le at x"niianuarîe 1964 (anul IX)

:est numâr :

AFETA
VÂZUTÀ
esâ în 3 a c t e
12 t a b l o u r i ) www.cimec.ro
 teatrul
Nr. 1 (anul IX) ianuarie 1964
REVISTÀ LUNARÀ EDITATÀ
DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURÀ SI ARTÀ
ŞI DEUNIUNEASCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R m
ŞTAFETA NEVĂZUTĂ
Piesă în trei acte
(12 tablouri)
de Paul Everac 1
Traian Şe Imam
MIROIU, GORE — ŞI „ŞEFUL"...
„Şeful sectorului suflete" pe scena Teatrului de Comédie . 43
Florin Tornea
ANGLIA LUI FALSTAFF — MÂŞTI ŞI OAMENI
„Nevestele vesele din Windsor" pe scena Teatrului National
„I. L. Caragiale" 50
Mira Iosii
JALNICA LUME FÂRĂ MINUNI
«Nora* pe scena Teatrului National ,,I. L. Caragiale" . . . CO
B. Elvin
IDEI $1 PERSONAJE IN TEATRUL LUI HORIA LOVINESCU 65
CU COSTACHE ANTONIU
despre el şi despre alţii...
(Interviu de Al. Popovici) . . . 69
Ion Pavlescu
IN CÀUTAREA FIRESCULUI ARTISTIC 75
I lie Grămadă
ORGANIZAREA ŞTIINTIFICÂ A CREAŢIEI 79
Niki Atanasiu
AUREL BARANGA LA 50 DE AN1 83
Valeria Ducea
TEATRUL POPULAR: ARTÂ NOUÂ 81
MARI FIGURI ALE TEATRULUI ROMlNESC DIN TRECUT
Ion Marin Sadoveanu
ION NICULESCU (1863—1917) 37
CRONICA SPECTACOLELOR 89

Coperta I : Stela Popescu in „Pagini alese din revista de altădată"

— Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (Fotografia : v
Hedy Lôliler)
Coperta IV : Dem. Rădulescu in „Nevestele vesele din Windsor"
de Shakespeare — Teatrul National „I. L. Caragiale''
Desene: SILYAN şi ILEANA BRATU

REDACŢIA ŞI ADMINISTRATE
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9- Bucureştl - T e l . 14,35.58
Abonamentele se fac prln factorll postal) şl of f ci Ne postale tin Intreaça ţară

PREŢUL UNUI ABONAMENT

15 lei pe trel iunl, 30 lei pe şase lunl, 60 lei pe in an
www.cimec.ro
Pi 0584

de m u L EVERAC
.
D t r t ,im I www.cimec.ro
P E R S O N A J E L E :
Anghel Dobrian,
Margareta Dobrian.
Elena Tatu,
Ing. Anton Giurcâ,
Ing. Mirrea Sorescu
lng. Romulus Iliescu,
Constantin Boboc,
Vasile Săvoiu,
Dumitru Iacob,
Spiridon Sturzu,
Onoriu Chirileanu,
Teodor Pa tu lea,
Eufrosina Istrătoiu,
Ieronim Orzea,
Nioolae Irimia,
Emil Adiaeonesei,
Petre Stogu,
Dochiţa Nedelea,
Gheorghe Pleşa,
Minodora Teică,
Marin Venif.min,
Ion Stoica,
Serretara
Alti muncitori şi
functionari
Acţiunea se petrece în zilele
B U
Cabinetul directorului unei intreprin-
deri ioarte moderne. Birou, masâ lungâ
de şedinţe. La masâ stau vreo doispre-
zece oameni, se); de resortiri şi servicii.
La birou c e allô directorul Anghel Do­
brian, alâturi de Romulus Iliescu, din
partea direcţiei générale din minister,
şi de Constantin Eoboc, de la regiunea
de partid. Şedinţa e pe siîrşite. Vor-
beşte directorul.
Scena 1
DOBRIAN (37 de ani, impunâtor, plû-
cut. serios) : Aşadar, tovarăşi, cred
că ra-aţi înteles, toti. Am nevoie
numai de oameni care să mă ajute
director
soţia lui, cliimistă
şeia laboratorului
şeiul serviciulai tehnic
de la département
instructor la regiunea de partid
prim-secretar al raionuïui de partid
prim-secretar al regiunii de pa'tid
secretar al organizaţiei de bazà
şelul aprovizionàrii
şeîul oiielului jundic
muncitori
preşedintele sindicatului
portar
noastre.
1 efectiv, fiindcă (apâsat, persuasiv)
trebuie să punem odată pe picioare
această fabrică ! Şi o vom p u r e !
Mă bucur de angajamentele pe care
le-aţ: luat ai<~i, de fată eu tovarăşii
de la minisler şi de la regiune; dar
să ştiti că le voi contrôla eu străş-
nicie. Este neîngăduit, tovarăşi, ca,
după aproape un an de zile, procesul
tehnologic să meargă încă aşa de
inégal. Ştiu, e şi o vină a fostei
conduceri : ea şi-a primit sanctiunea.
Dar dumneavoastră, care ati fost
cadre de bază şi pînă acuma, nu
socotiti că a sosit momentul să în-
cepem eu totii împreună o altfel de
muncă, mai organizată ? Au fost şi
unele performante foarte bune, ino-
v^tii neaşteptate. Dar au fost şi grave-
2
www.cimec.ro
 rămîneri în umiă, care nu se pot
toléra eu nici un prêt. Tovarăşi nu
amemnt pe ràmeni. Cer însà fiecăruia
dintre dimneavodslră un efort sporit,
o deplină conşiiintă. Să se termine
odatâ eu diui iciile, eu ncpunctuali-
tatea, eu phmbările fără rost. Să se
termine odatà eu deconturile gen
Matei Vasile... (Prezintâ un decont.)
Poftim ! Malci Vasile, optsprezeee
zile la Bucureşti şi noua la Timi-
şoara... Vă î n t i o b : pentru c e ?
J U R I S C O N S U L T E PÀTULEA (cu /u-
mâtate de voce) : Avea o simpatie
la Timişoara.
DOBRIAN (dupa o privire ironied) :
Simpatie ! ? Ei bine, tovarăşi, nu I
Nu decontez. Şi nici nu mai tolérez
tot felul de plecări nejustificate.
ŞEFUL DE SERV1CIU CH1R1LEANU
(tot încet) : Şi tovarăşul director Vel­
cescu era tot timpul pe la Bucureşti.
Cred că a mîncat jumătate din depla-
sări. (E sîsîit de vreo doi sa nu mai
întrerupâ şedinţa.)
BOBOC : De-aia a şi ajuns ce-a ajuns.
(Unii sînt curioşi să ştie ce-a afuns
Velcescu. Alpi surîd aptobator-iionic.
Vreo doi ràmîn serioşi.)
ILIESCU : Aeuma şi le-a mîncat pe
toate, (Citeva zîmbete.)
DOBRIAN : Pe tovarăşul Velcescu are
cine să-1 veritice. (Calm, precis.) Dar
de dumneavoas.tră mă voi ocupa eu.
(Unele zimbete se topesc.) Voi tn-
cerca să îndrept greşelile de pînă
acum, să îmbuiiătăţim condiţiile de
muncă şi de viată ale salariaţilor
noştn, sâ imràm într-un alt ritm de
productie... Inceputul a şi fost făcut.
Deşi sîntein impreună de numai trei
săptămîni, am bucuria să vă anunţ,
tovarăşi, pe baza fişelor de labora-
tor, că am ajuns aproape de granu-
latia normale (rumoare aprobativâ)...
la 76 la sută deocamdată I Nu e mult,
dar e un început bun, promitător.
ILIESCU : Chiar foarte bun. Opt luni
de zile s-a lucrat la 60 la sută !
PÀTULEA : Noi ce puteam face, la
Juridic, tovarăşe director?
CHIRILEANU : Sau noi, la Aprovizio-
nare ! ?
DOBRIAN : O fabrică e un organism
viu, tovarăşi. Tcate părţile ei sînt
răspunzătoare de intreg. Noi nu pu-
tem merge pe linia sectară : pînă
aicea e Juridicul şi de aicea e Teh-
nicul, treaba lui. (Cu elan.) Noi tre-
buie să simtim în sufletul nostru
fiecare părticică din fabrico asta.
Iată ce cer eu de la voi. Cine crede
că nu poaie să pună suflet, tot su­
www.cimec.ro
fletul, s-o spună de pe acuma. Ne
face un serviciu dacă ne spune.
Dar cine vrea să meargă înainte, să
nu-şi crute eforturile ! Statul nostru,
ipartidul nostru aşteaptă de la noi
să n e facem datoria. Şi ne-o vom
face 1 Asta este. (Se aşază.)
ILIESCU (se iidicâ): Tovarăşi. două
cuvinte am de spus. Tovarăşul Do-
brian a fost destul de limpede. După
celé pe care le cunoaşteti, după mă-
surile care s-au luat pe plan admi-
nistrativ, ministerul — direcţia gé­
nérale — are convingerea că şi
această fabrică va ajunge, în sfîrşit,
să răspundă încrederii care s-a pus
în colectivul ei. Deşi e o fabrică
mică, de gradul doi, ea are totuşi
o rentabilitate foarte mare. Statul
nostru a cheltuit bani cu aducerea
şi cu montarea ei. Este prima oară
în istoria ţării noastre cînd se va
produce în această ramură şi, de
altfel, chiar pe plan mondial e o
ramură mai mult sau mai putin
noua, în devenire. Aveti oameni
buni, minunaţi — folositi-i. Cei care
n-au fost buni au plecat. Poate mai
sînt şi altii, tovarăşul director va
aprecia. Noi avem încredere în to-
varăşul Dobrian, îl cunoaşlem, ştim
că este capabil. Dînsul a lucrat pe
linie sindicaiă, a lucrat şi pe linie
de partid, e un om expérimentât, un
inginer serios. în trei saptămini s-a
văzut pe unde a trecut. (Aprobâri.)
Dacă n-ar fi decît înfălişarea curţii...
CHIRILEANU : Şi cantina, tovarăşe
Iliescu I
BOBOC : V-aduceti aminte cum era
cantina cînd se plimba tovarăşul
Velcescu pe la Bucureşti ? !
ILIESCU : In curînd o să înceapă
reconstruirea halei a doua... aţi primit
acreditivul, nu ?
DOBRIAN : L-am primit.
ILIESCU : ...şi atunci o să se poată
lărgi şi g r upul social.
PÀTULEA : O să facem echipă de
teatru !
ILIESCU : O s-o puneti pe tovarăşa
Tatu să joace... Ce ti-ar plăcea să
joci, tovarăşă chimistă ?
ELENA TATU (32 de ani, calma, se-
rioasà) : Nu ştiu... să vedem...
CHIRILEANU : în echipa de dansuri,
că dansează bine.
ELENA (cu puţmu iritare) : De unde
ştii, tovarăse Chirileanu ?
ILIESCU : Aşadar, tovarăşi : dacă în
trei săptămîni această fabrică a putut
să-şi schimbe înfătişarea, însemnează
că exista initiativă, că exista rezerve
 de elan şi că în curînd vetf putea
anunta partidului şi guvernului suc-
cese în productie. Ar fi timpul, to-
varăşi. Noi ştim că tehnologia e
foarte complicate., dar avem fabrici
eu tehnologii şi mai complicate, care
merg din plin. Totul se poate învăta,
aşa-i, tovarăşe Sorescu ? Tovarăşul
inginer Sorescu face parte din prima
promotie care a studiat această ra-
mură la politehnica din Bucureşti.
SORESCU (24 de ani, deschis, simpatic,
ager) : Ultimii doi ani.
ILIESCU : De-aceea, ministerul 1-a re-
partizat aici să consolideze colectivul
do specialişti. Avem nevoie de cît
mai multi tineri de felul acesta.
Tovarăşul director îi va créa condiţii
bune de viată şi de muncă, bineîn-
ţeles şi xăspunderi.
SORESCU: Bineînteles.
ILIESCU : La anul o să vă mai dăm
doi sau trei inçineri.
DOBRIAN : O să ne creştem şi noi
aici.
ILIESCU : Tovarăşi, atît am avut de
spus. Munciti eu dragoste, lichidaţi
greşelile... aveti tot sprijinul. Tova-
răşe Boboc, vrei să spui ceva ?
BOBOC : Tovarâşi, eu n-am nimica de
adăugat decit atit că întreg comitetul
regional de partid şi tovarăşul prim-
secretar Iacofo personal acordă o
atentie mare acestei problème. Aţi
auzit că alte întreprinderi noi merg
bine. Unele foarte bine, excelent.
Asta de ce nu poate să meargă eu
toate sectoarele la fel ? Unde e pie-
dica ? Trebuie găsită şi smulsă, to-
varăşi, altfel regiunea se face de
ruşine. Atîtia bani aruncati... de ce?
Ca unii să-şi facă mendrele, chefuri,
mereu p e la Bucureşti, şi în timpul
ăsta fabrica, utilajul ăsta nou, foarte
perfect, dădea rebuturi peste rebu-
turi. (Unele proteste suide.)
ILIESCU : Să nu exagerăm.
BOBOC : Nu exagérez, tovarăşi ! Fi-
indcă nu mă refer numai la pro­
ductie, unde au fost şi rezultate
onorabile, deşi nu la inăltimea aştep-
tărilor, mă refer şi la oameni. Au
fost unele rebuturi, tovarăşi. N-am
fost atenti. N-am luat lucrurile din
vreme. Tovarăşul Enache, care era
secretar de organizaţie de bază, nu
corespundea. N-a ştiuţ să se orien-
teze, a lăsat lucrurile să meargă la
întîmplare. S-a sesizat de unele fapte,
dar era tirzm. Oamenii au réclamât,
s-au primit multe reclamatii la raion,
şi chiar şi la noi la regiune. Au fost
acuzatii destul de grave. Acel tova-
4
www.cimec.ro
răş Velcescu făcea tot felul de promi-
siuni, dar eu alţii era rău, dur. Oa­
menii au plecat. cînd ar fi putut să
rămînă, să învete o meserie. Ce a
făcut tovarăşul Enache? S-a mărginit
la rapoarte, mecanic, dar n-a pus în
discuţie pe tovarăşul Velcescu :
— stai, bie, ce faci eu oamenii
ăştia ? Unde îţi pierzi noptile ? De
ce nu întăreşli colectivul ? De ce a
plecat Marghitan ? — Vedeti, tova-
răşi ? Şi multe ultele. A préférât să
lucreze sectar. fără organizatie. De-
aceea, tovarăşul Enache n-a mai fost
reaies.
PÀTULEA : S-a şi mutât, miercurea
trecută.
BOBOC : S-a mutât după ce a avut
şi o sancţiune, tovarăşi, pe Unie de
partid. Da, acum o lună, tovarăşul
Sturzu cunoaşte. (Sturzu dâ din cap.)
Tovarăşul Sturzu e şi el nou în mun-
ca de secretar, şi vorba aia...
STURZU (40 de ani, calm, pondérât,
atenl la toate iără să para, zîmbet
Un) : „Sita noua cerne bine." (Des-
hndere.)
BOBOC : Cam aşa. O să fie un ajutor
de nădejde pentru tovarăşul Dobrian.
Şi apoi, mai sîntem şi noi. Veniti
ori de cîte ori aveti greutăti serioase,
tovarăşi. Bineînteles, treceti şi p e la
raion. Spor la muncă !
DOBRIAN : A vorbit toată lumea ?
Atuncea nu mai prelungim, am ter­
minât. (Lumea se scoală.) Tovarăşii
care au problème eu mine, le stau
la dispozitie peste un sfert de oră :
Sorescu... tovarăşul Giurcă...
CHIRILEANU: Şi eu am, tovarăşe di­
rector.
DOBRIAN : Bine, Peste un sfert de oră.
(les toţi, eu excepţia oaspeţilor şi
a lui Sturzu.)
SORESCU (leşmd) : Hai băietii !
Scena 2
ILIESCU : A mers destul de bine.
Trebuie luati în mînă de la început.
(începe sa se îmbiace.)
BOBOC : A făcut rău şi pezevenghiul
ăla de Velcescu. S-a înconjurat de
vreo doi-trei, şi-a créât o gaşcă...
DOBRIAN : Ce s-a aies de el ?
BOBOC : Naiba sà-1 ia... anchete... cine
ştie unde l-o fi pus. Era om să-i dai
pe mina o întreprindere ca asta ? !
Nici măcar membru de partid. (Se
duce sâ-şi ia mantaua.)
STURZU : Era candidat.
BOBOC : O Unea aşa eu candidatura
de cînd ? I
 ILIESCU : L-o fi pus undeva, nu moare
el. Că-i băiat cu caite. (Lui Dobrian.)
Te-ai aranjdt cu totul ? Cu locuinţa ?
Sotia de ce n-a venit la şedinţă ?
DOBRIAN : Ed na e şefă de serviciu...
stă pe post de laborant. Şefă e to-
varăşa Tatu.
ILIESCU (privindu-1 cu inleles) : Deo-
camdată. (Dobrian e jenat de aiuzie,
pe care se iace câ n-o priccpe.) Uite
ce e, tovarăse Dobrian, nu te sfii.
Ai intentia sa te debarasezi de ci-
neva, crezj câ e un altul mai util —
fii operatlv ! Aici nu e vorba de
Popescu sail de Ionescu, e vorba
pur şi simplu de o ramură eu o mare
pondère industrială. Am importât fa-
brica — intr-un an, doi, vrem să
exportăm piodusele. Aşa se pune pro-
blema. înteleçji ?
DOBRIAN : Sigur că înteleg.
ILIESCU : Destul rău ne-a făcut Vel-
cescu, şi acoliţii lui. Şi sînt convins
că mai ai in fabrică oameni care-1
regretă.
STURZU : Sînt.
DOBRIAN : Aşa-i totdeauna.
BOBOC : Giurcă, cle pildă, ai văzut cum
a stal cînd a venit vorba de vechea
conducere. Nici n-a zîmbit, nici ni-
mica.
STURZU : Nu prea zîmbeşte do obicei.
BOBOC : Apoi cu oamenii care nu ştiu
să zîmbească e neclar, ti-o spun eu.
Si nu-i că nu ştie să zîmbească. în
fiecare searâ era bot în bot cu Vel-
cescu. Sindrofie, muzică... Acolo, cum
ştia ? Fii ateat cu el.
ILIESCU : Mai aies că e la Tehnic.
Si răspunde şi exact de sectia a treia,
unde scîrtîie.
*> BO~OC : Poate nu întîmplâtor.
k
DOBRIAN (zimbir.d) : Eh, s-au cam
terminât poveştile cu sabotaje, to-
varăşi.
ILIESCU : Cine vorbeşte de sabotaj ?
Treaba stă mai simplu : este intere-
sat un om care a lucrat cu Volcescu
să demonslreze că a lucrat luni de
zile prost şi câ so putea lucra mai
bine? înseamnă să se discrediteze
pe el însuşi.
. DOBRIAN : Şi atunci ?
ILIESCU : E mult mai bine să demon-
strcze : n-a putut celălalt director,
nu poate nici ăsta. Mă rog, „conditii
obiective"... Şi îl disculpa oarecum
şi pe prietenul lui — înteleçji ?
. DOBRIAN (rezervat) : înţeleg, dar nu
cred. Giurcă munceşte...
ILIESCU: Dar tre ba stă. Sau, mai
exact, a stat. O strançjulare mică la
el şi i-a încurcat pe toti.
5
www.cimec.ro
BOBOC : Vezi că răspunzi de el, to-
varăşe. De fiecare om răspunzi.
ILIESCU : Ei, noroc şi sănătate. Duc
veşti bune, asta e important. Cînd
i-oi raporta tovarăşului adjunct Raicu
că s-a mai dezmortit aici, să vezi
ce vesel o sa fie ! Ţine la dumneata,
ştii cum ! ? Mi-aduc aminte cînd spu-
nea în consiliu : .Am un om care o
să facă treabă bună, curătenie géné­
rale. Pe Anghel Dobrian." (Mai con­
fidential, în timp ce Boboc e mai
incolo.) Tovarăşul adjunct Boghiu,
care 1-a sustinut pe Velcescu, e pe
punctul să piece în altă muncă. -
(Prieteneşte.) Nu ne faci de ris,
aşa-i! ?
BOBOC (apropiindu-se de Dobrian): Să
trăieşti. O să vină şi tovarăşul se-
cretar Săvoiu de la raion pe la voi.
(Din uşă.) Mă oameni buni, sper că
articolele aléa proaspete de la ga-
zeta de perete nu le-ati pus numai
de hatîrul nostru, ai ?
STURZU : De trei săptămîni le schim-
băm la fiecare cinci zile, tovarăşe
Boboc. lnainte, aproape că nu ştia
nimeni la noi că exista gazetă de
perete.
ILIESCU : E bine că eşti însurat, tova-
răşe Anghel. O sa ai mai puţine ne-
plăceri pe aici decit... altii. (Boboc
şi Hiescu ies, conduşi de Sturzu.)
Scena 3
DOBRIAN (din uşâ) : Ce e, tov?>răşe
Orzea ? Vrei să stai de vorbă cu
mine ? Păi parcă am mai vorbit
o data.
ORZEA (insistent) : Trebuie să mă
asculti, tovarăşe director.
DOBRIAN : Poftim. Intră. la loc. Spune.
(Orzea se asază demn si tace, eau-
tîr.du-şi cuvinteie.) Fumezi ?
ORZEA : Multam. Am pipă. (Scoate şi
îr.deasâ pipa cu o mînâ tremurindâ.)
DOBRIAN (iiindcă Orzea tace): Mai
sînt cîteva zile de frig şi vine pri-
măvara.
ORZEA : Vine la cine vine. Pentru
mine n-o mai fi primăvară nicicum.
DOBRIAN : De ce vorbeşti aşa ?
ORZEA : Ştii dumneata de ce vorbesc.
Ori nu ştii ? !
DOBRIAN : Văd că eşti în putere, să-
nătos... Ai să ai zile linişlite, ai să
te odihneşti.
ORZEA : Da, 6a, aşa-i. (Dlntr-o d:tâ.)
Apoi d?că-s în putere, de ce ai dat
cu mine ca şi cu o cutie de chibri-
 tu ri goală ? îs în pu ter e, ca să ma
zvirli ?
DO-RIAN (calm dar énergie): Stai,
tovaraşe Orzea, nu deraia. Nu te-a
zvîrlit nimeni. Ai ieşit la pensie
conform legii. Legea e făcută pentru
toată lumea.
ORZEA : Cum ai venit dumneata, cum
m-ai perijionat.
DOBRIAN : Penrru că aveai vîrsta.
ORZEA : Aveam vîrsta şi pe vremea
domnului Velcescu. El de ce nu m-a
pensionai?
DO RI AN : Il pu veşte. Dacă a comis
Velcescu o ilegalitate, nu insemnează
câ trebuie s-o comit şi eu. Eu tre-
buie să mă orientez după legi, pri-
cepi ? Eu trebuie sa repar aici ce-au
stricat altii.
ORZEA . Dii. da — să repari... Eu am
stricat aici, aşa-i, toată fabrica ? De
mine nu rrergea. Acuma merge. A
ieşit hîrbul, qata ! Aşa-i ?
DOBRIAN (mai cald) : Te înteleg foarte
bine, moş Orzea. Nu pot să fac ni-
mic, crede-mă.
ORZEA : El m-a tinut aici, la sectia a
treia, cea mai gréa, apoi dumnezeu
ştie cît m-am strâduit zi şi noapte I
Mai bine stătearn dracului la noi şi
nu mai veneam aci niciodată, să mă
faci de rîsul lumii. să dai eu picioru-n
mine. Crezi ca eu nu mai pot meşteri
ce meşteresc altii ? Nu mai sînt bun ?
DOBRIAN : Eu nu ţi-am spus că nu mai
eşti bun, tovarăşe Orzea.
ORZEA : Dar paşaportul mi 1-ai dat,
aşa-i ? ! Mi-a zis Popan cînd a plecat :
haid.3 mă acasă, lasă-i sărăciei, că
şi aşa azi-mîine te scoate. Zic : ba
nu mă scoate. Ba te scoate, zice, că
eşti adus de Velcescu, ca şi mine.
DOBRIAN (eu un început de nerăb-
dare) : Dumneata nu întelegi că n-are
nici o legătură, că exista o hotărîre
a Consiliului de Miniştri care regle-
mentează situatia dumitale? Nu vrei
să pricepi ?
ORZEA (mormăind) : Hotărîre... Da'
dacă ai avut lipsă de mine puteai
să mă tii — aşa scrie în hotărîre.
(Dobrian tace. Orzea, eu o voce
joasâ, timbiaiâ de durere reţinutâ.)
N-ai avut. Dumneata n-ai avut lipsă
d e mine. (O pnuzâ.) Cînd am stat
eu directorul Velcescu trei zile sub
planşeu să puaem la punct tacheţii,
dumneata unde ai fost ? Venit-ai să
ne vezi ? (Montindu-se.) Cînd bătea
yîntul aci-n mlaştină şi noi descărcam
ţamburii eu mina şi stăteam pe burtă
să vedem cum îi montează, fost-ai,
domnu' director ? Te gîndeşti dum­
www.cimec.ro
neata că în zidurile astea e toată
sănălatea mea ? Aşa să ştii 1 Toată
reuma care am iuat-o a:i am luat-o.
(Lăcrimeaza.)
DOBRIAN : Te rog să fii liniştit. moş
Orzea.
ORZEA : Liniştit fii dumneata, dacă
poti. Câ m-ai facut să nu mai am
nici o haznă de nimic.
DOBRIAN : Ai sa te odihneşti de toate
ostenelilr.
ORZEA : Dracu' să se odihnească, nu
eu ! Vai, doamne. şi în prima zi cura
^m-arn uitat de eu drag la d u m n e a t a !
Iaca a venit om bun — încă le-am
spus şi la altii : îi om bun, nu vă fie
frică. Dobrian. nii-i cunoscut numele,
că am avut unul în companie eu
mine, de la Simien, în 1916, tot
Dobrian îl chema, om grozav. Dum­
neata poale eşti neam eu el, dar nu
semeni... (Olteazâ adinc.)
DOBRIAN (destul de mişcat) : Ce să
;
fac ? Nu semân.
ORZEA (dupa o clipû) : De ce te porţi
aşa eu mine? Ce ti-am făcut să mă
lepezi ? (Fourte cald.) Ai luat legea
aceea în brate. şi-mi dai eu ea în
cap. Nu te uiţi că aş mai putea
mişca şi eu... Nnmai aci, la dumneata
în birou, imi Iremură degetele. asa
să ştii, la lucru nu-mi tremură ! Nu
te uiU că ar mai fi de învăţat de
la mine !...
DOBRIAN: S-o luăm şi altfel atunci,
tovarăşe Orzea : dumneata ai fost
adus aici de Velcescu, ca un cadru
vechi, eu experienţă. De unde te cu-
noştea, treaba lui. Eu am înteles
că te-a adus ca să-i înveti şi pe altii
secrelele meseriei dumitale. E just ?
Ai avut leafă bună, dar treabă n-ai
rea făcut, să recunoaştem cinstit.
f n orice caz, copiii ăştia tineri n-au
învătat mare lucru de la dumneata.
De ce ? Pentru că te-ai ascuns de ei.
Ai venit eu mentalitatea meşterului
care îşi tine secrelele, ca pe vremea
patronilor, să nu i le fure nimeni.
(Intră Sturzu şi se aşazd.J Dar asta e
o întreprindere socialistă şi un regim
socialist. E o diferentă.
ORZEA : Pe tcvarăşul Sturzu cine 1-a
învătat la compresor ?
DOBRIAN : Va să zică puteai. Atunci
trebuie să trag concluzia ca n-ai
vrut. Sectia dumitale a mers cel mai
prost în toată fabrica, o ştiu toţi.
Din cauza ei s-a produs stagnarea.
ORZEA : Tovaraşul Velcescu m-a adus
tocmai ca să...
DOERIAN : Tovarăşul dumitale Vel­
cescu te-a adus ca să iei unsprezece
 luni leafă bună, eu sporurl, să-ţi poft
face o peasie rumsecade. Asta este.
Ai împlinit şi lunile, ai o pensie
aşa cum ti-ai dorit. Ce mai v r e i ? l
O adresă de multumire? Ţi-o facem.
Şi acum Le rog să ne laşi, că mai
avem şi allo treburi. (Sunâ. Apare
Secretara.) Să taci te rog o adresă
în care fabrica...
ORZEA (violent) : Nu-mi trebuie adresa
voastră !
DOBRIAN (violent şi el) : Nici mie
nu-mi trebuie teatrul dumitale I Ai
înteles ? (Secretara, speriată, s-a re-
tras. Dobrian se strâduieşte să se
calmeze.)
STURZU (împăciuitoT, blind) : Tovarăşe
Orzea. a venit vremea să te bucuri
d e linişte. Ai meritat-o. Lasă să-şi
încerce şi altii puterile. Zici că ţi-e
dragâ fabrica. (îl bate pe umăt.)
ORZEA (potolil, indurerat): Mă gîn-
desc că dumneavoastră „mai aveti şi
alte treburi", dar eu, eu nu mai am
nici una. (Ceilalfi tac. Cu un accent
impresionant.) Mă gîndesc că toate
sporurile şi hălăduirile tărişoarei
àstia s-or face de azi înainte fără
m i n e ! Aşa-i, tovarăşi ? (Privirea lui
Dobrian puică at spune : tu ai vrut-o.
în la(a acestei priviri, Orzea se
opreşie.. e gâta să mûrturiseascà ceva,
se leline, din mîndrie.) Bună ziua I
(lèse. Cei doi rămin o clipă în ta-
cere.)
SECRETARA (anunţă timid): Tovarăşa
Istrătoiu.
Scena 4
DOBRIAN (aprobă din cap, tovarăşa
intrà) : Ce veste, tovarăşă Istrăţoiu ?
E secret ?
ISTRÀTOIU : Nj-i secret, tovarăşu'
director, tovarăşu' Sturzu ştie.. Abo-
namentul acela, tovarăşe Sturzu, păi
cind mi-1 dati, frale, că uite anul de
cînd bat drumul după el, două rîn-
duri de pingele mi-am rupt suind
scara.
DOBRIAN: Ce abonament ?
STURZU : Stă la trei staţii de acl şi
vine cu trenul. Vrea să-i plătească
fabrica drumul.
ISTRÂŢOIU : Pâi sigur, tovarăşe di­
rector, alţii cum vin aduşi cu auto-
buziil ? Tovarăşul Velcescu mi-a
promis cînd i-am pus problema :
„Lasă, fată, că se face". Văzui cum
se făcu.
STURZU : A plecat tovarăşul Velcescu.
7
www.cimec.ro
ISTRÀTOIU: Pâi da, şi eu plătesc
mereu din pungă. Ce să fac, să mă
duc după el ? Să dea întreprinderea
banii. Daca luam piime, plalcam de
la mine, nu mai aveam nevoie. Că
tot aşa ne-a promis, cà ne da prime.
Şi prime s-a făcut. „Lasă că luna
viitoaie, că luna ailaltă..." Ce să mal
las ? ! De-aia am venit la dumnea-
voaslrâ
DOBRIAN: Să vedem dacă ai dreptul.
ISTRÀTOIU: Ce drept ? Nu vin în
fiecaie zi la fabrica ? Àsta e dreptul.
De la încoput viu. Altii au plecat,
s-au dus naibii, eu m-am măritat aici
în a treia comună, n-am vrut să
părîiscsc locul, deşi nu-s născută
p-aici ; m-am luat dupa promisiunile
tovarăşului Velcescu. Acuma, vorba
aia, cred că s-a terminât cu „sa
vedem". De „să vedem" sint sătulă.
DOBRIAN : Adică să plălesc eu ce-a
promis Velcescu, da ?
ISTRÀTOIU : Păi stai, tovarăşe direc­
tor, câ eu n-am venit la dumneata
să-mi dai din buzunar, eu am venit
la fabrică să-mi rezolve şi mie. Cine
e director să-mi rezolve.
DOBRIAN (enervindu-se) : Va să zică
să vă dau şi primele din urmă pe
care vi le-a promis, aşa e ?
ISTRÀTOIU: Stati, tovarăşe director,
n-o luati aşa.
DOBRIAN : Păi nu vezi ce vorbeşti T
Va să zică tot ce-a apucat să promită
un demagog înaintea mea trebuie să
împlinesc eu ! ? Nu aşa, tovarăşă.
lmi pare rău. Te duci la oficiul ju-
ridic, vezi dscà ai dreptul şi, dacă
ai dreptul, ti se plăteşte. Asta este.
Şi nu mă mai amesteca pe mine în
castronul lui Velcescu, care U-a pro­
mis. Dacă nu ti-ar fi promis, poate
n-ar fi acuma undo este. (Istrăţoiu
iese dczamâgitâ. Secretara bagû capul
să anunţe pe altcineva, dar directorul
îi lace semn sâ-l iase pu\in.)
STURZU : E dintre muncitoarele celé
mai bune.
DOBRIAN (aprinzind o figarâ) : Se
poate. Dar eu nu sint aici executorul.
testamentar al lui Velcescu. la spune,
tovarăşe Sturzu, omul ăla nu se
tinea decit de prostii ? Păi cum a
rezistat atîta ? Nu 1-au reclam.it?
STURZU : Ba da. In prima perioadă i
s-au făcut o multime de denunturi.
DOBRIAN: $i ?
STURZU : Si nimic.
DOBRIAN : De pildă, ce i s-a récla­
mât ?
STURZU : Unii au scris că e foarte
aspru, că nu se pot împăca cu aspri-
 mea lui, Alţii, că nu le dă ajutor
să-şi aducă lemnele, nu se intere-
sează de ei.
DOBRIAN : Ce aspru ? ! Eu văd că a
adus doi babalici aici şi că făcea
fel de fel de promisiuni pe care nu
le tinea.
STURZU : Şi eu promisiunile astea au
fost alte reclamaţii.
DOBRIAN : Enache acela nu avea nici
un fel de influentă pozitivă asupra
lui, nu putea să rezolve?
STURZU : L-a réclamât şi Enache că e
afemeiat, că mîngîie fetele tinere.
DOBRIAN : Si le mingîia, într-adevăr ?
STURZU : Aşa se zice. L-ar fi prins
cînd ar fi mîngiiat-o pe o fata, Do-
chita Nedelea, eu care ar fi avut
ceva. Si mai pe altele. Le mîngîia
pe obraz, fâră nici o jenă. Dar eu
nu 1-am văzat. La secţia mea n-a
venit decît de doua ori într-un an.
DOBRIAN : Halal director ! în schimb,
pe la fete toată ziua !... (Sună.)
SECRETARA : Tovarăşii Giurcă, So-
rescu şi Chirileanu.
STURZU : De mine mai e nevoie ? Mă
duc putin prin sectii. (Chirileanu
intră, Sturzu iese.)
Scena 5
CHIRILEANU (usor aferal): Tovarăşe
director, am plăcerea să vă anunţ
că au sosit materialele pe care l e
aşteptam de atîta vreme. Deocam-
dată, avizeie.
DOBRIAN : Bravo !
CHIRILEANU (prezentind la semnâ-
turà nişte hîrtii şi tamponînd mereu
cerneala) : ïnseamna că aţi păşit eu
dreptul. Am a \ u t bucluc mare eu
ele, în fiecare zi telefoane, adrese.
Probabil că vă iubeşte cineva de la
directia gênerală (vâzind privirea lui
Dobrian) — am glumit. In ultima
vreme eram disperat. îmi dădusem
chiar demlsia de doua ori. Do cînd
ati venit dumueavoastră, am mai
prins curaj. Ait stil. Şi oamenii sînt
parcă nlţii. Sigar ca mai sînt încă
multe de făcut, dar principalul e că
s-a pornit. Am scris o corespondentă
pentru presa centrais, am un văr
care lucrează acolo — o să se bu-
cure toti. Am scris mai de mult şi
nişte notiţe critice la adresa fostei
directiuni. Am v m t s-o ajutăm, nu
s-a putut. A o i m sînt convins că vom
avea numai rezultate bune de anun-
ţat. (O pauză mică.) Ştiu că în cu-
rind se va da în (olosintă al doilea
8
www.cimec.ro
bloc al fabricii. O sărbătoare care
mérita să fie semnalată în presă.
Mai aveţi ceva eu mine?
DOBRIAN: Nu.
CHIRILEANU: Decontul lui Matei ră-
mîne va să zică neonorat.
DOBRIAN: Cred că am spus o data.
(Chirileanu se inclina mulţumit şi
iese. Sunâ. Secretara intră.) Tovarăşul
Sorescu. (Secretara dă din cap. Intră
Sorescu.)
Scena 6
SORESCU: Pronto!
DOBRIAN : Ei, cum te simţi ? (îi face
semn să ia loc. îi oieră peste birou
o ţigară.)
SORESCU : Luaţi mai bine de la mine.
Sînt daneze. De la danezul ăsta eu
maşinăriile. Stă la hotel eu mine. Ieri
i-am încăltat pantofii din greşeală.
lntîi s-a supărat. Zic : „lasă, mă frate-
miu, că în materie de calitale de pan-
tofi putem să vă dăm lectii". Seara
1-am învătat table — pe un Mur-
fatlar. „Ei, şefule, ce zici?" Ce să
zică ? I se descleiase limba. în prima
zi, cică, nu-i plăcea nimica. De ieri a
început să-i plaça. „Să vezi munci-
toarele noastre, băiatule — zic —,
şi pe urmă să vorbeşti. Da' ce-i eu
pîrlira aia de maşină de la trei —
o poticnirăti?" Dădea şi el din umeri,
rîdea. Am auzit că ăia care au fost
înaintea lui erau cam scoitoşi. Ăsta
măcar rîde, e simpatic.
DOBRIAN : Dumneata cum te-ai aco-
modat ?
SORESCU : Cum să mă acomodez ?!
Mi-a spus o păsărică că-mi dati o
casă eu baie de faiantă, telefon direct
eu Bucureştiul şi vedere spre litoral.
Am motoreta, mă duc unde vreau.
DOBRIAN : O să ai unele problème
aici.
SORESCU: Lasă să fie! Mi-am făcut
şi transferul la U.T.M. La sindicat
mi-au dat să răspund de asigurările
sociale. Vorba aia : sînt asigurat
acum,
DOBRIAN : Trebnie să scoatem fabrica
din nişte impasuri.
SORESCU (entuziast) : Tovarăşe direc­
tor ! De ce am învătat cinci ani. de
ce a cheltuit slatul bani eu mine?
Ii dăm bătaie n r r ^ ! Dumn^avoas'.ră,
nou-născut, ca sa z i e m aşa, eu nou-
n^scut Mă tin după d.imn^avoastră.
DOBRIAN : Este sectia aia a treia, c-^re
scirţîie de la începutul începutuluL
SORESCU : li venim noi de hac, tova-
răşe director. Ştiu, povestea eu injec-
torii, m-am infoimat. Vîscozitatea de-
ficitară, granulaţia deficitară. O să
vedem. Nu vrea să meargă măgăoaia,
îi dâm una, să tuşească. Mi-am adus
toate cursurile şi manualele, stivă.
Am şi liteialură străină. Mai joc o
tablă eu danezul, îl mai înghesui cu
contractul să mai pună şi el minuta,
dacă ştie. Dar şi fără el, tot o dibă-
cim. (la o scrurnieră de pe masa direc-
torului.) Asia e de la Vitrometan, de
la Médias. Frumoase lucruri fac, p e
cinstea mea ! (O învîrte de doua ori
în mînâ, o scapă. Dobrian il urmà-
reşte, cîntări.ndu-1 aient ) O ră facem
şi noi în branşa noastră la fel. Sînteţi
căsătorit? (Foarte simpatic, deloc
obraznic.) Mi-e să nu mă găsească
şi pe mine ceasul rău pe-aici, să bat
în... Vitrometan.
DOBRIAN (se scoalâ, îi dû mina, il
conduce spie uşă) : îmi pare bine că
eşti dispus.
SORESCU : Ce altă treabă am, tovarăşe
director ? Deocamdată, lclsati-mă să
mă orientez trei-patru săptămîni.
DOBRIAN: Două.
SORESCU: Doua. Vă salut. (Simpatia
lui Dobrian, după plecarea lui So-
rescu, are o nuanţâ întrebătoa^e.)
SECRETARA : Tovarăşul inginer Giurcă.
(Dobrian se întunecâ. Da din cap sa
intre. Se aşazâ la bitou, gâta de
luptă.)
Scera 7
DOBRIAN : Ce-ai de gînd, tovarăşe
Giurcă ?
GIURCÀ (e un moment surprins câ di-
rectorul „ştie" ceea ce toemai vrea
sà-l anunţe -, dar, vâzîr.d figura con-
centraiâ c lui Dobrian, ezitâ) : Nu în-
teleg întrebarea.
DO~-RIAN (interpreteazâ altiel ezitarea
lui Giurcà) : Te-am întrebat ce gîn-
duri ai. Eşti dispus să cîştigi partida,
alături de mine ?
GIURCÀ (pentru care cuvîntul partidă
e echivoc) : Ce fel de partidă, tova-
răşe director ?
DOBRIAN : Dumneata pentru ce fel
de partidè crezi că eşti aici ?
GIURCÀ : Eu am vtnit la damneavoas-
tră ca să vă c°i...
DOBRIAN (întreiupîr.du-l) : Nu ai venit
dumneata la mine, ci te-am chemat
eu.
GIURCÀ : Nu cred... lovarăşe director.
www.cimec.ro
DOBRIAN (retinîndu-şi mînia, sună Se-
cretara -, ioarte sever) : Nu 1-ai che­
mat pe tovarăşul inginer Giurcă dum­
neata ?
SECRETARA: Am telefonat la biroul
tehnic... (Dobrian dû din cap, Secretara
iese.)
GIURCÀ : Probabil nu eram acolo.
Venisem să vă cer...
DOBRIAN (nervos) : înainte de a-mi
cere dumneata, am să-U cer ou cîteva
lucruri, tovarăşe inginer. Ai auzit
cred foarte bine, la şedintă, ce anga-
jamente s-au luat. Şi dumneata ţi-ai
luat, dacă nu mă înşel. Aş vrea să-ţi
fie foarte clar, tovarăşe inginer, că
sînt dispus sa inaugurez o noua pe-
rioadă in viata acestei fabrici. Crezi
că îmi poti da ajutor în direclia asta,
sau nu ?
GIURCÀ : Dumneavoastră ce credeti ?
DOBRIAN : Eu te intreb. Cu angaja-
mentele formale să ştii că s-a termi­
nât, tovarăşe Giurcă.
GIURCÀ : Nu aveţi de unde şti dacă
e formal sau nu.
DOBRIAN : S-au mai luat angajamente
aci, şi dumneata ţi-ai mai luat pro­
babil. Tovarăşii care au fost înde-
părtati şi-au luat şi ei angajamente.
E foarte uşor să-ti iei angajamente
din vîrful limbii.
GIURCÀ : E foarte uşor să vorbiti, to-
varăşe director, din vîrful limbii cu
mine, înainte de a cunoaşto fabrica.
DOFRIAN : Dumneata cunoşti probabil
fabrica, dar nu mă cunoşti pe mine.
I{i atrag atentia că e absolut necesar
să mă ajuţi. E şi în interesul dumi-
tale, de altiel.
GIURCÀ (demn) : Cunosc şi argumente
mai serioase decît acest interes, to-
varăşe director.
DOBRIAN : Am văzut după rezultatele
de pînă atum. (Ironie) Nu se poate
spune că nu 1-ai „ajutat" şi pe Vel-
cescu...
GIURCÀ (roşu) : Vă rog să-mi îngă-
duiti să vă spun că nu primesc ironii
de la nimeni.
DOBRIAN (ceva mai domol, fiindcă
demnitatea lui Giurcà nu-i displace) :
Ascultă, tovarăşe Giurcă, nu umbla
cu vorbe mari. Eu rlec de la premisa
că eşti un orn cinstit, capabil, dar
că ai fost probabil împiedica* să lu-
crezi de fosta conducere... (Acest ar­
gument întpàciuitor e insotit de o
mica ur.dà ae ironie ascunsâ in ochii
directorului.)
GIURCÀ (mai încet dar Ioarte clar) :
Nu e adevărat.
DOBRIAN fve-xat de încdpôtînarea lui DOBRIAN (strigînd dupa el): Se
Giurcâ) : Ce nu e adevărat ? Că eşti aprobă demisia ! N-am nevoie de im-
cinblit şi capabil ? perlineuti aici ! (Giurcâ a ieşit. Do-
GIURCÀ (vrea sa sarfl, dar se stàpî- brian rumine o clipâ hotărit. După
neşte) : Fosta conducere nu m-a îm- care pared it pare râu. Apoi se
piedicat sa lucrez. stringe din nuu şi sunà énergie Secre-
DOBRIAN : Dar atuncea îţi semnezi tarei.) Cheamà-J pe Sorescu. (Se-
propria incapacitate, nu vezi ? (Cu o crelara iese. CUeva minute, Dobrian
mişcare dh simpatie, cu oarecare cal- se plimbă agitât prin camera. Se
dura.) Tovarăşe Giurcă, de ce nu vrei duce la uşâ.) L-ai chemat? (Secretara,
să întelegi cà lin să ajung )a un loarte timotatâ, aratà câ da.)
acord eu durnneata, în favoarea bunu-
l'ii mors al fabricii ? Vechea condu­ (Sorescu vine alergind, transpirât ca
cere, poftim, nu ţi-a dat un concurs dupa o cursă sportivû.)
suficient... DOBRÏAN : Pre'ei serviciul tehnic de
GIURCÀ : Mi-a dat un concurs foarte la tovarăşnl Giurcă. Ocupi o garso-
larg. nieră în biocul B.
DOBRIAN (blind) : Nu-i faci nici un SORESCU : S-d facut. (Face un stînga-
serviciu tovarăşului Velcescu, presu- împrejur puţin curaghios şi iese. Di-
punînd că eşti nrieten cu el. Comisia rectorul işi aprinde o tigarû. tn uşă
de aici s-a pronuntat. a apârut Sturzu, care priveşte şi nu
GIURCÀ : Eu am fost ajutat de tova- • zice nimic.)
răşul Velcescu.
DOBRIAN (caruia i se urea din nou CORTINA
sîrqele lu cap) : Cum adică, durn­
neata conteşti ceea ce a stabilit co­
misia ministeriald ?
GIURCÀ • Comisia a stabilit efectele şi T A B L O U L 2
unele cauze.
Laboratorul fabricii. tn halate albe,
DOBRIAN (dezlànluit). SI care sînt Elena Tatu, şela laborutoruiui. si Mar-
dupa dumneala cauzele? Sînt „objec­ gareta (Eta) Dobrian, sof/a directorulul.
tive", nu-i aşa ? De ce taci ? Se vede în plar.ui securd mai pot interveni la-
clar în ochii dumitale : sînt „cauze borante, dit, tigumtie. Celé doua iemei
obieclive". (hormidabil.) Nu, tovarăşe lucreazà concentrât, iără sû-si vor-
Giurcă ! Sui care sînt cauzele? Men- beascû.
talitatea învechită, dezmătul, dezor-
dinea astea sînt cauzele ! Oameni
care îşj fac de cap aci, ingineri care Scena 1
bat apa în piuâ, care pipăie femeile
în loc să pipàie maşinile, astea sînt ELENA : Clorhidratul e la durnneata ?
cauzele. Nu trebuie să fii mare filozof ETA : Da. Am nevoie de el.
ca să le descoperi. Vechiul din men- ELENA : Ia-ti, te rog, intr-o sticlă mai
talitdtoa oamernlor. Si ai numai 33 de mică.
ani. Si la 33 de ani tara ÎU dă p e ETA (cu neplàcere) : Să-mi termin întîi
mînă tot ! (Pololindu-se progresiv.) reactia. (O mica pauzâ.)
Ce ai venit sa-mi ceri ? ELENA (vûzitul cû intir/ierea se pre-
GIURCÀ (inchumdu-se in sine): Dum- lungeşte) : în timpul ăsta, Sofia stă.
neavoastră m-ati chemat. ETA (uşor iiitatâ) : Nu pot să între-
DOBRIAN : UUe, nu fi nici durnneata rup. Am început un lucru, trebuie să-1
ironie cu m;ne, ştii ? Eşti eel mai termin, nu ?
putin îndreptâtit să fii ironie. ELENA (stăpînir.du-se, dâ un tel de dis-
GIURCÀ : Venisem pentru altceva. pozifie generalâ) : Se vor repartiza
Acuma va ccr un singur lucru : să-mi reactivii pe loruri de experimentare.
dati drumul să plec din fabrică. ETA (intrerup:ndu-şi lucrul, nervoasâ) :
DOBRIAN : Vrei să pleci ? Poftim ! (întinde sticluţa.)
GIURCÀ (înăbuşil) '■ Nu vreau. M-ati ELENA (calm siăpinit) : Te rog să con-
silit sa" plec. tinui. (Dar Etc lasâ totul si. vizibil
DOBRIAN: Eu ?! Va să zică, ajunge surescitatà, se duce la geam şi pri-
s<1-ti pretind sd-ţi faci datoria pînă veşte alarâ, cprinzindu-şi \igara.
la rapăt, sa cîştigi o partidă tehnică... Elena se aşază la locul ei şi îi con­
GIURCÀ (bruscj : Vă las s-o cîştigati tinua rcacfia.)
dumneavoastră, omul nou. Bună ziua. ETA (se intonree) : De ce te amesteei ?
(Pieacă spre uşă, iritat.) ELENA c Cred că am dreptul, nu ?

