De când
ou cOTcediul, am si uitat în ce zi
sîntem.
ELENA : Da, ieri.
ALEXANDRU (mormăind) : Acaimie,
acalmie ! (Trînteşte furios ziarul.)
Şi muşii sînt la Iaşi. Am să-d văd
eu ! Asta ascunde ceva...
ELENA : Lasâ razboiul ! Nu fac eu
bine ca nu citesc nicd un ziar ?
ALEXANDRU : Nu faci btine de loc.
lnitr-o zd ai sa te trezesti ou ruşii
în casa si habar n-ai sa ai...
ELENA : Şi ce dacă vin ? Ce, ei nu
sînt oamend ? Dacă wed să ştdi, eu
d-ani cunoscut în razbodul ibrecut.
Sînt foarte cumsecade. Decât nemitii
dumitale...
ALEXANDRU : Zău dacă nu-mi vine
sa spun c-ai îmbătrindfc proastă !
ELENA : la să nu te obràznileesiti !
ALEXANDRU : Pad atuncd exam
aliaţi, pe când acum, ehed...
ET .EN A : Mie n^au ce-nii face !
ALEXANDRU : Nu vin nuşii, vin bol-
şevdcdd. Ai auzdit duimneata de bolşe-
vicd, de comunişti ?
ELENA : Am auzit. Mare lucru...
ALEXANDRU : Tot ce ad în casa asta,
prăvălie, avère, sna dus...
ELENA : Şdnasa s-a dus oe jumatate,
a băuit-o tac-tău, Durnitru. Şi, la
uirma uirmelar, cuim o sa se ducă ?
Ce, a imuincit cineva în loeuil meu ?
Duimnezeu mă ştde, pe mine şi pe
Enache, cât ne-am sitraduit ca să
facem prâvalda asta. Oe lege din
iluime dă dreptul cuiiva sa-si îmsu-
şească ce-i al altuia ?
ALEXANDRU : Şi, adică, cum îţi în-
chipud c-o sa fie ? Doamnă Domni-
şor, stimată doamnă Domnişor, udte,
am vendt nod, bolşevicii, şd vă m -
găm stâiruiiitor să rămîneţi în apar-
tamentele dvs.. să conMnuaţi să vin-
deţi vinul duimneavoasitră, să coniti-
nuaţi să speculaţi cairnea, în tdmp
ce alţii...
ELENA : AHţii ce ?
ALEXANDRU : Alţii stau pe front.
De trei ani se luptoă eu gerull, ou
tancufriile şi cu tunuiriQe truseşti. Cine
se tluptă ? Nişte proşti ! Pentrui oine
se iuptă ? Penitru dumneavoasibră,
care...
ELENA : Uite oe e, Alexandre : mie
sa nunmi ţii diisoutrsuiri, auzi tu ?
SILVIA : Bunico, nu te énerva !
ALEXANDRU : îi spun adevărul !
ELENA : Adevărull ? Ce, eu te-am
trdmis pe fronit, eu te-am irugat
să-mi vid ou mina rupta ? Cu un
bacşiş gras ai fi ramas colea în
pràvailie si-ai fi vîndut mititei la
gràtar. Parca Vasile n-a făcuit aşa ?
Că puteau să4 ia şi pe el, Paircă
pe Dumdtru nu trebuda sa-4 ia ?
ALEXANDRU : Ii piweste.
ELENA : Păi sigur ! în vineJe dumi­
tale curge songe de erou, ma rog.
www.cimec.ro
Ai vrut să te faca ofiter. Ce, nu-ţi
mai place ?
SILVIA : Teaiminati odată ! M^aţi
pdictdtedt. Alexandre, de cînd ai venit
în concediu, te cerfi tot tdmpul cu
cineva.
ALEXANDRU : De, că scăpaţi de
mine. Peste côiteva ceasuri am pllecat.
La revedere si n-am cuvante. Vă
stau pe suiflet.
SILVIA (Elenei) : Nu te mai supara
şi dumneata atât.
ALEXANDRU (Silviei) : Ce-i fac ?
ELENA : Ce-mi faci ? Aşa se vor-
beste ou un om batrîn ? Çu o femeie
care te-a leganat ?
ALEXANDRU : Nu mai pot rabda li-
niştea, ma înnebuneşte liniştea asta
care ascunde ceva. Sdmt primejdia.
Voi n^aţi fost pe front, vod nu ştiţi
ce înseamnă tăcerea asta ! Poftim !
(Ridică ziarul.) „Comandamentul de
capetenie e liniştit, Idndstit..."
VASILE (intrînd) : Adcd erai, Alexan­
dre ? Iair tenai sculat de dimineaiţă ?
ALEXANDRU : Nici dumneata n-ai
dormit prea bine.
VASILE : M-am certat dar aseară cu
Dumiitru si n-am închds un oahi
pana spre dimdneată.
ALEXANDRU : Dar ce s^a mai în-
tîmplat ?
VASILE : Nuii ajunge că nu face
ndmdc, că bea toată ziua, dar se
mai şi amestecă în treburile mêle.
Are dod pîrliţi de asociati : îi ştda
şi tu. Au făcut o combinaţie păgu-
boasă, cu restaurantul din Calea
Victoriei, şi nu merge, nu merge.
Parcă Dumdtru a fost pe luimea
ailaltă, nu şi^a bagat nasul în re­
gistre, şi s-a itrezit vîndut. Sme-
cherii 1-au scos din afacere, acum
vrea să-l iau eu juana-juma la
capital.
ELENA : Prea-1 credeţd prost ! Nu
uitaţi că v-a ţinut în spinare pînă
v^ati făcut mari. Muncea cot la cot
ou Enache. Ddn causa asta s-a şd
lăs at de şcoală, altfel era arhdereu
acum.
ALEXANDRU : Şi de ce nu-1 ied
iuimate-jurnate la capital ?
VASILE : Nu vreau sa am de-a face
ou faliiţi. Nu-i mai da ndmeni un
sfanţ. Il cunosc toţi ca pe un cad
breaz, e dator vîndut. I-am spus
încă de anul trecut : Mă, frati-mdu,
razboiul e gâta ! Scoate paraléle pe
care le mai ai şi bagă-le în ceva,
să nu se vada. Ce orezi ca mi-^a
ràspuns ? După cum se ştde, co-
merţuil exista de la fenicieni şi n-o
 să i se pumă capăt toemai acuim,
Nebun d e legait.
ELENA : Dumitru a r e dxeptate. Răz-
boaiele se t e r m i n a şi ele şi luimea
o ia d e la îincepuit. Pirincipalul este
că a m scăpat eu ajuitorul lui d u m -
nezeu, uite, sîntem toţi sănătoşi...
ALEXANDRU : Războiull nu s-a ter­
minât. De-iabda îincepe pemtoru nod.
ELENA : F l e a c u r l Or sa triai tragă
d e două ori eu tumul şi pe u r m ă
se face armistdiţdu, p a r c ă eu nu ştiu?
VASILE : O auzi ? Uite şi tu, Ale­
xandre, eu cine a m d e luptat ca să
v ă $m averea. că moine, podimîine,
eu, taică-4ău, plecaim, n e ducem p e
cealaltă luime şi oui l ă s ă m toate
astea ? Vouă : ţie şi Silviei...
ELENA : l a nu tel mad; maorlM !
(Cască.) Tii, nia scuilă nenorociltiul
ăla devreme, as mad fi tras um pui
d e somn, că e abia şapte şi j u m ă -
t a t e şi prarnavara asta...
STLVIA : Du-^te dimcoïo si mai a ţ i -
peşte putin.
ELENA : O să m a duc, ce sa fac ?
Adu-md bromul... (Se ridică şi mai
întreabă din uşa odăii ei.) Si tu,
Alexandre, uoide ziceai ca pleci ?
ALEXANDRU : î n Genmainda, la o
şcoală d e spedalMzare.
VASILE : Nu ştdaim nimic.
ALEXANDRU : l a mu vă m a i spe-
(riaţi atSt ! E foarte bdlne că plec.
Adlci siituaiţia e nesiguiră. C5me ştie
ce se m a i poate întîmpla peste
noapte. N-aş vrea să m ă ia cineva
ddin pat, ca p e u n puL P e unde-^am
fost... n - a m stat degeaba.
SILVIA : Nu-^i adevărat ! N-ad fâcuit
n i m i c nàu...
ALEXANDRU : Uită^te la ea ! Dar ce
crezi, domndşoară, că la războd se
joacă oamenid ? Mai bine du-o pe
bundca în odaia ei, că picoteşte...
(Silvia îl mai priveşte speriată şi se
duce după Êlena.)
VASILE (singur eu Alexandru) : Ghdar
e a d e v a r a t ? Ce şcoală mai e şi
asta ?
ALEXANDRU : Dumiiitale pot să-ti
spun. Toţi legionairii se strong, de
pe umde sînt, în Germanda.
VASILE : Nu citeşti 23iarele ? (Ridică
ziarul de pe jos.) Bombardamente zd
şi noapte, la Hanovra. la Benlin,
udite, sorie aici, negru pe alb. Ce
cauiţi .tu acolo ? Nu e un loc liniştdt.
ALEXANDRU : Parcă u n d e mai gă-
seşti Idinnste ? Lumea s-a sfcrîmtat
ca o scîndură.
VASILE : Ti-am spus doar să te-as-
tîmperi !
47
www.cimec.ro
ALEXANDRU : E greu sa te-astâm-
peri... Simit însă ca începe s ă - m i
fie frică si asta n u e bine.
VASILE : Ai pacate m a r i , mai băiete,
nu-d aşa ?
ALEXANDRU : CSteva mdd d e m o r ţ i
(ride sarcastic), ce-i d e colea ?
VASILE : Dar ce naiba ad făcuit ?
ALEXANDRU : Am m a i împuşcat,
a m mai păzdit cîte un lagar...
VASILE : La noi în famdlie n u s-'a
pomendt aşa ceva.
ALEXANDRU : N-am a v u t d e aies.
Ori ei pe nod, ord noi pe ei. (Face
un semn de retezare a gîtului.) Cale
d e mdjloc n u exista.
VASILE : Te-au otrăvit eu cărţile lor,
eu prostidile lor.
ALEXANDRU : Dă-il dracului d e r ă z -
boi, vorba buniedi. Mai b i n e had
să b e m cîte o gură d e condac, ca
md s^a făcuit sete.
VASDLE (îi aşază mîinile pe umeri) :
Nu madi bea ! Te-^am ruigat de atîitea
ori sa n u mad bei. Ai să ajungi ca
Dumdteu.
ALEXANDRU : Fleacuri !
VASILE (încurcat) : Vroiam d e mulită
v r e m e sănţi spun ceva. n u trebuie
să m a i amîn.
ALEXANDRU : Şi d e ce nunmii spui ?
VASILE : Md-e foarte greu.
ALEXANDRU (aduce o sticlă din
dulap şi umple doua pahare) : Hai,
dă-ii drumul...
VASILE : Vezi, e un secret de famdlie.
ALEXANDRU : Secret d e famiiiMe ?
La nod în famdlie nu exista secrete.
Ne spunem totui cînd n e certăm şi,
slavă domnulud, n e certam destul
d e des.
VASILE : CStă v r e m e erai mai tSmăr,
m - a m gînddit că n - a r e rost să vor-
ibesc. Dar acum ? Eştd barbait în
toată fiirea. Sînt şi vremuirdle astea
schdmbătoare, dumnezeu ştie ce se
m a i poate întîmpla. Noi, Domnişorid,
alergînd toata vremea d u p a bani,
udtăm d e altele...
ALEXANDRU : Cam ocolit.
VASILE (bea şi el) : P e urma...
ALEXANDRU : Dupa celé ce ţi-am
spus...
VASILE : îţi place să ucizi ?
ALEXANDRU : Nu ştiu, d a r uneori
era distractdv. î n casa noastră m - a m
pldctdsdt penitru trei vieti. Imd trebuia
ceva violent, t a r e , să m ă zguduie,
nici caii şi nici femeile nu mi-au
ajums...
VASILE : Mi-e frică pentru tine, pen-
t r u viitorul tau. Vodam să-ţi m ă r t u -
risesc că eu...
ALEXANDRU (oprindu-l) : Nu-mi
spune norme, ştiu tot. De m u l t ă
vreme.
V ASILE : A m bănuit. Şi-atunci ?
ALEXANDRU : Pentru m i n e n - a r e
nici o impontanţă cine <mi-e tată.
De altfel, la drept vorbdnd, îmi
place m a i mult fratele duimitaile,
Duimitru. De-aia îi spun eu atôta
convingere tată...
VASILE : Să şiţii că ţin foante muilt
la tine.
ALEXANDRU : î n famillia noastrâ,
dragostea e un lux. Nu n e iuibiim,
n e r ă b d ă m . Oricum, nu-ţi face ndci
o grijă.
VASILE (în picioare) : Acutm sînt mai
liniLşitit, dă-mi voie să te string în
braţe.
ALEXANDRU (îmbrăţişîndu-l) : Sa
n u - m i ceri sa t e iuibesç. Haide mai
bdne jos în prăvălie, poate mai vine
cineva. Amîndoi, singutri', n-avetm
nici un haz. (les.)
(Scena rămîne o clipă goală.)
LINA (urmată de Aurica) : Nu s-o
fi soudait. Parcă poţi să ştdd. î n casa
asta-i o zapăceală !
SILVIA (ieşind din camera Elenei) :
Buină diimineata, domndşoară.
AURICA : Vă deranjez ?
LINA : P e dumneavoa&tră v ă cauită,
vă las. (Iese.)
SILVIA : Nu n e deranjezi d e loc.
AURICA : Azi e dimineaţa m e a li­
béra. Lunea nu vine nici un client.
Asa că prăvăilia, să m ă ieoiţi, că eşti
mai tînără, e, ca să zic asa, goaflă...
SILVIA : Cu măriitisul ce se m a i aude ?
AURICA : Cînd ti-oi povesti, d o m n i -
şoară...
SILVIA : Mai dai a n u n t u r i în gazeta
lui d o m n u ' Ionică P a r ă ?
AURICA : De ani d e zile...
SILVIA : Şi ?
AURICA : Vine unul, vine aAtuI. Toţi
se udită la cum t e sulemeneşti, or, eu
sînt femeie serdoasă, curaită a m trait,
curată vreau să m o r ; decît să fac
un lucru degeaba, mai bine nimic...
SILVIA : Poate că esti prea preten-
ţioasă...
AURICA : Aşa spunea şi dormmi' Io-
nică : prea-i vred pe toţi ou stea
în frunte. Dar ce să fac, domnişoară?
Nu m e r g la ailitar decît cu sufletul
ca l'aptele. Nuniai că trece timpuil,
bărbaţii s-au mai împutinat eu r ă z -
boiiuil ăsta... Dar să lăsăm neeazurile,
uite de ce a m venit. (Arată pache-
tul pe care-l are în mînă.) N-ad să
t e siuperi, vreau sa te rog ceva.
(Privind către odaia Elenei.) Haide
42
www.cimec.ro
m a i bine la dumneaita, sa nu n e -
auida coana mare...
SILVIA : Abia a adormiit.
AURICA : Atunci e bine. După m a s ă
aştept o dlilenită, care mi^a coman-
d a t o roehie d e mireasă şi coironiţa
asita. A m probat-o p e maneehin,
d a r nu ştiu dacă o să-i vdnă bine.
E d e statura dumitale, nnai să te
superi dacă o să te rog s-o îneerci ?
Vă potriviti toemai bine la taiie...
SILVIA : Cu pilacere...
AURICA (scoate rochia şi coroniţa) :
Dar sa nu m a spud... (Silvia se îm-
bracă.) Unii zic că n u e bine sa
îneerci roehie de mireasă înainte de
a t e măiriita, dar eu nu ored în
astfel d e prostii. Rochiile mêle
poartă noroc.
SILVIA (se uită în oglinda dulapu-
lui) : î m i vine foarte bine. Ce zici?
AURICA : Turnaită...
SILVIA : Nu-i aşa ?
AURICA : Acuim, p u n e şi coroniiţa...
(Silvia o pune.) Sa n u udiţâ că la
nunita dlumiitale mi-ai promis că eu.
a m să te îmbrac.
SILVIA : Sântem îniţelese.
AURICA : Ah, domndişoară, să-ţi fac
u n voa! de Luxemburg, d a r ştii,
aşa ca ipentrui o priniţesă, şi o
roehie...
SILVIA : Mai e pînă aituncà...
AURICA : Chiar, zău, ce mai astepţi ?
SILVIA : î n fanniilda noastră, nun^ile
se fac cu capiull. n u cu inima.
AURICA : Şi chiar n-ad gasit p e
nimeni care să-ţi plaça ?
SILVIA : Mirii nu i n t r ă p e fereastiră,
ca păsărdile. Stau itoată ziiua în cîr-
ciuniă şi-n casa. Or, aici n u poţi
să întiîilineşti decît beţivd.
AURICA (potrivindu-i cu ace rochia) :
Uite, la poale a r trebui s-o mai
iau. E puţin p r e a lunga.
(După o bătaie scurtă la usă, intră
Bolocan. Are în braţe un bucket de
flori de cîmp.)
BOLOCAN : Se poate ?
SILVIA : A, dumneata erad ? Poftdim...
BOLOCAN (văzînd-o îmbrăcată mi-
reasa, ascunde florile la spate) : Mi
se p a r e c-aim ndmerit prost. Il cau-
«tam p e umchiuil duimitale să-i dau
chiria... (Aurica il priveşte curioasă.)
SILVIA : Si la spate ce ascunzi ?
BOiLOCAN (puţin trist) : Nişte flori.
Primele din anul aeesta. (I le în-
tinde.) Mi se p a r e ca au căzut bine,
t e măriţi...
SILVIA : Da' d e u n d e ! (Ride, stinghe-
ritd.) P r o b a m o roehie a domnişoa-
rei Aurica.
BOLOCAN : Chiar a ş a ?
A U R I CA : Sa mu spui o vorbă bătrîned,
că se face foc p e mdme...
SILVIA (ia florile) : Mulţuimesc. Mdros
a câimp. Căldura înca n u le-a ofilit.
O să le aşez înltrwun vas. (Caută o
vază, o găseşte.) Sînit foarte fru-
moase, d e u n d e le-ai cules ?
BOLOCAN : T r e n u l a fosit oprit în
faţa umui pod aflat în reparaţie. A
trebuit să întîirzdem o juimătate de
ara. A m cobccît d e p e locomotive.
As fi cuites tot cîmpul. Nioi nu-ţi
dai seaima ce fruimoasă este o ca-
bimă d e locamotivă plină d e fkwi.
Uiţi fuimul, Ziguira şi foaul.
SILVIA : Miros îmtr-adevăr puiţin a
fuim, a druim...
BOLOCAN : Ai spus bine, miros a
dirum...
SILVIA : Ca si hainele dumitale.
AURICA : Domnişoairă, sa n u
p r i n d ă ooana mare...
SILVIA : Bine, aşteptaţi o d i p ă sa
m ă scniimb. (Se duce la ea în odaie.)
BOLOCAN : A cud e roahda asta ?
AURICA : O fată de p e aici. d e pe
la Basarab, face n u n t a dluminică.
E înailtă cât SdUvda...
BOLOCAN : Ai u n magazin peste
d r u m , nu-i asa ?
AURICA : Da. Magazdmul de îmbrăcat
mdirese La şicul elegant...
BOLOCAN : Sitraşnic m i m e !
AURICA : Toate fetele de p e Griviţa
vin să se î m b r a c e la mine.
BOLOCAN : Se vede treaba ca te p r i -
cepi la orodtorie...
AURICA : Nu n u m a i d e asta. Le port
noroc...
BOLOCAN : Chiar asa ?
AURICA : Sfluiţii şi cocosaţii poartă
noroc celorlaiţi oamend...
SILVIA (intrînd) : Poftim ! (îi întinde
rochia, îşi potriveşte încă părul pe
frunte.)
AURICA : îţi muQitumesc. (Strînge
chia.) Păi eu aan să mă cam duc...
Cînd lipsesc, sa m a scuze dumnealui,
ca n u m a ounoaste prea bine, atunci
s e înighesuie musteriii ca popa la
tuintă... (Iese.)
SILVIA : Mi s-a p a r u t m i e sau nu
ţi-a plăcut c u m îmd Sitătea rochia
d e mdreasă ?
BOLOCAN : De ce să nu-mi fi pla-
cut ?
SILVIA (tristă) : Adevărat.
BOLOCAN : P a r i supărată, s-a mai în-
tâmplait ceva ?
SILVIA : Nu. nàmic. Mă gîndeam n u -
m a i ca nu e bine să încerci o rochie
d e màreasa înainte d e nunta...
BOLOCAN : Fleacuiri băbeşti ! Şi d e
ce n u ?
SILVIA : Penitru ca n o e bine..'.
BOLOCAN : In curînd, familia d u m i -
t a l e o să-ţi găsească u n b ă r b a t şi
ceea ce astazd...
SILVIA : Nu-i adevărat. N-o să-mi gă-
sească ei u n bărbat. O sa md^l gă-
sesc singură.
BOLOCAN : Silvia... îmd dai voie să-ţi
spun asa ? (Silvia încuviinţează mut
din cap. Bolocan o ia de umeri.)
Ţi-a mad spus cineva p e nurne ?
SILVIA : Numai ad mei.
BOLOCAN : Ai m a i stat d e vcxrbă eu
cineva cum stal a c u m d e vorbă eu
mine ?
SILVIA : Nu.
BOLOCAN : Şi t e bucjuri ?
SILVIA : Mă bucur.
BOLOCAN : Vrei sa fuigd, nu-i aşa ?
ne SILVIA : Oriunde, n u m a i să n u m a i
stau aded.
BOLOCAN : Ai miufibt curaj.
SILVIA : Cînd nu-ţi mad place să stai
într-un loc, curajuil vine d e la sine.
Slpune-md, dar d u m n e a t a ai m a i stat
d e vorbă ou alite fete ? Cu alite fe­
m e ! ? Aşa c u m stai acum cu mine ?
BOLOCAN : Cînd a m să a m t i m p am
sa-ti povestesc totul...
SILVIA : Vrea să zică...
BOLOCAN : Nu m ă bănui. N-am prea
a v u t timp să stau de vorbă cu fe­
melle...
SILVIA : Te-am pandit. Stau m u l t e lu-
cruri despre diuimneata...
BOLOCAN : Ce ştii ?
SILVIA : Te întîlneşti cu mişte o a -
meni cdudaţi. Nu vin decît cîte unul.
Se strecoară p e scara de ser\ T iciu,
m a i aies seara, nu-d asa ? Nicdodata
prea tîrziu, ca să nu b a t ă la ochi...
Vorbiţi în şoapte şi m i e md se p ^ r e
că pianeţi la cale lucruiï de c a r e
mi-e frică...
ro­ BOLOCAN : Sînt prdeteni de-ai mei.
J u c ă m cărţi. Le r e p a r ceasomdcele...
SILVIA : Nu poţi sa m a minţi. Cărtile
dumdtale îmd spun m u l t e lueruri,
BOLOCAN : N-ad vorbit ndmăniud des­
p r e asta ?
SILVIA : Ştiu să tin un secret.
BOLOCAN : Nici bunicii d u m i t a l e ?
SILVIA : Ce, e r a m n e b u n ă ? N u stid
ce gurâ a r e ?
BOLOCAN : Ştiu, ştdu, toemai de-aceea
mi-era frică...
(După o pauză.)
SILVIA : Totdeaiuna a m crezut că n - o
să se uite nimeni la mine, şi udite,
u n om în toată fdrea ca d u m n e a t a
md-a adus u n b r a ţ de flori. Nimeni
43
www.cimec.ro
 mu mi^a adus pâma acum um buchet
d e flora...
BOLOCAN : Bănuieşti d e ce ţi le-aim
adus ?
S I L V I A : Nu.
BOLOCAN : Pemtru câ plec. M-au m u ­
t â t la uin depou în provimeie. Veni-
sem sa lidhidez eu dhiria şi să-ţi
spun la revedere...
SILVIA : Nu se poate, nu se poate...
De ce tenau m u t â t ?
BOLOCAN : Nu acum o să afli. (Se
uita în jur.)
SILVIA : Cînd atuinci ?
BOLOCAN : Stàu eu...
SILVIA (deodată) : V r e a u să piec diin
casa asta, şi încâ azi. Spune-imi
desohis : m a dei eu duimneata ?
BOLOCAN : Silvia ! E o nebumie ceea
ce faci.
SILVIA : Nu e niei o nebunde.
BOLOCAN : Toată averea m e a e com-
pusă dimtr-o l a d a şi două braţe.
SILVIA : Mi^ajung.
BOLOCAN : O să-ţi vtiină greu. Nu
cunoşti sărăcia...
SILVIA : Paaxă aici sîmit altceva decît
o slugă ?
BOLOCAN : Te vor c ă u t a eu poldïtia.
SILVIA : Nu-mi pasă de p o l i t i c
BOLOCAN : Imi plac fdrdle n o t a n t e .
SILVIA : Dar eu îtf p l a c ?
BOLOCAN (o ia în braţe) : Dacă ochii
ăştia vor r ă m î n e toată viaţa cuirati,
ai să-mi plaei toată viaţa...
SILVIA : Ce faci ?
BOLOCAN : Ceea ce a r fi trebuit să
fac d e m u l t a vreme. (O sărută. O
lasă.) Aseuilta aici. Nu suiflld u n cu-
v î n t n i m a n u i . N-ai să iei n i m i c
ddin casa asta, Sn aifara irochieii
d e p e tine. La 3 şi j u m ă t a t e pieacă
u n tren la Ploiesti. Te urei în el
şi m ă canjjţi la adresa asta. (H scrie
ceva pe o hîrtie.) Acolo ai sa m a
găsesti pe mine. Eu p o m e s c îna-
inte. Ani un tren peste o j u m ă t a t e
d e oră. Ai înţeles ?
SILVIA : A m înţeles.
BOLOCAN : Şi să n u t e a u d vreodată
spunînduHmi ca-ti paire r ă u d u p ă ai
tăi.
SILVIA : Niciodată ! (Il sărută.)
BOLOCAN : Ah, blesitemata aşta d e
indmă, aim. îmibătrînit .pirost.
SILVIA : Nu estd prost de loc.
(De pe scări se aud voci. Intră Va-
sile si Alexandru.)
ALEXANDRU (puţin ameţit) : Nu^rni
mai găsesc locul. As umbla, şi eu
mîna asta în gips u n d e să te duci ?
VAS'ILE : în prăvălie e zgomot. şi p e
u r m ă unui negustor nu-i stă bine
www.cimec.ro
să fie văzuft c u m îşi bea marfa...
(H vede pe cet doi.) Şi voi ce fă-
eeaţi aici ?
BOLOCAN : A m a d u s ohiiria. M-au
m u t â t la depoul din Ploieşti.
(Alexandru îl priveşte curios.)
VASILE : De ce te-au muitat ?
BOLOCAN : Senviciul o cere...
VASILE : A m auzit ca t e earn iei în
gură ou ei p e la serviciu pe-acolo...
BOLOCAN : Mai vorbesc şi eu...
ALEXANDRU (Silviei) : Si dumneata,
domnişoară, îi tinoai d e aurait ?
SILVIA : A i p u t e a să t e bărbiereşti
m a i des...
VASILE : Mai băiete, i a r t ă - m â câ-ţi
spun asa, total tău era u n om c u m -
secade, lHam ounoscut bine, îşi v e -
dea dédale lui. Tu mi se p a r e că ad
luat-o razna. M ă tot întreabă un
agent ce faci... Unui, Nûcolae Tiii-
ibasa, c a r e vine des pain prăvălie,
s p u n e ca esti suspeat..
BOLOCAN : Uneori oamenii rinstiti
devin suspecţi celorlalti.
ALEXANDRU : Ce vrei sa spui eu
asta ?
BOLOCAN : Mai nimic. La m i n e la
depou se muaiceste peste orele de
serviciu şi oamenii sînt tinuţi eu
senitinele în ateliere...
ALEXANDRU : P e n t r u că e război.
BOLOCAN : Muneitorii sânt osteniţi
p î n ă peste cap, nu sînt b i n e hrăndiţi
şi n u m a i pot face faţă atitor r e p a -
raţii. După 16 o r e s au 24 d e t ă v ă -
leală, n u visezi decît o p e r n ă suib
cap...
ALEXANDRU : Aliţii îşi d a u viaţa pe
front. Vod sîniteti nişte privilegiaţi.
BOLOCAN : N-a v r u t nimeni razboiu3
asta. Să-1 poante cine 1-a vrut.
ALEXANDRU : Vorbesti ca u n u i ddn-
t r e acedia ou care dacă m ă înttîl-
noam p e front îl trimditeam pe iumea
cealalta fără muQ/tă discuţie.
SILVIA : A l e x a n d r e !
ALEXANDRU : Nu te-amesiteca !
VASILE : Alexandre, potoleşte-te !
ALEXANDRU : Cine eşti, d o m n u l e ?
Si de u n d e vii ? Ce cauti în casa
noastră ?
VASILE : Alexandre !
BOLOCAN : Pleoarea mea pica bine,
n - o să vă m a i încuirc. (Numără nişte
bani.) Poftdm ! (îi întinde lui Vasile.)
Mi se p a r e că aitît îti datoram.
VASILE (numărînd): E bine. Du-4e ou
dumnezeu, şi mai taci, c-o s-o pă-
teşti odată !
BOLOCAN : Fiecare poate s-o p ă t e a s -
că vreodată !... Pot să uirc p e aici,
ca sa n u mai ocolesc prin c u r t e ?
VASILE : Cam vrei...
(Bolocan ie&e, urcînd scara cea mică.
Silvia priveşte dupa el, lung.)
ALEXANDRU : Si tuţ, ce tat te uiţi
dlupă el ca o gădnă beaită ? Nu cum-
va ţi-o fi căzut ou tronc ?
SILVIA : Vorbeşti ca un golan !
ALEXANDRU : Dacă mai scoţi un eu-
vînit, te cârpesc !
SILVIA : încearcă mimai şi o să vezi
ce-o să păţeşti. Crezd că mai sont
proasta aia de soră-ta, de pînă
acum, pe care o puneaţtt umde vreaţi
şi ea nu spunea nimdc ?
ALEXANDRU : Ne^aim émancipât !
Avem un iubdit, jooheu de locomo-
tivă ! (Rîde.) Udite la ea, caraghioasa !
VASTLE : Ce v-a apucat ?
(Sus. Bolocan şi-a luat lada de cefe-
rist si coboară scările, deschide uşa,
îi găseşte certîndu-se.)
ALEXANDRU : Şi diuimineaita, ce mai
cauti aicd ? N-iadi scară pe uinde să
cobori ?
BOLOCAN : Nu vnaim spus la reve-
dere... (Se apropie de Silvia.)
ALEXANDRU (stupéfiât, se uită la Va-
sïle) : Ce îndrăzneaiLă ! Am să-Q. dau
pe môna politiei...
BOLOCAN : Numad sa mai ai timp !
(Silviei.) Ne-aim înţeles, orau-i aşa ?
(Din uşă, lui Alexandru.) Domnule
locotenent, te ştiu de cînd m-am
muitat aici. Iţi plac cuirseile de cad.
Acum că n-o sa ne mai vedem,
pot să-ţi spun : în viaţă ai pariât
totdeauna pe cal proşti ! (Iese.)
ALEXANDRU : In difpa asita mă duc
să4 denuint, n-o sanmii scape !
VASILE (oprindu-l) : Toaită viaţa ai
făcut greşeli. Nnaim sa te las să le
mmultesti. (Intră Dumitru, nàuc, ne-
dormit.)
DUMITRU : Ce-i eu voi ? Ce faceţi ?
Plecati undeva ? Am visât unît. O
sa ni se întîmple ceva, presimt. Mi-e
frică... Ce staţi şi vă uitaţi la mine
aitîit de speriaţi ?
CORTINA
Tabloul 6
(în aceeaşi zi, peste cîteva ore. Ace-
lasi decor. Elena şi Ionică Para, la
masă. Silvia, la fereastră, privind ab­
senta strada.)
IONICÀ : Zici ca sânl astept, coanà
mare ?
ELENA : Cum vrei dummeata, tre-
buie să se fi dus dincolo, la cîr-
45
www.cimec.ro
eduma lui din Calea Victoriei. Nu-i
mai ajunge cît bea aici...
IONICÀ : Nu mai ma suferă de cînd
ou banii ăia.
ELENA : li trece 'lui. Beţivii nu ţin
minte nimic. la, mai bine, spune-mi
cum merge ziairui alla al dumitale.
IONICÀ : Prost, coană mare. Dacă
mai tine aşa o lună, trag oblonul.
ELENA : Păi spuneai că n-ai loc de
atîtia dienţi.
IONICĂ : E greu cu războiul. Oame-
niior nu le mai arde de în&ură-
toaire.
ELENA : Da' de unde ! De-abia acum
li se aprimde nipota mai degrabă.
IONICÀ : Li s-o aprinde, dar nu mai
dau anunituri la gazetă.
ELENA : Nu te vaiit eu pe dumneata,
ai ceva bănişori puşi de-o parte.
IONICÀ : As ! Trâiesc din slănină,
ca uirsuil. Am început să-<mi mănînc
capitaiM şi dumnezeu ştie ce-o sa
uinmeze...
ELENA : E adevărat că ruşii stau la
Iaşi şi se pregatesc să vină în-
coace ?
IONICÀ : Stau, coanâ mare. Nu se
grăbesc.
ELENA : Lumea zLce că s-a dus eu ne-
gustorii dacă se ridică comuniştii
peste noi.
IONICÀ : Asta cam asa e. Nu-i su-
feră pe bogati.
ELENA : Parcă &i sînt bogată ? Dum­
neata eşti bogat ?
IONICÀ : Or să-ţi spună că ai trait
pe spinarea altora. Eu cel puţin, cu
gazeta mea, mi-am văzuit de treabă...
ET .EN A : N-oi vrea sa ma convingi
că eşti uşă de biserică. Pe cîte ai
minuit duimneaita, tot ar trebui sa te
traga ni tel de urechi...
IONICÀ : Păi eu ma duc, coană mare.
(Se ridica.)
ELENA : Da' ce-aveai cu Duimitru ?
IONICÀ : la, o afaeere, ca înitre faliţi.
ELENA : Nu mai face el af aceri cu
dumneata, n^avea grijă...
IONICÀ : Vine urgia, coană mare,
vine urgia, păi eu m^am dus, sărut-
mîini'le ! Sôrut-mâinille ! (lèse.)
ELENA (Silviei) : Şi tu ce stai acolo
la fereastră şi te uiţi afară ?
SILVIA : Mă uit. (Se întoarce şi se
uită la pendulă, care arată or a 13,30.)
ELENA (scoate cârţile şi le întinde
pe masă) : Uite colea, cade petrecere
în casă... Tot muta ai rămas. Parcă
vorbesc cu un lemn. Cui oi fi se-
manînd ? Mă-tii, că ea tace şi le
face !
SILVIA : Ce-ai vrea să-ţi raspund ?
ELENA : E a d e v ă r a t că Alexandru s-a
cartat eu chioasuQ. şi că ă s t a a pile-
cat la Pioiiesti ?
S I L V I A : Nu dim cauză că s-a certat
cu Alexamidru a plecat la Ploieşti.
L-au muitat.
ELENA : Păcat. Imd plăcea. Curătel
şi dsteţ. Asa u n bădat ti-air fi trebuit
tie. Nu cine ştie ce terchea-ibercihea
d e fiai d e megustor fonfăit, de-o să
ţi-1 a d u c ă îm. oasă şi-o sa ţi-i aruince
în braţe.
S I L V I A : Asta s-o crezi duimmeata !
ELENA : Mi se pare, ma se pare...
(Intră lÂna.)
ELENA : Măturaşi în prăvălie ?
LINA : Lună.
ELENA : E u plec la „Sfîmta Vineri".
LENA : Acusi, la ptrînz ?
ELENA : Trebuie sa m a duc. Silvio,
de-ai şti ce mina făcut initandemtuQ. !
LINA : Ce-a m a i făcut, coană m a r e ?
ELENA : Monumenitul îl ştrţi...
LINA : MonumentuO. ?
ELENA : MonumenituQ. ! P i a t r a aia d e
p e mormînituil lui Enache.
LINA : Am auzâlt.
ELENA : î n juirull ed, pe moarniint,
mina p u s aouim o saptămână p a m t o t
d e flord, ca î n fiecare an, şi cîteva
râsadumi d e pansele.
LINA : Si ?
ELENA : Şi s-a lasat într-o parte.
LINA : Cine s-a lasat într-o p a r t e ?
Morrnîmtuil ?
ELENA : Proastă m a i eşti ! Momuimen-
ibul !
LINA : Acuşica m a i vin de-acasă. Da'
se îndmeapită él !
ELENA : Came să se îndrepte ?
LINA : Monumemifcuil.
ELENA : De-ncLreptat se-ndreaptă el,
d a r cat l^o fi a p ă s a t pe Enache...
LINA : Monţii nu m a i sdimit ndmic,
coană m a r e . Sînit ca pluanbail.
ELENA : Şi suiffletull ?
LINA : Sufletul cdne ştie p e u n d e
zboarâ acuni...
ELENA : I a r te-ai înttins la vorbă !
Du-te...
(Lina iese.)
ELENA : Uite ce bine cad carţile
as tea...
(Intră Alexandru.)
ALEXANDRU (cască) : Ce plictiseală !
ELENA : Tot e mai bine decît p e
front. Aici ce! puiţin e ldnişte, a
venit primăvara...
ALEXANDRU : O să pomeniti vol p r i -
m ă v a r a asta !
ELENA : la n u m a i cobi atît !
46
www.cimec.ro
ALEXANDRU : Şi diuimitale, d o m n i -
şoară, ţi-au m a i tirecuît prositdtiSle din
cap, d e azi d e ddrniineaţă ? (Se apro-
pie de ea, vrea să-i ia braţul.)
SILVIA : L a s ă - m ă !
ELENA : Oe-ai, fată ?
SILVIA : Să-şi vadă de-ale lui...
ALEXANDRU : Aprdlie, bunico, a p r i -
lie...
ELENA : Ce vrei să spud ?
ALEXANDRU : Că o SJL j u c ă m în cu-
iônd la nuntă...
ELENA : Nu m a i spune !
A L E X A N D R U : A m găsit şi un fât-
frunios... d e la calea ferată.
SILVIA : Şd ce-d ruşine să fie d e la
calea feratà ?
ELENA : Cînd s p u n e a m eu ! N'jpri-
Qopsituil ă s t a d e Vasdlle nu mai avea
band, îi trebuia ohiriaş tîmăr...
SILVIA : P a r c ă zicead că-ţi place şi
diuandtale ?
ELENA : Uma-i indnia şi alta mintea...
Pad sa m a fi l u a t eu după ce-mi
spumea sufletul...
ALEXANDRU : SdQvia. Trebuie sa dis-
c u t ă m serios. S-a înrfâmplat ceva în-
t r e tine şi luorătorud. ăla ?
SILVIA : Şi dacă s-ar fi initîmplat,
ce era ?
ELENA : Eşti n e b u n a ? Să n u te-audă
taică-Htău, c ă t e r u p e - n b â t a i !
ALEXANDRU : Ce vred sa spui ?
SILVIA : Cine-ţi d ă direptuil sa t e
amesteci în viata m e a ?
ALEXANDRU : Dar sont fratele t ă u
m a i m a r e , n u cumwa nenorocitul
acela...
SILVIA : Nu e u n nenorocàt. E um
o m minunat.
ELENA : Auzd-o cum vorbeşte despre
el, ca la cinema...
ALEXANDRU : H iubesti ?
SILVIA : N-o să v ă d a u voua soco-
teală pemtru asta !
ALEXANDRU : Mai exista poliţie,
m a i exista şi alte mdjloace...
SDLVIA : Ele sînt neputincdoase. (Se
uită la ceas.) Staţi pe o g r ă m a d ă
d e gunoi şi v a e frdcă ca mu cuimva
să vină d n e v a d e afară şi s-o r ă s -
colească. Nu v ă trebuie în familie
decît ticălloşi şi pentru asta umblaţi,
aşteptaţi, alegeti p e cei care sa vă
sememe.
ALEXANDRU : Ce fel d e vorbe sînt
astea ?
SILVIA : Nu sîmt mici um fed de vor­
be, e adevarul adevărat.
ELENA : Gît mănîncd la m a s a noastră,
să n e respecţi !
SILVIA : N-o sa m a i stau de mudte
ori, poate niciodata !
 A E E X A N D R U (cu o blîndeţe făcută):
P e păirinţii noştri îi crezi mai tfică-
loşi diecât sînit. Au muncit, au fàcuit
casele asitea, prâvălia, care une vor
răimîne noua, imaii bine zis tie, pen-
,tru că eu, cine ştiie, soairta Belgiei...
S I L V I A : Desitjui ou voirbele : au m u n -
cifc ? Oine a miunciit ?
E1LENA : Că doar n-om fi fumât ?
SILVIA : Ba bine că nu. Duimneata
n-ai ridtiicait u n l e m n toată viiaţa.
Ai stait adoi p e scaun şi ne-ai
spuircat vdaiţa. la toţi.
E L E N A : Obrazndico! Noi n - a m fuirat,
a m strîns.
S I L V I A : Dar c u m aţi strîns, v-aţi
întrebat ? De când v ă ştiu vă ser-
vesc siugiile. Aduceţi baieţi săiraci
d e la ţară, îi faceţi bădeţi de p r ă -
vălie... îi ţineţi eu t e mdiri ce. Cu
zeamă d e lăituiri şi cu pîine usciată
cuileasă d e p e m a s a muşterMor...
.ALEXANDRU : Că doatr casa noastră
mH. orfeltilnat Aşa se învaţă o m e -
serie.
S I L V I A : Ţie ţi-air fi plăcut să te
sooale cineva în fiecare dimineaţă
la 4, să t e p u n ă să mătuiri, să cari,
să te suduiie, să t e bată, şi a s t a pen-
t r u o ciorbă puituroasă şi o bucată
de mămăligă ?
ELENA : Banii a u se fac uşor.
S I L V I A : Şd d u m n e a t a ai uircat vreo-
d a t ă în pod unde-i culcaţi, să vezi
cuni d o r m plini d e păduchi p e nişte
paie ? Ştiţi c u m se ohinuie v a r a sub
acopertişuil înciins şi c u m t r e m u r ă
iairna d e frig, învehïti ôntr-un toi ?
ELENA : Fiecaire cu norocul lui !
ALEXANDRU : Astea-s vonbele lu-
orătoruilui dumd.tale... îl reclaim...
S I L V I A : Şi azi diimineaită erai gâta
să t e duci la poldtie, d a r nu te-ai
dus.
ALEXANDRU : Pentru că m-a oprdt
unchiiui Vasile.
SILVIA : Altceva te-a opriit. Ti-a fost
frdoă, Alexandre. Simti că omul
acela e m a i puternic decît tine şi
că a r e dreptaite...
ALEXANDRU : Ti-ar trebui o bataie
bună.
.SILVIA : E cam tîrziu pentru bătaie.
ELENA : Fetirţo, dacă nu ceri altuda
nimic. dacă ai în casa ta tot ce-ti
trebuie, poti sa te itdţi la ceilalti
lindştit. Noi pentru asta am pregă-
tit o altă viată fdilor noştri. Addcă
ce folios ad dacâ t e uifô în jur şi
47
www.cimec.ro
mad înţelegi cîte ceva ? Lumea e
strîmiba, asta o ştie oricine.
ALEXANDRU : Omul pentru om e
fiară. Cine aire coliţii m a i ascutiţi,
acela supra vieţuieşte.
ELENA : Răposaituil Enache ştia m a i
bine ce-d p e lume. Eleonoro, zicea
el : când auizi ca-d m e r g e prosit cutifva,
c u m îl veziv treed p e taxrtoairul celă-
lalit. Avea şi-o vorbă a lui : fiecare
p e n t r u sine aroitor de pîine !
SILVIA : Ce fel d e oameni sîlnteti ?
Ce fel de oameni ? Nu întelegetà n i ­
mic ? î n j u r a i vositru lumea se p r e -
găteşte d e ceva, aşteaptă. ceva, şi voi
credeti mad d é p a r t e că o să î m -
ipărţiţi î n t r - u n a p a l m e bădetilor d e
prăvălde şi c-o să vindeţi pînă la
adînci băitrînete vinui ou l i t r a ?
ELENA : N-o să r ă m î n e m noi p e d r u -
muri !
SILVIA : Nu se ştie. Războiul v ă mai
apăiră deocamdiată. Dar el o sa ia
sfîirşiit, ourînd, c u ô n d . L u m e a n u
vrea să m o a r ă prosteşte ca sa. vă
apere avemile voasitre. Legile sînt
prea slabe pentru uniL Poporu! ăsta
irăibdăitor s-a s a t u r â t s^asoulite.
ELENA : Prositii ! Cine o să m ă scoată
din casa imea ? Stau d e 50 d e ani
aici şi n-o să m ă olintească nimeni
decît cu picioairele mainte...
SILVIA : Sînt şi scadente...
ALEXANDRU : Ehei, fetito ! î n t r - a -
d e v a r ar trebui să-ţi gasim un
barbait. Mintea ta a lutat-o razna...
Noroc că t r e b u i e să plec, p e n t r u că
as mai avea m u l t e să-ti spun. (Se
uită la ceas şi iese, ducîndu-se la
el în odaie. Silvia merge la geam,
privind din cînd în cînd ceasul.)
ELENA (dînd în cărţi) : Cînd îţi spun
eu c-o să se lase cu petrecere...
SILVIA : P a r c ă spuneai că plecd la
eimirir...
ELENA : Nu m a i ai: loc d e m i n e !
Sigur c-o să m a duc, d a r m a i în-
colo, să vină adnùndistraitoruil, că
azi e plecat la Patriarhie. Si cd-
mditirele au stăpîn... Ah, ce-am să
ti-1 free. Ştii ce m i - a făcut a s t ă -
t o a m n ă ? (Silvia n-o ascultă.) M ă d u c
i a el, !în canceflarde, şi-i s p u n :
Uite ce e, domnu' Stămfcă, dă-mi
d e la g r ă d i n a n i dumitale niste să-
m î n t ă d e fiord, să uimplu m o m i î n t u '
lui Enache cu ele. M-auzd ?
SILVIA (mecanic) : Te-aud.
ELENA : îti dau, coană mare, zice.
Ce vrei ? Pansele, regina noptii ?
— Regina noptii, că miiroase frumos
 noaptea şi lui Enache i s-o fi urît
ou ţăirîna în gură, să mai itragă şi
él ndţel parfum în piept. Am scos
un pol, le-am plăitit, uite aça un
saoulet ou semdnţe. Cînd colo, ce
să vezi, peste doua săptămîni, cînd
ma duc la cdmitisr, mormînituil verde
ca marea. în loc de regilna nopţii,
inenorooiltuil îmi dăduse, de unde-o
fi cuimpărat, săimîiită de airpagic.
Qradiină de zaïrzavat pe pdeptul ră-
posatului, dacâ ţi-ar fd trecut uina
ca asta priai cap.
(Reintră Alexandru, îmbrăeat de
drum, în uniformà, eu geamantanul
făcut.)
ALEXANDRU : Tata e în prăvălie ?
ELENA (ezitare) : Tată-^tu ? Da, e dus
la grădină...
ALEXANDRU : Si mama ?
ELENA : A plecat de aza ddrndneată
în Obor.
ALEXANDRU : Atumci sa le sputneţi
că am plecat, n-am mai puitut să-i
aştept.
ELENA : Iar plecd ? De cînd te ştiu,
tot pe druimuiri, nu-ţi mai ajumge,
mădoulită ?
ALEXANDRU (o sărută pe frunte) :
SâiruitHmîna. (Se îndreaptă spre Sil­
via.) La revedere, sor-imea, şi bagă-ţi
minţile în cap ! Sîngele apă nu se
face...
ELENA : Vasile e jos, în cîrciuirnă...
ALEXANDRU : Să vă găsesc sănătoşi.
ELENA (plînge din obişnuinţă) : Ale­
xandre, tu ved rărnîne stalpul casei.
Oruţă-te pe-acolo pe unde te duci...
ALEXANDRU : Fără lacrdimti, nunmd
pliac lacrirndle.
ELENA : Să ne scrii...
ALEXANDRU (ieşind) : O să vă soriu,
o să vă soriu...
(Silvia, privind pendula, se retrage
în odaia et.)
ELENA : Lino, Lino, uite că iar m-na
lâsat fata aia singură şi la cdimitftr
tot n-am mai plecat.
LINA : Cie-d, coană mare ?
ELENA : la te uiită ! (H arată car-
tile.)
LINA : Ce s-arată, coană mare ?
ELENA : E şi de bine, e şi de ràu...
LINA : Nu mai spune...
ELENA : Uite aici, e necaz mare,
stai să4 dau de-o parte. (Se preface
că aruncă o carte peste umàr.) Pune
şi tu gramofon(uil ăia să cînte, că
tare-i pustàu în casa asta.
48
www.cimec.ro
(Lina îl pune, se aude plaça, hîrîită.)-
ELENA : Auzi, parcă^l văd pe Ena­
che într-o duirnintica cum a pus plaça
asta si m-a luat de umeri şi mă
valsa, mă valsa... închide fereastra
aia, ca strada mdroase toată a obiele
şi a benziină. Aoum, primăvara,
casa se umple de praf. Camioane,
maştoîd, s-a înmulltit luimea, Lino,
şi nu e bine... De-adia se fac răz-
boale.
(Se and sirenele de alarma.)
LINA : Coana mare, magaoada ! (Elena
aşază cărţile mai départe.) Coanâ
mare, had la adăpost !
ELENA : SSmţ exercdiţii de-ale lor, nu
lasă luimea lindştită.
LINA : De, cum vreţi, dar eu zic să
mengem la adăpost...
ELENA : Te sperdaşi ! Ţi-e frică de
moairte !
VASILE (intrînd) : Mamă, haide la
adapost ! E groasă, auzi, dă cu tu-
nul ! (Se and zgomotele respective.)
ELENA (asculUnd) : De data asita e
de-adevàratelea ! (Intra la ea în
odaie şi iese cu o mică valiză.)
VASILE (de la el din odaie, tot cu
o valiză mică cu lucruri) : Haide,
gâta ?
ELENA : Dumitru nu s-a-ntors ?
VASILE : E jos în prăvălie. Bea. O
sa pazească cârciuma !
ELENA : Cîine ce eşti ! Nu-ţi pasă
de el, dacă ar mûri tinar părea
bdne ! (Servitoarei.) Lino, Lino, haide
ou mine ! Dar mai repede ! (Zgomot
de explozii.) Sdlvia unde-i ?
LINA : Nu ştiu.
ELENA : Sdlvia ! Nu răspunde !
(Vasile şi Lina o ajută pe Elena. în
usa se cioenesc de Dumitru.)
DUMITRU (beat): „Şi-o să se da-
rîme Vavilonul..." (Are o sticlă în
mînă.)
ELENA : Duimittre, tu n-auzd ce-i
afara ? Haide cu noi în adăpost...
DUMITRU : Mie nu mi-e frică. Eu
n-am sa mor de bombe, eu am să
mor de dropică. (Vasile dă să iasà.)
Unde ţi-e mireasa ? A plecat de azi
ddimineaţa... (Vasile îl îmbrînceşte şi
iese.) De te-ar lovi o bomba ! Sa te
văd mort, mort !
ELENA : Lino, had repede, că nu-i
de glumit ! Dumitre ! Silvio !...
DUMITRU : Du-te, marna ! Pe mine
moartea ma ocoleçte !...
ELENA : Àsta-i sfîrşitiu! pămîntulud !
LINA : Had, coană imare ! (les.)
(Dumitru, singur, aude gramofonul şi
ridică acul. SUvia intră după cîteva
minute eu o bocceluţă în mînă şi cu
florile aduse de Bolocan.)
DUMITRU : „Greşit^aim tie, nrâmfbu-
ieşftenne ca odindoară pe Ninevitteni,
Hristoase, impărate, şi ne fă păirtaşi
împărăţiei cereşti, mult indurate,
cuirăţindu-ne cu plodile pocădnţei !
(Bea, tumîndu-şi din sticlă într-un
pahar.) Doamine şi stăpânul vieţii
mefle, duhul trîndăviirii, al ©rijii de
rnuMe, al iubdrii de stăpînire şi âl
guirdi în deşent, nu mini da mie. în-
suimi eu pacatuiui m-am făeut rob,
însuimd eu mi-iam deschis uşa pof-
telor !" (Bea, trist de-odată, ascultînd
bombele care cad, fard să o vadă
pe Silvia, care-l jtriveşte din usă
cu un rest de milâ.) „Să se umple
gura mea de lauda ta, Doamne..."
(O vede pe SUvia.)
SILVIA : Tată, se bombardează.
DUMITRU : Ceilaiţi au fugdt.
SILVIA : Ai rămas singur. Nu ţi-e
fri'eă ?
DUMITRU : Nu mi-e frică. Nu mai
sînt singur, sînt ou tine.
SŒLVIA : Eu am sa plec chiar în
d i p a asta...
DUMITRU : Unde să pleei ? (Se re-
pede la celé trei uşi, le deschide pe
rînd, se uitd dacà nu e cineva şi
ride salbatic. Are o expresie féroce.)
SILVIA : Auzi, auzà ? (îşi pune mîinile
la urechi ca să nu audă exploziile
mai putemice, scăpînd bocceluţa şi
florile pe jos.) Eu trebuie să plec.
DUMITRU : N-ad sa pleci ! (O pri-
veşte fix, nebun.)
SILVIA : Ce-i cu dumneata ?
DUMITRU : Semend cu madcă-ta...
(Bombe tot mai aproape. Totul se
cutremurd, o plezniturâ, geamuri spar­
te. SUvia cade, izbită de suflu.)
SILVIA (de jos): Te-au lovât ?
DUMITRU (rîzînd absurd) : Acum o
sa murdrn, nu-i aşa ?
SILVIA : Unde sa mergem ? Unde să
mergem ?
DUMITRU : A itrecut. A căzut undeva,
aproape, o bomba. Uite, ne-a spart
toate geamuriile.
SILVIA : Ar ttrebui să fugim.
DUMITRU (deodată cu ură) : Vino,
am să te adăpostesc eu ! (Hotărît,
o apucă de mînă.) Vino !
4 — Teatrul nr. 10
www.cimec.ro
SILVIA : Unde ? (Tîrîtă spre odaia
lui Vasile.) Tată, ce faci ?
DUMITRU : Nu-mi mad zice aşa, că
nu sînt tatàl tău ! De cînd vă spun
că am să vă fac una mare, să ma
ţineţi minte...
(Zgomot de explozii foarte aproaper
geamuri sparte, ziduri nàruite.)
SILVIA: Nu, n u !
DUMITRU : în patutt mă-tiâ şi al lui
frate-mdu am să te spurc ! Aşa cum
mi-au spurcat ed ininia.
SILVIA : Nu, nu... (Se smulge, luptà
scurtà. Dumitru se prăbuşeşte, o data
cu zgomotul unei explozii.)
DUMITRU : Aaa, gîtuil ! Mi-au rete-
zat gîtul ! (Se ţine de gîtul însîn-
gerat.) Mă-năibuş ! Mă-năbuş !
SILVIA (împietrită) : Trebuia să aflu
totull !
DUMITRU (horcăind, de jos) : O schi-
jă ! Mă-nec ! Sînt numai sînge...
(Silvia nu-l ascultă. Dumitru moare
încet, fără alte cuvinte, fără pate-
tism. Tăcere cîteva clipe. Sirena de
încetare a alarmei. Silvia, plină de
var, cu rochia boţită, priveşte perde-
lele, dincolo de care se vede un in-
ceput de incendiu.)
SILVIA : Să ardă ! Sa ardă totul ! De
sus şi pîna în pi'vniiiţă ! (la o bu-
catâ de hîrtie şi o aprinde de la
focul perdelelor, urcînd scàrile spre
mansardâ.)
ELENA (intră jos, urmată de servi-
toare. E plină de var şi cu părul
In dezordine) : S-a dus dracuiui tot.
Munceşte ormû o viaţă întreagă şi
uite...
LINA : Doamne, doamne, ce-a mai
fost !
ELENA : Nu te mad boei ! Soutură-rnă,
mad bine, că sînt plină de var.
Acuma trebuie să pînidim să nu in-
tre careva în prăvăflie. S-au spart
oblonul şi vitrdna, cîtă pagubă ! Tej-
gheaua e cu susul în jos ! Şi băieţii
de prăvălie unde naiba s-or fi as-
cuns ? Vasdle n-a vendit ? Că era cu
noi... Ce praf, nu vezi la dod paşi.
A căzut grinda ! Du^te jos şi fii cu
ochii în patru. sa nu ne lase careva
săraci !
LINA : Cum mai vorbiţi, coană mare!
în loc să cădeti la icoane şi să
multumnţi lui durnnezeu c-aţi scă-
pat cu viaţă, va căinati pentru un
geam, acolo. (Iese.)
ELENA (se împiedicâ de trupul lui
Dumitru) : Ei, da' asta ce-o mai fi ?
49
 XDumirindu-se.) IXimiitre ! Dumiitre !
Ce ad ? Te-a lovit ? Sînge, singe !
Duimditre ! E rece. Duanitre, Dumi-
tire ! (Plinge.)
VASILE (de pe scâri) : Ce paguibă, ce
pagufoa ! Uinde-d mama ?
LINA (din prăvălie) : Sus.
VASILE : Rămîi şi păzeste prăvălia !
Ai vendit, Domndco ?
DOMMCA (de j&s încă) : Ce urgie !
Bombardamenibul nua priais pe
drum ! (Intră amîndoi.) Ce praf !
Marna, maimă ! Uinde eşti ? (Auzin-
d-o pe bătrînă plîngînd.) Ce e ?
VASILE : Ce s-a-îiitâmplat, marna ?
ELENA : Dwmitru e mort !
VASILE : Nu se poate ! (Se apleacă
şi-l vede.) Nu se poate !
ELENA (ridicîndu-se şi privindu-i pe
amîndoi) : Dawnditriu e mont, price-
peţi ?
VASILE (văzînd perdeleîe arzînd) :
Arde, arde casa inoastra !
ELENA (nu-l mai aude) : Poate n-a
munit, poate doarme puţin...
C O
www.cimec.ro
VASILE (o vede pe Silvia, care co-
boară eu ochii goi) : Aude ! Dom-
miloo, Silvio, arde !
DOMNICA : Ce vrei să mai facem ?
SILVIA : Lăisaţi să arda tokil !
VASILE : Sînteţi nebuni ? Puoieţi
mîna. Iino, Ldino ! O găleată eu
apà ! Unde sînt băieţii de prăvălie ?
Hei, aţi parailizat eu totià ? Puneti
maria ! Fuoeţi mina ! Mîine vom fi
săraci ! Mamă, arde casa noastră,
rnamă...
SILVIA : Nu mai e nimic de făcu/t !
(Iese, împietrită.)
ELENA (redevenind lucidă) : Luaţi-1
pe Dumiitru. Vasile, Domnico ! Aicd
nu-i crematoriu !
VASILE (luîndu-l în braţe) : Haide,
Duimirbre, rnăcar acurn sa te string
ân 'brate !
(Iese, plîngînd mut, eu el. Domnica
îl urmeaza.)
ELENA (singură) : Mulţumesou-ţi ţie,
doamrie, că ne-ai plătit după inima
noasitră ! (Face o cruce mare.)
R T I N A
Bucureşti, 1957—1962
 SPECTACOLELE TEATRULUI NATIONAL
DIN BUDAPESTA
# VIAŢA LUI GALILEO GALILEI de Bertolt Brecht
# OEDIP-REGE de Sofocle
# CER ÎNTUNECAT de Darvas Jôzsef

