ptL

t e atrul
 COLEGIUL DEREDACŢIE—

Canll P E T R E S C U (profodinto). Simion ALTERESCU.

Aurol BARANGA. Margarota BARBUTA. Radu BELIGAN.
Mlhail DAVIDOGLU. Dan NASTA. Irina RACHIŢEANU.
Floriu TORNEA. G«orge VRACA
Redactor-»ei! Horia D E L E A N U
pj 0 38r:

l e a t r u l
OROAN AL MINISTERULUI CULTURII f l UNIUNII SCRIITORILOR D I N R.P.R.

noiembrie AH 19 5 6

Sotvele Aurorei 3
Al. KIRIŢESCU Morolo miroj al vromll ocelelo 6
Camll PETRESCU Propuneri onalltice . . . . 9
Tudor ARGHEZI liloto do papagol i Cu popuflle lui
Obraztov 12
Lascar SEBASTIAN Covo dospro Fedorico Oarclo Lorca 15

P. A. MARKOV Do la .Trenul blindot" la .Orelogiul

Kremllnulul' 23
Joeu or
V MOGLESCU J " ' '•'•' * l' droma de idel . 2 7

G. KOVĂCS Foro sufler . . . . 35

— Turneul lui Or. Monolescu la Viena 53

D I SC U Ţll
Regizorii tn faja textului dramotic
( M - n . l l . SADOVA. &.4f U S / I O ) . . . 59

A L
M1«IOSIF} Hlncsuntlow.es 67

Penclo PENEV Centenarul teatrului bulgor . . . 72

Andre BARSACQ Peisojul teatral froncez . . . . 77
— I. A. Zavadski i Viitoorea stagiune va fi
deosebit de bogatd . . . . 83

CRONICA
Morid DELEANU Semaforul e deschis 85
$ ( . ( • « Aa«- DOINAS - Intf« mwcA f i figufA ; U n
ipcctacol eu... m t l a n c o l i t ; Al. ". — „fott'tm amintif i-
\ot" ) Valanfin UTATTI — Moli«f « f i Scf ib« U T t a t f u l
din P i t t f t i ; f U . i « a G H I O t & H l U - Ri.cuf il« indfA*n«ln
cu ericc prcţ 86

Clor — obscur 96

fX.ufr
INSEMNĂRI Pag.

Rachi ALIALA — L-uda tur!fului; Anc.fo HAICAN -

Mugurii teatrului; R. C. — Mar:Ie preot; V. S. —
O teară la revittA 97

M E R I Dl ANE
Cilin P. FLOR'AN — Pictc romincfti pc tcenclc fovie»
ticc ; Teatrul nottru : o reveUţle . . . . 101
Şliri din
U. R. S. 5., Franta, R. P. Polona, Anglia, R. P. ChU
ne*A, Italia, Turcia, R. CchotlovacA, NorveaU, BeU
flia, R. P. V. lugotlavia, Grecia, Danemarca, S. U. A.,
Pakittan, Canada . . . . . 1 u •;
CALENDAR 111