10
www.cimec.ro
ETA : Dar o semnez eu.
ELENA : O scmr.czi dumneata şi cu
mine. Cel pu Un aşa ar trebui. Dacă
nu ai ebiiza de o anumită calitate.
ETA : Te rog sa PU insinuezi nimic. Am
să-i spun directorului că faci mereu
aluzie la fapiul câ-i sînt sotie.
ELENA : Dacă e principial, o să rezolve
lucrurilu.
(Imra Giurcă, eu figura descompusă.)
Scena 2
ELENA : Ce e, Toni, ai fost ? (Giurcă dă
din cap.) Şi »e-a refuzat ? (Giurcă
tace.) Nu vrea să-ti dea locuinţă ?
GIURCĂ ; Mi-am dat demisia.
ELENA {rumine slupefiatâ) : T u ? Ti-ai
dat demisia, tu ? (Giurcă încuviin-
ţează. Pauzû.) Şi ce ai de gînd să faci?
GIURCĂ : Sa plec.
ELENA : Bine, dar... nu se poate. (Pri-
virea lui arcta câ se poate. Ea in­
sista.) Nu se poate, Anton I (Din dis-
crefie. Eta s-a reiras mai încolo.)
GIURCĂ : Şi lofuşi. Aici e exclus să
mai rămîn. S-ar spuno că din cauza
mea nu se realizeazâ planul.
ELENA (sărind arsû) : Cine a spus-o ?
Dobrian ? (O vede pc Eta.)... Tovarăşul
Dobrian ?
GIURCÀ : Aşa voia să înteleagă.
ELENA : Mă duc la dînsul !
GIURCA : St.ii. N-are rost. Eu tot plec.
O să văd cu ce fac.
ELENA : Şi... atunci ? (Sensul e inllm,
se uità jenatâ împrejur.)
GIURCÀ ffrâmintindu-şi miinile): L e n a -
nu so podte să rămîn in conditia asla,
întelege-mâ. Voiam sa . sci fim amîn-
doi împliniti, să avem posibilitatea
să... mă rog, sa credem in noi, în
faptele pe care le facem... în viito-
irul nostru, al tău, al meu... Nu pot
să stau, aşa, umilit, jignit — nu în-
telegi ?
ELENA (foarte greu) ; Ba înţeleg.
GIURCÀ : Eram foarte sigur că... lèse.
Eram sigur. In ziua in care ieşea, pu-
team să vin la tine să-ti spun...
ELENA : Taci. Nu aici.
GIURCÀ : In situa lia asta, nu pot să-ţi
spun nimic. Nu am dreptul. Sînt
sigur că mă aprobi.
ELENA : Eram aşa de convinsă că se
rezolvă ! Că te duci la el şi-ti dă
apartament. De-aia nici n-am mai ce-
rut pentru mine, nu m-am inscris pe
tabel... Vrei să vorbim diseară, să
vedem ce e de făcut ?
GIURCÀ : Nu. Vreau să plec imediat.
Trebuie. Nu mai pot răsufla.
11
www.cimec.ro
ELENA (Jovitd în adîneui iiintei ei) :
Aşadar, tu vrei să pleci... ?
GIURCÀ (tràqind-o mai alâturi, cu pa-
timà retinutô): Lena... (Se uità jenat
la ceilalli, la aerul prozaic al locu-
lui.) Lena, nimeni nu-ti poate lua
locul... orice s-ar intîmpla.
ELENA (dureras). In memorie... cred şi
eu. (Cu o vehemenfû subilà.) Toni,
dar nu se poa'.e sa pleci, nu e corect
să pleci '! (li e ruşinc de gindul că
1-ar putea solicita ea pc el.) Decît
dacă ...pleci din cauza mea.
GIURCÀ (o imbraţişează, ca un pro­
test) : Nu ! . .Cum poti să crezi asta ?
Cum? Lena! (O slringe lingù el. Cei-
lalfi işi lac de lucru, jenaţi. Eta pri-
veste itonic, laid sa audă nimic.)
ÉLËNA : Atunci... dacă îmi spui un cu-
vînt, un singur cuvînt... (El tace, ca
un om cumpànit.) De ce nu-l spui?
(A ieşil din imbrăţişarea lui.)
GIURCÀ : Tu ştii că nu-mi place să
vorbesc. (UHindu-"e imprejur.) Ne-am
făcut de ri». (Mai stau unul in faţa
celuilalt, asa, un timp. Apoi Giurcă
se retrage.)
ELENA (la uşâ) : Inseamnă că şi-a pus
in gînd să-i scoită p e toti colabora-
torii lui Velcescu. (Incercind să glu-
mească.) Să-mi găseşti şi mie un loc
unde te duci.
GIURCÀ : Lena, ce frumos a fost aici I
Ce greu a fo.->t ! Şi ce frumos 1 Ai
s-aştepti ? (O toagà, dar numai din
ochi.)
ELENA: Nu. Ce s-aştept ?
GIURCÀ : Zàu că n-am putea fi ferl-
citi acuma. Am fi doi învinşi care se
consolează unul pe altul. Nu crezi
aşa ? (Ec. M din cap, aprobindu-l
silit. El lèse. Ea rumine o clipà in-
doitû. Fetclc o privesc cu compa-
siune. Se intoarce la retorte.)
ELENA : Fetelor, unde e benzolatul de
potasiu ?
(Mai mulle fete se reped sâ-i dea
sticluţa Ea tour t.à subslanfu in epru-
betâ, incercind sa lie impasibilû. Mina
îi tremurà. A ridicat eprubela în sus
s-o priveased. Din partea ceatallă se
apropie Eta cu un zimbet jenat, care ar
putea sa lie de inţelegere femininû. Va-
zînd-o zîmbind, Elena scapă retorta. Se
scoală, îşi scoale haiatul şi iese.)
O LABORANTÀ (dupd ce Elena a ieşit):
Mizerabilul !
O FEMEIE DE SERVICIU: La pierdut
nopţile a fost bună. Acu n-o ia, că-i
mai bătrînă cu un an...
CORTINA
T A B L O U L 3
Cabinetu] diieclorului. De cîteva clipe
au i nti at trei muncitori : Irimia Nico-
lae, Adiaconezei Emil şi Stogu Petre.
Prirr.ii doi s:nt tineri, Stogu abia a trecut
de 30 de ani.
Scena 1
DOBRIAN : Cred că ştiti de ce v-am
chemat, băieţi ! (O mică linişte.)
IRIMIA : Ştim. Ca să ne spuneti că
trebuie să ne dăm toată osleneala. Şi
să găsim buba.
DOBRIAN (zîmbeşte surprins de cît de
user pare rolul lui) : Asa !? Ei, vedeti
că ştiţi ?
IRIMIA : Şi să ne ridicăm tot mereu
calificarea în niuncă.
STOGU (iâcîndu-i semn): Lasă. Poate
că tovarăşul director are altceva să
n e spună. (întoarce spre Dobrian o
iaţă îr.grijorată.)
DOE RI AN : Uite ce bine ştie Irimia,
vezi ? Vezi că ştie lectia ? Păi dacă
ştitf, băieti, de ce n-o aplicati ? De ce
marna naibii numei sectia voastră
merge ca melcul ? Toate sectiile merg
mai bine ca a voastră, absolut toate.
Ce, ei mănîncă altceva la prînz? Le-a
pus mă-«=a piper în scăldătoare?
Hai cà vă pun şi eu, vreti ? Sînteti
trei şefi de tură zdraveni, ia te uită
ce obraz roşu are tovarăşul Adiaco-
nesei.
ADÏACONESEI (oarecum ruşinat) : Păi,
dacă am stat in pădure mult, tovarăşe
director !...
DOBRIAN : Ce făceai in pădure ?
ADÏACONESEI : La metri. Tăiam eu
joagărul. Asta făceam.
IRIMIA : Eu am fost agricultor, tova-
răşe director. Adică, tatăl-meu. Eu
mai mult fàceam cărăuşie, că el s-a
schilodit înlr-o zi. Şi pe urmă a dat
caii şi eu am venit aicea.
DOBRIAN : Voi ştiti, măi, că aveti pe
mînă utilajul c?i mai perfecţionat din
lume?
IRIMIA : Stim. Păi am făcut cursuri
pînă ne-am învătat. Si din ce am mai
văzut şi de la altii.
STOGU : Parcă ăia numai eu de-astea
trăiseră ?! ...Am învătat. Am mai luat
şi de la meşter, pe unde a fost mai
uşor.
IRIMIA : A făcut cursuri, tovarăşul
Velcescu şi eu tovarăşul Giurcă, eu
noi. A fost cam greu.
STOGU : Eu, toverăşe director, pot să
spun că neam de neamul meu n-a
12
www.cimec.ro
tinut o şaibă in mînă, sau o bielă.
Dacă am fost oitri... Noroc c-am apu-
cat acu' la bătrinete...
DOFRIAN (zîmbind) : Ai treizcci de
ani ?
STOGU : Treizeci şi unu am avut in
toamnă, merg pe treizeci şi doi. Păi
aici au venit băieti de douăzeci de
ani şi de optsprezeec... ce credeti ? La
început a venit tot felul de adunătură.
Pe urmS, s-au răzletit ei.
IRIMIA : Cine a avut dragoste să înveţe
meserie a ramas.
STOGU : Păi la început n-a fost ca
acuma. A fost al dracului de tot.
ADÏACONESEI : Umbla după ei tova-
răşul Velcescu ca un capcăun, să-i
ţie la respect. Că n-am aia, că n-am
aia... Lasă că o să aveti de toate. Ce,
au crezut ? Au întins-o, i-au făcut
panorama... L-au réclamât, unii.
STOGU (fûcindu-i semn) : Taci, mă !
(Directorului.) Ei, fiecare eu păcatele
lui, parcă nu sliti cum e ?
IRIMIA : Noi am btat, ne-am văzut de
treabă.
ADÏACONESEI : Am avut şi ajutor,
ne-au dat tovarăşii cărti.
IRIMIA : Ne-am ridicat şi nivelul ideo­
logic.
DOBRIAN: Fratilor, toate bune. Ce
facem eu sectia a treia, a voastră ?
De ce nu dati randament ?
STOGU : Tovarôse director... (Celor-
lalţi.) Stati si vorbesc eu. Noi eu
trup şi suflet sîntem legati do fabrica
asta ; vorba aia, pe ea o avem, ea ne
e mamă şi tată. Vreti să ne dati afară,
eu va spun : nu e just.
IRIMIA (protestînd) : Da' tovarăşul di­
rector n-a vorbit de dat afară — ce
ti-a venit ? (Stogu, ca mai expérimen­
tât, spune eu mimica : lasû, câ ai sa
vezi tu 1)
STOGU : Ma rog, cum o fi, dar n-ar fi
just. E adevărat că sub tovarăşul Vel­
cescu ne-am ridicat, dar însă noi ori-
cum am fi făcut treabă...
DOBRIAN : Stati, băieti, să ne înte-
legem. Eu vreau să ştiu : sînteţi voi
în stare să asiguratf creşterea randa-
mentului sectiej a treia prin propriile
voastre puleii. sau nu ? Asta mă inte-
resează.
IRIMIA: Sigur că sîntem!
DOBRIAN: Pentru că, dacă nu, tineti
toată fabrica în loc. Şi cîştigati şi voi
mult mai putm decît altii din alte
sectii. Vă convir.e aă cîştigati putin ?
Poate în altă sectie vă iese dublu.
Eu nu vă cer un răspuns acuma. Gîn-
diţi-vă. (Scurtâ pauzà.)
STOGU : Tovarăşe director, eu îmi iau
angajanientul sa mă străduiesc şi mai
tare ca să ajungem la o cale. Eu nu
umblu eu mofturi, cit o ieşi o ieşi. Ta-
tăl meu a muls oi, dar eu vreau să
arăt că şi rominul poate să facă treab^
unde îl pui.
IRIMIA : Dacă întreprinderea crede că
noi am fi mai folositori în altă parte,
n-am nimic contra. Eu, ştiţi că din
toate trei turele am rezultatele celé
mai bune. Asa că hotărîti.
ADIACONESEI (moale) : Cum vreti,
dar eu n-aş pleca... Am învăţat un
lucru ca s a l iac doar...
DOBRIAN : Dar etunci fa-1 bine, tova-
răşe Adiaconesei ! Nu cu jumătăţi de
măsură.
ADIACONESEI : Fac cum pot, tovarăşe
director, nu pot să spun că fac mai
mull. Tovarăşul Giurcă ştie, îl pu-
teţi întreba.
DOBRIAN : Tovarăşul Giurcă nu mai
face parle din întreprinderea asta.
(Bàietii rămin surprinşi ; Stogu iace
semn lui Irimia, adicâ : ce ţi-am spus
eu !?)
ADIACONESEI (tot moale, zîmbind con-
strîns) : îi rău că pleacă, tovarăşe
director.
IRIMIA : Ei, vine altul, mai bun. Aşa e
în viaţă : cadre noi.
DOBRIAN : Aveţi inginer specialist
acuma. O să vă vie şi un meşter. (Oa-
menii tac. E vizibil că sînt timoraţl
de aceste veşti.) Poate n-o să vă facă
plăcere la inceput să ieşiţi din obiş-
nuinţa voastră, dar noi avem dato-
ria, tovarăşi, să asigurăm productia
înainte de toate. Aşa că, să vă gîn-
diti bine.
ADIACONESEI: N-am ce să mă gîn-
desc, tovarăşo director.
DOBRIAN : Cum aşa ?
ADIACONESEI : N-am ce să mă gîn-
desc, dacă vreau sau dacă nu vreau,
sau dacă oi putea... Eu am să mă
gîndesc la injectorul meu, că de ce
nu iese, bată-1 dumnezeu... L-am în-
trebat şi pe neamţ sau pe danezul
acela care a fost, nu ştiu ce bolbo-
rosea, nici el nu ştia... Tovarăşul
Giurcă... i-am spus odală... hai să des-
facem pinioanele, ce-o să fie ?... şi
să ne uitàm la ele, dacă nu ne spune
nimeni... De cînd cu accidentul nu mai
îndrăznea nimeni să se atingă de vi­
brator. De oprit nu poti să-1 opreşti,
că-i producţie, trebuie să aştepţi o
întrerupere, o avarie... Acum, dacă to-
varăşul Giurcă pleacă, eu singur nu-1
pot desface, deşi i-am făcul schiţa
după cum merge... Tovarăşul Giurcă
13
www.cimec.ro
are schita. Ne-am bătut capul, ce cre-
deti ?! Tovarăşul Velcescu tot aşa
n e întreba : „Ei, cînd daţî randa-
ment" ? Parcă noi n-am da ?
DOBRIAN (crispât, puţin echivoc) : Bine,
tovarăşi, cred că v-am înţeles. (Bàie­
tii se scoalà, cam îngheţaţi. Dobrian
îşi dă seama şi lace o sforţare să-i
mai încălzească. Alt ton.) Ei, şi altfel,
cum vă merge ? Sport, cinematograf ?
Cu fetele cum stati ?
STOGU (care s-a simţit tot timpul ame-
ninţat, râspur.de pleoştit) : Bine stăm.
DOBRIAN : Aveti vreo fată în sectie ?
IRIMIA: Avem.
DOBRIAN : Pe cine ?
IRIMIA: Pe Dochita Nedelea.
DOBRIAN : Frumoasă ?
STOGU: Deh!
IRIMIA : Ba e frumoasă, lasă. De ce
să nu-i spunem tovarâşului director ?
E frumoasă g^ozav. Ca o păpuşă.
DOBRIAN : Nu încurcă pe acolo ? (Iri­
mia lace [il l) Lucrează ceva ?
IRIMIA: Cum sa nu lucreze?!
DOBRIAN: Şi cine ii face curte?
STOGU: Cine poate.
DOBRIAN : Şi ea la cine se uită ?
IRIMIA: îi fată bună...
DOBRIAN : A avut vreo combinatie în
întreprindere ?
STOGU : Nu pot să cunosc această pro­
blème.
DOBRIAN : Am auzit c-a mîngîiat-o ci-
ne va din conducere, din fosta con-
ducere.
STOGU : A vrut s-o mîngîie, dar i-o
dat peste mînă.
DOBRIAN: Cine a v r u t ?
STOGU : Parcă nu ştiti dumneavoastră?!
DOBRIAN: Cine?
IRIMIA : Tovarăşul Enache. A luat şi
blam pe linie de partid.
DOBRIAN : Bine, băieti. La treabă !
Tovarăşe Irimia, rămii putin. (Cei-
lalţi doi salutd şi ies.) Dumneata ai
dat productiile celé mai mari în sec­
tie în ultimele doua luni, ceea ce do-
vedeşte conştiinţă. Pînă vine un meş-
ter calificat, supraveghează-i, te rog,
şi pe ceilalti, ne-am înteles ?
IRIMIA : Da, tovarăşe director.
DOBRIAN : Trebuie să găsim împreună
căile pentru îmbunătăţirea sortimen-
tului. In ultima lună s-a produs un
oarecare progrès, dar...
(In această clipă uşa se deschide
brusc şi intrâ, neanunţată, Elena Tatu.
Secretara vîră pe uşă, în urma ei, un
cap dezolat.)
Seena 2
ELENA (cu o aqitaţie abia re(inută) :
Mai aveţi nevoie de o demisie?
DOBRIAN : Ce s-a întîmplat, tovarăşă
Tatu ? Irimie, poţi pleca. (Irimia iese
salutînd. Dobrian o poiteşte sa şadâ.)
Mai întîi, vreau să-ţi atrag atenţia
că în biroul meu nu se intră neanun-
ţat. Orice ai avea de spus. Se poate
măcar cioràni la uşă.
ELENA : Multumesc pentru punerea la
punct. Aş vrea să vă întreb dacă
toate lucrurile întelegeti să le puneţi
la punct la tel ?
DOBRIAN (foarte calm) : Despre ce este
vorba, tovaraşă ?
ELENA (dowinată de calmul lui) : Des­
pre ce este vorba? (O suspensie.) To-
varăşe Dobnan, atîta vreme cît mai
sînt încă şefa laboratorului, nu pot
îngădui ca buletinele să fie prezen-
tate directiunii fără semnătura meà.
(Se vede tnsû bine cù agitaţia Elenei
e mai mare decît import anţa obiec-
tului.)
DOBRIAN : Şi cine le semnează ? (Deşi
ştie.)
ELENA : Tovaràsa chimiste Dobrian. Nu
este, de alllel, singurul semn prin
care tovarăşa Dobrian întolege să-mi
îngreuneze sitnaţia, rezemndu-se pe
o pozitie spéciale. Aş fi vrut să ştiu
dacă sprijiinti această atitudine. Nu
mă cramponez de post, dar vreau ca
lucrurile să fie clare.
DOTR1AN : Mi se pare că pui problema
greşit, tovarăsa Tatu.
ELENA : Se poate. Pare că toţi pun em
problemele greşit de la o vreme în-
coace.
DOBRIAN : Nu trebuie să generalizăm.
ELENA : în orice caz, toţi cei care au
activât într-o legătură mai strînsă cu
vechea directmne.
DOBRIAN : Depinde de legătură, tova­
ràsa Tatu. Sînt legăltiri şi legături.
Eu n-am avut incă limp pină acuma
să cercetez exact m o n t a legăturilor
dumitale cu fosta directiune.
ELENA : Poate că e inutil s-o mai faceţi
de acum înaipte, tovarăşe director,
dacă lucrurile stau aşa.
DOBRIAN : Şiiu numai atîta că s-au fă-
cut greşeli şi că, de obicei, pentru
greşeli se răspunde.
ELENA : Aveţi dreptate, s-au făcut gre-
şeli. S-au acuzat oameni care nu me-
ritau lucrul esta.
DOBRIAN : Am mai auzit parcă în
cursul 7ilei de astăzi o asemenea
apărare a lui Velcescu.
14
www.cimec.ro
ELENA : Şi am văzut cum ati tratat-o.
De-aia spuneam : poate mai aveţi
nevoie de o demisie. Tovarăşa Do­
brian e capabilS să ronducă laborato-
rul. Şi, probabil, doritoare.
DOBRIAN : Nu primesc insinuarea du­
mitale, tovarăşă inginer. Eşti agitată,
te rog sa te lmişteşti. Eu nu am ne-
voie de demisionari, ci de colabora-
tori. (Mica schimô ironicà la Elena.)
Dacă tovarăşa Dobrian a abuzat de
vreo calitate nepermisă, îi voi atrage
atentia. (Elena lace.) Este corect că
ai venit sà-mi spui. Este, de altfel,
dovadă că ai încredere în mine. Deo-
camdată nu-tf pot cere mai mult, şi
nici dumneata mie. Nu sînt aici ca
să-ti dau socoteală de faptele mêle,
ci ca să te ajut în munca dumitale.
Dacă ai venit numai pentru atîta, con­
sider incidemul închis.
ELENA (mult mai potoiită ; ca pentru
sine, îndureralù) : Ce uşor îl închi-
deţi I
DOBRIAN : Te înşeli, tovarăşă Tatu. E
foarte greu. A fost una din celé mai
grêle zile din viata mea de director.
Şi o să mai fie şi altele. N-avem ce
face. E vorba de viitorul acestei fa-
brici şi, in ultima instantă, de...
ELENA (se ndicà, cu o sâlbnlicie moc-
nitâ) : De viitor, da. Mi 1-ati distrus.
Asta ati fâcut astăzi, în ziua dum-
neavoastră de director. Vă multumesc.
(Pleacă. Sirène sunâ încetarea lucru-
lui. Dobrian ràmîne gînditor, obosit.
Intră, temătoare, Secretara.)
Scena 3
SECRETARA (ioarte siioasâ) : Tovarăşe
director, vă rog să mă iertati.. a in-
trat aşa... fâră s-o pot opri. Eu...
DOBRIAN (pnvwd-o vag) : Vino mai
aproape, domnişorico. (Izbit de aerul
ei constrîns.) Spune, dumneata nu
ştii să zîmbeşti deloc ?
SECRETARA (miratà) : Eu ?
DOBRIAN : Ai uitat să zîmbeşti ? Sàu
n-ai ştiut niciodată ? Eşti fată tînără
— de ce esti aşa de posacă ? Ai
vreun necaz, ceva ? De ce nu vor-
beşti ?
SECRETARA : Eu... tovarăşe director... ?
DOBRIAN : Eu, „tovarăşe director".
Parcă ti-e frică de ceva. Nu ştii să
rîzi deloc ?
SECRETARA (incearcă să fie serviabilă):
Stiu.
DO RIAN: Păi atunci?! Crezi că e
plăcut să vezi tot timpul un om în-
 gîndurat la usa ta, cum te priveşte
eu ochii mari speriat să nu facă o
greşeală ? Sintem într-o vreme li­
béra, tovărăşico, de avînt general, de
ce să fii mohorîlă ? (Secieiara lace o
sforţure pateticà sa zîmbeascû. Lucrul
il izbeşle ioaiie adinc pe Dobrian.
Se scoaiû, se apropie de ea, îi pune
o mina pe umât.) la spune, ce este?
SECRETARA: Nimic.
DOBRIAN : Toiuşi este ceva !
SECRETARA (dupa codeli): Am văzut
că astăzi... toală lumea a strigat aci...
aţi dat cu pumnul. Tovarăşul Giurcă
a plecat, şi Orzea a plecat, şi to-
varăşa Lena... Probabil, ziceam, îmi
vine rîndul şi mie.
DOBRIAN : De ce sa-ţi vină ?
A C T U
T A B L O U L 4
A trecut o lună. în cabinetul directo-
ruiui sînt prezenţi astâzi vreu 9—10
salariaţi — muncitori şi iuncfionari —,
căroia preşedintele sindicatului le re­
mite cheile unor lucuinţe, in prezenţa
lui Dobrian şi a sec:e:arului de partid,
Sturzu. Atmosleră insuileţitâ.
Scer.a 1
VEN1AMIN (zîmbind) : Asta-i o dumi-
tale, tovarăşe Pleşa. Ai apartamentul
22. Cu perspective.
DOBRIAN : Cu celé mai frumoase pers­
pective. Sà-1 stăpîneşti sănătos. Ce-ti
face fetita aia mică şi cirna, i-a mai
crescut năsucul ? Vezi că băieţelului
meu îi place nasul drept.
VENIAMIN : Cît are al dumneavoastră?
DOBRIAN: Un an.
PLEŞA (emotionat) : Să vă trăiască, to-
varăşe director ! Să trăili şi dumnea-
voastră, împreună cu sotia dumnea-
voastră, şi cu toti cei drag: ! Vă mul-
ţumim foarte mult pentru această zi,
de asemenea tovarăşului secretar şi
tovarăşului preşedinte al sindicatului.
Pot spune că, deşi am aşteptat-o, parcă
tot nu-mi vine să cred, pînă nu mă
văd instalat... Tovarăşe director...
lună am s-o tin ! O să fiti multumit
de mine, îmi iau angajamentul în
mod solemn.
VENIAMIN : Dacă nu eram multumitf
de dumneata poate că n-aveam ce-ti
da astăzi. (îi strînge mina.!
www.cimec.ro
SECRETARA: Pentru că... am stat şi la
cabinetul tovarăşului Velcescu. Dacă
ati... rezolvat cu ceilalti...
DOBRIAN (între zimbet şi tristefe) : Nu,
fetito dragă, nu trebuie să-ti fie nici
o frică. De-aia stai crispată de trei
săptămîni ? (Secretara dû din cap.)
Nu, fetito mică, tovărăşico Lucretia,
nu se întîmplă nimic... Trebuie să dre-
gem aici, întelegi ? Nu să stricăm, să
dregem... (Cu cea mai mare omenie
îi ridicâ bà:bia şi o mingiie pârin-
teşte pe obi az.) Sa fie totul frumos...
Şi tu să fii fiumoasă...
ETA (care a apârut de o secundà în
prag şi a vàzat gestul) : Mergem la
masă, Anghele ?
C O R T I N A
L II
STURZU : Tovarăşii s-au orientât după
merit, nea Plesa. (îi stringe mina.)
PLEŞA : Vă spun drept, de ani de zile
mă tot gîndesc cam cum o să fie mo-
menlul cînd o sa iau in mină en, ia
de la un apartament al meu,
tovarăşul care o să mi-o dea cam ce
figura o sa aibă... aşa, o trasnaie a
mea. Stam cîteodată noaptea cu ne-
vasta în pat şi tot făceam un diseurs
cum o să vorbesc eu atunci... Şi acum
(ioarte mişcat) nu vedeti ? (Dezolat
şi iericit.) Am uitat toată cuvintarea,
tovarăse director... (Cu ochii umezi,
se repede şi-1 îmbrâtişeazâ pe Do­
brian.) Vă multumesc... vă multu-
mesc !... Pe dumneavoastră n-am să
vă uit niciodată !
DOBRIAN (cald, dar şi pufin ginditor) :
Ei, să fiti fericiti, să vă purtati bine.
(Face semn lui Veniamin sa con­
tinue.)
VENIAMIN : Tcvarăşul Chirileanu, a-
partamentul 23.
CHIRILEANU (cam discursiv) : Tova-
răşe director, sînt emotionat. Deşi
ştiam că apartamentele sînt gâta, deşi
le-am văzut crescînd sub ochii mei,
deşi — de ce să mint ? — ştiam
că sînt pe listă...
VENIAMIN (rizind) : Aprovizionarea
asta toate le ştie.
STURZU (tot in glumà) : Afară de cum
s-aducà materialele la timp.
DOBRIAN : Ba, de la o vreme, trebuie
să recunosc câ lucrul merge ritmic
şi strangulànle în aprovizionare s-au
15
 rărit binişor. (Privindu-1 fix pe Chi-
rileanu.) Şi ăsta este motivul principal
pentru care am socotit potrivit să-i
atribuim tovaraşului Chirileanu din
lotul de locuinte. (Veniamin îi întinde
cheia. Dai Chirileanu se întoarce spre
Dobrian.)
CHIRILEANU : Tovarăşi, nu e un secret
pentru nimeni că ritmul muncii apro-
vizionăiii s-a imbunătăţit într-ade-
văr, cum s-au îmbunătăţit şi alte
sectoare, de la venirea tovarăşului
director Dobrian (aprobări ia ceilalţi),
căruia trebuie s«5-i fim recunoscători
pentru felal omenesc şi tovărăşesc
in care se gîndeşte la fiecare din
noi. La această sărbătoare a între-
gului colecliv, vreau să-1 anunţ că
astăzi, acum cîteva ore, s-au primit
avizele şi per.tru cantitatea restantă
de materie piimă de care avem ne-
voie ! (Rumoare de plàcere.) Vă mul-
ţumesc, tovarăşe director, şi vă do-
resc să mergetf din succès in succès!
La mai mare !
DOBRIAN (puţin nervos) : S-o locuieşti
sănătos ! M;-ai adus dosarul pe care
1-am cerut ?
CHIRILEANU (o mică umbră, ascunsă
sub un acr încîntat) : E pe biroul
dumneavoastră.
DOERIAN : Bine. (Chirileanu mulţu-
meşte şi ce lor lai ţi doi.)
VENIAMIN (mai încet, lui Chirileanu):
Ţi s-a dat ca stimulent, fiindcă apro-
vizionarea e un sector greu. Altfel,
Horodniceanu de la Fmanciac are
trei copii.
STURZU : Lui Horodniceanu o să-i dăm
un apartament mai mare.
CHIRILEANU (glumind cam destinât):
Şi eu pot să fac trei copii, tovarăşe
presedinte...
VENIAMIN : In sfîrşit, a douăzeci şi
patra cheie — dar care nu e şi ul­
tima, fiindcâ se mai construiesc încă
două blocuri noi —■ tovarăşei Mino-
dora Teică, eu ocazia căsătoriei el.
Să fie într-un ceas bun, tovarăşă
Teică. astepiàm de la dumneata rezul-
tate la înăltime.
STURZU (zimbitor) : O să msi crească,
că-i tînără.
CHIRILEANU (licen\ios) : Şi nu numai
la înălţirne o să crcască.
PLEŞA : Rezultatele bune la noua luni
se cunosc. (Toată lumea ride, se
amuză.)
TEICÀ : Tovarâşe director, am să-mi
dau toata osteneala. (Rîsetele se înte-
ţesc, tovarăşa Teică se uită surprinsă
şi timidă, fiindcă nu sesizează de ce
se ride.) ...Bineînţeles, eu coneufsul
JG
www.cimec.ro
intregului colectlv. (Rîsetele devin
copioase, unii aplaudă.)
PLEŞA (hîtru, peste rîsul general): Ba
eu aş zice să te multumeşti numai
eu bărbatu-tău. (Alte rîsete. Tocmai
atnnci intrà şi tovarâşii Săvoiu, prim-
secretar la raion, şi Boboc.)
Scena 2
SÀVOIU : Ei, da, aşa îmi place şi
mie. Asemenea atmosferă să tot gă-
seşti. (Lui Dobrian, care s-a grăbit
sâ-l întîmpine.) Am trecut numai în
fugă, eu tovarăşul Eoboc. Am fost
de ti-am vàzut şi hala care se reface.
Păi acum da, se mai înţelege ceva.
Da' bine, măi tovarăşi, ăi de-au
făcut-o întîi erau eu capu-n traistă ?
Ei n-au văzut că nu se potriveşte ?
Au trebult procese, arbitra je pentru
asta ? Velcescu n-a băgat de seamă ?
BOBOC: Ce să b a g e ? ! Lui i s-a dat
de-a gâta. Parcà a făcut el ceva ?
SÀVOIU: Trebuia să se zbată, să
alerge. Tovarăşul Dobrian cum se
zbate !?
BOBOC : Păi de-aia e tovarăşul Dobrian
în locul lui Velcescu şi nu invers.
SÀVOIU : Sturzu, dumneata nu erai
aicea ? Ca muncitor, comunist...
STURZU (liniştit): S-a făcut după pro-
iect, tovarăşe secretar. Cum puteam eu
să ştiu ce e în proiect ? Am şi lipsit
din fabrică, eram la cursuri.
SÀVOIU : Trebuia să ştil, tovarăşe,
trebuia să te intereseze totul.
STURZU: Tovarăşul Eoboc a fost pe
vremea aceca mci... lucra la raion...
SÀVOIU : Mă rog, nu-i cazul să facem
discutie acuma. Deocamdată, să ne
bucurăm eu oamenii ăştia că de
inîine inlră în casă noua. Ei, tovarăşi,
sînteţi multumiţi?
VOCI : Da, tovarăşe secretar.
SÀVOIU : S-a orientât just conducerea
cînd v-a atribuit locuinţele? Exista
nemultumiri ?
VENIAMIN : Aşa, unde nu exista ne­
multumiri, tovarăşe secretar? Nu
poti să-mpaci deodată pe toată lu­
mea.
VOCI : S-a orientât just. Ne-a dat
bine. Bine că ne-a dat.
SÀVOIU : Măi lovarăşi, una e „ne-a
dat bine" şi alta e „bine că ne-a dat".
Sînt doua lucruri aici.
PLEŞA : Sîntem mulţumiti, tovarăşe
secretar. Mai bine nu se putea.
SÀVOIU : îti închipui dumneata ! Tot-
deauna se poate mai bine.
PLESA : In orice caz, e mult mai bine
derit a fost pînă acum.
SÀVOIU (ride, : Cred şi eu.
CHIRILEANU ■ tn toate privintele.
TEICÂ : Spuneti-le tovarăşilor de la
raion, şi niai sus, că ne-am satisfăcut
de-d bineiea. Si că le mulţumim că
ne-au trimis pe tovarăşul director,
pentru cermtelo noastre. (Alte zîm-
bete.) Că e;au urgente.
SÂVOIU (amuzat, lui Dobrian, care, cam
po^omorlt, încearcă să surîdâ): I-auzi
ce spun tovară^ii ! Asta face cît trei
rapoarte. (il bate pe umăr. în clipa
aceea intrâ Elena Tatu.)
Sceţr.a 3
ELENA (a venit précipitât, a dat eu
ochii de tovuràsii de la partid şi de
ceilalţi dm colectivul iabricii. Şi-a
corectat graba si-i spune Secretarei,
care s-a ivit lîngă ea în cadrul uşii):
Anunţă-mă, te rog.
(Secretara nu ştie ce să iacă. Elena
infra, avind o figura refinută, pe care
cipar apoi repede semnele une1 bucurii
triumiatoarc. Dobrian o pnvc şte pre-
caut, ca pe un adversar care a ciştigat
o parte din partidă.)
DOBRIAN : Ce s-a întîmplat, tovarăşă
Tatu?
(Elena nu se duce la Săvoiu, aşa cum
se aştepta Dobrian, ci înaintează spre
el şi-i intinde un plie. Dobrian ii mă-
soară incâ o data lucirea din ochi,
apoi ia [licul ş/-/ desiace, grav. Citin-
du-l, se însenineazâ.)
DOBRIAN : Tovarăsi, vă anunt eu bu-
curie că tovarăşa chimistă ne-a adus
un bulletin de laborator din care
rezultă că am sărit de la 72 la 85
indice» de caliiat.e. Asta e tot. (A
ro^tit-o eu o imensà încàrcûturâ de
sutislacfie, care explodeazà in ceilalţi
membri ai colectivului. Se întoarce
spre Elena şi, privindu-i ochii lumi-
na(i, ii spune scurt şi calm, ca unui
adversar leal) : Multumesc, lovarăşă
inginer.
SÂVOIU (expansiv) : Bravo, mai copii !
Bravo ! Sînteti cineva, mai ! Venia-
mine. unde e vremea cînd se chi-
nuiau toti, umblind alandala, să
sroatâ ceva din hardnghia asta? Ai,
ma Boboc ? Cînd trăgeai de toti, care
încotro.
STURZU (limstit, mâsurat) : Tovarăşe
î>ecretar, au fost greutăti, dar dezor-
www.cimec.ro
dine n-a fost. Erau cîteva lucruri,
într-un secior, care nu mergeau.
Nici azi nu merg încă perfect. (Do­
brian il priveşte eu surorindere, ca
şi cîrd l-ar vedea intiia oară.)
SÂVOIU (eu elan): O să meargă,
tovarăşe, sînt pe drumul bun !... (Ce-
lorlalU.) Vedeti, tovarăşi, cum se
potrivesc şi se adună toate : aveti
astăzi şi satislactii, aveti şi rezultate
bune în muncă. Ai văzut cum au
venit : intr-o zi — s-a potrivit aşa.
Bravo, tov~răşă inginer!
ELENA : Eu ? ! De ce ?
SÂVOIU : Lasé, e foarte important
serviciul dumilale. Toate probele tree
prin mîna dumitale. Spune drept, eşti
fericită în corditiile noi ?
ELENA. Da, tovarăşe secretar, sînt
multumită.
SÂVOIU : Se şi cunoaşte. Ei, tovarăşi,
eu treiul ala de care spune tovarăşul
SturzM ce faceti ? Acolo mai e bâta-
lie. Cînd îmi dati s!. treiul gâta, îmi
iau grija de la voi. Continuati.
DOBRIAN : Nu mai avem nimic.
SÂVOIU : Ei, atunci, fiecare la treabă !
(Dâ mina eu Dobrian, iese repede
eu robor, conduşi de Sturzu. Dupa
et ies to(i, tn grupuri.)
DOBRIAN : Tovarăşă Tatu, rămîi, te
rog. puţin. (Elena se întoarce.) la loc.
(Se aşazâ. Lumina din ochi nu i-a
disparut.)
Scena 4
ELENA (eu o ironie care pare mai
degrubô veselâ) : Vă rog să mă
scuzaţi că arn intrat fără să anunţ.
DOBRIAN (ar replica muşcător, dar
acum vrea să vorbească serios) : Nu
face nimic. Spune, tovarăşă Tatu,
tovarăşul Săvoiu te-a întrebat dacă
eşti multumită.
ELENA : Dar am răspuns o data.
DOBRIAN : Nu vrei să-mi mai răs-
punzi şi mie încă o data ?
ELENA : Ba da, tovarăşe director :
sînt.
DOBRIAN : Adineauri, cînd ai venit eu
buletinul, parc-ai fi avut o bucurie
reală.
ELENA : De ce încercaţi să mi-o întu-
necati acum ?
DOBRIAN : Dar dumneata eşti prea
lucidă, tovarăşă inginer, ca să nu-ti
dai seama că progresul întreprinderii
avantajeôza pe unii, care sînt, şi
dezavanlajează pe altii, care au fost.
ELENA feu un zimbet care depâşeşte
ironia) : N-aveti decît să-mi inter-
 ziceti să mă bucur. Dati o hotărîre în
sensul ăsta.
DOBRIAN : Cu mine, te rog să nu t e
prefaci. Prefer să am un adversar
leal decît un prieten perfid.
ELENA : Nu vă sint nici prieten, nici
adversar. Sint colaboxatorul dum-
neavoastră.
DOBRIAN : Ai „colaborat" şi înainte,
ca să zic aşa, cu antecesorul meu,
cu rezultate foarte dubioase.
ELENA : Tocmai de asta mă bucur : că
rezultatele au început să fie bune.
DOBRIAN : însemnează că înainte luai
lucrurile mai putin serios decît acum.
ELENA : Nu cred, tovarăşe director.
Aveti neapărată nevoie să vă ima­
g i n a i că ati fost o cotitură în acti-
vitatea mea ?
DOBRIAN : Nu e vorba de ce am eu
nevoie, tovarăşă Tatu.
ELENA : $i mai putin poate fi vorba
de ce am eu nevoie, nu ? Atunci,
lucrurile stau aşa : avem rezultate
bune. Am muncit pentru ele. Să ne
bucurăm de ele.
DOBRIAN (schimbînd tonul, devenind
mai apropiat) : Să-ti spun drept, am
fost destul de surprins să văd că nu
mă reclami nicăieri. De ce nu m-ai
réclamât? Ţi s-a parut jnutil ?
ELENA : Da, mi s-a parut inr.til.
DOBRIAN : In ce sens ? Te îndoiai că
cineva ar putea să-mi facă vxeun
rău, după două luni de la instalare ?
Şi după oarecare succese? Hi atrag
atentia că vom yvea succese tot mai
mari şi că-ti va fi din ce în ce mai
greu să lupU impolriva mea. Trebuia
să profiţi de ocazie.
ELENA (nu se supă'ă, iiindcâ ia tonul
lui Dobrian nu ca un cinism, ci ca o
iranchete aproape amicalù) : E o lipsă
a mea : nu proiit de ocazii, tovarăşe
Dobiian. (O panzâ.) Iar dacă am spus
că e inutii, este fiindcă nici un for
administrativ nu-mi poate restitui
ceea ce mi-ai luat dumneata.
DOBRIAN: Şi ce ti-ain luat, de fapt ?
ELENA : Mi-ai luat un lucru pe care
nu-1 pot défini exact, dar care este
o combinatie între încrederea în tine,
încrederea în celălalt şi speranţă.
Proportiile nu le pot preciza.
DOBRIAN (ironie amicalù) : Ar trebui.
Eşti chimistă.
ELENA (zîmbind): Tăiati-mă de la
prima.
DOBRIAN (serios): Ştii bine că nu
s-au dat incă prime şi că nu s e vor
da pînă nu va merge totul pe roate.
Mă surprinde insă că nu te-ai in­
IS
www.cimec.ro
scris pentru locuinţă. Din cîte ştiuv
nu stai strălucit.
ELENA : Nu m-am inscris.
DOBRIAN : De ce ?
ELENA : Din o mie şi unul de motive,
DOBRIAN: Care e al o mie şi u n u l e a ?
ELENA : Că nu ara nevoie de locuintă.
DOBRIAN : Şi al douăzeci şi patrulea ?
ELENA : Al douăzeci şi patrulea e că nu
mă mărit, ca tovarăşa Teică. Şi al
douăzeci şi treilea e ca nu am
veri în presa centrale, ca tovarăşul
Chirileanu.
DOBRIAN (aprinzîndu-se) : Adică, ce-ţi
închipui dumneata ?
ELENA : Nu-mi închipui nimic. Dum­
neata mi-ai cerut motive.
DOBRIAN : Trebuia să începi cu pri-
mul, care este că nu mă poli suferi
şi că nu vrei să-mi ceri nimic, mie,
Dobrian.
ELENA : Zău că vă faceţi iluzii, tova-
răşe director. Nu i-am cerut nimic
nici tovarăşului Velcescu.
DOBRIAN : In schimb, se pare că i-ai
dat. (Elena se ridică, albă. Toată
voioşia i-a disparut. Dobrian regretă
proiund voiba scăpată.) Te rog foarte
mult să raà ierli. Te rog să stai jos.
(Cum blena ezità.) Te rog. (Elena se
reaşază. O scurtă pauzà.) Nu i-ai
cerut casă pentru că nici nu putea
să-ţi dea. N-avea de unde.
ELENA : Exact. Blocurile erau abia
încapute. N-a apucat să le vadă gâta
şi să primească multumirile sala-
riaţilor. De altfel, toate lucrurile
erau abia începute.
DOBRIAN (cîntûrind un moment si-
tuaţia în aceaslă perspectivă, schimbă
vorba) : Şi despre tovarăşul Giurcă
ce mai ştii ?
ELENA : E bine. E într-un institut d e
cercetări tehnice. Işi continua studiul.
DOBRIAN: Ce studiu ?
ELENA : Studiul pe care 1-a început
aici pe maşinile din sectia a treia.
DOBRIAN: Stiu că se fac acum astfel
d e studii la facultăţi, îmi spunea
Sorescu.
ELENA : Unele se fac. Giurcă le-a făcut
prin descifrare. Nu existau cursurù
DOBRIAN : Bâiatul ăsta tînăr, Sorescu,
se descurcă destul de bine, am im-
presia. în plus, e bine dispus şi entu-
ziasl, nu-i cloaţos.
ELENA : A r e şi dreptul să fie bine
dispuis. Nu pierde noapte după
noapte descifrînd tehnologii neobiş-
nuite.
DOBRIAN : ...cum făcea Giurcă, vrei
să spui. De unde ştii că asta făcea
noaptea ?
 ELENA : Pentru că eram eu el în fie-
care noapte.
DOBRIAN : Tovarăşă Tatu, nu ţi-e
teamă că te compromiţi ? Lumea vor-
beşte şi aşa vrute şi nevrute.
ELENA : E liberă s-o facă. Dacă di-
rectorul e credul, de ce să nu fie şi
portarul ?
DOBRIAN : Soţia mea mi-a povestit
o scenă foarte bizară în ziua plecării
lui Giurcă.
ELENA : Soţia dumitale e dincolo de
dezonoare, aşa că are dreptul să
mă privească de sus şi să interpre-
teze cum vrea. Eu am trait eu tova-
răşul Giurcă (Dobrian are un zimbet
I jenat)... noapte de noapte ... euforiile
pe care ti le dă descoperirea unor
sensuri noi, complicate, în ordinea
lucrurilor.
DOBRIAN : Vorbeşti de ordinea tehnică
■a lucrurilor ?
ELENA : De asta vorbesc. Şi de cea
sufletească, legată de prima. (Scurtà
pauzâ.)
DOBRIAN (eu mai mu] tă amical it ate) :
Tovarăşă Tatu, îţi mărturisesc că şi
pentru mine una din celé mai mari
bucurii pe care le am în viaţa mea
e să descopăr, şi anume să descopăr
resursele adînci, umane, care dictează
cutare sau cutare actiune, maşinăria
asta complicate care trebuie să se
ridice la nişte parametri mult mai
înalti decît a fost obişnuită să atingă
pînă acum. Doresc succesul între-
prinderii acesteia, tovarăşă Tatu, dar
nu oricum. E putin cam prea specta-
culos succesul acesta, nu găseşti ?
Mai aies după atîtea insuccese. Cînd
am prezentat atunci în şedinţă pri-
mele rezultate bune, primul buletin,
mai tii minte ?
ELENA : Sigur că tin. Era un buletin
nesemnat de mine.
DOBRIAN ; într-adevăr... nesemnat.
(Frapat de o idee, brusc agitât.)
Spune-mi, te rog, crezi că Eta, sotia
mea, a vrut eu tot dinadinsul să
aducă lucrurile ca şi cum...
ELENA : Ce importante mai are ?
DOBRIAN : Da, ai dreptate. De vreme
ce rezultatele ulterioare confirma...
Şi totuşi, nu ! Are multă importants.
E foarte important să ştiu... dacă re­
zultatele de pe acel buletin, nesemnat
de altcineva, de o străină, de dum­
neata... erau reale sau nu. (Efoarte
agitât, pune un preţ mare pe râspuns.)
ELENA (după un moment mai lung) :
Tovarăşe director, fii linişlit. Rezul­
tatele erau reale.
19
www.cimec.ro
DOBRIAN (eu o neîncredere pateticâ).
Alunci de ce n-ai contrasemnat ul­
terior buletinul ?
ELENA (il lasă puţin în suspensie, dar
apoi) : L-ani contrasemnat, dacă asta
poate să însemne ceva. E semnat nu
de o străină, cum spui dumneata,
ci de şefa laboratorului. De o colabo-
ratoare.
DOBRIAN: Şi atunci, de ce ai făcut
scandalul acela ?
ELENA : Pentru ordine. (Dobrian s-a
calmât, e mulţumit, aproape fericit.)
DOBRIAN (aproape intim) : Crezi deci
că sotia mea nu a... ?
ELENA : Sotia dumitale are unele ati-
tudini precipitate ; dar e un om cin-
stit şi coiect, şi un bun tehnician.
DOBRIAN (privind-o eu recunoştinţâ).
O spui parcă eu un fel de bucmrie
că e aşa. Imi dai un sentiment neo-
bişnuit de îucredere în ea şi... şi în
dumneata.
ELENA (eu o imputare tristă in ochi) :
Ştii, tovarăşe director, nu e deloc
bine sa pierzi acel element aşa de
greu de définit, de care am mai vor-
bit o data astăzi.
DOBRIAN : Ah, cum te răzbuni, tova-
răşă Lena ! (Vine lîngă ea.) De ce te
răzbuni ? Hai să fim toţi bucuroşi,
aşa cum ai spus. Am avut succès.
Să ne bucurăm, vrei ? Sincer ! Din
toată inima I (îi intinde mîna. Tocmai
atunci intră in cabinet Eta, sofia
directorului.)
Scena 5
ETA (încercînd să surîdă, fără maliţie) :
Numai un minut, tovarăşe director,
dacă sînteti ocupat.
DOF-RIAN : Eram putin ocupat, tova-
răşă Dobrian. Dar bine aţi venit.
ELENA (eu o anumitâ intimitate, nepre-
meditată, in ton) : Mai aveti ceva
să-mi spuneti, tovarăşe director ?
(Cum Dobrian nu râspunde, Elena se
scoalâ, cedează locul şi pleacâ. Din
uşâ, lansează, tot iără răutate, dar
clar.) Ştiam că intrarea la dumnea-
voastră trebuie anuntată. Cel putin
aşa mi-aţi spus acum o lună. (Zese.J
DOBRIAN (încercînd şi el să râminô
senin) : Aşadar. tovarăşă, ce vînt
te-aduce ?
ETA : Am venit să te văd.
DOBRIAN: Foaite bine.
ETA : Ajunge atit ? Mă mir. Mi se
pare că azi eşti pus pe concesii.
DOBRIAN : Sînt. E o zi frumoasă, clară.
 O sumă de oameni au plecat fericiti
de aici. E o zi bună.
ETA : Crezi că şi tovarăşa Tatu a
plecat feritită ? N-am avut impresia.
Oamenh fericiti nu înteapă.
DOBRIAN : în orice caz, aş fi dorit
să piece fericită.
ETA : h absolute nevoie pentru bunul
mers al fabricii ?
DOBRIAN : Cred că da. Oricum, to-
varăşa nu rm-a făcut necazuri pînă
acum. îi sînt, într-un fel, dator
ETA : Da, nu ţi-a făcut decît serviciul
de a-ti pune la punct nevasta
DOBRIAN : Mi se pare că am lichidat
de mult acest incident. Lucrurile
s-au normalizat, după cite ştiu.
ETA : S-d seninut şi un acord ? Mi-e
teamă cà am mtrat tocmai cînd se
parafa.
DOBRIAN : Draga mea, am nevoie să-mi
cîştig colaboratori, nu să-i îndepăr-
tez. in două luni m-am lămurit destul
de bine cine vrea să muncească şi
cine nu. Această tovarăşă este eu
noi.
ETA : Ce naiv eşti ! (Cu admiraţie şin-
ceră.) Eşti ?şa de drăgut cînd eşti
naiv ! Angheluş ! (îi mîngiie părul ;
Dobriar,, puţin nemulţumit de acest
aer tutelar, se îndepărtează şi se
aşază la biiou, deschizînd dosarul din
ia\a lui.)
DOBRIAN : Dacă ai venit să-mi spui
că sint naiv, cred că ai ales o oră
nepotrivitâ.
ETA : Da, mi-am dat şi eu seama că am
căzut prost. Ţi-am speriat... colabora-
toarea.
DOBRIAN : în schimb, m-ai „salvat"
pe mine, nu-i aşa ?
ETA : De ce vorbeşti prostii ? Ştii bine
că nu sînt absurdă. Dar fata asta
bătrînă n-o să-ţi ierte niciodată că
i-ai îndepăitat iubitul, Anghele. O
femeie nu iartă uşor una ca asta.
O femeie luptă în toate chipurile
pentru dragoste, îii.-dcă îşi imaginează"
foarte greu o viaţă plină, fără dra­
goste. Dacà-1 iubeşte cu adevărat pe
Giurcă, aşa cum pare, tot ce face, face
pentru el. (Dobrian, eu figura cuîun-
dată în dosai, se adumbreşte puţin.)
Lucrează pentru el, pentru prestigiul
lui, pentru reabilitarea lui, nu pentru
altceva — cşa sînt femeile. E atentă
cu mine, e drăguţă cu tine, iti spune
lucruri care îti fac plăcere, fiindcă
vrea să-1 revadS pe Giurcă al ei, să-1
readucă aici. Mă asculţi, Anghele ?
DOTRIAN (puiînd că urmăreşte dosa­
rul) : Te ascult. (Sună. Apare Secre-
tara.) Cheamà-1 imediat pe tovarăşul
20
www.cimec.ro
Chirileanu. (Se râzgîndeşte.) Sau
lasă-1. (Secretam iese.)
ETA (mai Dasionat) : Tu eşti în fond
un om bun, du.tr-o bucată, dar ex-
perienta ta eu femeile, iartă-mă că
ti-o spun, e destul de redusă.
DOBRIAN (cu umor) : îmi fac autocri-
tica. Si, dacă vrei, îmi iau angaja-
mentul...
ETA ; Nu te prinde aerul ăsta comic,
Anghele, eu îţi vorbesc serios. Eşti
director de putină vreme, trebuie să
fii un director excelent, de care să
se vorbească. Asta aşteptăm toţi de
la tine.
DOBRIAN : De ce nu spui „asta aş-
teaptă nevastă-ta de la tine" ? Tu nu
vezi că, în vreme ce o acuzi pe ea
că face totul pentru Anton Giurcă,
tu, la rîndul tău, faci totul pentru
Anghel Dobiian?
ETA (cu puţii.ă înverşunare) : Recunosc
Atunci de ce sa spui că e cu noi?
DOBRIAN (riaicind şi el puţin vocea) :
Dar ce, „noi" înseamnă eu şi cu
tine ?
ETA : Nu „eu şi cu tine". înseamnă
to'i cei care şi-au dat mîna ca
fabrica asta sa se urnească odată
înainte. înhcamnă cei care te-au pro-
pus direclot, cei care le-au sprijinit,
ţi-au dat încredere, care te ascultă
şi te urmeazà şi sînt în stare să
meargă eu tme pînă la sfîrşit.
DOBRIAN (usor acid): Şi cei care mă
iubesc...
ETA : Da, şi cei care te iubesc ! Da !
DOBRIAN : $i care, din cauza asta,
nu vor să lase şi pe alţii să mă
iubeascà.
ETA : Ba da, dar nu o inamică traves-
tită, cum este această femeie. De ce
nu judeci mai adîne ? De ce nu vezi
mai în miezul lucrurilor ?
DOBRIAN : Ştii ce văd eu, dragă Eta,
dacă mă uit mai adîne la această
ieşire a ta ? O gelozie profundă,
asta văd. Nu te minti pe tine, caută
să te verifici. Şi dacă mă uit şi mai
adîne...
ETA : Anghele, te rog !
DOBRIAN : Şi dacă mă uit şi mai adîne,
sub această gelozie văd o doză mare
d e iubire pentru mine. Şi dacă mă
uit sub această iubire, văd un soi
de egoism, pe care îl ai şi tu, pe
care îl am şi eu, pentru mine şi
pentru lucrurile care îmi sînt apro-
piate ; şi care nu e ran alîta vreme
cît nu se revarsă asupra altora.
ETA : Aşadar, ei îi dai voie să fie
egoistă, dar pe mine mă obligi să fiu
 generoasă în numele dragostei pentru
tine ? !
DOBRIAN : Dacă dragostea aceasta în-
seamnă ceva real, atunci vei fi ge-
neroasă fără să te oblig nici eu, nici
nimeni. „Oamenii ferici.i nu înteapă"
— parcă tu ai spus-o adineauri.
ETA : îmi pare rău că mă răstălmă-
ceşti. Şi am impresia că o faci dina-
dins. (Vine lîngâ el.) Nu vezi că-ţi
vreau binele, Anghele ?
DOTRIAN : Ascultă, Eta, astăzi am
greşit profund fată de tine. Am avut
la un moment dat o mică îndoială eu
privire la buletinul pe care mi 1-ai
dat pentru şedinta eu ministerul. în-
ţelegi ? Am crezut o clipă, nu că
nu-mi vrei binele, départe de asta,
ci, dimpatrivă, ca-mi vrei prea mult
binele. Şi a voi prea mult binele
cuiva duce ureori la greşeli.
ETA (dupa o pauzâ) : Şi ?
DOBRIAN : Mi-am revenit. Mi-am dat
seamu c-a tost o slăbiciune şi o
aberatie.
ETA : Ti-ai dat seama ? ! Singur ? (îl
priveşte drept in ochi.) Singur ti-ai
dat seama ? Sau a început să mă
contrasemneze lovarăşa Tatu şi în
problemele de încredere familiară ?
(Privirea ii scnpâră.)
DOBRIAN (vme la ea şi o ia de umeri.
O priveşte eu o mulţumire admira-
tivà) : Ce frumoasă te face mîndria,
Eta I (O îmbrăţişeaza.)
CORTINA
T A B L O U L 5
Curtea fabrîcii, eu ghereta portarului.
tn lund, clàdiri in construcţie. Zi ia e
primăvăratică, solarà. Se simle viaţa