D rn revăzut ou bucurie piesa lui Brecht şi această nouă întîlnire

a pus în lumină cît se poate de convingător marea actualitate a
celebrului text. Ca şi montarea iniţială de la Berliner Ensemble,
interpretarea aprofundată a Naţionalului maghiar ne-a înfăţişat
acţiunea inspirată din istorie ca un colocviu viu şi fierbinte
angajat direct cu omul de azi.
Sentimental de mereu nou, de actualitate inepuizabilă, pe care îl trăieşti
la lectura piesei şi mai ales la vizionarea ei în spectacol, se explică multiplu.
Brecht nu se lasă constrîns de nici o limitare în timp şi spaţiu ; el amplifică
mereu graniţele problematicii puse în discuţie, ajungînd să încarce faptele cu o
infinitate de semnificaţii. (Nimic mai strain de naturalism decît scrierile sale —
pentru că exista, fără îndoială, şi un naturalism istorie, care se mulţumeşte eu
reproducerea riguroasă a faptelor şi personajelor de demult, dar este incapabil
să descopere un sens mai larg prin şi dincolo de ele.) In spatele fiecărui eveni-
ment relatât, marele dramaturg descoperă noi şi noi orizonturi : pe măsură ce
faptele se acumulează, se amplifică ameţitor — s-ar putea spune, în progresie
geometrică — cîmpul de gîndire cuprins în ele, ideile, reflectate neîntrerupt, ca
într-un joc de oglinzi meşteşugit aşezate, creează o viziune copleşitoare asupra
universului. Nu numai acuzarea bisericii şi a inchiziţiei, ca întrupări ale obscu-
rantismului asupritor, nici doar cercetarea raportului, atît de complex şi atît de
acut contemporan, dintre ştiinţă şi politică, ci analiza compléta a raţionalismului
modern şi descrierea tuturor luptelor pe care el trebuie să le ducă, parcurgînd
toate nuanţele strădaniei de a învinge lipsa de gîndire şi ignoranţa şi toate
ipostazele conflictului cu inerţia, constituie materia dramatică a piesei. Iată călu-
gării care, în sala de la Collegium Romanum, ţopăie grotesc, în sutanele lor
cernite, prefăcîndu-se că şi-au pierdut echilibrul din pricina rotaţiei pămîntulu'
(şi scena este admirabil realizată în spectacolul maghiar). Biserica însăşi îşi batjo-
coreşte în această scenă absurditatea ; prostia rîde de inteligenţă, ignoranţa ironi-
zează cunoaşterea, pe care tiparele ei îngheţate nu o pot accepta. Scena este în
acelaşi timp rizibilă şi tristă. E tulburător să vezi oameni care au putut să-şi
bată joc, ca de o ipoteză nebunească, de ceea ce astăzi a devenit un adevăr banal
printre adevărurile elementare curente. Matematicianul şi filozoful de la curtea

