Sunteți pe pagina 1din 100

u5tf t

octombrie

I n

CCeS l

riuma r

SĂ NU-ŢI FACI PRAVALI E CU SCARÀ

Piesi

in

3

acte

de

EUGEN BARBU

1962

(anul

VII)

www.cimec.ro

Nr. 10 (anul VII)

octombrie

1962

REVISTÀ LUNARA EDITATA

DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA $1 ARTA

S

SI DE UNIUNEA

U M

A

R

SCRIITORILOR DI N R.P.R.

Pn«.

Lucia

Demetrius

 

LA

PRIETENI

 

1

DE

VORBA

CU

RADU

BELIGAN •

 

despre :

locurile

libère

din

repertoriu ; piese bune şi

 

cosmetică regizorală ; regizori si actori ; mode şi fetişuri

(Interviu

de

Mircea

Alexandrescu)

.

.

.

.

.

5

S i

NU-ŢI FACI PKĂVĂLIE CU SCARĂ

 
 

Piesă

în

trei

acte

 

de

EUGEN

BARBU

 

.

8

SPECTACOLELE

TEATRULUI

 

NATIONAL

DIN

BUDA-

PESTA

 

51

 

Lucian

Giurcheacu

 

PIESE MARI, PIESUŢE

ŞI PSIHOLOGIA SUCCESULUI

 

.

58

D.

Esrig

PROGRAMUL

ARTISTIC

AL

TEATRULUI :

AFINITÀTI

 
 

ŞI

EXIGENŢE

 

60

FOTOLIUL

Nr.

14

Arlechin

 

SPOVEDANIA

UNEI

ACTRIŢE

 

64

MUNCA

REGIZORULUI

CU

ACTORUL

 

Horea

Popescu

 

SA

SCURTÀM

„DISTANTELE"

 

68

Valeriu

Moisescu

 

MAREA

BUCURIE

DE

A

JUCA

 

70

G.

Tovstonogov

 

DESPRE

ACTORUL

CONTEMPORAN

 

74

 

Camillo

Osorovitz

 

UN

NOU

LIMBAJ

TEATRAL

 

79

Dana

Crivăţ

 

600

KM

CU

GRAHAM

GREENE

 

83

CRONICA

SPECTACOLELOR

 

89

Coperta

I : Arkadii

Raikin

şi

„feţele"

lui

Coperta

IV : Colectivul

secţiei

romîne

a

Teatrului

de

Stat

din

Tg.-Mureş

De la stînga

la

dreapta : Eugen

Mercus,

Maia

Jndrieş,

Nae

Floca-Acïleni,

Ioana

Floca

(sufler),

Al.

Anghelescu,

Livia

Duma-Baba,

Barbu

Baranga,

Minai

Raicu,

Valentino

Dain,

Minodora

Condur,

Diplan

Const.,

Miron

Şuvagău,

Ion

Nanu

(regizor

tehnic),

Elisabeta

Daicu,

Zeno

Fodor

(referent

literar),

Minai

Dobre,

Minai

Gingulescu,

Valentina

Iancu,

Al.

Arşinel,

Camélia

Zorlescu,

Valeriu

Popescu,

Anca

Roşu,

Vasile

Vasiliu

Desene de t CIK DAMADIAN, SILVAN, CAMILLO

OSOROVITZ

REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA

Str. Constantin Mille nr. 6-7-9 - Bucureçtl - Tel. 14.35.68 Abonamentele «• fao prin faotorll poştall si oficllie postale dln Intrsaga ţarl ,

PREŢUL UNUI AB0NAMENT

16 loi

pi

trel

(uni, 30 loi

I^IH-

ri:

:

www.cimec.ro

? T 't

:

ps saso lunl, 60 loi

po un an

LA PRIETENI

 

in

aceasta

Lumă

a

prieteniei

îţi

depeni

în

gînd,

în

chip

firesc,

tot

ceea

ce

ştii,

tot

ceea

ce

ai

primât,

tot

ceea

ce

ai

învăţait,

tot

ceea

ce

 

te

leaga

de

marea

ţairă

orietenă.

 
 

Dragostea,

chiar

cea

mai

justificată,

îşi

caută

mereu

temeriu-

 

iriile,

îi

place

şi

le

petreacă

 

iar

prin

amintiire,

ca

crească

şi

mai

neouprdnsă,

ca

se

umple

de

bucunia

piropriei

ed

intansàitati.