Coperta : 7 ont Gheoryhli*

 jQivclc Aurorci
Freamătul creator at viilor dezbateri care miscâ viaţa teatralâ savietica te
uUmentează, \n ultimul timp, cu perspectlva sârbâtorlrii a 40 de ani scursi de la Marea
Revoluţie Socialistă din Octombrie. Stagiunea acestui an s-a deschis sub semnul
unei comunluni însufleţite a dramaturgilor si fâuritorilor de spectacote In vederea
intimpinării acestei mari aniversări. Chiar inainte de inceputul stagiunii, teatrele au
încheiat angajamente de colaborare cu scriitoril dramaturgi si de pretutindeni — dt
pc nemăsurata reţea teatrală a Uniunii — ne parvin ecourile febrilelor pregătirt ce
se fac in amintirea si pentru cinstirea acelel zi Intil dln douâzeci şl cincl pe care
poetul o cintă ca pe singura zi a cărei Iimpede luminâ n-ai nicl o treaptâ ca s-o
mal atlngi.
/. Prut lucreaza ta o cronică dramatică a cetor 40 de ani care au purtat popoa-
rele sovietice Pe arlpele gloriel. Simonov vrea să infăţiseze momentele mâreţe şi eroice
ale apărârii Moscovei in 1941 ţi află patosul potrivit versurllor cu care s-a hotărit s6
cînte armele şi pe oamenii acetor înălţătoare momente, în clocotut Marelui Octombrle.
K. Burunov vette si el lumina Marelui Octombrie învăluind trezirca la viaţă a
poporului turkmen...
1n aşteptările oamenilor de teatru si ale publicului, rodul acestor pregătlri
şi strădanii creatoare se vrea măsurat cu rodnicia acelui an — al zecelea de la revo-
luţie — care a dat teatrului sovietic si teatrului mondial dramaturgia clasică a unor
Vs. Ivanov, Treniov, Visnevski; fireşte, socotindu-se de ia sine înţeleasă, treapta call-
tativă, distinctivă, pe care o impune experienţa artistică dobindită de atunci, de la ei,
incoace.
*

Am vrea să desprindem din stirile de mai sus nu numai semnificaţiile aparente.

Evocăm astăzi — in al 39-lea an de cind au fost lansate — salvele de pe Aurora.
Ceea ce s-a petrecut acum 39 de ani, pe malurtle Nevei şi mai departe pe întinsurile
reci şi totusi clocotitoare ale pamintului rusesc, nu aparţine — ca izvor de învolburată
trecere la viaţâ — numai popoarelor scvietice. Vestea salvelor de pe Aurora a făcut
cunoscutâ întregii omeniri bucuria intrării într-o nouâ istorie. tdeile Marelui Octombne
au cucerit si pătruns zi de zi, triumfătoare, mereu mai adinc, în conştiinta sutelor
de milioane de oameni de pe glob. Succesele — pe toate tărimurile de activitate.

3
socială, economică, politică, ştiinţifică, artittică — dobindite de Uniunea Sovietică în
rastimpul andor tcurţi de la revoluţie, dacă uluietc ţi tperie pe cei care te angajaseră
altă datd intr-o zornăitoare, atatină dar neputincioată intervenţie armată, apar ca
xtmne pilduitoare şi încurajatoar'e chiar si în privlrile ţi cugetele celorlalţi — popoare
si oameni — care in afara hotarelor Uniunii Sovietice au izbutit tă rupă cătuşele
exploatării ori suferă încă strinsoarea lor.
Ce a fost acea admirabilă constiinţă revoluţionară din noiembrie 1917 ? O poate
oricine afla din nenumăratele amintiri, emoţionante, cite au fott povettite generaţiilor
mai tinere de către cei care au trăit revoluţia ţi anul cruntului dar gloriosului
tăzboi civil. Pentru oamenii de teatru, e pilduitor să pomenim numele lui Alexei Titov,
actorul care iniţiase in tatul tău natal Umantk, din regiunea Kubanului, un Teatru
îlosu — asemdnea miilor de colective teatrale cite te intemeiaseră pe atunci 'tn
vlocotul şi focul războiului civil. Numele lui ette citat în „Buletlnul Artei Dramatice",
ce apărea la acea vreme, pefitru felul erolc in care\ a căzut, infruntînd năvala bandelor'
albe, dupâ ce, o clipa înainte, animate cu glatul tâu, de pe tcenă, publicul de munci-
inri şi ţărani ai teatrului «âu..% £ pilduitor tă mai pomenim de Vahtangov : el educa
pe elevii tai actorl ţi intăminţa in ei tpiritul revoluţionar, folotind privelistea cenusie
fi ploioasă a străzilor Mbscovei, care se profila sub fereastra studioului său ti care era
populatâ de „oamenii cu arme", obotiţi de veghe ti luptă, dar statornic cu privtrile
incălzite de revoluţia ce tăvîrşeau.
Acest splrit revoluţionar a intrat în arta teatrului sovietic si a ridicat arta
teatrului sovielic pe treptele inalte pe care se aflâ.
Acest spirit revoluţionar, partinic — direct, proaspăt — netrecut prin filtrul
nici unei inhibiţii dogmatlce, ori falsificări vulgarizatoare, animă astăzi, la a 39-a ani-
versare si tn pregătirea cetiei de a 40-a aniversări a revoluţiei, viaţa si preocupările
omului sovietic, artistului sovietic. ln dezlegarea complexelor probleme ce se pun
astăzi oamernlor de artă, Maiakovski pare să fie, în acest sent al conştiinţei revo-
lutionare, prezent :