51
www.cimec.ro
Florenţei invitaţi de Galileu să privească stelele de curînd descoperite şi refuzînd
actul acesta simplu şi firesc — a constata eu propriii ochi — în numele unor
arg<uimentaţii îaTtortocheate şi lipsiite de orice atingere cu1 faiptul real înfăţişează
un dublu şi desăvîrşit portret al pseudoideologilor care, existînd numai prin ceea
ce au învăţat, se justifică apărînd cu înverşunare vechiul. Desigur, şi apariţia lor
este ilară, dar iarăşi opacitatea nezdruncinată de raţiune şi împotrivirea sălba-
tică faţă de nou înspăimîntă. Brecht nu-şi subestimează de loc inamicii, el
demonstrează necontenit cît de dăunătoare şi de primejdioasă este inertia
în gîndire.
Piesa îşi extrage actualitatea şi din caracterul complex al eroului şi aî
problemelor lui. Galileu nu este nici pozitiv, deşi acţionează în numele cunoaş-
terii, nici negativ, deşi se lasă învins de teamă. Furînd o invenţie străină pentru
a face rost de bani, dar perfecţionînd-o în vederea investigaţiilor astronomice ;
foarte sensibil la plăcerile nu toemai înalte aie meselor îmbelşugate şi aie traiului
bun, dar neîntrerupîndu-şi în nici o împrejurare cercetările (nici în timpul ciumei,
tablou omis din spectacol, nici ca prizonier al inchiziţiei), eroul lui Brecht nu
încape în vreo caracterizare comodă. El singur se dispreţuieşte pentru accesul
de spaimă care 1-a făcut să cedeze în faţa ameninţărilor, dar însuşi Andrea,
discipolul care îi condamnase cu cea mai mare asprime abjurarea, înclină să-]
justifiée in final. Dacă Galileu a r fi mûrit ca un erou, nu este sigur că oamenii
de ştiinţă „ar fi adoptât şi lărgit jurămintul lui Hippocrat, obligatoriu pentru
medici, legîndu-se să facă uz de cunoştinţele lor numai spre binele omenirii" —
aşa cum îi plăcea să creadă descoperitorului — dar, neîndoios, el n-ar mai fi
apucat să-şi scrie nepreţuitele „Discorsi". „Mai bine să ai mîinile mînjite, decît
goale" — această deviză a bătrînului învăţat nu are nimic înjositor pentru eel
obligat să trăiască într-o societate în care compromisul era adeseorj inevitabil
(Galileu singur recunoaşte că, dacă nu ar fi recurs la mijloace nu toemai cinstite
şi dacă nu s-ar fi umilit cu ipocrizie în faţa celor puternici, nu ar fi avut nici-
odată timpul şi mijloacele necesare studiului). Cînd naiv, legănat de iluzii în care
numai un intelectual rupt de viaţă se poate încrede (afirmaţia că Giordano Bruno
a fost ars „numai fiindcă nu a avut dovezi" şi credinţa că biserica poate fi con-
vinsă prin demonstraţii ştiinţifice) ; cînd şiret, luptînd cu abilitate în numele
autoconservării ; cînd înţelept, pătrunzînd celé mai ascunse legături ale lucru-
rilor, Galileu evoluează printr-o pluralitate de atitudini care se contrazic fără a
se exclude. Exista în atitudinea lui Brecht faţă de acest personaj o ambiguitate
care nu are nimic comun cu confuzia, ci izvorăşte din acceptarea lueidă, eu ade-
vărat dialeotdcă, a camiplexităţii vieţii. Galileu este în acelaşi timp erou şi om
slab ; important nu este să-1 condamnăm sau să-1 absolvim de greşeli, ci sa
reţinem concluzia experienţei lui — „singurul scop al ştiinţei este de a uşura
vaaţa neînchipuit de gréa a amului" —, conckizie care nu lasă nici o îndoială
asupra fermităţii ideologice a autorului.
Ca un corolar, trebuie să subliniem că piesa este autentic actuală şi prin
calitatea optimismului pe care-1 émana. Nimic aici din acel optimism obtuz, care
vrea ca eroii să nu aibă nici un moment de slăbiciune, oricît de grêle ar fi încer-
cările prin care tree. Dimpotrivă, o adîncă înţelegere şi, s-ar putea spune, chiar
toleranţă faţă de fragilitatea naturii omului ; Galileu sfîrşeşte umilit, pătruns
de rusine, dar nu încetează să lucreze ; tenacitatea este aceea care îl înalţă la
nivelul marilor personaje tragice şi, prin ea, Brecht dovedeşte o înţeleaptă con-

Berck Ka(i (Virginia) fi Bessenyei Fcrtnc (Galileo Galilei)

52
www.cimec.ro
www.cimec.ro
 cepţie despre valoarea umană. Atît timp cît omul nu se opreşte în strădania de
a folosi celorlalţi, el nu poate fi socotit înfrînt.
Spectacolul Teatrului National din Budapesta, în regia lui Major Tamas,
îşi fundamentează suocesul pe înţelegerea aprofundată a textului, comunicată
spectatorului mai aies prin calitatea interpretării actoriceşti. Se impune în primul
rînd creaţia lui Bessenyei Ferenc în rolul principal. Acesta ne-^a înfăţişat un-
Galileu plin de vitalitate, clocotind de patima căutării, iscodind neobosit lumea
şi chipurile oamenilor eu acea privire intense dupa care adeseori recunosti
marile inteligenţe. Dominantă în această viziune este bucuria : bucuria de a
trăi revirimentul ştiinţei, bucuria de a gîndi frumos (adică precis şi eficient),
bucuria de a afla, bucuria de a contempla universal!. în interpretarea lui Bee-
senyei, avîntul geniului se împleteşte şi uneori se confunda eu acea raţiune prac-
tică, mereu efervescentă, care caută soiuţii oricărei situaţii. Vigoarea bărbatului
în plină şi bogată maturitate îşi găseşte expresia şi în neobositul simţ al umo-
rului, care amplifică farmecud aroului prtn desfăitarea, înitotdeauina nouă, a de-
mascării prostiei.
De-a lungul întregului său calvar, Galileu-Bessenyei rămîne viu, foarte
omenos (mult diferit de seninătatea olimpiană a lui Busch). Cînd Sagredo îl
întreabă unde-şi găseşte loc dumnezeu în concepţia lui despre univers, el neagă,
şugubăţ, existenţa divinităţii, numai din ochi. Cînd călugării de la Collegium'
Romanum ţopăie, închipuindu-şi că-şi bat joc de el şi de fapt batjocorindu-se
ei înşişi, zîmbeşte nestingherit, bucuirindu-se copios de spectacolul prostiei dez-
lănţuite. în punctele de culminaţie are izbucniri violente, uneori pare coplesit de
nedreptâţi. După renegare poarrta pe chip rictusul ruşinii, pentru a izbucni apoi
într-un disperat strigăt de révolta. Bătrîn, chipul lui de apostol dintr-o pictură
a Renasterii (poate unul dim Cina cea de tainâ a lui Da Vinci, cum; spunea
cineva dupa spectacol) începe să se îngreuneze, pierzîndu-şi mobilitatea, datorită
vîrstei şi orbirii. Dar şi acum ghicesti, în mişcări şi în atitudini, aceeasi vioiciune
a intelectului, aceeaşi nesecată énergie. Măiestria acestui actor, care ştie să
rostească celé mai lungi monoloage în aşa fel încît ele par scurte şi să-şi ascuilte-

De la stînga la dreapta : artistul poporulni Major Tamas, rcgizor, Kâllai

Ferenc (Andrea Sarti), Siménfalvy Sândor (Dogele, Szél Richard (Cristo-
for Clavius), Balâzs Satnu (Tiresias), Mânyai Lajos (Sagredo)

www.cimec.ro
partenerii astfel încît tot ce spun ei să para deosebit de interesaint, este
desăvîrşită.
în jurul acestei oreaţii — eu adevărat demnă de opera marelui dramaturg —
s-a construit evoluţia armonioasă şi expresivă a întregului ansamiblu (şi trebude
să recunoaştem că puţine teatre posedă o trupă atât de égala, atît de omogen
exersată). Excelenită Berek Katd, maaxnnd în descrierea Virigdnded, fadea Hud GaMeu,
trecerea de la o tinereţe inconstientă şi plină de farmec la maturitatea aspră,
dizgraţioasă, dezumanizată — efect imediat al adoptării idealiurilor bisericii ; o
faţă prea albă, sprîneene nègre şi ochi întunecati, imobili, o grimasă perpétua
a gurii, o voce stridente, supărătoare — iată imaginea traiului cuvdos zugrăvită
de actriţă. Bun partener pentru Bessenyei a fost şi Mânyai Lajos-Sagredo, un
aotor stăpîn pe tehnica pretenţioasă a dezbaterii de idei.
O atentàe aparté acordă regdzorui actor Major Tacmas galeriei de inainictl
ai raţiunii, care se împotrivesc lui Galileu. Garas Deszô, cardinalul Barberini, mai
tîrziu Papa, şi Gelley Kornél, inchizitorul, au subliniat forţa destructivă a inteli-
genţei antrenate in apărarea iraţionalului. Iar Kemény Lâszlô (Curatorul), Maklâry
Janos (Filozoful), Somogyvâri Pal (Matematicianul), Gâti Jôzsef (Cardinalul bàtrîn)
şi însuşi Major Tamas (Mareşailul palaituilud) au înfăiţişat o série de suouflente
caricaturi aie prostiei oficializate în variate ipostaze de falsă mâreţie.
Decorul (Varga Mâtyâs) a ramas în urma concepţiei originale de joc, neiz-
butind sa capete pregnanţă, şi unele scene care la Berliner Ensemble trăiau prin
expresivitatea plastică şi mişcarea figuraţiei (carnavalul, îmbrăcarea Papei) au
fost sărac şi chiar simplist realizate. In schimb, multe alte scene au căpătat o
viaţă plină de dramatism datorită excelentei interpretări a actorilor : astfel,
aşteptarea din faţa porţii dincolo de care Galileu răspunde inchiziţiei a dobîndit
vigoare prin duetul dintre replicile discipolilor şi rugăciunea disperată a Virginiei.
Frumos. de asemenea, a fost şi finalul, în care raporturile subtile dintre stările
sufleteşti şi concepţiile eroilor s-au conturat limpede, creînd o atmosferă de
severă înălţare.
Ana Maria Narti

www.cimec.ro
H ără îndoială, pe textul unei mari tragedii antice, de milenii adînc
rascolitoare pentru omenire, nu-ţi poţi îixgădiui sâ faci un oarecare
experiment de montare scenică. în acelaşi timp, nu poţi să te
rezumi la o simplă încercare de reconstituire arheo-muzeistică.
Oedip nu este numai o piesă, una din multele piese mari
din patrirnoniul universal, ci a căpătat putere de simbol al unei întregi cuituri
pe care se sprijină gîndirea şi simţirea lumii ce i^a urmat. De aceea, nu tragicul
luat în sine trebude căuitat azi, cînd încercaim s-o readucem pe soenă. Cete mai
bine de doua milenii — ce ne despart de vremea cînd atenianul, cetăţean crescut
în spirit deimoorQitic şi eduoat în disciplinarea gustudiui, in urmiaatiirea faimosului,
vibra la desfăsurarea plina de tragisrn — au aşternut patina peste suii'erinţa
imensă şi puriiicatoare a lui Oedip. Emoţionantă azi a ramas — asernenea unui
templu pe care-1 admirăm în frumiusetea şi armonia liniei lui, în desăvîrşirea
sa ca opera a gîndiiïi — construcţia dramatică ce are la ternelie nobila cauză
a luptei pentru adevăr.
Teatrui National din Budapesta ne-a oterit un spectacol eu sus-amintita
tragédie a lui Sofocle, în montarea lui Marton Endre, într-o ddstribuţie de prima
mînă, eu decorurile lui Varga Mâtyâs.
Un spectacol surprinzător în primiul rînd prin omogenitate, prin linia
sobră şi stilizată ce s-a dat imaginii scenice. Ideea de baza a montării a fost
fireste cea de care pomeneam mai sus. Slujirea ei — căutînd s-o preia, obligată
de text şi de modalitatea de teatru în care se cere el valorificat — a urmarit o
anume simetrie şi rigiditate în conturarea mornentelor, situaţiilor şi caracte-
relor. Totui a căpătat sensul unei ample arii recitative, înălţătoare orin linia ei
nobilă, emoţionamtă prin arta sa (mai puiţin poate pmin ceea ce ar fi avait de
sugerat pe pian afectiv momentele dramatice şi trăirille eroilor piesei) Oedip.

www.cimec.ro
regele Tebei (Bâsti Lajos), ni s-a înfăţişat ca un caracter modelât eu mult mes-
tesug, parcă în marmiură. Cbrifeul (Major Tamas) a aivut darul să transmdtă cM-
dura şi rezonanţa sufletească a umui om de azi. actoml conferind parcà perso­
na jului o calitate de raisoneur modem.
Distributia Teatrului National din Budapesta a ouiprins actori ca Tôkés
Anna, care, urmând de asemenea o Unie de mare simplitate, n-a omis, în acelaşi
timp, să pastreze o seama de aspecte foarte umane aie Jocastei, soţia regelui
Tebei. Bihari Jôzsef, păstrînd şi el o Unie de vibraţie foarte omenească, ne-a
redat chipul Păstorului, de o deosebită funcţie tragică în piesă. Profetul Tiresias,
în iinterpretarea lui Balâzs Samu, vestitoarea Kohut Magda, preotul lui Zeus,
Gelley Kortnél, ca si Greon-Biitskey Tibor şi, în sfârş-ift, coruil bătrîndlor tebani
au adus o contribuţie bine determinată în acest spectacol.
Montînd tragedia Oedip, slujită de actori de frunte, Teatrul National din
Budapesta a dovedit ou prisosintă posibilitătile coleetivului artistic ou o traditie
veche de 125 de ani.
M. Al.

O iesa din dramaturgia maghiarà contemporană pe care Nationalul

din Budapesta a jucat-o la noi atacă problema intelectualului
diai umghijui celud mai dramatic eveniment pefcrecut în isitoria
recenita a Ungariei : œntrarevoiLutia.
Speotacolul, regiaat de Upor Tibor, poate fi caracterizat,
fără şovăire, drept un spectacol „de actori" : o distiibutie solida, în care aproape
toate rolurile au revenit artiştilor emeriti şi ai poporului, un decor cît se poate
de traditional (eu plafon, cum nu mai văzusem de mult), nici o dovadâ a vreunei
strădanii de originalitate regizorală. Se poate alcătui o lista destul de lunga de
nume aie interpreţilor care şi-au reconfirmât aici capacitatea şi frumoasa pre-
gătire profesională : Bâsti Lajos, în roilul scriitorului, juoînd reţinut, nuantat,
f ără ef ecte exagerate ; din nou Bessenyei Ferenc, în rolul secretarului de partid,
întruchipînd eu inteligenţă şi vigoare pe omua simplu, patruns de înalte răspun-
deri fată de societate ; Somogy Erzsi (Bătrîna mătuşă), una dintre acele actriţe
comice care stapônesc sala prin firesoui joouiui lor ; Major Tamas (Formin),
izbutind să creioneze, în două scurte apariţii, un caracter şi o situaţie dramatică.
Din nou, ansamblul şi-a dovedit omogenitatea. convingîndu-ne cà am asistat la
rezultatele unei munci controlate eu severă autoexigentă.

Această autoexigenţă se confirma, de altfel, şi prin alegerea pieselor repre-

zentaite : Oedip-Rege, Viaţa lui Galileo Galilei — doua piese din oed mai mare
repertoriu universal, dacă se poate spune astfel — şi Cer întunecat, o lucrare
dramatică inspiratâ din probîematàcam de prima insemnatate a vietii maghiare,
deûnesc un repertoriu de tiiiwtâ;» depiLină concordantă eu profilail primei
scene a unei ţării
A. M. N.

• • • < « • • • • •

57
www.cimec.ro
PUse yyiPirl,pitsutic si
wsLfioCog Let succesulvii

i se pare foarte util să discutăm la început de stagiuine despre

programul artistic al teatrelor, întrucît exista destul de mulţi
regizori şi directori de teatru care nici nu s-au gîndit vreodatâ
la un asemenea program. După campania purtată în urmă eu
cîţiva ani pentru „profil", timip în care teatrele au căutat să-şi
încropească o personalitate, ideea a fost parasita şi chdar uitatâ. Este necesar
ca teatrele să încerce sa-si forimuleze un program artistic, aş zice chiar un pro­
gram cultural, căuitînd să-şi lămurească ce anume pun în scenă şi de ce. Ce
caracter caută să dea relaţiilor eu publicul ? în ce fel speră să configureze,
peste mai mulţi ani, activitatea colectivului ? Abia aşa, definindu-şi foarte lim-
pede obiectivele concrete de muncă, un teatru poate să obţină profilul mult
rîvnit şi, mai mult. poate să-si înzecească puterea de înrîiurire şi formare a
publicului.
Pe această Unie se pot ridica mai multe problème de alcătuire, as zice
chiar de „gîndire" a repertoriukii. Cred că programarea mai frecventă într-un
teatru a unui nume mare din dramaturgia universala sau a unui dramaturg
autohton nu numai că nu limitează orizontul teatrului, ci antrenează pe de o
parte trupa eu un anume repertoriu şi, pe de altă parte, educă şi în public
interesul pentru unui sau mai mulţi dramaturgi de valoare, putînd oricînd să
prezinte un şir de piese semnificative din opera acestora. Asta nu înseamnă că
un teatru se mulţumeşte exelusiv eu doi-trei autori şi că el respinge dramaturgii
noi, refuzîndu-si debuturile interesante. După părerea miea, asemenea pericol de
închistare nici nu exista. Să ne referim la exemplele elasice : Teatrul de Artă
şi-a créât gloria jucînd eu perseverenţă Cehov şi Gorki. Dar, desi s-a spus despre
acest teatru că el ar fi „teatrul lui Cehov", nimeni nu poate susţine cà, în pe-
rioada de mare înflorire, MHAT a fost un teatru ou repertoriu rigid. Sau, pentru
a ne referi la viaţa noastră teatrală. putem cita oonsecvenţa eu care Teatrul de
Comédie, promovînd dramaturgia ramînească, se adresează la intervale de doi ani
aceluiasi autor — Mirodan. Asta nu înseamnă că aici se joacă doar Mirodan, ci
că acest teatru şi-a găsdt autorul şi autorul şi-a găsit teatrul eu care lucrează
mai bine... Intenţia lui Ctiulei de a monta succesiv un cielu de comedii shakes-
peareene ar fi deosebit de utilă şi regizorului, şi teatrului, şi publicului, dacă
s-ar realiza, iar eonsecvenţa eu care acest director de scenă cercetează drama­
turgia gorkiană s-a dovedit şi ea meritorie. Existenţa preocupărilor ample, proiec-
tate în perspeotivă asupra mai multor stagiuni, nu 1-a împiedicat pe Ciulei să
pună în scena o piesă de Titus Popovici sau să-şi propună un text de Brecht.
Din nou în legătură eu repertoriul : foarte multe teatre îşi configurează
activitatea pe o stagiune sprijinindu-se pe un singur spectacol aşa-zis mare (fie
că e vorba de un succès de public, fie de un succès de presă), restul reperto-
riului dînd impresia că a fost alcătuit şi jucat numai pentru a îndeplini anume
obligaţii. Din pricina asta întîlneşti atît de des piese romônesti neinteresante sau
nefindsate, puse în scenă numai penitru a îndepdini planiull. Şi tot ddn pricina
asta o sumedenie de piese mari din repertoriul universal nu se joacă pe scenele
noastre, în timp ce publicul este asaltat de o avalanşă de „piesuţe" de pretutin-
deni, în aşa fel încît un spectator neiniţiat ar putea să rămînă eu impresia că
repertoriul mai' multor ţări este alcătuit numai din piese usurele. Trebuie să fac
o precizare : în principiu nu am nimic împotriva comediilor uşoare şi a pieselor
distractive. Dar părerea mea este că acei care socotesc piesuţele mai atractive decît
piesele mari se înşală, şi pot sa dau destule exemple de „succese" realizate eu
piese „grêle" pentru a o dovedi : Orjeu în inţern, Şvejk în al doilea război mon­
dial, Poveste din Irkutsk, Citadela sfărîmată. în nici un caz un repertoriu trai-
nic nu poate fi alcătuit, în majoritate, din piese agreabile de mîna a doua.

58
www.cimec.ro
 Repertoriul unui teatru nu trebuie gîndit în asa fel încît să cuprindă într-o
stagiiune numai unui sau doua evenimente artistice reale ; fiecare premieră tre­
buie să tiindă să devină un eveniment. Faptul că multe teatre pun în scenă atît
de multe piesuţe dovedeşte o înţelegere proastă a economiei ; în fond, în felul
acesita facem économie la calitate. Noi înşine ajungem să alungăm spectatorii
din faţa marii dramaturgii de idei dacâ îi învăţăm să privească teatrul ca pe o
ddstracţie facilă. Afirmaţia mea nu are valoarea unei generalizări absolute (se
pot cita multe exemple pozitive din practica ultimelor stagiuni) ; vreau numai
să semnalez un fapt negativ care ar putea să devina, eu timpul, o frînă. Expli-
caţia este destul de simplă. Piesele mici tree mai puţin comentate pragul criticii,
despre ele se discuta mai puţin, şi, de aeeea, teatrul care le préféra trăieşte, pe
moment, o viaţă mai uşoară. Despre aceste piese ori nu se série de loc, ori se
scriu nişte cronichete mici, redactate de pe poziţiile unei indulgente lesne de
înţeles (ce poţi să ceri de la un text minor ?), şi astfel riscul unui eşec este mult
mioşorat pentru teatru. E mult mai usor sa „cazi" ou o piesâ de Shakespeare,
eu Oceanul sau eu o piesă romôneasca bună, pe care îndrăzneşti primul s-o pre-
zinţi publicului. De aeeea cred ca ar fi interesant — este o sugestde pentru ero-
nicari — ca presa culturală să nu se mulţumească a consemina — mai mult sau
mai puiţin sever, dar în orice caz fugair — pdesiuiţele, ci să cauite să-şi explice de
ce cutare teatru préféra aceste texte unor piese mari, ce gust se educă astfel, ce
caracter capătă repertoriile alcătuite în majoritate din piese uşurele. Să fiu bine
înţeles : nu susţin că orice montare noua eu o piesă agreabilă dar nu prea pro-
fundă trebuie criticată, ci caut să atrag atentia asupra necesităţii articolelor de
problème legate de acti vita tea noastră teatrală privită în ansamblu.
Mai este un aspect al problernei „programului artistic" pe care vreau să-1
piun în disoufţde, deşi 1-am semnalat si în dezbaterile de la seminaruil regizoriilor.
Vreau încă o data să subliniez deosebirea mare de cotnditii de lucru care exista
între teatrele din afara Bucurestiului şi teatrele capitalei. Problema programului
se pune mai dificil şi mai complex pentru teatrele din orasele mici. Fluetuaţia
de cadre, contactul mult mai redus eu presa şi, prin ea, eu nivelul cel mai înalt
de exigenţă al vieţii noastre teatrale. rutina, absenta unor cadre eu calificare
nouă ş.a.m.d. — toate acestea ridică greutăţi deosebite în faţa colectivelor tea­
trale amintite. Este mult mai greu să gîndeşti în perspectivă aotivitatea unui
teatru instabil, lipsit de coloana vertebrală puternică a trupei fixe eu regizori
permanenţi. De aeeea, repet, distanţa dintre aceste teatre şi celé mai bune teatre
din Bucureşti trebuie redusă prin contacte cît mai dese, prin verificări tot atît
de riguroase ca acelea la care sînt supuse teatrele capitalei. Daca nu vine Mahomed
la munte, să vină muntele la Mahomed. Cronicarii şi oarnenii de teatru mani­
festa prea puţin interes pentru colectivele mici din oraşe mai îndepărtate şi
publicul bucurestean ştie prea puţine despre teatrele din ţară ; socotesc nece-
sară, deci, crearea unei stagiuni permanente a teatrelor din ţară la Bucureşti,
pentru ca şi bueurestenii să ştie ce se întîmplă la Baia-Mare ori la Turda, şi
actorii de aeolo să poată vedea celé mai bune spectacole din capitală. Cred că o
astfel de stagiune nu numai ca n-ar da faliment, dar ar putea deveni o forma
deosebit de eficientă de creştere a exigenţei în munca teatrală şi de nivelare,
spre .treptele superioare, a acArvităţii teatrelor din ţară. Asta nu înseaimnă însă
că revistele şi cronicarii trebuie să astepte linistiţi ca teatrele sa li se prezinte
la domiciliu. Obligaţia presei de a discuta cît mai mult şi cît mai cuprinzător
viaţa teatrală din întreaga ţară rămîne de mare actualitate. Articolele de tipul
celui despre „profilul" teatruiui din Baia-Mare pe care 1-a scris pentru „Con-
temiporanul" C. Paraschivescu mi se par deosebit de utile şi cred că ar trebui
să fie mai freevente.
In general, cred ca etapa actuală a muncii în teatru cere mult mai insis­
tent decît înainte o critică de sinteză şi nişte discuţii care sa atace problème mai
ample. De pildă : aprecierea unei stagiuni în raport eu stagiunile anterioare,
desluşirea perspeotivelor pe care şi le creează un colectiv prin repertoriu şi stilul
de joc adoptât ş.a.rn.d. Aceleaşi problème de ansamblu, de formare şi dezvoltare
cred ca ar trebui să fie ridicate nu numai în raport eu unul sau mai multe
teatre, ci chiar urmarind evoluţia individuală sau pe grupuri a unor regizori şi
a unor actori. Adeseori cronicarii se mulţumesc să constate, cel mult, dacă un
regizor, un actor sau un scenograf a crescut sau a dat înapoi de la piesă la
piesă. Dar foarte rar ei se întreabă de ce actorul, regizorul sau grupul în cauză
a crescut sau a pierdut teren ; cum s-a realizat această évoluée ; cum se explică