Mi-aim

tran­

scris d e muQite ori

impresdile

şi

emoţiile,

descoperirile

personale

— acele

desco-

periri aie unor

lueruiri

cunoscute

de

adţii,

dar

pe

care

le

face

inima

ta,

şi

au

altă euloare, altă forţă

decît

aceea

a

lucruliui

aflat

— dupa

fiiecare

calatorie

în

Unàuttiea

Sovietioa.

A m

văziuit,

acum

câţiva

ani,

după

ce

din

capul

locufliui

cu-

noşteam

atunci

Moscova

fenmecată

şi

de

Leniingraidiul,

acest

sud

A23erbaidjan.ul

şi

fierbirote,

semanat

Uzbekistanul,

străbune

d e

nna m

monufmenibe,

şi

înitors

în

care o cdvUizatie noua a créât

o

viaţă

direaptă

şi

dànamica

Orientnilui

îrogropat

d e catr e secolele trecuite în injustiţii şi inertie. Aim vizitat acuim, l a

începutu l

acested veri, repulblicile

uindonale

balitdee,

şi

a m

cunoscut

alite

chipuri

aie acestei

uriaşe şi unitaire personaiiitati care e Uniunea Sovietică. întimsă, desfăşurată

oa

un

continent, cuprinzând, ca şi el, clime, peisaje, popoare diferite,

muinţi

si flhnvdi

şi mari

şi

lacuri,

taiga

şi

stepa,

gneţuird

eterne

si păduri

tufoase

care

nu

cunosc

paloarea iernii, tara asta miniunată a creseut totusi, în ultiimele decenii, un

sdngur

om, acel om

eu minite 'liucdidă, eu

inimă

dreaptă

şi fierbinte

care, în

orice

loc al

el

s-ar alla, se considéra

un

ziditor

de

lume

noua

si

este

un

zilditor

de

luime

noua,

de pace şi frumiuseţe.

Acelaşi

spirit

Creator,

optimnst,

generos,

acelaşi

spirit

dâitător

de

puitere

an

înitreaga

Uniune

Sovietiică.

 

Am

început

calatoria,

fireste,

din

nou

eu

Moscova.

Am

începuit-o

ou

Kremlinul,

eu

acea

acripa

a

Kremlinului

în

care

o

gîndire

genială

a

pLămădit

pentoru

Rusia

şi

pentr u

înitreaga

omenire

plamusride

unei

vieţi

descătusate,

în

care

o

vodniţă

 

d e

fier

a

înfăjptudt,

împotriva

rezisteajtelcr

dinauntru

şi

spiriituliui

sean-

dalizat

şi

spàœmînitat

al

luimii

întregi

de

dincoio

de

granite,

prdmeŒe

mar i

răsitur-

nari

şi

înfâptuiri

aie

comunismuliud.

Am

începutt

eu

cabinetul

de

lucru

si

eu

apartameaiiliui

lui

V.

I.

Lenin.

 

Toate

sînt

la

locui

lor,

neatinse,

aşa

ca

în

zàua

în

care

marele

om

le-a

parăsdt.

Şi

oondeiui,

şi

mapa,

şi sfeşnicud,

şi reeeptorui,

portretul

lui

Marx

şi

fila

calendarului

întoarsa

de

mina

lui.

toate

au

încremeniit

în

marea

liniste

în

care

pătrunzi

eu

frunitea

plecată.

Iţi

pare

pînă

ieri

s-a

kucrat

aei,

îti

pare

pasul

lui

iuite

şi

nervos

a r

puitea

răsuna

şi

acurn

pe

ouloar,

mina

lui

mică

şi

puiternică

 

a r

puitea

deschide

uşa

biroului

în

care

mersul

urît

ai

lumii

s^a

sehimbat

o

dată

penitru

totdeauna

şi

a

căpatait

o

nouă

şi

mare

demniitate.