în toi. Directorul a ieşit in curte eu
Sturzu. E încîntat de această zi ge-
neroasă, care îl face bun şi puternic.
Scena 1
DOBRIAN : Se termina şi reprofilarea
atelierului patru ! In iunie, intrăm
eu toată capacitatea ! Au muncil bine,
ce zici ?
STURZU : Da, au muncit bine.
DOBRIAN (încîntat de ce vede) : Hei,
grebla ei de viată, că frumoasă-i
uneori I Eu am să-U spun drept, to-
varăşe Spiridon, fără să mă feresc :
nu cred că e altă viată mai bună de
trait decît de director de întreprin-
dere — cîteodată, bineînţeles. E cite
www.cimec.ro
o zi ca asta, după multe zile de
ploaie şi de mizerie — vezi cum
cresc toate, după ce s-au plămădit
acolo în zilele întunecoase. Odată
ies ! Dă şi mugurul. iese şi coltul
ierbii, clădirea se ridică, motoarele
duduie... Şi cind mai văd că iese şi
aburul ăsta din pămînt şi se desface,
şi scaldă contururile... dumneata
bei?
STURZU (zîmbind) : Mai beau.
DOBRIAN (euloric) : Ei, uite, cam aşa
senzatie am, ca după un pahar de
vin bun. Şi mîine vin alte problème,
şi le înfruntăm şi pe aïea ! Eşti în
mişcare. Mergi odată eu viata. Pui
mina la modelarea ei !... O simti
aicea în mina — ştii ? Dacâ n-ai sim-
ţămîntul ăsta, păcat cà te mai îm-
braci dimineata şi ca-ti tragi pan-
tofii !...
STURZU (calm): Important e ca toti
oamenii, nu numai directorul, să aibă
simtamîntul ăsta, în fiecare dimi­
neata.
DOBRIAN (oprindu-se) : E un reproş ?
STURZU : De fapt, ştiam că o să vie
o zi caldă, de destindere Dumneata
ai luat-o cam tare, tovaràse Anghel,
la început, acum pot să ti-o spun.
DOBRIAN : Cred că era necesar să se
procedeze eu oarecare fermUate, nu ?
Asta era şi părerea altor tovarăşi.
De altfel, şi oamenii m-au sprijinit,
ceea ce înseainnă...
STURZU (fâră să se grûbeascâ) : Da.
Fiindcă li s-a explicat eu râbdare
o sumă de lucruri. S-a discutât eu
ei... S-a făcut totul ca să fii întelcs,
şi urmat... chiar cind unele măsuri
(tărâ accent) le-ai luat singur... (îl
priveşte in ochi.) Asta înseamnă.
DOBRIAN (gînditor) : Mda... (tntre timp
au ajuns la ghereta portarului.
Acesta îi salutà cuviincios.) Ei, cura
merge eu tineretile, moş Stoica ?
Scena 2
PORTARUL (frapat de lamiliaritatea
neobisnuitâ a tonului, râspunde pe
mâsurû) : Merge, tovarăşe director.
Am toate măselele-n gură. Nu lipseşte
nici una din inventar.
STURZU: Il ia baba la rost, altfel.
DOBRIAN : Va să zică, poti să mănînci
carne macră.
PORTARUL: Cît de multă, tovarăşe
director, mai ales dacă e stropită
oleacă.
STURZU: Cu Fetească?
PORTARUL (hîtru): Eu-s om bătrîn,
tovarăşe secretar, la mine s-ar prinde
mai bine Băbeasca. (Cei doi zîmbesc.)
DOBRIAN : Da' îţi place cum arată
fabrica noastră acum ?
PORTARUL : Păi cum să nu-mi plaça ?
Se poate ? Cui nu i-ar plăcca ? Chiar
îmi ziceam adineauri, aşa, in sinea
mea : mă, piăpăditule de Orzea
— că-mi scrise,. taman citii scri-
soarea —, de ce te duseşi, mă, ca
prostu', şi n-ai stat să vezi ce mîn-
drete se face aci ? Te supăraşi ca
văcarul pe sal...
DOBRIAN : Nu s-a supărat, a ieşit la
pensie.
PORTARUL (mirât): La p e n s i e ? ! Păi
era mai mare ca mine? (Dobrian nu
răspunde.j O fi fost, să ştii. Păcat,
putea să mai stea, măcar p-aci prim-
prejur, să vadă. Eu, după ce m-or
pensiona, crezi că mă duc ? As !
Toată ziua o să stau la portită să
case gura, ce se mai face.
STURZU : Păi, d-acuma multe pe din-
afară nu se mai fac, că s-au făcut.
Da' dumitale o să-ţi dăm permis
să intri in fabrică unde vrei.
PORTARUL : Aşa, aşa, tăicutule ! Dar
parcă tot era mai tînăr decît mine,
Orzea. Ori nu era ?
DOBRIAN : Mai e şi tinereţea din
inimă, moş Stoica. Dumneata, la
poartă, corespunzi. Dar el avea o
muncă importante, şi pentru aia era
cam bătrîn. Ce era să fac, să-1 pun
portar în locul dumitale ?
PORTARUL : Păi nu venea, că era tare
ţanţoş. El se tinea meşter, şi meşter
bun.
DOBRIAN : Dacă era bun, poate stătea
şi astăzi aici.
PORTARUL : Cum ştiţi dumneavoastră,
tovarăşe director, dar eu tin că era
om priceput. Dar dumneavoastră ştiti
mai bine, şi GU tovarăşul Sturzu,
care a lucrat cu el, a învătat mese-
rie. Tovarăşul Sturzu e bun muncitor,
mă gîndesc.
STURZU : M-a ajutat, e adevărat. Mai
mult decît eu pe el.
DOBRIAN : Tovarăşul Sturzu era la
cempresoare, care se cunosc de multa
vreme, şi aici la sectia a treia era
o tehnică nouă, cea mai modernă,
moş Stoica. N-o ştia.
PORTARUL (scărpinindu-se in cap) :
Păi, dar, o ştia cineva ? Zic şi eu,
ca prostu'.
DOBRIAN (puţin impacientat) : Trebuia
s-o înveţe.
PORTARUL : Apoi de la cine, doamne
iartă-mă, tovarăşe director, dacă n-o
22
www.cimec.ro
ştia nimeni ? ! Vezi că şi alţii mai
bîjbîiau.
DOBRIAN (cam constrîns) : Dar eel
puţin ăia nu se pretindeau meşteri
mari, spuneau că nu ştiu.
PORTARUL: Aşa era el, tantoş, da.
Insă eu mine nu era. Venea şi spu-
nea : „Mă Stoica, mă, nu-i dăm de
rost deloc. Nu ştiu nici eu, că n-am
de unde, şi trebuie să le explic la
copiii ăştia, şi mă fac dracului de
ris." Şi începea să-i tremure bărbia
de ciudă, o data i-au dat şi lacrimile.
„Lasă, zic, c-o să vă învătati unul
pe altul... — Da, zice, dar ei aşteaptă
de la mine să găsesc şurubul. Ei
prind mai repede, sînt mai ageri şi,
dacă greşesc, lor nu le taie nimenea
capul..." Aşa stătea şi plîngea cu
lacrimi, uite ici la mine în gheretă,
cînd nu-1 vedea nimeni...
DOBRIAN (tulburat) : Bine, moş Stoica.
Ţigări ai ? (Scoate cîteva din pachet.)
PORTARUL : Parcă lui nu i-ar fi plăcut
să vină zi cu soare şi să meargă
treaba, să aibă şi el multumire?
DOBRIAN: Bine. (îi dă tot pachetul.)
Tovarăşul Sorescu unde e ?
PORTARUL: A plecat la trei şi jumă-
tate, cu motoreta : cu Anicuţa aia
maruntà. de la Livrări. îi băiat vesel,
inimos. N-ar trece o data fără să-mi
dea mina. Şi ştie la glume, eu sacul !
Il iubesc toti, cred că şi tovarăşa
Anicuta.
STURZU (zîmbind): Păi dacă o duce cu
motoreta !...
PORTARUL : Asa, cîte n-a dus ? ! Să
am eu atîtia ani în fabrică. (Ceilalţi
surîd şi pleacâ. Tocmai trece Pătulea.)
Scena 3
PÀTULEA : Tovarăşe director, în legă-
tură cu contestatia lui Matei la co-
misia de litigii pentru deplasarea
aceea...
DOBRIAN : Să i se plătească. (Pătulea
rămîne coniuz.) Să i se plătească, am
spus.
PÀTULEA : Dar e contestaţie pendinte
la comisie..
DOBRIAN : Dati-i banii şi terminaţi-
PÀTULEA : Dar dumneavoastră ati dis-
pus doar...
DOBRIAN : Şi tot eu dispun acuma să-i
dati.
PÀTULEA : Dar nu e principial, tova-
răşe director, iertati-mă.
DOBRIAN : De ce nu e principial ?
Delegatfa e semnată ?
PÀTULEA: E semnată de fosta con-
ducere.
DOBRIAN : Adică de directorul fabricii.
Omul a fost în deplasare ? Atunci ?
PÀTULEA: Tovarăşe director, îmi per­
mit să vă atrag atenţia : ne facem
de ris in fata comisiei de litigii şi a
salariatflor. Si se creează şi un pre­
cedent primejdios.
DOBRIAN : Şi djcă pierdem la comisia
de litigii, e mai bine?
PÀTULEA: N-avrm cum să pierdem.
DOBRIAN (violent) : De unde ştii ? (Il
fixează în oclii.)
PÀTULEA feu jumâtate de voce) : Dacă
pierdem avem măcar o acoperire.
DOBRIAN : Nu ne trebuie acoperire,
tovarăşe jurist. N-am nevoie de pro­
cedure Ne trebuie operativitate şi
dreptate. Intelogi ? Poate am făcut
o greşeală atunci. Revin asupra ei.
Viaţa nu e o schema. (Arată şan-
tierul.) Dumneata vezi bine ce e
viaţa : construcţii, greşeli, reparaţii,
avînt înainte. Asta e ! (Pătulea se
întoarce la Sturzu, ca pentru a-i cere
un sprijin.)
STURZU (eu ton liniştit) : Conducerea
a examinât contestatia lui Matei şi a
găsit-o întemeiată, tovarăşe Pătulea.
PÀTULEA: Am inteles. (Pleacă.)
DOBRIAN : De unde ştii că e înteme-
iată?
■STURZU : Deocamdată, fiindcă ai spus-o
dumneata. E bine să ai autoritatea
întreagă. (Dobiian îl priveşte eu gra-
titudine, dar şi eu mirare.) Dar nu
trebuie să te enervezi, tovarăşe An-
ghel. Trebuie sa explici.
DOBRIAN (eu un zîmbet, scuzindu-se):
E prea mult soare dintr-o data !...
CORTINA
T A B L O U L 6
Secţia a treia. După-amiază înaintată.
Pe platou sint doi oameni în schimb :
Nicolae liimia şi Dochifa Nedelea. Do-
chifa série ceva în registrul de control,
liimia se plimbâ prin iaţa maşinilor şi
a tablourilor de comandă. La un mo­
ment dat, se opreşte surprins, aient.
Scena 1
IRIMIA : Măi fată ! Tu n-auzi nimic ?
la fii atentă ! (Dochiţa îşi ridică iru-
mosul cap de papuşă buculată şi as-
cultă.) Nu ţi se pare ceva ? (Dochiţa
23
www.cimec.ro
mai ascultà, apoi se ridică şi merge
la tablou. Tăcere reliqioasă.)
DOCHITA: Cit spuno la turatie? (Se
opreşte, se uità, şopteşte, nevenindu-i
să creadâ.) Mămucă 1 Da' ce a apu-
cat-o ?
IRIMIA (aproape speriat) : Uite-te la
coeficientul de vîscozitate !
DOCHITA (se uità) : Oare Une mult
aşa ? (Incredulâ.) Să nu se fi stricat
ceva... I ?
IRIMIA (eu jumâtate de gură încă) :
Cum să se strice ? ! Asta inseamnă
stricat ? Asta înseamnă... (Cu o bucu-
rie refinută.) Ştii tu ce inseamnă ?
DOCHIŢA: I-ai făcut ceva?
IRIMIA; I-arn lot făcut, şi eu... şi
ceilalti. Nu ştii cînd i-a scos Emil
Adiaconesei injectorul şi 1-am montât
apoi ambii doi, eu cu el ? Dar asta a
fost, cînd ? Marti.
DOCHITA: Si de atunci tu n-ai mai
meşterit la el ?
IRIMIA : Numai la pinioane, putin.
la ascultâ ! (Ascultà amindoi.) Auzi
cum face ?
DOCHITA (dind drumul, în slîrşit, la
satisfacţie, cu o slirşeală ca dupa o
cursâ lungâ) : Merge...
IRIMIA (nebun) : Merge, sigur că
merge ! (Se opreşte speriat.) Taci I
(Ascultà amindoi.) la uite-te la gra-
nulatie I
DOCHITA (se uità) : E cam... Ba e bună.
(Izbucnind.) E cea mai... Nicolae, să
chemăm pe cineva să constate I
IRIMIA : Mai stai putin.
DOCHITA : Cheamă pe cineva ! Poate
nu vedem noi bine. (A pus mina pe
teleion.) Tovarăşul Munteanu, venitf.
putin pînă la trei ! Florico, mă auzi ?
Vino şi tu !
IRIMIA: Unde e Emil? Caută-1 p e
Emil şi pe Bondar.
DOCHITA : Emil e învoit. De-aia s-au
inversât schimburile astăzi. (la lai
teleionul.) Alo, tovarăşi, veniti putin !
Cum „nu poti lăsa", măi tovarăşe ?
E important ! (Lui Irimia.) Crăilă nu
vrea să vină, zice că să ne lăsăm
de bancuri.
IRIMIA (care in timpul ăsta urmăreşte
înirigurat tablourile) : Merge... în-
seamnă că schema lui Sorescu...
Scena 2
SORESCU (intrînd bine dispus) : Ce fac
băietii ? Ce face aia mică ? (Dochifa
îl priveşte radios.) Mă copii, am vă-
zut un film I...
IRIMIA : TovaTăşe inginer, veniti putin-
tel aci ! Atum, impdiat !
SORESCU (se apropie de aparate. Tot
atunci mai intià doi sau trei munci-
tori Sorescu privii:d.) Ei, nu ma în-
nebuni, soro ! (Fluierà admirâtiv.) Ei,
las-o ! De cind ?
DOCHIŢA : De cîteva minute.
SORESCU : Directorul ştie ? Chemati-1
p e director. Vezi că Veniamin e in
schimb la doi. (Dochifa merge să
telefoneze. Sorescu, celorlalfi.i Ei, ce
ziceti ? (Muncitorii tree, rind pe rind,
şi se uitâ la parametri. Nu le vine
sa cteadà.)
UN MUNCITOR: Inseamnă că...
SORESCU : lnseamnă că s-a rezolvat.
Ptiu, să n-o deochi ! (Maşinii.) Tin-te
bine, mamâ dragă ! Aşa sa mergi o
sută de am ! Auzi tu ? (O mingiie.
Celorlaifi ) Bravo, copii !
IRIMIA (biiquindj: Tovarăşe inginer I
Tovarăşe inginer !... Sînt fericit, tova-
răşe inginei ! (Suiocat de o bucurie
nemaipomeiiilà.) Sînt fericit, atita pot
să vă spun. Să trăiţi !
SORESCU : Slaţi niteluş, să ne convin-
gem. (Se mai duc o data to\i la apa­
rate şi le privesc.)
IRIMIA (intàritai) : Merge, ce vă spun
eu ! S-a asezat ! Merge ! Tehnică mo­
derns ! Mondială ! La noi aici ! Cu
mîinile astea, ale noastre ! (între timp,
au mai verdt cîţiva muncilori.) Să
trăiti !
UN MUNCITOR (extaziat) : Vă relici-
tăm, tovarăşi ! Bravo ! (Şi al\ii se
reped sâ-i ielicite.)
IRIMIA : Sus cu tovarăşnl Sorescu I
Sus cu el ! (Vor sa-l ridice pe So­
rescu, acesta se iereşte. Gâlâgie. Dau
să-1 ridice şi pe Irimia. Atunci intră
directorul cu preşedintele sindica-
tului.)
Scena 3
DOBRIAN: Ce este?
DOCH1ŢA (iepezmdu-se la el, îl îm-
brăţişează) ; S-a rezolvat, tovarăşe
director. S-a rezolvat ! (Il sùrutâ cu
loc.)
IRIMIA (ţipâ şi et) : Avem randament
de sută la sută 1 Lucrăm la capaci-
tatea nominală ! Tovarăşe director !
IDobrian, desprinzindu-se din îmbră-
ţişare, îl întreabà din ochi pe Sorescu
dacă e adevârat.)
SORESCU : Ce să-i faci ! Se întîmplă I...
IRIMIA : Dupa unsprezece luni, tova-
răşi !
24
www.cimec.ro
VENIAMIN : Sînteti cineva atunci !
DOBRIAN (calm, palid, se apropie de
tablouri. lm>pecteuza repede, in tâce-
rea generalà. Se întoarce. S pu ne —
stâpînindu-se — dar cu o mare càl-
durâ.) E bine, scumpii moi. Va mul-
ţumesc. (O clipà se mai pâstreazâ
liniştea, apoi zgomotele izbucnesc din
nou, asurzitoare.)
SORESCU : încet, că speriati maşinile.
UN MUNCITOR: Noi vă multumim
dumneavoastră, tovarăşe director.
ALT MUNCITOR: Ne-ati adus o zodie
bună, tovară^e director !
VENIAMIN : Munca, asta e zodia bună.
Munca şi priceperea.
DOBRIAN (lui liimia): Tu rămîi pînă
la terminarea turei. (Lui Veniamin.}
Imi faci imediat propuneri de premii
substanţiale pentru cei din schimb.
(Dochiţa sare ïntr-un picior de bu-
curie.) Dumnecita esli...
DOCHIŢA: Dochita Nedelea.
DOBRIAN : ...eţ.ti învitată la direcţiune,
acum imediat, cu registrul de evi-
dentă a maşinilor.
SORESCU : Poti să aduci şi o foto-
grafie.
DOBRIAN : De asemenea şi tovarăşul
Sorescu.
SORESCU : Din fată sau din profil ?
DOr.RIAN : Ceilalţi, vă rog să poftiti
la locurile voastre. Am cîştigat o
mare bătălie, tovarăşi. Mergem
înainte.
CORTINA
T A B L O U L 7
Biroul directorului. S-a fâcut seară.
Intrâ Dobnan si, odatà cu cl, inca bu-
curoasâ dar şi siînjenită, Dochiţa Ne­
delea.
Scena 1
DOBRIAN (aprinzînd lumina) : De c e
ai amuţit ?
DOCHIŢA: Aşa.
DOBRIAN : Àsta-i un răspuns de p ' e -
şcolar, nu de muncitor în tehnica
noua.
DOCHIŢA (codirdu-se) : Să nu vă
supărati pe mine, tovarăşe director,
că v-am luat în brate adineauri, dar
n-am mai ştiut ce să fac de bucurie.
Zău aşa ! (E copilăroasâ şi comică
în dezolarea ei.)
DOBRIAN (ca s-o nàcâjeascà) : De ce
nu 1-ai luat şi pe tovarăşul Sorescu
atunci ?
DOCHIŢA (repede, iiindcă îl iubeşte
pe Sorescu) : Eu ? Nu se poate. El
e... (Se rusmeazà.) Nu iau eu pe ori-
cine. De fapt... n-ara mai luat pe
nimeni pînă acum.
DOBRIAN : Chiar pe nimeni, pe ni­
meni ?
DOCHIŢA : Pe r.imeni. (O pau7ù.) ...Pe
încă cineva... Dar nu pot să vă spun.
DOBRIAN (imeresat) : Ba te rog foarte
mult să-mi spui. Repede, pînă nu vin
ceilalti-
DOCHIŢA: Nu pot,. Zău aşa...
DOBRIAN (insistent): Dochito ! (Ea
lasà ochii ïn /os.) Ei, nu te necăji.
N-ai decît să nu-mi spui. La vîrsta
ta, toate letele au un iubit.
DOCHIŢA : Nu. nu e asta... (Hotàrîn-
du-se brusc.) Am să vă spun. (laràsi
codealû, iuiasi curuj brusc.) Pe tova-
xăşul director Velcescu. (Tace
clipa.) Dur numai o data.
DOBRIAN : Mă rog.
DOCHIŢA : Q n J să piece. Toti stăteau,
se uitau la el ciudat, parcă cine ştie
c e făcuşe. Aitii zimbeau aşa, in
barbă, ca tovaraşul Chirileanu, ştiţi
că el i-a băgat multe reclamaţii...
Tovarăşul nu şiia ce să le spună : a
trecut primre ci in curte, era foarte
amărit. Vreo doi se fereau să nu dea
mîna cu el, alîă dată slăteau coco-
şaţi în fata lui — ce fel de oameni
de nimic ! M-am dus la el, i-am spus :
tovarăşe director, îmi pare rău că
plecati ! N-a zis nimica, m a mîngîiat
pe obraz, c-a?a avea obiceiul. Am
vrut să-i iau valiza să i-o transport
la gara, nu m-a lăsat. M-am uitat
o data în o^hii lui... aşa... erau vi-
neti, trişli de toi. Dar ştii cum?
trişti !... M-a apucat o milă atunci,
m-am repezit la el şi 1-am îmbrătf-
şat ! (1st suîln nasul.) ...Am făcut
rău ? (Drept râspuns, Dobrian o min-
gîie încet pe obraz, ca pe un copil.
Ea H ia palrria, cu amindouâ mîinile,
într-un gest de tandreţe filialà.) Aşa
îmi făcea şi el... era aşa de bun !
Striga la oameni, dar ce putea face?
La început, veniseră destui vîntură-
lume. Şi la mine a strigat o data, dar
n-am pus la inimă.
DOBRIAN (după o meditaţie} : Şi eu
tovarăşul Enacbe ce-ai avut ?
DOCH1ŢA (tresàrind, ce de un vis
rôu) : Ce sa am, nimica n-am avut.
Era un om care... eu cred c-o să-1 şi
dea afară din partid. De cite ori mă
prindea singură, se rînjea la mine.
O data a vrut să pună mîna pe mine,
i-am dat peste mina. Era furios, că
cică directorul de ce mă poate mîn-
www.cimec.ro
gîia şi el nu. „Uite-aşa, de-aia. Di­
rectorul mă mîngîie în altâ parte
decît dumneata." Mie îmi place să se
poarte oamenii frumos cu mine...
„Lasă — zice — că ştiu eu ce e de
făcut". Nu-mi plăcea, nu. Tovarăşul
Sturzu e de o mie de ori mai cum-
secade, nici nu se compara. (Intrà
Sorescu.)
Scer.a 2
SORESCU : M-am înfiintat şi eu. (Do­
chita il soarbe din priviri.)
DOBRIAN: Ei, haide, învingătorilor,
să-mi spuneţi cum a fost. Punct cu
punct. (Văzînd că tac.) Cine id cu-
vîntul ? Tovarăşul inginer.
SORESCU (cu o mare iranchele) : To-
o varăşe director, eu n-am nici o vină.
DOBRIAN famuzat) : Bravo tie ! Ince-
putul e promitător 1
SORESCU : Dacă îi spînzură pe cei
care au dat solutia, să ştiti că eu
mor nevinovat.
DOBRIAN : Hai să vorbim şi putin
serios, vrei ? Eu v-am chemat sa fa-
cem întîi o analiză tehnică şi ştiinti-
fică a fenomenului, să vedem cum
s-a întîmplat „miracolul".
SORESCU : Eu ce pot să spun ? Habar
n-am.
DOBRIAN (mai sever) : Tovarăşe ingi­
ner, te invit să fii serios.
SORESCU: Vă declar cît se poate de
serios, tovaràse director. Parcă mie
nu mi-ar plàcea să mă laud, să-mi
văd poza în ziar ? ! N-am mai fost
fotografiat în ziar de la campionatele
de basket. Dar dacă nu ştiu, nu ştiu !
DOBRIAN : Bine, dar trebuie să se fi
întîmplat ceva I Ai luat vreo mesura ?
Ai făcut vreo intervenţie ?
SORESCU : Sigur că am luat unele
măsuri, şi că am ciocânit şi că am
căutat cu băietii, de ne-au ieşit ochii
la toti. Da' n-aş putea să spun exact
din ce se trage toată povestea. Intr-o
zi a început să meargă, asta este.
DOBRIAN : Dar nu se poate, tovarăşe
Sorescu I
SORESCU : Altceva ce să adaug ?
Nu-mi ştiu nimica la sufletul mou.
Am avut o documentatie răma ă de
la tovarăşul Giurcă. După ea m-am
orientât mai mult (Dobrian râmine
ior ginditor.)
DOBRIAN : Dochita, tu ce zici ? Cum
s-a întîmplat ? Să vină şi tovarăşul
Adiaconesei şi tovarăşul Fondar.
DOCHIŢA : E plaçât Adiaconesei, s-a
învoit. Pe tovarăşul Stogu 1-ati
25
 schimbat. Eu ce pot să vorbesc ?
Dacă nu ştie tovarăşul inginer...
DOBRIAN : Bine, dar cine a lucrat,
cine a pus mîna efectiv în maşinărie
zilele astea ?
DOCHIŢA : Cam toţi au pus mîna.
Au tot démontât, au montât şi iar au
démontât.. în mers... Adiaconesei a
mai şi oprit. A zis : „Mama ei, nu
mă intercsează productia, astăzi şi
mîine ! Am să dau mai puţin două-
trei zile, o să luâm mai putină
leafă. Dar o dibăcesc eu."
SORESCU (tnclnlat): Tovarăşe director,
nu v-am spus eu la început c-o di-
băcim ?
DOBRIAN (Dochiţei) : Dar bine, Irimia
a pornit-o.
DOCHIŢA : Astăzi era Irimia în schimb,
dar poti să ştii cine a pornit-o ? De
fapt era schiinbul lui Emil.
DOBRIAN : Dar Irimia dă totdeauna
productie superioară lui Adiaconesei.
Si cînd asta ? Noaptea, în schimbul
trei, cînd se dă de obicei cea mai
mică. Cea mai mare ar trebui s-o dea
Bondar, în schimbul întii, şi o dă
Irimia. De ce ?
SORESCU : Depinde şi de cum exploa-
tează maşina, tovarăşe director. Dacă
Irimia o înnebnneşte noaptea, Bon­
dar abia o poale redresa. înseamnă
că Irimia primeşte maşina în cea mai
bună stare de la Adiaconesei, şi
poate să facă ce vrea eu ea.
DOBRIAN (gînditor) : Adică, el culege
roadele de la ce a pregătit altul ?
SORESCU: Naiba ştie.
DOCHIŢA (il tachinează rîzînd) : Àsta
e tot un răspuns de preşcolar şi nu
de inginer de tehnică nouă.
SORESCU : în materie de unicate de
tehnică mondiale, toţi sîntem aici
preşcolari şi şcolari. Şi meşterul ăsta,
danezul, abia dacă e bacalaureat.
Numai Giurcă era student. Şi se pare
că şi Velcescu. Făceau aici un fel
de facultate serală şi nocturne. Mi-a
lăsat caietele toate.
DOCHIŢA : Cînd eram în tura de
noapte, eu la făceam cafelele. Lui
tovarăşul Velcescu îi plăcea muzica,
lucra mai bine eu radio deschis.
Tovarăşa Tatu transcria şchemele.
(Intră Stutzu.)
Scena 3
STURZU : Eram la cabinetul de partid
cînd am auzit. Trebuie să fie piuliţa
nouă pe care a ajustat-o unul din
băieţi.
26
www.cimec.ro
SORESCU : E posibil, dar nu pot afirma
eu certitudine. S-au adus şi alte îm-
bunătătiri. (Intrà Ela.)
E T A : E adevărat, Anghele? E o veste
mare. Pe cine să felicit întii ? Pe
tine sau pc ei ?
DOBRIAN: Cred că pe tovarăşul So-
rescu... (Sorescu face un gest mirât.)
Insă pentru altceva decît ÎJi închipui.
ETA : S-a logodit ?
DOBRIAN (zîmbind): Vezi, Dochita, la
ce se gîndesc femelle cînd félicita ?
(Ràspunzind Eiei.) Nu s-a logodit,
s-a deiinit. (lntră Pâtuiea cu soţia.)
PÀTULEA : Tovarăşe director, am aflat
la cinematograf, eram la o drama.
Am ieşit eu soţia repede. Am venit
să ne înveselim. De cînd aşteptăm
evenimentul ăsta ! (Sincer bucuros.)
Aveti dreptate : ce contează fleacu-
rile? Important e că mergem bine.
Ne duceti la succese. (Celorlalţi.)
Bravo, băieti ! (Intră Elena.)
ELENA : Mă bucur, tovarăşe director !
(îi strînge mîna.)
DOBRIAN (privind-o în ochi eu un anu-
me înţeles) : Pentru cine ?
ELENA : Pentru toţi. (Cu o nuanţă caie
nu se poate detini.) Vă felicit, tova-
răşă Dobrian, pentru binemeritatele
succese aie sotului dumneavoastră.
ETA : Multumesc, tovarăşă Tatu. Iţi
doresc şi eu multă satisfactie.
(Intră Chiriieanu şi alţi cîţiva îunc-
ţionari.)
CHIRILEANU: Vă salut, să trăiti, to-
varăşe director, şi mereu la mai
mare ! Iată un lucru care confirma
încă o data...
DOBRIAN : Nu confirma nimic, tova-
răşe Chiriieanu 1...
CHIRILEANU: Ba da, ba da ! Să lăsăm
modestia, tovarăşe director ! Ştim cu
toţii ce ati făcut pentru fabrica acea-
sta. Ştiu şi alţii. Am vorbit şi cu
Bucureştiul. Sub îndrumarea dum-
neavoastră, aceşti tineri minunaţi...
DOBRIAN (intreiupîndu-l nerăbdător) :
Minunati, într-adevăr, tovarăşe Chi­
riieanu ! Tovarăşi, prieteni, vă mul­
tumesc pentru gîndurile voastre bune
şi pentru graba cu care aţi alergat.
Vă multumesc pentru ajutorul vostru.
Ajunge cu festivismul. Să nu exa-
gerăm. Intoarceti-vă la programele
dumneavoastră, n e vedem mîine.
(Distribuie cîteva strîngeri de mîna,
ies to\i, aiarâ de Eta şi Sturzu. Cînd
să iasû Elena, Dobrian o apucă de
braf şi o opreşte.)
Scena 4
DOBRIAN : De ce nu mi-ai spus tot ?
De c e ? De ce m-ai lăsat să bîjbîi ?
De ce ai lăsat să fii bănuită, şi dum-
neata, şi altii... de ce ? (Elena nu răs-
pundc. El insista.) De ce? (O strînge
de braţ, violent.} De ce ? (Ea îi arun-
cà o priviie adîncă, pâtrunzătoare.)
ELENA: Nu-i totuna ? (Iese.)
ETA : Ce s-a întîmplat ?
DOBRIAN (teribil de agitât) : Să vină
portarul, moş Stoica ! (Remarcă pe
Dochita şi Sorescu, care au ramas
uimiţi.) Plecati, copii ! (Lui Sorescu.)
Trimite-mi-1 pe Stoica !
SORESCU: Imediat ! (Aleargă. Iese şi
Dochita. Dobrian se plimbâ eu paşi
mari prin birou.)
ETA (mai înect, lui Sturzu) : S-a întîm­
plat vreun furt ? (Sturzu nu ştie ni-
mic.) Ce este? (Vine portarul.)
Scena 5
DOBRIAN : Tovarăşe Stoica, dumneata
clnd făceai de serviciu, ziua sait
noaptea ?
PORTARUL : Şi ziua şi noaptea făceam,
după cum era tura.
DOBRIAN: Ai văzut vreodată pe to-
varăşii Velcescu şi Giurcă ieşind
noaptea din curte, sau dimineata ?
PORTARUL: I-am văzut. Oho, de cîte
ori ! Altădată, şi eu tovarăşa chi-
mistă.
DOBRIAN: I-ai văzut vreodată beti ?
A C T U
T A B L O U L 8
O alee în curtea iabricil. Pomi tineri.
O bancà. Pe bancà stâ Ela Dobrian,
legănînd càruciorul copilului. Are o
expresie împàrfità intre duioşia pentru
copil şi nelinişte pentru altceva, mai
mare. Trece tovarăşul Chirileanu.
Scena 1
CHIRILEANU: Săiut mîna. Ce faceţi,
stimată tovarăşă ? Mi se pare că as-
tăzi ati intrat în concediu. Unde o să
vi-1 petreceti ?
ETA : Nu ştiu încă. Poate rămîn aici.
www.cimec.ro
PORTARUL (gindindu-se) : Nu i-am vă-
zut, tovarăşu' director, de ce să spun
că i-am vazut. O data 1-am văzut
pe tovarăşul Velcescu mai eu chef,
dar era ziua, nu noaptea. Şi nu mi-
rosea deloc. Atîta că era ca beat.
DOBRIAN : Cînd asta ?
PORTARUL : lntr-o zi cînd s-au pornit
prăpăditele aléa de maşini de la trei
de au făcut 60 la sută din plan...
Că pînă atunci nu făcuseră. Dar de
ce mă întrebaţi ?...
DOBRIAN (toarte hărţuit de gînduri) :
Bine, moş Stoica, poti pleca ! (Porta­
rul rămîne nedumerit şi oarecum
jignit.)
STURZU (lui Stoica, liniştit, explica­
te) ; Am avut o discutie, şi pentru
că dumneata erai un om de mare
înoredere... (Stoica zîmbeşte măgulit
la amîndoi şi iese.)
Scena 6
VENIAMIN : V-am adus propunerea
de premiere : tovarăşul Sorescu, to-
varăşul Irimia. tovarăşa Nedelea.
Mai tree pe cineva ?
DOBRIAN (brusc) : Mai stăm putin eu
premierea, tovarăşe Veniamin ! (Ve-
niamin îl priveşte intrebător, neînţe-
legînd nimic.) Nu premiem pe nimeni
deocamdată ! Să nu ne grăbim. Să
chibzuim împreună. (Sofiei sale.) Nu
a fost nici un furt propriu-zis, Eta.
(Tuturor.) Dar mai stăm putin, to-
varăşi...
C O R T I N A
L III
CHIRILEANU : Ei da, bineînţeles, lîngă
soţ. Şi apoi la noi, acuma, parcă e
localitate balneo-climaterică. O vreme
minunată. Si pomişorii ăştia — cînd
au crescut ? Mină de gospodar, ce
mai ! (Se apropie Dobrian, îoarte
preocupat.) Tocmai spuneam tovarăşei
ce plăcut e să te plimbi acuma prin
curtea fabricii, parcă eşti la Hercu-
lane. Şi pentru copil o să fie grozav
să se joace pe gazonul verde.
DOBRIAN (eu gîndul în altà parte):
Da... sigur...
CHIRILEANU (privind càruciorul): Aveti
un fecior, tovarăşe director, leit vă
27
 seamănă, biicătică ruptă. (îl scuipă de
deochi.) Ptiu-ptiu ! Ce il faceţi, mi-
nistru ? (Vtea su rida.)
ETA (vâzînd pe Dobrian absent, răs-
punae ea) ; Sănătos să fie. Şi să în-
vete.
CHIRILEANU : Apoi eu cred că are
de la cine învăta. Şi cînd o să ajungă
mai măricel, şi o să ia seama la fie-
care lucru facut de tata, o să fie
teribil de mîndru şi o să vrea să facă
la fel. Asta e cea mai bună şcoală.
DOBRIAN (absent) : Sigur... da..
CHIRILEANU (simţind absenta lui Do-
brian) : Ne-au venit piesele de
schimb.
DOBRIAN: Bun.
CHIRILEANU : Intreabă Canabie dacă
poate trimite maşina la gară, la 11,
să-1 ia pe tova'ăsul Iliescu.
DOBRIAN ; S-o trimilă.
CHIRILEANU ('mainte de a pleca, eu
un aer de mulţumire) : Atf citit „Ro-
minia libéra" de azi, tovarăşe di­
rector ?
DOBRIAN (cam nerâbdïtor) : Am citit-o.
(Tonul nu-1 predispune pe Chirileanu
la comentarii, osa câ se retrage.)
Scena 2
ETA (după o clipâ de pauză, uşor în-
grijoiatô) : Ce sciie?
DOBRIAN (eu neplôcere) : Ce să scrie?!
Imi face un porlret... arată cum m-am
ridicat... mă laudă... Asta este.
ETA : Ai voibit eu Bucureştiul ?
DOBRIAN : Incă nu. Am să vorbesc.
Lucrul e lămimt pentru mine.
ETA (revenind eu precipitare la o dis-
cuţie anterioaiâ) : Dragul meu, cred
că e depidsai ce spui. Cred că exa-
gerezi.
DOBRIAN (insuiletit) : Nu exagérez ni-
mica. E foarte limpede pentru cine
vrea eu adevărat să vadă.
ETA : Atunci de ce n-au văzut alţii ?
DOBRIAN : Nu ştiu. Nu voiau ? Nu pu-
teau ? Unii au fost luati de un fel de
vîrtej de moment. N-au înteles că oa-
menii ăştia s-au zbătut, au făcut
pe dracu-n patru să mişte o maşinărie
foarte-foarte complicată. Că n-au
izbutit ? E un caz special, nenorocit.
Alte fabrici, de cum se in^talează,
sînt deosebit de productive. La asta
a fost undeva, din vina nu ştiu cui,
poate chiar a fabricantului, un schep-
sis, şi abia acnraa 1-au pipăit şi a
îmeeput sa meaigă.
ETA : Foarte bine.
28
www.cimec.ro
DOBRIAN : Sigur că foarte bine. Dar
aici s-a schimbjt directorul, întelegi ?
Velcescu a plvcat eu coada între pi-
c i o u e , şi eu am venit eu toate ono-
rurile.
ETA : Ai venit pe meritul tău.
DOBRIAN: Poate.
ETA : Nu poaie : sigur.
DOBRIAN : Bine. Sigur. Pe meritul
meu. Si ce-am făcut aici ?
ETA : Ai redresat situaţia.
DOBRIAN: Da ? Am cules r o a d e l e r
muncii lui Velcescu, asta am făcut !
Am fructifient experienta lui, eşecul
lui, asta am făcut. Tu nu întelegi că
omul ăsta a lucrat eu o metodă şi
eu o tenacitate care mă surprind şi
pe mine ? A luat lucrul de la începu-
tul începutului, a selectionat oameni,
şi-a créât cadre din nimic, şi-a în-
suşit şi a tinut în mînă, cum a putut,
procedee tehnice pe care nu le cu-
noştea pe atunci nimeni din tara şi
foarte putini chiar în străinătate. Dar
pentru asta trebuie răbdare de că-
milă !... Trebuie elort ! In timpul ăsta
te zbati eu cîte o maşinărie care nu
merge, eu vreun constructor care ti-a
greşit construcţia, eu un departament
care îţi cere plan şi care îti trimite
tot felul de inspeotori, şi mai buni
şi mai răi, să te impulsioneze, te zbati
eu munciton de ocazie care fug şi care
te réclama, mai ai cîte un functionar
care te Une în şah eu cine ştie ce
Tudă a lui şi, tot în timpul ăsta, tre­
buie să înveti, să înveţi, fir-ar al dra-
cului. ca să le ştii şi să le dirijezi
pe toate. Şi dacă îti mai dă naiba un
secretar de panid ca Enache şi o ne-
vastă divortată şi răzbunătoare, eşti
aramjat. Asta e povestea lui Vel­
cescu. N-a avut cantina măturată ?
N-a avut ! Am venit eu şi am mă tu-
rat cantina. „Bravo Dobrian !" Am
pus panourile şi gazeta de percte.
„Bravo Dobricin !" Am impartit locuin-
tele pe care le-a început el. „Bravo
Dobrian !" „Să trăiţi, tovarăşe direc­
tor !" ,N-o să vă uităm niciodată !
Sînteti om bun!" Şi el ? O bestie, un
neputincios. Aşa rămîne în mintea
unora. Nu e adevărat, Eta ! Acest I
Velcescu e un tip şi jumătate !
ETA : De unde ştii tu ?
DOBRIAN : Acum îl cunosc mai bine
decît pe orieare colaborator al meu.
Oriunde pun mîna, simt că a fost şi
mina lui înainte. Nu exista resort
tehnic important unde să nu simt
cum s-a opintit şi el. Tu ştii că h-^la
esta, de pildâ, a fost reconstruite
pentru că s-a dus Velcescu la arbi-
 traj şi i-a convins personal pe loti,
eu cîteva zile inainte de a fi inlo-
cuit ? Şi hala asta mi se atribuie mie!
ETA : Nu ştiu dacă este cazul să-ţi
faci o problemă spéciale d;n asta,
cînd ai atitea altele.
DOBRIAN (continuindu-şi gîndul): Vel- J
cescu n-are materie prima. Face efor-
turi, trimite oameni, şi materia prima
începe să sosească, dar nu-1 mai gă-
seşte pe el : mă găseşte pe mine. Ba
încă îi mai şi bruftuiesc achizito-
xul. Să nu-ti îtichipui că atunci cînd
«m revenit si am aprobat decontul
lui Matei Vasile a fost din genero-
zitate. Nici vorbă ! I-am cerut lui
Chirileanu dosarul, 1-am studiat ; erai
toemai la mine în birou în ziua aia :
Matei a făcut demersuri exceptionale.
întelegi tu ? Exceptionale ! S-a şi
văzut ! Trebuia să-l iau să-1 premiez
în lata tuturor, dar il denigram în-
tr-un fel pe Chirileanu şi n-aveam
interesul s-o fac. Am préférât, aşa,
un fel de mărinimie de despot. în
fond, m-am comportât ca un laş, ce
mai încoace şi incolo !
ETA : Anghele, nu spune asta. Te-ai
comportai foarte leal. Ai studiat si-
tualia şi ai rezolvat-o, aşa cum era
drept şi cinstit.
DOBRIAN : Bun. Dar atunci trebuie să
fiu leal şi eu Velcescu, după ce i-am
studiat situatia, nu ?
ETA : Tu n-ai căderea să decizi de si­
tuatia lui Veli escu. E treaba altora.
DOBRIAN : Ba am. Atita cît depinde
de mine.
ETA : Dar nu depinde de tine în nici un .
fel.
DOBRIAN : Ba o să depindă ! Eu a m .
depins în orice caz de el I Eu sînt
ceea ce sii.t, din cauza lui. Pînă şi
înjurăturile la adresa lui Velcescu se
contabilizează in profitul meu. Şi
asta nu e diept.
ETA (stàruitoare) : Tot nu poti să-i faci
nimica, Ai.ghele. Nu 1-ai dat tu afară.
Sînt at i lia oameni care au cercetat
lucrurile. şi pe o fată şi pe alta.
DOBRIAN (inverşunat) : Pe o fată le-au
cercetat, pe o singură fală ! Cu toată
cinstea şi bună-crcdinta, nu le-au
putut vedeu decil pe o singură faţă
— asta e g i c z a v l Numai eu le-am
p-itut cerceta pe amîndouă fetele,
fiindcă numai cu lucrez in interiorul
lor, in acelaşi post. Mie mi-au re­
structurât sortimentele, întelegi. Eta?
An făcut la minister o greşeală de
planificaro — se mai întimplă, foarte
rar. dat se inlimplă — şi nu s-au
convias de ea decît după plecarea lui
29
www.cimec.ro
Velcescu, care stăruîa mereu Acuma
au revenit. dar nu mai e Velcescu,
sînt eu. Ce să-ti mai spun?
Oamenii eu rare lucrez sînt
cernuti printr-o selectie naturală de
un an şi ceva. sînt cei mai buni, nu
mai pleacă. Pînâ si danezul care a
venit acum e mai priceput şi mai ac-
cesibil decît cei cu care a lucrat
Velcescu. Face tot ce scrie în con­
tract, ba chiar îi place să colaboreze.
E o înlîmpldre, mă rog, că Giurcă
nu se întcleçea cu străinii ; Sorescu,
care e mai "deschis şi mai vesel, se
înteleqc. E o îmimplare, tot in lavoa-
rea meu. Asta n-o ştie nimeni decît
eu, Eta. Toate lucrurile acestea mă-
runte puteuu sa tragă în balanta lui
Velcescu. Nu le-a ridicat nimeni.
Sturzu nu le cunoştea, Enache il duş-
mănea. Omul a plecat învins Nu te
întrebi ce se petrece cu el acuma ?
ETA : Vrei sa spui câ tu n-ai făcut
nimic aici ? Că nu trebuia să-1
schimbi ? Eşli absurd. Cred că n-ai
stat nici tu degeaba. Era haos, acuma
e ordine.
DOBRIAN (ironie) : „Bravo Dobrian !"
(Mcdilativ.) Si puielul ăsta sub care
stăm acuma e sădit de Velcescu. Dar
pînă n-a făcut frunză, nu 1-a observât
nimeni. Stătoa în pămint, in noroi, în
„haos". Acuma a ajuns „Băile Hercu-
lane", pentru unii ca Chirileanu. In
schimb, el, Velcescu, s-a veştejit.
(Cu un lel de iezolu(ie.) Asta nu e
voie, draga mea ! (Se uità la copilul
din càrucior.) Ce frumos doarme !
(Dâ sa se ridice )
ETA (cam spcriată) : Ce ai de gînd să
faci ? (// apucà de mina, cu tan-
dre(e.) Mai slai pu tin. (Despre copil.)
A gemut toată dimineata. Cred că
încep sd-i iasâ dintii. Ce ai de gînd
să faci ?
DOBRIAN : Am să văd.
ETA (calm) : Eu nu vreau să te influen-
ţez în nici un fel, desi în modul tău
de a privi lucrurile văd o mare exa-
gerare şi o... influente străină... (Mis-
care de mirare Ici Dobrian.) Da, da,
Anghele, de ce să nu recunoşti ? De
la un moment dat, ai devenit mult
mai îngăduitor tu... anumiti tovarăşi,
ai început sa trev i uşor peste pozitia
ta şi peste menirea pentru care ai
fost numit aici.
DOBRIAN: Ce lel de menire ? Care
„anumiti tovarăsi" ?
ETA : Nu te aprinde. Dacă te aprinzi,
e o confirmare în plus. Crezi că mi-a
disparut din miule scena de acum o
săptămînă, cînd o ţineai pe tovarăşa
 Tatu de braţ şi sirigai la ea : „De
ce nu mi-ai spus ? De c e ? " şi ea ţi-a
aruncat privirca aceea sfidătoare?...
iar tu, in ioc s-o pui la punct. cedezi
uimitor de repede. O singură vorbă
bună să spui despre Giurcă al ei şi
despre clica lui Velcescu, şi ride de
tine toată fabrica.
DOERIAN (uimit) : Crezi? Crezi că e
aşa?
ETA : Vrei să-1 chemi pe Giurcă înapoi?
Devii ridicol, Anghele. Dacă vine îna­
poi acum, întîi şi întîi il face de doi
bani pe Sorescu, care e la începutul
carierei, şi care se vede dintr-o data
pus într-o situatie intolerabilă.
DOBRIAN : Fleacuri, Eta. Giurcă n-a
fost pus de mine într-o situatie into-
lerabilă ?
ETA (montîndu-se) : L-ai concediat
pentru binele producţiei !
DOBRIAN (repede) : Iar Sorescu mi-a
mărturisit c-a lucrat după Giurcă.
Atunci ?
ETA (deconcertată) : Ţi-a mărturisit el
aşa ceva ? De faţă eu alţii ?
DOBRIAN : Mi-a mărturisit-o mie, per­
sonal. A avut această superioxitate,
un tînăr zburdalnic. Şi eu, om matur,
să nu mi-o pot îngădui ?
ETA (sarcastic si amar) : Va să zică îl
aduci înapoi. Te-a învins, vicleana.
DOBRIAN (mai tare): Nu asta importa!
Nu vrei să întelegi ? Eu nu am o pro­
blems eu Giurcă aici, eu am o pro­
blème eu Velcescu I Am să mă duc
să spun : tovarăşi, 1-aţi considérât
greşit pe tovarăşul Velcescu. Meritele
pe care mi le atribuiţi trebuie să le
/ impart neapărat eu el.
ETA (speriatû) : Nu se poate ! Faci o
prostie !
DOBRIAN (eu pasiune) : O să se poată!
i ETA : îti dai seama ce faci ? Vrei să-i
îmtărîti împotriva ta ? Vrei să obligi
pe alţii să creadă că au greşit —
cînd ? toemai acum cînd lucrurile
merg ? Nu vezi că e fără nici o
noimă ? Iţi convine să-ţi pui în pri-
mejdie capitalul moral pe care ţi l-ai
agonisit, eu atîta trudă, ca să ajun-
gem pînă aici, Anghele? Nu se poate,
eşti obosit ! Ia-ţi şi tu trei zile de
concediu şi mergem undeva eu co-
pilul. E şi ei neliniştit acuma, are pe-
rioada asta gréa.
DOBRIAN : Ma duc. (Se scoalâ rezolut.)
ETA (alarmatà) : Anghele, stai puţin !
Nu pleca ! Spune-mi, te rog, ce ai de
gînd I (Apare Sturzu.)
30
www.cimec.ro
Scena 3
DOBRIAN : Ce am de gînd ?
ETA (incomodatâ de prezenţa lui
Sturzu) : Bine, lasă că vorbim la
prînz, acasă.
DOBRIAN : Tovarăşe Sturzu, am ajuns
la concluzia (Eta vrea să-I oprească)
că directorul Velcescu, predecesorul
meu, a fost un om foarte capabil şi că
celé mai multe din realizările noastre
trebuie atribuite muncii lui. Dumneata
ce crezi ?
ETA (lui Sturzu) : Vrea să meargă să
spună asta. închipuie-ţi !
STURZU (cumpănit, ca de obicei) : Eu
cred că e bine să ne gîndim puţin.
DOBRIAN : M-am gîndit, nu puţin, ci
foarte mult.
STURZU : Dar trebuie să se gîndească
şi ceilalU tovarăşi.
DOBRIAN : CeilalU tovarăsi, cînd au
trebuit să se gîndească, au tăcut, în
cap eu dumneata.
STURZU : Tovarăşe Anghel, uite ce
vreau să-ţi spun : aşa cum pui dum­
neata chestiunea, e cam brusc, mi se
pare. Aici a avut loc o discuţie, s-au
cercetat lucrurile... E adcvărat că, din
motive obiective, eu n-am participât
la ea.
DOBRIAN: Peftim !
STURZU : E adevărat, de asemenea, că
eu n-am fost totdeauna de acord cu
părerile tovaràsului Enache. Dar dacă
s-a tras o concluzie, pe baza unei
majorităţi, indiferent că am lipsit sau
nu, oa membru de partid mă anga-
jează şi pe mine.
DOBRIAN : Chiar dacă ulterior apar
aspecte care nu erau cunoscute
atunci ? Tovarăşe Sturzu ?
STURZU : Care sînt aceste aspecte ?
Doar tovarăşul Velcescu şi-a desfă-
şurat activitatea între noi, nu pe altă
planetă.
DOBRIAN : Şi dumneata pretinzi că l-ai
cunoscut bine ?
STURZU : Nu pretind. Prea multe pri-
lejuri nu mi-a dat să-1 cunosc. Cu
mine a vorbit de trei ori, în total.
DOBRIAN : Şi atunci ? De unde puteai
şti ce era în mintea lui ?
STURZU (cu bun-simţ): Tovarăşe An­
ghel, să fim putin rezonabili. Crezi
că puteam să ma duc la el să-1 în-
treb : ce e în mintea dumitale, tova-
răşe Velcescu ? Poate că tovarăşul
şi-a exprimat în fata altora gîndurile
lui. Sau poate şi le exprima acolo
unde este acum.
DOBRIAN (ricanînd): Adică. acolo
unde a ajuns din cauza aşa-zisei „re-
 zonabilităţi" a unora dintre oamenii
de aici.
STURZU : Nu putea să ajungă decît în-
tr-un ait loc de muncă, unde îşi va
face datoria mai bine.
DOBRIAN : Va să zică, aşa consider!
dumneata ?!
STURZU : Eu consider că şi tovarăşul
Velcescu va avea de cîştigat reflec-
tînd la această împrejurare, cum şi
fabrica a avut de cîştigat.
DOBRIAN : Ba eu aş spune că dumneata
ai avea de reflectat la această împre­
jurare, inainte de a reflecta el. E
vorba de un candidat de partid, de
un om în pmere, care n-a putut să
culeagă roadele propriei sale vredni-
cii. Şi i le culeg eu.
ETA (luîndu-1 pe Sturzu mart or): Spune
dacă nu e... nu ştiu cum. Dar, An-
ghele, U-ai luat-o în cap. Atîţia oa-
meni...
DOBRIAN (vehement) : Ce oameni ? Pe
acest Velcescu îl tine Enache în pra-
gul intrării în partid din nişte motive
pe care mi-e ruşine să le discut
acum. îl defăimează, spune că umblă
eu femei, cà fece beiii, că e inca-
pabil. Incapabil !?
ETA : Nu e vorba numai de tovarăşul
Enache. Mai e şi tovarăşul Boboc.
DOBRIAN : Boboc ? Boboc e un om
de bună-credintă, un om cinstit, dar
care a fost depăşit de problème. S-a
ţinut dupa Velcescu, 1-a lăudat, 1-a
stimulât. Dupa asta, cînd s-au îngră-
mădit unele gretităti, mai mari decît
se aştepta, pcrmnd de la cîte un fapt
măruril, s-a apucat să-1 suspecleze şi
i-a créât, fără să vrea, o atmosferă
nesănătoasă. A plătit Velcescu, care
conducea.
STURZU (atent, dorind sincer să se la-
mureascd) : Şi tovarăşul Săvoiu ? Pe
el cum îl consideri ?
DOFRIAN : A fost dezinformat, pur şi
simplu ! L-a informat Enache cum a
vrut. E un om eu suflet de aur, dar
uneori influenţabil. Se încrede în alţii.
Iar pe tovaràsul Iacob, 1-a informat
în special Boboc, care, obtinînd re-
zultate bune în alte sectoare, a tre-
cut între timp la regiune.
STURZU : înseamnă că, după părerea
dumitale, partidul...
DOBRIAN (loarte énergie) : Nu ! Nu
partidul, tovarăşe Slurzu ! Un om,
un singur om de rea-credintă tenace,
pe care de altfel partidul 1-a şi blâ­
mât la timp, a spéculât toate greută-
tile, toate nemultumirile, toate zvo-
nurile şi reclamatiile care s-au
adunat în aproape un an şi din care
31
www.cimec.ro
cea mai grava e insuccesul lui Vel­
cescu. Tovarăşii, văzînd şi alte fabrici
noi în alte regiuni, care mergeau din
plin, erau pe bună dreptate exaspe-
rati de acest insuccès şi au luat mă-
suri, pînă la un punct eficace. Dar I
el pregâtea succesul meu. Asta e
ceea ce nu se întelege. Şi asta vreau
să le spun la toti. Mă simt solidar eu*
eforturile acestui Velcescu necu-
noscut. Reprezentăm amîndoi econo-
mia socialistâ romînească şi morala
socialislă. Şi dumneata ar trebui să
fii alături de mine. Eu nu afirm că
s-a greşit, afirm că nu s-a cunoscut
totul. Si nu lupt împotriva cuiva, ci I
pentru cineva.
ETA (revoitatû) : Lupti împotriva ta,
asta este clar. Şi împotriva mea şi a
copilului tău. Spune, tovarăşe Sturzu,
în ziua în care îi apare folografia în
ziar, face crize asta !?
STURZU : Inteleg că e vorba de o por-
nire bună, mănnimoasă, dar trebuie
să...
ETA : E vorba de... să nu spun eu des-
pre ce e voiba.
DOBRIAN: Ei, ba n u ! Să-ţi iasă din
cap lucrul ăsia. Eta ! Dacă n-ai altă
măsură, schimbà-ti măsura I Crezi că
toată lumea se guvernează după inte-
rese de fustă, sau de gelozie, sau de
ambiţie ?
ETA (aprinsă) : E o simplă paradă tot
ceea ce faci ! Ca să dovedeşti, ce ?
Că eşti o personalitate ? Dar ai destul
teren pentru asta. Ai dat aicca un
elan, nu ? Mie personal — Hi vorbesc
acum ca functionară — mi-ai dat un
elan de a munci, de a înfăptui lucruri
mari. E un curent general în toată
fabrica... Nu ? Tovarăşe Sturzu t