59
www.cimec.ro
succesele şi căderile în activitatea oamenilor de talent ; ce perspective deschid
ele. Cred că privind numai prin prisma actualităţii imediate miunca unui om
de teatru cronicarii favorizează crearea unor perspective false asupra actuali-
tăţii şi promovarea moded. Regizorul eutare este la modă atît timp cît are succès,
actorul eutare nu mai e la modă de îndată ce n-a mai fost distribuit sau nu a
mai avut o realizare neobişnuită. Or, dacă n e lasărn conduşi de psihologia suc-
cesului imediat, nimeni nu mai gîndeste în perspective, şi a lucra în teatru fără
a preconiza diruniiuirile pe care vred să mergi înseamnă, de cede mai miulite ori,
a lucra în gol.
Lucian Giurehescu

pPDgramul artistic:
aiteatrului =
afinităti si e\iqente

n
9 9 3 9

ersonalitatea unud teatru se defineşte, cred eu, în pximul rînd

în.' râpant eu dramaturgie origimală ; „praMul" se realizează pe
ibaza unui repentoriu original profilât. La Teatrul de Comédie
profilull exista pentru că în acest teatru înitreaga activiitate a
porndt de la ideea unei temeinice şi perseverenite promovari a
dramaiturgiei originale. Faptul că unii draimaturgi încep să se apropie de teaitiru,
ca între teaitru şi auitori începe să se exercite un schimb destuil de constant de
exigente (autorii ştiu ce anusme urmăreşte teatirul, conducerea teatrukii stie ce
pot sa-d dea aiutordi) este dovada cea mai siguiră a unei profilârd auitenţice.
Deşi personaliitaitea unui teatru se configurează în prdmuil rînd diaitorită
repextoriiuilui, şi în special repertorduluii originall, alcaituit pe baza unei atdtbuddni
ferme, ea nu este mai puţin dependentă de modalitatile scendee de realizare a
acesitui repertoriu.
In această privdnţă, adică în ceea ce priveste reaflizarea concretă a pro-
grarnuQui, trebuie să reamintim mereu ce mare roi joaca configura'tia tnupei.
La nod sna discutait foarte mulit şi se maii discuta şi acum, pe bumà dreptate,
despre cerdniteile opdniei publiée faţă de teatru, şi nu o data se afdrimă că un teaitru
este mendt să ioace piesele celé mai importante din ppnet de vedere idéologie şi
artistic din répertoriai original şi undiversal şi nu să aleagă textele celé mai
propice tnupei, ignorînd criiterdile calităiţii. Este sigur ca puiWdicui nu are de ce
să suporte urmările unei alcatudri defectuoase sau incomplète a coieatdivelor tea-
traie. Este neîndodos că un teatru trebuie în primul rînd să satisfacă necesittătile
de cultura şi de educaţie estetică ale maselor de spectatori. In aplicarea acestui
prdncipiu rational şi firesc teaitrele se izbesc însă nu o data de difdcuiltăti orga-
nizatorice şi de obişnuinfe perirnate. Tocmai acum, cînd asistărn la o tendinţă
de profdlare, de aiuitodefinire a unor teatre din Bucureşti şi din regiund!, trebuie
asdgurate posibdiHtătdie organizatorice care să întărească această tendiniţă, dîndu-d
posibiiiitaitea să devdnă eanstantă. Programul care îndrumă activiitatea ddferitelor
ansamibluri teatrale nu se poate realdza continuu şi consecvent dacă trupa de
actori nu este armonizată cu prdncipiile acestud program şi ou încldnatiiiLe spe-
ci/fice coiecttiviuiui de regizori. Nu mtunplător Teatru'l de Comédie, Teatrul pentru
Ttineret şi Copii şi Teatrul Régional Bucureşti s-au manifestât mai vdu pe Undo
afdrmarii unui program mai clar şi mai bine susţinut : aceste teatre au fost
organdzate sau reorgamizate pe prdncipii nod, în raport nemdjlocdt cu o série de
obiectdve concrete de lucru, şi ele n-au avut de mostenit o traddtie artistică şi
organizatorică perdrnată. Repet deci : alcâtuirea de multe ori întSmplătoare şi
haotică a unei trupe poate să devina o frînă în callea intentidlor creatoare şi a
programului artistic élaborât de conducarea unui teatru, şi atuncd, oricît de firu-
mos şi de bine armonizat va fi acest program, reailàzatrea lui devine extrem de
dificdlă. Cred ca momentul actual cere forme organizatorice, mad bine zàs «un

60
www.cimec.ro
sistam complex de măsuri de organizare care, făiră să favorizeze fluctuiaţia lipsită
de sens a actorilor dimitr-um teatru îm altuQ, fără sa aliimemiteze proasta tradiţie
a boerniei nomade, să dea totusi posibilldtaitea şi actorillor şi condulcerilor teatrelor
sa se îmitôMeasca pe druimuinL de creaiţie comume, în fumctie de afimitătile lor
fireşti. Masuirtitle de caire vorbesc nu sâmt simple. Dar cred că ele vor constitui
umuG. ddmtre obiectele de situdiu ale consiliului teatrelor. Nu este vorba doar sa
îmiMngem inertia uinor forme orgamizatordce rigide ; coezdjuinea umei tnupe se
realizează Jiuimai pe baza uinor afîmităţi reciptroce între actori şi regizori şi prim
armondzarea depliină a acestor afimităţi eu priincdpiiile de condueere dim teatru.
Or, toamai despire acesite afînităţi mai greu de définit şi caire nu se consoliidează
dimitr-odată pomenim prea rar.
Pentau realizarea în teatru a umui program artistic real mad este necesară
o a treia comdditie — în afară de posibildtatea de a regrupa din mers trupa şi de
obUgatia de a folosd cît mai bine forţele ei —, şi ainiuime aceea de a asiguira
ereşterea contiiniuă a cailftffiloBiriJ actorilor. O sa daiu cîteva exemple tot Idin actd-
vitaitea teatrului mostru, pe care-l ouinosc mai biine şi îin care s-au încercat cîteva
modadiităiţi moi de antrenament ai actorilor. Am introdius în prograimiuil nostru
de activitaite ore de mişcare scenică siuib conducerea tovarâsei Paula Sybil!,
cursuri prim care actorii au posibilitatea să-şi perfect ioneze pregătirea fizică Şi
să-şi dezvolte simtuQ. plastic. Sperăm ca aceste ore să devimă, ou ajutorul condu-
cerdi, um fapt obişmudit îm viaiţa teatrului, ceea ce ne va permiite să dâspumem
oricâmd de o trupă amtremată, dim ce îm ce mai bime pregăitită penitru celé mai
noi şi mai dàfiiciie sarcini scenice. în această ordine de .preocupăiri, cred câ s-ar
putea imiţia si ore de dicţie şi de vocaMze, ca factor permamenit în programul
zalmic sau sàptamînal de lucru.
Spumeaim mai sus că trăim un moment în care umele teatre ômcearca şi
izbuitesc, îmtr-o masura mad' mare sau mai mică, sa se „profileze", să-şi găsească
o persomaMtate proprie. Femomenul ni se pare foarte îmsemmait şi cred că se
cuivdme sa me opriim ceva mai muilit asupra lui an discuţia despre perspectivele
stagiumii. Este foarte bime că presa a îmcepuit sa sesizeze procesul de care vor-
beami, sprijimimd teaitrele care cauitâ să-şi cristallizeze um mod propriu de activi-
taite artdstică. Toamai în fumeţie de aceste preocupări, principiul contemporanei-
tăţii, de pildă. a ômeetat să mai fie o teză labstraotă, o figura de sitril retorică,
o vorfbă arumcată îm şedlimţe, devenimd preocupairea persomalizată a .umor oamemi
de (teatru si a umor grupuri de creatori. 'De aceea, cea mai iimportantă dimitre
cerdmiţeile stagdumid care îmeepe este aceea de a dezvolita şi a consolida îm mumea
de creaţie tot ceea ce s-a cucerit mou, eu adevărait original şi vàu. Cîteva moda-
liltăţi de a duce mai départe realizaràile stagiumdtlor trecuite pot fi semnalate
chiar acum.
în aceasta perioadă imteresamtă şi activa de viaţă teatrală mişcarea pentru
spectacole bume si foarte bume trebuie să devimă mai iinitensă în toată tara.
Creaţiile de vaQoare dim Bucureşiti trebude, cred eu, sdstematic prezentate publi-
cullui dim regdumi, speotatorii dim capitală trebuie să cumoască cele -mai intere-
samte realizărd ale iteatrelor dim regiumi. Această mdşcare nu numai că va con­
tribua la popullarlizairea creaţiilor de valoare, dar va obliga pe fiecare om de
teatru să opteze, să-şi precizeze atitudimea, toamai pemtru că îl va comfrumta
constant eu multe opinii şi multe atituddmi.
Cred, de asemeni1, câ ar fi necesară şi o lărgire a frontuilud dramaiturgilor.
Teatrele ar trebud să atraga spre scenă pe reporterai care au o mare experdenţă
îm cumoaşterea faptulud vdu (de piffidă, pe Bugen Mamdrdc), pe poeţii de valoare
— si exista o pileiadă de poeţi romîmi care, îmi închipud, ar puitea sa devina
auitori dramatied dimtre cei mai imiteresamţi (ca să dau um simgur exemplu —
Nina Cassiam) — şi pe timerdi prozatori care s-au remarcat în uiltimdi ami (T. Ma-
zilu, N. Velea, N. Tic, D. R. Popescu, care a şi serds cîteva piese într-um act,
ş.a.m.d.). Poate că ar trebud încercată chdar modalitatea creării piesei îm teatru
sau foarte aproape de teatru. Si poate că ar fi uitid să căutăm şi alite drumuri ;
îm această mumcă de descoperdre a moilor dramaturgi şi, as zice, de lărgire a
îmseşi moţdumii de autor dramatic, dmiţiaittLva trebuie să pormească dim ambele
părţi. De aceea şi teatrele ar trebui să fie mad pregătite pemtru întîmpinarea
mouilud. Poate cà ar fi folosdtor ca actorid şi regdzorii sa se docuimeniteze pe
terem o data ou autorul. In general, teatrele ar trebui să apară mai des pe
marile şamtiere şi îm centrele mumcitoreştL puterndee. As dori foarte rnuClt să
merg — poate îm cadrud umui turneu, daca altfel nu se poate — acolo umde pro-

61
www.cimec.ro
 — Nu se vede nid un autor !.

blemele actualităţii se concentreazâ şi se exprima la oea mad1 înaltă tensiune,

acolo umde se duce efectàv miumca de constoudire a socdailisimiuikii pe pozitidile celé
mai înaintate. Cred cà nu snaiu gasiit înca îin iteatrele noastre formele eficiente
şi vdd de canitacte şi sehimbuui de ddei antre creatori şi aced oaimeni — imnncd'tori,
tehnicieni, inginerà — caire îmaliţă nodle arase şi nodie complexe imdusteiale. Nod
simţim publicud nou în sala de spectacol. n e dam seama cà tot ce realdzăm mai
interesant si mad expresiv este dmediat încurajat de un public eu gustul ddn ce
ïm ce m a i selectiv, ddn ce în ce mai îndepăirtait de senitdmentalismui mic^burghez,
dar, dacă n e Mmd*ăm la atdt, riscăm sa rămdnem în luanma vdeţii. Ar trebud să
creăni posibddiltăţa de a cunoaste conaret, diirect, itot ce se întâmpLă mad interesant
în ţară ; ar trebui sa miu fim nicdodată turistd iplecaiţi în turneu prin propria ţară,
a r trebud sa înfrîngem penitru totdeaiuna această concepţde tuitistica despre legă-
turdile eu vdaţa.
Pe lima acestor strâdanid de a cunoaste noul si de a ţine pasiuil ou él,
cred că si formele de spectacol pot fi miult lărgite. Ar fi inlteresanit sa desco-
perim si ailte modalităţi dramaituirgioe decît celle obisniudte. De .pdldă, eu as în-
cerca iun spectacol eu piesele într-un act de Osvaldo iDragun pe care le-a pulbMcait
într-iuniull ddn niumerele fcnecute revista J9ecolull 20". Aş allege paitru aetord, as
sedecta versuiri din Neruda şi GudHen, care sa fie reeditoate între momentele jucate,
as câuita meloddd populare sud-aniaricane, pe care cei paitnu actori sa le inter-
preteze în rnici intermezzo-uri cantate, aş întregd acest program despre America
latdnă ou fragmente de proză şi de comentariu politic şi as urea acest mdc spec­
tacol ambulant si foarte actual pe platforma unui camion. Totul numai eu
patru aetord.
Unele ddnibre piesele pubîdcaite de Casa centrală de creaţie, refacute, pre-
lucrate în funoţie de exigenţe mad înailte, a r putea sa sdujească drept bază
pentru nişte speetacole vii, operative, aloătuite din mai muflte piese într-un act ;
aceste texte contin uneori aniunie observatdi care pot stimula famtezia regizorailă
"toomai pentru cà o pun în contact eu faptele de viaţă. Dacă vrem să înitărim
legătura dintre teaitru si puiblic, dacâ vrem sa cucerim puiblicuil pentru .un teatru
nou şi îndrăzneţ, dacă vrem să-i dam acestuia cât mad mulită vigoare, sîntem
obligaţi să căuităim forme cît mai variate de spectacol, începând de la lectura
artdstică, pe care, nu se ştie de ce, teafcrele nu o praotdcă de loc, si mergînd
pînă la omprovizatie. Teatrul modem nu poate sa fie în aecepţia noasitră decît
vm. teaitru agitaitoric, mobil, orientait hotărît spre actualitate, prompt în reactia
faţă de faptul viiu contemporan.
D. Esrig

Teatrul National „1. L. Caragiale"

„FEBRE" DE HORIA LOVINESCU
Marcela Busu (Neli) si Septiniiu Sever (Toma)
Fotografia I O N MICLEA
www.cimec.ro
:
www.cimec.ro
 F O T O L I U ' L K r . 14

J/ara e anotimpul cînd se pleacă la

mare, la munte, se organizează
turnee, e anotimpul cînd se coc grînele
şi unii actori tree de la un teatru la
altul. Aşadar, in toiul verii, am întïlnit-o
pe actriţa X pregătindu-şi bagajele. E o
actriţă talentată. MultUaterală. Are un
singur cusur : îi place să călătorească.
— Ştii — îmi spune — tree la
Brăila. Nu mai pot să stau la Constanta,
ma (ratez dacă rămîn acolo.
— Nu te înţeleg. Văd că ţi se dau
roluri importante, joci, ai succès...
— Fleacuri, pur şi simplu fleacuri !
Nu exista în teatrul ăsta un regizor care
să mă înţeleagă, sâ-şi dea seama ce
posibilităţi am, să pună nişte spectacole
pen.tru mine.
— Atunci de ce te-ai mutât la
Constanta ? Că parcă jucai înainte la
Petroşeni.
— Păi dacă m-au rugat ! Vai, ce
mult m-au rugat ! A insistât şi sfatul.
Ce era sa fac ? Mi-au dat apartament
în centra.

www.cimec.ro
 — Aha, la Petroşeni n-aveai casă ?
— Ba da, şi încă ce \casă ! O frumuseţe. S-au purtat frumos, n-am
ce zice, dar era şi normal, mu? O actriţă ca mine nu găsesti pe toate
drumurile. Ce ziceam ? A ! Ei bine, <nu mai era trai aeolo. închipuie-ţi,
Ioneasca umplea tot teatrul că nu sînt destul de tînără ca s-o joc pe
Desdemona. $i tot ea a luat primă la fiecare trimestru.
— N-am ştiut că s-a jucat Othello la Petroşeni.
— Ce să se joace ? Nici gînd. îţi spun numai aşa, ca să-ţi dai
seama pînă unde poate sa meargà. La Botoşani, tot osa, n-am putut să
mă acomodez. Nu-i worbă, că acolo am ajuns pe la jumatatea stagiunii,
toate rolurile principale erau déjà distribuite. Ce sa fac, daeâ ma
certasem eu directorul de la Braşov ? Mai bine rămîneam de la început
la Bacàu.
— $i de ce n-ai ramas ?
— Trebuie să mă înţelegi. Pe atunei era un fund de ţară. Cine
putea să prevadă c-are sa se dezvolte aşa regiunea asta în numai
cîţiva ami ?
— Pentru ce te-ai dus, totuşi, acolo ?
— Ca să scap de Ploieşti. Nu ştii ce tararam a fost, acum e
chestie veche, n-are rost să ţi-o mai însir. Şi cînd te gindeşti că
mi-au ţpromis marea eu sarea ca să vin de la laşi. De fapt, la Iasi
n-aveam ce căuta, acolo era Elena Cioleanu, de zece-cincisprezece
ani în teatru, era normal s-o facă pe ea emeritâ înaintea mea.
— Ei, vezi ! Dacă te fixai într-un teatru aveai şi iu acum zece-
cincisprezece ani vechime, te fâcea poate şi emarată...
— Aşa n-am eu noroc în viaţă. Acum, însă, s-a terminât. Mă
stabilesc o data pentru totdeauna.
— La Brâila ?
— Nu, dragà, asta e doar osa, o soluţie provizorie. La anul
mă transfer la Timişoara.
— Şi acolo, cum spuneai, te stabileşti o data pentru totdeauna ?
— Absolut precis. Numai dacà nu se eliberează în doi-trei ani
un post la Craiova. Aud cà e vorba s-o pensioneze pe una. Şi asta a
fost visul meu cel vechi : să joc la Craiova. Ce vrei, e Teatru National,
eu tradiţie... Dar ce te uiti aşa ? O faceţi toţi pe moraliştii ! Parcă
numai eu alerg din teatru în teatru ? Pînă şi mulţi dintre ăştia tinerii,
chiar ieşiţi de pe bâneile şcolii...
— Ştiu, sînt şi tineri. Asta e cel mai regretabil. Ascultà, dacà ar
fi după mine, te-as face profesoara la Institut. Să-ti povesteşti viaţa
în faţa fiecàrei promotii. Numai atît.
— Mai şi rîzi. Să-ti fie ruşine !
Şi mi-a întors spatele, revoltată.
Arlechin

« — Teatrul nr. 10
www.cimec.ro
 PRÇMIERÇ

Teatrul „ Ç . I. Nottara"

„ZIUA DE NAŞTERE A TEREZEI" DE G. MDIVANf

Marga B«t«-Barb n (Amanda) ,i Geo Maican
(Appolonio Selviro)

Scenă din spectacol

www.cimec.ro
 „STEAUA POLARÀ''
DE SERGIU FÀRCÀSAN
Ion Dichiseanu (Mocann),
Jules Cazaban (Bălăceano) si
C. Brezeanu (Athanaiescu)

PREMIERS

„BUCÀTÀREASA" DE A. SOFRONOY
Rodica Sanda Ţuţuianu (Pavlina Hutornaia)
www.cimec.ro
şi Crùtea Avram (Stepan Kazanet)
 MUNCA REOIZOJRULUI CU ACTORUL

Să scurfăm
n „ distant ef e "
ă pregătesc astăzi, după un an de absenţă, să pun din nou în
scenă cîteva spectacole. în mod ffiresc, îmi pun întrebarea : oare
anul care s-a scurs răniîne pentru mine pur şi simplu doar ca
o absenta de pe scenă sau, dimpotrivă, experienţa şi contactul
eu filmul au adăugat ceva bagajului meu de cunoş.tinţe, „arma-
mentului" meu regizoral ?
Acuim un an mă pregăteam eu mult entuziasm şi curiozitate — dar şi eu
oarecare sfială — pentru prima mea realizare cinematografică. Ştiam că platoul
de filmare respdnge, după unii — mai aies în munca eu actorul — experienţa
scenei. Filmului nu-i convine teatralitatea, chiar luată în întelesul cel mai bun
al cuvîntului — ca modalitate specificà de expresie artistică teatrală. De aceea,
grija mea pennanentă a fost de a évita — şi ered că am reuşit — obişnuitail
plan general (prin care regizorul de teatru îşi organizează spectacolele), îmbinînd
viziunea de ansamblu eu planurile apropiate. Această familiarizare cu planuri
apropiate m-a dus nemijlocit în mijlocul interpreţilor, mi-a creat o dimensiune
noua în colaborarea eu ei. Şi iată că, într-adevăr, experienţa cinernatografică mi-a
priit, sau cel puţin aşa cred.
Dacă practica muncii soenice eu actorul — în ciuda teoriilor — mi-a slujit
mult în film, recenta experienţă cinematografică mi-a întărit convingerea că
suibstanita, eSLemenitul de bază în activoitatea mea de iregiizor în iteatou se poate
exprima numai prin formarea şi utilizarea actorilor interpreţi, celelalte artificii
şi expérimente aie scenei câpatînd o valoare subsidiară.
M-am deprins, pe platou, cu cîteva lucruri bune, pe care mi-ar plăcea să
le transform în obiceiuri şi pe scenă. E vorba, mainte de orice, de îmbogăţirea
şi activizarea regizorului în munca cu actorul. Trebuie să recunosc că munca
regizorului de teatru e îndeobşte, pentru miulţi dintre noi, pe trei sferturi „seden-
tară". La început repetdtiile se desfăşoară... la masă, iar cînd tree pe scenă regi­
zorul ia un loc mai mult sau mai puţin comod într-un fotoliu din sală. E ade-
vărat, din cînd în cînd. nemiulţumit de cîte o miscare a actorilor, se mai ridică
şi se urcă pe scenă, spre „a arăta", spre „a corecta". spre a-i intégra mai bine pe
interpreţi în ansamblu..., dar atît, sau aproape numai atît.
Incontestabil, exista şi în această ipostază un mare consum de énergie din
partea regizorului, dar e o énergie mai mult oerebrală. Regizorul „trăieşte" con­
comitant cu actorul o mică parte din roi şi, mai mult, îi observa şi suprave-
ghează obiectiv rezultatele muncii de mtruchipare.
în film, regizorul nu se poate mulţuimi eu atît. Acolo e obligat să fie mereu
lîngă actor, să se înscrie în spaţiul de joc al acestuia, să-si însuşească aproape
permanent „unghiul lui subiectiv". însuşi locul de îndrumare şi control al regi­
zorului cinematografic e în inima platouiui, în imediata apropiere fizică de inter­
pret. De aceea, mult mai mult şi mult mai des decît în teatru, regizorul „inter-
pretează" şi „trăieşte" cu fiecare actor în parte, se cheltuieşte integral.
Munca pe platou mi-a adus în minte o discuţie purtată în urmă cu doi ani
cu Grigori Ciuhrai, la „Mosfilm", eu privire la ealitătile unui bun regizor. Răs-
punsul lui Ciuhrai m-a derutat ; el mi-a spus, aparent în glumă, dar nu fără
seriozitate : „Sănătate, rezistenţă fizică, de asta are nevoie întâi şi întîi un
regizor". Aşa şi este. Se cere în film o omniprezenţă în procesul de creaţie
artistică, în toată complexitatea lui, pe care numai o susţinută putere de munca
şi o participare activa o pot asigura. Şi, asa cum spuneam, o prezenţă mai aies
alături de actor, lîngă el, în imediatul lui cîmp de acţiune. Nu te poţi mulţumi
a-i cere, a-i arăta, a-1 corecta, trebuie să „retrăieşti" o data cu ed fiecare moment
al roiului (dacă teatrui lasă în acest sens „mână libéra" regizorului, filmiul
obligă). Oare regizorul e chemat numai să gîndească, să imagineze, sa prefigureze

68
www.cimec.ro
 acţiunea dramaticà a textului, fie el piesă sau scenariu ? N-ar fi bine, poate, îin
comdiţiile avîntate aie spectacolului contemporan, să4 parcurgem mai susţinut
decât pînă acum, prin propria noastră participare intelectuală şi afectivă ?
Părăsirea mai frecventă a fotoLiului din sală nu poate fi, după pàrerea
mea, decît utilă regizorului de teatru. Observarea scenei din sală în timpul repe-
tiţiilor e desigur strict necesară pentru concepţia générale a spectacolului, pentru
obţinerea unei viziuni complete a imaginii scenice. Dar în ceea ce priveste mult
vînturata teorie a muncii eu actorul, îndruimarea din fotoliu mi se pare acum
insuficientă. Regizorul nu poate fi numai un spectator — fie el un spectator
profesionist" şi avertizat — oricît de mult ar varia unghiul lui de observaţie,
mutîndu-se din rîndul întîi în fundul sălii sau la balcon (vorbind cinematografic,
planurile rămîn tot générale). Pentru a obţine nod sporuri de expresivitate pentru
interpret, regizorul e chemat pe scenă, deci trebuie să cunoasca, să-si asimileze
şi să aplice în ţesătura spectacolului planurile apropiate. Aceasta sugestie mi-a
fost imprimată şi de spectacolul Aristocraţii al lui Ohlopkov. care, în anuimi/te
momeote-cheie, eu migiloace speeiflic teaitrale, suigerează paim-pilaniull cdnemato-
grafic, şi anume prin golirea ostentativă şi conventională a scenei pentru a releva
o anume replică sau un gînd al unui personaj.
într-un anumit fel, regizorul répéta munca sculptorului : modelează per-
sonaje, dă viaţă unor figuri umane ; or, se ştie cît de judicios îşi imparte sculp-
torul munca pe materialul plastic, eu „kiările de distanţă", cônd îşi contempla
de la cîţiva paşi rezultatul de ansamblu. Acelaşi lucru, socotesc, trebuie să-1 facă
şi regizorul, bdneînţeles în felul lui. Asa cum sculptorul simte tot timpul în nări
umezeala luituliui eu care lucrează şi aşa cum. distinge treptat bătăile de inimă
ale statuii pe care o însufleţeşte, tot aşa regizorul trebuie să simtă, din imediata
apropiere, bătăile de inimă ale actorului-personaj, trezirea lui la viaţă.
De multe ori se iscă controverse între regizor şi actori pentru o mişcare,
pentru un gest, pentru o intonaţie a actorului. Acesta din urmă nu simte totdeauna
organic indicaţiile, ba le considéra uneori nefireşti, improprii personajului sau
situaţiei date. Dacă regizorul are de partea sa argumentul viziunii générale, fun-
damentale, actorul invocă, în schimb, trăirea particulară, subiectivă. O verificare
din partea regizorului a argumentului actoricesc poate folosi mult mai mult decât
încăpăţînarea, intransigenţa „a priori". In privmţa aceasta, trebuie să recunosc că
noi ne situàni adesea pe poziţii de suficdentă, de deţinători ai unor adevăruri
scenice absolute. Dar, dacă e asa, atunci unde e colaborarea eu actorul, lucrul
eu el, ,,oointeresarea" ? Numai în indicaţii, în jalonàri ireversibile ? Comuni-
carea eu actorul, în procesul de elaborare a spectacolului, trebuie sa fie reci-
procă, prin verificarea practică a regizorului-actor.
Filmul m-a învăţat că e bine să souriez distantele faţă de actor, că şi în
teatru e necesar „să mă întrebuinţez", să desfăsor acelaşi volum de actdvitate
ca şi pe platou, şi în primul rînd să fiu mai aproape de interpret. A trăi perso-
najul împreună eu actorul, a simţi scena şi a masura spaţiul de joc împreunâ eu
el, avînd mereu în vedere atît unghiul meu — de organizator al întregului —
cît şi unghiul lui — subiectiv, parţial —, din această apropiere ar putea să
rezuite. cred eu, o mai mare adîneire a textului şi a expresiei sale scenice.
Poate că nu tot ceea ce am spus are darul convingerii. Nici nu am asemenea
pretenţie. Cred însă că exista în aceste gînduri un sîmbure fertil de dezvoltat
pe linia unei actdvizări accentuate a regizorului spre condiţia unui regizor-actor,
condiţie pe care am cam părăsit-o în ultima vreme, spre regretul multor interpreţi.
Ţinem ou toţii minte şi vom fi încă multă vreme sub impresia spectaco­
lului Poveste din Irkutsk al lui Ohlopkov. Mă gîndesc, bunăoară, la semzaţia
extraordinară pe care mi-a lăsat evoluţia lui Viktor în sală, pe „puntea de
flori" : personajui a căpătat dintr-o data proporţii statuare. Contactul imediat
eu actorul, eu faţa lui, eu plastica lui — fâră bariera rampei — e covîrşitor. Mă
gîndesc că experienţa aceasta, traita într-o seară ca spectator, se poate reface
pentru mine la fiecare repetiţie. La fiecare repetiţie, apropierea imediată de actor
m-a stimulât spre crearea împreună eu el a unor personaje statuare. Nu ştiu
dacă toate piesele şi toate rolurile cer lucrul acesta. Poate că nu, dar mie ase­
menea piese si asemenea personaje îmi plac.
In felul acesta voi căuta să revalorific, în activitatea mea concrete, con-
ceptul de „muncă eu actorul". Practica îmi va confirma sau infirma ipotezele.
Asupra lor îmi rezerv însă dreptul de a reveni după aplicarea concretă.
Horea Popescu
www.cimec.ro
 MAREA
B VCVRJE
VEA
sJVCA
trăsătură caracteristică a actoruilud contemporan, a actoruilud de
tip nou, este aceea că, parcurgînd în timp drumul de la instinct
la raţiune, el încetează să apară în fata publieului nuimai ca un
intermediar — oricît de virtues — al operei dramatice ; el înee-
tează sa înfăţişeze nuimai situaţii, caractère, sentimente ; scopul
său nu mai este doar acela de a amuza sau emoţiona. El este chemat, îin plus,
să înfăţişeze idei, să dea vdaţă idedior în spectacol şi să le transmita. Actorul
devine, astfel, un mesager al celor mai înaintate idei aie contemporanedităţii,
un militant actdv pe tărîm social şi cultural, fapt care rddică arta actaruilui — în
cadrul realismului socialist — pe o treaptă calitativ noua, superioară.
Dar, pentru ca oamenii sa te înţeleagă şi să te urmeze, trebuie toi îmsuţi
sa întelegi ceea ce vred ca d să înţeleagă. Astăzd, în sala de spectacol se aflà
sute de oameni deştepţi, însetaţi de cuMură, dornici să pătrundă în miezul celor
mai arzătoare problème aie contempoiraineiităiţii, care nu se muiţuimese numai eu
ooaja, oricît de stralucitoare ar fi (în aparentă). Unui public eu un nivel initelec-
tual rddicat trebuie să i te adresezi ca actor, ca artist, de la .un niveil intelectual
ridicat. De aceea, actoruil epocii noastre, oricît de talentat ar fi, nu poate face fată
cerintelor spectatoruiLui contemporan şi devine anacronic atîta vreme cît talentul
sau nu este dublat de cultură şi de gînddire stiintifica. Este pe cale de dispairiţie
tipul actorului (indiferent de vîirstă şi catégorie de sailairizaire) care îşi mai
închipuiie ca arta actorului este o meserie comodă ce trebuie să te preocupe
numai cît eşti în incinta teatrului, dar pe care trebuie s-o ,praotici de obicei în
afară. Cea mai mare parte dintre acestia sînt si vor ràmône în continuare profund
revoltaţi că nu joacă iroluri princiipale şi, daca îi întrebi ce vor sa joace. nu
ştiu să-ţi răspundă, iar după un efort de memorie izbutesc să pronunţe două-
trei tiitluri de piese, printre care desigur şi Hamlet (pentru că aici eroul prin­
cipal vorbeşte eel mai muit !) Cît despre piesă, deşi au început-o de cîteva ori,
nu au izbutit să o citească piînă la capăit, dar au văzut-o la cinematograf !
Aş fi curios să ştiu eu ce se ocuioa acest actor pe pămînt, în tiimp ce,
în cosmos, colonelul Pavel Popovici îşi făcea ora de limba engleză.
***
Se vorbeşte deseori de necesiitaitea — pentinu artist — de a cunoaşte şi observa
viata. iar toată luniea se déclara de acord eu acest principiu. Uneori, cite un
colectiv de actori, scenografi şi regizori aparţinînd unui teatru care praotică
metode de lucru oarecum stiintMace se deplaseaza pe un şantier sau într-o
gospodărie colectivă (asta în funcţie de mediuil în care se desfaşoară acţiunea
piesei — şi nuimai în functie de asta), stă acolo cîteva ore sau chiar cîteva
zile şi apoi se întoarce în teatru, încîntat de această acţiune care, desigur, va fi
popularizată în fel şi chip, eu convingerea ca a cunoscut şi observât viaţa,
realiitatea.
Dar de la aoeste impresid de excursionist care se pot solda eu aminifliri
traindee şi chiar eu clişee reuşiite aie actritei X, zîmbind fotogenic în compania
unei muilgătoare fruntaşe, şi pînă la adevărata cunoaştere şi observare a vieţii
este o cale care poate fi măsurată în distante astrale. Acest procès este un