 

Dacă

te

ouprinde

o

respeotuoasă

emoţde

cînd

pătruntzd

în

acest

cabinet

de

lucru,

emotia

ta

e

de

a&tă natură,

îşi

îngăduie

sa

se

aonesitece

ou

nesfftrşiită

dra -

 

INSTITUTgLUï

 

DE

1ST

 

www.cimec.ro

goste şi

d e Krupskaia , l a cîţiv a paşi , alătuţri. P e oanienii ced imai mar i ai nevoi e să-i iubest i

şi

o

omeneşte,

duioşie la

dimcolo de

vederea

nâaûvSi

aparitaimenit

ta

locuàt

ei.

de

Lendn,

de

sora

mici,

lui

de

adimdira'tia

şi stàima

penitnu

Odaàtle acestea

sfînta

simiplitate,

odai

de

cartiurari

care

nu

se

îimpovărează

eu

lucruiri

multe

şi

inutile,

care

au

sinrtit

nevoia

càte

unui

mie

obiect

fruimos,

gimgas,

în

preajma

lor,

bucătăirda

în

care

famdQia

lua

masa

de

obicei,

si

in

care

oescutele

despe-

rechiate,

fanfuoiile

curate,

faţa

de

masă

împăturită

aşteaptă

 

parcă,

fiecare

la

locul ior, ca marele om, care avea nevode penitru el însuşi

de atît de puiţin,

se

aşeze

la

cină

eu

famiiia

lui,

îţi

zugrăvesc

fidel

iimaginea

vieţii

de

ffiecare

 

zi

a

lui

Lenin

şi-ţi

uniplu

inima

de

o

dragoste

nesfîrşită

pentru

giganitull

a

cărui

inimă

a

cuprins,

la

lûndul

ei,

dragoste

pentru

toată

omenirea

şi

visuirti

 

de

belşug

pentru

ea.

Am

avut

impresia,

vizitînd

apoi

pavilionuil

„Cosmos"

de

la

Expozdţia

undonală,

am

făcut

pe

neştiute

un

drum

drept

de

la

clocotul

vuilcanulud

la

jerbele de

flacără

pură

aruncate

de

focuil

lui

nestins

pînă

la

car.

Printre

 

ma-

chetele

sputndcilor,

lunicilor,

rachetelor

eu

care

Uniunea

Sovietică

străbate

azi

necunoscuituil

ca

să-1

cunoască,

doua

piese

autentàce :

conteinarul

unei

nave-

Cosmos. Acolo,

adevăirate, poleit e ou ace l văzdu h p e car e miieni i de- a rîndu l ochiu l omuiuà 1-a

satelit şi capsula

rachetei eu care Belka si Strelka

au călătordt în

privit

eu

teamă,

ou

întrebare,

fără

să^l

poată

pătrunde.

Acolo,

la

un

pas !

Ou

respiraţia

tăiată v faci

un

lucru

pe

care

ştii

bine

nu

trebuie

să-»l faci

într-un

muzeu : întdnzi

mîna

care-ţi

tremură

şi

atingi

metailuil

rece.

A

fost

în

Cosmos !

Titov.

în

funduil

Asta

sna

pavilionuiui

petrecut

în

ruilează

iunàe,

doua

în

filme

zilele

scurte : calaitoriile lui

în

care

Nikolaev

şi

şi

Popovici —

Gagarin

fantasticele

păsări

visate

cîndva

de

Leonardo

da

Vinci

— nu

străbătuseră

încă

zide în sir, vorbind eu

pàrnîntuil,

oeruil,

ai

carui

îngeri

sînt

azi

ei.

Acuim,

în

octombrie, pavilionuil „Cosmos" trebuie

sa

se

fi

îmbogăţit

eu

iimagami

şi

piese,

făcute de mîna

omuilud

sovietic,

întoarse

dintre

stele,

de

sus.

Şd asta

e

numai

începutui ! CaMtoriiïe frumoase sînt totdeauna prea scurte. Atôt de repede a trecut. seara uiuitoare, petrecuită în sala cea noua de spectacole de la Kremlin, în sala uriaşă, aeriană, armondoasă ! Lacwl lehedelor, reprezentat de Balsoi Teatr, te fura acestui palat de vis, şi pauzele — petrecute în imenséle foaiere în care păitrundea de pretuitindeni kumdna albă a lungii seri de vară moscovite, în acest palat- clădit parcă în văzduh, nu pe pămînt, pătruns de văzduh, pe dimensiunile văz- duhului — te furau Lacului lehedelor. Atît de repede au trecut dipele petrecute în cabina lui Mordvinov, în care îmbrăţişam în acelaşi timp pe Regele Lear al acelei seri şi pe OtheMo cel neuiitat, si, repede ca fudgerull, ceasurile de calda în- frăţire traite în jurul unei mese, sub un umbrar colorât, în grădina Oasei Scrii- torilor, între blîmdul, profundull, fierbintele Salânski şi scînteietorul Stock !