(Sturzu o aprobâ din cap.) Ai animât,
ai redresat încrederea oamenilor. Şi
acuma vii şi le spui : Velcescu a fost,
el a făcut... Din două una : sau n-or
să te creadă, şi pierzi din prestigiu,
sau or să te creadà, şi pierzi şi mai
mult. Şi, ce e mai prost, e că pierd
şi ei toemai elanul pe care 1-am cîş-
tigat gratie venirii taie. (Lui Sturzu.)
N-am dreptate ?
STURZU : Dintr-un punct de vedere,
da.
DOBRIAN : Bun. Si atuncea să primesc
în fiecare zi, senin, felicitări pentru
succesele mêle, să ştiu că undeva este
un om care suferă din cauza lor, şi
să tac. Să mă obişnuiesc aşa. Să nu
mai tresar cînd il visez pe Orzea,
care îmi s p u n e : „păi de unde era să
învăt, tovarăşe Dobrian?" Sa i pe
Giurcà intinzîndu-mi caietele eu
 schite : „poftim, pentru succesul dum-
neavoaslrà, lovarăşe Dobrian I"
STURZU : Al fabiicii, nu al dumitale.
DOBRIAN : Perfect. El dă iabricii, dar
eu sâ-1 las sa piece pentru că e „de-al
lui Velcescu" ? Intelegi, tovarăşe
Sturzu ? Eu îl dau afară, dar el nu
pleacă eu schitele, ci le predă lui So-
rescu, care, să zicem aşa, e „de-al lui
Dobrian" ! Va sa zică, Giurcă poate
concepe ideea de solidaritate socială,
poate dj lectii de socialism, şi eu, Do­
brian, comunbt cu activitate politică
serioasă, nu pot, fiindcă nu e, chipu-
rile, in inlere«ul copilului meu —
nu?!
STURZU (pârinteste) : Nu te agita aşa,
tovarăşe Dobrian. Să judecăm liniştit,
cu cap.
•■DOBRIAN (dezlănţuit) : Dar ce valoare
umană, ce principii îi dau copilului
meu, pe ce (eazem umanitatea din el,
dacâ eu in clipa asta mă fac că nu
ştiu că un om a fost ofensat, şi sub-
estimat şi demoralizat, şi că poten-
tialul lui uman a fost înjumătătit ?!
(Lui Sturzu.) Şi dacă fiul meu, atunci
cînd va vrea să intre în partid, se va
izbi de vreun tovarăş Enache ?
STURZU : Să speràm că pînă atunci n-o
sa mai fie tovarăşi Enache de acest
fel
.DOPRIAN (teribii): Vezi ? Va să zică
recunoşti că a fost o piedică ? Va sa
zicâ to'.i Leneficiem de trecerea timpu-
lui, de imbunătătirea lucrurilor. Nu-
mai Velcescu nu. Pe el îl trimiti să
reflecteze ! (Ptivindu-I aprig în ochi
pe Sturzu.) De ce nu te preocupă si-
tuatia de partid a lui Velcescu, to-
varăşe secretar de partid?
STURZU (ieşindu-şi şi el o data din
calmul obişnuit): Pentru că pînă
acum zece minute nu m-a sesizat
nimeni de ea, tovarăşe director ! Şi
pentru că vâd că directorul şi-a luat
şi aceastà atributie asupra lui !
ETA (ironie, sustinîndu-l) : Exact. I s-a
urît cu binele. Cam devreme.
DOBRIAN : Directorul ? Directorul.. ma­
inte de a fi director, a fost şi el
secretar de partid, tovarăşi. Şi a fost
şi pieşedinte de sindicat. Şi a cuno-
scut omul in tcate felurile. cu ce e
bun şi cu ce e rău. Şi pentru bunul
ăsta luptă, in orice post ar fi, şi
chiar dacă. pnn absurd, şi 1-ar pierde.
Nu te injo-i. El<i, şi mai aies nu-i
înjosi pe altii : ce fel de rise e să
meryi să lupti pentru un semen al
tău ? Nici ur.u! ! Si tu gîndeai acum
cîtva limp ca mine şi cîndva ai fost
cu totul alàturi de mine ; dar acum
32
www.cimec.ro
ai dobîndil o comoditate de „direc-
toare", un cenformism de marna, fiind-
că ai copiul mie şi vrei să-l prote-
jezi de cine ştie ce zguduiri imagi-
nare. Nu-i un motiv ! Alitudinea, pon-«
tru om. nu e o chestiune se/onieră •
suspendăm tinuia morală pentru că
alăptăm. E o chestiune de substanţă.
Cu asta alăptăm. Şi nu un copil, ci
viitorul nostru. (Pleacă agitât.)
ETA (cu obrojii aprinşi) : Ei, ce spui
de asta, tovaraşe Sturzu ?! (Ca sà-1
instige.) Te-a fàcut de doua parale,
ca pe mine.
STURZU (liniştit, tutelar, ca un irate
mai mare, : Are singe cald, se
aprinde repede. Dar spune totul pe
fata. Ccea ce Velcescu nu făcea. Va
trebui să discu'.ăm serios cu activul.
ETA (aproùpe rugător): Şi ai să-1 con-
vingi sa lenunte. nu-i aşa ? Dumneata
ai o inflicntà liniştitoare asupra lui.
STURZU (greoi, invingind uneie rezis-
tenţe subiettive) : Dacă e cum spune
tovarăşul, atunci merg cu dînsul I
CORTINA
T A B L O U L 9
Cabinetul directorului. Discuta Iliescu
şi Dobrian.
Scena 1
ILIESCU : E curios ceea ce aflu de la
dumneala. Dai asta nu are darul de
a mă surprinde.
DOr-RlAN : Cum aşa ?
ILIESCU : Şi în general nu poate sa
surprindă pe un om cu o gîndire for­
mata şi cu o oarecare experientă de
viata\ Este o simplă negatie dialec-
tică. Velcescu a fost probabil mai po-
trivit decît altii pe vremea aceea, do-
vadă că 1-au şi aies să conducă acea­
stà fabrică. După aia, cînd n-a mai
mers, a venit, din necesităti fireşti,
pe baza unui determinism riguros, le-
gic, un om şi mai potrivit, care eşti
dumneata şi cere 1-ai éliminât pe el.
Nu pot fi doi directori, nu ?
DOBRIAN : Negatie dialectică înseamnà
înlocuiri'd vechiului cu noul.
ILIESCU • Exact ceea ce s-a întîmplat.
Si ccea ce se întîmplă în toate pro-
cescle de creşlero. Noul înlocuieşte
vechiul, care se pierde.
DOBRIAN (sârinu ars) : Bine, dar Vel­
cescu nu e „vechiul", de ce nu vreti
să întelegeti ? Raportul vechi-no.i nu
e un raport de timp fizic. matematic.
Nu e „mai nou" totdeauna eel care
 succède, ci eel care are viziunea mai
largă asupra viilorului, mai concretă,
mai leninislă, accla e nou. Să nu re-
zolvăm problems în cuvinte. De ce e
Velcescu mai vechi ? Fiindcă a plecat
eu doua lirai mainte de a-şi vedea
visul eu ochii ? Iartă-mă, dar modul
ăsta de a judeca mi se pare vechi,s
formai. Trebuie să căutăm adevă-f
rul, nu să găsim formula în care să-1
escamotăm.
ILIESCU : Te rog să mă scuzi, dar nu
sinl obişnuit să mi se vorbească pe
acest ton.
DOBRIAN f needy H cà şi-a ieşit din tire):
Te rog să ma scuzi şi dumneata. Mă
aprind totdeauna cînd se foloseşte
greşit dialeaica marxistă.
ILIESCU: Cied ca supraestimezi capa-
citatea dumitale de a judeca lucru-
rile, şi o subestimezi pe a altora. To-
varăşul adjund Raicu m-a trimis să
t e încurajez şi să-i aduc rezultate
bune, nu crilici la adresa discernă-
mîntului său.
DOBRIAN : Dar eu cred că e un re-
zultat foarte bun că avem încă un
om de nădejde în cîmpul constructo-
rilor socialismului. Să redescoperi un
om nu-i un iezultat b u n ?
ILIESCU : Zău, lovarăşe Dobrian, nu
ştiu cum să-ţi spun, mi se pare c-ai
pierdul putin din orientare. Dumneata,
într-un fel, dai prilejul tovarăşului
Boghiu să se considère îndreptătit
să-1 fi susţinut în continuare pe Vel­
cescu.
DOBRIAN: Dur bineînteles !
ILIESCU : Şi asta, după ce tovarăşul
Raicu a pus un cuvînt greu pentru
dumneata. De asta eşti dumneata aici.
t Do ce vrei sa complici situatia ? Nu
e vorba numai de a dumitale, ce
dracu, nu intelegi, omule? E un cre­
dit care ţi s-a deschis, un sprijin
caro U s-a dat. Şi dumneata, ce spui?!
Pu tea să nu mi se dea, o rezolva şi
celâlalt.
DOBRIAN: Aşa e obiectiv, tovarăşe
Iliescu. Solutia nu e o descoperire a
mea. ci o coacere in timp a mai
multor conditii.
ILIESCU : Şi pentru asta trebuie să dis-
creditezi pe cei care te-au sprijinit ?
DOBRIAN : Nu discréditez pe nlmenl I
% ILIESCU : Bine, atunci să-ţi spun des­
chis : mă discreditezi pe mine, tova-
răşe Dobrian, care am raportat că aici
s-a produs o cotitură, care ti-am făcut
atmosferă şi care 1-am asigurat pe
tovarăşul ministru Raicu...
DOBRIAN (strigînd) : Dar nu s-a pro­
dus nici o cbtiturâ, tovarăşe Iliescu.
3 — Tcatrul nr. 1
www.cimec.ro
Am dat, foarte prost inspirât de dum­
neata, cîtiva oameni afară, am dis-
trus o căsnicie, am amărît o bătrî-
neţe, am răzbunat nişte invidii, şi
am tras cu toate forţele înainte 1
Atît am făcut. Intr-o zi, fabrica a in-
ceput să meargă. Sint absolut con­
vins că tovarăşul Raicu nu gîndeşte
cum îl calomniezi dumneata, ci că s-ar
bucura din toctă inima, chiar dacă
ar afla că fabrica a fost pusă în mis-
care do eel mai înverşunat duşman
al lui. De ce să punem problema
strîmt, cu intrigi inventate? De ce să
facem o chesliune de cine ştie ce
manevre ? E un caz special, şi atît.
Alte fabrici merg din primele doua
zile, nu trebuie doborit nimeni pentru
asta.
ILIESCU (sculindu-se vexât) : Spuneam
că-ti lipseşte simtul de orientare. Am
impresia că şi gralitudinea.
DOBRIAN (révoltai): Ştiam că am
venit prin merilele mole. Aşadar, ca
sâ-ti fac dumitale un serviciu in mi­
nister, trebuie să ascund un adevăr
care costă un om capabil ? Sînt obli-
gat să fiu ambitios numai pentru că
eşti şi dumneata ? Pentru că dum­
neata ai, intîmplător, spirit de biseri-
cută, trebuie sa aibă şi alţii ?
ILIESCU (se scoalû): Refuz să disait
în acest mod. (Merge spre uşâ.)
DOBRIAN : Şi eu, să accept modul du­
mitale de a pune problema.
ILIESCU (ameninţâtor): O să vorbim
în alto conditii !
DOBRIAN (zimbind): E greu să mă
ameninţi. Mă apără succesele lui Vel­
cescu. Pe care 1-ai concediat dum­
neata. Pentru că nu putea rezolva
unele situalii prost concepute. (Cind
Iliescu e la usù.) Cu mine cred că n-o
să fie nevoie să le oboseşti. Mă duc
cu singur unde trebuie. (Iliescu a
icşit trîntind usa.)
(Dobrian trînleşie culia de figàri pe
birou, rumine un moment apatic şi
amûril, apoi se duce să-şi ia pd/dria
şi lulgarinul din cuicr. Vrca sa iasă.
Intră, timidă, Secretara, cu un teanc de
plicuri.)
Scena 2
SECRETARA: Tovarăşe director... v-am
adus corespondenta.
DOBRIAN (incâlzit, Si lace semn s-o
punû pe birou) : Las-o acolo.
SECRETARA: Tovarăşe director... (Ezită
mult pînă cind spune.) Să nu plecati...
33
 Vă rog din suflet să mu plecati...
Abia... abia am învătat şi eu să
zîmbesc !...
DOBRIAN : Bine ai făcut ! (O mîngiie
în treacăt.) La ce ară e mîine şedinţa?
SECRETARA: La zece.
(Dobrian iese preocupat, hotărît. în
clipa [următoare \apare Eta.)
ETA: Umde e ?
SECRETARA (puţin stînjenită de apari-
ţia ei, arată în direcţia în care a
plecat Dobrian şi-i spune eu un elan
spontan, dar privind-o critic) : Un om
grozav !
ETA : Ştiu. (Apoi, irâmîntîndu-se, biruin-
du-se.) Du-te după el... aleaxga ! Spu-
ne-i că... Spune-i că-i doresc succès !...
Mult succès !... (Secretara, uimită şi
bucuroasă, a plecat, în timp ce Eta con­
tinua.) ...Că sînt mindră !... (Nu mai
poate. Au nàpàdit-o lacrimi. S-a în-
chis în cabinetul lui Dobrian şi, sin-
gură, îi cautâ prezenţa, umbra. S-a
aşezat pe canapea, a rămas visătoare-,
atitudinea soţului ei a răscolit în ea
o iiinţă mai adîncà, mai nobilà. Plînge
încetişor. Cineva bate la uşă. Eta se
stăpîneşte imediat şi răspunde Secre-
tarei.) Poftim ! Vino ! (Dar nu intrâ
Secretara, ci Elena.)
ELENA (dominîndu-şi surprinderea, re-
ce) : Tovarăşul director nu-i aici ?
ETA (se scoalâ, îi iese în iaţă, se
opreşte la un pas. ïi spune liniştit,
sincer, eu o proiundà omenie regâ-
sità) : Tovarăşă Tatu, sînt geloasă pe
dumneata. (Elena clipeşte.) Nu, ştiu
că n-ai făcut nimic împotriva fami-
liei mêle, şi că n-ai să faci. Nici soţul
meu nu \i-a făcut ce! mai mie avans,
sînt sigură. Dax între dumneata şi el
exista o apropiere de structura. Aveţi
foarte muLte punote comune — oa
femeie, le simt. Din cauza asta sînt
uneori nepermis de laşă. Mi-e teamă
de dumneata. Ar trebui sa te pre-
ţuiesc, să t e admir... şi totuşi mi-e
teamă.
ELENA (dupa o tăcere) : îţi multurnesc,
tavarăşă Eta ! E îmtîia oară că ne vor-
bim ca doi oameni. (Evita patetismul-,
apoi eu un ton diurn, aproape glu-
meţ, abia amărui.) Ştii că şi eu sînt
uneori geloasă pe dumneata : trebuie
să fie teribil să fii mamă, n u ?
SECRETARA (intrînd disperatà) : Nu
1-am mai ajuns ! A plecat. Ce ne
faoemîl (E aşa de dezolatà, încît Eta
şi Elena au iiecare, zîmbind, o miş-
care în direcţia ei.)
CORTINA
34
www.cimec.ro
T A B L O U L 10
Raionul de partid, cabinetul primului
secretar. Sàvoiu îl ascultă pe Dobrian
eu o iaţă bine dispusà pe care se ivesc
réflexe de admiraţie. E un om sănătos,
comunicativ, iradiind optimism.
Scena 1
SÀVOIU : E straşnic, măi tovarăşe ï
De oînd marna m-a făcut, n-am mai
auzit aşa ceva. Să vină unul să-i puie
in cîrcă altuia toate meritele ! M-ai
făcut praf, Dobrian, parcă nici nu-mi
vine să-mi ored urechilor, zău aşa !
(E numai zîmbet.) La multe mă aştep-
tam de la dunnneata, dar asta e cea
mai grozavă.
DOBRIAN : Atunci... ?
SAVOIU : După ce că esti un bun or-
ganizatox, un oap iscusit, mai eşti şi
modest, colac peste pupăză ! (Scrutîn-
du-1 eu o lucire vesel-ironicà.) Sau
poate mi-oi fi spus-o numai aşa, ca
să faci pe teribilul ? (Sub zîmbetul
bonom, îl examinează foarte atent.)
DOBRIAN : Cum asta, tovarăşe Săvoiu ?
SĂVOIU (şi-a format convingerea) : Eh,
glumesc, nu eşti dumneata omul ăla.
Dar te ţii tare, tovarăşe, să ştii ! Ei,
şi acuma, spune-mi ce te-a mai adus
la mine ? Ceva necazuri ? Trebuie pus
umărul undeva ? Ţi-a sărit vreo bucşă
la căruţă ?
DOBRIAN (déconcertât) : Nimic spe­
cial... Pentru asta venisem.
SÀVOIU (examinîndu-1 din nou, ca şi
cînd nu 1-ar prea crede) : Bun, bun,
bun. Am înţeles. Foarte frumos. O să
ne gîndim. Dar ai şi alte problème,-
nu ? Mi-a spus Boboc că ati ajuns
la indicii normali. E bine. E foarte
bine. Şi pe urmă ? (Făcînd încurajator
eu ochiul.) Depăşirea — pe cînd ?
DOBRIAN : Tovarăşe prim-secretax, mă
interesează soarta lui Simian Vel-
cesai, fost director, candidat de
partid. Aş vrea să-1 ajut, dacă are di-
ficultăţi, să demonstrez ce a făcut
pentru ciwistruirea socialismului.
SÀVOIU : Cui să-i demonstrezi ?
DOBRIAN : Oricui. Şi aicea la raion,
dacă trebuie. Cred că raionul a fost
dezinf armât.
SÀVOIU : Să demanslrezi... Foarte bine.
Deooamdată ne-ai demonstrat un lucru
de prêt : că esti un tip solid, un di­
rector de nădejde, căruia mérita să-i
dăm tot ajutorul.
DOBRIAN : In momentul de fată ea
vreau să vă dau ajutor, tovarăşe
 prim-secretar. Raionul a făcut, după
părarea mea, o greşeală, pe care are
încă timp s-o indrapte.
SAVOIU : Va să zică, am făcut o gre-
şeală. Ei, nu e bine dacă ara fă eut-o.
Dar să fim atenţi, nu cumva să faci
dumneata o greşeală, luînd-o aşa
pieptiş, tovarăşe, in treburi care de
obicei se discuta la diverse niveluri
şi unde nu hotărăşte unul singur. Te
simţi dumneata chiar aşa de îndemnat
să dai decizii administrative ?
DOBRIAN : Nu vorbesc administrativ,
tovarăşe Săvoiu, ci ca un om despre
un ait om. (Cu mare căldură.) Cu
acest sentiment am venit eu aici. Nu
soarta administrativă a lui Velcescu
mă interesează, ci soarta lui umană
şi politică. Daţi-mi o ştire despre el.
De ce n-a fost încă admis in partid ?
Am venit ca un eomunist la un altul,
să discut despre un eomunist.
SAVOIU : Ei, da. Aşa da. (Hîtm.) Poate
pînă la urmă o să băgăm de seamă
că n-am făout o greşeală chiar aşa
de mare, punîndu-te pe dumneata.
Ştii ce, tovarăşe Dobrian ? Vino la
masă la mine, nu astăzi, că plec, ci
poimîine, şi discutăm in tihmă. Şi
acuma, fiindcă tot sînt cu un picior
la poartă, spune-ţi repede păsurile
urgente, unde ai nevoie de noi. Cu
lubrefianţii aceia aţi rezolvat ?
DOBRIAN (iără să se mişte) : Tova-
răşe Savoiu, de ce n-a fost primit Vel­
cescu in partid după un an de sta-
giu?
SAVOIU (se întoarce cu pălăria în cap,
se aşază la birou şi spune cu o anu-
mită blîndeţe) : Dobrian, ca să mă
pui la zid aşa, găsesc că ar fi fost
mai potrivit să fii secretarul de partid
al fabricii. Sau, măcar, să fi venit
impreună eu el. Nu orezi că-i logic
ce spun ? De ce n-a venit şi Sturzu ?
(Dobrian tace.) Vezi ? O iei de la
butuc, o iau şi eu. Va să zică treci
peste organul dumi taie de partid şi
vdi la noi să ne spui dintr-o data că
sîntem dezinformaţi. Şi atunci acel
organ ce păzeşte ? El ce roi are ?
DOBRIAN (cam strîmtorat si, din cauza
asta, cam brusc) : Dar dumneata ştii
bine, in lumina unor împrejurări ré­
cente, că pe rapoartele tovarăşului
Enache nu se poate pune temei !
SÀVOIU (calm) : Tovao-asul Enache a
avut scăderi, a avut slăbiciuni, a
fost sancţionat. Insă pe vremea aceea
reprezenta o organizatie care a con-
tribuit la întărirea fabricii. De ce,
dragul meu Dobrian, din organizaţia
asta. n-a venit nimeni să-1 conteste,
35
www.cimec.ro
să-i ia apărarea lui Velcescu, poti
să-mi spui ?
DOBRIAN (încurcat): Ştiu eu... Poate
nu i-a cunoscut nimeni intentiile...
Poate a intimddat pe unul, p e altul...
Şi apoi, o n e să tie partea unud di­
rector care incă nu s-a arătat capa-
bil, care e sever, care nu are grijă
de cantină, care... Nu era nimeni in
stare de la locul lui de muncă, ori-
cît de bine intentionat ar fi fost, să
aibă vederea générale, de perspec­
tive, a lucrurilor. Numad directorul
stă in centrul lor.
SÀVOIU : Bun şi aşa. Atunci de ce n-a
venit Velcescu personal să se plingă
de Enache ? El doar avea perspec­
tive !? (Zîmbeşte, dar e ioarte atent,
îl interesează mult răspunsul.)
DOBRIAN (şi mai încurcat) : Nu pot să
. ştiu... Explioaţii sînt... N-avea timp...
Nu-i ardea de asta... nu voia conflicte
cind era cu mintea îndreptată spre
altceva... Aştepta să se rezolve... Era
mîndru..
SÀVOIU (mormàind ciudos) : Mîndru...!?
(Teleîon.) Alo, da. Să aştepte, tova-
răşe ! Am să vin ! Cine, tovarăşul
Boboc ? Bine, bine. Cîteva minute !
(Lui Dobrian, tot calm.) Va să zică,
Velcescu n-a venit să ne atragă
atentia. Alţii n-au venit. Sturzu n-a
venit. Atunci pe cine n e rezemăm noi
acolo, tovarăşe ? De ce exista partid ?
Ca să vii dumneata singur ?
DOBRIAN (tot mai pornit) : Dar şi eu
sînt partid, tovarăşe Savoiu. Şi eu am
fost seoretar de partid !
SÀVOIU : Da. Sigur. Ai fost.
DOBRIAN (cu pasiune) : Şi Enache a
lost şi nu mai este. Vezi cum inter-
pretezi ? Adică, Enache a fost vala-
bil pentru cît a fost, şi cind vine
Sturzu, e valabil Sturzu. Ce a făcut
şi ce a spus Enache rămîne bun pen­
tru dumneata. Iar eu cSnd vin dupa
Velcescu, ce fac eu e bun, şi c e a
făcut Velcescu înaintea mea nu e va­
labil, e prost. Cum vine asta ? La
unii se adună şi la altii se desparte!?
De ce ?
SÀVOIU (ridicînd şi el puţin vocea) :
Nu-i cazul să te otărăşti la moi, tova-
răşe Dobrian, nici să despici firul d e
par în patru. Sper că n-ai venit să
mă judeci şi să-mi tai capul. Mi-ai
adus o informare. Utilă. Eu mi-am
notat-o. Vrei să vorbim despre un to-
varăş pe care noi 1-am ţinut d e rău,
dar el era bun şi neprihănit. Ştii ce ?
Nici chiar aşa să n-o luăm !... Pe Vel­
cescu mi 1-ai pictat astăzi ca p e un
sfînt. Află că nu era chiar exact cum
 ţi-1 imagine/.i dumneata, ci mai
aproape de cum 1-am văzut eu, con­
cret, eu ochii mei. Şi eu 1-ain văzut
şi treaz, şi afumat, şi...
DOBRIAN (déconcertât de tot, clătinat
în credinta lui). Nu se poate I
SÀVOIU (eu ironie bonomâ) : Ei da, la
dumneata nu se poate... Dar eu am
fost eu el la un G.A.S. odată, şi
cînd ne-au prezentat lovarăşii un sor-
timent de vin, din două pahare a fost
crită... Şi a început să bîiguiască de
una Luci, şi cite şi mai cite... Ches-
tiuni care nu au importante, în fond,
dar...
DOBRIAN (eu o noua aprindere) : Ba
nu ! Ce dovedeşte asta ? Tocmai că
nu era învătat să bea I Şi Luci e fosta
lui nevastă, care i-a făcut mii de
şicane, 1-a compromis peste tot, şi
din cauza căreia a pătimit ca un...
(Ciaxon în curte.)
SÀVOIU (mai sever, mai nerâbdàtor) :
Uite ce este, tovarăşe : aicea e raion
de partid, nu „Oastea Domnului". Noi
ne-am dat un aviz o data, organele
compétente au examinât eu atenlie
şi poate mai analizează şi acum. Eu
Hi spun numai dumitale, ca om, să
te fereşti de generalizări pripitc.
DOBRIAN (exaspérât) : Şi eu îţi spun
dumitale, tovarăşe, că exista un con­
cret al vietii, făcut din fapte mititele,
care se adună, şi că dumneata gene-
ralizezi pripit fiindcă mu tii seama de
ele!
SÀVOIU : Noi dacă am greşit, o să
răspundem, tovarăşe. Cum şi dum­
neata, dacă greşeşti, răspunzi ! Fată
de noi şi fată de altii I (la o hirtie
de pe birou.) Uite, tovarăşa Istrătoiu
se plînge că nu-i dai abonament pe
C.F.R. De ce nu-i dai ? (îi întinde hîr-
tia.) Credeam că am scăpat de re-
clamatii.
DOBRIAN (amar) : E p e tabelul de abo-
naroente. Urma să-1 iscălesc...
SÀVOIU (ironie neîncrezâloare, de om
care a lost jignit) : Urma.. da. (în-
chizînd incidentul.) Bine.
DOBRIAN (jignit la rindul lui de neîn-
crederea lui Săvoiu, strigâ) : Urma,
da ! Urma, tovarăşe Săvoiu ! Aşa cum
şi Velcescu uima să izbîndească dacă
dumneavoastră... (Vede că Săvoiu îl
priveşte dur, termina brusc.) Vă salut!
(Iese.)
SÀVOIU (iace un gest de enervare,
strigă scurt) : Dobrian ! Stai !
(Dar Dobrian nu se întoarce. Săvoiu
deschide iereastra, vrea să-1 strige.
Intrâ, eu servieta şi pregătit de drum,
Boboc. Săvoiu încnide, renunţă.)
36
www.cimec.ro
Scena 2
BOBOC (şi el cam nervos) : Ce e cu
lovarăşul acesta, Dobrian? A uitat
să mai dea bună ziua ? L-am întilnit
pe scară.
SÀVOIU (ginditor, privind pe lereastră):
Probabil nu te-a văzut. E cam grăbit.
BOBOC: Grăbit să dea bună ziua? Nu
cumva i se suie şi lui fumul la cap ?
SÀVOIU (intorcindu-se de la geam) :
Ce spuneai ?
BOBOC : Zic, mu cumva calcă p e ur-
mele lui Velcescu ?
SÀVOIU (cu o anumită iinele) : Cam
asta pretinde şi el.
BOBOC (mirât) : Cum aşa ? Ce, mu e
zdravăn ? (Vdzînd cd Sàvoiu se aşază.)
Dar nu plecăm ?
SÀVOIU : la ascultă, Boboc, ce poti
să-mi spui tu la ora asta despre Vel­
cescu ?
BOBOC: Despre Velcescu?! Ce să
spun ? Acum zece zile ştiu că era
încă în anchetă la Comitetul Central.
De ce rniă întrebi ? Ai aflat ceva ?
S À V O I U : Da. Am aflat că a fost um
director foarte capabil.
BOBOC (precaut) : Nu zău !? De la Co­
mitetul Central ai aflat ?
SÀVOIU : Nu, de la Dobrian.
BOBOC (zăpăcit) : Ei nu ! E culmea !
Şi ?... Dumneata ce parère ai ?
SÀVOIU (privindu-1 oblic) : Păi, eu
cred că părerea mea o cam şlii, că
doar mi-ai şi ajutat să mi-o fac.
BOBOC : Asta o spui serios ?
SÀVOIU (eu un zimbet déconcertant) :
Glumesc, mu vezi ?... Vrei să-tf spun
ce parère am ? Am o parère curioasă,
generală : cînd un om vine la raion
şi s e ia de piept cu primul secretar
ca să-1 reabiliteze pe cel dinaintea
lui, ori nu e prea zdravăn, cum zi-
seşi, ori atunci (îl priveşte lung)... Ei
da ! Un om ca Dobrian mu vine de
florile mărului. (Veselie umbroasă.)
Şi nu renumtă aşa de repede să dea
bună ziua unui instructor de la re-
giune...
BOBOC (indignât) : Adică cum ? Vine,
spune un cuvînt, şi dumneata eşti
gâta să tragi concluzii...
SÀVOIU: L-am lăsat, să văd pînă
unde merge. Eu nu mai trag concluzii
după cîteva cuvinte. (Cu un zimbet
în aparenţă nevinovat, dar de iapt
acid.)... Am mai crescut şi eu, tova-
răşe Boboc. Formal, omul n-avea
dreptate, i-am dovedit-o. Dar mă
uitam la el cum se zbate pentru
altul...
BOBOC : Ce vrea, la urma urmei ? îi
p a r e rău c-a fost pus director ? Nu
mai rezistă ?
SÀVOIU (visa tor) : ...mă uitam cum se
xepede, ca berbecul tînăr... (Revine la
Boboc, îi răspunde.) Rezistă, mai to-
varăşe ! E otel. îi pare numai rău
că 1-am ponegrit pe Velcescu, că nu
1-am susţinut destul !
BOBOC (ricanînd): Cît să-1 sustinem?!
Dacă n-a mers... Am făcut tot ce
se putea face.
SÀVOIU : Dobrtan zicea din contră că
el, Velcescu, a făcut tot ce se putea
face, şi noi nu.
BOBOC : Asta e o prostie, care <nu mai
mérita să fie discutată.
SÀVOIU ( rid ici nd use) : Aşa !? E o
prostie !? Bun atunci, hai să mer-
gem. Să nu mai pierdem vremea. (Se
preface câ pleacà.)
BOBOC (câutînd sa înţeleagă) : Stai, to-
varăşe Săvoiu. Să vedem. De ce nu
1-am ajutat ?
SÀVOIU (revine, muî\umit): Va ră zică,
nu mai e prostie. Bun şi asta. Vrei
să-ţi aduc eu aminte cum a fost ?
Unii tovarăşi şi-au luat unele anga-
jamente pe linie de stat. Fabrica asta,
cum dracu, ca nici una, nu şi le-a
putut ţine la timp. Atunci am fost
întrebali : „măi tovarăşi, ce fac oa-
menii ăia ai voştri acolo ? Ce face
directorul ăla ? — Face ce poate. —
Nu, ăsta nu e un răspuns. Aveţi în-
credeie în cl, garantati pentru el ?"
Te-am întrebat pe tine care lucra-
seşi direct in problème. Şi ce mi-ai
spus ?
BOBOC : Că dacă au altul mai bun,
n-au decît să-1 aducă. Şi am avut
dreptate. N-am avut ? Eu cred că
se vede.
SÀVOIU : Nu piinzi miezul chesliunii,
Boboc. Mai départe. Ţi-aduci aminte,
cînd a început ancheta şi 1-am luat
p e Velcescu mai din scurt, ce ne-a
Tăspuns ? „Am să mă justifie la Co-
mitetul Central". Asta ce înseamnă,
de fapt?
BOBOC : Că vrea să treacd peste raion.
SÀVOIU: Dar de c e ?
BOBOC: Eu ştiu de ce?... De încăpă-
ţînat. Se considéra superior. N-avea
încredere.
SÀVOIU (oprir.du-se la ultima expli­
cable ca la ceo verosimilû) : Aha I
Stai aşa ! Va să zică, n-avea încre­
dere. In cine ?
BOBOC; în noi
SÀVOIU (insistind): In cine, exact?
(Cum F oboe nu rûspunde.) Cine asi-
gura legătura raionului eu el ?
37
www.cimec.ro
BOBOC: ...Eu.
SÀVOIU: H o p a ! Incet ! Care va să
zicâ, aşa. Păi de ce să n-aibă încre­
dere în noi, tovarăşe Boboc ? Admiti
tu aşa ceva, mai frate ? Trebuia să-i
dăm dispozitii precise să aibă încre­
dere in instructorul raional Boboc.
Sarcină !
BOBOC : Eu nu pricep ce vrei să spui,
tovaràse Săvoiu. Adică... simt eu ceva,
ce vrei dumneata să spui. Că, adică,
trebuia sà-i cîştig încrederea. Eu,
lui. Da?
SÀVOIU : Stau şi mă întreb aşa, frate
Boboc : de ce să existe un comunist
care să zică : „Mă duc la Comitetul
Central şi acolo am să spun lucruri
pe care nu le pot spune la raion" ?
Raionul nu e tot trupul partidului ?
De ce aceslui tovarăş Velcescu nu
i-a dat inima brînci să vie să ne îm-
părtăşească totul ? De ce, atunci cînd
vine Dobrian şi spune că Velcescu e
nevinovat, eu nu am argumente zdro-
bitoare să-i arăt, adică n-am con-
vingerea cà nu-i aşa, fiindcă n-am as-
cultat decît doi-trei-patru oameni şi,
în primul rînd, pe tine ? Aici e buba.
BOBOC : Cum, şi dumneata ai con-
vingerea că... ?
SÀVOIU : Eu nu am nici o altă con-
vingere acum, aşa dintr-o data, decît
că, în momentul cînd a izbucnit con-
flictul între Velcescu şi Enache, tu
1-ai cam părăsit pe Velcescu, nu 1-ai
mai ajutat, i-ai rïsipit încrederea în
tine. E adevăr^i ce spu'i '<
BOBOC (după o pauzâ lungâ cît o con-
lirmare): In treburi de asemenea pro-
portii tehnice eu nu puteam să-i fiu
de ajutor, cîtă vreme specialism de
talie mare...
SÀVOIU (întrerupînd) : Nu puteai !?
Ştii bime că nici n-a cerut-o nimeni,
tovarăşe. Trebuia să-i dai ajutor po­
litic, înlelegi ? Să te orientezi just
în materie de oameni. Asta \i se
cerea
BOBOC: Şi caie e dovada că nu m-am
orientât just ?
SÀVOIU : Dovada ? Enache e dovada...
Şi de-asta sînt silit acum să ma gîn-
desc că şi Dobrian ar putea să aibă
dreptate, chiar dacă, să zicem aşa,
a luat-o cam ponciş. Spune, nu do-
r ^ n <*fi te mai bjeuri de încrederea
lui Velcescu ?
BOBOC (cam contiariat) : Eu, a c u m a ? !
Să mă bucur eu de încrederea lui ?
SÀVOIU : Da. Si de a lui Dobrian. care
nu le sMii.ta ? ^>i diiar de a noaslră,
tovarăşe Boboc, a raionului... !?
BOBOC : Păi, dar stai putin, tovarăşe
Săvoiu, chestiimea nu se pune, în
momentul de faţă, dacă eu să mă
bucur sau nu de...
SÀVOIU (îl întrerupe): Eu te întreb
ca om... ca om de partid. (Telefon.)
Da. Cine ? Da. Să trăieşti, tovarăşe
Sturzu. Ce este ? Da. A fost pe aici.
A plecat de curînd. Să nu i-o iau
în nume de rău ? (Zîmbind.) Da, ştiu
că are inimă bună, ştiu. lute ? (Zîm-
beşte şi mai tare.) Da, e cam iute,
sigur. (Rîzînd.) Ne-am certat, sigur.
M-a probozit, ştii cum !? Ei, cum o
să mă supăr, ce dracu ! Mi-a plăcut.
Ba mi-a plăcut, sincer ! Da, tovarăşe!
Sigur ! Dar dumneata de ce n-ai
venit cu el ? N-ai putut ? Să cerce-
tezi ? Foarte bine faci ! N e intere-
sează. Ne interesează foarte mult.
Dacă are dreptate, da. Consulta ac-
tivul, pe toti oamenii cinstiti de la
voi. La Bucureşti ? Da, dacă e oazul.
O să vă ajute tovarăşul instructor
regional Boboc. O să meargă chiar
el. Pînă sus, dacă e nevoie. E aici
lîngă mine. Am fi bucuroşi. Unde a
plecat Dobrian ? Nu ştiu. (Rîzînd.)
Lasă-1, că nu se pierde. Să trăieşti,
tovarăşe Sturzu ! (Lasă receptorul. Cu
admiraţie, despre Sturzu.) Alt tip. E
îngrijorat de Dobrian, să nu facă vreo
boacănă. Tot timpul e lîngă el. (Lui
Boboc.) Ai să ne ajuti, aşa-i ?
BOBOC (cam înţepat) : Dacă îmi dai o
astfel de dispoziţie...
SÀVOIU (ioaite cald) : Costică, eu dis-
pozitii nu pot să-ţi dau, nu mai eşti
la mine la raion. Dar e cineva care
poate să-ţi dea. Nu, nici tovarăşul
Iacob. Altcineva, mai aşa, mai dinlă-
untru niţel... M-ai înţeles. Aşa-i că,
dacă ar fi să fie nevoie, ai să mai
iei o data lucruxile de la capăt ? Să
ajutăm lămurirea adevărului ? (il
priveşte stăruitor.)
BOBOC (greoi) : Am să le mai iau o
data. Deşi... ele s-au discutât s u s -
Dès!... mă fac de rîs, personal...
SÀVOIU (hîtru) : Dobrian zicea că s-ar
putea să nu fie nimeni de vină decît
un şurubel de la o maşină... Eu zic
ca poate să mai existe un şurubel,
două şi la cite unii din noi... O ve-
rificare e bună totdeauna. Măcar ca
să poti spune, sus, că avem în pro-
ductie nişte tovărăşei, măi frate, cu
care nu ne e ruşine 1 Ai ? Să mer-
gem, Costică I
CORTINA
3S
www.cimec.ro
T A B L O U L 11
Un cîmp. Undeva, în iund, maşina de-
capotabiiă a primului secretar ai re-
giunii. Se văd nişte siluete, care apoi
dispar. în primul pian se plimbâ în-
coace si încoio, discutînd, primui se­
cretar Iacob şi Anghel Dobrian.
IACOB : Anul ăsta, grîul o să fie
foarte frumos. A şi fost semănat ca
lumea. Şi, pe urmă, iarna a fost bo-
gată în zăpezi şi, cum exista argilă la
cîtiva metri, solul reţine umiditatea.
De unde eşti de loc, tovarăşe Do­
brian ?
DOBRIAN : Dinspre Şimleu.
IACOB : Ait pămînt. Acolo prind mai
mult rădăcinoasele. Am auzit că te-ai
acomodat bine. (După ce şi-a dat
acest timp de reilecţie, vine iără
tranziţie la subiect.) E foaTte intere-
sant ce-mi spui. Şi întc-o oarecare
măsură s-ar putea să ai dreptate :
Velcescu a greşit faţă de toată lu­
mea, în primul rînd fiindcă n-a reu-
şit, sau, şi mai precis, n-a reuşit la
timp.
DOBRIAN : Era imposibil ! Credeti-mă !
IACOB : Să spunem că e aşa. Deşi, în
treacăt fie zis, mulţi dintre ai noştri
au avut lucruri imposibile de făcut
şi totuşi le-au făcut. în timpul pe care
unii îl pierd cu justificările şi cu „fac-
torii obiectivi", alţii făptuiesc.
DOBRIAN : Exact aşa a gîndit şi Vel­
cescu, tovarăşe Iaoob ! Cred că de-aia
nici nu s-a plîns. Spera, în fiecare
minut, să cîştige bătălia. Era îndărăt-
nic, ar fi cîştigat-o !
IACOB : Hai să admit em şi asta, tova-
răşe Dobrian : Velcescu era un om
dirz, care s-a înverşunat să stăpî-
nească o tehnică neobişnuită. Care
stătea noaptea cu Giurcă şi inter­
préta observatiile de peste zi. Hai să
eliminăm şi betia şi încurcăturile
personale, şi pretinsul despotism. la
să vedem, ce rămîne ?
DOBRIAN : Că a fost un om profund
cinstit,
IACOB : De acord. Altceva ?
DOBRIAN: Că era cu trup şi suflet
pentru fabrioa lui...
IACOB : De acord. Şi mai încoio ?
DOBRIAN : Că a făcut tot ce omeneşte
şi tehniceşte era posibil pentru ca
fabrica lui...
IACOB (întrerupîndu-1) : Da. Să-tf
«pun ceva, Dobrian : din '47, de la
nationalizare, în întreprinderile noas-
tare s-au pritocit cîtiva directori, şi
nu se poate băga mina în foc că unii
 dimtre ei nu erau oameni puşi pe
treabă...
DOBRIAN : înţeleg ce vreţi să-mi spu-
neţi : că au fast depăşiţi de vreme,
ca profesionişti. Dar în cazul nos-
tru...
IACOB : Nu totdeauna ! Nu te grăbi.
Unii au făcut studii, au ajuiis tehni-
cieni cu experienţă. Şi tot au fost
înlocuiţL De c e ?
DOBRIAN : Poate şi din greşeală...
IACOB : Admit şi asta, poftim. Viaţa
e tumultuoasă, nu stă pe cîntare de
farmacie. Se mai greşeşte. Se mai în-
dreaptă. Totuşi, părerea mea e că
nu s-a greşit decît foarte rar. Şi
faptele au dovedit-o. Cum îţi explici
atunci ?
DOBRIAN : Contează şi impulsul pe
care îl aduce un am nou... energia
lui, dornică de acţiune... Omul nou
întotdeauna...
IACOB : Nu-i adevărat. Contează une-
ori, dar nu e hotărîtor. Sînt şi ocazii
cînd continuitatea e mai bună decît
schimbarea. Nu e ăsta secretul secre-
telor. la gîndeşte-te putfn I Stai să-ti
pun altă întrebare : eşti foarte sigur
că, dacă erai într-o situatie asemă-
nătoare, Velcescu făcea acelaşi luoru
pentru dumneata ?
DOBRIAN (încurcat) : Nu-mi dau seama,
tovarăşe Iacob... îmi închipui că... De
altfel, nu asta am venit eu să sustin
aici. Nu asta e problema importantă :
„ce ar fi făcut Velcescu dacă..." Eu
am venit să spun ce a iâcut Velcescu,
efectiv.
IACOB (clipind, cu un zîmbet şiret,
ascuns) : Atunci nu te-am înteles eu.
Eu credeam că ai venit să vorbim
despre omul Velcescu, despre soarta
lui ca am, în care intră şi gîndi-
rea lui, şi toate.
DOBRIAN (care n-a sesizat nuanţa, se
f însuileţeşte) : Dar bineîmteles, tova-
tfăşe prim-secretar ! Şi în primul rînd
mă interesează Velcescu ca verigă
în aceasta mare organizatie, în acea-
stă mare familie care este industria
noastră noua. Eu am venit să lupt
/ pentru ideea transmiterii elanului, a
puterii de muncă de la om la om.
Eu socotesc că eel care mi-a créât
mie baze pentru o productie normală
şi eel care îmi face la Baia Mare sau
la Galati un pinion, o şaibă, o bucşă
îmi transmit de fapt din elanul lor
de viaţă. Şi eu îl transmit mai de-
j parte. Şi atunci, sîntem eu totii în-
tr-un fel de ştafetă nevăzută, care
face o cursă lungă, unică în istorie.
De ce să cadă un alergător ? Doar
39
www.cimec.ro
avem nevoie de toate elanurile şi ca-
pacităţile de muncă. O fabrică e un
organism viu, aşa le-am spus la în-
ceput oamenilor. Acum le-aş spune :
o industrie e un organism viu, unde
toate părtile îşi răspund.
IACOB : Sigur. Un organism care tră-
ieşte şi se dezvoltă.
DOBRIAN : Bunăoară, la mine, în hala
a treia, cea mai grea, omul care sco-
tea randamenteie mari se sprijinea pe
ceea ce îi pregăteau celelalte schim-
buri. întîi, am vrut să-1 premiez. Pe
urmă, mi-am dat seama : nu mergeau
unul fără altul. Şi atunci de ce să
deyin eu succesorul unor sfortări
multiple şi să las pe unul din cei
oare le-au făcut să fie ponegrit ? De
ce să-rni întemeiez eu o falsă popu-
laritate pe discreditul unui alergător •
care are tot dreptul la stimă ? Gîn-
desc că pentru construirea unei lumi
mai bune e nevoie să evităm pierde-
rile, orice fel de pierdere. Aşa face
un bun gospodar.
IACOB : Foarte exact, tovarăşe Do-
brian ! Orice bun gospodar évita pier-
derile. Asta este arta de a conduce,
să zicem, o întoreprindere : să ştii
să le vezi si pe celé mari, şi pe celé
mici. Să ştii să pui în mişcare fie-
oare fărîmă de énergie, nu să stai
noaptea de unul singur sau aproape
şi să le rezolvi din capul tău. Oricît
de bun ar fi acest cap.
DOBRIAN: Dar cînd te-au izolat alţii,
fără voia ta ?
IACOB : Izolat !? Tovarăşe Dobrian, vă-
zut-ai dumneata la noi vreun sector
de activitate unde să n-ai oameni dis-
puşi să te sprijine, ba uneori şi pînă
la sacrificiu ? Totul e să ajungi la
inima lor, să-i faci să te urmeze.
De-aia un director e bun, şi altul
nu e. Zici că_ Velcescu a făcut mult
pentru izbînda fabricii. Cred că n-a
făcut tot ce trebuia să facă. Şi do-
vada este că, în momentele grêle, nu
s-a putut rezema pe acei tovarăşi
care puteau să-i fie de un mare folos
în toate privinţele.
DOBRIAN : A avut totuşi oameni care
1-au...
IACOB : Ici şi colo, cîtiva, care îi cu-
noşteau sforţările şi care lucrau şi
ei niai de capul lor, fiindcă ăsta cam
era stilul de muncă. Dar activul fa­
bricii n-a fost solicitât deajuns. De
ce?
DOBRIAN (încercînd, vag) : Pentru că
tovarăşul Enache...
IACOB: Lasă-1 pe Enache. Putea Ena­
che să-1 rupă, singur şi pentru multă
 vreme, de oamenii de partid ? Vel-
cescu a văzut că Enache SI încurcă,
şi în loc să facă totul să-şi apropie
oamenii, să-1 demaşte pe Enache, s-a
închis în găoace şi s-a ocupat de pro-
blemele tehnice şi administrative. De-
■aia te-am intrebat adineauri dacă
Velcescu ar fi vênit aici în locul
dumitale, în situaţia inversa, să ducă
o acţiune politică, sau ar fi consi­
dérât că e mai util să-şi continue
munca lui acolo, să mai cîştige un
ceas. Şi n-ai să-mi poti răspunde, to-
varăşe Dobriau. (Dobrian tace.) Vezi?
Aşa că eu iti admit că Velcescu a
putut să fie un pionier de valoare,
care, la altă fabrică, in conditii nor­
male, s-ar fi descurcat de minune ;
dar aici, într-o situatie neobişnuită,
era mare ncvoie de un director. Şi
iată, dumneata eşti acest director,
p e n t r j că prinlre multe altele te ocupi
chiar de el, de Velcescu. Si nu sin-
gur. Sînt convins că ai antrenat şi
pe altii în actiune. Aşa c ?
DOBRIAN (încurcat, lâsînd capul în
jos) : Tovarăşe Iacob... nu cred că e
cazul să ma lâudati atîta... fiindcă...
IACOB : Nu te laud eu, n-ai grijă.
Sint atîtia allii care laudă aşa-numitul
„miracol romîne^c" al industrializării.
Avem rezuJtate strălucite, Dobrian,
eu care orice tara s-ar putea mîndri.
Dar adevăratul „miracol", uite-1 !
Omul ăsta al nostru, plecat de jos,
ridicat prin opinteli, ajuns tehnician
şi director, şi activist, pus să răs-
pundâ de mari valori. Ăsta e „mira-
colul" : oameni ca dumneata şi ca
altii, care se zbat pentru ceea ce e
valoros în oameni. (il dă mîna de ple-
care.) Sînt bucuros de celé ce mi-ai
spus despre Velcescu. Voi transmite.
Tovarăşii or să aprecieze cum se
cuvine.
DOBRIAN (apucîndu-1 de mînecă) : To-
varăşe Iacob 1...
IACOB (zimbind) : Bine, am eă te tin
în curent. Chiar mîine seară îU dau
de ştire.
DOBRIAN (aprins, ca de obicei) : Nu
e vorba numai să-mi dati de ştire,
tovarăşe prim-secretar ! E vorba
să verificati lolul ! să punem umărul!
Eu, dacă aş şli că nu e tirziu. m-aş
duce chi-u acuma pînă sus la...
IACOB (revenind): încetişor, Dobrian.
Incetf.şor !... Nu pierde din vedere pă-
durea de dragul copacului. In mo-
mentul de lafă, poti să fii sigur că
toti cei eu care ai vorbil se mişcă.
Ori atunci nu-1 cunoşti pe Săvoiu.
40
www.cimec.ro
ţ Aşa că lasă ştafeta să alerge înainte.
Tu ti-ai făcut cursa, ne-o facem noi
acum. Şi line minte că secretul succe-
selor de care am vorbit e că te înte-
meiezi pe oamenii tăi din fabrică, pe
cei mai buni dintre ei, că le explici
fiecare intentie, fiecare gînd al tău
(Dobrian se posomorâşte, o umbrâ se
aşaza pe privirea iui), că nu alergi
de unul singur... Il ai şi pe Sturzu
alătuii, nu-i aşa ? Poti conta pe el,
nu ?
DOBRIAN (cam încurcat): Da, tovarăşe
Iacob...
IACOB : El cunoaşte această actiune
a ta!?
DOBRIAN (eu jumàtate de gurâ) : O
cunoaşte...
IACOB : Şi îmi închipui că ati verifi-
cat împreună tot ce mi-ai spus (Do­
brian se frămintă nervos) şi că sîn-
teti răspunzâţori amîndoi. De ce taci?
(Tăcere penibilâ.) Cum, de data asta
nu sînteti împreunâ ? (Dcodatù apare,
grâbit, Sturzu, incercînd sâ-şi poto-
lească respirafia.)
STURZU : Ba da, tovarăşe prim-secre­
tar. Eu am rainas mai în urmâ fiind-
că (un zîmbet de îineţe abia simţită)
mă mise mai greu.
IACOB (privindu-i eu o anumită înţele-
gere) : Aha. Bine atunci. Aşa da.
STURZU : Tovarăşul director v-a spus
probabil totul. Eu nu mai am nimica
de adăugal.
DOBRIAN (reînsutleţindu-se) : Am eu !
A ş vrea să adunăm mîine oamenii,
tovarăşe Iacob şi tovarăşe Sturzu, la
şedinţa aceea a noastră de productie,
şi să declar de fată eu toti : tovarăşi,
prin eforturile noastre aie tuturor,
gratie îndrumării de partid şi muncii
voastre inimoase, itît sub directiunea
mea cît şi a lovaràsului Velcescu...
IACOB (continuînd) : ...gratie muncii
eroice şi activitătii de pionierat a
atîtor allor conJucători de întreprin-
deri nou înfiintate, am ajuns "a noi,
romînii, să avem astăzi aproape
cea mai mare creştere a ind-istriali-
zării din lume ! (Incurajator, le stringe
mîna.) O să prirneşti veşti în curînd.
Bune, sper. (Pleacd.)
DOBRIAN (care nu şi-a revenit pe de-
piin, priveşte jenat la Sturzu şi por-
neşte alâturi de e/. La un moment
dat se opreşte şi îl întreabà, eu o
undl de recunoştinfâ în glas): De
c e ai venit totuşi după mine, tova-
răşe Spiridon ?
STURZU (zîmbind moale): Fiindcă ţi-ai DOBRIAN (ia la intîmplare o scrisoare
uital tigările, tovarăşe Anghel... si, în limp ce o deslace, începe) :
Tovarăşi, v-am convocat astăzi aci,
(îi întinde cutia, ia şi el o figară, şi, înainte de a dezbate problemele
Dobrian i-o aprinde. Merg mai départe curente, aş vrea să vă cerem să re-
amindoi.) flectati serios asupra unei situaţii
care s-a ivit în viata fabricii noas-
CORTINA tre. şi să tragetf, să tragem eu toţii,
concluziile celé mai potrivitc... (Emo-
ţie in asistenţă. Dobrian se opreşte
T A B L O U L 12 o clipâ să citeascâ mecanic scrisoarea
din taţa lui pentru a-şi aduna mal
Cabinetul directorului. Sînt convo- bine gîndurile. Dar, pe mâsurâ ce
caţi din non şelii de serviciu, de ate- ci teste, expresia i se schimbà, îndul-
iiere, muncilori iruntaşi. Aimoslerâ de cindu-se, apoi capâtâ o strâlucire
incertitudine. Se aşteaptâ sosirea direc­ ciudată. Reia cuvîntarea, eu vechile
torului eu unele veşti importante. Pu- cuvinte aproape, dar complet eu un
ţinâ rumoare. Pufiitâ îngrijorare. în ait accent.) ...O situaţie neobişnuită,
sfîrşit, soseşte eu Sturzu. E palid, obo- spuneam, care ne impune să ne dăm
sit. Ţine într-însul unele intenta ne- măsura întregii noastre capacităti.
desluşite. tn drum spre birou, îi iese Am să vă citesc ce scrie aici. Citeşte,
în cale Elena Tatu. tovarăşe Sturzu, te rog.
ELENA : Aş vrea să vă vorbesc ceva. STURZU (cileşte): „Colectivul fabricii
înainte de şedintă, dacă se poate. «Orizontul roşu», a doua fabrică pe
(Dobrian se opreşte.) Aş vrea să-mi ramură, de curînd pusă în functiune,
dati voie să plec din întreprindere. vă cheamă, dragi tovarăşi, la o în-
(Dobrian se crispeazâ. Eta vine trecere socialiste în cinstea zilei de
aproape şi ascultâ eu uimire. Dar 23 August, eu obieclivul «produse
Elena adaugă calm.) Ma mărit. eît mai variate, la calitatea cea mai
DOBRIAN (o priveşte o clipă, îşi con­ înaltă şi la pretul de cost eel mai
tinua mersul spre biroul lui. Nu se mie» Cu salutăii tovărăşeşti. Direc­
aşază. Descoperă nervos corespon­ tor, Grigore Antohi. Inginer-şef (eu
dent a nerezolvatà) : Ce e eu mapa emotiei, Simion Velcescu". (Se lace
asta {
SECRET ARA (explicînd): Cea pe care o linişte absolulâ.)
v-am adus-o ieri, la plecarea dum- DOBRIAN (clai si vesel) : Primim în-
neavoastră... trecerea, tovarăşi 1