70
www.cimec.ro
procès zilnic, care pretninde artistului o mare receptdivitate faţă de tot ceea ce
îl înconjoară. Nuimai astfel el va pmtea sesdza întireaga comrjiexiitate a vieţii,
pînă la celé mai ascumse arnănunte, aparent neînsemnaite, dar care îi pot dezvalud
semnificaţii profunde şi eseoţiaile în detectarea poeziei şi măretdei faptulud cotd-
dian. Nuimai astfel, observînd viaţa şi oamendi, actorul se va îmbogăti eu o série
întreagă de elemente de viaiţă, care, prelucraite la rîmdul lor în mod creator,
îi vor da posiibiilitatea dezabstractàzardd artei actoriceşitd (absitraotizare manifestată
îndeosebd fie priin plaitditudine, fie prin şabloane interpretative), şi va înţelege că
nu este neapăirat mecesar să-şi diucă mîina la frunte pentru a arăita că este con­
centrât, să puifăie dimitr-o ţigară pentau a demonstra că e inervos, sau să poarte
ochelari pentiriu a aie convinge că este un intelectual.
• ••
Am văzuit rniulţi actori entuziasmati în faţa. nodlor constructii arhiiteotanice
care s-au ridicat şi se ridică în întreaga ţară. O foarte mare parte dinitre oamendi
de teatru locudesc în aceste cladiri zvelte, luminoase, colorate. Vizitîndu-1 pe
unul dintre aceştia, am rămas surprins cînd am întîlnit eu privirea, pe pereţii
nodi sale locuiniţe, vechile tablouri de gang, reprezenitîind cochete florătrese sau
naturi moarte cu pepemi verzi, am răimas surprins cînd mina vorbit enituzdasmat
despre filmul „Carmen de la Ronda" şi cînd, însffirşit, la plecare, md-a sugerat
o piesă care, după pârerea sa, ar face un succès formidabil, Celé doua orfeline,
dacâ, bineînţeles, regizoruil ar trata-o „mai contemporan".
Acestui actor, cu o posdibildtate de perceptie a frumosului rărnasă în urmă,
îi va veni desigur greu să se exprime la nivelul de percep.ţie al ornului contem­
poran, căruda el este obldgat sa i se adreseze. In arta sa se va strecura ceva
din zîmbetuil fais al floràresei de gang, care-i atârnă zdlndc deasupra capului.
***
Este evident că, în raport direct cu realiitatea, teatrul, dramaturgia au
évoluât pe linia îmbogăiţirii conţinutului tematic, pe ldnia înfătişarid unor oameni
noi, a unor noi raporturi îrutre ei, a unor noi confiMcte, deschdzîndu-se perspective
noi de dezvoltare notiuniior de tragdc şi comic, atât în viaţă cat şi în artă.
A apârut, astfel, noţiunea optimismutlui în tragédie, rornaniţioziitatea eduicorată
a cedat locul unud romantdsim de tip nou, unui romanitism revolutionar, avîntait,
bărbătesc, lirismul sentimentalist mic-burghez a cedat locuil, prin desuetudine
şi inconsistenţă, unui lirism aultenitic. Apariţia unor oameni noi a dus la apairitia
unor noi eroi care, prin complexitatea lor, au dărîmat vechile ,,emplois"HJirii :
amorez, ingenuă, cochetă, tată nobdl etc., statornicdte în 1812 de Comedia Framceză.
In dorinta de a înfăţisa realitaitea în mod dinamic, dramaiturguil, influenţat *
şi de dinamisimul imaginii cinematografice, a făcut ca acţiunea să treacă cu repe-
ziedune de la un plan la altul, de la un loc de acţiune la aLtul, ddn prezent în
trecuit şi chiar în viiitor, făcîndu-1 pe erou să treacă în mod direct de la un senti­
ment la altul sau să treacă de la rjersonajul propriu-zis la un comentator lucid
al evenirnentelor, care se adresează direct spectatorului. In teatrul brechtian. de
exemplu, ddn necesditatea înfăţişării cat mai pregnante şi mai expresive a ideii,
personajele vorbesc, se rndşcă, cântă, dansează, fac scene oantomimate.
Toate aceste noi modalitaţi de expresde ddn dramaturgia contemporain à,
determinate de coniţinutul operelor dramatrice, au déterminât, la rîndul lor, eli-
minarea încărcăturii şi balastului decorativ ddn scenă, lasînd înitreaga greutate
pe actor şi pe arta acestuda, căruda decorul laconic, reducerea elementelor de
mobilier şi recuzită, sau chiar lipsa deoorulud, îi soldcdită în permanenţă creşterea
continua a rnaiestriei artistice, acesta nemadputînd să-şi ascundă Idpsa de măiestrie
în spatele spetezelor scaunelor.
Actorul contemporan evoluează, astfel, către actorul complet, capabil să facă
faţă cu succès oricăror condiţii de joc.
Actorul contemporan trebuie sa fie multilateral înzestrat şi să-şi cultive
cu perseverenită o mare mobiiitate atât interioară cît şi exterioară, să poată trece
cu uşurdntă şi rapidditate de la un sentiment la altul, de la rnaxirnuim de încor-
dare şi tensiune dramatică la comédie, fiind, în acelaşi tdmp, dansator, cântăreţ,
mim, acrobat. El trebuie să dobîndească o mare precizie în executie. fără de ■
care nu va putea atinge limitele superioare aie expresivitatii scenice. Iipsit de
mădestria artei sale, care a încetat de mult să se reducă la ştidnţa de a
„spune frumos", actorul nu-d va putea convinge pe spectator cu ideile sale şi va

71
www.cimec.ro
fi silit să recurgă la efecte exterioare, care nu lac decît sa sufoce ideea, înà-
buşind-o. Ajunge, deed, la o falsă virtuozitate, fie printr-o coloratura exeesivă şi
gratuită a textulud, fie prdnifar-o altemantă gratuită de la şoaptă la strdgăt, in
dramă, sau prin tendinţa evidentierii, prin alternanţa de ritmuri, a poantei, în
comédie. Acest aşa-zis meşteşug actoricesc este, în eseniţă, o rămăşită a spMitouiui
lăuităresc, a diletantismului în arta actorului. Numai printr-o luptă susţinuită
împotriva diletantismului se poate ajunge la adevărata măiestrie artistică.
Teatrul naturalist, în tendinţa sa de a fotograiïa realitatea, cerînd acto­
rului să se comporte întoemai ca pe stradà, a fàcuit sa pătrundă pe soenà gestul
inexpresiv, bîlbîit, dupa cum academismul a cultivât poza, granddilocventa, ma-
nierismul, teatralismul (vizibile şi astàzi la unii actori tineri ad Teatrului „C. I.
Nottara"), iar teaitrul de cannera, psmalogdsmul, tomul minor, vătuiit, initimdst,
lipsit de stridente» dar si de vigoare, Toate acestea au ţinuit ira lac dezvaltarea
multilaterală a arted actoriceşti.
Pe de altă parte, lipsa de antrenament şi condiţie fizică. ca şi lipsa de
preocupare pentru dezvoltarea armonioasà din punct de vedere fizic a actorului
fac ca o bună parte dintre aceştria să fie greoi, lipsiţi de supleţe şi agiiitate.
să li se întretaie respiraţia, să gîfîie, sa facâ eforturi disparate în interpretare.
eforturi vizibile spectatorului şi care stîrnesc compătimirea acestuia, scaţându-1
din sfera artei. Să ne amdntim de regretatul Marcello Moretti, care, la vîrsta sa,
fàcea o demonstraţie de virtuozitate acrobatică ou o mare dezinvoltură, peste
care se sdimtea — ca, de alitfel, la întreg ansaniblull de la Piccoflio Teaitro — marea
bwcurie de a juca, fapt care dădea vervă şi strălucire spectacoluluâ, contaminîn-
du-1 ou aceastâ bucurie pe spectator.
„Lucrul ipe care actorul trebuie să-1 voiască din tot sufletul este pur si
simplu să voiască să joace. Principiul acesta ar trebud sa fie tot atît de impor­
tant si de categoric ca si «foc» în armată : cortina s-a ridicat. Du^te si joaca !"
(M. Redgrave). ' •
Actorul-vedetă, „steaua" proolarnată de teafaul seopiulud al XlX^lea, a
disparut. Speatacolul format ddmtr-un actor şi un numâr vardaibil de replicanţi
a fost înlocuit de spectacoflul omogen, rod al unui coleotiv de interpreţi, fiecare
avînd un roi şi un loc bine deterrninate în arniteotura spectacolului.
Acest nau tip de spectacal a impus regdzoruilui uitilizarea unor actori
valaraşd în raluri de mai mică întindere, dar impartante în econamda pdesei, a
obligat, în sfîrşit, la amogendzarea interpretării actoricestd în cadrul spectacolului.
Datoritâ faptuiui ca unele oolective iteatrale {mai aies în capitală) sSmt
suroranuimaroase, iar alte collective (mai aies în regduni) sont destul de instabdle,
cît şi datorita prezeniţei ddiferiitelar personaidităţi regdizorale în cadrul aceluiaşi
teatru, sarcdna ornagendzării interpretative a ooleotivUlud actoriioesc, în gênerai, a
ramas o problemâ diificilă şi descbisă, regizarul încercînd să ajungă la omo-
genitate cel puiţin în cadrul spectacolului pe care-1 montează. Dar. pentru că
tdmpul de moratare a unud spectacal este relativ scurt (în orice caz déterminât),
regizorul nu dzbuteşte să se ocupe îndeapraape de fiecare interpret în parte, el
lucrează în specdal ou actordi care deţin roilurdle principale şi obtine, în cel mai
bun caz, amogerézarea coleotivulufi aotaricesc din respeotivul spectacal prin des-
persanalizarea şi estomparea celarlall4i. Aceasta este o metoda, preferabdlă, desdgur,
aceleia în care fiecare actor joacă dupa capul lud, într-un spectacal făcuit dupé
capul nimănui. Aşa se nasc o série de speotacale în care ideea regdzoruilui este
Clara, unul sau doi actotrd, buni, iar restul „nu supără". Aceste speotacale pat fi
foarte limpezi, coreote <am fi tentaţi să le spunem chiar bune), dar sânt drepte.
matematice, ldpsdte de' strâlucire.
Spectacolul conternporan neoesdită un coleotiv actoricesc omogen, în care
omogendjtatea să fie dobîndiită prdntr-un limbaj artistic comun, dar în care per-
sonalitatea actorului să nu fie ştdrbită sau ampuitată, ci să se manifeste din plin.
Spectacolul contemporan necesdtă, asadar, o eohdpa de actori virtuosi, în care
fiecare să poată fi un solist exceptional, o eohdpa care să lucreze un tdmp în-
delungait eu acelaşi regdzor sau ou regizari aprapiaţi ca struiotură artisitică.
Aceasta duce, implicit, la o umitate stdlisitica a teatrului, determdnată, în
T>rimuî rînd — după curn arăta Liviu Ciulei la ultimul seminar republican al
regdzorilar de teatru — de unitatea coleotdvulud regizoral. Aceasta duce implicit
la determinarea personaliitătii teatruilud, la orearea mulit discuitaitulul profia al
teatrelar naasfcre.
www.cimec.ro
Valeriu Moisescu
 PKEMIERţ

Teatrul Munciforesc C.F.R.

„BÀIAT BUN, D A R . . .
CU LIPSURI"
DE NICUTĂ TÀNASE
Ştefan Bănică (Vasile Fărîmită),
Sergiu Demetriad (Miron) si
Cornel Vulpe (Dan Gîrjoabà)

www.cimec.ro
H
toare a teatrului.
ici una dintre ideile regiei contemporaine nu capătă valoare artis-
tică reală dacă nu se exprima prin actor. De aceea, problema
muncii regizorului eu actorul în procesul de realizare a specta-
colului, problema stilului contemporan al jocului actoricesc sînt
celé mai însemnate, celé mai temeinice problème în practica crea-

K. S. Stanislavski ne-a lăsat legi imuabile aie stilului realist în arta acto-
ruilui, legi aie existenţei organice a actoruliui, o metodologie de realizare a ade-
văruikid scenic. Dar asta nu înseamnă că pe această bază putem să ne considerăm
scutiţi de căutări, că nu mai avem nimic de descoperit, cà în faţa noastră nu mai
stau n i d un fel de problème.
Un asemenea punct de vedere este profund dăunător, pentru că el trans­
forma legile sistemului într-o dogmă lipsită de viaţă. Marele geniu al teatrului a
lăsat o mostenire uriaşă, dar descoperirile lui vor fi scolastică moartă, abstracţie
rationale dacă noi, în dorinţa de a căpăta totul într-o forma finită, gâta preparată,
nu vom transforma această moştenire în propria noastră practică de zi eu zi, dacă
nu o vom privi eu ochii vii ai contemporaneităţii.
Timpul trece şi însăşi noţiunea de adevăr în artă nu rămîne neschimbată,
statică. Nu poate exista un adevăr universal pentru toate timpurile. Legile formu­
late de Stanislavski se află într-o necontenită mişcare şi dezvoltare şi ni se cere
o uriaşă cheltuire de forţe creatoare, pentru ca de fiecare data să le descoperim
dïn nou. Nu este suficient să cunoaştem aceste legi, ci trebuie neapărat să le facem
să fie aie noastre, actuale, să încercăm să pătrundem atît de adîne în esenta, lor
încît să ne închipuim cum le-ar fi interprétât astăzi însuşi Stanislavski, cum le-ar
fi aplicat el în practica actuală*.
Numai aşa sistemul lui va fi de fiecare data viu, nou, asa cum a vrut sa-1
vadă Stanislavski. Asta oerea el de la elevii şi adepţii săi. Sistemul nu trebuie să
fie o reţetă de-^a gâta, ci o anma în acţiune, în practica creatoaire cotidianâ. In caz
contrar, oricît am jura credintă lui Stanislavski, măreata lui descoperire nu va
avea nici o valoare reală. Şi aşa s-a făcut destul de mult pe linia dogmatizării
învătăturii lui, destul de mult pentru a ucide respectul fată de sistem, gustul de
a-1 descoperi din nou şi de a-i traduce în viată legile în teatrul contemporan.
O asemenea atitudine discreditează învătătura lui Stanislavski, duce la nimicirea
forţei ei vii, eficiente, şi oferă posibilitatea de a se face tot felul de declaraţii
nihiliste.
Teza lui V. I. Lenin despre mostenire — a cărei păstrare înseamnă înainte
de toate dezvoltare — trebuie să reprezinte astăzi pentru noi un îndreptar în
acţiune. Trebuie ca fiecare regizor să-şi aducă propria contribuţie la dezvoltarea

* Sublinierile aparţin redacţiei.

www.cimec.ro
şi aplicarea creatoare a sistemului, în practica teatrului conteraporan. Repet. ni-
meni nu poate face asta acum în mod individual. In artă, ca şi în ştiinţă, peri'oada
descoperirilor individuale a fost înlocuită de cea a dezvăluirii noului numai în
urma eforturilor colective ale unui grup de oameni care gîndesc la fel.
Este necesar să dœcoperim pentru noi înşine legile lui Stanislavski în noua
lor calitate, în noile lor manifestări ; nu exista un mijloc universal de abordare
a operei artistiee eu ajutorul căruia totul să fie usor de déterminât, după cum nu
exista nici un mijloc universal de joc oonternporan. După părerea mea, exista
doar anumite elemente care, în etapa actualâ a teatrului, hotărăsc dacă arta acto-
rului este contemporană sau nu. Nu am pretenţia de a formula în mod teoretic
aceste caracteristici aie modului de interpretare contemporan. Ceea ce voi relata
mai jos sînt propriile mêle observaţii, care pot fi subiective şi pot să nu reflecte
toată complexitatea problemei. Nu pot spune că în asimilarea caraoteristicilor
stilului nou, contemporan, am o metodologie proprie. Mă consider elev al M.H.A.T.,
deoarece am învăţat de la maestrii lui şi utilizez mijloacele lor. Sont aceleasi legi
aie sistemului care capătă astăzi o importanţă deosebit de mare, dar desigur între-
gite eu propriile mêle concepţii, eu propria mea practice în munca eu actorul. Bu
am descoperit pentru mine cîteva dintre aceste caracteristici noi, probabil cà alţi
regizori vor găsd altele, într-o măsură mai mare, iar eforturile noa&tre eolective
vor duce la faptul că pe baza învăţăturii lui Stanislavski vom putea descoperi însu-
şirile esenţiale ale artei actorului, care sa confère speetacolului, în etapa actuală,
eficientă si combativitate. încă o data voi reamintd că tot ce voi expune va fi foarte
relativ ca terminologie. Aceste caracteristici nu au luat naştere în mod întîmplitor,
ci reprezintă o acţiume a noii concepţii despre spectatori, pentru că noul în artă
se naşte în unma noilor cerinţe ale sălii de spectacol. Nou în înţelegerea adevă-
rului este, înainte de toate, noul spectator. Arhaismul, acontemporaneitatea artei
noastre pornesc de la neâncrederea faţă de spectatorul sovietic, faţă de inteleotul
fui în plină dezvoltare, faţă de concepţia lui înaintată despre iume, faţă de noile
lui cerinţe estetice.
De multe ori ne orientăm după nivelul mediu al salii de spectacol, în timp
ce evenimentele măreţe care au avut loc în viata noastră, descoperirile ştiinţei
şi tehnicii, tot ceea ce a dat omului nostru secolul XX 1-au transformat pe spec­
tator, şi astăzi oamenii sovietici, care trăiesc în perioada unor minunate realizări
şi a unor măreţe perspective, cer o zugrăvire mai perfectă, mai précisa, mai sub-
tilă a vieţii şi a omului. Pe acest spectator îl subapreciem. In loc să adresâm arta
noastră spectatorilor înaintaţi, păstrăm o imagine simplistâ a celor care vin la
spectacolele noastre.
După părerea mea, calitatea esenţială care conféra contemporaneitate artei
actorului este inteleotul, încordarea minţii. Dacă înainte această calitate era o
particularitate individuală a talentului unui nurnăr niic de artişti eu adevărat mari,
acum ea trebuie să devina elementul principal şi determinant în stilul jocului
actoricesc al fiecărui interpret. In etapa actuală a dezvoltării teatrului, dintre
toate caracteristicile descoperite de Stanislavski, aceasta capătă o importanţă deo­
sebit de mare.
In esenţă, în teatrul contemporan, particularitatea fundamentală a caracte-
nuilud scenic tarebuie să devina stilul deosebit, indivddual de gûiddire, atiitudinea
erouilui faţă de lume exprimată printr-un mod specific de reflecţie. Iatà de ce,
astăzi, capătă o importanţă atît de mare asa-numitele „zone aie tacerii" (utilizez
terminologia lui A. D. Popov). Actorul poate să nu pronunţe nici un cuvînt pe
scenă, dar spectatorul trebuie să simtă fizic fiecare secundă a acestei „zone de
tăcere", să sirntă gîndirea activa a actorului, să înţeleagă la ce se gîndeşte el
în acest moment. Fără această capacitate de a gîndi intens pe scenă, arta actorului
contemporan nu poate exista.
Unii dramaturgi simt necesitatea unei astfel de construcţii a personajului.
Nu întîmplător A. Stein, în piesa sa Oceanul, într-una din scenele foarte impor­
tante pentru evoluţia caracterului lui Platonoy — scena „kilometrului 8" — îl
aduce pe erou pe scenă, fără să-i dea însă nici o replica, nici un cuvînt. Mulţi
regizori, lucrînd la acest spectacol, au fost atrasi de efectul superficial care poate
fi realizat prin demonstrarea imaginii „descompunerii". Sarcina este însă eu totul
alta. Regizorul şi actorul trebuie să-şi concentreze atenţia asupra lui Platonov,
care tace. Bl este persona jul principal, şi important nu este numai ceea ce se
petrece în jurul său, ci mai aies procesul lui lăuntric din acest moment. Important
este să se arate cum celé ce se petrec îl fac să înţeleagă altfel multe lucruri, să

75
www.cimec.ro
vadă într^un chip nou oamenii pe care i-a cunosout de mult. Platonov trebuie sa
devină punctul central al acestui tablou, restul fiind în funcţie de el. Şi numai
un artist care ştie să gîndească este capabil să rezolve această sarcdna. Un ase-
menea actor este în cinematografie Jean Gabin. în „Marile familii" şi în „Strada
Preriilor", eu aceeaşi faţă şi aproape ou acelasi costum, el obţine efecte uimi-
toare. De fiecare data vedem un om eu totul diferit. In primul oaz, este un membru
al „marilor familii", care simte şi înţelege tragedia eşuării olasei sale. In celălalt
caz, este un om din popor, care simte îngrozitoarele contradicţii ale lumii bur-
gheze, în care trăieşte, tragicul impas moral şi etic în care se află azi această lume.
Aceste doua tipuri, foarte asemănătoare prin caracteristicile lor fizice, în inter-
pretarea lui Jean Gabin, sînt polar diferite, oontrastează puternic prin esenţa lor,
şi acest contrast apare limpede spectatorilor.
Prin ce mijloace obţine artistul aceste efecte ?
Inainte de toate, îşi schiinba modul de gândire. Aceşti doi oameni gîndesc
într-un chip diferit. Nu despre lucruri diferite — ceea ce se subînţelege — ci gîn­
desc într-un fel deosebit. Şi toamai pentru că simţi dorinţa de a pătrunde taina
gîndurilor lor şi pentru că te găseşti (tot timpul. în acest procès de percepere, ai o
satdsfaoţie estetică.
Stalul contemporan de interpretare actoricească presupune în mod obligatoriu
o solicitare maxima a spectatorului la desfăşuirarea spectacolului, fiindcă îi oferă
„hrană" pentru intelect. De îndată ce spectatorul nu are la ce să se gîndească,
jocul actorilor devine necontemporan, ou toate că poate fi bun şi de calitate din
punct de vedere al altor criterii. Dar spectatorul nu participa la spectacol, în
sensul că gîndirea lui rămâne pasivă.
Spectatorului nu trebuie să i se ofere posibiliitatea să ghicească ce va săvîrşi
actorul, n i d măcar eu o secundă înainte. Trăirea constă astăzi în erearea unui
„mister" actoricesc, pe care spectatorul trebuie să-1 descopere într-un anumit mo­
ment al spectacolului. Artistul trebuie să-1 ducă pe spectator după sine, dirijîndu-i
emoţiile.
în acest sens, cel mai contemiporan actor a fost N. P. Hmeleov în Ana Kare-
nina. Era o soenă în care Karenin-Hmeleov, mtâlnind reprezentanţii înaitei socie-
tàti, îi salută, şi anume într-un mod diferentiat, conform rangului. S-ar fi parut
că Hmeleov nu săvîrsea nirnic pe linia unor manifestări exterioare. El era la fel
de politioos şi de amabil eu toţi. Şi totusi, în chip aproape inefabil. el varia aceste
strîngeri de mînă astfel înoît ne dădeam imediat seama ce situaţie are omul res-
pectiv în societate, dacă pe scara ierarhică el se găseşte mai jos decît Karenin.
alături sau mai sus decît el.
Toată forţa acestei interpretări consta toamai în identitatea deplină a expre-
sied exterioare eu un joc scenic aproape imperceptibil, identitate dublată de fiecare
data de un conţinut emotiv nou, prin care artistul sublima diferenţa dintre oameni.
Ar fi fost elementar, primitiv, dacă unora le-ar fi dat numai doua degete, iar în
faţa altora s-ar fi inclinât. Nu. în cazul etichetei de salon, Hmeleov prezenta în
faţa spectatorilor un „mister" pe care aceştia nu-1 puteau ghici.
Pentru ca jocul actorului să fie contemporan, acesta trebuie să se arate în-
totdeauna mai înaintat decît spectatorul. în momentul când gîndirea spectatorului
o ia înaintea gîndirii actorului. arta aoestuia din urmă devine învechită. Dacă
artistul încetează să mai prezinte în faţa spectatorulud noi „mistere", creaţia lui
îşi pierde interesul. Mă refer aoum nu la acţiune, nu la ceea ce se întîmplă lite-
ralmente ou eroii, ci la acel procès lăuntric, la acea perspectivă de care specta­
torul este astăzi mult mai interesat decît de rezultatul final, de faptul în sine.
Din punotul meu de vedere, principalul dusman în jocul actorului este indi-
carea sentimentelor în locul întruchipării lor autentice. Asa cum la sfîrşitul secolului
trecut se formase la Teatrul Mie o anumită metodă de joc actoricesc, caracterizată
printr-o maniera deolamatorie de interpretare, împotriva careia s-a ridicat ou toate
forţele sale M.H.A.T., asa s-a créât acum o nouă tendinţă, s^a ivit un nou inarnic
— artistul „care lucrează à la M.H.A.T." : o maniera de joc în care sentimentele
omenesti sînt doar indicate. Trebuie spus că mulţi au atins pe această Unie o
anume „màiestrie", în multe teatre se joacă, ca să spun asa, „conform adevărului"
si aparent veridic. în ultimii ani, această maniera a devenit o adevărată calami-
tate. Dacă în epoca apariţiei şi îrifloririi M.H.A.T. lozinca lui era lupta împotriva
teatralismului, a pseudopatosului, a declamaţiei, eu tot ceea ce aducea eu sine
reactiunea acelor tiinipuiri în iteatrul irusesc — după părerea mea^ săvîirşind, dacà
nu o revoluţie, în orice caz o reforma în arta dramatică a timpului —, astăzi