 

în

TaHin,

capitala

Repuiblicii

estone,

am

fost

întômpinati

la

gară

de

doi

tovarăşij

un

barbait

vodnic, blond,

şi

o

femeie

eu

bucle

lungi, şatene,

eu

care

a

trebuit

ducem

o

adevărată

luptă

ca

sa

nu

se împovăreze

eu

prea

multe

din

bagajele

noastre.

Nu

le

înţelesesem numele,

pricepusem

doar

ne

primesc

din

partea

Uniunii

Scriitorillor.

La

hotel

abia

am

aflat

cine

sînt,

şi

izbucnirea

entuziasmulud

nostr u

cred

ca

în

prim a clipă

i-a

speria t

p e

ced doi

tovarăşi

car e

se

aflau

în

faţa

a

doi

străini

expansdvi

dincolo

de

orice

protocol.

Noi

ştiam

acum

pe

cine

avem

în

faţa

noastră.

Citisem

„Cartea

gheţurilor",

această

 

carte

plină

de

viaţă,

de

curaj,

de

optimism,

de

firesc,

de

poezie

şi

de

sensibiilitate :

Iuhan

Smuuil

şi

soţia

lui,

poeta

Debora

Vaarandi,

ne-au

deschis

porţile

de

loc

zăvorîte

ale

inimillor

lor,

si

zilele

pe

care

le-am

petrecut

la

Tallin

au

fost

presarate de întîlniri eu acesti scriitori plini de haz, ou aceşti oameni calzi,

care

început

văd

départe

o prietenie

şi

îndrăzneţ,

adîncă

şi

eu

acesti

oamend

sovietici

cărora

le

încMin

durabidă.

Vechiul

TaliMn

se

ridica

pe

înălţimea

unor

coline

la

maluil

mării.

fireşti,

la

de

Stră-

bunele lui ziduri fortificate, turnurile, bisericiile, străziie înguste eu case gotice

colorate şi înghesuite una lîngă aita, în acea îmbrătişare medievală

născuitâ

din nevoia de apărare, primăria eu turn, în care un mie muzeu înfăţişează

opère

de artă, vechi toate, sînt păstrate ca un giuvaer într-o cuitie eu care se umblă

2

www.cimec.ro

ou

parcu<rile şi blocurile lui strălucitoare, eu bulevarde largi şi, dincolo de ele, marea

ou grtijă. De sus, de pe terasele fartiificatiilor,

se

vede

noul

aras

de

jos,

de opal

a

nardului,

portul

ou

vase

şi

catarge,

ceţurile

diaifane,

iairguil.

 

O

veche

legendă

estonă

spune

în

laouil

Ûlemiste,

vecin

ou

Tallmul,

trăieşte

un

moşneag

care

iese

din

când

în

oînd

vadă

dacă

oraşul

e

gâta,

pentru

ca,

în

ziua

când

va

fi,

să-1 înece. Legenda

e

vie

şi

azi,

TaHiinul

se

clă-

deşte

mereu,

se

înfrumuseţează

şi

se

întinde,

pentru

vrednicul

popor

eston

ştie

a

înoremend

e

tot

una

ou

a

fi

cuprins

de

apele

mofrţii.

 
 

în

vila

frumcasă,

aşezată

la

poalele unei

coiMne la margdnea

araşuiui, a

lui

Iuhan

Simuul,

în

înoăperile

ei

largi,

luiminoase,

care

ogMndesc

în

armonia

lor

ceva

din

cugetul

stăpânilor,

am

putuit

aprecia

în

amănunt

frumuseţea

mobilelor

care

se

fabrică

la

Tallin.

Aici

 

e

unul

dàntre

celé

mai

importante

centre

de

indusitrde de

mobilă

din

Uniunea

Sovieticaj

de

mobilă

modernă,

eu

linii

simple

şi

nobàle,

potrivite

ou

cladirile

de azi, liniare

şi

simple

şi

ele.

Cînd

peste

restul

lumii

coboara

seara,

peste

Tallin

ooboară

o

altă

zi,

de

altă

culoare,

ou

altă

transparenţă.