Bucureşti, martie 1963

C O
www.cimec.ro
R T I N A
 ^ f *3

TeatruI National „ I . L. Caragiale" Gr. Vasiliu-Birlic în Harpagon

„AVARUL" de Molière
Regia : Al. Finţi

www.cimec.ro
 /tllKpiM,

nalizînd piesa lui Al. Mirodan, Şeîul sectorului suflete, unii dintre
cronicarii dramatici făceau asociatii eu personaje din Steaua iàrâ
nume de Mihail Sebastian. Astfel, Valentin Silvestru descoparea
relaţia Grig-Horaţiu, iar Valeriu Ripeanu opunea destinele Monei şi Magdalenei.
In ce mă priveşte, aş merge mai départe pe linia filiaţiei Sebastian-Mirodan, consi­
d e r e d Şeiul, în întregimea sa, o replică data Stelei iără nume. N-aş porni insă
de la celé doua personaje pomenite, ci de la Gore, şi aş subintitula p i e s a : Răzbu-
narea lui Miroiu. Poate şi pentru că ambele personaje îmi stăruie în minte prin
imaginea creată de Radu Beligan, la spectacolul Teatrului de Comédie aveam m e r c i
sentimentul unei confruntări între un Miroiu înfrînt p e toate planurile de o societate
adversă şi un nou Miroiu, de data asta învingător, care e Gore. Dacă piesa
lui Sebastian duce la concluzia neputinţei omului d e a se realiza, reflectînd drama-
tica stare de lucruri a lumii burgheze, Seiul lui Mirodan, izvorît din noile realităţi,
ajunge la concluzii contrare : în lumea noastră, realizarea omului e nu numai
posibilă, dar constituie obiectivul esential al orînduirii socialiste. Aci, Horatiu,
continuatorul mentalităţii lui Grig în noile conditii, se dezvăluie în toată lamenta-
bila sa goliciune şi este cel ce păxăseşte scena înfrînt, iar Magdalena (care-1 părăsise
la un moment dat pe Gore, ca altădată Mona pe Miroiu) se va reîntoarce la acesta.
întelegînd că numai rupînd definitiv eu Horatiu va putea fi un om liber şi eu
adevărat fericit. Răsturnarea relatiilor umane din piesa lui Mirodan reflectă răstur-
narea relatiilor sociale, reflectă opoziţia tranşantă dintre două lumi şi superioritatea
celei socialiste, unde, după cum spune Şeful, „fericirea se discuta la nivel înalt".
Dar piesa lui Mirodan nu se limitează doar la celé trei personaje echivalente
eroilor din Steaua iârà nume. Inventia sa dramatică merge mult mai départe, reuşind
să concretizeze scenic, printr-un simbol realist, întregul suport social şi uman
determinant al destinului eroilor săi ; e vorba de Şeful sectorului suflete, întru-

* T E A T R U L DE COMEDIE. „Şeful sectorului suflete" de Al. Mirodan. Regia : Moni Gheler-

ter. Scenografia : Dan Nemteanu. Distribuţia : Radu Beligan (Şeful sectorului suflete şi Gore) ;
Marcela Rusu (Magdalena) ; Amza Pellea (Horatiu) ; Dom. Savu (Costică) ; Sanda Toma (Ofelia) ; Costel
Constantinescu (Inovatorul) ; Marian Naţiş (Un băiat de 10 ani).

43
www.cimec.ro
chipare a noii societăţi, conştient responsabile de irealizarea şi fericirea individuals
a fiecăruia dintre membrii săi.
în legătură eu acest personaj s-a discutât mult şi, după părerea mea, cam
inutil, creîndu-se chiar unele confuzii, în limp ce chestiunea e cît se poate de clară.
Aşa cum subliniază cronica din „Scînteia", „simbolul pe carc-1 exprima Şeful secto-
rului suflete are valoare artislică în măsura în care rcliefează un continut autentic
de viată". Şi nu poti fi decit de acord cu prevenirea care se face, în aceeaşi cronică,
împotriva transformării in modă a „căutării excesive, eu orice prêt, a unor perso-
naje conventionale, abstracte", făiă contact eu realilatea.
Modalitatea scenică aleasă de Mirodan în prezentarea Şefului nu numai că
nu e expresia unor căutări formale, dar exprima însuşi continutul ideologic al piesei.
Conceput realist din punct de vedcre al caracterului şi al cadrului de viată în care
se mişcă, personajul are toate calitătile şi întreaga viabililale a unui erou dramatic
cum e, de pildă, Cerchez din Ziariştii. Să tragem oare de aci concluzia că lucrarea
ar fi avut de cîştigal dacă $eful, în loc să apară ca un produs al fanteziei Megda-
lenei, ar fi fost un activist cu idenlitate précisa ? Cred oâ nu. Dimpotrtvă. O ase-
menea tratare ar fi dus, in cazul de fată, la o sărăcire a sensurilor piesei, la o
îngustare a perspectivei. Apărînd ca „gînd" al Magdalenei, se reliefează o idee
deosebit de pretioasă, şi anurae că în mintea fiecăruia dintre noi exista acumulatâ.
din zeci şi sute de crîmpeie de viaţă, o imagine foarte inallă, tipică lumii noaslro,
a societătii şi a omului, imagine care, in momente de răscruce, constituie un suport
moral şi un îndreptar în conduită. Pe Magdalena, toemai această imagine colectivă,
compusă din ceea ce e mai bun în societate, imagine întruchipaiâ în Şeful sectorului
suflele, o face să-şi schimbe felul de vială, să părăsească o existentă meschină şi
înjositoare alături de Horatiu şi sa opteze pentru o alta, plină de frumusete şi id-'al,
a lui Gore. Sînt nenumărate elemente concrete in piesa ce demonstreazâ cu clari-
tate că imaginea avînd la bază lipul uman al lui Gore este îmbcgătHă de Magdalena
<?• trăsături culese de la o sumedenie de oameni pe care i-a înlîlnit. întreaga
îmîmplare apare astfel proiectală ca pe un écran amplificater, căpătînd dimensiuni
generalizatoare.
Imaginea Şefului mai are, după părerea mea, o functie la fcl de importante
es. prima. Ea reprezintă termenul de confruntare cu un ideal spre care piesa ne
invita să tindem. Din acest punct de vedere, în varianta reprezentată pe scenă
exista în final un moment echivoc. Dacă ideea permanentei perfectibilităti a omului
în socialism apare cu claritate (GORE : Idealul meu e sa devin un ideal), alungarea
Şefului de către Magdalena nu se sustine în nici un fel. în mod cu totul arbitrar,
imaginea Şefului e pusă, fără nici o justificare, în penibila situatie a amorezului
respins de o cucoană capricioasă, iar strigătul lui din culise accentuează şi mai
mult această impresie. Momentul poate fi corectat eu uşurintă, prin simpla eliminare
a cîtorva replici.
Pe vremea cînd era doar o idee, piesa lui Mirodan se intitula Responsabilul
cu fericirea. Schimbarea titlului nu a ştirbit cu nimic ideea iniţială. Ea stă la baza
Şefului sectorului sullete, unde, sub haina unei scînteietoare comedii, se ascunde de
fapt o foarte serioasă dezbatcre despre fericire. In conceptia autorului, fericirea
apare strins legatà" de libertate, de dragoste, de creatie, de dăruire în slujba
fericirii comune. Aceste inalte calităti îi sînt caracteristice lui Gore, modestul
meteorolog de la o statie de pe vîrful Bucegilor (unul dintre „ce/ mulfi, din ce în
ce mai mul\i, care dau mai muit, neslirşit mai mult, decit primesc"), şi care atunci
cînd cineva, asa cum face Magdalena, observa acest lucru, răspund^ cu umor :
mA, nu, te inşeli... Eu... dm egoism... pentru că îmi lace mie (accent) plàcere...
E un let de obişnuinţâ, aşa... cum ai iuma... poate chiar un viciu... adicà...".
Drumul lui Gore e de fapt drumul ce se deschide şi în fata Magdalenei.
Ferind însă piesa de o viziune idilică, autorul are grijă să o prevină (şi să ne
prevină) că e un drum încă pindit de nenumarate piedici : adevărului îi mai stă
în cale minciuna ; curajului — laşitatea, calomnia, nepăsarea ; valorii — nimicul ;
inteligentei — imbecilitatea.

44
www.cimec.ro
 Amza Pcllea (Horatiu) si Radu Beligan (Şcful)
www.cimec.ro
 Şi cea mai primejdioasă piedică, cea care le favorizează p e celelalte, le lasă
să trăiască, este propria inertie, pasivitatea, complacerea, împăcarea, lenea de
actiune, lenea de a lupta contra lor, lenea de a t e elibera, „lenea de a te l e p ă d i
de frică", pentru a folosi o replică a piesei. Aici interventia se cere a fi radicală.
ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE : ...Aşadar, voi pătrunde, mai eu binişorul. mai eu
de-a sila, în sufletul tău, voi cerceta, mai ou grijă sau mai eu bisturiul,
rănile...
MAGDALENA : Mi-e milă de mine... Ziceai adineaori că eşti un om bun.
ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE : Bun eu răul ? Voi sfărîma ce e de sfărîmat şi vom
reconstrui ce e de reconstruit...
MAGDALENA : Am impresia că mă confunzi. La urma urmei, ce sînt eu ? Casa,
stradă, raion, oras ?
ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE: Eşti o lume. O mare lume mică. Dacă Gagarin a
răzbit in ceruri, noi zburăm mai sus, în adîneuri. Dacă Titov a cucerit
macrocosmosul, eu voi învinge microcosmosul... Ai în fata dumitale pe cel
dintîi cosmonaut al sufletului omenesc. Bună seara, planetă.
E xaspunsul dat, în numele solidarităţii umane, singuraticelor stele fără
nume ale lui Mihail Sebastian, celor care rătăceau izolat, fără a putea comunica
între ele, pentru că „nu se puteau abate niciodată din drumul lor".
Cu rămăşiţele vechiului, Mirodan încrucişează spada prin intermediul Şefului,
izbutind, într-un susţinut duel al replicilor, o adevărată cascade de vervă satirică.
E drept ca unele situaţii sînt minore şi nu întotdeauna la înălţimea incărcăturii
caustice a textului (ca, de pildă, scena imaginară de la raion, unde era de préférât
o singură actiune, dar importante şi dramatică, celor trei interventii expozitive alo
Actritei, Inovatorului şi Copilului, nu toate de égala calitate). Tonalitatea generală
a piesei este însă una de frumusete şi superioritate morală, de mare farmec şi scă-
părătoare inteligentă, şi ea s-a întîlnit perfect cu tonalitatea spécifiée a Teatrului
de Comédie, alcătuită din calităţi similare, calităti ce creează spiritul unui teatru
contemporan de ridicat nivel ideologic şi artistic. E, de fapt, o ântîlnire mai veche.
Ea a avut loc mai întîi pe scena Teatrului National (ma refer la întilnirea Mirodan-
Beligan-Ghelerter din Ziariştii), continuînd cu Celebrul 702 şi acum cu Şeful secto-
rului suilete. Trio-ul acesta, căruia i s-a adăugat o actriţă de factura Marcelei

De la stinça la dreapta : Dem. Savu

(Coslică). Amza Pellea (Hora(in), Costel
Constantinescu (Inovatorul)

www.cimec.ro
M

www.cimec.ro
Rusu, ca şi înlreaga echipă a teatrului condus de Radu Beligan, a demonstrat încă
o data (dacă mai era nevoie) ce inseamnă un spectacol bazat pe afinităţile artis-
tice aie creatorilor săi.
Fără îndoială că pivotul spectacolului, coloana sa vertebrală îl constituie
dublul rol al Şefului şi al lui Gore. De felul interpretării sale depinde in mod
hotărîtor transmiterea deplină a continutului de idei al piesei, a mesajului ei, într-un
cuvînt, soarta spectacolului. Susţinerea celor două roluri presupune două compo-
ziţii distincte, pe date psihologice şi mijloace de expresie diferite, ce trebuie să se
contopească într-o imagine dialectic-unitară. Problemă complexe, de aprofundat
studiu al caracterelor şi de mare virtuozitate. In interpretarea lui Radu Beligan,
celé două chipuri prind viaţă — surprinzător de asemănătoare şi totuşi calitativ
deosebite. Din jocul său, gîndit şi studiat pînă la celé mai subtile nuanţe psihologice,
poti reconstitui întregul procès de gîndire care a dat naştere, in mintea Magda-
lenei, imaginii Şefului sectorului suflete. Gore trăieşte în Şef, dar eu o persona-
lilate şi perspectivă asupra vietii mult îmbogătite, şi această îmbogătire duce. în
ciuda asemănării fizice, la doua expresii — chiar fizic — diferite. Jocul continuu
al asemănării şi deosebirii, realizat eu virtuozitate, e îndeosebi evident în scenele
in care Gore trăieşte în realitate situatiile, gesturile, atitudinile imaginii din gîndul
Magdalenei. Gore apare mereu ca un frate mai mie al Şefului. El te cucereste prin
poezia firească, simplă, eu care se dăruie vietii, creatiei şi dragostei sale. Dar în
timp ce, în fata Magdalenei, Gore e literalmente „topit" (iar Beligan joacă această
emotie de licean îndrăgostit eu o candoare, un farmec şi un umor irezistibile),
almosfera pe care o întretine în scenă, în rolul Şefului, e aceea a unui univers poetic
lucid, critic şi chiar violent polemic fată de slăbiciunile ei, şi, în general, fată de
manifestările vechii mentalităti din societatea noastră, tocmai pentru că Şeful răs-
punde de această viată, de această dragoste, de împlinirea tuturor idealurilor unor
oameni ca Gore şi Magdalena. Pasiunea şi arta cu care Beligan declanşează în
numele unui larg şi învăluitor umanism o energică răfuială cu urîtul şi mediocri-
tatea, certitudinea care se degajă din jocul său că immosul va invinge fac ca, în
interpretarea sa, Şeful sectorului suflete să devină o splendidă imagine a activis-
tului comunist, întru totul corespunzălor cuvintelor Magdalenei : „puternic, mîndru,
îndrăznet, gâta oricînd să se arunce în foc pentru semenii săi, neiertător cu răul
din lume, intransigent, pur, cosmonaut al sufletului omenesc, purtător de soare
pe pămînt".
Exploziile de rîs şi aplauzele ce însotesc aproape replica de replică spectacolul
sînt dovada profundei salisfactii etice şi estetice pe care o provoacă.
Modul cum rezolvă Radu Beligan o atit de complexă problemă de interpretare
este şi do astă data rezultatul stăpînirii rarelor sale calităti printr-o adevărată
sliinfa a artei actorului. Pentru că numai o asemenea stăpînire poate créa specta-
torului impresia acelei simplilăti, acelei lipse de efort care au făcut pe unui dintre
oaspetii noştri de peste hotare să exclame : „Beligan e ca o haină fără cusături.
Cade perfect şi nu ştii cum e făcută !" Fiecare mişcare e măsurată şi plină de ele-
<janlă, fiecare replică — lansată toldeauna cu adresă précisa — are relieful ei,
culoarea ei, surprinde prin spontaneitate şi prospetime, de parcă ar fi fost gîndită
în momentul rostirii. Autoexigenta sa caracteristică îl face să élimine, scenă de
scenă şi reprezentatie de reprezentatic. tot ce i se pare „în plus". Unii aclcri, chiar
dintre cei mai buni, sub impulsul succesului, pedalează, uneori fără a-şi da seama,
pe momenle de efect, insislînd, încărcînd. Beligan, dimpotrivă, descarcă merou rolul,
aproape cu severitate, căutînd să ajungă la expresia cea mai laconic-sugestivă. Jocul
său e pătruns do o profundă slimă şi incredere în inteligenta şi bunul-gust al pu-
blicului, în comunitatea de preocupări dintre sală şi scenă. Specletorii simt şi îi
xăspund cu aceeaşi incredere, pindindu-i parcă şi intenliile abia schitatc, frînturile
de gînd abia sugeratc, îi devin colaboratori tot atît de fideli ca şi partenerii săi
de joc. De aci, acel sentiment de bucuiie colectivă stîrnit de jocul lui Beligan, mai
bine zis de prezenţa sa. Dotât cu un deosebit simt al acestei aite eclective care este
teatrul, prezenta sa, slrăină oricărei intentii solistice, nu numai că nu tulbură an-
samblul, dar contribuie la sudarca lui, Il contaminează, îi imprima un stil care e

48
www.cimec.ro
expresia unei gîndiri şi metode avansate de teatru, a unei solide experiente şi
culturi teatrale. Acest stil, ce domina azi Teatrul de Comédie, face ca interpreţii
piesei lui Mirodan să-şi afirme şi propria lor personalitate şi — ca s-o numesc
astfel — o personalitate de echipă, din care fac parte intégrante şi autorul si direc-
torul de scenă. Moni Ghelerter a potentat la maximum această dublă personalitate
şi a obtinut un spectacol în primul rînd jucal eu plăccre. Ai tot limpul sentimentul
(cu rare exceptii, pe alocuri, unde textul lincezeşte) că actorii înşişi se delectează
transmitînd publicului textul. Directia de scenă a asigurat echilibrul şi bunul-gust
ce-i sînt proprii, distribuind în aşa fel accentele încit să realizeze, pe canavaua unei
aparent banale poveşti de dragoste, sensurile sociale largi şi rezonanta cetătenească
a piesei. Pictorul scenograf Dan Nemteanu a fosl un colaborator discret (şi poate
tocmai de aceea atît de prezent) în crearea atmosferei spectacolului. Cred totuşi că
anumite momente (ca, de pildă, cel de la raion) ar fi cîştigat in expresivitate dacă
dispozitivul scenic ar fi lăsat o mai mare distanţă între planul real (camera Mag-
dalenei) şi planul imaginar (cabinetul Şefului).
Cu Magdalena, autorul a fost mai putin darnic. Rolul e mai mult o schiţă
neurmărită consecvent, cu o evolutie psihologică prea sumară ca să devină un
caratter. Aproape jumătate din partea a doua a piesei, eroina, deşi se află pe scenă,
e cu totul absenta din ţesătura dramatică. Cu atît mai mare e meritul Marcelei Rusu,
care n-a insistât pe „drama" Magdalenei, ci a exploatat tocmai calitătile ei la­
tente, mai pregnant sublimate de autor, şi anume dorinta de „altceva", vivacitatea
de gîndire şi umorul, ce înfloresc în prezenţa lui Gore şi a Şefului. Marcela Rusu
joacă saltul spre luciditate al Magdalenei cu bucurie interioară şi spirituală femi-
nitate, ca un rezultat al descoperirii demnilătii de om. Ruplura ei de Horatiu apare
astfel ca despărtirea nu de un bărbat, ci de un mod de viaţâ. In interpretarea Mar­
celei Rusu, Magdalena se conturează în special prin ceea ce ea va deveni, şi asta
contribute în bună măsură la almosfera tonică a spectacolului.
Sobru (şi cu atît mai mult haz) interpretează Amza Pellea rolul lui Horatiu.
Platitudinea cu morgă, opacitatea cu ifose de principialitate şi simt al realitétii. ascun-
zînd de fapt o josnică atitudine de „exploatator de suflele", se prăbuşesc succesiv,
iar ridicolul personajului creşte odată cu exasperarea sa în fata noilor situatii,
neaşteplate şi, pentru el, de neînteles. Aerul din ce în ce mai stupéfiât al lui Amza
Pellea, Irecerea de la crizele comice de isterie la o biată biiguială, insotită de o
neputincioasă ridicare din uineri, dau rolului o suculentă comică deosebita.
Pe linia „graselor" sale aparitii, Dem. Savu, un Costică-băiat-de-treabă.
putin şmecher, dar in fond cinstit şi inimos. Sanda Toma şi Costel Constantinescu
au roluri doar de cîteva minute, dar se simte că sint încredintate unor foarte buni
şi disciplinai actori.
în tcatrul sovietic s-a păstrat un vechi obicei : cînd un spect^col sau un
artist entuziasmează, publicul strigă : „Multumesc I" La noi, obiceiul nu exista. Totuşi,
la sfîrşitul spectacolului Şelul sectorului suilete, am cilit acest cuvînt în privirile
oamenilor care umpleau sala şi aplaudau cu un dablu sentiment : de recunoştintă
şi de regret că celé doua ore trecuseră atit de repede. Am impărtăşil acelaşi senti­
ment, cu bucuria că Teatrul de Comédie a dus la succès înca o piesă originale
contemporană.
Traian ŞeJmaru

• • • • •

4 — Teatrul nr. 1
www.cimec.ro
 ■S ia
ti i oameni
„NEVESTELE VESELE DIN WINDSOR"
pe scena Teatrului National „I. L Caragiale" *

propierea lui Lucian Giurchescu de comedia shakespeareană nu ni

se pare întîmplătoare ; ea poate fi pusà pe seama predilectiilor
regizorului pentru un teatru de comunicativitate directă, explozivă,
pentru un teatru de actiune rapidă, de expresie nesofisticată prin dantelării stilis-
tice, subtilităţi şi rafinamente înşelătoare. Pe această Unie, întîlnirea eu Brecht
(Puntila şi Şvejk) i-a fost deosebit de rodnică : i-a revelat, pe nişte texte nemijlocit
legate de timpurile noastre, sursele adînci în timp, dar şi trăsăturile şi tehnica
originară a teatrului popular ; i-a înlesnit să valorifice aceste trăsături şi această
tehnică, păstrînd, din elementele culte ce li s-au suprapus eu vremea, pe acelea
care le-au cizelat şi îmbogăţit, şi înlăturînd pe celé ce le-au învăluit şi vătuit (în anii
civilizatiei şi culturii burgheze, pînă la sufocare). Cercetarea universului de idei
poetic si dramatic Shakespearean — la care a adàstat eu profundă şi activa reflectie
Brecht — s-a réclamât astfel în chip firesc şi regizorului care 1-a cultivât la noi
atît de merituos. Nu, desigur, ca o initiative de împlinire întîrziată a virtutilor
sale creatoare, ci, dimpotrivă, ca una de gréa încercare, menită să înlesnească
cristalizarea convinqerilor si liniilor artistice directoare mărturisite de el pînă acum.
Dintre acestea, credem că putem recunoaste la Giurchescu ca primordiale convin-
gerea că teatrul contemporan este de neînţeles înafara substantei şi valentelor
lui suculent populare. Insăşi alegerea Nevestelor poate, de altfel, fi socotită grai-
toare în această privintă. Cu Comedia eroiiloi, Giurchescu făcea mai degrabă,
credem, un act precaut de tatonare, de aclimatizare. Neîncumetîndu-se să înfrunte
dintr-o data lianele, regizorul s-a exersat mai întîi în atingerea ramurilor gingaşe

* Regia : Lucian Giurchescu. Scenografia : Dan Nemţcanu. Distribuţia : Al. Giugaru si-
Ion Henter (Falstaff) : Ion Manu ci Nicolae Enache (Shallow) ; Mihai Fotino şi Mircea Co-
jan fSlender) ; Dem. Rădulescu (Ford) ; Igor Bardu (Page) ; Mihai Berechet (Dr. Caius) ; Const.
Stănescu (Sit Hugh Evans) ; Victor Moldovan (Pistol) ; Const. Rauţchi (Nym) ; Mircea Cojan (Bardolph) ;.
Damian Crîsmam si Florin Piersic (Fenton) ; Gh. Cristcscu (Rugby) ; George Sirbu (Simple) ; Carmen Stă-
nescu si Draga Olteanu (D-na Page) ; Valeria Gagealov şi Coca Andronescu (D-na Ford) ; Cristina But
geanu si Draga Olteanu (D-na Quickly) ; Coca Andronescu si Catiţa Ispas (Ann Page).

50
www.cimec.ro
Sus : Valeria Gagealov (doamna Ford) si
Carmen Stănescu (Doamna Page) ; mijloc :
Al. Giugaru (Falstaff) ; jos : Mihai Fotino
(Slender) şi Cristina Bugeann (doamna Quickly)

www.cimec.ro
ale cuvîntului şi rîsului marelui Will. A colectat, eu acest prim pas, roadele unei
certe ataşări de ceea ce — vorba lui Goethe — Shakespeare este mai presus de
toate. anume de poetul Shakespeare. Tot arsenalul de încurcate relatii scenice, care
fac hazul aoarent al Comediei erorilor, manevrate eu dezinvoltură de artificiile
gratioase aie imbroglio-ului, regizorul 1-a subcrdonal acelui inefabil şi oceanic
zăcămînt de Doezie, în primul rînd caractenstic dramaturgului elisabetan. Dincolo
de observable critice la care din alte unghiuri de vedere, mai lăturalnice sau mai
puţin lăturalnice, invita, spectacolul Comediei erorilor este subjugat eu elegantă,
şi mai aies fără ostentaţie, de freamătul poetic. Categoria popularului se demonstra
astfel a nu fi destinată eu orice prêt şi exclusiv liniilor şi accentelor îngroşate,
gesturilor brute, hazului hohotit. A fost o demonstratie nespus de pretioasă.
Trecerea practică la Nevestele vesele nu a fost propriu-zis ulterioară Comediei
erorilor. Premierele s-au succédât, dar conceptia şi viziunea spectacolelor, ba chiar
repetitiile, au fost oarecum simultané. Nu putem, de aceea, judeca spectacolul de
la National în lumina experientei şi cîştigurilor dobîndite eu spectacolul de la
Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra". E însă cert că, spre deosebire do constructia
.încurcăturilor", comedia falstaffiană a supus pe regizor unei încordări creatoare
mult mai intense, unei munci de clarificare mult mai complexe.
Traditia Nevestelor vesele — prin excelentă burgheză — estropiază comedia
lui Shakesppare pînă la o însignifiantă panlalonadă. Faimosul „jupîn Slănină" şi
„stîlp de cîrciumi", John Falstaff, ilara rămăşita înfumurată a nobletii cavalereşti,
devine, în această „traditie", obiect al unui haz mecanic, golit de alte sensuri, în
afara poate a conlrastului pe care-1 realizează pretentiile lui eu fizicul său de
burtoasă decrepitudine şi ca starea lui de scăpătat fără întoarcere. în jurai acestui
mitic „burduf umplut de dropică", spectacolele traditionale au tesut firele unor
spectacole de comédie de siţuaţii clovneşti şi de încurcături corespunzătoare
menite a potenţa, în celé ma; bune dintre cazuri, ideea cuminţeniei morale
compatibile eu echivocul maniefl&loi *■%- singurul filon de îngăduinţă conformiste pe
care Shakespeare pare a-1 fi lăsat să circule (intre paranteze) prin vesela dar mul-
tiplu neiertatoarea lui şarjă la adresa societaţii şi moravurilor vremii sale. Puterea
acestei traditii sterilizatoare nu era uşor de înfrînt. Cu atît mai mult eu cît
instrumentatia propriu-zis teatrală a comediei e alcătuită din elemente (personaje
şi situaţii) uşor pretabile la o atmosferă, la o tonalitate şi la culori lipsite ca atare
de pretentia unor semnificatii prea grave.
Numai că teatrul lui Shakespeare e revelator nu atît prin mijloacele cu care
comunică, ci Drin ceea ce şi cum comunică, folosindu-le. Efectele orchestratiei
dramatice shakespeareene — deopotrivă celé de ansamblu, ca şi celé solistice .—
pot apărea uneori naive, de utilizare comună, dacă nu ajung să degaje din ële
climatul istoric şi climatul poetic specific cu care dramaturgul-poet Je-a imprégnât.
Acest climat apare în Nevestele vesele mai transparent şi mai tranşant decît
în oricare alla comédie a lui. E climatul de tranzitie a unei orînduiri sociale (feudale)
la altă orinduire (burgheză). Structurile umane se disting : de o parte, categoriile
extreme — una declasată ori pe cale a se declasa (constelatia Falstaff) ; alta în
procès de cristalizare ca clasă (familiile Page, Ford); de altă parte, categoriile in­
termédiare: pe treapta de sus Shallow-Slender, doctorul Caius, preotul Evans; pe
treapta de jos — a josniciei fără ifose — hangiul „Jaretierei", mijlocitoarea Quickly.
In acest climat, sensurile istorice sînt în apaienta lor imediată, toluşi, încă difuze,
ca şi relaţiile dintre oameni, ca şi structura lor moral-psihologică. Vechiul şi noul,
parcă nedecise încă, se întretaie, se întrepătrund, se cheamă şi se resping reciproc.
Făgaşurile noi aie istoriei abia se desenează — înlocuind în etica socială orqoliul
onorabilităţii spadei şi rangului cu onorabilitatea, şi ea falsă şi artificială, a pro-
prietătii, ducînd la confuzia onoarei cu onerosul. Lumea e furată de mirajul aurului
(Indiile prind să îmbogătească Anglia) ; e obsedată de qîndul căpătuirii sau de
satisfactia măcar a unei pungi de arginti, zvirlită drept recompensa pentru un
serviciu necurat, ori strecurată dintr-un buzunar avut şi neprecaut într-altul, isteţ
dar gol, de pungaş. E un climat de viaţă nespus de divers dezinvolt, nespus de
colorât şi dinamic, dar în fondul lui — frustat de valorile elementare aie omeniei :
draqoste, încredere în oameni, cinste — nespus de trist. Anglia, în care Shakes­
peare se aşază să zugrăvească această amară stare de lucruri, era însă „veselă"
în straturile ei de suprafată. Iar fresca momentului, cînd aurul prinde să domine
spiritele — şi să le secăluiască de orice alte virtuW — devine şi ea o frescă violent
şi nediferentiat .veselă". Cuvîntul şi personajele lui Shakespeare, actiunile lor

52
www.cimec.ro
au adesea o încărcătură de explozivă truculenţă, şi astăzt şocantă. Sub ea zvîcneşte
însă indignarea sau durerea ; dincolo de ea bat aripile viziunii luminoase, crezînd
fn triumful bunului-simţ, în victoria unei umanităţi care cîndva se va regăsi,
necesar, pe sine, şi se va implini in esenţa ei real nobilă. Fata deopotrivă candidă,
Iucidă şi liberă — faţa bunului-simţ — a Annei Page ; măritişul ei peste voinţa
negustorese construite a părinţilor sînt o prezenţă şi un act de „răzvrătire" care
nu încheie doar, printr-un „sfîrşit fericit", comedia Nevestelor vesele -, ele sanctio-
nează din faşă alienarea omului sub capitalism, şi mărturisesc, in semnificatia lor
ultima, cea mai adînca, această nestrămutat optimistă credintă a lui Shakes­
peare în frumusetea şi dreptatea viitorului omenirii. Trecerea fugară, discrete, dar
robustă, a Annei Page prin meandrele comediei Nevestelor este o replied ascondentă,
esenţială — de o greutate poetică şi filozofică neluată în seamă, în orice caz
nerelevată de „tradiţie" — adusă prezenţei descendente, deşi zgomotoase, a cava-
lerului Falstaff (cu tot ce prezenta lui semnifică, dincolo de costum şi de calitatea
lui de personaj), adusă deopotrivă prezentei nu mai putin ilare, deşi bătăioase. a
acelora ce reprezintă (ca personaje şi entităti : Page, Ford etc.) etica puritanistă
ce învestmînta şi era menită să apere cu falsa ei „onoare de familist" interesele
şi puterea banului. Aceste „prezenţe" în viata reală a societăţii alcătuiau o lume
divorsă a înşelăciunii şi se înlănţuiau în trama comediei, în chip firesc, ca un
carusel al farsei şi ca victime ale propriilor lor feste. Veselia Nevestelor din
Windsor îşi caută şi-şi află temeiul în această prăbuşire generală a protagoniştilor
farsei, sub greutatea „faptei ce n-a fost înşelăciune", săvîrşită de Ann Page. Şi
tot de aici — din elogiul adus de Shakespeare „sfîntului păcat" al luptei pentru
cinstea şi puritatea sentimentelor, pentru adevăr şi frumos in relaţiile dintre
oameni — creşte şi-şi impune, mai aies în zilele noastre, farmecul stenic al poeziei
ce căptuşeşte cu surîsul peren al istoriei hohotirea irezistibilă caTe răsplăteşte
acţiunea şi personaj ele comediei Nevestelor vesele din Windsor.

* * *

Nu vom precupeţi In aprocierea spectacolului de la Teatrul National nici o

laudă pentru ceea ce el demonstrează : înţelegere şi limpezime, pe alocuri şi o
binevenită îndrăzneală în înfătişarea liniilor divers demascatoare aie comediei lui
Shakespeare. Lucian Giurchescu a extins cu îndreptătire adresa satirică a acestui
ultim, dar cel mai copios şi plin de tîlc intermezzo falstaffian din cîte întrerup si
pimentează dramele istorice închinate de Shakespeare capetelor încoronate aie casei
de Lancaster. La Windsor, dizgratiatul fost „cîrdaş" întru chefuri şi pehlivănii
al orintului Hall (acum Henric al V-lea) apare aici, în 'spectacol, nu doar (potrivit
promisiunii epilogului din a doua parte a lui Henric al IV-lea) ca pretext pentru o
noua „poveste", cu „multă carne grasă". Accentul — deşi spectacolui excelează
în primul rînd în dinamism, într-o succesiune crescînd accelerate de fapte sce-
nice — e pus, în general, pe elementele şi culorile de frescă, pe temperam^nte,
tipuri şi ticuri, pe pornirile şi interesele felurite şi adverse ^le mediuliu „nou" ce
înconjoară lumea veche de gîndire şi de aspiratii a lui Falstaff. Aşa se face că, în
spectacolui ştint ca poveste de ilariant amurg al instituţiei cavalereşti, regizorul
ne oferă satisfactia de a asista la descoperirea şi exploatarea unui zăcămînl drama­
tic, parcă inédit, ascirns în ţesătura comediei. Este vorba de prefigurarea grotescă
a unui Georges Dandin, în persoana burghczului Ford, a cărui „dramă" se consuma
paralel, pe aceeaşi pédala a ilarităţii şi semnificatiei, cu „drama" cavalerului Sir
John. Comedia Nevestelor a dobîndit astfel doua centre de interes : unui privind
procesul de destrămare a evului feudal, celălalt privind procesul de închegare a
orînduirii şi structurii morale burgheze ; amîndouă — p e p l a n u r i deosebite — nespus
de suculente ; nici unui însă împietînd importanţa dramatică {respectiv comică) a
celuilalt, ci, dimpotrivă, completînd-o, stimulînd-o.
Lucian Giurchescu a smuls, eu evident efect revelator, un văl de nepăsare
şi a şters un strat gros de colb ce a acoperit înţelesul unor pagini esenţiale din
textul comediei. Aceste pagini- fuseseră lăsate altădată pradă utilităţii lor strict
anecdotice şi apăreau de aceea interzise comunicăiii şi vehiculării părerilor integrals
ale lui Shakespeare despre orizonturile umane aie timpului său. îndrăzneala lecturit
noi a lui Giurchescu este, în această privintă, de mare prêt. Ea îşi dă mina eu
îndrăzneala interpretării prestigioase a lui Dem Rădulescu, a cărui evolutie în
costumul şi în „drama geloziei" lui Ford concurează şi izbuteşte să egaleze în

53
www.cimec.ro
rezultate artistice evolutia bocacescă a rubicondului erou de la Hanul Jaretierei.
Càci Dem. Rădulescu nu opune o oarecare mască — palidă şi aprigă — a indig-
nării, altei măşti (centrale), tumefiate de alcool şi de neputinţă orgolioasă. Nu,
el creează, netrecut prin artificiul şi îngroşările grimei, un portret — portretul
proprietătii proaspăt chivernisite şi al puterii derivate din această proprietate.
Revărsat cu ahtiere despotică pînă in zonele celé mai sensibile ale moralei, senti-
mentul proprietăţ'ii se vrea sentimenlul unei inebranlabile sigurante de sine şi nu
se concepe obstaculat, înşelat, primejduit. Dar tocmai de aceea e, oricînd şi din
orice parte, gâta a se desfoia în îndoieli şi suspiciune. Condiţia şi morala puritan?
a proorietătii burgheze e nemărturisit legată de un aprig complex de vinovătie
— care se sublimează dezlănţuit în gestul apărării prin atac. Dem. Rădulescu
joacă — trăieşte — acest complex şi această sublimare, atît în raporturile lui eu
soţia sa („veselă") şi mai eu seamă în raport eu primejdia posibilei lui descalificări
„morale" în rîndul lumii — al clasei sale. Gelozia lui Ford-Dem. Rădulescu e
exprimată cu şoapta insidioasă ori cu vocea spartă şi răguşită ; cu pumnii strînşi
şi fălcile înolestate, ori cu gestul larg, bătînd haotic aerul, şi cu glasul zvîrlit
spre acutele supreme ale furiei ; cu ochii aprinşi, căutînd besmetic să pătrundă
„revelaţia adevărului" în ochii şi în acţiunile altora, ori pironindu-se halucinaţi
asupra cîte unei viziuni proprii ce-1 înfricoşează , sperînd ori implorînd, ori pretin-
zînd lumii sale şi publicului spectator (pe care şi-1 socoate a fi dm lumea sa)
întelegerea disperării ce-1 macină şi solidarizarea cu dînsul ; ori potenţînd resursele
exasperării ce-1 învolburează, dar şi resursele inventivitătii cu care e înzestrat,
şi care se reduc în fond la contrasensul neghiob al banilor ce pot cumpăra
totul — pînă şi fidelitatea şi liniştea conjugală. Dem. Rădulescu joacă in gelozia
candidatului la incornorare o mare metaforă, cu ascuţită adresă contemporană :
metafora instabilitătii, de la rădăcină, a puterii fundate pe etica relaţiilor băneşti.
O joacă simplu, direct, cu o économie calculate a mijloacelor de expresie, con-
struindu-şi cu ele o „sinceritate" frenetică a sentimentului ce-1 răvăşeşte, sinceri­
tate contrastante (şi, prin aceasta, de imediate consecinţe comice) cu liniile carica­
turale ori şterse, ori aruncate în umbra care, în majoritatea lor, desenează fetele
protagoniştilor ce fac cor de-a lungul actiunii şi horesc lîngă dînsul, chiar angajaţi
pe alte coordonate, în jurul eroului (şi victimei) comediei : sir John Falstaff.
Teatral vorbind, Falstaff rămîne însă pîrghia de bază a întimplărilor pline
de haz din Windsor. E o întreprindere nebănuit de dificilă să lupti cu consacrările
monumentale. Fata jovial buhăită a pîntecosului aventurier al damigenelor şi al
alcovurilor de tot felul şi de toate pretenţiile s-a impus de secole pe seen ele lumii,
ca un atare model definitiv consacrât. Al. Giugaru a rééditât cu verificata lui
măiestrie trăsăturile de neşters ale acelei statui de grăsime care închipuie pe
îmbătrînitul şi legendarul spadasin al poltroneriei şarlatane, al minciunii insolente,
al laşităţii parazite, în care se uneste, ca într-o trinitate a întunericului, viciul,
nelegiuirea, vanitatea. Al. Giugaru a fost, în opoziţie cu Dem. Rădulescu (care
şi-a proiectat rolul spre zările moderne aie istoriei), un caracter al propriului său
costum, decis ancorat în negurile trecutului, neaderent schimbărilor, deşi dornic
a se adapta lor, măcar pentru a nu-şi mai vedea cizmele scîlciate. A fost ca atare o
prezentă deplină, solicitînd prin rotunzimea lui corporală, ca şi prin rotunzimea
corespunzătoare — molatecă dar truculentă — a gestului, a privirii, a vorbei, a
mişcării, o bunăvoie deschisă a privitorilor, libéra de exigenţa unei alte determinări.
In acţiunea comediei, Al. Giugaru a fost, de aceea, pare-se scutit să mai
caute, dincolo de compoziţia şi eficienţa comică, fără xeproş, a măştii, şi dincolo
de adeevarea ei diferitelor situatii pe care e ţinută a le dinamiza, izvoarele posibile
ale unor objective şi sensuri comice suplimentare, mai adînei. Obiect al triplei
farse burleşti, pe care i-o joacă „cinstitele" femei — şi „onorabilele" celclalte
fete — ale Windsorului, Falstaff e chemat însă de Shakespeare să detină şi să
révèle în memoria spectatorilor şi cititorilor lui, mai mult decît o dimensiuno,
o zestre şi o culoare teatral tipologică. Dacă Nevestele vese/e — intermezzo culmi­
nant la cronicile lancasteriene — se constituie ca o comédie plenară, autonomă,
nu putem uita că Falstaff circula prin aceste cronici, cu o insistentă ce nu poate fi
totdeauna pusă pe seama „succesului teatral" ce o repurtase înfătişarea lui. Falstaff
este un sens întors al unei intregi epoci şi al mentalitătii ce domina o anumită
catégorie socială a acestei epoci. După cum au remarcat unii cercetători ai operei
şi vremii lui Shakespeare, sir John Falstaff face parte — pe plan spiritual — din
familia altui cavaler de legendară şi neştearsă celebritate : Don Quijote (cavaler

54
www.cimec.ro
al „tristei figuri", deşi înfăţişarea lui uscătfvă — contrastînd eu cea rotofee
imortalizată de Shakespeare — a făcut, şi face încă, dintr-un anumit punct de
vedere, obiectul hazului posterităţii). E drept, căile lor de accès la legendă sînt
opuse. Falstaff se mai înrudeşte, prin disponibilitatea lui epicureică şi prin frustetea
expriraării sale, putfn (pînă la bunul-simţ şi lipsa de vicii) şi eu scutienil eroului
lui Cervantes — Sancho Panza ; el se înrudeste apoi, mult, prin locvacitate, lăudă-
roşenie, lipsă de scrupule, eu rabelaisianul Panurge. Acestea sînt însă înrudiri de
manifestare şi de expresie. Esentială şi dominantă în motivul falstaffîan — ca şi
în ce] al lui Don Quijote — este încăpătinarea, soră eu inconştienţa, de a «rezista
istoriei, de a nu îngădui disparitfa instituţiei cavalereşti, de a opune inexora-
bilului — în lipsa unei realităti palpabile — măcar ideea, eficienţa iluzorie a
continutului ei de viată şi a valorilor ei depăşite. Exista pe traiectoria nepăsării şi
veseliei aparente a naturii comice a lui Falstaff o undă de luciditate djamatică.
„Virtutea — spune el într-un loc — are atît de putină căutare într-o vreme ca
aceasta, cînd taraba e mare dregător, încît adevărata vitejie seamănă eu vitejia
ursarului. Agerimea s-a prefăcut într-o cîrciumăreasă care-şi iroseşte creierii făcînd
socoteli, iar toate celelalte înzestrări ale omului, din pricina răutăţii oamenilor care
le dăltuiesc, nu fac o ceapă degerată." Este recunoaşterea, în rădăcină, a tarelor
burgheziei. Falstaff are de asemenea conştiinta „îmbătrînirii" lui : o mărturiseşte nu
•o dată, şi chiar scrisorile către „onestele" neveste ale burghezilor Ford şi Page
poartă în exordiul lor această mărturisire. E vorba nu doar de îmbătrînirea lui
trupească, ci şi de îmbătrînirea lui istorică. Iarăşi, aici, conştiinta acelei lucidităţi
dramatice, ascunsă sub învelişul cinismului, viciului, detracării — conştiinţa mole-
şirii, a nimicniciei, a pieirii lui naturale, necesare. Cramponarea lui de o condiţie
de viată care 1-a părăsit şi dăinuirea lui in perimetrul de vială al unei lumi şi
•al unui început de epocă ce-1 depâşesc poartă, desigur, în ele, germenele hazului
stîrnit de o haină ieşită din modă, purtată eu ostentatie. Dar ele au în acelaşi timp
timbrul unei neîndurătoare voci vizionar critice la adresa timpului şi „virtutflor"
<?e vin să înlocuiască pe cele in care a trăit el. Falstaff e conştient de caracterul
negativ care îmbracă şi noua stăpînă a lumii şi a vremii lui — clasa burgheză :
caracter nu numai nesăţios dar şi arivist, dispus la compromisuri, dispreţuind dar
şi ispitit de strălucirea cea stinsă a valorilor nobilitare. De aceea, dacă relaţiile
lui eu reprezentanţii acestei clase sînt relaţii de căpătuială şi de căpătuire precară,
relatiile burghezimii eu dînsul, ori pe care „oamenii de tarabă" le leagă sau tin să
le lege eu alte „demnităti" învechite (Shallow şi Slender sînt de viţă nobilă,
doctorul Caius are trecere la curte etc., şi toti intră, într-un fel sau altul, în cir-
cuitul de interese şi de afaceri posibile aie lui Ford şi Page), îi apar ca slăbiciuni
ridicole (cel puţin atît de ridicole cît situaţia lui de cavaler scăpătat), vrednice a
ii exploatate — direct prin furtişag sau pe ocolite, prin mijlocirea „nevestelor"...