76
www.cimec.ro
 aşa^numita veridicitate a M.H.A.T. a devenit o frînă în dezvoltarea artei noastre.
Nu principiile artistice elaborate de marii maestri ai scenei şi în primul rînd de
Stanislavski domnesc de celé mai deseori pe scena noastră, ci imitarea exterioară
a manierei M.H.A.T.
Asta mi se pare foarte periculos, deoarece în orice imitaţie gîndirea vie şi
adevăratele sentimente lipsesc, fiind înlocuite eu o aşa-zisă indicare obţinută prin
intermediul unor obişnuite mijloace de expresie.
Teza lui Stanislavski — „sentimentul nu poate fi jucat" — este interpretată
în mod^ practic de mulţi ca o absenţă, o renunţare la emotivitate în general.
Astfel, într-o anumită etapă de dezvoltare a teatrului nostru au apărut spectacole
foarte veridice ca aspect exterior, dar care îl lăsau pe spectator indiferent ; reali-
zate eu inima rece, ele nu puteau nici să emoţioneze şi nici să pasioneze.
Astăzi, cînd se vorbeste despre discreţia sentimentului, unii o considéra ca
un atentat la natura emotivă a teatrului, ca o dorinţă de a alunga de pe scenă
simţirea. Este o eroare profundă, fiindcă discreţia sentimentelor presupune o
uriaşă încordare emotivă, care numai ea permite simţămintelor să fie reţinute ;
pentru a le rétine, acestea trebuie în primul rînd să existe. Nu aş vrea însă ca
teza eu privire la „disereţia" sentimentelor sa ofere o justificare unor actori
goi pe dinăuntru ; regizorul şi actorul trebuie să obţină o température înaltă a
emotivităţii scenei eu mijloace de expresie minime.
Cînd vorbim despre reţinerea sentimentelor trebuie să ne gîndim la modul
de expresie şi nu la prezenţa sau absenţa acestora. Dacă nu înţelegem asta, discu-
ţia noastră se va transforma într-o jonglerie stearpă eu termeni teatrali şi nu vom
ajunge la nici un fel de rezultate practice.
In acest sens şi trebuie să discutăm despre laconismul mijloacelor de
expresie. Nu ştiu de ce, acest cuvînt îi sperie pe mulţi, deşi laconismul este o
lege pentru orice artă. Laconism înseamnă minimum de mijloace eu maximum
de expresivitate. Laconismul nu este o caracteristică a modernismului. Laconici
au fost şi A. P. Cehov, şi A. S. Puşkin, şi L. N. Tolstoi. Dacă vom lua manuscri-
sele lui Tolstoi sau aie lui Cehov vom vedea că procesul muncii asupra operei
consta la aceşti scriitori în principiul selectării unor minime cantităţi de mij­
loace, eu condiţia expresivităţii lor maxime. Rodin spunea că ia o bucată de
marmură şi înlătură tot ce e de prisos. De prisos ! De ce regizorul şi aotorul
pot sa se considère eliberaţi de obligatia de a urma această lege, care a fost şi
rămîne întotdeauna legea artei adevărate, întrucît ea cere de la omul de artă
intransigenţă fată de excesul de mdjloace, fată de imprecizie, faţă de pirea multe
ouvinite ? In jooul actaruliui, laconism înseamnă reţinere, nun mdmdmuim de mijloace
pentru dezvăluirea sentimentelor.
în această lumină capătă o mare importanţă o asemenea calitate ca ten-
siunea situaţiei, dramatismul care nu se manifesta de-a dreptul, făţiş şi neîntre-
rupt, ci numai printr-un anume context.
Spectatorului i se creează senzaţia că ceea ce se petrece este neînsemnat,
obişnuit, şi deodată un amănunt, confirmât de desfăşurarea scenelor précédente
sau viitoare, dezvăluie o uriaşă forţă de încordare existentă în scena respective.
Dar, în spectacolele noastre, artaştii ori exista „simplu", conform asannumitului
adevăr, şi vorbesc „simplu", şi atunci nimeni nu poate fi învinuit de taisitate,
ori joacă necontenit dramatismul. Cînd artistul începe să aibă tot timpul grijă
să fie cît mai „dramatic", neliniştit, ca nu cumva spectatorul să piardă „ceva",
el îl lipseşte pe acesta de posibilitatea unei receptivităţi active, şi, drept rezultat,
dispare orice interes pentru jocul lui.
Un model de precizie artistică în acest sens este pentru mine I. Tolubeev
în Tragedia optimistă. în decursul rntregii scene a demascării Căpeteniei, Căpe-
tenia-Tolubeev este foarte concentrât şi preocupat, deşi înţelege că acesta este
sfîirşitul. ArtiSbul nu joacă sentimentul frlcii în faţa mortii. Numai cînd este
scos din scenă el se întoarce deodată şi, eu o voce neomenească, strigă : „Trăiască
revolutia !" în acest strigăt deznădăjduit, artistul exprima acea teamă anima-
lică a Căpeteniei în fata mortii, teamă pe care a trăit-o în tot timpul scenei. Astfel,
un singur detaliu luminează retrospectiv întreaga scenă précédente şi dezvăluie
uriaşa tensiune a sentimentelor încercate în acest timp de actor.
în legătură eu toate aceste elemente caracteristice stilului contemporan de
joc actoricesc se ridică din nou, în chip firesc, problema întruchipării — o pro­
blème foarte serioasă, esentială şi care are o mare importanţă practice. De celé
mai multe ori, întruchiparea este concepută într-un mod primitiv, simplist, chiar

77
www.cimec.ro
de către profesionisti. Deseori ea este identificată cu neidentificarea. Vine cineva
la spectacol şi spune : „Ştiţi, aseară nu v-am recunoscut".
Mare bucurie pentru actor : n-a fost recunoscut ! De fapt, la un bal mascat
asta se obţine mai simplu. O astfel de înţelegere izvorăşte dintr-un punct de
vedere meschin, cotidian şi nu are nici o legătură cu teatrul. Cînd eel care gîn-
deşte astfel este spectatorul de rînd, nu-i nici un pericol. Uneori însă aşa gîndesc
aced criitici şi aotori care înloouiesc cairaicteruil pràn caraoteristici exterioame. Un
bagaj de „culori", plus schimbairea mersului, tot féliul de tàcuiri, bÎLbîială — nu
despre acest gen de „întruchipare" trebuie să vorbim astăzi.
întruchiparea este răsplata unei munci uriaşe, încordate, a artistului, în
urma căreia întruchiparea se realizează sau nu. De altfel, eu personal nu sînt
Inclinât să reproşez ceva artistului dacă acest procès nu se realizează pînă la
capăt, cu condiţia ca munca asupra caracterului să decurgă organic şi precis.
Asta fiindcă întruchiparea ţine de domeniul inspiraţiei, de domeniul unei explozii
subconştiente, care trebuie să aibă loc dar poate şi sa nu aibă loc — pentru
că ea depinde în mare măsură de distanţa dintre individualitatea artistului şi
caracterul créât de el, de particularităţile psihofizice aie fini actorului.
Noţiunea de întruchipare este legată de căutările aşa-numitului „sîmbure
al rolului". Ce înţelegea Stanislavski prin această noţiune ?
„Sîmburele rolului" este acea particularitate care permite actorului să
trăiască nu mumai sdibuaţiile propuse de autor, d orice împrejurçairi de viaţă, în
noua lui calitate. Se spune că „sîmburele" rolului lui Tartaglia în Prinţesa Turandot
era pentru B. Sciukin „fetiţa de 12 ani", şi acest „sîmbure" putea fi descoperit
foarte precis în spectacol, în desfăşurarea întregii vieţi scenice a artistului. Acest
„sîmbure" a fost căutat de artist foarte mult timp şi datorită lui actorul a reuşit
să se manifeste uşor şi liber, în orice împrejurări.
Acesta şi este aeel „trouvaille" în areaţia arbistuilui care conféra (uniciitaibe
personajului şi contribuie la procesul de întruchipare. Cu cît este mai mare
distanţa între însuşirile artistului şi roi, cu atît este mai mare &cest sait calitativ.
Deseori exista o apropiere între caracteristicile individuale aie actorului
şi caracter, exista şi relaţia justă cu lumea şi s-ar părea că a fost găsit şi carac­
terul, dar lipseşte ceea ce în pictură constituie ultima trăsătură de penel care
ïnvie şi luminează cu o lumină aparté întreaga opera.
Şi dacă artistul se opreşte la etapa „eu în împrejurările propuse" şi nu
merge mai départe, reducînd totul la propriul său eu, pentru teatru asta este o
nenorocire. Desigur, exista şi cazuri excepţionale, dar noi trebuie să găsim legi-
tatea, legUe, şi nu excepţii la d e .
Ştim din istoria teatrului ca nu toţi marii artişti trăiau procesul întruchi-
pării. In astfel de cazuri, spunem de obicei : cutare are o personalitate atît de
puternică, încît pentru el întruchiparea nu este obligatorie. De pildă, ne intere-
sează însăşi personalitatea Verei Komisarjevskaia, deşi aceasta nu a fost o artistă
de întruchipare.
Dacà actorul se subordonează primei legi a trăirii, dacâ, pornind de la el
însuşi, trăieşte just în condiţiile propuse şi săvîrşeşte timp îndelungat fapte care
nu-i sînt caracteristice, ci ţin de personaj, şi îşi asimilează aceste fapte, atunci
într-o anumită etapă are loc un uriaş salt calitativ şi apare ceva nou, necesar
pentru aprofundarea caracterului. Actorul încetează să mai fie el însuşi şi se
contopeşte cu chipul créât.
Ce se schimbă în actor ? Se schimbă modul de a gîndi, atitudinea faţă de
lumea înconjurătoare, ritmul de viaţă al omului.
Aceşti trei factori détermina actul întruchlpării. Dacă ei lipsesc, nici un fel
de caracteristică exterioară nu va salva rolul.

(Sfîrşitul in numărul viitor)

www.cimec.ro
 ÎN LEGĂTURĂ CU SPECTACOLUL „LANTERNA MAGICĂ'

A
m fost iiiniull diwbre acei pe care spectacoM Lanterna magică i-a
entuzdasimat şi — de ce să nu o lecunosc ? — aim avuit la acest
spectacoil un sentiment de împliniire, de satisfacţie antdstică deo-
sebită.
De la început am fost cucerit de ineditul, de nœbisnuitul
aoestud eveniment. Emoţia s-a ampddficat, a crescut pe tot parcursul spectacolului
si arn marnas, pînă la caderea cortinei pe final, sub farmecul, sub „magia" lanterned,
în (programul de sala, arganizatarii sinau piropus să faca biografia lanternei
magice şi să amate rolui ed în Panitheoniul artelor. Născuită acum trei ani (1959),
la Praga, din părdniţii J. Svoboda, pictar scenograf şi arhitect, A. Radok, regizor,
şi Z. Radok, pdetor şi chiimist, ea este ummasa fantoscopului lui Robertson (sec.
XVIII), a lanternei magice a iezuituiluà Kiircher, a experienţelor lud Leonardo
da Vincd şi aie pdonierilor cinematografiei, a reuşitelor unor oamend de teatru ca
Mayerhold, Burian, Piscator, Ohlopkov, Brecht (integrarea filrnuilud in teatru).
Isi face primii pasi la Bruxelles, unde aitrage şi obţine adeziunea entuziastă a
zecilor de mii de spectator!.
Lanterna magică este o dezvoitaire a mijloacelor tehnice, o înehegare într-un
moment de amtă a experientelor teatrale din ulitriimele decenii (predectii, decoruri

Imagine din spectacolul „Lanterna magică"

www.cimec.ro
din liurndind, scene itutrnanite şi cuidsamte) ; aşa cuim se afiirmă în prograim : „Diin
îmbinarea mijloacelor teatrui ui cu ale filmuilui, din aparitiile simultané ale acto-
rului in tdimpuiri şi loouiri diferite s-a tins catre reaiizarea umei caiitativ nod
modaliităti airtdstice. Poiiecranui constitude un Tniljloe sigur de a refleota conco­
mitent toate diimensiutnile vieţii interioaire, ca şi ale actiunii". ArtiŞftii cehi suibor-
donează toate procedeele tehnice rezu'ltatelor artistice, itransrniterii emoţiilor,
descoperind totodată nod functii regizorale.
Realitatea este scotocita, ddsecată, cercetată suib diverse fete şi multiplie
pianuiri. Spectacoluil prezentat acum este un începuit, un pirim pas, se limitează
la folosirea îmtr-un spectacol de estradă a experientelor, a formuiei, născuite din
noufl. procedeu. Urmează ca acest alfabet, prezenitat cu mullt succès la Moscova,
Leningrad, Ixmdra, Viena, Varşovia, Berlin, sa fie exploatat la maximum. Dovadă :
„Povestiiriile lui Hoffmann" in pregâtiire în sjbudioull experimental din Praga, care
are mari perspective si se bucură de sprijimull eel mai atent.
Aceasta trebude înteles şi căuitat în spectacoluil Lanterna magică, care mu
este itditûul unui spectacol, ci denumirea unei noi modalităţi artistice.
Abstractàe fàcând de ideile noi, de eflemenibele de surpriza, de „uïuiala"
chiar, cum se exprima organizatorii spectacoluilud, coleotivul artistic a impresionat
prin exceptionale calităţi profesionaie. Din punctul de vedere ail preciziei, al
promptitudinii si al stidnţei spectacoiuiud, Lanterna magicà se întâlneste cu Ber­
liner Ensemble, cu Piccolo Teatro şi ou teatrui lui Ohlopkov. Ceremonialul Lan-
ternei magice se desfăşoară cu precizia şi riguroziitatea celor mai perfectionate
laboratoare stàintifiice, toate efeotéle sont realizate „printr-o sincronizare pîmă la
miimi de secundâ a rélatiilor de mdşcare si sunet între scenà şi écran". Exista o
sincroniesare între toate seotoarele, luimini, proiecţii (este vorba de càmci aparate
care funoţionează concomitent), sunet, mişcare, o coeziune între creatori şi tehni-
edeni. Lanterna magică foloseşte un colectiv tehnic de o mare capacitate, de o
mare inventivitate, îndrazneailă, fantezie. Regizorul, scenografui, scenaristul rnerg
mina în mînă ou entuziasmuû şi ştddmţa execuitanţilor. întrebaţi-i ne regizorii şi
scenografii noştrd la cîte idei şi solutii au itrebuit să renunte ddn cauza lipsei de
calificare a unor tehnicieni cu care au lucrat cîndva înitrnun teatru. In sistemul
lor de lucru trebuie descoperit graiuil .teatrului nou> factura modernă de spectacol.
Trebuie descoperiite materialele, uneltele pe care ed le pun la dispozdiţia oricărui
creator din teatru pentru a putea exprima cele mai îndrăznete, cele mai profonde
gînduri artistice.
Cehii ne dau un limbaj teatral tentant, variât şi divers. Regizorul capăită
astfel o armă puternică pentru a trage la ţinta intenţiilor sale. Dar, ca orice
arma, trebude mînuită cu pricepere şi prudenţă. Ou sistemul ,4amternei", gaina
de expresdi se lărgeşte, se rnuQitiplică. Fiecare idee regizorală poate fi suibliniată,
sustinuită, dezvolitată pe poîiecran. Ceea ce în teatru se poate face foarte greu
şi numai ou deosebite calităti actorioesti, devine simplu şi la mdemîna regizorului,
permitîndu-d sa obţină efeotéle dorite, să-şi marcheze intenţiile sale prin comen-
tarea jooului ou ajuitorul ecranului. Un exempiu din cele mai olasice, chiar
didactic prin notorietatea lui : tirada lui Tartuiffe în scenă, diublată de adevărata
lui faţă, cea de mincinos, pe poliecran, spectatorii urrnărind concomitent cele doua
aspecte ale personajului.
In teatrui obisnuit, mizanscena, mişcarea scenică dau posiibilitaitea expunerid
oe ipodeaua soened a unor raporturii numad între un actor şi un grup de actori,
mai rnulte grupuri de actori si ansambluiri (coruri), apod între actori şi ansam­
bluiri, pe de o parte, şi decor sau elemente de decor, pe de altă parte, toate
avînd însă aceeaşi unitate de masură, acelaşi nurnditor comun, si anume statura
omuilud (1,70 m.). Totul se raportează, deci, la silueta omului, fie el asezat în
prirnnpian sau în uŒtdmul plan, jos în fosă sau sus, pe cel mai înalt practàcabiL
Dar şi atunci diferemtele rămîn destul de relative, de neesentiaie. Imposibil de
obţinut initensitatea de expresie, puiterea de subjugare a unud gros-plan sau
plan-detaliu de film.
Cît de mult ar putea accentua noul procedeu dramatismul unei scene,
bruscarea, diferentierea brutală a proportiilor, reliefînd esenţialul, punînd pumetui
pe i-ud momentului dramatic ! S-a încercat în teatru, cu mijloace simple (vezi
Yves Montand — prodecţii de faţă pe cortina de tul, spectacoluil Millo director
— umibre pe écran, sursa de lumină fiind în spate) care au atins din plin ţelul
oropus. Unii vor spune că ajung deci şi mijloacele actuale aie teatrului şi ca o
tehndcizaire dusă mai départe ar dăuma oalitătii speotacolelor. Dar orice mijloc

80
www.cimec.ro
artistic sau tehndc, folosdt judioios, ou talent, nu poate fi decît uin argument în
DIUS al demonsitratiei artdstice.
^ De aceea, închipudţi-vă ce va reieşi din confrunitarea unui detaliu semni-
ficativ <un grosHplan de oohi, mînă, fiLoare) eu un ansamiblu de personaje sau ou
un singur aotoir monologînd, — ori, invers, o muiltifcudine de personaje, diaiogînd
eu erodi pdesed. Nu trebude uitait că tot timpul imagdmile se mişcă, se suoced
ampïifdcînd aoţiunea.
In seenografie ar fi o dezvolitare a căutăriior de până acum. Decorul a
pdecat de la un sdmiplu cadru oonventional (templu, grotă, piaţă, stradă) penltru
a ajunge astăzd să fie o ilustiratie plastica a trăsătaiirdllor esenţiale, ffilozofice, poe-
tace, umane aie pdeţei, să se situeze pe o pozitie militanta, agitaitorică, contribuind
din pliin la transmiterea către mase a mesajului ideologic. Tocmai de aceea
Lanterna magică desohdde porţiOe, ferestrele, trapele si podurile ouitiei scendce,
punîndu-1 pe scenograf aiăituri de aotori şi făcîndu-i să „joace" în piesă. Deoorul
va deveni o adevărată „partitoură plastică", dlusiMnd comtinuu eu subtdliitate
desfăşurairea actiundd şi expunerea ideilor piesei. Se va găsi formula cea mai
adecvată, cea niai apropdiată exprimarii fiecăjrei dmtenţii xegizorale. fiecăirud
gest actoricesc.
Exista precedenite în montările noastre. Regretatul Toni Gheorghiu în Prima
intîlnire folosea oa deoor foitografdi proiectate pe un numâr de ecrane (mereu
aoeleasi ca nuimăr şi pozitie) fixate ou dibăcde de la începutul speotacoluilud. Foto-
graifiile se schiimibau o data ou sdhimbăirile de decor la fiecare tablou, rămînînd
însă neschimbate pe pareursull tablouttui. Foarte bine, dar se poate mai mult !
Se pot schdlmba, pe unele moment» aie spectacoluHui, atit prodecţiile oît şi forma
şi numarul ecranelor, scatînd în evidenită şi momentele de calm, dîndu-le initen-
sitate si obtinînd efeotul dnvers.
Astfel, posdibilitătile soenografiei ar fi mult lărgite, de exemplu raportul
dintre elementele reaile şi elementele proiectate pe poliecran ; aducerea unui sdngur
element de decor în scenă, urmată brusc de aparitia unui oraş ou mdi de case ;
mulitiplicarea unui element sau personaj ddn scenâ ; trecerea în revistă, în
tâmpul scurt al unei scene, a unui nurnar foarte mare de cadre piastice de joc.
In féliul acesta s-a terminât ou obligatia de a se limita acţiunea unei scene
La un singur loc de joc. Problema schirnbărilor. a oortdnei dintre tablouri, a ma-
şiniştdlor ar dispârea. In atentia contabilillor : un astfel de decor nu ar costa
aproape nimic. Desdgur, exagérez. Nu trebuie trecut de la o extreme la alta,
dar posibdlitatile oferdite de împletirea imaginii pe poliecran ou elementele reale
depasesc ou mult pe celé oferite de scenele teatrului obişnudt.
Pe plan scenografic, aş îndrăzni să spun chiar ca expresie de teatru,
Lanterna magică echivalează în dramaturgie ou cauitarile unor autori dramaitdci
ca Vs. Vîşnevski, Şvarţ, Arthur Miller, sau aie unor arhiitecţi, scenografi ca
Akimov, Gropdus şi altii. Fireşte că la prima vedere tentatia mare o are sceno-
graful, şi nu întîmplător creatorul principal ai „lanterned" este J. Svoboda, unull
dintre cei mai interesanti si inventivi scenografi cehi. Lanterna magică duce mai
întîi la rezulitate şi satisfactii vizuale, piastice, fidnd prin esentă un „Schauspdel",
un „spectacol". Ochiuil este prirnuil excdtat, el transmite emotia oreierului. Dar
faza aceasta este un îneeput care trebuie si poate fi depăşit, imagdnea slujind
eredincios ordee idee, orice mizanscenă.
Penitru actor, experdenta Lanternei magice ar dezvolta, ar cizela calditatile
sale initiale. Studierea pe mai' mulite fatete a unui roi, disecarea unud monolog,
de exemplu, pe doua sau tred planuri (jucînd fiecare), de la gros-plan la miscarea
întregului trup, ar avea o atractie deosebită penitru orice actor.
Imaginati-vă un dialog ou proprituil personaj sau dublarea, tripiarea acestuia.
S^ar putea obţine si intense momenite dramatice, ca celé oferdite de film prin
supraimpresdiune <scenele de dragoste din filrnui „Stèle"). Actorui trebuie sa aibă
calităiti de teaiferu, îmbinate ou oele de film (fotogenie, expresde, sobrietate). In
aoelaşi timp, actorui ar fi obligat sa păstreze în tot şirul de spectacole ritmul
irnpus de regizor şi — forţat de proiectia dnematografică — sa nu altereze eu
nimdc limia initiala a rolului, ajungînd astfel la o oorectitudine si la o timută pro-
fesionaiă nu înitotdeauna respectate pe scenele teatrelor noastre. Actorui ar
căipăta o garna largâ de modalitati de exprimare. devenind multilateral şi generos
fată de public. Incerc să-mi imaginez factura unor spectacole de dram4 balet
sau opera. Incerc să-mi imaginez succesuil deosebit al unui astfel de spectacol
oenitru copdd. combinat eu păpuşi, mardonete, umbre chinezesti, balet.

* — Teatrul nr. 10 81
www.cimec.ro
 Exemple şi idei se pot da la nesfîrşit, fie că aie gîmddim lia Hamlet, fie la
un Goldond saiu la ordee ait clasdc ; dar ce! imai corespunzător şi organic légat de
căuitări tehniice contemporane air fi un text original şi idei contemporane. Aicd
autorul. iesamd diin tiparele teatrului „clasdc", ar putea, nestânjenit, îmbogatinid
mesajul de idei. sa adiuca în scenă de la Vostok-urdle 1—4 pâma la celé niai
nastrûsnice pedsaje interplanétaire, în balet, plecînd de la datele sugerate de cehi,
si anume o balerina în pirimuil plan, secondată pe écran de un grup de fete
dansînd, se poate ajumge la un niumar neldimditat de sokuţii. Pe eciran apar dimagimi
sinoniime ou damsul solistei, ca : floari, pasari, desene geometrice, apoi liniiti şi
culord în continua schimibare. Se poate répéta la irifindt pirueta baderinei, acom-
paniind-o eu dmaginea inspirată a uniui joc de apă. de foc, sau pur şi sdimplu
eu o spàrala cofLorată. Pasui următor de balet îşi va găsd altă ilustratie, care
sublîniază sentdimentele eroilor (zig-zaguri, joc de cercuri, de culord). Elementele
de pe écran vor „dansa" si ele.
Tot asa s-ar putea monta un speotacol agditatoric de masă, închinat uniui
eveniment istoric sau uned vdctorii însemnate a poporului nostru. Fdecare vorbă,
fiecare vers ar fi comentat, sustmiut eu imaginti vii, combative, luate din jurnale
de actualităti sau din filme eu caracter documenitar.
S-ar putea realiza un speotacol mobilizator, conţinând un profund mesaj
uman, de larg suflu dramatic, porndtnd, de pildă, de la poemiul lui Jebeleanu
„Surîsul Hdroshimei", un speotacol sustiniut ou prodecţii ale pdeturilor celor doi
artisti japonezi ddstinsi ou Premiul Lendn pentru pace, sau ou fragmente din
emotionantul şi zguduLtorul film artistic documentar „Copddd Hdrosndimei", com­
plétât ou fragmente dlin soenairiul de păpuşi al creatorului oeh Pavlik. Un astfel
de speotacol air putea avea, într-adevăr, un oaraoter popular, un caraoter de
masă (cred că ideea prelucrairài dramatice a textului poemului lui Jebeleanu
mérita să fie examdnata ou toată atenţia).
Lanterna magică s-^a năsout din căutările rodndce ale teatrului realist-
socialist. S-a năsout într-o republică socdaldstă ; este firesc că s-a nasout tocmai
într-o republdcă socdaldstă, acolo unde vdaţa a rupt tiparele veohi şi unde,
implicit, refleotarea artistică a vieţii a căutat şi a găsit exprimărd noi, revolutio-
nare. (Teatnul burghez, bulevardder, intiniist, nu ar fi desooperdt astfel de
expriniărd artistice, nu le^ar fd rezistat, oi s-ar fi pierdut, s-ar fi dizolvat în ele.)
Lanterna magică nu se limditează la prezentarea realdzăirilor sale, ci, mad
mult, ne invita să porndm la drum împreună ou ea.
în (program se oiitează cuvdntele lui Ohlopkov, Georges Sadoul, Ernst Fischer,
care afdnmă că „ne aflăm de fapt în faţa uned arte nod eu vaste posdbdlităiţi
poettee". Cehid ne soldcdttă să contànuam această forma de artă, să încercam ca, pe
specdfdoul nostru, să cream spectacole folosind instrumentul lanternei magice.
Ecranull dezvoltat, înmiuLţit (până la cinci imagdnd proiectate), poldeoranul
care se mdscă, se schdimbă la cerdnţă, oferă cineniatografiuikii un vast camp de
cercetare.
De aceea, cred ca interesul pentru realizarea unei evenituale Lanterne
magice ar trebui să porneasca ddn ambele sensuri. Deed, la drum ou ouraj : la
început, teatrul s^ar putea folosd de seevente, de fragmente ddn fdlmele existente,
în special ddn celé documentare (Lanterna magică a facut la fel, folosind în
parte fdllmele studiouiui din Barandov-Praga), care, prdntr-oin montaj nou, „ar juca"
în spectacolul viiter. Pe de altă parte, cinematografia, în coiaborare ou un
colectLv de teatru, ar putea încerca să pregătească un spectacol, exeoutînid filme
de scurt metraj la cererea unui regizor comun.
Aceste posilbildtăţi exista în mod concret la noi, la Teatrul Régional Buou-
reşti, .unde s-ar putea construd o imstaiaţie asemănătoare lanternei magice ;
aiei s-ar putea expérimenta, chiar în stagdunea aceasta, 'la unele spectacole,
făcîindu-se acel început de care vorbeam mai sus, continuînd, în felul acesta,
şdrul căutărdlor şi al rezultatelor obtinute în stagiiunea trecuta. Inceputul conitează.
După primele rezultate sperăni să cîstdgàm enituziasmul majorrtăţii oamendlor de
teatru si că se vor alàtura stradanidlor noastre şi undd autori si cronicari dra-
maitdcd, susţinînd eforturide începutulud.
Intr-adevâr, cred ca un spectacol apropiat stdlului Lanternei magice, montât
în acelasi spdrdt tineresc, ar putea confirma practdca inovatoare, dragă colectivului
acestui teatru, ar însemna o forma de expresie noua pentru publdcul nou, căruia
eu totii îi închdnam eforturile noastre.
www.cimec.ro Camillo Osorovitz
 6 O O Km eu

<^raham<*rmie
PERSONAJE :
Graham Greene Romancier, scenarist, autor dramatic,
înalt, slab, englez. Ochi foarte albaştri,
adeseori naivi sau visători, dar ingrozitor
de ironici alteori. Trăsăturile feţei — vigu-
roase, îndulcite de colorit şi oval. Se re-
marcà miinile frumoase, prelungi, cu ges-
turi reţinute. La prima vedere pare con­
ventional şi distant. De fapt, e puţin timid
şi foarte prietenos. Vîrsta : oricare între
50 şi 55 de ani. Anul naşterii : 1904.
Insoţitarul Mai puţin înalt, mai puţin slab, vorbeşte
englezeşte, dar nu-i englez. Figura de in-
telectual, eu lochelari şi expresie neferi-
cită. Cad e un impostor. Scopul sâu final
şi secret e „interviul". Pentru asta, el, ga-
zetar, se dă drept însoţitor. Vîrsta : 35
de ani.
Gazetarul Simpatic, dar ingrozitor de intimidât. Vîr­
sta : 27 de ani.
Tovarăşuil Ionică Şofer, mereu bine dispus, singurul care
n-are inhibiţii, căci nu se terne de nimeni.
înfăţisare plăcută, voioasă. Vîrsta : 40 de
ani.
Decoruil
Prolog : Baruil de la Athénée Palace.
Tahlouirile 1 şi 2 : InterioruI uned masini în mers.
Nota. Replicile celcriaiite personaje ami fost mult scurtate în favoarea
cedor restate de primul perscinaj, pentru ca acestea sînt celé mai interesante şi
pentru că doua din celelaiLte personaje fiind gazetari e de la sine înţeles că repli -
elle lor sînt doar nişte întrebări convenţionale.
Faptele povesitite sînt reale. Autorail cere iertare pentru orice eventuală
abatare de la realitate.

P r o l o g
{IJX o masà, Graham Greene, singur, gînditor, în faţa unui pahar cu whisky.
Pe masà mai e un pahar ; lîngà masâ, doua scaune neocupate. în stînga, usa
barului, în pragul căreia însoţitorul, vrînd să vasà, se întîlneste cu Gazetarul. In
fund, rafturi eu băuturi şi barul. Barmanul — un figurant netrecut în lista per­
sona jelor — pregăteşte nişte băuturi.)