E

noaptea

ailbă

a

nordului.

Tonurile

de

aur

ale

zilei

pier,

în

albul

apelor

ei

pătrund

alte

ape,

albăstrui,

clare,

şi

întune-

rioul

oél

ou

fum

şi

ou

funingine

în

el

nu

vine

niiciodată.

Amurgul

e

alb

pînă

în

zori,

cînd

soarele

toarnă

din

nou

în

el

miere

şi

trandafiri.

Marea

înereme-

neste, imens

safir.

Suib acest

cer

străveziu

şi

înalit,

Talldnul

îşi

desenează

turnu-

riiie de

umbră

;

pe

el, Toomas, oşteanul de fier

de pe turnul

.primariei

vechi.

stă

ou

halebarda

ridicata

în

vesnioa

lumină

şi

mosneaguil

din

Ulemtiste

a

împietrit

acolo,

în

fundiul

apelor

cenuşii,

pentru

zgomotul

marelui

şantier

de

con-

struictie

care

e

oraşul

nou

ajunge

neourniat

pînă

la

el

şi

îl

sperde.

Şi mai

départe înca, Leningrad,

Tartu,

Riga,

Kiev, siluete

de oraşe,

chipuri

de oameni, imagini dintr-^un muzeu, toate cîte au pătruns

o data pentru

totdeauna

în

depăşesc

despre

s-o poţi reda

marii

omagiu

inima ta, ou dreptul pe care-1 au asupna ei frumosul,

de

împlinirile omenesti

margini,

toate

căror

profunzàme

ai

sa aduci

care

imagindile

vrea

un

limditele

care

ai

stiuite

vrea

sa

şi

deschid

mai. scrii,

perspective

toate

ochilor tăi

fără

imaginile

în

a

în scris roiesc

ţări

de

la

în faţa

în

cliipa în care vrei

rasant,

Marele

Octombrie.

www.cimec.ro

Lncia

Demetrius

^U

Teatrul Tineretului

OCEANUL" DE AL. STEIN

Leopoldina

Balanuţa

(Anecika)

Gh.

Ionescu-Gion

(Platonovj

www.cimec.ro

>*»■>■■-CLA».,,.

0

locurile libère din repertoriu

£

pîese bune şi cosmeticâ

regizoralâ

9

regizori şi actori

£

mode şi fetişuri

în cuşeta

lui din vagonul

de turneu

al Teatrului

ds Comédie

eu Celebrul 702,

Radu Beligan

şi-a adus o parte

din universul

preocupărilor

sale :

cărţi, pies^.

ziare,

revistc.

întins

pe

pat, eu

o piesă

in faţă,

citea foarte

preocupat.

Citeam

amîndoi, la

ărcpt vorbind,

acelaşi

lucru :

o

piesă

originale

nouă.

După

ultima

replică

par-

cursă,

e

în

picioare,

cuprins

de

un

entuziasm

contagios.

A

şi

văzut

tcxtul

in

spectacol,

a intuit

problemele

montării :

 

Va

fi

un

greu

examen

pentru

actori,

dar

şi

mai

greu

pentru

regizor.

E o piesă de cioeniri puternice între caractère puternic conturate. Orice artificial de regie e de prisos. O invitaţie la profunzim© şi discreţie. Ştii oeva — porneşte el pe alt ton — cred că de mult a sosit vremea să vorbim mai puţin şi să facem.

devenit aproape o t~adiţie ca o

■stagiune să fie deschisă prin declaraţii solemne, să se anunţe planuri îndrăzne!e de montări, să se facă îmbietoare promisiuni în ce priveşte prcimovarea de piese, mai ades originale, promisiurii cărora li se rezervă eel poiţin două-trei locuri libère. E ridicol, ba chiar este semnul unei anume superficialităţi, să-ţi marchezi zelul animator într-ale dramaturgiei originale printr-unul sau mai multe semne de îmtrebare puse pe o lista de piese.

în schimb, mai multă treabă. Vezi dumneata, a

Maliţie ?

 

Poate.