Falstaff nu poate, aşadar, sa treacă prin farsele ce i se joacă la Windsor

numai ca obiect şi numai de hazul farselor, fără a-şi sărăci sieşi combustia drama-
iică reală, şi fără a îngusta, în acelaşi timp, conul de lumină satirică şi umanistă
al Comediei.
Din păcate, o atare îngustare o constatăm în spectacolul nostru. E drept,
Lucian Giurchescu a dimensionat eu inspiratie, pe semnificatii satirice de adîneime.
•odată eu natura geloziei lui Ford, şi calitatea „răzbunării" femeilor vesele (nu fondul
lor — zice-se, cinstit, dar vesel —, ci recunoaşterea pollroneriei lui Falstaff,
dublată apoi de accesul exploziv de gelozie al lui' Ford, au fost déterminante în
initierea „răzbunârii"). Cu toale acestea, oprilă aici, inspiratia regizorului, raportată
la focarul şi telnl de bază al comediei, ca şi în contexlul ei de sensuri, priveşte
o latură, dacă nu minora, ^ecundară. Ea apare ca singurul nod al spectacolului
(celelalte actiuni grupîndu-se periferic, pe meirginea faptelor, neorganizate cu
necesitate in trama comediei). Justificarea, motivarea farselor se pierd în masa viu
colorată şi trépidant mişcată a evenimentelor, grupărilor şi situatiilor scenice.
Falstaff e pus din capul locului să joace el însuşi, aproape cu exclusivitate, atitu-
dini şi situatii, iar celelalte personaje să-şi rezume rostul lor dramatic în a le
secunda, a le stimula, ori în a se manifesta ele însele pe traiectoria unei pure
bufonade. Cum s-a putut petrece aceasta ? Credem că explicatia o poate inlesni, mai
presus de alte presupuneri, preţul ce se acordă, în conceptia spectacolului, valorilor
'scenice, natura ce li se conféra si locul pe care-1 ocupă.

55
www.cimec.ro
 Regizorul a fost neîndoios captât de ideea că Nevestele vesele se pretează
unei scăpărătoare înscenări de tipul comediei de improvizaţie. Mai mult, ca acest
mod de inscenare îi este eu deosebire propriu. Ideea, ca atare, raărturiseşte nu
numai convingerea că solutia scenică a comediei se cere a fi de factura populară,
dar şi în primul rînd că factorul popular exista dominant şi irapregnează substanta
comediei, că el planează deasupră-i ca o pavăză. Rîsul este în Nevestele vesele
un rezulţat sponlan al farselor ce se rostogolesc pe seama unuia sau altuia dintre
personaje ; şi, ca atare, şi un vehicul al actiunii însăşi, şi unul dintre declanşatorii
imediati de voie bună a sălii, spectalorul fiind invitât să rîdă odată şi împreună eu
protagoniştii. Dar comedia iscă şi un ris neîncorporat propriu-zis actiunii, un rîs
obiectiv care se constiluie, ca în Gogol, personaj. Acesta nu măsoară calitatea şi
efectul farselor, ci calitatea şi dimensiunile umane ale structurilor individuate, ale
moravurilor, mentalitătilor, societătii pe care comedia le înfătişează. Stîrniiea mai
eu seamă a acestui rts e în măsură să conlere, în esenţă, caracter popular specta-
colului. Acest ris este rîsul sanctionator al lui Shakespeare însuşi, al istoriei, al
poporului. Al speclatorulûi. Care nu participa altiei şi care e invitât sa participe
asliel la veselia lumii clin Windsor-ul lui Falstaff şi doamnelor Page şi Ford. Se
exclud ori pot fi conciliate aceste doua categorii (sau trepte) aie rîsului ? întrebarea
se pune nu atît pe tărîmul teoretic, cît pe cel practic, al selectării şi ierarhizârii
accentelor şi efectelor comice in spectacol, al modului în care ele se dozează
şi se valorifică, al felului în care se izbuleşte a se intégra rîsul spontan în
rîsul necesar.
Modalitatea folosită de Giurchescu penlru restaurarea factorului popular In
comedia shakespeareană nu este c-iientată atît spre spectaculos cît spre înseşi
condiţiile şi modalitatile scenice în faţa cărora era chemat şi petrecea omul de
rind din vremea lui Shakespeare. Fireşte, aluziile la commedia dell'arle şi împru-
muturile încercate din procedeele şi stilul ei pot fi discutabile, dar nu în cadrul
spectacolului de la Teatrul National. Intoarcerea la Shakespeare nu vrea. în fond,
să însemne neapărat o fidelă reconstituire stilistică a scenei shakespeareene, ci
strădania de a da pregnantă şi forlă comunicativă ideilor, universului uman, spiri-
tului Shakespearean, edulcorate sau pierdute de-a lungul secolelor, in teatrul celui
de-al patrulea perete.
Preocuparea de a da forţă comunicabilă maxima spectacolului este statornică
strădaniei creatoare la Giurchescu.
în colaborare eu Dan Nemteanu s-a realizat un ingenios cadru scenic, liber
de servitutile unei scenografii acaparatoare şi refuzat unei viziuni pastorale sau de
camera, in care îndeobşte era montată comedia shakespeareană. Prin mobilitatea '
plurivalentă a decoratiei, prin dimensiunile şi liniile ei de vignetă gracilă, aşezată
parcă la subsolul paginilor unui in-quarto al textului comediei, ce străjuie^te fundulul,
aeesi cadru scenic oferă dinlru început privitorului coordonatele culturale şi spiri-
tuale ale spectacolului, îi evocă un mediu uman versatil, care va popula acest
spectacol, mediu ce se respinge însă meditaliilor grave ; ca atare, scena transmite
presentimeutul unei largi şi neconditionate destinderi şi totodată oferă interpretilor
putinta unei evolutii nestingherite, ba le solicita o asemenea evolutie. Ea pregă-
teşte aşadar terenul de desfăşurare a unei acţiuni stăpînite de boarea continua
a ilarităţii.
In adevar, sub semnul acestei ilarităti, secundîndu-i pe Al. Giugaru şi
Dem. Rădulescu, o seamă de „măşti" dau eu brutalitate viată scenei. Vorbim de
„măşti" şi nu de personaje propriu-zise : rolurile celé mai suculente sînt lucrate
în spiritul sarcastic al şarjei groase şi descoperă nu atît caractère, cît profiluxi
caracteristice, atitudini, manii de comportament şi de gîndire care se lasă ca atare
pradă rîsului. Sir Hugh Evans, eu funcţia lui celăţenească şi dramatică de cleric
şi samsar de uniuni conjugale „uns de domnul", e construit de Constantin Stănescu
eu dexteritate caricaturale consumată, din priviri orbecăinde, din falsete de strană
bisericească, dinlr-o mieroasă şi picantă, dar tot confesional unduită, stîlcire fonetică
(de ce şi gramalicală ?) a graiului, dintr-un sistem de gesturi şi atitudini onctuos
măsurate pe aria unei ascunse şi, iarăşi, „profesional" sludiate şi practicate ipocrizii.
Discipol al lui Esculap şi al lui Galen, doctorul Caius se înfătişează ca o contrapon-
dere temperamentală şi functională a lui Evans. „Inimă vitează din maduvă de soc",
doctorul Caius e văzut şi „alcătuit" de Mihai Berechet eu o dispozitie neobosit
fuqoasă, dintr-o sinqură, fundamentală, culoaie: furia, arcuită, după „moda [ran-
ceză", în paşi dansanti, şi opăiind ca un acid ardeiat fata, privirile şi accentul.

56
www.cimec.ro
de asemenea frantuzeşte graseiat, al qlasului său, venit să facă pereche lui Evans
în stropşirea limbii. (Interpretul insista însă prea mult, am zice exclusiv, pe hibridi-
zarea galică a accentelor ; calitatea interpretative se pierde astfel în cantitatea — de
altfel excelent — mimetică, şi riscă a se transforma, excedînd, în cusur.) Tandemul
. d e neam" Shallow-Slender (unchiul şi nepotul) e iprins între polii senilităţii lucide
şi imbecilitătii eu nazuri temătoare şi fumuri tembel agresive, He către Nicolae
Enache (Shallow) şi Mihai Fotino (Slender). Contrastele nu ajung însă a se atrage
eu deplinătate, pentru a realiza în comun ilustrarea unei alte fatete (paraielă eu
aceea, declasată, a lui Falstaff) a ruinei nobilimii. Nicolae Enache se păstrează
în straiele rnndiţiei sociale a personajului şi în peruca si grima vîrstei lui, s^tis-
făcut de ele şi indiferent la risipa agitată de vervă şi inteligenta eu care, dimpo-
trivă, Mihai Fotino îşi construieşte rolul. Păcatul indiferenţei pe c*re-l reproşăm
lui Nicolae Enache îl întîlnim şi la Igor Bardu, interpretul lui Page, personaj
chemat prin trăsăturile apăsat domoale ale gîndirii şi felului său de a actiona (în
fond, trăsături calculât refractare „scandalului") sa completeze — să dubleze prin
contrast — liniile tumultuoase aie lui Ford. Igor Bardu nu ajunge să dea îr>să
expresie personajului ; îl poartă prin spectacol parcă fără încredere şi de aceea
fără preocuparea de a-i împrumuta vreun relief, lăsîndu-1 să devina, dintr-o virtuală
imagine a filistinismului incipient, o prezentă ştearsă, o nervură mai mnlt simetrică
a comediei. Efortul Cristinei Bugeanu de a contura morala de mijlocitoare a
jupînesei Quickly din forme planturoase, din ochiade şi aparteuai, din jovială m l e a -
bilitate şi falsă servilitate şi serviabilitate, e lărdabil ; el se transmite totuşi prea
vizibil ca efort, nu e înca închegat si >rotunjit într-o comnozitfe ; e încà" o „maseâ"
latentă. Vechii suitari ai lui Falstaff — Pistol, Nym, Bardolph — închipme o tripla
mască : a dejectiunii eu veleităti etice de veselă speluncă puritană. Umbră şi trenă
a lui sir John (chiar dacă, ori tocmai pentru că se desface de dînsul, simtind'i-1
la ananghie supremă şi mirosindu-i ca totală şi definitive dizgratia în care a eşuat),
tripticul acesta de muşchetari ai cotcăriei capătă viată scenică prin mijlocirea inter­
pretative a lui Victor Moldovan (Pistol), Constantin Rauţchi (Nym) şi Mircea Cojan
(Bardolph). Ei intră în spectacol solidar, nediferentiat, dar lasă în urmă doar arse-
nalul de suculenta episodică a nonşalantei răguşite eu care C. Rauţchi îşi poartà" ticul
v e r b a l : „ăsta-i hazul !". Ceilalţi doi interprets deşi (mai ales Victor Moldovan)
sînt mai febrili şi mai deschişi „jocului", pierd repede din consistenţă — înainte
de a ajunge culori tipologice efective.
Sîntem înclinaţi sa" trecem aceste „pierderi" (ca şi celé ce privesc interrre-
tarea lui Page şi a lui Shallow) nu atît ipe seama interpretilor, cit, în bună măsură,
pe seama unor neîmpliniri pe care regia le-a dovedit alături de rezultate valoroase,
în stabilirea mult doritei legături între scenă şi sala. Asemenea neîmnliniri pot fi
recunoscute şi în stridenta eu care „femeile vesele" (Carmen Stănescu şi Valeria
Gagealov, respectiv doamnele Page şi Ford) ambilionează — rizînd în qîlqîiri neîn-
trerupte şi stimulîndu-se zgomotos una pe cealaltă la rîs — să işte ropotirea sălii,
neglijînd a mai adăuga lumina vreunei alte semnificaţii acestui rîs ; poate însuşirile
lor personale — dar acestea sînt oarecum contrare cerinţelor textului, care subli-
niază, în ce le priveşte, absenta nurilor.
Să trecem, în sfîrşit, în sfera acelorasi neîmpliniri, perechea Fenton-Ann
Page (Damian Crîşmaru — Coca Andronescu). Sînt singurele fete umane în comédie
care se păstrează ca feţe umane. Chipurile, prezenţa şi actiunea lor (în special ale
Annei) sînt, am văzut, concluzive şi se rostuiesc ca filonul şi tîlcul generos al
prospetimii şi dezlegării luminos-poetice a farselor de la Windsor. Damian Crişmaru
(Fenton) se mişcă însă, în spectacol, eu un aer nepotrivit, uşor întunecat, silnic
dezinvolt, doar pe reţelele farsei, şi lasă, în trecerea lui prin aceste retele, mai
degrabă imaqinea neagră a biografiei lui (argument al neîncrederii părintilor Annei
în dînsul) decît imaqinea unei tinereti care se recucereşte pe sine, în ce are bun,
frumos, senin. Iar Coca Andronescu îşi consuma eu brio zîmbetele în doi péri,
căutătura biciuitoare, duritatea cuvîntului şi gestului, pentru a scoate în relief
tembelismul lui Slender şi al lumii ce-1 reprezintă şi-1 promovează, fâră a găsi
însă un loc şi un moment prielnic ca să se mărturisească pe sine — lumea ei de
convingeri şi aspiratii —, decît eu totul precar, prin needificatoare ricoşe, în episoade
construite tot pe schelele situatiilor şi efectelor burleşti.
Neajunsuri ce apar în primul rînd pe planul interpretărilor, ele sînt, înainte
de toate, de ordin regizoral, deoarece se grupează, toate, în chip vizibil. îndărătul
aceloT valori prin intermediul cărora Lucian Giurchescu a căutat să închege şi sa

57
www.cimec.ro
dinamizeze comunicativitatea şi eficienta comunicării cu sala, prin intermediul
cărora a izbutit să capteze interesul şi ataşamentul spectatorilor la întîmplările
scenei. Cu o exceptie, două („femeile vesele", doamna Quickly), neîmplinirile
semnalate vorbesc de un anumit distinguo al regizorului fată de personajele incri­
minate (şi fată de rostul lor în comédie). E un distinguo care aduce cu dezinteresul
şi care, fată de alte personaje (Hangiul „Jaretierei", Robin — tînărul paj al lui
Falstaff, William, feciorul lui Page), a mers pînă la toiala lor eliminare din
spectacol. (în ce priveşte pe Robin, acesta a fost înlocuit, fără a ne putea lămuri
de ce, printr-un copil de vîrstă preşcolară.)
Ce a putut détermina şi justifica atare dezinteres ? Probabil o pondère mică
pe care respectivele personaje o au, după părerea regizorului, în tesătuxa şi
desfăşurarea comediei ; probabil virtutea lor minima, iarăşi după părerea regizo­
rului, de a spune ceva, de a se releva scenic, de a contribui la o comuniune dîna-
mică a scenei cu sala. Pe aceleaşi considerente au fost desigur eliminate şi o seamă
de replici, de pasaje, de tablouri din textul piesei.
Nu găsim necesar să discutăm dreptul regizorului de a folosi creionul albastru
pe textele dramatlce clasice. E un drept de mult cîştigat al teatrului — inclusiv
asupra marii opère a lui Shakespeare. Conditia cenzurii regizorale se restrînge însă
exclusiv la chestiuni ce tin fie de timpul măsurat inlăuntrul căruia se poate
întinde un spectacol, fie de valorile teatrale îndoielnice ale unui text dramatic,
în nici un caz, foarfeca ori creionul albastru nu pot opera asupra spiritului, sensu -
rilor, valorilor poetice aie acestui text, fără a risca primejdia denaturării, a sără-
cirii continutului şi, poate, şi a valorilor formale aie textului.
Ne întrebam, în cazul Nevestelor vesele, de ce apare Falstaff, ca personaj,
sărăcit de combustia lui real dramaticâ ; de ce comedia nu se revelează în spectacol
pe toate directiile ei umaniste şi poetice. Răspunsul îl dă operatia prea puţin cuin-
pànita, credem, a regizorului, de a éluda din spectacol o seamă de pasaje şi de
personaje-cheie. Fără a cunoaşte relatiile lui Falstaff cu lumea înconjurătoare, cu
universul de interese comune şi divergente ce-1 leagă ori îl despart de ea, farsele
cîte i se joacă devin insolite, şi înseşi itele comediei, in ansamblul ei, duc la un
lant de actiuni ilariante pentru ele însele şi atît. Acelaşi efect îl are absenta unor
personaje ca Hangiul ori ca tînărul Robin, a căror existenţă în comédie nu e, in
nici un caz, otîoasă, mimai decorative. Dezinteresul fată de personajele care
circula in spectacol, uşurate de încărcătura lor dramatică (Page, „femeile vesele")
şi poetică (Fenton, Ann Page), şi, în génère, construirea çpectacolului pe efectele
caricaturale aie unor personaje-măşti şi cu neglijarea evolutiei lor ca personaje
ca şi a relatiilor lor social-dramatice duc la acelaşi rezultat : numai la rîsul odată
şi împreună cu protagoniştii veseliei windsoriene, opresc hazul comediei la o treaptă
oarecum minora, îl împiedică a se înălţa la vooatia filozofică şi poetică pe care
i-a destinat-o dramaturgul. La aceasta contribuie şi interventiile unor intempestive
„inspiratii" aie unor condeie străine în textul lui Shakespeare. (Nu credem ca apar-
tin traducătorului, Florian Nicolau.) Sînt interventii care abundă şi izbesc prin
iipsa lor de har, prin echivocul şi calitatea lor îndoielnică. Nu credem nici că
asemenea interventii au la bază gindul în putinta unei „îndreptări" a fortei
comice şi poetice a cuvîntului lui Shakespeare. Şi, în general, asemenea intervenţii,
chiar cînd sînt respectuos initiate, sînt neadmisibile. Mai aies la noi, mai aies în
zilele noastre. Ele nu slujesc un act de cultură, cum este încercarea de a pune în
valoare geniul lui Shakespeare, efortul merituos (chiar dacă pe alocuri putînd fi
supus discutiei), depus pentru închegarea Nevestelor vesele din Windsor într-un
spectacol de netăgăduită răspundere artistică.

www.cimec.ro Florin Tomea

 George Vraca în rolul titular

TeatruI „ C . I. N o t t a r a "
PRÇMIER£
„RICHARD AL l l l - l e a " de Shakespeare
Reqia : Ion Şahighian.
www.cimec.ro
 o
fc=!J SUDDDEffl UQDDDÛS
<Z>

ŒJPffl ŒDDDDfflODD
„ N O R A " de Henrik Ibsen
pe scena Teatrului National „I. L Caragiale"*

pectatorii de azi ai Norel găsesc profunde motive de reflecţie şi

substantiale satisfacţii în piesa care a tulburat de la prima ei re-
prezentare conştiintele veacului trecut, stîrnind apoi, gereratie după
generaţie — în societatea Helmerilor —, înverşunate polemici, pledoarii şi rechi-
zitorii. In fiecare epocă, interpretele célèbre aie Norei — roi de partitură obliga-
torie în cariera oricărei mari aclriţe — culegeau furtunoasele aplauze aie .publicului,
care reactiona diferit, istoriceşte diferit, în fata intîmplărilor din Casa eu pâpuşi.
Precum se ştie, Nora, simbol al ra/vialirii împolriva conventiilor cod ilui burghez
al familiei, a fost concomitent acuzată şi apărată, acoperită de oprobiul public şi
luată drept port-drapel — în bibliografia dramelor lui Ibsen, această piesă fiind,
fără îndoială, cea mai populară, cea mai cunoscută, cea mai reprezentată. Furtuna
stîrnită de publicarea şi reprezentarea piesei (1879) cunoaşte şi o anecdolica bo-
gată în semnificatii. Pentru cercurile filistine din Germania, Nora devenise, în dis-
cutii, un subiect incendiar, şi de altfel pe scenă s-a încercat o variantà în care
gestul final al eroinei — trîntirea violenta a uşii casei lui Helmer — se voia tem­
pérât, corectat printr-o tardivă şi mulă pocăinţă. Acest gest, prin care Ibsen îşi
rostea implacabila sentintă, demascînd iluzia fericirii şi armoniei relatiilor în familia
burgheză, a fost, în primul rind, contestât : în numele datoriei conjugale, materne,
morale etc.
Dar sensurile profunde aie renumitei piese nu şi-au aflat semnificatiile depline
în diversele interpretări şi exegeze critice care au însoţit-o de la aparitie şi pînă
azi. Limitarea problematicii Norei la emanciparea femeii, la pledoaria pentru egali-
tatea ei în drepturi constitutionale, prezentarea conflictului drept un melodramatic
antagonism înlre un sot odios, tiranic, şi o femeie-copil, naivă, dar voluntară, în
sfîrşit, încercările de a-1 absolvi pe Helmer în lumina viitoarei şi ipoteticei lui pé­
nitente mărqineau şi miesorau eu bună ştiinţă întinsele şi adîneile ramificaţii ale

* Regia : Ion Cojar. Scenografia : Al. Brătăşanu. Distribuţia : Geo Barton şi F.manoil
Petrat (Helmer); Marceîa Rusu şi Valeria Gapealov (Nora); Chiril Eronomu ti Gh. Cozo-
rici (Doctoral Rank) ; Raluca Zamfirescu şi IZlisabeti Preda (Doamna Linde) ; Nilci Atanasiu ţi
Const. Rauţchi (Krogstad) ; Nelly Dordea si Fifi Mihailovici (Anne Marie) ; Corina Soare şi Virginia
Ciupagca (O slujnică) ; Gabriel Florea si George Sîrbu (Un comisionar) ; Florin Florcscu, Dragoş Păunescu-
fi Cătălina Manolescu (Gopiii lui Helmet).

GO
www.cimec.ro
eriticii ibseniene la adresa lumii sale. „...Nu cunosc decît cîteva drame ibseniene
şi nu ştiu nicidecum dacă şi în ce măsură Ibsen poate fi făcut răspunzălor de elucu-
braţiile mai muk sau mai putin isterice aie carioristelor burţheze şi filistine..." —
spunea Engels, într-o scrisoare către Paul Ernst (1890), polemizînd eu cartea unui
oarecare filistin german Bahr. Spectatorii de azi ai Norei descoperă în piesă o vastă
şi fecundă suprafată de idei, într-o „clasică" şi riguros dramatică demonstratie a vici-
situdinilor unei lumi guvernate de legea banului. Cu desăvîrşita măiestrie a unel-
telor de dramaturg, Ibsen ridică, în Nora, o conslructie dramaticâ impecabilă în ar-
ticulatiile scenice, impregnate de un substantial strat de idei filozofice (sîntem în anul
1879, cu un decemu şi ceva după scrierea lui Brandt şi Peer Gynt, poème hibride ca
varielate stilistică) rezultat din crearea unor caractère réaliste tipice intr-un conflict
caracteristic. Supunînd unei amănuntite radiografii o celulă vitală a societătii bur-
gheze, şi anume familia, Ibsen constata că banii guverneazS, fătiş sau prin interme-
diul unor transparente şi conventionale văluii, destinele şi împrejurările în care
evoluează acele destine. Demonstratia lui Ibsen este simplă, am spune chiar lipsită
de sublilităti, dar ce imagine artistică bogată, cuprinzătoare, ce caractère puternice
şi ce situatii semnificative dezvăluie scriitorul, făcîndu-ne să sesizăm limpede ceea
ce Marx denumea „puterea banilor de a întoarce totul pe dos" K
„Ei (banii — n.n.) transforma credinla în necredintă, iubirea în ură, ura în
iubire, virtutea în viciu, viciul in virtute, sluga în stăpîn, stăpînul în slugă, prostia
în inteligenţă, inteligenta în prostie"... Banii, mai bine spus lipsa lor, o obligă pe
Nora la gestul ei „funest", la „minciuna" sàlvatoare ; aceeaşi pricină îl détermina pe
Krogstad să comită un gest la fel de „reprobabil". De asemenea, banii slujesc drept
scuză pentru infidelitatea doamnei Linde fată de iubirea ei din tinerete etc. Dar,
precum vedem, fiecare gest-nod al înlăntuirii dramatice sau moment din preistoria
actiunii scenice — procedeu freevent în dramaturgia lui Ibsen — are o consecintă
socială cu repercusiuni etice distincte numai in conlextul social al epocii respective,
doar în perimetrul istoric al societétii burgheze. In lumina legilor acestei societăţi,
Nora apare ca o mincinoasă pasibilă de pedeapsă, Krogstad — ca un şantajist fără
inimă, doamna Linde — ca un suflet mărinimos gâta de sacrifiai ş.a.m.d. Dar la
confruntarea personajelor cu spectalorul de azi, în lumina realitătilor istorice, sociale
actuale, contururile lor psihologice capată noi dimensiuni, uneori structural diforite
d e investitura lor iniţială. Scoasă din chenarul social respectiv, fapta care a
declanşat drama Norei pare azi minora, fără nici o valoare, nu spune nimic spec-
tatorilor, teama fată de Helmer, de neînţeles, după cum nici Krogstad nu poate
fi considérât ca un diabolic reprezentant al răului, un sumbru mandatar al unui
destin implacabil. Iar Rank îşi poate pierde şi el luminoasa aureola de raisonneur
lucid, de prieten neputincios, dar suflet nobil, arătîndu-se, ca şi ceilalti, un pion
acţionat de legile şi mecanismul respectivei societăti.
Ibsen prezintă dramaturgic în mod exemplar (nu este el părintele dramei réa­
liste?) eroziunea acestei celule vitale a societătii, iar violenta ràsturnare a valo-
rilor etice se produce într-un paradoxal joc al aparentelor şi esentelor, într-o ne-
conlenită opozitie dintre real şi ideal. Tabloului ideal al familiei fericite, strîns
unite în jurul pomului de crăciun (prezenta simbolului religios, ca o conditie a soli-
ditătii convictuirii matrimoniale), i se suprapune — întîi ca o pată obscură, apoi,
cu linii tot mai puternice — ecoul grav, consecintele tragice aie faptei Norei. Eveni-
menlele psihologice se răsfrîng însă din interior spre exterior, se îndreaplă din
salonul Hclmerilor înspre opinia publică, Nora aşteptînd, pasivă, sentinta societătii,
rostită printr-un demn reprezentant — omul ei iubit. Ca un leit-motiv liric şi lotodată
pătruns de o ascunsă ironie, se anuntă de la bun început credinta Norei în ,mi-
nunea mult visata", acea minune care trebuia să se producă în pofida legilor lumii
respective, pentru a o apăra, dovedind esenta şi nu aparenta, apărînd minriuna
adevărată şi condamnînd adevărul mincinos. Părintele dramei réaliste, neînlrecutul
constructor de lcalru, răstoarnă însă toate aceste premise cu o matemalică pre izie.
Sentinta opiniei publice nu poate fi schimbată, ecourile din afară résina împlaca-
bile, mecanismul societătii acţionează perfect, fără fisură, şi în mod v.onsecvent va
urma demascarea lui Helmer, luminarea egoismului lui féroce, a teribilei laşităti,
a supunerii lui în fata convcntiilor şi minciunilor conventionale, împăcarca cu apa-
rentele şi igr.orarea esenteloi. „Minunea minunată", minunea mult visa to — de-
monstrează Ibsen eroinei sale, şi totodată contemporanilor şocati, ultragiati de bru-

1 „Manuscrise cconomico-filozo f ice", Marx-Kngels ,-Despre literaiură şi aria", pag. 145.

67
www.cimec.ro
talitatea adevărului piesei — nu exista, nu se poate înfăptui într-o lume jalnică,
unde „stîlpii societătii" 11 califică pe doctorul Stockmann drept „duşman al poporu-
ttii", unde Rosmersholm e silit sa se sinucidă şi tatăl Hedwigăi, al micutei „rate săl-
batice", obligat să accepte minciuna, pentru a-şi suporta viaţa.
Minunea — adică smulgerea din alienare, din înstrăinarea de esenţa lor
umană, a indivizilor, în lumea relatiilor capitaliste — cu alte cuvinte, renuntarea
lui Torwald Helmer la cariera sa, de dragul unei femei, sau renunţarea lui Krogstad,
împovărat tată de familie, la pîinea copiilor săi, nu se poate realiza, din pricini
istoriceste explicabile. In concordanţă cu aceste legi, in fata acestei lumi unde, pre-
cum am văzut, minunile nu se pot săvîrşi, Nora ar fi trebuit să rămînă acasă, re-
semnată, fericită că pericolul compromiterii a trecut şi că totul e la fel de cald şi
de armonios ca în trecul. „In cadrul proprietătii private — scrie Marx în aceleaşi
„Manuscrise economico-filozofice" — omul se întoarce la locuinta-vizuină, care este
acum otrăvită de suflarea pestilenţială, mephitică, a civilizaţiei, şi fată de care
are o situaţie precară, ca fată de o putere străină, care i se poate sustrage în fiecare
zi, din care poate fi dat afară în orice zi, dacă nu plăteşte. El trebuie să plătească
această casă a mortii". Dar eroina lui Ibsen, rudă spirituală cu o întreaga familie
de răzvrătiti, nu mai vrea să plătească „casa morţii", pe care societatea o pre-
zintă, măsluit, drept fericita şi poleita „casă cu păpuşi". Iar schimbarea caracterolo-
gică a Norei, deznodămîntul acut al dramei reprezintă teza filozofului nordic, care
preconiza — prin caractère vii, puternice, şi nu prin concepte abstracte — libertatea
de voinţă, eliberarea personalitătii umane din cătuşele sufocantei lumi burgheze
şi afirmarea adevăratei vocatii.
* * *

Spectatorii au în această stagiune multumirea să întîlnească piesa lui Ibsen

pe afişul primei noastre scene, într-un spectacol prestigios, destinât unei vieti in-
delungate. Sarcina realizării lui a fost încredintată tînărului regizor Ion Co jar. După
propria-i mărturisire, Cojar a primit cu emotie colaborarea „cu cîtiva dintre strălu-
ciţii actori ai colectivului în care şi-a făcut ucenicia, la un text clasic a cărui
valoare artistică şi educativă e in măsură să stîrnească pasiunea oricărui om de
teatru". Dincolo de problemele spectacolului, regia a avut de făcut fată unei dible
distribuţii, initiative exemplară şi eficientă prin efortul depus la realizarea concomi-
tentă a unui secund spectacol, şi nu ceea ce se întelege in mod frecvent prin ..a doua
distribuée", adică sporadica acoperire a unor roluri cu mai multi interpret ! De
aici şi dificultăţile muncii pentru càutarea şi aflarea mijioacelor artistice prin care
aceeaşi conceptie şi viziune asupra piesei sa se transpună cu identică fidelitate crea-
toare in reprezentaţie.
Premiera Norei ne-a oferit o imagine elocventă a piesei, într-un stil demn de
traditiile şi posibilitătile primei noastre scene. în decorul sugerînd o violenta opu-
lentă, semnat de Al. Brătăşanu, se realizează o sobră adincire a textului, o relie-
fare a idealurilor umaniste ibseniene, proiectîndu-se în prim-plan, cu subtilă vi-
goare şi clar relief de idei, lupta Norei pentru a deveni ea însăşi.
Marcela Rusu dă un contur puternic, profund contemporan, eroinei, realizînd,
eu o înaltă ţinută artistică, arcul evoluţiei Noiei, de la naivitătile şi candorile sotiei
răsfătate, de la deruta femeii încoltite de nemiloase articole de lege, de la încăpă-
ţînarea în speranţă şi cumplita trezire şi dezamăgire în faţa eşecului minunii, la
Inflorirea personalităţii omului pe care Ibsen îl prezenta aici, prototip al omului
liber. Marcela Rusu demonstrează în Nora un joc de conceptie, ideilor rolului sub-
ordonîndu-li-se o întinsă gamă de mijloace actoriceşti complexe, dispuse cu o impe-
cabilă tehnică a măiestriei interpretative. Gestul final al Norei, replicile ndîncind
concluzia şi mesajul piesei, actrita le-a pregătit în anterioare insesizabile trepte
de la începutul traiectoriei ei scenice. De-a lungul celor trei acte, chiar în mo-
mentele de aparentă seninătate, răsfăt sau cochetărie, Marcela Rusu transmite acuta
nelinişte interioară, surda nemultumire a femeii cu sufletul mutilât de gratiile „casei
morţii", chiar dacă acestea par aurite.
Compozitia minutios realizată în acest spectacol de Niki Atanasiu se desparte
tranşant de stilul binecunoscutelor sale creaţii pe scena Nationalului (cu excepţia
rolului Schwalbe din DezertoruI, care releva o nouă fată a talentului său). El contu-
rează o figura sinistră, cinică prin brutalitatea afişârii intentiilor maléfice, si a cărei
neaşteptată rezervă de umanitate, exprimată în final, contribuie la complexiuite.» li-
niilor psihologice. Consecventă acestei conceptii despre rolul lui Krogstad. si în

62
www.cimec.ro
cadrul acestor idei despre personaj, interpretarea lui Niki Atanasiu, bogată in
nuanţe subtil dozate, prilejuieşte un adevărat portret „dr. cararter". La rîndul său,
Geo Barton a zugrăvit in linii dense, sobre, un Torwald Helmer trufaş şi multumit de
sine însuşi, veritabil „stîlp al societătii", conducînd eu precizie spectatorii spre înfă-
ţişarea adevăratului chip, venal şi odios, antipatică întruchipare a cinstei şi corecti-
tudinii, al acestui onorabil tată de familie şi perfect gentleman. Fidel indicatiilor
regizorale şi conceptiei (după părerea noastră, discutabilă) asupra rolului, Chiril
Economu 1-a înfătişat pe Rank ca pe un personaj dezgustător, un ins fais, un infirm,
în primul rfnd moral, pe urmă fizic.
Un personaj eu o bogată viată sufletească, ostil sufocantei morale puritane,
luptînd împotriva umilitoarei conditii impuse femeii, creionează eu discrete Raluca
Zamfirescu, în rolul doamnei Linde, singurul personaj care intuieşte intolerabila min-
ciună din „casa eu păpuşi". _
In realizarea acestei prime editii scenice a Norei, Ion Cojar a demonstrat .
bogătia teatrului clasic de idei şi caractère, operind, fără false „înnoiri" ale textului,
o transpunere creatoare, de tinută. j
Txanscriind scenic pentru a doua oară replicile Norei, regizorul ne-a déclarât
că a avut în vedere faptul că tînăra echipă de interpreţi trebuie să se antreneze
într-un spectacol-şcoală, în care masivitatea rolurilor, profunzimea caracterelor, strin-
genţa conflictului si, în sfîrşit, subtextul filozofic să transpara eu claritate şi expresi-
vitate artistică. O misiune pedagogică deci, extrem de utilă perfectionării actoriceşti
a tineretului în teatru. Rezultatele s-au arătat fructuoase, a doua première constituted
un spectacol tineresc, impetuos, eu valori proprii din celé mai interesante.
In spectacol s-au demonstrat nu numai maturitate artistică şi creatii actoriceşti
valoroase, dar şi o conceptie asupra textului îndrăzneată, înnoitoare. In rolul lui
Torwald Helmer, Emanoil Petrut realizează o compozitie interesantă in liniile direc-
toare aie personajului. Petrut ne prezintă un Helmer tînăr, în plină parvenire so-
cială, satisfăcut de tot ce posedă şi, printre altele, de încîntătoarea Nora, pe care o
iubeşte sincer, aşa cum poate un Helmer să iubească : in mărginirea şi incapacitatea
sa de a discerne omul de obiect, dorinţa, de dragoste, filantropia sentimentale, de obli-
gatiile de a dărui conform necesităţilor omului de lîngă tine. Meritul interpretăriî
lui Petrut constă în ridicolul pe care el izbuteşte să-1 arunce în final asupra per­
sonajului, dezbrăcîndu-1 treptat de toate aparentele calităţi şi lăsînd t-1 gol, cara-
ghios şi lamentabil. Şi Constantin Rautchi aduce, în rolul lui Krogstad, puncte de
vedere noi asupra personajului, dezvăluindu-ne din neaşteptate unghiuri „întune-
catul" chip. Krogstad apare ca o victimă strivită (recunoaştem aici disponibilitatea
actorului, nerelevată pînă acum, către ceea ce el a realizat in Oameni sarmani de
Dostoïevski, pe micul écran), ca un ins silit de împrejurări, în pofida realelor lui
înclinări, In ultima instante, a fondului său uman (care, de altfel, şi răzbate in finalul
piesei), să actioneze mîrşav, pentru a se apăra.
Aceeaşi conceptie regizorală după care doctorul Rank ar fi un fais prieten al
casei, un caracter ambiguu, tulbure, o dezvoltă şi Gheorghe Cozorici, intr-o compo­
zitie minutios detaliată, îngroşînd acele sensuri care pot într-adevăr înnegri pe cel
ce, în montările traditionale, reprezenta raisonneurul luminos al piesoi. Farà îndo-
ială, un examen greu a trebuit să-1 treacă Valeria Gagealov, interpréta rolului titular.
De celé mai multe ori, actriţa izbuteşte să redea veridicitatea trăirilor şi frămîntă-
rilor Norei, mai aies în prima parte a spectacolului, unde conturează o imagine
plină de farmec şi tinerete, o Noră naivă, necunoscînd lumea în care trăieşte. ,Mo-
mentul tarantellei" vibrează de emotie, înscriindu-se ca una dintre celé mai bune
scene ale spectacolului. Dar interpréta mai are de înfruntat dificultătile fmalului,
mai trebuie să adîncească trecerea spre saltul caractérologie al Norei. pentru a-i
reda personajului majora şi deplina lui semnificatie. Elisabeta Preda (deamna Lin-I^)
nu exprima eu suficientă claritate artistică obligaţiile personajului in contextul dra-
mei, tratîndu-1 eu oarecare monotonie.
Pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale", Nora de Ibsen se impune ca o
montare de prestigiu, oferindu-ne prilejul de a aplauda creatiile actoriceşti ale unor
interpreti din generatii diferite, de a médita la acest text clasic, căruia ii descoperim
noi şi interesante semnificatii contemporane.
Mira Iosif
www.cimec.ro
 Eugenia Bădulescu (Alta) si George Constantin (Pietro Gralla)

Teatrul „ C I. Nottara"

„ACT VENETIAN" de Camil Petrescu PRÇMIERÇ

Regia : Emit Mar.dric
www.cimec.ro
 idei
şi personaje
in
teatrul
lui
Horia
Lovinescu
■B eatrul lui Horia Lovinescu prilejuieşte cunoaşterea unui dramaturg
kCitdfl de intelectualitate superioară, hrănit ca lecturi bogat3 si care i-au
ascuţit sensibilitatea pentru întrebările decisive ale epocii. Face
parte din familia acelor scriitori care socot că principala fi'.nctie a artei este de a
pune omul în prezenţa problemelor care-i însearană existenta, de a-i cere să
reflecteze la actele sale, la ceea ce este irevocabil în ele, la răspunderea fată de
societate. El are o ţinută gravă, stăpînind patetismul destinelor şi al întîmplărilor
în fraze austere, refuzînd, în general, efectele facile, familiaritătile lesnicioase cu
publicul. Totul e riguros, reflectat în piesele sale.
Traversind volumul recent a p ă r u t l , constatăm îndată că eroii lui H. Lovinescu
s e situează mereu pe firul marilor confruntări ale istoriei contemporane, văzută ca
un lanţ de momente spirituale dramatice ce somează conştiintele să ia atitudine.
Tmprejurările ce-i adună p e eroi în aceeaşi furtună şi sub acelaşi cer sînt provocate
d e prăbuşirea societătii burgheze, de naşterea unei orînduiri superioare, de lupta
împotriva acelor carnasieri ai istoriei care sînt provocatorii de războaie.
Evenimentele de la 23 August 1944 au marcat creatia lui Horia Lovinescu
în substratul ei cel mai adinc. Autorul evocă, în doua din piesele sale, momentul
eliberării şi consecinţele lui în straturile marii şi micii burghezii, analizează urmă-
rile actului istoric în viata unor intelectuali extrem de deosebiti ca orientare şi
conceptie (exponenti ai vechii societăti, victime nefericite sau adversaii hotărîti
ai claselor exploatatoare), dar sensul lui 23 August 1944 pecetluieşte toate lucrările
dramatice ale scriitorului. Critica orînduirii capitaliste, a războaielor pe care le

1 Horia Lovinescu, „Tcatru", Editura pentru Literatură, 1963.

65
www.cimec.ro
nasc şi le ântretin spasmele violente aie unei societăţi în agonie — prin structura
ei, pînă în ultima clipă, rapace şi barbară —, examenul rolului şi al conditiei inte-
lectualului în eonflictul dintre burghezie şi proletariat sînt făcute de un seriitar care
a înţeles rnecanismul istoric din perspectiva revoluţiei socialiste. Iată şi de ce
în piesele lui Horia Lovinescu analiza unei drame individuale se însoţeşte lucid!
de procesul d e cunoaştere a unei situaţii sociale, subliniindu-se raportul care exista
între împlinirea ori ratarea unui personaj şi poziţia sa de clasă. Iată şi d e c e
mişcarea oamenilor an lume este mereu pusă în relaţie eu realitatea obiectivă, eu
concretul social, arătîndu-se că mediul înconjurător nu rămîne un simplu element
ai vietii ideilor sau sentimentelor, ci este d e celé mai multe ori o cauză, un impuls.
Oricît ar fi de deosebite dramele p e care le trăiesc personajele, ele exprima, î n
celé din urmă, frămîntările momentului contemporan, iar aceste frămîntări — aparent
văzute numai dinlăuntrul celor ce le străbat — sînt proiectate pe fundalul marilor
transformări, în lumina setei noastre de adevăr şi de justiţie, a necesităţii istorice
pe care o reprezintă socialismul.
* * *

Toate dramele lui Lovinescu au acelaşi decor, şi anume al unei colectivităU

— de celé mai multe ori o familie —, purtată de valul evenimentelor să se cunoască,
să ia act d e destinul ei. In Citadela siărîmată, în Hanu] de la răscruce şi în Surorile
Boga ne aflăm mereu în fata aceluiaşi mijloc dramatic. Un grup de oameni, foarte
diferiţi ca mentalitate, înfruntă o împrejurare de natură să spulbere jumătăţile d e
adevăruri, sa iutească vertiginos procesele morale şi să ducă la salvatoare clari-
ficări. Această mică lume (care seamănă eu o cetate asediată, eu o insulă amenin-
tată de apele mării sau eu o corabie ce şi-a pierdut cîrma) trăieşte, sub ameninţarea
loviturii dramatice, sfîşieri lăuntrice, răscumpărate însă de adevărurile p e c a r e
le-a prilejuit.
Fireşte, încă înainte de declanşarea conflictului propriu-zis, exista înlăuntrul
grupului uman pozitii adverse. O distantă imensă separă, bunăoară, p e bătrîna
savantă Dinescu d e ceilalţi membri ai familiei Dragomirescu din Citadela sfărî-
mată. Această iemeie, eu un caracter drept şi franc, învătată dintotdeauna să
trăiască din propria ei muncă, urînd, eu dirzenia omului de ştiinţă împătimat d e
adevăr, himerele şi minciuna, nutrind o ostilitate neascunsă pentru parazitismul
social, este, din capul docului, o „dizidentă" lîn mediul citadel ei. De aceea, fără
căutări inutile, fără orize lăuntrice, recules şi limpede — aşa cum este ultimul act
al unui vechi şi îndreptătit procès sufletesc —, bătrîna Dinescu se va desprinde
de famuli a ei.
Ciocnirea eu reailitatea, pare a spune dramaturgul, este uneori dureroasă, dar
totdeauna fertilă, fiindcă ea împiedică o conştiinţă să trăiască în amăgire, în min­
ciuna. Matei Dragomirescu din Citadela siărîmată, care promovează ideea evaziunii
din realitate, se dovedeşte un element social cum nu se poate mai primejdios.
Acest plăsmuitor de miraje, care poartă eu sine halucinanta nelinişte a unei socie­
t a l damnâte, operează, conştient şi lucid, eu intenţia de a îmtuneca spiritele, o
falsificare a vieţii. El e un profel al avenlurii individuale de exaltare sumbră,
pentru care universul rămîne o iluzie. Se înconjură de o lume de mituri şi d e
fantasme, menite să transforme existenta într-o verigâ intermédiare eu abisul, eu
nimieul şi eaută să prindă, în aceste tentacule aie obscurtătii, pe toţi cei din jurul
său. Exponent al filozofiei care a patronat eflorescenta monstruoasă a fascismului,
Matei Dragomirescu respinge în mod préméditât cunoaşterea obiectivă a vieţii,
întrucît nu va obtine niciodată asentimentul .realităţii. In întunericul pe care-1
răspîndesc gîndurile sale, viaţa celor legaţi d e el devine un coşmar, şi înţelegem
foarte bine strigatul disperat al unui personaj din Citadela : „Doamne, fă să fie
lumină. Vom fi alţi oameni". Dacă alti membri ai familiei Dragomirescu se opun
realităţii eu o neîntelegere venită dintr-o lăcomie sordidă, el se împotriveşite vieţii
vii şi adevărate dintr-un egoism nu mai putin infamant şi, în orice caz, eu aceeaşi
rădăcină socială.
Autorul conehide : cei ce — din eroare sau din credulitate — se dasă antrenaţi
în acest complot împotriva realităţii, care favorizează uneori imposturi, alteori însă
şi crime, îşi plătesc scump greşeala. Matei sfîrşeşte prin a se sinucide, Irina trage
după sine o iubire care o coboară în întuneric, Petru este aruncat într-un Jăzboi
în care îşi pierde vederea.

66
www.cimec.ro
 In Surorile Boga, tema actelor umane şi a consecintelor lor este privitâ
dintr-o perspective asemănătoare. Şi aici avem de-a face cu oamem izolaţi de
realităţile sociale şi despărţiti unui de celălalt pnntr-o însuficientă cunoaştere. Celé
trei surori care-şi irosesc viata, fără un tel care să le lumineze orizontul şi fără
o pasiune care să unească în aceeaşi flacără zilele existenţe: ior, par a coborî lent
şi iremediabil spre mediocritate şi cenuşiu. Totuşi, speranţa nu le părăseşte, căci
„toft oamenii ştiu, în adîncul inimii lor, că undeva este o lumină şi că, odată şi
odată, îi vor păşi pragul". Cînd revoluţia socială face să irurnpă această lumină,
calvarul celor trei surori ia sfîrşit, existenta lor dobîndeşte un înteles, iar actele
lor de fiecare zi, o frumuseţe nebănuită. Acum se încheie şi ait procès, nu mai putin
dureros, născut din necunoaşterea oamenilor din imediata lor apropiere. Valentina
întelege însuşirile omului care o iubise, iar Ioana descoperă cu uimire caracterul
odios al omului pe care 1-a iubit. Experienta străbătută de celé trei suron are,
ca şi pentru Petru din Citadela slărîmată, un sens rodnic, fiindcă integrarea în
istorie, în societate, se asociază cu armonia sufletească. Acest echilibru interior
este trainic ca orice construcţie înfăptuită p e clarviziune.
Problema răspunderii şi a cunoaşterii este reluată şi în celé trei drame aie
războiului. Personajele din Hanul de la răscruce sînt chemate să trăiască simbolic
una din acele împrejurări în care conştiintele se delimitează, iar caracterele se
definesc fără drept de apel. Chestiunea nu este de a vedea încă o data ce înseamnă
catastrofa unui război, ci de a médita la responsabilitatea noastră şi de a actions,
la capătul unui neobosit procès moral şi al unor confruntări şi rechizitorii aspre,
împotriva unui măcel nuclear. Interesul scriitorului nu se poartă, de aceea, asupra
situaţiilor concrete în care omul este pus în război sau al ororilor pe care le
dezlăntuie o conflagratie, ci asupra gravei şi criminalei iresponsabilităti a celor
ce ar dori dezlăntuirea ei.
Fată în fată cu moartea, în atmosfera întunecată care apasă pentru cîteva ore
asupra personajelor, dar mai aies la capătul lor, sensul destinelor reunite în hanul
de la răscruce se limpezeşte, fiecare dobîndind o întelegere a sa sau a celuilalt
care-i lipsise pînă atunci : logodnicul se dezvăluie ca o fiintă laşă, logodnica
descoperă neaşteptate resurse de frumusete şi curaj, călugărul îşi mărturiseşte
lipsa de credintă etc.
DacS războiul înseamnă pentru Horia Lovinescu un triumf al tenebrelor,
o imensă orbire (eroul său din Oaspetele din iaptul serii o spune explicit cînd
evocă, într-un tablou apocaliptic, imaginea unei omeniri lipsite de vedere, în care
„florile şi pomii ne-ar fi mai départe decît visurile", în care „oamenii şi-ar pipăi
unii altora feţele, ca să-şi dea seama dacă pling sau dacă mai pot surîde"), el este,
în acelaşi timp, una dintre acele tragice ocazii care afirmă oamenii in bine sau în
rău, scoţînd la iveală tot substratul unor suflete. Oswald din drama O întîmplare
T3prezintă un astfel de personaj ros de focul secret al unor nemultumiri funciare.
Atrocitatea lui bolnavă, făcută din aspiratii nesatisfăcute, din ranchiună nespovedită,
din suferintă sordidă, va izbucni monstruos în zilele războiului. (De altminteri,
trebuie să spunem că scriitorul se arată inclinât spre investigarea zonelor de
umbră ale conştiintelor, peregrinînd, pe drumurile lor de noapte, în tainite în care
lumina are culoarea încăperilor din care s-a consumât tot oxigenul, iar undeva,
foarte aproape, pluteşte, grea, amenintarea unei dezlăntuiri fatale.)
Dezbătînd chestiunea îndatoririlor omului fata de oameni şi a cunoaşterii
reciproce, Horia Lovinescu deschide evident şi dezbaterea eu privire la perfectibi-
litatea eroilor săi. Convingerea dramaturgului este că suferinţa purifică şi regene-
rează orice fiinţă, oricît ar fi de decăzută, dacă ea îşi păstrează nealterate izvoarele
de generozitate. Neli Dărăscu din Febre constituie, în acest sens, un personaj semni-
ficativ. Opacitatea acestei femei superficiale, frivole, fată de încercarea soţului ei
de a-şi clădi viaţa pe o solidă bază etică, pare definitive. Dar, in ceie din urmă,
ea se arată aptă d e reînnoire morale, ca de altminteri şi Valentina din Surorile
Boga sau Petru din Citadela slărîmată. Neli Dărăscu va cunoaşte lumina tîrziu, dar
o va cunoaşte. Vorbind despre Febre, este cazul să amintim că nucleul dramei
rămîne légat, ca şi în celelalte piese aie scriitorului, de o necunoaştere a realitătii
şi de o neîntelegere a oamenilor din vecinătate. Căci ruptura ivită între cei doi
soti Dărăscu se datorează, initial, refuzului îndîrjit al femeii de a se adapta vietii

67
www.cimec.ro
alèse de bărbatul ei. In realitate, situaţia nu este însă deloc insolubilă, şi finalul
o demonstrează — din păcate, prea tirziu, dar aceasta numai fiindcă doctorul
Dărăscu a fost insensibil la procesul de transformare a femeii, fiindcă nu a cu-
noscut-o eu adevărat. Se poate observa apoi că, pentru mai toate personajele lui
Lovinescn care acced la cunoaştere şi încheie fericit o metamorfoză morală (în
piesele lui Lovinescu, cunoaşterea merge mînă în imînă eu etica), rezultatul este
totdeauna o mare lumină ce le inundă inteligenta şi inima.
Analizînd structura pieselor lui Horia Lovinescu, solid construite, sîntem
izbiţi mai putin de puterea de inventie a autorului — intriga are, de altminteri, un
vizibil caracter élaborât —, cît de gravitatea ideilor care-1 preocupă şi de adîn-
cimea argumentatiei p e care o dezvoltă. Nu este un joc de inteligentă, o artă
rece, abstracts aceea p e care ne-o propune Horia Lovinescu. Şi aceasta nu numai
fiindcă personajele sînt înrădăcinate într-o actiune iar gîndurile lor preced, înto-
vărăşesc şi explică un fapt — actul fiind în celé din urmă acela care-i defineşte —,
dar pentru că scriitorul izbuteşte să introduce pe cititor în esenta preocupărilor
curente, în peisajul şi atmosfera generală de idei aie epocii. Situîndu-se la punctul
de confluentă a celor mai pregnante conflicte şi surprinzîndu-le eu coneizie şi
vigoare, literatura lui Hoiia Lovinescu are o tensiune reală, convingînd şi învingînd
prin capaeitatea de a ne face să xeflectam la întrebările de azi aie umanitătii şi
la obligatia ei de a trăi în limpedea cunoaştere a răspunsurilor. Tipurile sociale de
care se ocupă scriitorul acoperă o arie largă.
Am vorbit, în cuprinsul acestui articol, despre o série de personaje — am
zice, personajele de vîrf aie teatrului lui Horia Lovinescu —, dar varietatea eroilor
e eu mult mai mare ; şi nu ne referim aici la faptul că scriitorul descrie adesea şi
reprezentanti ai burgheziei şi ai proletariatului, ci în primul rînd la varietatea
tipurilor de intelectuali de care se ocupă : bătrînul Dragomirescu rămîne, spre
exemplu, o ilustrare reuşită a vechiului filistin burghez, sclerozat în obtuzitate,
deprins să-şi ascundă mişelia sub notiunea festivă şi cuvîntul eu panaş ; Mereută
din Surorile Boga reprezintă întruchiparea unui umanitarism fără vlagă, chcltuit
steril şi menit să fie — prin vocatie — victima farà de apărare a agresivitătn
burgheze ; doctorul Pantazi constituie un exemplu de om de ştiinţă aservit menta-
litătii vechi, eu tot eortegiul ei de tranzacţii abjecte, etc. etc.
Ca şi toate celelalte personaje aie (lui Horia Lovinescu, ele sînt judecate
după atitudinea lor fată de revolutie, fată de noile realităti.
Este inutil să spunem că prezenta permanente a acestui criteriu face ca
tipuri umane destul de cunoscute să obtină o nouă concreteţe, o noua actualitate.
Sub raportul construcţiei personajelor, observăm că eroul reprezintă în piesă
o idee în numele căreia vorbeşte şi acţionează eu o implacabilă consecventă, într-un
perfect acord eu el însuşi, fără răsuciri interioare, fără dibuiri, mereu égal eu sine,
în aceeaşi atitudine f u n d a m e n t a l . Fiecare are o fizionomie precis conturată, o
structura definitive şi o functie dramatică. Destinul unei idei se confundă eu des-
tinul său personal.
Să nu se creadă că astfel de personaje n-au vigoare. E o tarie a temperaturilor
înalte, care nu Uşneşte din spontaneitate, din exubérante, ci din veghea meditatiei
şi din pulsatia spiritului.

www.cimec.ro
B. Elvin
 cu
COSTHCHE
HIM TO f\l IU
despre d şi despre alţii
— Să începem cu inceputul !
— începutul e la 1900. început de secol in satul Ţigănaşi, la 20 km. sud
de Iaşi. înainte de a ajunge în satul meu natal trebuia să treci prin Rai. Invers
ca în trilogia lui Dante. Rai era un cătun aşezat între Iaşi şi Ţigănaşi...
Dintr-o familie săracă, împovărată de mulţi copii, m-am ridicat sub aripa
protectoare a unui umil învatator iubitor al artelor frumoase. învăţătorul înjghebase
şi o mică echipă, să-i spunem de artişti amatori. Repertoriu de bază : Alecsandri.
— Şi contactul cu teatrul ?
— Teatrul se numeşte Teatrul National din Iaşi, iar legătura cu el am
făcut-o prin Conservator, pe care-1 urmam odată cu gimnaziul. Pe scena Teatrului
National jucau atunci Aglae Prutcanu, State Dragomir, Mihai Popovici-senior,
sotii Cuzinschi, Profir, Momuleanu, Pétrone, Vernescu-Vîlcea, Didina Castriş, Mir-
cea Pella, Gh. Cirja, Vasile Boldescu. Un repertoriu eclectic, împănat eu mélodrame
şi vodeviluri, din care însă nu lipseau marile creaţii ale dramaturgiei universale,
în care apăreau adeseori invitaţi din Capitală, marii actori Aristizza Romanescu,
C. Nottara, Ar. Demetriad etc. etc. Italianului Borelli, care detinuse numeroşi ani
funcţia de director de scenă, îi urmase, pentru o scurtă perioadă, H. Lecca, şi mai
tîrziu actori fruntaşi, mai aies Vlad Cuzinschi, State Dragomir şi Ştefan Braborescu,
azi artist al poporului.
— Si, bine inteles, la Conservator aţi avut un maestru al cârui exemplu
1-aţi urmat...