83
www.cimec.ro
GAZETARUL : Bună-seara. Eşti exact oamul pe care îl eăuitaim. Trebuie să iaiu un
interviu lui Graham Greene şi vreau să mă ajuiţi.
ÎNSOŢITORUL : M-ai şi găsit ! Am aranjat la Uiniiuinea Scriiibarflor să mă fcri-
mită ou el lia O u j şi pe VaRea Bistmited tocmai ca să dau şi eu un linitertvdui
Détesta gazetarid, nu suportă cuvînitul interviU', şi n i d nu ne ounoaştem încă.
De-abia ne-am întâlnilt. Dacă totuşi ţii, hai la masa noastră.
GAZETARULi : N-am înootro. Hai ! (Se îndreaptă spre masă. Graham Greene
se scoală ; urmează prezentările.)
ÎNSOTITORUL : Să vă prezint un prieten...
GRAHAM GREENE : Imi pare bine, luaţi loc.
GAZETARUL : MuHituimesc. (Se aşază toţi. Tăcere. Nimeni n-are nimic de spus.)
GREENE : Ce vreţi să beţi ?
GAZETARUL (vrea să prindă curaj) : Ceva tare. Tot Whisky !
GREENE (fără să cunoască motivul real) : Perfect. Am găsiit, în sfîrşit, omul
să mă înţeleagă. (Arătînd spre însoţitor.) Lui nu-i place. (Face semn barma-
nului să mai aducă un pahar de whisky, care soseşte uimïtor de repede.)
GAZETARUL (bea o înghiţitură, care parcà îl frige ; dar a prins pufin curaj) :
La uirma unmed, de ce îi uiîţi pe gazetairi ?
GREENE (tot nu bănuieşte nimic) : Penitru ca sînit nişte hoţi. Pentiru că nu
fac decât să vîneze lucruiri senzaţionale, nu spun decâit prostii, nu scriu decît
mtaciumi. De fapt, mi-e mdllă de ei, pentiru că şi eu am fost gazetar. Ştiu
că ei fac toate astea numai fiindcă dacă nu descoperă ceva senzaţionail nimeni
nu-d puiblică. Şi trebuie să-şi cîştige existenţa. Dar, ce vreţi, m^am saturât să
mi se tot pună în seamă fapte pe care nu le-am facuit, cuvinite pe care nu
le-am spus.
GAZETARUL (situaţia e disperată. Mai bea o înghiţitură fierbinte) : Da' nu se
înifâmplă aşa chiar peste tot. La nod, de exemplu, gazetarul nu trădeşte vîn-
zîndu^-şi articolele bucată eu bucată. Are un salardoi şi existenţa sa e asi-
gurată. El scrie penitru nişte cititord care vor sa se informeze. să ştie cît mai
mulîte. Aoesti cititori sînt avizi de cunoaştere, nu de senzaţional. Si. în funcţie
de ei, şi gazetarii...
GREENE (vădit neconvins) : Mă rog, poate. Nu i-arn cunoscut încă pe gazetarii
dumneavoasitră.
GAZETARUL (încă o înghiţitură. Se hotărăşte) : Ştiţd... şi eu...
GREENE : Să nu-mi spui că eşti gazetar !
GAZETARUL (strîngîndu-şi toată îndrăzneala) : Ba da ! (A marcat totuşi un avan-
taj, pentru că Graham Greene n-ar fi vorbit chiar aşa dacă ar fi ştiut.)
GREENE (totuşi, e firesc să fie ironie) : Şi vred să ma întrebi care sînt impre-
siile mêle asupra...
GAZETARUL : Dacă vreţi şi dumneavoasitră...
GREENE (îi pare ràu de ce a spus, dar nu poate ascunde că-i pare rau şi de
ce a aflat) : Bine, sigur că da, numad ca nu prea ştiu cînd. Acum trebuie să
iau masa eu Marcel Breslaşu, iar mîine dimineaţă plecàm la d u j .
ÎNSOTITORUL : Am o idee : să vină ou nod.
GREENE (în fond, e simpatic tînàrul) : Sigur ! Şd vorbitm în maşină.
GAZETARUL (fericit) : Vdn, cum să nu. înadnte, însă, vă rog să-nii spuneţi că
nu ma urîţi.
GREENE : Nu, eel puţin pînă dltesc ce ai să scrii despre mine. Iar după aceea,
cdne ştie, poate ma convingi că şi vod gazetarii sînteţi băieti buni.
INSOTITORUL (de bucurie că situaţia e oarecum mai favorabilă, e gâta să se
dea de gol) : Nici nu ştiţi ce băieţi bund sîntem... vreau sa spun sînt.

T a b I o uI 1
(Ora 10 dimineaţa, a doua zi. Interiorul unui automobil albastru „Volga". Lângă
şofer, însotitorul. In \spatele şoferului, Graham Greene. Alături, gazetarul. Maşina
a ieşit din Bucureşti şi se îndreaptâ spre Valea Oltului.)
TOVARÀSUL IOMCÀ (însotitorului) : întrebaţi^l (pe Greene) dacă n-a u&taft
nimic. Să mu păţim ca derd dimineata, când am plecat de Qa Mamaia şi a
trebuât sa ne întoarcern de la jumataitea drurnului ca să-şi ia ibagajul. (Se
vede ca incidentul din ziua precedentà l-a amuzat.)

84
www.cimec.ro
GREENE (dupa ce i se traduce) : Ndcd o gatijă ! Şi chiar daca am uitat ceva,
m-are să aibă satisfacţia să aide, ca sa rida iar pe socoteaia mea ! Desi azd
mi-air fi iertat^ caci ieri seară discutda eu Marcel Breslasu a devenit aifât de
pasionamtă, îmcît aproape am udtat sa ne coilcam. Si acum mi-e cam somn.
GAZETARUL (care, de fapt, n-a dormit toatâ noaptea, dar nu-i e somn) : Si eu
m-am culoat foainte târziu. Sordu o piesă şi...
GREENE (nu ştie că Gazetarul lucrează la revista „Teatrul") : Şi duimmeata sorti
piese ?
GAZETARUL (minte eu neruşinare) : Da !
GREENE : Plăouită îndéLetnicire. Eu ma comsdder îmcă un amator în aceasta
meserde, deşi piesele mêle au avuit succès. Dar îmi place foartte mult să lucrez
pentru teatnu. Vezi duimineata, romancierul e obidgat sa lucreze de umul sdingur
şi considéra un adevărat noroc cînd gaseşte pe cineva eu care sa discute o pro­
blème, sau pe caire să încerce efectull vreumui pasaj. Scemairisitul are un tovarâş,
dar umul singur : regizorul fîlmuïui. Şd din clipa în care scemairiuï e gâta nu
i se mai îngadiuie sa ia parte la procesuil de creatie. In afară de cazul cînd
regâzorull — din cauza unor dificultăţi survendte pe platou — îl roagà sa mai
refacă cîte o scenă, aultorul este un om uitat, care mai apare o singură data
să varia film-nul gâta. Şi atunci are un sentiment de vinovăţie : căci el e sin-
gunui spectator care ştie ce s-a petrecut „odiată". Se afflă în situaţia ceiiui came a
fost câmdiva mairtor la o crimă şi, pentru că a tăcuit, a devenitt complice. Ca
scenarist, am aivut satasfacţii si succese, dar, ori de câte ari terminam cîte un
scenairiu, ou cîtă piăcere mă reîntorceam la munca mea singuratică de roman­
cier ! îmi imagiinasem că a série o piesà e cam acelaşi lucru ou a série un sce-
nariu ; că aultorul, chiar dacă îi este îngădudt să asiste la repetitid;, rămîne un
strain ascuns în fundiul sălii, mcercînd sa se facă neobservat. Pe platourile de
fiilmare, atunci cînd aà voie să păitrunzi, găsesti atmosfera gălăgioasă şi cama-
raderească pe care munca în comun o creează înitr-o mare fabrica. Cît m-a
suirprins imttiimitatea şi căidura atmosferei din tàmpul repetitidlor în teatru !
CSt am fost de ferdicit să descopăr că actul creaţiei nu s-a închedat penitru
mine o data eu sfirsitul piesei, că mai continua în tdimpui repetiţiilor si —
cîteodată — chiar în timpui spectacolelor, cînd mai poţi schdmba un pasaj
în tdimpui căruda puiblicull tuşeşte, sau o replica la care se ride inoportun. Iar
viaiţa mi s-a parut atît de incolore, de monotone, dupa ce emoţiile premiered
au trecut ! Cred ca este un sentiment comun tutuiror autorilor dramatici şi
ca toemai acest sentiment îi face să série piesa urniătoare.
Pentru mine, teatrul a fost ca o băutură nouă : am gustat din ea şi mi-a
placut. Prdmul pahar a fost Living Room. M-am grabat să gust paharul ur-
mător. Poate prea repede. Aveam o idee care nu se copsese încâ de ajuns. Am
scris Sera grădinarului. Actul I a mers bine. De celelalte doua nu sînt mul-
ţurniit. Aveam sa reuşesc mad târziu în A Burnt out Case (Anotimpul ploilor)
sa înfăitişez un „om golit". Am înceroat să modifie actul al Ill-lea, dar tot
nemulţuimit am rămas. Cred că una ddn greşeli a fost prea grava abatere de
la umirbatea ardstoteliană. Am dat peste un regizor care mi-a spus : „Série ce
vrei, în cîte scene şi decoruri vrei. Transpunerea pe scena, las-o în grija
mea". Mie, însă, nu-mii plac piesele în care regia e prea evidentă, dupa cum
nu ma împac eu regiizorii despoţi. Am lucrat odată eu Peter Brook, care a
ipus în scenă, ou enorm succès, Putere şi glorie, dar tiranismufl său m-a speriat.
în siehimib, eu câtă emotie md-aduc amdnte de săptămînile de sfătuire eu
Jouvet, care a mûrit punînd în scenă o dramatdzare dupa acelasi roman ! Sau
de munca în tovărăşie ou John Gielgud, care a montât a treda şi ultima mea
piesă, Complaisant Lover...
GAZETARUL : Dar v-aţi apucat tîrzdu de teatru, nu-d asa ?
GREENE (nu-şi dă seama ca se află în plin interviu) : Living Room a fost
jucată în 1952. Nid acum nunmi expide cum de n-a fost o cadere. Probabdl,
Dorothy TuMn si Eric Portman au salvat-o. Ti-am spus că, pâma acum, mă
consider încă amator, m-am devendt dramaturg profesionist. Totuşi, prima
piesa am serds-o la 16 ani ; şi n-a fost singura pînă în 1952 !
GAZETARUL : Dummeavoastră voiajaţi foarte mult. în timpui călătoriiilor scrieţi ?
GREENE : Nu. Pentru lucru am nevoie de mufltă limiste. Casa în care locudesc la
Londra e istorică şi situată într-um cartier liniştit. in ea a locuit cîndva Byron.
Pe vremea lui, prim aceste locuri nu trăiau decât barbati neînsuraţi. Femeïlor
nu le era îngăduit să înnopteze. Bdneînteles că această régula nu prea era

85
www.cimec.ro
 respectafcă. Intrăiri dosniice şi misterioase îmibiau la încăilcarea ei. Azi, aceste
intrăiri sônit folosite îin văzuG. lumii de toţi locatairii. Bu eircul aproape numai
prin uşa prin caire, cu atîtea precauiţii, Caroline Lamb, îmbrăoate băieteşte, a
reuşit să ajungă la Byron, ca să-1 roage să n-o părăsească ! Azi. femeile ne-au
invadat în mod legal şi acest ultim refugiu. Am mai pastrat totuşi o precauiţae
de dragul limiştii : de côte ori apare perspeotniva vreunui copdil, viitarii parinti
trebuie să se miuite.
Totuşi, nicà la Londra n-am destula linişte. Telefonul. amioii şi inaimdcii
mă deranjează prea des. Pmă aouim mă retrăgeam la Brighton, în apropierea
Londrei, umde mă simţeam foairte bine. Eram însă obligat să stau la hotel.
Şd viaţa de hotel e prea plictisiiitoare. Aim avut norocuil să desoopăr /uin mdc
apartamenit la Paris — o camera de lucru, un dormiitor foarte mic, o bucătă-
irioară şi o baie. Şi cumi Parisuil e oraşul pe caire-4 iubesc cel mai muit pe luime,
aici mi-am mutât resedinta de travaliu. Dimdneaţa mă aşez la masa mea de
scris şi scriiu cam cinci sute de cuvinite pe zd. Sont foarte atent la numarul
cuvintedor, caci luoruil care m-a torturât în toată viaţa mea de scrïitor a fo&t
obsesda „lunginiid". Editorii cer ca un roman să aibă cel puiţin 75.000 de cuvinite,
număr pe care nu reuşesc decît ou mare efont să-^1 ating ; piesele de teatru
trebuie să dureze doua are. Mi-«duc amiante că pentru a juca Living Room
a trebuit să „furăm" un sfert de oră, începônd spectacolui mai itîrziu şi pre-
lungind pe cît posibil pauzele. îţi explici acum de ce numar ou atîta grijă
cuivintele ! Şi cîtă satriisfacţie am cînd pot face semnul meu obişnudt care indică
încheierea uned sute ! Masa o iau în casa. De fapt, la Paris trăiesc aproape
numad din brînza si vin. Trebuie să marturisesc ca o fac nu numai pentru că
nu mi-aş puitea permdte să mănînc zilndc la restaurant, cd mai aies pentru că
îmi plac foarte miult şi bxînza si vinuil.
O rugămiinte : nu pomeniţi niimănui de Paris. Vreau, cît va fi posibil, să
mumi cunoască nimeni noul refuigiu. De altfel, totdeauna mi-a plăcut să pot
scâpa, măcar clin cînd în cînd, de oamenii pe care trebuie să^i întîlnesc wea
des. CSsnd plec nu spun niciodată unde. Şi câte nu mi s-au întîmplat din cauza
asta ! O data a apărut în presă că am fost arestat în Nepal din cauiza traficullui
clandestin de arme !
GAZETARUL : Şi nu eraţi în Nepal ?
GREENE : Nu, acolo era un alt Graham Greene, căci mai exista unuil, a cărui
exasteniţă e foarte tumultuoasă. Acela — nu eu — fusese arestat. Şi tot el
— nu eu — ceruse ziarului în care a apărut ştirea suma neoesară — şi
mare — ca sa fie eliberat. N-aud nimic de el dod-trei ani, apoi aflu din nou
ceva inédit despre mine, adică despre el. într-o zi, cineva mi-a spus : „As
vrea sa te pot admira ca romancier cît te admir ca jucator die tenis". Eu n-am
pus în viaţa mea piciorul pe vreun teren de tenis. Văzîndu-mă mirât, a precdzat :
„Te-am văzut la Cannes, în timpul ultimului festivail de film." Nu fusesem
nici la Cannes... Evident, era „celalalit". Oclată m-a chemat o fată la telefon.
Graham Greene — nu eu — fusese iarăşi arestat. Mă implora sa-1 saivez. Dupa
ce am închis telefonul, am început să visez : se făcea că îl saivasem, ca fata
venise la mine să-mi muflţuimească, că sna îndrăgostit de mine. Si asa, în vis,
am reuşit, în sfîrşit, sa mă răzbun pe celălallt Greene, care ma face să apar,
în ochii lumii, cînd puşcăriaş, cînd tenisman.
GAZETARUL : Vă opriţi la Complaisant Lover, sau mai aveţi de gînd să scrieţi
pdese ?
GREENE : Sdgur ca am de gînd să mai soriu pdese. Pot sa spun că una o am
aproape gâta în minte. Se va numi Guets of Honour (Invitaţi de onoare). Am
— tot în minte — cîteva fragmente soluitionate. De exemplu, acitufl I : un
restaurant în care, în seara resoectiva, membrii unui d u b dau o masă festivă
şi au diiverşi inviitaţi. în cursul aotuilui se descoperă că membrii ciluibuilui sont
foşti puşcăriaşi, iar inviitatii — personalul înichdsorii. Atmosfera e prdetenească
şi convivii discuta între ei, povestindu-şi crimele şi păcatele. DireotoruE înohi-
sorii, gardiendi, preoţii încep să vorbească şi ei despre viata lor, martuirisdnd
fiecare că au existât momente cînd erau gâta să fie închişi, au' avut numai
norocull de a nu fi descoperiti. La sfirsitul actului apare un tânar évadât din
închisoare, hădtudt şi mgrozdt, căci atunci cînd a évadât a săvîrşit, apărîndu-se,
un omor. Nimereste aici pentru ca, înainte de a părăsi închisoarea, a căpătat
nişte scrdsori de recomandatie de la puscăriaşii mai bătrîni către dţiva din cei
care se aflau la această petrecere. Foştii puşcăriaşi, reintegrati socdetâtii, oameni

86
www.cimec.ro
 respeotabili, alătutri de reprezenitanţii ordinei puiblice — ddrectorui închisorii,
paznicii etc. —, care raumai ou câteva minute mainte mărturisiseră crime grave,
revoltati de a se afla în fata unui udgaş nepedepsdit, vor să-1 dea pe mîinile
poMtiei. Inibervine decaniul duibulud, care cere îmţelegere penitru tânăr şi vorbeşte
despre injustiiţia justitiei engleze. Căd el, care îşi otrăvise eu încetul nevasta,
scăpase dupa ndşte ani de muncă sdHnică — moartea prin otrăvdre lentă nefiirad
socotită crtiimă oapditoală —, pe cînd pe acest bădat, care, vrînd să se apere, a lovit
un om care a mûrit, îl aşteaţptă moartea, omorul prin lovire fiind pedepsilt
cu moartea. Amendnţârad că va enema reporter id, care, astfd, vor afla secretele
rnusafirilor respectabiM, decanul reuşeşte să obţină un răgaz în care tînărul sa
se poată ascunde.
GAZETARUL : Deşi spuneţi că sînteţi doar un dramaturg amator, pdesele dum-
neavoastră sînt deosebit de bine construite. Şi apoi, au marea caiLitate de a fi
dare. In drarnaturgia şi litaratura apuseană e azi foarte la modă oa autorii să
serde cît mai pe neîraţdes.
GREENE : Pe mine, drept să-ţi spun, lipsa de daritate, ca să nu mai vorbesc
de abuziul de obscordftate, mă face să prdivesc opera ou neîncredere. Nurnai
atund cînd n-aiu ndmic sau au foarte puiţin de spus, autoriti reourg la astifel de
suibterfugii. E părerea mea.
GAZETARUL : în Anglia aveţi dtiva dramaturgi valoroşi.
GREENE : Noui val al tinerilor dramaturgi e înitr-adevăr promiţâitor. Tinereţea,
experieniţa lor de viaţă şi problernele pe care le pun au împrospătat teatrul
englez. Toti sînt progresdşti şi, chiar daeă nu ştiu încă preds care le sînt
idealurile, spun răspicat care le sînt dezarnagirile. Unii sînt de origină mun-
cdtorească : Wesker şi Pinter ; alţii, ca Doris Lessing, sînt oomundşti. Dupa
John Osborne — eel care a soris Look back in Anger (Priveşte înapoi eu
mînie), dar a cârui uitàlma piesă, Luther, m-a decepţionat —, Arnold Wesiker si
Harold Pirater sont cei mai apredaţi. Pramul a soris pînă aoum Chicken Soup
with Barley (Supă de pui cu ovăz), I'm talking about Jerusalem (Vorbesc des­
pre Ierusalim), Roots (Rădăcini) şi piesa The Kitchen (Bucătăria), oea mai bună
din toate. S-a remarcat, îndeosebi, prin activiitatea sa de organizator de teaitru
si prin dorinţa de a culturaliza niunciitorii. Imi displace totuşi atdituddnea sa
cam dispreţuiitoare faţă de mundtoxirnea inculită. Harold Pirater — eel care a
sordis The Caretaker (Purtătorul de grijă) — e poate eel mad taileratat dintre toti.
E preocupat, mai ales, de lipsa securiitatid vieţii omuilui de azi. Mie personal
îmi place foarte mult piesa lui John Arden Sergeant Musgrave's Dance (Dansul
sergentului Musgrave), in care imaginea războiulud e terdfianta. Foarte bune
sîrat şi pdesele Aranei Jdiliooe (The Knack) şi Shelah Delaney (A Taste of
Honey şi The Lion in Love).
GAZETARUL : Care este trăsătura care îi caraoterizează pe toţi ?
GREENE : îratre anii 1933—'1939, autorii scriau apăsaţi de seratimentul ineviitabili-
tăţii războiuilui. Aş spune că, acuim, se simte în liiteratura noului val con-
ştiinta lor — si a oamendlor — de a fi în stare să évite razboM care îi
anienintă.
(în acest moment, tovarăşul Ionică, care căuta muzicâ la radio, a dot peste o
romanţă 'americană.)
GREENE : Ce stupide cuvdrate şi ce muzică duloeagă ! Prostui gust al muzicii
uşoare sentimentale americane ma déprima !
GAZETARUL : Am irnpresda că nu îi prea iubiti pe americani...
GREENE: Nu.
GAZETARUL : Totuşi, au dtiva dramaturgi buni.
GREENE : Perahru că critică viata americanâ. De exemplu Arthur Miller, sau
Tennessee Williams. Deşi pe mine morbiddifeatea operelor lui Tennessee Wil­
liams ma sperie. Este efeotul pe care 1-a avut totdeauna asupra mea dezechiM^
brul. Şi găsesc că un autor n-are voie sa-si infecteze ltiteratura cu propriul
sàu dezechiilibru.
GAZETARUL : Credeti că ar influenta dtitorii ?
GREENE : Arta influentează si schimbă oamenii. Nu spunea Oscar Wilde că e
capabilă sa schirrabe chiar natura ? Dar mi s-a facut foame. Nu vreţi sa oprdm
puţin şi sa mîneam ceva ?
CEŒLALTI : Ba da.

87
www.cimec.ro
GREENE (ironic) : Şi poate că-imd iei şi interviul.
GAZETARUL : L-am si luat. Ştiţi... eu lucrez la revista „Teatrul".
GREENE : Şd eu care, după o conversatie despre un suibiect atît de drag mie,
mă sdmiţeaim gâta sa înfirunt intervdul...
INSOTITORUL : Mi-1 puiteţi acorda mie. Şti eu sînt gazetar.
CORTINA

Tabloul 2
(A doua zi, seara. Plimbare eu maşina prin Cluj şi pe dealul Feleacului. Ora 10
şi jumàtate — dupa terminarea spectacôlului Oelebrul 702 al Teatrului de Co­
médie, în turneu la Cluj.)
GREENE : Neapârat să-mi faceţi rost de textul piesei în englezeşte ; sont sigw
că la Londra ar avea maire succès. Mnam şi gîndit la ce teatru ar putea fi
jucată : fie la Stratford East, în teatrul condus de Mrs. Joan Littlewood, fie
Ha Arts Centre Cluib, unde répertoriai!, necontrolat de Ixxrduil Sambelan, e mai
liber. In acest din uirma teatru, ndcd nu ared cà ar fi nevoie de tăieturi.
DdnooLo poate ca replicile prdivindu-1 pe paràntele Davis ar mai trebui în-
duicite.
GAZETARUL : Deed v-a plăcut piesa. Dar spectacoluil ?
GREENE : Convenisem doar dinainte sa nu stăni decât un act. Ai vazuit că n-am
putut pieca. Decorul este ingenios şi frumos. Jocuil actorilor — admiraibil si
foarte modem. Regia, de asemenea. Si ma surprinde faptui ca un spectaco]
care a fost jucat de 300 de ori poate fi atît de proaspat.
O dovada cà spectacoluSl mi-a mers la inimă : de câte ori vad o pdesà
proastă îmi vine sa ma las penitru tatdeauna de scris piese. CSmd văd însă
una bună, abia astept sa ma regasesc la masa mea de scris. Pe mine vdaţa
ma face să traiesc ; un lucru viu, reuşit, e un imboM la treabă. Şi, 5n seara
asta, grozav m^aş apuca de piesa mea, cea de care ţi-aim vorbit. de alitfel.
Poate si faptui ca am vàzut pe scenâ nişte puşcăiriaşi mdna făcuit dor de eroii
med. Parca m-a ajuitat ca mi-i imaginez mai precis, mai clar.
(Maşina coboară în goană dealul Feleacului. O maşină din spate il deranjează,
eu farwrïle, pe tovarăsul Ionicà.)
TOVARÀSUL. IONICÀ : Marna lui, asta ou faruinile din spate. Vrea să4 las
mainte, dar nu-şi dă seama cà el e „Moskvici" si eu „Vodgă".
GREENE : Lasa-i sa treacă şi fă la fel. (întrecere între maşini. Dupa cîteva
minute e vădit că soluţia lui Greene a fost bună. Moskvidul a rămas cuminte
în urmă.)
GREENE (nu mai e nevoie de întrebàri) : M-a impresionat si cladirea teaitruilui.
Cred ca e una din celé mai fxuimoase din câte am vazut vreodata. Poate Josefs-
theater ddn Viena să-mi fi pûacut tot atât. E în acelasi stil. îmbinarea albuQud
eu cutoarea roşie şi eu aur degajă atîta cMdura !
GAZETARUL : Teatrele nod, moderne, vă plac mai puiţin ?
GREENE : ArMtectura ufljtramodernă se potrdiveşte fenomenelor moderne : fafcxri-
cdle, stabiMmentele indusitriaile, laboratoarele ştiinţifiioe dăidite în ultima vreme
sont frumoase. Dar teatrul e o artă mult prea veche penitru ca sa se adapteze
materiaielor plastice şi scaunelor nichelate. Are nevode de căkiură, de catifele,
de alb, roşu şi aur. Mă gîndesc cu tristete că Teatrul National din Londira, care
va fi, în sfîrsit, construit, va avea amprenta arhiitectuirii anului 1965. Care, de
altfel, în 1975 va fi depaşiită.
Ah ! In timp ce vorbeam, mi-a venit o idee. Ştii cine cred că ar fi nimerit
sa joace rolul lui Beligan din Celebrul, la Londra ? Paul Scofield...
CORTINA

Dana Crivâţ
www.cimec.ro
T E A T R U L MUNCITORESC C.F.R.

„ROMAGNOLA" de Luigi Squarzina

Data premierei : 20 aprilie 1962. Regia : Mihai Dimiu. Decoruri şi costume : Teodor Constantinescu
Distribuţia : ^ D a n a Comnea (Cecilia) ; Ion Vîlcu (Michèle) ; Corado Negreanu (Guelfo) ; Sim ion Negrilă
(Savelli, apoi Nero) ; Const. Lungeanu (Contele Gardenghi) ; Şt. Mihăilescu-Brăila şi Gh. DumbrSveanu
(Cencio) ; Graţiela Albini (Domenica) ; Al. Azoiţei (Silvio, apoi Eolo) ;>Violeta Andrei (Iris) ; Eugen
Ionescu (Cantoni) ; Ludovic Antal (Pachino) ; Ion Pascu (Secretarul federal) ^ Ş t e f a n Bănică (Vicesecre-
tarul) ; Minel Klepper (Consulul) ; larodara Nigrim (Marisa) ; Al. Caţichi (Criticul bătrîn) ; Kitty Muşa-
tescu (Donna Casimira) ; Paul Ioachim (Un student, apoi Comisarul) ; Gh. Dumbrăveanu (Alt student) ;
Titu Vedea (Maiorul medic) ; Sergiu Demetriad (Locotenentul medic) ; George Cărare (Primul rezervist) :
Petre Laurenţiu (Al doilea rezervist) ; I. A. Manolescu (Gavinana) ; Mircea Dumitru (Furierul) ; Mircea
Gheorgbiu (Omul cu cicatrice) ; Rodica Brăescu (Serena) ; Mihai Badiu (Preotul) ; Traian Dănceanu
(Protopopul) ; Radu Gh. Zaharia (Santo) ; Gabriel Anica (Un ucenic) ; Anca Radu (Fetiţa).

Este semnificativ faptul cà Luigi durile mişcării antifasciste a partiza-

Squarzina, unul dintre cei mai intere-
sanţi dramaturgi italieni contemporani,
nu a avut satisfacţia să-şi vadă operele
dramatice jucate în ţara sa. Şi chiar
cînd acest lucru s-a întîmplat, satis-
facţia a fost de foarte scurtă durată.
„Romagnola — scrie publicistul s o
vietic G. Boghemski — a stîrnit furia
reacţionarilor tocmai pentru pronunţa-
tul ei caracter politic şi prin actua-
litatea ei".
Squarzina a scris această dramă
eroico-populară pentru a demonstra,
pentru a preveni, pentru a mobiliza.
Şi nu întîmplător s-a inspirât dintr-un
trecut nu prea îndepărtat al istoriei
Italiei : perioada dictaturii „cămăşilor
nègre".
...Era în Romagna. Argatul Michèle
şi frumoasa Cecilia, doi tineri îndră-
gostiţi săraci, care nu ştiau prea multe
despre viaţă, au vrut să fie fericiţi.
Cu vădite aplicaţii pentru pictură, Mi­
chèle a încercat — şi Cecilia, din dra-
goste, 1-a sprijinit — să-şi facă un
drum în artă. Şi a reuşit. Dar abia la
vernisajul expoziţiei sale, zgomotos
trîmbiţată de membrii fasciei, Michèle
realizează că fulgerătoarea sa consa-
crare ascunde un puternic substrat po­
litic, pe care fascia, interesată în pro­
paganda ei antipopulară, 1-a urmărit
cu abilitate, profitînd de naivitatea
„pictorului ţăran" şi de idilicele sale
tablouri.
Amara experienţă a marcat un mo­
ment crucial în existenţa lui Michèle.
El a cerut atunci să piece pe front,
căutînd, înainte de artă, un drum în
viaţă. Şi 1-a aflat înrolîndu-se în rîn-
nilor italieni. Spre deosebire de Ceci­
lia, care, dezechilibrată, a alunecat tot
mai mult pe panta înjosirii morale şi
civice, sfîrşind lamentabil : trădîndu-1
pe partizanul Michèle fasciştilor, care-1
vor ucide, ea însăşi fiind condamnată
de tribunalul popular al partizanilor.
încercînd o cuprinzătoare frescă a
ItaUei dintre anii 1940—1945, Romag­
nola, prin caracterul ei epic, poartă
amprenta formulei dramaturgice în
care se recunoaşte stilul brechtian de
spectacol : laconic şi demonstrativ
— fiecare tablou evocînd şi comentînd
stări de spirit, atitudini — şi puternic
mobilizator, solicitînd permanent par-
ticiparea spectatorului, aprobarea sau
dezaprobarea lui.
Or, tocmai în acest sens, încercarea
lui Squarzina este notabilă şi de loc
întîmplătoare, căci, urmărind cu pre-
cădere destinul plin de învăţăminte a
doi oameni simpli, autorul a intenţio-
nat mai mult decît o relatare sau o
evocare dramatică ; aceasta explică de
altfel furia cu care néofasciste italieni
s-au grăbit să interzică reprezentarea
piesei. Pentru că, ilustrînd şi demon-
strînd o experienţă de viaţă umană
dintr-o epocă de tristă violenţă in-
umană, readucînd în memoria contem-
poranilor figuri reprezentative aie ace-
lei nègre perioade, şi, mai aies, relie-
fînd ideea unităţii forţelor populare şi
a victoriei lor împotriva stihiei fas­
ciste, Squarzina rosteşte un délibérât
şi sever avertisment, dar şi o vibrantă
şi puternic agitatorică mărturie anti­
fasciste, antirăzboinică.