Oricum,

nu

gratuită,

pentru

semnul

de

întrebare

atît

de

stă-

ruitor de prezent în unele repertorii are valoarea acelui semn de circulaţie P€

care-1 poţi vedea

le iasă ceva neaşteptat în cale. Eu nu pot crede că o strădanie reală de-a lungul stagiunii privind pregătirea repertoriului viitor poate avea ca rezultat o solemnă rezervare a unui loc liber pe lista eu pricina. Faptul acesta trădează mai degrabă lipsa de preooupare. luarea prin surprindere a secretariatelor literare. Iar dacă ai cumiva intenţia să mă întrebi cum o să arate stagiunea, amînă-ţi curiozi'tatea pôina în iulie viiteir, cînd, oricum, va fi mai uşor să tragem conduzii, decît, acum. să-i identificăm jaloanele.

dupa

pe şosea, destinât să atragă atenţia şoferilor că s-ar putea să

fie

oare

atît

de

greu

de

préfigurât

?

ma

încumet.

Judecînd

listele

de

piese

pe

care le-am

consultât,

mi-am

dat

seama

unora

dintre

reper­

torii

le lipseşte

toemai

spiritul

contemporan,

dezpre

care ne place

vorbim

atît.

E în

aceste

repertorii

un

énervant

instinct

de

conservare

şi

imitaţie,

o

vinovatà

lipsă

de

contact

eu

ideile

şi

problemele

de

viaţă,

atît

aie

lagărului

nostru,

cît si

aie oamenilor

înaintaţi

de

pe

dite

meridiane.

5

www.cimec.ro

Teatrul,

oglindà

a

vremii

lui,

nu

pare

să-şi

justifiée

 

pretutindeni

la

noi

aceasta

denumire,

destinaţia

pe

care

o

arâta

încă

acum

cîteva

veacuri

marele

Shakespeare.

Poate

ar

trebui

 

ne

întrebăm

din

nou :

vrem

sa fie

teatrul

nostru

o

tribunâ

de

la

înălţimea

căreia

se dezbat

problème

 

capitale

de

viaţă

şi

se

face

educaţia

estetico-ideologică

CL

spectatorului,

sau

o

ramură

a

artei

ce

anevoie

fine

pasul

eu

zilele

noastre ?

 

Piesele

cad în

sarcina

dramaturgilor,

dar

teatrul,

 

cred

eu,

este

dator

să-i

determine

a scrie

pentru

nevoile

scenei

de

azi,

aie

publicului

de azi,

în

spiritul,

eu

mijloacele

şi

pe

problemele

impuse

de

viaţă,

fără

uite

o clipà

o

piesă

nu

bineînţeles,

se

poate

naşte

între

fără

altele,

cunoaşterea

atît

la

cunoaşterea

şi

u

vieţii,

cît

respectarea

si

tehnicii

a

scenei.

scrisului

refer

ad,

dramatic.

 

Te întrerup

îmi

face

semn

Radu

Beligan.

— Ai

neglijat

un

amănunt

de

lac

de

lepădat :

talentul.

Nu

e

de

ajums

cunoşti

problemele

vieţii

şi

vrei

le

pui

în

gura

unor oameni sub forma

de dialog. E nevoie să

le

transpui

într-un

conflict

dramatic

care

sintetizeze

tot

ceea

ce

este

caracteristic

în

modul de

a

gîndi şi acţiona

al oamenilor

nostri,

iar

acest

lucru

trebuie

emo-

ţioneze,

înalţe

sufleteşte

şi

spiritualiceşte,

convingă

şi

sa

capete

valoare

exemplara.

Aceasta

este arta.

Cunoscători

ai

problemelor

ce mérita

a

fi

discuta te

de pe scenă

am

întîlnit, dar

esecul

încercarilor

lor,

ca

autori,

se

datora

fragili-

tăţii

talentului

lor.

Am

întîlnit

şi

oameni

talentaţi

care, de

asemenea,

au

esuat,

din lipsă

de cunoaştere

a

lumii

în

care trăiesc.

Pentru

teatrul

nu

poate

con-

vinge pe nimeni despre nimic dacă

nu

se serveste de arta

sa. Exemple

nu

vreau

dau.

Nu

sîntem

la

ceasiul

bilanţurilor.

Dar

ţin

precizez

ca

lupta

pentru

calitate

nu

este

o

exigenţă

estetizantă,

ci

o

condiţie

vitală

a

manifestării

scenei

noastre.

Lupta

pentru

bunul

gust,

de

asemenea,

nu

este o

pretenţie

rafinată,

ci

un imperativ

al

artei.