00
www.cimec.ro
 — Am fost elevul lui State Dragomir, o figura interesantă a teatrului ieşean,
profesor de istorie şi filozofie la Liceul National, profesor la Institutele unite,
profesor la Conservator şi, bineînteles, actor al Teatrului National (născut in 1870,
decedat in 1920). Acesta a fost un actor valoros al teatrului ieşean, posedînd o
vastă cultură generală. El s-a îndreptat eu o mare pasiune spre repertoriul clasic
rus (Raskolnikov din Crimă şi pedeapsă, Kabanov din Furtuna, Luca din Azilul de
noapte etc.).
Metoda sa de analiză a unei piese, în calitate de regizor, era o noutate pentru
actori : el discuta pe marginea textului problemele de ordin istorie, politic, psiho-
logic, social, făcînd, cum am spune azi, analiza ştlinţifică a rolurilor.
Avînd şi preocupări literare, a scris o sumedenie de piese : Şteian eel Mare,
Şteiăniţă Vodă, Ion Vodă eel Cumplit, Cîntarea Romîniei etc...., multe dintre ele
jucate la Teatrul National din Iaşi.
Ca profesor la Conservator, stimula la studenţii săi pasiunea pentru scenă.
dublată de cultură şi studiu. Nu voi uita una din „precuvîntările" sale, adresată
nouă, studentilor : „Dacă, din cauza unei situaţii strălucite, aş fi impiedicat să mai
fac teatru, nu aş şovăi nici un moment, aş renunta la tot, numai la teatru nu.
Pentru nimic in lume nu aş renunta la bucuria imensă de a putea spune de pe
scenă cuvintul bun şi înălţător, d e a propaga morala şi cultura, de a introduce
pe scena Teatrului National şi a răspîndi cît mai multe piese din cea mai bună
literature şi pe cît mai multe scene din tara, d e a contribui cu entuziasmul, cu
mintea şi sufletul meu la eel mai frumos mod de civilizare şi de înnobilare a senti-
mentelor, de a avea putinta să dau, de acolo, de p e scenă, in fata mulţimii, ca un
imbold şi ca u n exemplu, întreg sufletul meu d e romîn iubitor d e patrie, de a ţine
conferinte şi cuvîntări — şi toate acestea în calitate de artist, servind totodată

— Şi apoi... teatrul... scena... ?

— Am cinstea de a fi fost remarcat şi apoi angajat de directorul Teatrului
National din Iaşi, Mihail Sadoveanu. Colegi : Gică Popovici, Milută Gheorghiu,
Al. Critico, Aurel Ghiţescu, Anny Braeski...
Primii ani de studenţie şi de teatru au fost ani de grêle privatiuni, de umi-
linţe şi lipsuri, anii crînceni 1916—1918.
... Primul turneu... primele deeeptii.
Era în toamna lui 1918. Intr-o zi, State Dragomir ne-a anunţat : „Mîine sa
veniti mai devreme : vom conduce pe ultimul drum pe cea mal mare artistă va ţării
noastre, Aristizza Romanescu". Era foarte emotionat, avea ochii în lacrimi. A doua
zi ne-am adunat, foarte devreme, la profesor acasă, unde d e obicei tineam cursurile.
Ne-a vorbit despre Aristizza Romanescu. Ne-a vorbit despre marele său talent,
despre nenumăratele ei creaţii, despre vocea ei melodioasă, şi după aceea am mers
impreună la cimitirul „Eternitatea". Lume puţină in jurul sicriului, majoritatea
actori. Primul care a luat cuvîntul a fost marele Nottara, după care au vorbit şi
altii. Ultimul a vorbit State Dragomir : „S-a stins din viaţă, in mizerie şi uitată
de toţi, cea mai mare artistă de pînă astăzi a ţării noastre".
Puţin timp după această întîmplare a mûrit şi State Dragomir...
L-am avut apoi profesor pe subtilul meşter de sonete Mihai Codreanu, artizan
al meşteşugului de a rosti limpede şi logic cuvîntul p e scenă...
Am jucat la Iaşi în Pe malul gîrlei, Doua orieline, învierea.
A fost perioada în care am cunoscut de aproape un mare actor de comédie :
Vernescu-Vîlcea. Jucam O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Vernescu juca p e
jupîn Dumitrache şi eu pe Nae Ipingescu : el avea şaizeci şi patru de ani, eu
douăzeci. La începutul repetitiilor, mă simteam foarte jenat. Vernescu-Vîlcea era un
actor cu mare reputatie, iar eu de-abia îneepeam... Mereu îmi spunea : „Haide, mă,
dă-ţi drumul, nu-ţi fie ruşine. îndrăzneşte. Şi eu — zice el — tot aşa eram cînd
m-a angajat Millo".
— Deci, plină activitate în teatru...
— Ara jucat apoi pe diverse scene, urmînd drumul firesc al deslinului acto-
rului provincial de acum treizeci de ani... Iaşi... Sibiu... Craiova... Apoi, din cînd
în cînd, angajamente sporadice la Bucureşti.

70
www.cimec.ro
 S u s : i n I o n d m ^ D a m e n u inving de AI.
Voitin şi în P. K. Muromski din „Nunta lui
Krecinski" de Suhovo-Kobîlin ; mijloc : în
Nenea lancu din „Acolo, départe" de Mircea
Ştefănescu ; jos : în Cetăteanul turmentat din
„O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale şi în
Profesorul Andronic din „Ultima oră" de
Mihail Sebastian.

www.cimec.ro
 ... Şi între drumuri, între posturi nestabile : Caragiale. Intîlniri eu rolurile
lui „nea Iancu". întîlniri de neuitat I
Roluri, 'roluri, in drame, comedii, vodeviluri...
Şi, în sfîrşit, Teatrul National din Bucureşti, într-un repertoriu ce începea eu
Troylus şi Cressida şi se încheia eu... Omul cu masca.
13 martie 1939 a fost o data memorabilă pentru m i n e : rolul bătrînului Iancu
din Acolo, départe de Mircea Ştefănescu, în regia lui Ion Şahighian.
— Şi apoi, adevâratul drum al carierei dv. artistice...
— Au fost anii de după 23 August. Aş puteo aminti, la întîmplare : Trei surori,
Unchiul Vania, Nunta lui Krecinski, Fericirea iurată, Câsătoria, Institutorii, Pu-
terea cea mare, O chestiune personală şi O scrisoare pierdută, Ziua cea mare,
Ultima oră, Anii negri, Cuza Vodâ, Acolo, départe, Oamenii înving, sau filmele :
Bâietii veseli şi Dardée. De fiecare titlu de piesă mă leagă o treaptă urcată spre
întelegerea cît mai deplină a artei realismului socialist.
Asistent, apoi lector, conferentiar, profesor şi rector al Institutului de teatru
„I. L. Caragiale", députât aies de-a lungul a trei legislaturi ca reprezentant al cir-
cumscriptiei 317 din cartierul Rahova, membru în Comitetul de luptă pentru pace,
preşedinte al decadelor dramaturgiei originale şi al concursurilor bienalo de artişti
amatori, m-am străduit să-mi îndeplinesc îndaioririle sociale de artist-cetătean.
— Acum cîteva zile v-am ascultat intr-o premieră radioîonică, in rolul lui
Zavrodnîi din Bulevardul. Leningradului...
— Cu teatrul radiofonic am legături vechi, pentru că am considérât vocea ca
principala „unealtă" actoricească. E o moştenire de la marii noştri înaintaşi, mai
ales de la profesorul Mihai Codreanu... Am întîlnit apoi aceeaşi grijă la regizorul
V. I. Popa, cu care am colaborat la mulle emisiuni radiofonice.
Mă întristează aşadar cind văd cum unii regizori sau actori tree cu prea mare
uşurintă peste această problemă şi uite cum, î n decoruri moderne, cu lumini expre-
sive, răsună voci răguşite, inexpresive, voci care nu ştiu să măsoare cadenta cuvnt-
telor. Vai, nu mai vorbesc de versuri... Personal, mi-am propus ca totdeauna vocea
să fie prima arma a actorului. Ca buzduganul zmeului, vocea este aceea care pă-
trunde mai întîi spre sală. Cu această mică paranteză, să încep...
...Să încep cu Acolo, départe şi cu balrînul Iancu, în care am vrut să sinte-
tizez coordonatele mişcărilor sufleteşti ale personajului, un întreg univers provin­
cial ros de inertie şi de lipsă de întelegere. Am dont să ocolesc sentimentalismul,
să aduc luciditatea în melodrama
înrudirea lui Iancu — unchi mai bătrîn sau poate chiar tată — cu Andronic
poate fi consemnată. Profesorul din Ultima orà trebuia să păstreze cite ceva dir»
aerul provincial de unde plecase, o anume candoare care apare din detaşarea sa
de lumea rapace a capitalismului, .pe care o pricepe cu greu şi din care se elibereazâ
visînd la campaniile lui Alexandru Macedon. Poezia lui Andronic e poezia unui oro
înnobilat de ştiintă, accentele comice au o undă tragică, chapliniană. Eroul e pîndii
de mari primejdii, pe care le respinge, paradoxal, printr-o candoare uluitoare, de-
mascînd astfel fără crutare lumea murdară a afaceriştilor, căreia îi contrapune îma-
ginea unui om cinstit, dar, clin păcate, dezarmat.
Din aceeaşi familie de eroi face parte şi profesorul de muzică Udrea, prietenul
lui Miroiu, din Steaua lâră nume. Aici, aparitiile mêle episodice, discrete, trebuiau
să sugereze mereu faplul că Miroiu nu este singur ; personajul nu se definea cari­
catural, prin excesiva grijă de a obtine un „corn englez", ci semnifica, în primul
rind, in mediul în care trăieşte eroul, un prieten bun şi cald.
Am avut o mare afinitate cu eroii cehovieni din Unchiul Vania şi Trei surori
(Prozorov).
Ar trebui să mă opresc putin mai mult asupra lui Caragiale, ai cărui eroi i-am
interprétât prin excelantă (în epoci diferite), de la „cetătean" la „catindat". Realis-
mul adîne cu care am vrut să-i caracterizez, moştenit de la marii mei înaintaşi,
exprimarea unor sensuri spécifiée pi in gest, mimică şi chiar vestimentatie au stat
la baza muncii mêle...
Desigur, favoritul meu a fost „cetateanul". In tinerete jucasem alâturi de
Vernescu-Vîlcea (apreciat chiar de Caragiale ca cel mai bun interpret al pieseloi
sale), şi apoi, de-a lungul anilor, alături de marii interpreti caragialeni. Pe scena

72
www.cimec.ro
Teatrului National, aveam de „luptat" şi eu marea amintire a interpretării lui I. Bre-
zeanu... Şi iată, azi sînt aproape patruzeci de ani de cind joe acest persona).
Am pornit în roi de la gîndul că trebuie să refuz cabotinajul, trucul ieftin şi
spectaculos, in compunerea acestui produs tipic al politicianismului burghez, să
încerc să realizez o caricatura umană, care să sugereze datele initiale de „identi-
tate" a personajului, in lumina unui Daumier al timpului. „Cetăteanul turmentat"
nu e un simplu erou comic, ci mesagerul unei lumi décrépite. Pentru acest rol
mi-am schimbat complet fizlonomia : o privire rătăcită de alcool, în care se ghiceşte
totuşi viclenia, ameteala betivului care se sprijină şi in „bastonul" pe care i-1 con­
féra siguranta situatiei sale de „apropitar". El va avea impresia că vine de undeva
de départe... Primele sale replici par urmarea firească <a unor gînduri anteriodre, a
unei complicate vieti sufleteşti.
Dar nu-1 pot uita nici pe comunistul Cernogubov din O chestiune personaJă,
nici pe Nepriahin din Caleaşca de aur, pe Bublik din Platon Krecet sau pe Nicola
din Fericirea iuratâ de Ivan Franco.
Paralel eu aceste roluri am îmbrătişat eu căldură dramaturgia originală, fie că
a fost vorba de Titanic Vais, de Ziua cea mare sau dé loan Roată din Cuza Vudd,
de Oamenii înving de Al. Voitin.
— Dar, pe bună dreptate, spectatorii v-ar fi dorit, în ultima vreme, mai pre-
zent pe scenă...
— Eşti martor al ■activitătii mêle. (Ne aflăm în cabinetul rectorului Institutului
de teatru. Pe agenda e trecut un ans, o şedinţă...) Şi totuşi aştept piesa originală
care să mă farmece, să mă pasioneze.... Aş răspunde eu bucurie chemărilor pe scenă
dacă aş fi solicitât mai des. Predînd ştafeta rolului Andronic din Ultima oră unui
tînăr coleg, aştept rolurile vîrstei mêle artistice. Bucurîndu-mă de ascensiunea ferma
a unor tineri regizori, nu uit a le aminti unora că şi actorii îşi au locul lor în
spectacol. E un „memento" la importanta artei colective actoriceşti... Si, în acclaşi
timp, sînt mînat de dorinta de a colabora eu un tînăr entuziast, eu unul din foştii
mei elevi... Teatrul, această „plăcută inutilitate" de odinioară, cere astăzi speciali-
zare, muncă ştiinţifică, studiu, cultură... Artist-cetătean nu e o formula, ci un adevăr,
un vis realizat.
— Deci, ce proiecte ?
— Proiectele mêle sînt, în primul rînd, indisolubil legate de aie studentflor
mei. îi puteţi vedea pe mica noastră scenă, jucînd Steaua fără nume. E greu să mă
pot uita pe mine, studentul sărac, asistînd cum cădea tărîna pe mormîntul Arislizzei...
E greu să mă pot uita jucînd teatru prin cătunele de lîngă Rai...
Mă regăsesc în studentii Institutului de teatru, în sutele de mii de artişti ama-
tori, şi mă confund eu cei douazeel de ani, eu anii tineretii ţării...
Studentii pe care-i creştem azi şi care au fericirea de a se instrui, de a se
educa, de a deveni artişti complecşi in conditiile exceptionalei înfloriri a artei
noastre noi stau chezăşie că roadele muncii noastre vor fi împlinile.
Din fericire pentru noi, artiştii vîrstnici, cei douăzeci de ani liberi ai Patriei
ne-au insuflat o tinerete care ne face să ne simtim alături de tineretul artistic, de
continuatorii ştafetei.
Interviu de
AL. POPOVICI
www.cimec.ro
PREMIERE

CO 3

._ J,
O te

- < ^
D < "S
9) r— A

Aurélia Sorescu (Ileana) si Septimiu Sevei

(Anton)
De la stînga la dreapta : Adrian Georgescu (Mihai), Gina Petrini (Fata de stradă), Septimiu Sever (Anton)
si Petre Ghcorghiu (Dan)

www.cimec.ro
SPECTACOLUL ŞI CREATOBII SĂl

n concluziile discutiei în jurul spectaoolului Umbra, publicată în

K Z S f l H „Teatrul" nr. 9, se insista pe ideea „noii teatralităti". Eliberată de
continutul ambiguu pe care îl deţinea altădată sau, mai bine zis,
pe care îl suscita termenul „teatralitate" în alte vechi discutii, şi, dimpotrivă, adînc
ancorată în Tealităţile teatrului pe care îl construim azi, „teatralitatea" e înţeleasă
oa rezultat al unor permanente şi asidue căutări de noi mijloace cît mai expresive
şi eontemporane în teatru. Cred că „noua teatralitate" nu este altceva decît o noua
haină a bătrînei Thalia, care, cuprinsă din ce în ce mai mult de vîrtejul actuali-
tăţii în dezvoltare imipetuoa«ă, pretinde să-i găsim noi exprimări, sinorone eu
uriaşele transformări din jurul mostru, de care nu trebuie să ne lăsăm depăşiti.
După o perioadă mai îndelungată, în care tot ceea ce era exeatie într-un spectaool
apartinea regizorului, în care se vorbea, şi poate pe drept cuvînt, despre specta-
cole „regizorale" interesante sau „scenografice" îndrăzneţe, acum (mă refer din
non la discuţia în jurul spectacolului Umbra) se discuta şi despre aportul actOTului,
fie el realizat din proprie initiative, fie la sugestia regizorului, dar, în sfîrşit,
despre aportul care concretizează căutările respective ale actorului pentru a se
intégra în ideea générale a spectacolului. In fiecare actor trăieşte dorinta vie de a
săvîrşi ceva nou, de a progresa pe calea măiestriei şi a deveni un actor complet,
în această îndelungată căutare care aparţlne exclusiv actorului, p e drumul investi-
gării noilor mijloace de exprimare în teatrul contemporan, ne apar uneori nenumă-
rate solutii — foarte multe false — care trebuie, rînd p e rînd, analizate, triate,
eventual eliminate, pentru ca pînă la urmă să ne rămînă un mic mănunchi d a
solutii.

75
www.cimec.ro
 In prima şi in ultima înstanţa, concepţia noastră despre rol trebuie să
corespundă conceptiei regizcrale. Colaborarea regizor-actor trebuie să se arate
desăvîrşită în spectacol. într-o atmosferă de „pură" teorie de teatru, în care
avocatii de culise emit superbe teorii despre mişcarea scenică şi trăire, dar fără
solutii practice ; eu repetitii conduse de xegizori timizi, ale căror indicatii date eu
multiple menajamente sînt retrase la cea mai mică disputa eu actorul, ou actori
recalcitranţi care nu accepta nimic, considerîndu-se atoateştiutori, sau care ascultă
în aparenţă şi fac tot după cum ştiu ei — în atare conditii, spectacolele devin
un amalgam hibrid de stiluri şi idei. Mai exista şi o catégorie de regizori care
considéra actorii cobai pentru experienţele lor de teatru, experiente uneori de
foarte discutabilă calitate. Alteori, dintr-o dorintă fierbinte de reuşită, de a avea
succès şi a se reliefa, unii actori se izolează de xestul colectivului, prezentîndu-se
ca solişti mai întotdeauna slabi.
Conditia unui spectacol de bună calitate, a unei bune realizări în cadrul unui
colectiv, şi printr-un colectiv, este o atmosferă creatoare, animatoare, un climat
marcat de o perfectă conhicrare a actorilor ou regizorii, a vîrstnicilor eu tinerii,
într-o ambianţâ de într-ajutorare concretă. Asemenea atmosferă este prielnică
muncii asupra rolului, căutărilor, lasă loc bucuriei (dar şi dezamăgirilor în faţa
soluţiilor false), noptilor fără somn, dar şi unei continue sperante ce nu te lasă
să demobilizezi.
Tot ceea ce gîndim şi facem în elaborarea unui roi, de la conceptia generală
la micile detalii, trebuie să fie propriu personajului, să-1 întregească (dar nu să-1
încarce), să-1 contureze, să-i dea pondère şi să-1 exprime complet, multilateral.
Mijloacele artistice pe care le folosim trebuie să fie bazate pe un eontinut anume,
să nu aibă nimic artificial sau fais. Şi de cîte tentaţii mu sîntem ispitiţi ! Dorind
să facem eu tot dinadinsul ceva viu, de cîte ori nu ajungem la aşa-zisele „teribi-
lisme". Sau, pentru a nu n e répéta, pentru a fi „noi", cautăm solutii alambicate,
impresionante, dar goale. „Noul" însă din exprimarea noastră trebuie să fie acce-
sibil oricui, să ne punem întotdeauna întrebarea : vreau să fac astfel, dar oare
publicul va întelege ? Trebuie să găsim întotdeauna mijloacele expresive potrivite
6tilului spectacolului, dar în acelaşi timp fireşti.
Firescul ! De cîte ori, de dragul firescului, nu ajungeam la „simplism", la
relatare cotidiană, transformînd personajele în oameni şterşi, palizi, din cauza unui
debit monoton, asemănător unui zumzet de albină ce are un dar narcotic, dar nu
convingător. Simplitatea în vorbire trebuie să fie organica, nu ostentativă, firescul
riu trebuie căutat, asta ne-ar duce, oum spuneam mai sus, la simplism. „Vreau să
vorbesc cît mai simplu, mai firesc, şi ca atare mă feresc de «banala logică»". Nu,
logica frazei rămîne, colorarea se face la fel ca întotdeauna, numai că tonul este
filiera p n n oare cuvintele nu sînt învătate mecanic, ci conduse de idee. La îe&
de supărătoare este şi apăsarea pe cuvinte, pe vocale, ca sa se „audă". Fais.
Firescul trebuie să fie emoţionant toemai prin simplitatea lui, dar numai dăruirea
totală, întelegerea profundă a ideii détermina oaracterul emotionant al firescului.
Unii actori, bazindu-se pe aşa-zisul stil modern de joc, adică fals-laconic,
fals-cotidian, ajung la maniera, se intitulează „actori moderni", nedîndu-şi de fapt
seama că ei joacă astfel pentru că nu pot juca altfel. Şi pentru că s-au mărginit
să ia drept valabilă o forma proprie cîndva şi ouiva — pe alte date însă — totul
apare la ei fais, artificial, lipit. Noul nu se ia eu împrumut, îl avem în noi, în
simtirea şi în gîndirea noastră. Şi e firesc să fie aşa !
După mine, noul în teatru înseamnă a fi modern în concoptie, simplu în
mijloacele de expresie, firesc în ţinută, în gest, în mişcare, în atitudini. Desigur,
firescul din teatru nu se poate confunda eu firescul din viată. Anumite momente
care, luate ca atare din spectacol şi transpuse în viată, ar părea poato deplasate,
artificiale, în teatru — fiind proprii stilului personajului, epocii — se arată foarte
fireşti. Un actor poate urla firesc, se poate tăvăli firesc sau chiar poate tăcea
firesc, eu conditia ca toate manifestările lui să fie proprii personajului, organic
integrate spectacolului, stilului reprezentatiei şi să convingă spectatorii. Este im-
presionant să vezi un actor de vîrstă ca Ovidiu Rocoş, care — în Hagi Tcdose,

76
www.cimec.ro
de exemplu — printr-o dăruire totală te face să uiti că eşti spectator, iar mijloacele
ce le utilizează îti apar fireşti, proprii trăsăturilor avarului Hagi Tudose.
Actorul trebuie in permanentă să gîndească şi, pe scenă, mintea lui nu are
voie să aibă goluri. Fiecare reacţie, fiecare cuvînt trebuie gîndit şi nu répétât
mecanic, şi asta în fiecare spectacol, la fiecare roi. Aşa se poate ajunge la ceea ce
numim strălucire, şi actorul, în orice roi, trebuie să strălucească.
Fiecare roi trebuie să aibă un crescendo, iar dacă textul nu ni-1 indiea,
trebuie să-1 găsim, să-1 inventăm noi. Şi asta contribuie la strălucire.
Cel mai mare duşman al actorului este lenea, o boală ce loveşte fără deose-
bire de vîrstă. Lenea paralizează gîndirea, căutarea, ducînd în ultimă instanţă la
manierism şi la o îmbătrînire în meserie înainte de vreme. Multi suferim de ma-
nierism. Numai că, dacă ai norocul să fii puţin mai vîrstnic cînd te-atinge această
boală, şi ai în urmă un palmarès de creaţii reale, te poti ascunde liniştit în dosul
„personalităţii". Personalitatea sigur că trebuie să existe, fără ea nu se poate vorbi
de creaţie, ci numai de împrumut. Personalitatea trebuie să se întrevadă, .nu trebuie
să se etaleze. De exemplu, recunosc in Lucia din Portretul personalitatea Ilenei
Predescu după adînea putere d e pătrundere, după ponderea caracteristică a perso-
najului, după vibratia profundă ce se retransmite în sală.
Manierismul la tineri intervine sau din — cum spuneam mai sus — neputinta
de a face altceva, sau din comoditate. Sigur că este mult mai simplu să-ti con-
struieşti în pripă un roi nou, mai mie, din elemente adunate sau rămase din vechi
roluri de mult realizate, lăsînd fantezia să se odihnească, să se „întremeze" pentru
viitorul roi..., pentru „lovitură". Dar fiecare cedare de acest fel duce la o îmbolnă-
vire fără leac.
Un actor tînăr în interpretare, nou, modem şi fără „maniera", pe oare 1-am
revăzut de curînd şi care m-a impresionat prin jocul său, este Florin Scărlătescu.
El nu s-a molipsit de lenea actoricească şi nici nu s-a lăsat copleşit de aparente
inovatii. Şi mai sînt multi actori proaspeti în fiecare interpretare în teatrele din
regiuni. Actori ca : A. Adamovici, V. Dain, N. Albanezu, Gilda Marinescu pot sta
foarte bine în banca intîi, alături de Silvia Popovici, O. Cotescu, V. Rebengiuc...
la fel de preocupati de a găsi o expresie contemporană şi de a o reda prin mijloace
simple şi concise.
La sfîrşitul muncii asupra rolului, privirea xetrospectivă pe unii îi dezamă-
geşte, pe altii îi stimulează.
Exigenta în realizări trebuie să fie maxima faţă de noi înşine, mai scăzută
faţă de altii. Nu avem voie să ne multumim eu ceea ce am făcut, întotdeauna
trebuie să avem sentimentul că putem face mai mult, şi gîndirea, munca asupra
rolului să nu n e părăsească pînă la sfîrşitul seriei de spectacole. Aici se poate
vorbi despre paiul din ochiul vecinului — zicală atît de potrivită la meseria
noastră Poate că şi eu în ceea ce spun acum văd mai mult paiul doeît bîrna.
Si acest lucru mi-1 confirma faptul că spectacolele proaste p e care le văd, din cînd
în cînd, nu ma nemultumesc întru totul. Dar şi din ele ar trebui să învăt. Să învăt
cum nu trebuie să se facă teatru. După cum, dintr-o indicatie regizorala ce nu mi
se pare potrivită, şi xăsturnînd-o, găsesc cheia unei scene. Dar tot ce spun despre
mine trădează un dram de subiectivitate. în acest domeniu, aştept după fiecare roi
cuvîntul altora, competenti, dar de multe ori aştept în zadai.
Noi, actorii de la teatrele din regiuni, sîntem mai feriti de aspra săpuneală a
criticilor. dar în acelaşi timp sîntem lipsiti şi de ochiul proaspăt care să ne ajute
să depăşim un stadiu în care ne complacem poate de prea multă vreme. Bucurîndu-ne
să constatăm pasul înainte făcut de tinerii noştri colegi eu spectacolul Umbra.
regretăm în acelaşi timp că nu am fost noi aceia care să fi prilejuit o asemenea
discutie despre „noua teatralitate". ,
Ion Pavlescu
actor la Teatrul National dlu Craiova
www.cimec.ro
 sa

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj

„OROLOGIUL KREMLINULUI" de N. Pogodin

Regia : Harag Gyorgy

PRÇMIERÇ
Teatrul de Stat din Timişoara (secţia germanâ)

„INSPECTORUI. DE POLIŢIE" de John P.iestley

Regia : Dan Radu Jonescu

De la stînga la drenpta : Hans Baumert (Inspectorui Goole),

Karl Hoffmann (Eric Biriing), Hadamut Becker (Sheila),
l.Jr'ula Armburster (doamna Biriing), Rudolf Schati (dom-
nul Biriing)

www.cimec.ro
 to

EH
oitr. ABB I Z A I Î Î: A
ST II N i l PICA
A
CKKATIEI

astfel de problemă este mult mai complicate şi mai dificilă decît ar

părea la simpla ei enuntare. Fiecare teatru îşi a r e istoria şi viaţa
sa proprie, eu sarcini adaptate profilului său, deşi, în esentă, uti-
hzînd aceleaşi mijloace, toate teatrele urmăresc aceleaşi ţeluri.
în acest articol, care nu are pretenţia să rezolve toate aspectele acestei pro­
blème, vom dezbate doar laturile ei principale, alît comune tuturor teatrelor, cît şi
legate de viala concrete a Teatrului National din Iaşi.

Repertoriul rămîne problema principală in activitatea unui teatru, iar directo-

rul este răspunzător de felul cum ştie să satisfacă exigentele tot mai înalte a l e
publicului, ţinînd seama de posibilitătile optime d e acoperire a rolurilor de către
membrii colectivului din teatru şi de necesitatea echilibrării g e n u r i l o r d e spectacole
aflate pe afiş. Neîndoielnic, o conditie sine qua non este înscrierea în repertoriu
a unor piese contemporane romîneşti, eu o înaltă valoare artistică. Repertoriul este
imaginea fidelă a stilului şi profilului, définit sau în dezvoltare, al teatrului res-
pectiv. El reprezintă nivelul de viată spirituală a teatrului, precum şi ambianta
spirituala a soectatorilor.
Iaşul are un public extrem d e exigent. El s-a format datorită activitătii Tea­
trului National ieşean — eu îndelungata şi rodnica sa existentă —, datorită calităti»
spectacolelor prezentate pe scena acestui teatru.
Teatrul National „Vasile Alecsandri" din Iaşi, ca teatrul col mai vechi din
tara noastră, are, in chip hotărît, obligatia de a se încadra într-o activitate ascen-
dentă. De aceea, şi repertoriul său trebuie să cuprindă, in fiecare stagiune, tot c e
este mai bun în dramaturgia natională şi mondială.
In stagiunea trecută, un spectacol deosebit poato fi considérât cel eu draina
lui Shakespeare, Richard al lll-lea. într-adevăr, pentru realizatea ei optima pe scenă,
lucrarea pretinde un efort accentuât, eu atîî mai mult eu cît cinematogratia engleză

79
www.cimec.ro
a realizat eu această piesă o creatie excepţională, iar spectatorul este dispus să
judece montările din teatru prin comparatie cu cele din filme. Prin rezolvarea ju-
dicioasă a dificultătilor pe care le ridică drama shakespeareană, prin valoarea inter-
preţilor din cadrul colectivului actoricesc al Teatrului National din Iaşi, acest spec-
tacol a căpătat cea mai mare pondère în repertoriul stagiunii trecute. Un roi de
prim ordin a izbutit tînărul actor Constantin Dinulescu, interpretindu-1 pe Richard
al Ill-lea. Spectacolul se înscrie în mod firesc în repertoriul permanent al teatrului.
Tot în această catégorie de spectacole considerăm Febre de Horia Lovinescu,
Furtuna de Ostrovski şi, în chip deosebit, Bulevardul Leningradului de I. Stock.
Sustinem afirmaţiile noastre prin aceea că fiecare piesă reprezintă o valoroasă
creaţie literară, că fiecare spectacol în parte a fost bine realizat — interprétante
actoriceşti ridicîndu-se la un nivel înalt şi bucurîndu-se, deci, de multă popularitate
în rîndul spectatorilor.
Sperăm ca spectacolele acestei stagiuni să obtină şi ele aprecierea spectatorilor.
Răzvan şi Vidra de B. P. Haşdeu şi Steaua polară de Sergiu Fărcăşan, a căror .pre-
mieră a avut loc, au fost lucrate sub semnul acestui deziderat. Notăm printre pro-
iecte A 12-a noapte de Shakespeare şi Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller. Prin
tematica distincte, prin stilul specific şi problemele interesante şi variate, fiecare
din aceste piese oferă largi posibilităţi de afirmare actorilor. Şi, ca o initiative
aparté — la a cărei realizare lucrăm intens — un festival de tragédie antică,
care va cuprinde : Prometeu înlânţuit de Eschil, Antigona şi Troienele de Euripide,
Oedip Rcge de Sofocle.
Desigur, dezideratele artistice aie Teatrului National din Iaşi trebuie realizate
de un bun colectiv, existent în acest teatru, sub îndrumarea unui bun colectiv de
regizori.
Piesa eu problematica cea mai actuală — aceea a luptei împotriva influente-
lor ideologiei burgheze contemporane —, şi anume Steaua polară de Sergiu Fărcăşan,
a fost prezentată în premieră la 19 octombrie 1963. Ea exprima cu multă veridici-
tate lupta dintre conceptia perimată despre lume şi viata şi conceptia noua, înain-
tată — în rîndul unor lucrători ştiintifici din socielatea noastră în drum spre
socialism.
Au început şi repetitiile cu piesa A 12-a noapte de Shakespeare. Cu acest
spectacol şi cu drama Richard al III-lea, precum şi cu o eventuală reluare a come-
diei Visul unei nopţi de vară, Teatrul National din Iaşi va sărbători aniversarea a
400 ani de la naşterea titanului Renaşterii, William Shakespeare.
Acestea sînt sarcinile mai importante care stau în fata colectivului actoricesc
iesean. Pentru viitorii cinci ani, dorim să acordăm locul cuvenit în repertoriu pie-
selor din dramaturgia clasică romînească. Vom avea în vedere opera lui Vasile
Alecsandri, pe care teatrul nostru este obligat, prin traditie, să o valorifice, întrucît
„bardul de la Mirceşti" a fost unul dintre primii conducători ai scenei ieşene şi
unul dintre initiatorii teatrului xomînesc. Dintre creatiile dramatice aie lui Cara-
giale vor trebui reluate spectacolele care s-au bucurat de succès pe scena Naţio-
nalului ieşcan : O scrisoare pierdutà, O noapte furtunoasă.
De asemenea, ne prcocupă includerea în repertoriu — în următorii cinci ani—
a unor lucrări din antichitatea greacă : Sofocle, Euripide ; a unor opère valoroase
din clasicii universali : Shakespeare, Goethe, Shaw, Ibsen, eventual Goldoni şi Lope
de Vega, Tolstoi (piese sau dramatizări), Gorki, Ostrovski.
Repertoriul nostru permanent cuprinde următoarele piese : Chiriţa în provincie,
O scrisoare picrdută, Căruţa cu paiaţe, Povestea Unirii, Mutter Courage, Richard
al III-lea, Peripeţiile bravului soldat Svejk. Aceste spectacole vor fi reprezentate
pe scena noastră atîta timp cît rolurile principale vor fi interpretate în mod satis-
făcător (de exemplu : Chiriţa, Mutter Courage). Asigurarea unui repertoriu permanent
este posibilă numai în functie de această conditie. Dar lista de spectacole poate fi
mereu lărgită : de pildă, acum sperăm să-i adăugăm reuşitul spectacol iîdzvan şi
Vidra, pentru că socotim că baza repertoriului permanent trebuie să o constituie
piesele clasice şi contemporane romîneşti.

SO
www.cimec.ro
 Directorul de teatru este răspunzător şi de colaborarea eu autorii draraatici.
Oraştil laşi es>te iinul din pulernicele centre culturale aie târii noastre. Exista la
Iaşi o traditie scriitoricească bine constituită (mai putin în domeniul dramaturgiei),
care trebuie fructificată. In acest sens, scriitorii din Iaşi au lost invitati la consfă-
tuiri eu conducerea Teatrului National. Pînă în prezent, ca rod al acestei colabo-
rări, am prezentat — eu mult succès —, în stagiunea trecută, piesa Grădina eu
trandaliri a lui Andi Andries. Cu acelaşi autor lucrăm la o noua comédie, intitulată
Atenţle, sens unie !, pe care sperăm să o putem prezenta încă în această stagiune.
Intrucît teatrul nostru este profund interesat în achizitionarea unor piese contempo-
rane de reală valoare literară, considerăm că este de datoria scriitorilor ieşeni să
ajungă la închegarea unor opère dramatice de genuri variate ; colaborăm în acest
sens cu Ion Istrati, Nicolae Ţatomir. Am dori, de asemenea, să valorificăm dramati-
zarea lui G. Vasilescu după romanul lui M. Sadoveanu, Neamul Şoimâreştilor.
* * *

Ridicarea nivelului artistic al colectivului, creşterea măiestriei tineretului acto-

ricesc nu sînt numai răspunderi cu caracter general şi de durată, ci sarcini concrete
şi imediate. Teatrul National din Iaşi are, în această directie, o boqată traditie
progresistă. Astăzi încă, celé mai bune teatre din tara noastră au în colectivele lor
actori talentati şi bine pregătiti care şi-au făcut ucenicia şi s-au ridicat pe înalte
culmi de creatie tocmai la Teatrul National din Iaşi. Este necesar să se continue
aceste bune tradilii progresiste şi să lie dezvoltată arta aetorului pe linia principiilor
realismului socialist şi mai départe în cadrul coleclivului nostru.
Succesele obtinute chiar în stagiunea treculă vădesc preocupareà pentru cres-
terea neîncetată a nivelului de pregătire profesională şi culturală al actorilor.
Noi manifestăm o atentie deosebită fată de tineri, fată de generatia de mîine,
care va prelua şi va continua măiestria artistică a înaintaşilor. Mentionarea unor
rezultate pozilive, consemnate în cronicile dramatice, certifică tocmai această afir-
matie. Ea confirma şi perfecta colaborare între generatiile de actori, care face ca
spectacolele teatrului nostru să aibă un interesant aspect de veridicitate şi omoge-
nitate. Astfel, in spectacolul Fehre s-au evidentiat tinerii : Margareta Pogonat, Boris
Olinescu, Cornelia Gheorghiu şi Virgiliu Costin. In Bulevurdul Leningradului de
I. Stock, alături de actori vîrstnici ca George Popovici, Anny Braeski, artişti emeriti,
Nirolae Veniaş, s-au evidentiat în mod deosebit Cornelia Gheorghiu, Valentin Io-
nescu, Marcel Finchelescu. In Richard al III-lea, protagonistul, Constantin Dinulescu,
a dovedit calităti artistice deosebite. Dintre tineri s-au remarcat şi Adina Popa,
Dorin Varga, dupa cum dintre vîrstnici s-au distins în mod deosebit Margareta Baciu,
Anny Braeski, Valeriu Burlacu, Aurel Vizitiu.
în Grâdina cu trandaiui de Andi Andrieş s-au evidentiat tinerii : Cristina
Deleanu, Valentin Ionescu, Cornelia Gheorghiu, Nicolae Modval, iar dintre vîrstnici
Relia Ghitescu şi 1. Schimbischi.
în Furtuna de A. N. Ostrovski, rolurile principale au fost interpretate de tinerii:
Cornelia Gheorghiu (Caterina), Boris Olinescu (Boris), Cristina Deleanu (Varvara),
Sergiu Tudose (Cudriaş), Teofil Vîlcu (Kulîghin), alături de acton ca : Elena Foca,
Relia Ghitescu şi alţii.
In Adam şi Eva de A. Baranga o interpretare foarte bună au dat Virgil Raiciu
{Adam) şi Margareta Pogonat (Eva), alături de excelenta interpretare a lui Stefan
Dăncinescu (Manolache).
Interpretări valoroase au putut fi întîlnite în spectacolul Capu/ altora de Marcel
Aymé : tinerii Dorin Varga (Valorin), Adrian Tuca (Dujardin), precum şi Carmen
Barbu, Valea Marinescu, Mihai Grosariu, M. Finchelescu. O interesantă compozitie
a fost aceea a lui Traian Ghitescu (Fripon).
In toate spectacolele Teatrului National din Iaşi, tineretul s-a afirmat cu multă
vigoare în roluri importante. El este ajutat cu toată seiiozitatea de intreaga pleiadă
a actorilor vîrstnici. Acest lucru vădeşte că în Teatrul National din Iaşi s-a créât
un climat adeevat unei activităti de rodnică colaborare între generatii.

81
www.cimec.ro
 Dezvoltarea profesională este stimulate şi de variatele roluri pe care urmează
să le interpreteze actorii de la teatrul nostru, în cadiul Studio-ului ; eu prilejul
unui ciclu de 15 conferinte expérimentale despre istoria teatrului universal, care vor
cuprinde fragmente de piese de la teatrul antic pînă la teatrul contemporan, tinerii
actori vor putea să exerseze pe clapele unui amplu registru artistic. Concomitent
eu învăţămîntul ideologic, aceste experienţe vor contribui la ridicarea nivelului pro-
fesional, cultural şi ideologic al colectivului de actori. Antrenarea celor mai bune
cadre actoriceşti în munca de asistenţă regizorală sau chiar în aceea de regie artis-
tică este de asemenea un mijloc bun şi pretios în ridicarea nivelului lor profesional.
Faptul că majoritatea actorilor au înţeles just linia spectacolelor şi au realizat
interpretări foarte bune şi bune, că unii dintre ei ţin conferinte, referale sau intere-
sante analize asupra unor lucrări sau roluri demonstrează că nivelul actorilor
ieşeni este în creştere <nu numai pe plan profesional, ci şi pe plan cultural, ideo­
logic şi politic. Ei sînt participanti conştienti, nu numai pe scenă, ci şi în afara ei,
la opera de construire a comunismului.
Legătura eu publicul face parte din răspunderile organizatorice ale directo-
rului şi aie conducerii teatrului. Deplasarile în întreprinderi şi instituţii, în sate
şi comune, spectacolele prezentate aici integral sau fragmentar, lecturile interpretate
sau recitările, constituie un mijloc de pregătire estetică şi culturală a publicului,
de atragere a lui spre teatru. Conferinţele expérimentale vor fi, de asemenea, un
bun mijloc de informare culturală şi de dezvoltare a gustului pentru teatru.
Discutiile duse în unele instituţii de învătămînt superior de către directorul
teatrului şi unii interpreţi au fost extrem de folositoare ambelor părţi. Observaţiile,
nelămuririle, unele opinii critice foarte ascutite şi juste ne-au arătat necesitatea
de a lărgi această acţiune şi de a o folosi pentru îmbunătăţirea spectacolelor. Au
avut loc discutii pe marginea spectacolelor Richard al IH-lea şi Grădina eu trandaîiri,
care, de altfel, au avut cel mai mare număr de spectatori (în stagiunea 1962—1963)
şi care vor fi prezentate şi în această stagiune.
Pentru a ne apropia cît mai mult de marele public avem în vedere doua
mijloace : vizite în întreprinderi şi conferinte expérimentale.
Am initiât, din 1960, un schimb de experienţâ eu colectivul Teatrului National
din Cluj, pentru a face mai bine cunoscută activitatea teatrului nostru. Prin întîl-
nirea eu un ait public, aceste contacte se arată extrem de folositoare, exigenta spec-
tatorilor „străini* obligînd actorii la studiu, la ridicarea calitativă a interpretării.
Ne propunem să facem schimburi de experientă şi eu Teatrul National din
Bueureşti şi eu Teatrul de Stat din Timişoara. în această privintă. pentru colectivul
Teatrului National din Iaşi se ridică unele greutăti. Ele provin din faptul că spec­
tacolele mari sînt montate pe o scenă mare şi bine utilată tehnic, cum este cea de
la noi. Asemenea scene se întilnesc în putine localităti din tara.
Pe viitor sîntem însă hotărîti să facem schimburi de experientă si eu alte
colective din tara, în afara traditionalei confruntări eu publicul din Cluj.
Trecerea în revistă a celor mai însemnate laturi aie responsabilitătii unui
director de teatru lasă loc liber pentru încă numeroase aspeete.
Un teatru eu o activitate de 147 ani are sarcini mult mai mari decît teatrele
tinere, nou create. Organizarea ştiintifică a activitătii institutiilor de culture în
societatea noastră socialistă impune teatrului nostru să-şi determine profilul său.
Răspunderea principale a directorului unui teatru este de a orienta astfel activi-
tatea de perspective a teatrului pe care-1 conduce încît colectivul artistic să ducă
la bun sfîrşit nu numai sarcinile culturale aie actualitătii, ci să impulsioneze o
dezvoltare a tuturor acelor laturi care fac din teatru un puternic factor de cultură,
iar din membrii colectivului actoricesc — maestri ai unei înalte arte.
Prof. Ilie Grămadâ
directorul Teatrului National
„Vasile Alecsandri" din Iaşi
www.cimec.ro
Rurel Baranga
la 50 de ani
Autorul a crescut odată eu noi, şi dacă in calendar e inscris eu bilanţul a
50 de ani, ca dramaturg nu are declt 16...
Aurel Baranga s-a afirmat in anul 1947 eu Bal in Făgădău. Mascarada électo­
rale, farsa electorilor burghezi, corupţia şi venalitatea erau surprinse, In această
piesă, de un condei incisiv, ca şi mai tîrziu in Bulevardul împăcării.
Piese ocazionale ? Erau scrise eu ocazia alegerilor. Dar, prin capacitatea artis-
tică a scriitorului, prin observaţia tipurilor, prin caracterele dramatice, depăşeau
cadrul evenimentelor.
Piese agitatoriee, comedii de bună tradiţie earagialească in acelasi timp, ele
răspundeau chemării partidului către scriitori şi artişti, de a demasca fără cruţare
vechiul din societate.
Aurel Baranga a ţinut să fie in ritm eu timpul : piesele sale au urmat, una
după alta, ancorate in realitate, răspunzînd problematicii celei mai arzătoare.
Am fost bucuros de a fi pe scenă unul din statornicii săi interpreţi.
La aniversarea de 30 de ani de luptă a partidului, in colaborare eu N. Moraru,
a sens Anii negri, frescă puternică, evocare dramatică a unor vremi de lupte aprige
şi eroice, închinată zorilor de azi... Am jucat pe redactorul-şef Coman. L-am reîn-
tîlnit pe Baranga in creaţia majora a activităţii sale : Mielul turbat, piesă în care
adîncul continut de idei e îmbrăcat în savuroasa haină a umorului nostru national
L-am jucat eu mare plăcere la premieră pe veşnic agitatul, ridicolul Tache Imireanu.
Mielul turbat a dat aripi noi comediei, deschizînd capitolul satirei realist-socia-
liste în dramaturgia noastră. Eroul pozitiv al comediei şi-a aflat întruchiparea :
Spiridon Biserică. Piesa lui Baranga a răspuns practic discuţiilor teoretice eu privire
la rolul ofensiv al satirei, eu privire la poziţia purtătorului mesajului înaintat în
comédie.
Piesă puternic educativă, avînd largi ecouri în opinia publică, Mielul turbat
a repurtat în laţa spectatorilor un succès neegalat pînă atunci de vreo altă comédie
originale.
L-am aplaudat pentru Reţeta ieiicuii, Siciliana, Aïeul de triumi sau Récolta de
aur, cîte titluri, tot atîtea sectoare aie vieţii cotidiene abordate eu mijloacele come­
diei, dar adesea şi eu celé aie dramei puterniee, răscolitoare.
Acum îl joe pe Manolache, unul din principalii locuitori ai „iparadisului" lui
Adam şi Eva ; e ceea ce numim noi, actorii, un „roi bun", care oferă numeroase
posibilităţi scenice, care scoate interpretul în lumină, îl valorifică.
Pentru că Baranga nu uită actorii cînd scrie teatru. Această afirmatie nu con-
tine nici un paradox... E un scriitor strîns légat de teatru, cunoaşte actorii, îi „vede*
în roi, scrie pentru ei...
La vîrsta adolescenţei dramaturgului şi cea a jumătăţii de secol pe care o îm-
plineste omul, sîntem încredinţati noi, vechii săi prieteni, interpretii, că Aurel Ba­
ranga va scrie tot mai mult şi tot mai bine, spre desăvîrşirea sa artistică.
Nu-i putem face altă urare decît aceea de a păstra tinereţea operei sale,
care să-i facă pe oameni „sa se despartă de trecutul lor rîzînd".
Niki Atanasiu
artist emerit
lauréat al Premlului de Stat