#2
www.cimec.ro
 Adică ceea ce am fi dorit să se trans­
mita mai pregnant şi — de ce nu ? —
mai patetic prin spectacolul Teatrului
Muncitoresc C.F.R. Fapt care s-a rea-
lizat numai parţial. Deoarece, bine gîn-
dit regLzoral, spectacolul lui Minai Di-
miu a apărut inégal realizat ca ima­
gine scenică.
Desigur, piesa luiSquarzina prezintă
dificultăţi, ea fiind compusă din nume-
roase tablouri tratate nu întotdeauna
la aceeaşi tensiune dramatica (scene
de amploare alternînd eu momente de
notaţie neorealistă, cotidiană). Nume-
roasele tablouri sînt populate de tot
atît de numeroase persona je, dintre
care unele eu caracter secundar, fără
o prea mare greutate dramatica. De
aceea şi apreciem pirecizia şi inteldgenta
regizorului Mihai Dimiu în descifrarea
semnificaţiilor actuale aie textului,
atenta îndrumare a interpreţilor, sim-
plitatea şi tonalitatea populară de largă
acoesibiiitate, pe care le-a urmărdit si
pe care le^a imprimât spectacolului.
Relevabilă în acest sens este atitudinea
critică a regiei faţă de întreaga galerie
a fasciei şi acoliţilor ei. Momente ca
recrutarea ostaşilor, mascarada dis-
cursurilor fasciste sau degringolada
fasciei în faţa ofensivei partizanilor au
căpătat în spectacol o fortă demasca
toare deosebită. Evident, meritud apair-
ţine şi actorilor Corado Negreanu (Gu-
elfo) — excelent prin luciditatea şi fi-
neţea eu care a compus profilul cinic
şi amoral al fanaticului fascist —, Ste­
fan Bănică — într-o originală şi inspi-
rată şarjă la adresa bestialitătii şi la-
şităţii Vicesecretaruikii —, precum şi
scurtelor apariţii, bine marcate. aie lui
I. Pascu, S. Demetriad, Titu Vedea.
Din păcate, tabăra partizanilor nu a
căpătat un marcat relief scenic, şi pen-
tru că regia a fost mai săracă în fan-
tezie, dar şi pentru că actorii nu s-au
preocupat îndeajuns de îmbogăţirea
partiturilor lor, e drept, mai liniare.
Astfel, Simion Negrilă — nu toemai fe-
ricit distribuit — n-a avut nici ponde-
rea şi nici sagacitatea unui conducător
de partizani, iar P. Ioachim (Comisa-
rul) a fost palid şi stîngaci ; în schimb,
în cîteva scurte apariţii, am putut re-
marca luminozitatea firească a cuplu-
lui Violeta Andrei (Iris)—Al. Azoiţei
(Silvio).
Descumpănirea echilibrului dramatic
al spectacolului, rezultată din această
inegală contribuţie actoricească, regia
a încercat s-o suplinească cu ajutorul
primului plan : drama Ceciliei şi a lui
Michèle.
90
www.cimec.ro
Dana Comnea a transmis eu mult
firesc şi emoţie destinul zbuciumat al
Ceciliei, deşi credem că înfiorarea şi
dezinvoltura eu care a parcurs prima
parte a rolului i-au lipsit spre final,
unde s-ar fi cerut un plus de forţă
dramatică. Astfel, unele atitudini plas-
tice, de poză — e drept, frumoase,
dar statice — puteau fi evitate. Şd fd-
indcă am amintit de farmecul scenic
al Danei Comnea, socotim că ar fi bine
ca tînăra actriţă — evident, împreună
şi cu regizorii teatrului — să încerce şi
alte genuri de partituri, refuzînd cu­
ra j os persona jele uşor frivole (într-o
singură stagiune a jucat trei !). Facem
această — ştim, delicată — observaţie
şi sugestie convinşi că resursele actri-
ţei nu se reduc numai la frumuseţe,
şi pentru că — nu spunem o noutate —
manierismul este, în evoluţia unui ac­
tor, un mare pericol. ,
Actorul Ion Vîlcu i-a împrumutat lui
Michèle căldura şi robusteţea caracte-
ristice ţăranului hotărît, mîndru şi pu-
tin naiv. Tînărul interpret a marcat
fnuimos si cu naturalete etapele imatu-
rizării lui Michèle, cu toate că nu în­
totdeauna a vibrât cu aceeaşi convin-
gere şi simplitate, unele intonaţii grave,
retorice (mai aies în actul I) fiind în
neconcordantă cu mentalitatea argatu-
lui care cunoştea prea puţin viaţa.
Incredinţîndu-se sarcina principală a
piesei celor doi tineri şi talentaţi ac-
tori, spectacolul nu a avut decît de
cîştigat. Atît Dana Comnea cît şi Ion
Vîlcu s-au apropiat cu multă sinceri-
tate şi dăruire de eroii lor. Poate, une-
ori, cu exagerată şi exterioară pasiune.
Şi poate că, furat la rîndu-i de fru-
museţea literară a textului eroilor cen­
trais şi Mihai Dimiu i-a luminat prea
mult, preocupîndu-se mai puţin de in­
terfèrent^ destinului nefericit al aces-
tor tineri eroi cu planul social-politic
care le détermina evoluţia. Ceea ce a
făcut ca acest plan să-şi piardă uneori
funcţia dramatică şi să devina un sim-
plu fundal ilustrativ. Este, credem, o
problemă de drămuire artistică a ac-
centelor, care ar trebui revăzută de
regie, în profitul spectacolului. Şi nu
credem că sîntem prea severi dacă am
solicita lui Şt. Mihăilescu-Brăila (Cen-
cio) să înţeleagă importanţa persona-
jului său — de loc „sărac" şi „neinte-
resant", cum 1-a văzut cronica „Infor-
maţiei Bucureştiului" —, sau dacă i-am
aminti lui C. Lungeanu (Gardenghi) că
eroul său este şi un diplomat versât,
nu numai un amorez depăşit.
 N-am înţeles uşurinţa eu care s-a
acceptât scenografia spectacolului (Tody
Constantinescu), care surprinde prin
incapacitatea de a sugera cadrul ac-
ţiunii, de a contribui la atmosfera pie-
sei.
Facem această constatare eu atît mai
mult eu cît Mihai Dimiu nu neglijează
pentru prima oară aspectul scenografic
(vezi spectacolul Flori vii) şi pentru că
din această cauză ideea de spectacol
popular pe care el a urmărit-o — in-
tuind perfect defirtirea de „chermeză
populară" pe care o dă Squarzina pie-
sei — a fost prejudiciată. Tot de aceea
ni se pare că era mai nimerit un aran-
jament muzical pe motivele muzicii
populare italiene decît înlănţuirea unor
şlagăre moderne care inhibă cumva
filtraţia emoţiei artistice.
Dacă am subliniat atît de mult re-
zervele faţă de spectacol — unele per­
fect remediabile —, am făcut-o de-
oarece speram ca Teatrul Muncitoresc
C.F.R. să ofere cu Romagnola marele
spectacol eu care a ramas de mult da-
tor publicului său. Şi pentru că Mihai
Dimiu şi colectivul teatrului puteau
să-1 realizeze. Dar... mai aşteptăm.
Emil Rimayi

PE TEME ESTIVALE

ntre doua stagiuni, publicul aşteaptă eu nerăbdare aparitia unor

spectacole recreative, preferabil ou muzică şi dans, care să-i
ofere prilejui uinei tanice destinderi în atmosfera zdlelor de
cainiouflă. Şi, astfel, uaiele teatre seleatdonează, din repertordiuil
stagiundi trecute, acele luarăiu care ar puitea răspunde cît mai
deplin revendicariior de mad sus, iar altele, eu pronunţat specific muzacai sau
de varietăti, se strădudesc să alcătuiască prograrne adecvate deopotrivă cerinţelor
genulud şi celor ale publdcuiui. Şd într-un caz şi în celăialit, avem de-a face eu
speataoole distraotdve, fie că ele repirezintă noi piroductii originale, fie că folosesc
în acest scop texte ale auibordlor străini, contemporain sau clasici. Nid nu s-ar
putea piresupune criterii mai potrivite, peotru că într-adevăr în această perdoadă
de vacanţă cele mad căuitate şi mai eficdente manifestări teatraile sînt cele care se
mitegrează acestei accepţiund (e mai greu de piresupus că o profunda şi puterndca
drama, de semnifdcaţii i&torice, de pdidâ, ar piutea avea acuim sorţi mai favorabili
— ca Don Carlos la Constanţa sau Antoniu şi Cleopatra hi Teatrui „C. Nottara").
în afairă de spectacole ddn aŢepertoriul stagiunii trecuite, s-a oferit puibldciului
în această perdoadă şi un niănunchi de premiere ale teatrelor din capitală :
Ocolul vămîntului în 30 de melodii (Teatrul satkicHmuizical „C. Tănase"), De la
A la Z si Soacra şi nota (Teatrul Evreiesc de Stat) — şi una prezentaită de
Teatrul de Estrada din Floieşti, Estrada primăverii.
Excepfând Soacra şi nora. cunoscuta comedde a lui Goldoni, cu titlul initial
Familia anticarului, celelalite tred spectacoile apartin unud gen foarte popular :
estrada. Ocolul pămîntului în 30 de melodii (de Sasa Georgescu si Al. Popovici)
este un concert^spectacol care îşi propune să înitreprindă o sourtă iTecere în
revistă a celor mai actuale şi mai frumoase meloddi din lume ; De la A la Z <de
I. Berg şi M. Balan) este o revistă care înceaircă să ofere spectatorulud cîteva
aspecte interesante aie prezentului ; Estrada primăverii (de Jack Fuiga şi Aurel
Felea) înmăniunchează o série de minière muancal-coregrafice şi umoristice, cu
intenta de a contuira o imagine a realităţilkxr caracteristice iregiunii respective
în pmiimiuil rînd.
Fără intentia de a ierarhdza productiile artistice de mad sus, trebuae sa
sipunem că, ddn punctul de vedere al refflectarii operative şi atractive a actuiald-
tăţii, conceitul-spectacol prezentat de Teatrul satiricHmuzdcal „C. Tănase" se
detaşează printr-o contrdbuţie mai substantiailă şi mai origdnală chiar. Cei doi
autori au folosdt un pretext inspirât pentru declanşarea „ocolulud pamôntului",
sugeirînd o fină comparatie cu trecutui prin aducerea unui personaj „istorde",
celebrul Fhyleas Fogg — eroul cărţii lui Jules Verne „Ocolul pămîntulud în 80
de zile". Ptrilej pentru parezentator de a conversa cu eel care a mad cunoscut

91
www.cimec.ro
 o data aceste loouai — de nerecunosout astăzi, în seco-
lul zboriuirdlor interplanétaire —, prdiej pentru auitori
de a face o dngendoasă descriere a geografiei spiri-
tuale a kumii, aşa cum se conitoirează ea în nnuzică
în ziiele noastre. în prima iparte a spectaoolului,
asdstăm, astfel, la cîteva inomente dniteresanite, de-
oarece însuşi diaiogul, brodât pe această idee, a
căpătat substanţă şi savoare. Şd, tot în prdima parte
a speotacolului, atât textienii cat şi regizorui aiu facut
luz de mad multă fantezàe, ilustrând unele melodii
(ca celé itaiieneşti, frantuzeştd şi poloneze) prin
sourte prodecţii saiu miontaie care să suigereze atenos-
fera corespunzătoaire. în partea a doua, ônsa, pro-
babdl şi datoriită uned oarecare inconsistante a pro-
giramulud rnuzical — la care ne vom referi, de aiitfel,
mai jos —, dnterventidle autardllor în acesit sens au
fost mai timide şi mad rare. O bună oiientaire a tex-
tierilor, în ceea ce priveste reffleetarea satarica a unor
aspecte negative din realitate, o dovedeşte moduli în
Sergiu Malagamba
care au fost conoepuite şi reaiiizate celé doua cuplete
mad importante : „Moda modelor" şi „Pompierdi".
Referindiu-se la acele mandfestari diuirne care
distonează pirin expresia lor vetustă, care trădează fie unele influente cosmo­
polite, fie unele aputcatuiri retrograde, satirizindu-4e într-o forma initeliigentă şi
pldnă de vervă, realizatordd iizbutesc să cîştdge aprecierea publioului, care parti­
cipa eu un viu interes la asemenea momente.
Oelelalite doua spectacole ireviutistdce nu se evddenţiază prdntr-o caMitate
deosebită a textelor — dimpotrivă, a i d se recunosc unele tare mai vedhi —, ci
prdntr-o desfăşuirare scendcă vie, în care uneord bumuil gust se îmbină eu fastuil.
Regizorua spectacoluiLui prezentat de Teatrul de Stat din Hoieşti a reusirt, în
acest sens, să antreneze — în afara de textierd — întregui ansamblu, oferind o
reprezenitatie îngrijită, armonioasă prin îmbdmarea corectă a muziicid ou baletul
si ou întreaga mişcare scenică. Se recunoaşte aici preoauparea penittru variaţie
si penitru dobûndirea unei fdnalităţi atiractiilve, în spiritual unor montărd de gen
traditionaile — calităti pe care regizorua Alexe Marcovied le poseda şi le dezvolitâ
prdntr-o experienită de durată. Si modul în care se prezinta orchestra, condiusa
de NéLu Dandelescu, atesta o bună ţinută interpretatiivă, doveddnd că la Ploieştd
se pot obtime oricînd rezullitate notabile, ou un spor de exdgenrţă faţă de ou-
vîntul scris.
Reusite în mai mare sau mai mica măsutră, toate aceste spectacole exem-
plifică însă, dupa parerea noastră, un punct de vedere asemănăţor în ceea ce
priveşte capaciitatea de orientare a realizatordlor asupra fenomenelor refilectate :
este vorba de sesdzarea concrefâ a unor aspecte caracteristice din viaţă.
lată cîteva exemple. In spectacoluil Teatrului saitaricnmuzîcal „C. Tanase"
se cîntă — preouim ne îmbie titlul — tredzecd de meloddi de pretutdndend. Oum e
şi firesc. aceste melodid trébuie să înlesnească spectatoruilui cunoasterea, fie ea
si aproximativă. a stadiiullui actual al muziedi uşoare internationale. O selecţde
pripdtă, probabdil, i-a déterminât pe autorid călătoriei dmagdnare să ilustreze, pe
harta aotuaiitatii muzdcale, unele tari prin melodii lipsite de anverguira asteptata
şi, de altefel, caracterdstica progresuiui indisoutabdil în acest domeniu. Nu socotim
că „Toată vdata", „Poşta" şi „Bun rămas" oferă un erîmpei semnificativ al mu­
ziedi sovietdce, după cuim nici ,,Nicolo, Ndcoldno", „La Plovdiv" sau „IiuMana" nu
înseamnă ceva asemănător pentru muzica actuală poloneză, bulgare şi, respectiv,
iiugoslavă. De ce penitru iiLuistrarea succeselor rnuzicale aie altor ţări snau putut
găsi unele cântece într-adevâr remarcabile, oum sînt cel italdan „Adio", cel
frantuzesc „CSntecul Parisului", sau cel mexdcan „Rochiţa albastră" ? In aceliaşî
spectacol se prezintă şi un cuplet satiric eu deolarată adresă la unele productii
cinematografice occidentale de série : „Texas". In costume de cowboy, doi inter-
preţi talentaţi (Horia Căciuilescu şi Œupi Radiuflescu) se străduiesc să smuilga
spectatorilor cîteva semne viziibiie de voie-bună ; uzează, în acest scop, şi de o
fîestiouilatie abundentă — fde ou revolvere, fie eu palarii — şi de o mdmdcă exce-
lentă. Cu toate acestea, celé mai multe şi mai frenetice aplauze le obţin împreună
cîteva numere mad tîrzilui, cînd intonează o singură strofă despre fdlrnul Mongolii,
strofă de rezervă, adăugată la solicditârile puiblicuilui după expunerea cupletului

92
www.cimec.ro
 „Pompierii". De ce o singuiră srtrofă cu-
lege adeziunea maxdimă a piuiblicuflud, şi
un cuplet întreg, deddcat aceledasi terne,
însuimează vagi semne de complezenta ?
In spectacolul Teatrudud Evreiesc de Stat
De la A la Z, un itablou încearcâ sa
creeze o parailelă semndficatdva între pre-
zent şi trecut, folosind, în acest scop,
exempilull a doi cetăţeni care-şi cîştigau
oddnioară o tirudnică bucată de pîine în
calitate de birjari şi astăzi benefAciază de
preţuirea societătii pain pmestarea unor
servioii onorabdle, în caiMtate de şoferi.
-Oare ar putea să fie seminificatia unuti
astfel de tablou dacă el foloseşte, pen­
tru ilustrarea itransfommamiilor sociale aie
realditătii noastre, o paralelă aitît de sear-
badă ? Nu cumwa ne aflăim încă la
începutuil secotuliui şi coonentam eu ui-
mdre apaaiitia automobiluilud pe pămînt ?
Exemplele de mai sus — care la
nevode snair puitea îmmulti — exprima,
după cuim spuneam, o anumită orientare a autorilor respectivi în ceea ce pri-
veşte sesizarea acelor aspecte concrete din viaţâ în care puflsează, într-adevăx,
senmificatdi reale. CShiar atunci când este vorba de sdimpla selectionare a unox
melodii, ca sa nu mai vorbim de intentia stabilirii unei paralele între trecut
si prezent, oapacitaitea creatoriuilui de a distinge, a reţine şi a prelucra ceea ce
este esential se verdfică prin aspectele concrete îmfăţisate. Revenim, precuim se
vede, la obdşnuita problemă a cunoasterdd vieţii. într-o cronică puibJicata andr
trecut in irevisita „Contemporanuil". unul din semnaitairiii aoestud airticol, referin-
du-se la spectacolul Teatrului de Estrada din Deva Pe treptele revistei, suiblimia
necesitatea unei prezenţe mai évidente a teatruiliud în actuaiitatea regiunid pe
care o ireprezimta. Şi daca, atunci, se înifcreba în ce masură ar puitea să cunoască
cei dod aiuitord bucureşteni ai revdstei realitatile hunedorene, ne întrebăm, acuim,
în ce măsuiră ar fi' putut face acest lucru — alitfel decît au făcurt-o — alti dod
autori bucuireştend, semnatardd speetacoMui prezenitat de Teatrull de Estrada din
Ploieşti, Estrada pHmăverii ? Plăcut sau nu, cert e că o cunoastere aproxdmativâ
a tuitiuroir faptelor caracteristdce vieţii dintr-un dlomeniu oarecare — isitoric, so­
cial sau geografic — nu poate duce la o retUeotare autentică şi, decii, convdngafoare,
chiar şd într-un spectacol de estrada — mai aies într-un spectacol de estrada, ar
trebui să spunem, pentru că estrada are, la urma uirmei. un irost şi o justificare
mai ample decît un jumnal de actualităţi comentat mai mult sau mai putin inspi­
rât. Spectacolul Teatrulud din Ploieşti intenţionase să cuprindă, înitr-o perspec-
tivă promitătoare, aspecte caracteristice din viata petroliştilor, unele momente
interesainte din freamăitul staţiundlor de odihnă, cîteva comentatrii lirice sau sati-
rice despre ddferite fenomene şi întîmplăiri petrecute în traza oraşulud Hodeşti.
Textierdi, însă, s-au dovedit a fi départe de aceste dntentii, prin contributia lor
practica, care osciilează între o înşiiruire aridă de înttmplăiri diuirne şi o expu-
nere bombastiică.
Ptroblema orientăirdi auitorilor către ceea ce este caracteristiic actual rămîne
încă deschdsă. Datorită uned asemenea capaoităţi de orientare s-au putut dobîndi
rezultate notabile şi chiar remarcabiie în unele momente si tablouri din spectaco-
lele pomenite (cupletui „Pompierii", prologul si întreg comentariull pa-ezentatorului
din Ocolul pămîntului, tabloui „Viata-i mai dulce trădită în doi" din spectacolul
ploieştean) şi numai astfel se certifică întreaga contribuiţie scenică — regizorală.
scenografică, coregrafică. orchestralâ. Intr-adevăr, dacă desfaşuirarea spectaco-
luilui prezentat de Teatrud satiiric-muzicail „C. Tănase" cunoaşte o alerteţe a
nitmudui si a vairietatii, ea se datoreşte, în special, acelor idei ale textului care
stitmuiează fantezia şi détermina solutii originale pentru transniiterea lor <de
pildă, instantaneele oare suirprind ..la strada" sau despăirţirea îndrăgostiţilor,
tnaintea celor doua cîntece itaiienesti).
Orien'tarea asupra actualitătii se verdifică, însă, şi prin modul în care un
antàst de astăzi promovează, într-o interpretare de autentiică sau falsă contem-
txxraneitate, un text clasic. Iată, de pildă, comedia lui Gtoldoni Familia antica-

93
www.cimec.ro
 Zizi Şcrban Vasile Tomazian Horia Caeiulescu

rului, a cărei premieră a avut loc în aceeaşi perioadâ la grădina Teatrului

Evreiesc de Stat.
Regizorul George Teodoresou, alcătuindu-şi o disrribuţie în general cores-
Dunzătoare. a căutat să suirpriindă, în semnifLcaţiile textuilud goldonian, acele
oarespondenţe cu spixitul vremid noastre care ne apropde de optica şi verva
celui caire poate rîde, în mod detaşat. de vieille unei perfide alcătuiri „familiale"
— cuim demonstrează subiectul — şi în ultimă instanţă „sociale" — cum sugerează
continutui lucrărdi — caracterdstice perioadei renasoenti&te, din Italia. Soootim
că altfel nici nu s-ax putea iréLua astazi pe scenele noastre un text clasic, şi de
aceea ne alătuirăm intenţied regizorale în ceea ce priveşte această necesitate de
mteupretare contemporană. Nu intenţia este greşită, ci feliul în care se materia-
lizează ea în speotacol. în mod firesc, se punea aici problema uned desfăşurări
pregnante şi sugestive a conflictulud piesei în spiritul celor arătate mai sus,
pentru că o autentdcă contemporaneitate porneste de la fondul dramatic al
lucrării. Conflictu!l însă, şi însesi personajele, evoluează în spiritul unei corecti-
tudini tradiţionale parcă — pe alocurd cu unele stridente, ca în interpretarea
femeii de serviciu —, intenţiile despre care era vorba încercînd să se materiializeze
pe o cale adiacentă, adică pe aceea care \me de forma spectaeolului. Aici s-au
produs unele intervenrţii, neinspirate, diupă părerea noastră, penitru că ele nu
vizează suibstanta tematică a acestei savuroase comedii.
Prima imterventie : schimbarea tittluluii. Comedia se cheamă de data aceasta
Soacra şi nora, pentru că în felul acesta se extinde, după părerea realizatorilor,
raza initeresukui ei public. A doua intervenţie : introducerea unor comentarii
muzicale. Ou bunăvointa (şi numai aiât) unud chitarist, aproope după fiecare
tablou, personajele — în parte sau în ansamblu — se aliniază la rampă şi exécuta
cîte un cuplet. pe cantonete la modă acum mai bine de 50 de ani şi cu un
text care comenitează intenţiile lor anterdoare şi ulterioare. A treia dnterventie :
îngroşarea machiajului. Pentru că subiectul se adresează unor eroi caraoteristici
commediei dell'arte, prezenţa lor scenică a fost accentuata prin apiicarea unui
machiaj cu intentii caricatuirale şi rezudtate... groteşti la propriu. Toate aceste
interventii au avut în vedere o prezentare, în spiritul vremii noastre, a unor
întîmplări de acuim cîteva sute de and. Dar asta e cailea prin care se poate
ajunge la o autentică contemporaneitate în spectacol ? Nu cumva ea ar fi trebuit
să se găsească prin preajma personajelor, aproape de caracterul şi trasaturdle
lor caracteinisitice ?
C. Paraschivescu şi Dan Huliera
Rectificare. In p a g i n i l e 52 şi 63 din n u m ă r u l trecut al revistei noastre, la
pxplicaţiile clişeelor din spectacolele „ P u n g u ţ a eu doi b a n i " si „ N e c a -
/■urile lui Şurubel", se va citi : T e a t r u l de păpuşi din O r a d e a .
www.cimec.ro
 ■♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦■♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»♦»

L
it

prezintă în première în prima parte

a stagiunii 1962 — 1 9 6 3

„0 SINGURÀ VIAŢĂ" „F 0 T B A L"

de IONEL HRISTEA de POL QUENTIN
şi GEORGES BELLAK
Begia : Lucian Pintilie
Decoruri : Paul Bortnovschi Begia : Vlad Mugur
Costume : George Ştefănescu Scenografia : C. Piliuţă

„CEZAR SI CLEOPATRA" „RAZBOI SI PACE"

de G. BERNARD SHAW dramatizre dupa L. TOLSTOI ţ
de E. PISCATOB, G. PRtJFFER Ţ
şi A. NEUMAN
Begia : Lucian Pintilie
Begia : Dinu Negrcanu
Decoruri : Paul Bortnovschi Lauréat al Premiului
de Stat
Costume : Valentina Bardu Decoruri : Liviu Ciulei
artist emerit
Costume : Gabriela Nazarie

„OPERA DE T R E I PARALE"
de BERTOLT BRECHT

Begia : Liviu Ciulei

artist emerit
Liviu Ciulei
artist emerit
Scenografia :
Ion Oroveanu
t
I , » » » » 4 » + + M + » ♦♦♦ M M M » ♦ » ♦ ♦ ♦ » ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ » ♦ ♦ » ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ^
www.cimec.ro
 TEATRUL SATIRIC-MUZICAL „CONST. TĂNASE"
Prezintă in fiecare seară, la orele 20, în sala Savoy—Cal. Victoriei 33

„VORBA REVISTEI"
de 1. AVIAN, FRED FIREA şi H. NICOLAIDE
artist emerit

M"zica : AUREL GIROVEANU, PAUL URMUZESCU şi NICOLAE PATRICHI

Conducerea muzicală : NICOLAE PATRICHI
Coregrafia : NICOLAE SEVER
Decoruri şi costume : GEORGE VOINESCU
Regia artistică : NICOLAE DINESCU
***
în sala Victoria—Cal.Victoriei 174, în fiecare seară, la orele 20
„MUZICA, BAT-O VINA!"
de I. BERG, H. xMCOLAIDE şi GEORGE MDZALACHE
artist emerit

Mu-zica : GHERASE DENDRINO, H. MĂLINEANU, RADU ŞERBAN,

artist emerit artist emerit
Fl. DELMAR, M1ŞU IANCU, NORU DEMETRIAD, GEORGE GRIGORIU,
TEM1STOCLE POPA, DINU ŞERBĂNESCU, FROMI MORENO, MIRCEA
.POFOVICI, VALENŢ1U GRIGOPESCU şi EDMOND DEDA
Conducerea muzicală : EDMOND DEDA
Coregrafia : SANDU FEYER
Decoruri şi costume : PUIU GANEA
Regia artistică : NICOLAE FRUNZETTI
***
De la 1 noiembrie 1962, în sala Victoria
„Ocolul pâmîntului în 30 de melodii"
eoncert-spectacol de SAŞA GEORGESCU şi ALECU POPOVICI
eu Orchestra de Jaz „BUCUREŞTI"
Dirijor : SERGIU MALAGAMBA
Coregrafia : SANDU FEYER
Decoruri şi costume : MIA STERIADI
Regia artistică : B. FĂLTICINEANU
*»*
în pregătire: „ C o Id r e V I S t â " . . . Revistă în două acte d e : HORIA
ŞERBĂNESCU, SADY RIDEANU, STELIA1V FILIP, GR1G0RE PAP, ION RUŞ
Muzica : FLORENTIN DELMAR, V. VESELOVSKI, NIC. PATRICHI,
RADU ZAHARESCU
Coregrafia : NICOLAE SEVER şi SANDU FEYER
Decoruri : PUIU GANEA
Costume : MIA STERIADI
Regia artistică : B. FĂLTICINEANU şi NIC. FRUNZETTI

^STITUTULUI

www.cimec.ro
i ♦ ♦ H ♦ ♦ H ♦ ♦ H ♦ ♦ » H H ♦ ♦ ♦ ♦♦♦H♦♦♦♦ Ht »♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»»*

:: CEA MAI PLACUTA RECREARE FIZICA SI INTELECTUALA

T
ï
T 4-
o realizajî în
EXCURSIILE
organizate de
O. IV. T. „CARPAŢI"

Excursii de sfîrşit de sôptâmînâ la munte, la mare, la

diferite obiective turistice.
Excursii la locurile istorice şi la monumentele care evocâ
trecutul de luptâ al poporului nostru.
Excursii de mai muite zile la cabane şi în stafiuni balneo-
climaterice.
Excursii în circuit prin celé mai interesante regiuni şi
oraşe ale fârii.
Excursii eu itinerarii combinate prin regiuni turistice din
farâ şi în oraşe apropiate din fâri vecine.
Excursii pentru oamenii muncii aflafi la odihnâ, eu ple-
carea din stafiunile balneo-climaterice.
Excursii eu motonavele „Oltenifa" şi „Carpafi" pe Dunâre
şi în Delta.
Excursii cuprinzînd schimburi de experienfâ pe ramuri de
activitate (produefie, învâfâmînt etc.)
Excursii la cerere, pe orice itinerar, pentru grupuri.
Transportul eu trenuri spéciale, eu vagoane şi
locuri rezervate, eu autobuze I.R.T.A. sau eu
autocarele O.N.T. „Carpafi".
Cazare şi masâ în celé mai bune condiţii.
Reduceri 50-67% pe C.F.R. şi I.R.T.A.
Informaţii şi înscricri la toate agenţiile şi filialcle
O.X.T. „Carpaţi".
■»<♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦'
www.cimec.ro
 Lei 5

www.cimec.ro