E

uşor

invoci

un

limbaj,

să-i

spunem

colorât,

să-ţi

înzestrezi

eroii

eu

nişte

apucaturi

verbale

şi

gesticulare

pe

care

oamenii

nu

le

practice din

decenţă,

şi rîd de ele, apărîndu-se,

ca

crezi

ai

produs

un fapt

de artă.

E mai greu

însă

distilezi din

amalgamul

de manifestari

aie

vieţii

de

fiecare

zi

pe celé demne

fie

exemplare,

şi

prin

ele

sa

 

pledezi

şi

convingi

de

frumosul

şi

poezia

clipelor

noastre

de

viaţă.

Nu

este

de

ajuins

sa

ai

talent

şi

cunoşti

viaţa,

ci

trebuie

cunosti

şi

condiţiile

specifice

scrisului

pentru

scenă, ca

realizezi

o

bună

piesă.

nu

uităm

în

această

privinţă

exemplul

marelui

nostru

Caragiale.

Operaţii

cosmetice

asupra

pieselor

am

văzut

în fel

şi

chip.

Nici

una

dintre

acestea

însă

nu

cred că

a

izbutit

ascundă

vieille

con­

génitale

aie

uneia

sau

alteia

dintre

lucrările

dramatice,

ci

doar

convingâ

de

zelul

neobosit

al

unor

regizori

şi

actori

în

greaua

îndeletnicire

de

cosmeticieni

de piese. Şi

lucrul

nu

este

nici

în

favoarea

piesei, nici

a

teatrului.

eu atît

mai

puţin

a

spectatorului.

Lupta

pentru

calitatea

spectacolului

trebuie

înţeleasă,

în

primul

rînd,

ca

o

luptă

pentru

piese

bune.

al

căror

mesaj

fie

exprimat

în

termenii

artei

scenice.

Spectacolul

revin

la firul

întrebării

mêle

cade

în

sarcina

oame-

nilor

de teatru,

actori,

regizori,

scenografi,

eu

toţii

laolaltă

 

chemaţi

transpună

scenic

textul

bineînţeles,

lacel text

cu

calităţile

elementare

pe

care

le

reven-

dicaţi adineauri.

Credeţi

că spectacolul

de

azi,

privit

în

ansamhlul

manifesterilor

noastre, reflecta

un

spirit

contemporan,

este

expresia

unei

colaborări

armonioase

ce

concură

la

realizarea

lui ?

— Din celé ce spuneam adineauri este evident că unele spectacole din

stagiunile anterioare aveau ab initio o carenţă : un text primit

fără exigenţă, transpus eu condescendenţă şi nu arareori eu compatimire, căutîn-

du-se a se pune accentul pe tot ceea ce ar putea sustrage spectatorul de la ele-

montari scenice — textul. Cînd însă acesta „a stat", a

avut adică acele calităţi ce-1 făceau în mod real să devina baza spectacolului, şi cînd privirea regizorală. cea scenografică şi cea aotoriceascê îl aveau mereu drept

călăuză, am fost martorii unor realizări remarcabile. Penciulescu a dovedit aceasta

, turbat, Dimiu, în îndrăzneala. Acestea, împreună cu alte montări pe texte din dramaturgia universală, cum ar fi de pildă Copiii soarelui, pusă în scenă de Liviu Ciulei, Şvejk în al doilea râzboi mondial, realizat de Giurchescu, Orfeu în infern, montât de Moni Ghelerter, Secundo, 58, la Teatmil de Stat din Biraşov, şi altele sînt spectacole care se disting prin aceea că au fost realizate prin actori, ideile fiind purtate de ei ca fauritori ai unor caractère de adîncă semnificaţie pentru peisajul uman, pentru lupta de idei dusă de dramaturgi. Nu întîmplător sînt considerate drept celé mai izbutite spectacole aie trecutei stagiuni. Pentru că,

în Prietena mea Pix şi De n-ar fi iubirile

Cennescu, în noua montare a Mielului

mentul vital al oricărei

stagiunea sau

6

www.cimec.ro

stîmit

de ele părea să indice un mare succès, celé pomenite şi eventual altele de aceeaşi

factura

despre

spre deosebire de altele, de o reuşită parţială

dupâ

le văd,

mine, chiar

au

dobîndit

dacă

ecoul

eu