So
www.cimec.ro
 tea.tpu-1 popiL|nr:
a,rtă. noiLâ.
IH
ţ ^
■^^^^■■^Él
a Călăraşi, la Tulcea, Turnu Severin şi Rîmnicu-Vîlcea au apărut
primele teatre populare de pe cuprinsul tării. Elo s-au născut pe
baza vechilor cercuri artistice de amatori, care au activât ani de
zile în cadrul Caselor de cultură din aceste oraşe. Alături de teatrele profesioniste,
teatrelc populare — expresia cea mai evoluată a forţelor creatoare inepuizabile
aie maselor — vin să aducă, prin spectacole prezentate în stagiuni permanente, una
din celé mai pretioase contribuţii la educatia cultural-estetică a milioanelor de
spectatori. înfiintarea lor nu reprezintă o simplă schimbare de denumire, ci o etapă
nouă în activitatea colectivelor de artişti amatori.
Spectacolul inaugural al Teatrului popular din Tulcea, eu piesa lui Horia Lo­
vinescu — Febre, a căpătat aci o semnilicatie deosebită, ea zugrăvind, pe fundalul
vietii unui sat de pescari din Delta, procesul de transformare a conştiinţei oame-
nilor, trecerea lor la un mod înaintat de a privi şi întelege viaţa. Ţinînd seama de
complex'tatea piesei, de multiplicitatea planurilor pe care e proie:tală actiunea,
de diversitatea tipologică, echipa de actori amatori avea de trecut o probă dificilă.
Din desfăşurarea spectacolului, ne-am dat seama că în rîndul color 50 de membri ai
acestui colectiv de artişti amatori exista mulţi interpreti care posedă bogate resurse
creatoare, în stare să facă fată unor complicate sarcini interpretative.
îndrumati de regizorul Constantin Dinischiotu, de la Teatiul de Slat din
Constanta, interpretii tulceni au descifrat piesa cu atentie şi dragoste, i-au pus
în lumină ideile. Cu multă autenticitate au lost înfătişate mediul şi atmosfera
lucrării. Scenele de masă, în care s-au distins tipuri pitoreşti, pregnant individua-
lizate, cum ar fi : Iani (Paul Romano-telegrafist), Filip (Ion Coca-muncitor), Parasca
(Canela Hagiopol-functionară), Danilov (Nicu Niculescu-telegrafist), Axinia (Jana
Marcu-munritoare) şi altii constituie cea mai reuşită parte a spectacolului. Montarea,
în ansamblul ei, se caracterizează printr-o exprimare limpede şi expresivă. Personajul
principal, doctorul Toma, e interprétât cu precizie, cu o simplitate plină de nobleţe
şi cu un dramatism retinut, de către ing. Constantin Crişan. Dovedind un bogat
bagaj de oxperientă interpretative, Constantin Crişan (lauréat al celui de-al Ill-lea
Festival bienal de teatru „I. L. Caragiale", pentru rolul Hijneôkov din Zari necu-
prinse) s-a preocupat şi de data aceasta — şi a reuşit — să redea impasul încercat
de personajul lui Horia Lovinescu, să sublinieze acea întelegere profundă pe care
o dobîndeşte eroul, cu pretul a nenumărate şi grêle încercări prin care trece de-a
lungul actiunii.
Conducindu-şi conseevent personajul pe o Unie de mare sinceritate, funetfo-
narul Vasile Coatu ne-a oferit portretul lui Frîncu într-o lumină de caldă şi con-
vingătoare umanitate, impunîndu-1 la valoarea semnificatiei p e care o are acest
personaj — om de partid — in conflictul piesei.
Ara văzut în spectacolul tulcean o Ancă vie şi interesantă, interpretată de
muncitoarea Nina Gurei, radiind căldură şi inţelegere, cu capacitatea de a rezolva,
printr-un emotionant firesc, trăsăturile personajului : modestia, feminitatea, blindetea.
Am remarcat şi pe tehnicianul Eugen Ştefănescu, pentru discretia cu care a prezentat
84
www.cimec.ro
drama lui Mereş şi pentru forţa morală pe care o dezvăluie dincolo de suferintă, de
accentele bolii ; pe profesorul Ştefan Radu, pentru întruchinarea dată rolului Pan-
tazi. Spectacolul se cerea împlinit pe linia dezbaterii de idei pe care şi-o propusese
piesa, prin reliefarea mai puternică şi mai convingătoare a eroinei principale, Neli,
precum şi a Profesorului. Interpréta înzestrată, dar lipsilă deocamcb.tă de tehmca
actoricească, tehniciana Nina Ştefănescu nu a izbutit să redea variatiile pdholo-
gice ale eroinei, zbuciumul ei sufletesc, să marcheze pregnant evolutia persona-
jului. în spectacol, s-au realizat astfel mai puţin nuanţele celui de-al doilea plan
al piesei, subtextele relaţiei sentimentale dintre Toma şi Neli. Dincolo de aceste
insuficienţe, trebuie să menţionăm, in general, ca o reuşită omogenitatea acestui
colectiv, tendinţa spre un joc sobru, sincer, spre evitarea facilităţilor şi aproxima-
ţiilor în interpretare. Acestea sînt de fapt calităti de bază ale colectivului, cucerite
de-a lungul celor zece ani de existenţă. Evidenţiată şi cu prilejul montării piesei
lui N. Virta Zări necuprinse {spectacol distins cu premiul I la cea de-a treivi
ediţie a Festivalului bienal de teatru „I. L. Caragiale"), calitatea artistică a ansam-
blului rămîne, fireşte, principalul criteriu pentru care i s-a acordat acestei echipe
titlul de teatru popular.
în istoria teatrului popular tulcean e bine însă să fie mentionate şi celelalte
abiective din programul artistico-social p e care le-a realizat echipa, sub îndrumarea
însufleţită şi cntuziastă a directorului Casei de cultură din Tulcea, Grigore Cuculis,
de la începuturi şi pînă la stadiul actual.
Colectivul de teatru al artiştilor amatori din Tulcea — înfiinfat în 1954,
pe lîngă Casa de cultură — reprezenta prima manifestare organizată de teatru în
această aşezare de la portile Deltei, veche de peste 2000 de ani, în care pînă la
Eliberare n-a existât decît o singură instituţie culturală : un cinematograf zis
„regal", pe care patronul 1-a transformat mai tîrziu într-o hală de peste. Era timpul
în care Mihail Sadoveanu putea afirma, nu fără îndreptătire, că la Tulcea se găseşte
mai multă culture In pămînt decît la suprafaţă. Alături de celelalte instituţii cultu-
rale : trei cinematografe, biblioteca raională, muzeu etc., înfiinţate aici în anii
noştri, Casa de culture, prin toate sectiile sale, dar mai aies prin secţia de teatru,
a început o interesantă şi pasionantă muncă de reînviere a culturii, de dezvoltare
a ei la „suprafaţa" oraşului. Cu un repertoriu alcătuit din piese reprezentative,
într-un act sau mai multe, din literatura dramatică, autohtonă şi străină, ca : Iarbă
rea de Aurel Baranga, Anii negri de Aurel Baranga şi Nicolae Moraru, Omul care
a vâzut moarlea d e Victor Eftimiu, Oameni care tac de Al. Voitin, Fiul meu d e
Gergely Sandor, Alarma de O. Vasiliev, Zări necuprinse de N. Virta etc., echipa de
teatru a prezentat sute de spectacole la sediu şi in deplasare, atrăgînd spre scenă.
spre cultură şi educaţie, un număr impresionant de spectatori. Cu légitima mîndrie,
membrii acestui colectiv de teatru amator afirmă că, numai în anul 1963, au prezentat
50 de spectacole, că în raza lor de activitate nu a rămas gospodărie col*K:tivă
nevizitată, că au fost date reprezentaţii în Delta, în aşezări pescăreşti îndepărtate,
puţin accesibile. Recrutarea publicului nou s-a desfăşurat deci începînd cu nucleele
importante : cherhanale, gospodării colective, întreprinderi, şcoli. cluburi etc.
Propagarea culturii socialiste în celé mai îndepărtate centre rămîne unul
dintre obiectivele pe care Teatrul popular din Tulcea e dator să le urmărească
cu aceeaşi perseverentă şi cu acelaşi elan ca şi pină acuui.
* * *
Astăzi, cînd prin înfiinţarea teatielor populare creaţia artistică de masă
capătă un nou avînt, e necesar să fie luate în discuţie unele problème de interes
general, privind căile intensei dezvoltări a mişcării artistice amatoare, îndatoririle
ce revin noilor institutii în raport cu educatia estetică a publicului, cu formare^
gustului pentru teatru.
Obiectivul nr. 1 p e care etapa actuală a dezvoltării teatrului d e amatori în
general, a teatrului popular în special, îl impune este repertoriul de calitate.
Exigenţa publicului reclama, indiferent dacă e vorba de profesionişti sau de amatori,
artă adevăratâ, şi nu surogat. Părerea că arta amatorilor ar fi d e nivel inferior
nu-şi găseşte temei. O piesă de valoare este pentru artiştii amatori o şcoală, o lectie
de viată, de creatie, în timp ce o piesă mediocră constituie o inutilă pierdere de
vreme pentru cei ce vin din productie pe scenă nu numei pentru a spune ceva
important spectatorilor, ci şi pentru a-şi lărgi orizontul spiritual.
E nevoie, fireşte, de o anumită suplcte în aplicarea criteriilor de alegere a
repertoriului, de o adîncă analiză a posibilitătilor de interpretare aie unui colectiv

86
www.cimec.ro
sau altuia. Alegerea unei piese care depăşeşte posibilităţile interpretilor, după
criteriul „merge şi aşa, nu sîntem profesionişti", poate fi profund dăunătoare. Ca
unul din mijloacele celé mai largi de educaţie estetică a oamenilor muncii, în
repertoriul teatrului de amatori ar trebui să figureze cu prioritate tema contem-
porană şi eroul contemporan. Principala preocupare a noilor teatre populare ar
trebui să o constituie introducerea în repertoriu a piesei originale, directe şi agita-
torice, eu problematica cea mai actuală pe care o furnizează viaţa. In sfera artei
noastre realist-socialiste, teatrul de amatori, ca şi cel profesionist de altfel, este
chemat să contribuie activ la educarea in spirit comunist a oamenilor muncii, să
propage prin argumentele artei concepţia nouă despre societate, despre viaţă,
despre omul nou.
Caracteristicile publicului din regiune reprezintă o coordonată principală, în
rapoit cu care urmează să se orienteze constant teatrul papular, în elortul de pro-
movare a unor certe valori ideologice şi estetice. Am găsit, de aceea, interesantă
preocuparea Teatrului popular din Tulcea de a introduce în repertoriul primei lui
stagiuini permanente ipiesa lui M. Davidoglu Omul din Ceatal (într-o versiune
refăcută) şi încă două piese originale de actualitate, alături de Titanic-Vals a lui
Tudor Muşatescu, de Valpea şi strugurii a lui Figueiredo, de Accidentul lui Carlos
Lara, de Un milion pentru un suris a lui Sofxonov.
Un roi hotărîtor în evoluţia teatrului popular îl are, dupa cum se ştie,
instructorul echipei. El este cel chemat să asigure continuitatea muncii, să dirijeze,
într-un procès bine coordonat, creşterea colectivului spre o activitate artistică égala
şi constantă. Calitatea unui spectacoi e determinată, în primul rînd, de efortul
instructorului de a organiza munca echipei, de a ajuta pe interpréta să-şi însuşească
măiestria interpretative. Instructorului îi revine datoria să imprime muncii elanul
necesar, să educe colectivul, pentru ca aceste teatre să nu se transforme în între-
prinderi de spectacole, în instituţii administrative, ci în adevărate şcoli care să
trezească şi să dezvolte interesul pentru cultură.
Instructorul teatrului popular are înaintea sa o muncă vastă şi serioasă, nu
atît în ceea ce priveşte rezolvarea compoziţiei spectacolului, a arhitectonicii géné­
rale a montării, cît în privinţa muncii de pedagog, de familiarizaie a interpretilor
cu terminologia de teatru, cu tehnica actoricească. în repetitii care trebuie sa se
desfăşoare foarte viu şi să fie interesante, pentru a capta atenţia amatorilor, se
cere instaurât un climat favorabil studiului, discuţiilor creatoare, dusă o consec-
ventă lupté cu inertia, cu vedetismul, pericol care poate să paralizeze munca unui
colectiv. Colectivul de artişti amatori nu trebuie luat drept o trambulină pentru
trecerea la scena profesionistă. Pentru toate acestea, soarta colectivelor teatrelor
populare trebuie încredintata unor oameni cu un înalt nivel de cultură, temeinic
pregătiţi din punct de vedere profesional. Deocamdată, la unele dintre noile teatre
populare, îndrumarea colectivului este încredintata unor regizori profesionişti, care
asigură pentru moment dezvoltarea activitătii. Ar fi indicat ca aceştia să-şi crească
urmaşi din mijlocul fiecărui colectiv, nevoia de instructori calificati simtindu-se
foarte mult.
Catedra de regie recent reînfiinţată la Institutul de artă teatrală şi cinemato-
grafică „I. L. Caragiale" ar putea trimite, pe viitor, studenţi din ultimul &n, să-şi
facă stagiul de practică la teatrele populare. Acesta ar fi un lucru extrem de
folositor, atît pentru unii cît şi pentru ceilalţi.
Şi mai exista o problemă vitală : legătura cu profesioniştii.
îmbinarea organică dintre activitatea amatoare şi cea profesionbtă constituie
premisa dezvoltării şi îmbogătirii tezaurului artistic al societătii noastre. Se impun
multiple şi variate forme de colaborare : întîlniri cu artişti şi regizori de seamă,
vizionări reciproce de spectacole, participarea maeştrilor la spectacolele echipelor
de amatori şi, invers, discuţii pe marginea spectacolelor etc.
Forurile care îndrumă ambele activităti au datoria să sprijine mai sistematic
şi mai concret asemenea acţiuni. Realizările şi metodele celor mai bune colective
aie teatrelor populare să fie consemnate şi larg ipopularizate.
Primele teatre populare din tara îşi încep activitatea sub semnul unei date
istorice : cea de-a 20-a aniversare a eliberării patriei noastre. în bilanţul realizărilor
celor mai semnificative aie acestor ani, aportul teatrelor populare se va înscrie,
desigur, ca o noua cucerire a revoluţiei cultuxale.

www.cimec.ro
Valeria Ducea
MARI FIGURI ALE TEATRVLVI ROMÎNESG DIN TRECVT

ION
NICULESCU
(1863—1917)

in marea generaţie de actori formaţi în ultimele decenii ale veacului

trecut şi ilustrind primele decade a l e veacului nostru, eel mai
devreme disparut a fost Ion Niculescu. El a murit in Iaşii relu-
giului, în iulie 1917, după o viaţă de numai cincizeci şi patru de ani, curmînd o
carieră strălucită, de mare comedian. Vreme îndelungă ne depărtează astăzi de
epoca de stràlucire a actorului, de care numai cei încărcaţi de ani îşi mai pot
aduce aminte eu emotie. Bucureştean neaoş, dintr-o veche familie funcţionărească.
Ion Niculescu a avut de luptat şi el, la vremea lui, ca mai toti colegii săi, eu
prejudecăţile antiactoriceşti ale unei familii mic-burgheze ; şi, ca la mulţi colegi,
chemarea puternică spre teatru a învins şi la el. A fost elevul aceluiaşi Stefan
Vellescu, dascàlul atitor actori, om cu statură falnică şi înaltă, eu bogate şi stu-
foase mustăţi, eu glas baritonal şi gestul puternic. Blind însă, amical, entuziast
pentru arta actoricească, indemnător şi îndrumător al unui întreg tineret spre scenă.
După socotelile programelor şi ale urmelor tipărite, debutul lui Ion Niculescu
la Teatrul National ar fi avut loc la 29 septembrie 1884, în Zoil clin Fîntîna Blan-
duziei. Lucrul este îndoielnic, pentru că, după mai puţin de doua luni, în ziua de
13 noiembrie 1884, Iancu Niculescu creează cel mai de seamă personaj al său, pe
Caţavencu din Scrisoarea pierdută, roi pe care 1-a jucat cu multă strălucire pînă
la moarte. E puţin probabil — după cum se precizează şi in anumite documente pe
care le-am avut la dispozitie — ca mult iscusitul în d-ale teatrului Ion Luca Cara-
giale să fi încredintat un roi de importanţa lui Catavencu unui debutant, fără
să-1 fi cunoscut dintr-o prealabilă activitate. Şi, într-adevăr, cercetări mai amănun-
ţite şi mărturii orale duc debutul lui Ion Niculescu cu trei ani în urmă. Nottara,
în discursul funebru îostit la Iaşi, în 1917, îşi aminteşte de Ion Niculescu jucînd,
în 1883, în Chouileuri, iar poetul Radu D. Rosetti adaugă, din precise amintiri
dintr-un contact efemer al s5u eu scena, că, în 1881, Ion Niculescu a interprétât
pe Limbă-Dulce din Despot Vodă al lui Vasile Alecsandri. E aproape cert că
acesta este anul debutului său. Foarte devreme însă, Ion Niculescu a fost cu totul
stăpîn pe mijloacele sale. L-am văzut jucînd, în plinătatea talentului, înainte de
primul război mondial, într-un repertoriu în care reveneau creatiile sale de seamă
din Shakespeare, din Molière, din Gogol, din Caragiale, dintr-o literature drama-
tică originală ce mergea de la Grigore Ventura la Petre Locusteanu, şi cîteodată
şi în roluri din vodeviluri şi piese uşoare, cum s e reprezentau în acea vreme.
Robust, dînd impresia de om gras, mai aies prin rotundul fetei sale, mobilă totuşi
şi expresivă, elastic, sprinten, în ciuda aparentelor, Ion Niculescu era actorul

67
www.cimec.ro
 Ion Niculescn

tnnăscut pentru marile roluri ale comediei de caracter, lucrînd însă cu acelaşi
talent şi pricepere şi aparitiile lui în far^e !?i comedli uşoare. \vaa la indemina
posibilitatea de a lucra pe serii de gesturi mărunte, expresive, bine studiate, după
cum i se potrivea gestul larg, cu multe sensuri — de la duplicitate plnă la o falsa
generozitate, ascunzind socoteli dubioase, ca in Catavencu. Distribuţia de la pre-
miera din '84 a Sciisorii pierdute, in care Ion Niculescu îşi fixa definitivele dimen-
siuni actoriceşti şi posibilităţi, distributie închegată sub ochii lui Caragiale, era
Lmpresionanlă. O transcriem aci, in parte, pentru a aminti încă o data „marea
trupă a Nationalului" din vremea aceea : Nottara interpréta pe Tipătescu, lancu
Petrescu, pe Trahanache, Stefan Iulian, pe Pristanda, M. Mateescu, pe CetateanuI
turmentat, Alex. Catopol, p e Farfuridi, Aristizza Romanesou, pe Zoe. Era o distri­
butie între egali, pentru Ion Niculescu in Catavencu. A jucat şi p e Iordache din
D-ale carnavaluiui, dar mi-1 reamintesc, unie în candoare şi nevinovătie mahala-
gească, în 1912, în celebrul său travesti din Coana Efimita —■ in Conu Leonida, prea
iubitul consort fată cu reactiunea, fiind însuşi lancu Brezeanu. Avea un glas subti-
ratec, tenoral, din care cu un joc de falsete scotea, cu măsură, efecte ilare. în
Coana Efimita, mai aies, a folosit calitatea aceasta. Avea o mare ştiintă a dozării
precise. Izbutea să asocieze comicul duioşiei, ca în doctorul Jùttner, în Brôse'.ke
din Institutorii şi, mai aies — pe o treaptă mai înaltă, de data aceasta a prefăcă-
toriei şi candorii —, în Polonius din Hamlet, roi p e care, de asemenea, 1-a detinut
toată viaţa. Dar nici relieful pur dramatic nu-i era strain, cum ar fi fost. de pildă,
în Sbierea din iîdzvan şi Vidra şi în acel Vigneron din piesa Corhii a lui Henry
Becque, jucată în traducerea lui Mihail Sadoveanu, la 26 octombrie 1909, ca piesă
de debut a Agepsinei Macri. Grima nu-1 ascundea. Stia însă să folosească acceso-
riile compunerii plastice a rolului astfel încît să asigure, din afară, indicatii precise
creatiilor sale. Asa, de pildă, felurite şi totuşi în acelaşi sill, creatiile lui din
Molière, fie că ar fi fost în Argan din Bolnavul închipuit, fie în jupîn Jacques din
Avarul. Ca şi lancu Petrescu, Ion Niculescu avea un precis discernămînt al stilu-
rilor, ştiind, de pildă, să servească, cu acelaşi fond de comic viguros, dar în ait fel,
după epocă şi autor, şi p e Shakespeare, .si pe Gogol, şi pe Caragiale.
Figura marelui actor Ion Niculescu se cere reamintită tinerelor generatii,
alături de marii şi egalii săi contemporani, el fiind unul dintre oreatorii realismului
•actoricesc din şcoala romînească d e tealru.
Ion Marin Sadoveanu

88
www.cimec.ro
TEATRUL DE STAT DIN ORADEA (seeţia maghlord)
„ÎNTOARCEREA DIN VIS" de Lucia Demetrius
Data premicrei : 13 octomtri« 1963. Regia : Szombati Gillc Ottô. Scenografia : Nagy Sàndor. Distri-
buţia : G. Vitâlyos Ildikô (Maria) ; Dàlnoky Andrâs (Anatol) ; Halasi Gyula (Laurenţiu) ; D. Halasi
Erzsébet (Vera) ; Borsos Barna (Emil) : Bânyai Eva (Paula).
Ideea acestei piese a Luciei Demetrius
e cît se poate de irtteresantă şi îmbie-
toare : să compari — la nivelul şi
înăuntrul conştiintei individuaie — cli-
matul moral al vieţii socialiste eu mo-
dul de viaţă capitalist, şi să optezi
apoi, in mod necesar, pentru umanismul
profund al realităţii noastre ! însăşi
această opţiune — deliberată, conşti-
entà — are vibraţia unui mesaj civic
de înaltà ţinută De fapt, arhitecta Ma­
ria, eroina principale, respinge hotărît,
în finalul piesei, ultima tentaţie şi ten­
tative de a fi smulsă din lumea de care
e ataşată organic, aceea a familiei, a
tării sale...
Ce reprezintă Intoarcerea din vis în
fluxul dramaturgic aproape continuu al
autoarei Cumpănei şi a lui Vlaicu ? In
plan tematic, de conţinut, asistăm la o
lărgire de motive, la încercarea de a
urmări destinul unor personaje dincolo
de frontierele ţării, lăsînd să circule, în
dialog, termenii unui fel de dezbatere
critică Est-Vest. Lărgirea tematică nu e
doar de ordin spaţial-geografic, ci vi-
zează în primul rînd esente sociale şi
morale. Jocul „generaţiilor" — pentru
care Lucia Demetrius a arătat întot-
deauna predilectie — e proiectat de
data aceasta nu în decorul familial,
al „arborelui généalogie", ci pe un fun-
dal mai vast. Analiza moravurilor şi
mentalităţii burgheze străbate, în sens
invers, un canal care la no: şi-a pierdut
definitiv apele tulburi în nisip, în ine-
xistenţă. De fapt, întoarcerea din vis
tinde să demonstreze imposibilitatea
„întoarcarii" în iealitate a unui mod de
viată — capitalist — respins şi îngro-
pat pentru totdoauna.
In planul tehnicii dramatice, această
piesă reprezintă efortul autoarei de a-şi
împrospăta modalitatea, părâsind con­
s t r u c t tradiţională, complicînd şi „miş-
cînd" acţiunea printr-o liberă alternare
89
www.cimec.ro
de situatii şi de medii, unde „visul" e u n
complement al realitătii, pe care o în-
tregeşte şi o explică. O realitate, bine-
înţeles, morală, fiindcă „visul" Mariei
nu e, în ultimă instanţă, decît un rapid
şi clarificator procès de const iintâ.
Alături de puterea evocatoare a Luciei
Demetrius, se face simtită, şi aici, ca-
pacitatea ei de caracterizare, de portre-
tizare. Maria e un personaj croit eu vi-
goare, în vine îi curge sînge adevdrat ?
are replica vie, organica, reactiile îi
sînt fireşti, alcătuind o interesantă pre-
zentă feminină în peisajul literaturii
noastre dramatice. Izbutită e şi figura
Paulei, dar aceasta nu are decît o
funcţie adiacentă, de culoare şi atmo-
sferă. In celelalte personaje — inclusiv
în Anatol, sotul Mariei — se alter-
nează autenticitatea eu schematismul,
unor replici robuste şi eu miez urmîn-
du-le altele, générale, conventional e,
fără o legătură necesară eu împre-
jurările.
Dar, în pofida unor personale cîş-
tiguri dramaturgice de netagàduit, piesa
Luciei Demetrius dă, la lectură şi în
spectacol, sentimentul unui efort nedus
pînă la capăt. Autoarea a aies, ca ve-
hicul dramatic al ideilor, dragostea.
Dragostea curată, cinstită, pe de o
parte, aventura uşuratică, labilitatea
sentimentală, pe de altă parte. Maria
îşi iubeşte sotul, Anatol. şi fi 1, Emil ;
Laurentiu, pseudo-artistul pribeag prin
lume, o mai iubeşte pe Maria, fiind
gâta să o abandoneze pe Vera, amanta
sa ; dar nici aceasta nu-1 mai iubeşte
pe Laurenţiu, preferînd să-şi verifice
efectele fairmecului frivol pe candoarea
lui Emil. Rezultă astfel nu faimosul
„triunghi", ci o întretăiere a do :ă tri-
unghiuri, un fel de poligon în cinci col-
turi, complicat pe parcurs (în „visul"
Mariei) de schimbarea stării civile a
personajelor. Astfel, după părerea mea,
teza fundamental a Intoarcerii din vis
— demonstrarea superiorităţii morale a
lumii socialiste — nu e susţinută în-
totdeauna eu argumente spécifiée. Nu
pentru că Maria nu trăieşte „pe viu"
aventura decăderii, a ratării, spre care
o atrage Laurenţiu, nu : credem In
forta simbolică a visului, de multe ori
echivalentă, in operele de artă, eu efi-
cienta şi semnificaţia „tranşei de viaţă",
a faptului concret. (De altfel, notiunea
de vis mi se pare aci nepotrivit apli-
cată ; titlul adeevat al piesei ar fi mai
degrabă întoarcerea din coşmar.) Ava-
tarurile, tribulaţiile, sinuozităţile triste
ale unor amewuri impletite in două sau
trei şuviţe de acţiune nu conving decît
unilateral, partial, asupra calităţii noi,
distinctive, a moralei noastre de azi.
Teza piesei e morală şi ideologică, pro-
pusă fiind în cîmpul conştiinţei, dar ar­
gument ele şi demonstratia sînt de or-
dinul temperamentului, al jocului capri-
cios al sentimentelor. în felul acesta,
autoarea nu a spus esenţiaiul despre
alternativa morală în care-şi plasează
eroii. Lumea lui Laurentiu rămîne insu-
ficient analizată, în timp ce mediul
pentru care optează Maria — casa, fa-
milia, munca ei — are un colorât în
mare măsură provincial, patriarhal, de
bunăstare măruntă, resemnată la zbo-
ruri de mică altitudine.
Ceea ce nu înseamnă că piesa Luciei
Demetrius — datorită unor caractère
creionate cu abilitate ; datorită unei
constructii ingenioase, care oferă teren
larg intervenţiei regizorale şi actori-
ceşti ; datorită ideilor şi sentimentelor
puse in contrast — n-ar fi demnă de
atenţia oamenilor de teatru şi, prin
ei, a publicului. Dimpotrivă, are su-
ficiente premise pentru o interesantă
vcrificare scenică, aşa acum a dovedit,
partial, şi spectacolul secţiei maghiare
a Teatrului de Stat din Oradea.
Colectivul orădean s-a străduit să
aşeze piesa într-o lumină cît mai clară,
să-i organizeze cît mai consistent li-
niile de fortă ale conflictului şi pole-
micii de idei. Dar efortul regizorului
Szombati Gille Ottô şi al interpretilor
a fost sensibil diminuât, ca efect, de
nivelul foarte scăzut al decorurilor lui
Nagy Sàndor : diletante, de estradă
ultraprovincială, urît desenate şi mai
ales colorate. (E de mirare că Maria,
întorcîndu-se din coşmar, ţine să ră-
imînă în mediul conceput de scenograful
orădean : uşile vopsite cafeniu, de pildă,
cu perdele verzi, ar putea da, eel mult.
www.cimec.ro
ispre o sală de biliard, nu în salonul
unei... arhitecte I ) Singurele element e
,de decor ce se salvează într-o oare-
icare măsură sînt fundalurile tablourilor
1, 5 şi 4 (siluete de arbori, în contra-
ilumină, şi ale tuirnului. Eiffel şi Nôtre
Dame), dax, de bună seamă, atît nu
ajunge.
In acest cadru aproximativ, regizorul
Szombati Gille Ottô şi-a condus inter­
préta cu oareeare dibăcie, dar nu i-a
ferit de retorică, în gesturi mai ales.
In seenele din „vis" am ghieit că a stat
tîn intenţia regizorului o anumită auto-
imatizare a personajelor, care ar fi
iputut să ducă la efecte expresive inte-
iresante, subliniind tocmai alienarea per­
sonajelor. Dar această intenţie n-a fost
observată pînă la capăt, astfel că, mai
mult decît din jocul actorilor, atmosfera
tablourilor „visate" s-a ţesut cu mij-
loace scenice ajutătoare (un aranjament
muzical dubios şi o amplă utilizare de
lumini şi clarobscur).
Dintre interpreţi s-a detaşat evident
— şi datorită textului — G. Vitâlyos
Jldikô, care a dat Mariei o statuxă
plină de noblete umană, discreţie în
mişearea sentimentelor, duioşie de
mamă şi de sotie credineioasă, >într-un
cuvînt. a conturat cu destulă precizie
prototipul unei intelectuale a contem-
poraneitătii noastre. Ba a fost secon-
dată cu echilibxu şi eu finete de către
Dâlnoki Andràs (Anatol). Schematismul
lui Laurentiu şi al Verei a fost tratat
în linii îngroşate excesiv, prin inter-
pretarea lui Halasi Gyula (eaxe şi-a
înţeles personajul ca un fel de gangster
de mina a doua) şi a Elisabetei D. Ha­
lasi (mai degrabă o figura din lumea
brechtiana a Operei de trei parale).
Corect în efortul de a se întineri,
.Borsos Barna (Enul), şi uneori nu lipsită
de haz Bânyai Éva (Paula).
Dar chiar şi aşa, cu scăderile arătate,
spectacolul e mărturia unei initiative
eurajoase şi lăudabile din partea colec-
tivului maghiar din Oradea. O initiativă
care ar trebui sa dea de gîndit celor
ce ar avea menirea să vérifiée viabili-
tatea acestei lucrări in versiunea ei
originală Fiindcă o piesă nu îneepe să
,trăiască nici in sertarul soriito.ru lui, nici
în paginile revisxelor : viata piesei de
teatru e strîns legate şi conditionată
de viaţa scenei. E o demonstratie pe
rare întoarcerea din vis aşteaptă s-o
confirme — tocmai pentru a-şi valori-
fica mai complet calităţile — prin apa-
riţia şi pe scena altor teatre din ţară.
TEATRUL DE STAT DIN ORADEA (seeţia romlnă)

„LUCEAFĂRUL" de Barbu Ştefânescu-Delavrancea

Data premierei : 2 octombrie 1963. Regia artistică : Ion Deloreanu. Decoruri şi costume : Tatiana
Manolescu-Uleu. Distribuţia : Liviu Mărtinus (Petru Rares) ; Ion Pater (Logofătul Baloş) ; Saidu Simionici
(Vornicul Groza) ; Dorel Urlăţeanu (Pîrcălabul Mihu) ; Marcel Segărceanu (Pîrcălabul Matiaş) ; Mişu Vla­
dimir (Postelnicul Albotă) ; Constantin Simionescu (Pîrcălabul Liciu) ; Grig. Schiţcu (Spătarul Şandru) ;
Octavian Uleu (Biv-vel-logofălul Trotuşan) ; Corneliu Zdrehuş (Pan Craşneş) ; Valentin Avrigcanu (Chelarul
Hîrea) ; Nicolae Toma (Mogîrdici) ; Ion Abrudan (Sandomir) ; George Şi'monca (Corbea) ; Ion Martin (Cre-
mene) ; Radu Reisel (Doftorul Şmil) ; Teodor Buzea (I-ul ostaş) ; Ilie Iliescu (Al II-lea ostaş) ; Valenu
Grama (AJ III-lea ostaţ) ; Ivan Sugar (Un copil de casă) ; Jean Săndulescu (O iscoadă) ; Cionca Cornel
(Andrea) ; Chişe Gheorghe (Antonio) ; Valeriu Grama (I-ul pescar) ; Grig. Schiţcu (Al H-lea pescar) ;
Teodor Buzea (Al Ill-lea pescar) ; Ilie Iliescu (Al IV-lea pescar) ; Jean Săndulescu (Al V-lea pescar) ;
Alla Tăutu (Elena Doamna) • Lili Mihăilescu- Vladimir (Oana) ; Vivi Popescu (Genunea) ; Anca Miere-Chi-
rilâ (Nastasia) ; Maud Mary (Dolca).

Cînd un tealru se angajează să sus- ştiind că ne jertfim pentru bucuriile

ţină o pledoarie, cînd are de dat şi de
cîştigat o bătălie artistică — e un semn
bun. E semn că oamenii acestui teatru
sînt profesionalmente treji, caută dru-
muri mai putin umblate, sînt capabili
să creeze şi să întreţină un climat de
artă viu, sînt animaţi de un proaspăt
inter es cultural şi educativ. E cazul sec-
ţiei romîne a teatrului orădean, care
şi-a dus la bun sfîrşit ideea revalorifi-
cării ultimei drame din „Trilogia Mol-
dovei" a lui Delavrancea, Luceaiărul.
Concepţia regizorului, jocul actorilor,
decorurile, programul de sală (eu pa-
sionata „argumentare" a includerii Lu-
ceatârului în repertoriu), tatul dă clara
impresie a unui crez artistic comun,
a unei colaborări entuziaste în toate
compartimentele : un spectacol eu ade-
vărat al întreqului teatru.
Luceaiărul, această lucrare tîrzie a lui
Delavrancea, întruneşte suficiente cali-
tăţi, de conftnut şi de fortă dramatică,
pentru a-şi mérita „reînvierea" pe sce-
nele noastre. Găsim în ea idei preti-
oase : exaltarea valorii patriotismului
popular, prezentat mereu în netă supe-
rioritate morală faţă de laşitatea boie-
rimii ; ţinuta morală exemplară a citor-
va persona je, în frunte eu Petru Ra­
res ,- ideea de continuitate — în istoria
noastră — a politicii luminate a lui Ste­
fan cel Maiv ; un sens epic just —
chiar dacă brodât pe alocuri pe avînturi
romantice — al istoriei nationale ; dar,
mai aies, o caldă noblete, eu care sînt
impregnate atît earacterele, cît şi dia-
logul. Exista în Lucealârul replici me-
morabile, şi e bine — credem — ca în-
deosebi tineretul şcolar să-şi complcteze
notiunile de istorie şi pe asemenea
texte. De pildă : „Moştenitorii noştri
nu ne vor măsura viata după bucuriile
ei, ci după jertfele pe care le-am făeut
lor...".
Nici din punct de vedere strict dra­
matic, Lucealârul nu mérita minimali-
zată de către critica de pînă acuma :
această piesă are, desigur, scăderile
Apusului de- soare şi ale Vilorului,
dar are şi multe din calităţile lor.
Actul I e o pregătire dibace a acţiunii
ulterioaxe, o punere clară în problemă
— sosirea lui Rares la curtea Sucevei
— şi o amplă piezentare a caracterelor
principale. Şi dacă — într-adevăr —
actul V e parazitar şi înregistrează o
vertiginoasă coborîre de cotă, actul IV,
în schimb, e scris eu o subtilă măies-
trie dramaturgică.
Acest act, IV, r consiliul de coroană"
al lui Rares, e şi momentul-culme al
spectacolului oràdean prin realizarea
lui regizorală, actoricească, scenogra-
fică. Tensiunea e urmărită în toate spi-
ralele ei ascendente, gîndurile şi senti-
mentele sînt detectate în celé mai
adînci ascunzişurj ale conştiintelor, re-
plicile au tăiş viu, ritmul e marcat eu
exactitate. Regizorul Ion. Deloreanu şi-a
regăsit vechea vînă de talent şi vechea
vigoare, pe care i le cunoscusem în-
tr-un spectacol de acum cinci-şase ani,
Hanul de la răscruce. El a înteles în
adîneime timbrul de aspră măretie al
dramei, nobletea desfăşurării, necesara
ei demnitate scenică, şi le-a respectai,
le-a restituit integral în spectacol
Ciştigind întreg colectivul, ideea spec­
tacolului Lucealârul a devenit un cata-
lizator al tuturcr resurselor artistice,
lăsînd valorilor personale un amplu loc
de afirmare. în primul rînd, trebuie
mentionat turul de fortă al lui Liviu
Mărtinuş (Petru Rares), care a reuşit să
facă din propria sa tinerete (de vîrstă
şi artistică) un pilon de fortă şi de
petos. Poate că frazarea sa nu acoperă
totdcauna logica frazei, poate ca tim-

91
www.cimec.ro
 brul frumos al vocii îl încîntă, pe
alocuri, totuşi, în ansamblu, interpre-
tarea data lui Petru Rares poate fi so-
cotită consacratoare : prin fortă, pria
nuanţarea intentiilor, prin căldură,
prin... durată. Mobil, mesurât in efecte
cornice, uman, Nicolae Toma (Mogir-
dici) şi-a révélât resurse pe care nu
i 1-eam bănuit pînă acurn. Acelaşi lucru
poate fi afirmat despre Ion Pater (lo-
gofătul Baloş), surprinzător prin înte-
lepciune scenică şi prin exactitatea ire-
plicii.
Spectacolul orădean a mai prilejuit
şi o altă bună inspiratie : debutul a doi
tineri absolvenţi ai Institutului de tea-
tru. E vorba de Vivi Popescu (Genu-
nea) — féminine, fremàtatoare, plină
de o respectuoasă afecţiune pentru dom-
nitorul Moldovei ; şi Sandu Simionică
(vornicul Groza) — viguros, eu o amplă
suprafată a trăirii dramatice.
Decorurile Tatianei Manolescu-Uleu
au urmărit, într-o conceptie modernă,
indicative de ambianţă ale autorului,
folosindu-se eu multă expresivitate şi
de comorile artistice aie vremii (se-
colul al XVl-lea). Singur, decorul actu-
lui V e mai p 4 i n valoros, recurgînd
la reconstituiri din lemn şi mucava aie
potecilor de munte, pe care fugarul
Rares reia pribegia.
Colectivul orădean a citit în mod
critic textul lui Delavrancea şi a ell- !
minât o parte din retorisin <iau din
prisosuri, şi în general a procédât eu
justeţe. Totuşi, prin eliminarea visului
Dolcăi — în loc să se procedeze la o
interpretare nouă, lipsită de accente
mislice —, finalul actului TI îşi pier-
d e aproape total vigoarea ; iar, pe
de altă parte, finalul piesei ar fi putut
să fie anticipât, întreaga acţiune în-
cheindu-se organic eu momentul reîn-
toarcerii Genunei, a cărei replică reia
însăşi ideea simbolică din titlu : „Cînd
s-o crăpa de ziuă şi s-or stinge ste-
lele, voi pîndi luceafărul meu de dimi-
neaţă şi-1 voi ruga să ne-ntoarcă prin-
tre stelele noastre pe luceafărul nostru
dătător de viatâ şi de lumină..."
Spectacolul Luceaiărul e simptomatic
pentru sectia romînă a teatrului orà-
dean ; el demonstrează — ca să-1 pa-
rafrazăm pe Delavrancea — că numai
„teatrele care se cred mici se micşo-
rează..." într-adevăr, valoarea şi ţinuta
artistică a unui colectiv rezidă in însăşi
capacitatea acestuia de a-şi pune în
plină lumină resursele şi talentele de
care dispune. Lucealàrul e un exemplu
bun, care — să nu uite cei care 1-au
dat — obliga.
Florian Potra

TEATRUL „ Ţ A X D A R I C A "

„ELEFĂNŢELUL CURIOS" de Nina Cassian,

dupa o povestire de R. Kipling
Elcfănţelul fără trompa
Am vărzut la începutul stagiunii spec­
tacolul Teatrului „Ţăndărică" — EJe-
fănţelul curios, pe text de Nina Cassian,
inspirât din povestirea lui Kipling.
L-am revăzut acuma. Spectacolul a fost
şi rămine un excelent spectacol de pă-
puşi, care mérita să fie consemnat mai
devreme.
în primul rînd pentru text. Dupa
reuşita lui Gelu Naum ou Apolodor,
adaptarea Ninei Cassian — de fapt,
mai mult o reinterpretare — se distinge
prin f armée şi gratie, fiind un text
destinât prin excelenţă păpuşilor. T,e-
gătura acestui qen de spectacol eu
poeţii se dovedeşte din ce în ce mai
rodnică — şi nu din întîmpjare : teatrul
de păpuşi, eu obligativitatea stilizării,
acţionînd numai prin figuri de stil si
prin comprimare metaforică, este, de
fapt, un gen poetic. în aparitia tot mai
frecventă a unor texte eu remarcabile

www.cimec.ro
 lupta între crocodil şi elefănţel, jocul
tigrului cu covrigi în coadă, perfor-
mantele trompei de elefant —, dar
aceste momonte nu exista in sine, ci
ca parti aie povestirii poetice. „Trimi-
terile la actualitate" pigmentează plăcut
desfăşurarea actiunii, amintind prin
detalii că jocul la care asistăm nu e
lipsit de legătură cu viata noastră de
fiecare zi. Uneori Irimiterile devin mal
substanţiale (de pildă, în portretul pi-
tonului eufundat în autoadmiratie), dez-
văluind intentii satirice.
Stilizarea caricaturale — principiu
fundamental în spectacolul de pă-
puşi — trăieşte chiar în replică şi
rimă, ingeniozitătile de versificare, voit
şi subliniat copilàresti, naive, accentuînd
farmecul spoctacolului. Iată cum intră
în scenă elefantul: „De c e ? Unde ?
Cînd? Cine? Cu c e ? Care? Cum?*
şi, mai d é p a r t e : „In ce fel? Pentru c e ?
De cînd? încotro ?" Şi .iată cum vor-
beşte el cu maimuta :
Struţul pe bicicletă Nene Paviane,
Vreau şi eu banane 1
Cum ţ-ajung la ele,
Paviane n e n e ? "
calităti literare recunoaştem rezultatul
muncii asidue depuse, atîtia ani, de In sfîrşit, ritmul şi tonalitatea gene-
cieatorii de la „Ţăndărică". Cu timpul rală a piesei vibrează de veselie, de
s e constituie — în deplinul sens al poftă de joc — dispozitie absolut ne-
cuvîntului — o dramaturgie pentru pă- cesară pentru un spectacol de păpuşi,
puşi. Cârţii eu Apolodor îi va urma pe caie montarea lui Lenkisch o reali-
noua piesă a lui Gelu Naum despre
Robinson, iar Nina Cassian scrie, pen­
tru adulti, un spect^col original care să
vorbească despre munca ooetică. Pavianul în junglă
Cu fantezie, eu bucuria de a povesti,
poeta repovesteşte aventurile elefan-
tului, îmbogătindu-le cu variaţii pe
temcle lui Kipling, pe teme tradiţio-
nale păpuşăreşti sau chiar pe teme de
actualitate. Piesa poate să multumeasca
pe spectatorii de toate vîrstele, satis-
făcînd, prin ingeniozitate, imaginatia
avidă a copiilor şi oferindu-le celor
mari plăcerea de a urmări un joe spi­
ritual, imbibât de ironie şi umor.
Iată cîteva din calităţile prin exce-
lentă „păpuşăreşti" ale textului. Eleiăn-
ţelul are morală — primă necesitate
într-un spectacol pentru copii —, dar
textul nu este didactic sau plictisitor,
ci îşi demonstrează teza moralizatoare
eu graţia naivă a acelor cîntece şi
poezii care îi învată pe copii, în joacă,
să se spele, să nu plirtisească pe cei
mari eu prea multe întrebări etc. Piesa
este construite in aşa fel incît să
permită mînuitorilor scenele tradiţio-
nale de virtuozitate papusărească —
www.cimec.ro
 zează la Teatrul „Ţăndărică". Sceno-
grafia Mioarei Buescu, care foloseşte
arbitrarul aparent al unor stilizări îm-
pinse foarte départe (jungla — pădure
de umbrele sau şirag de mături, mun-
ţii — triunghruri de carton), se clarifică
prin mişcarea păpuşilor, care dă ime-
diat fiecărui obiect din decor sensul
cerut de acţiune. Cîteva păpuşi sînt
deosebit de izbutite : struţul cu bici-
cletă, tigrul cu covrigi în coadă, croco-
dilul. Regizorul a ştiut să dezvolte
„dramatic" acţiunea — nu in sensul
grav al cuvîntului, ci eu exuberamţa
binevoitor ironică a piesei. în înlăn-
ţuirea decorurilor şi a mişcărilor exista 1
o gradaţie bine gîndită, lupta dintre
crocodil şi elefănţel se desfăşoară în-
tr-un crescendo bine dozat, momentele
de divertisment — cîntecele, scenele
de virtuozitate păpuşărească — dau
echilibru întregului.
Cea mai importante contribuée la
spectacol o aduc însă mînuitorii. Q ţ i v a
din ei creează (nu este o exagerare)
adevărate personaje. Prostia grava,
impozantă a struţului (minuit şi inter­
prétât de Mihai Pruiinski), pedan-
tismul exagérât al pitonului (interpret
— Costel Popovici), sentimentalismul
aoru al girafei (Rita Stoian) sînt ele-
mentele unor fermecătoare caricatun
vii, care se nasc din mişcarea păpu-
şilor şi din expresivitatea vocilor. Cu-
ceritor este elefănţelul Brînduşei Zaita»
Silvestru. Ploaia de întrebări cu care
bombardează pe toată lumea are hazul
dezarmant al curiozitătii de copil ; bu-
curia cu care se spală chicotind, scîn-
cetele cînd este bătut, exclamaţiile de
uimire sau d e satisfacţie sînt sincere,
adevărate. Această sinceritate (s-ar
putea vorbi chiar de bogătia nuantelor
INSTlTUTUim
DE I S T O f i l ^
www.cimec.ro
psihologice just intuite) este uimitoare
tocmai fiindcă se asociază cu mişcarea
păpuşii. Rîdem şi aplaudăm fiindcă
trăim iluzia că păpuşa este vie, n e
încîntă ceea ce vedem pentru că, sub
ochii noştri, personajul fantastic şi
conventional trăieşte realmente. Inter-
preta-mînuitoare crede in ceea ce face,
se bucură de jocul păpuşilor, interpre-
tează cu dăruire ; ea posedă, cert, un
talent deosebit.
Spectacolul nu are cusururi care să
mérite atenţie. O rezervă — ţinînd mai
mult de gust, deoît de anume prin­
cipe — se poate formula. Artiştii de la
„Ţăndărică" au ajuns la perfecţiunea^
profesională : păpuşile sînt frumoase,
decorurile dovedesc ingeniozitate, mî­
nuitorii excelează. Cîteodată însă de-
săvîrşirea tehnică acoperă arta mînui-
torilor şi creează, în anumite momente,
o oarecare distanţă între spectatori şi
păpuşari. Atunci avem senzaţia că
admirăm complexitatea unei jucării me-
canice lucrate cu multă migală, dar nu
mai simţim contactul viu cu actul spon-
tan de oreaţie al mînuitorului nevăzut.
Faptul că în acest spectacol s-a renun-
ţat la partitura sonoră fixă, imprimată
pe bandă de magnetofon, a dat mînui-
torilor — cum am văzut — prilejul
de a-şi créa pînă la capăt personajele
şi în spectacol. Reprezentatii mai puţin
desăvîrşite tehnic, păpuşi mai puţin
spectaculoase, dat dincolo de care s e
simte prezenta păpuşarului pot să cap-
tiveze mai mult decît celé mai compli­
cate mnstrucţii mecanice. Pentru că
elf» încîntă nu prin abilitatea mecanis-
melor scenice, ci prin pulsaţia vie, fan-
tezia şi sinceritatea celui r>e care îl
simti mînuind păpuşa.
Ana Maria Narti
4 &♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦*♦♦♦♦♦♦♦♦♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦^

:: TEATRUL REGIONAL BUCUREŞTI

^&mvx*
P R E Z I N T A

I GRADINA CU TRANDAFIRI MATEIAŞ GÎSCARUL:

de ANDI ANDRIEŞ de MORICZ ZSIGMOND
Begia : traducere de
GEOEGE TEODOEESCU AL. ANDRIŢOIU şi AL. MAROŞI
Eegia : VLAD MUGUB
R A Z B 0 I UL
de CARLO GOLDONI ÎNDRAZN EALA
Eegia : HOEEA POPESCU
de GHEORGHE VLAD
POVESTEA Eegia : MIHAI DIMIU
ALEXANDREI S0K0L0VA
după VINOGRADSKAIA MIELUL TURBAT
Eegia : de AUREL BARANGA
I GEOEGE TEODOEESCU Eegia : DINU CEENESCU
PUNCTUL CULMINANT DRACUL UITAT
l de GHEORGHE VLAD
Eegia : MIHAI DIMIU de JAN DRDA
traducere de JEAN GROSU
Prim regizor artistic :
GEORGE TEODORESCU Eegia: DIKU CEEKESCU

J SPECTACOL ALECSANDRI („laşii'n carnaval" :

şi „Millo director")
Eegia : DINU CERNBSCU

V11TOARE PREMIERE
POVESTE DE IARNÀ de WILLIAM SHAKESPEAEE
^♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦Ht ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
www.cimec.ro
BI!IIBl!!B!!ran!IBIil!BlBI!l!B{1!!Bm!BI!!!B!MniX

TEATRUL DE STAT DIN REŞIŢA |

PEEZINTĂ
ÎN K E P E E T O E I U L S T A G I U N I I 19G3-1964
PREMIERE
AN CH ET A de AL. VOITIN
Eegia : PETRE SA VA RĂLEANU
Scenograria : OV1DIU MOŞIXSCHI

NU PUNEŢI DRAGOSTEA LA ÎNCERCARE - prelucrare

de GEORGE CARABIN după un scenariu
de BASILIO LOCATELLI
Eogia : DAN ALECSANDRESCU
Scenografia: OVIDIU MOŞI.VSC1H

PROMITE-MI CÂ 0 SA TE IUBESC
de SIDONIA DRÂGUŞANU
Eegia : EUGEN VAJVCEA

SABIA LUI DAMOCLES de N A Z I M H I K M E T

Eegia : EUGEN YANCEA
Scenografia: OVIDIU MOŞINSCHI

DOI T I N E R I DIN VERONA

de WILLIAM SHAKESPEARE
SALONUL 42 de s. A L I O Ş I N
RELUÀRI
0 FELIE DE LUNÂ de A U R E L S T O R I N
Eegia : IOSIF BÎTA
Scenografia: OVIDIU MOŞINSCni

DQAMNA NEVAZUTA de C A L D E R O N D E L A B A R C A ■
Eegia : NELI IURAŞOC-GHEORGHIU
Scenografia: OVIDIU MOŞIXSCUI
■!IIIBIIIIBlinBIIUBIIIIBUIB«ll!BI!UBIll!B!IIIBIIIIBIIUBI[llBH^
www.cimec.ro
 TEATRUL DE OPERĂ ŞI BALET AL R.P.R.
Din rcpcrtoriul stagiunii 1963-1964

OEDI P do George Enescu (libretul de Edmond Fleg, dupa Sofoclc)

RÂ S CO A LA de Gheorghe Dumitrescu (libretul de Gheorghe
Dumitrescu, după Liviu Rcbrcanu)
O NOAPTE FURTUNOASÀ de Paul Gonstantinescu (libretul
de Paul Gonstantinescu, după Garagialc)
LA PIAŢA balet de Mihail Jora
P R l C U L I C I U L balet de Zeno Vancca (scenariul de Gelu Matei
şi Oleg Danovski)
CALIN poem coregrafie de A. Mendelsohn (scenariul de
Tilde Urseanu, după Euiincscu)
FATA CU GAROAFE de GJieorghe Dumitrescu
(libretul de Nicolae Tdutu)
LOGODNA LA MÂNÂSTIRE do Serghei Prokofiev
MANON de Jules Massenet
F Î N T Î N A DIN BACCISARAI de Bons Asaficv
BORIS G U D U N O V de Modest Musorgski
MAEŞTRII CÎNTĂREŢI DIN NORNBERG
de Richard Wagner
FALSTAFF de Giuseppe Verdi
CAVALERUL ROZELOR do Richard Strauss

Viitoarele premiere:

IANCU JIANU balet de Mircea Ghiriac

(scenariul de Oleg Danovski)
M O T A N U L ÎNCÂLŢAT operapentru copii de Gomel Trâilescu
# (libretul de Tudor Muşatescu)

I. P. I. C. 5284 | 44.2
20(1
www.cimec.ro
 tt

www.cimec.ro