Trag poeţii la tirade,

bufonează bufonade
scriu de toate, ca să fie:
luptă, steag, oţel, redută
dar această vorbdrie
Revoluţiei — ce ajutâ ?
Revoluţia e simplă...
V#rsul de sirop, greoi,
nu-i de loc pentru eroi...

Revoluţia e simplă... Spre dobindirea acestei mari ţi incandescente simplităţi i

revoluţiei, se poartă astăzi în Uniunea Sovieticâ discuţiile privind artele — teatrul,
dramaturgia. In spiritul acesta, simplu si nealterat revoluţionar, se străduie drama-
turgii, regizorii, actorii şi se aţteaptă, întîmpinîndu-se aniversarea anului 40, urcarea
unei noi trepte calitative a artei realist-socialiste.

*
Şi la noi se resimte, in lumea oamenilor de teatru, o vie frămîntare, o teamă
de tirania viztunilor şi ingerinţelor dogmatice, în creaţia artistică, dorinţa de a merge

4
mai departe spre creaţia unor cit mai valoroase realizări. Regizorii caută cu febrilitate
premisele si condiţiile valabiîe indrăzneîii artistice; actorii se surprind căutind căile
care să-i deztege de chingile practicilor empirice si care să le aseze arta pe baze
ştiinţifice, fâră să le râpească prerogativele iniţiativei si personaiităţii îor creatoare.
Scenografii descoperă în reaiizăriie lor de pină acum că „realismui arhitectonic".
pentru care succesul si preţuirea criticii nu i-au ocoiit citeodată, i-a indepârtat totusi
de adevăratuî reaîism si de exigenţele efective aie teatrului. Ei revendică, cu o
formuîă doar aparent paradoxală, „reteatralizarea teatruîui". Cerinţa ior sparge
hotareie sferei artelor plastice din teatru. Despre necesitatea teatruiui — inţeîes ca o
necesitate de structură artistică — se arată pătrunsi si scriitorii de teatru. Recentul
prim congres al scriitorUor din R.P.R., abordînd probiematica noii dramaturgii romi-
nesti. a atins printre altele (problema omului contemporan in teatru, probtema actua-
lităţii în teatru, problema conflictului, a temei etc.) si probtema conexiunii intime
a textuîui dramatic ta eîementete scenice care o consacră.
Discuţiile pe care le poartă astăzi si probîemete pe care ie ridică oamenii de
teatru romîni vădesc fără doar si poate eforturite spre depăsirea unui stadiu. Nu
e iocul să pronosticăm la ce îimanuri vor duce aceste, strădanii. Ni se pare Inxâ
vrednic de subîiniat câ pasut înainte spre care tind artete teatrale romine se fare
in numele si pentru adincirea metodei realist-sociatiste, pentru netezirea drumutui
spre o mereu mal desăvîrsită expresie artistică, corespunzătoare variatetor si subtitetor
aspecte pe care le înfâţisează viaţa si fapta omutui contemporan.
S-ar cere ca, evocind azi ziteie Marelui Octombrie, si noi, cei care osirdim
— cu ampte si variate discuţil şi puncte de vedere — la dezvoltarea artei noastre
teatrate, să animam gindirea şi intenţiile noastre bune cu acei spirit revoluţionar
care străjuieţte, activ si proaspăt. eforturile artistilor din Uniunea Sovietică.
Căci şi pentru noi acea zi Intil din douâzeci şi clnci este, ca si pentru Maia-
kovski, o zi a cârel limpede luminâ n-ai nicl o treaptâ ca s-o mai atlngi.
 AL. KIRIŢESCU

Marele mira; al vremii aceleia

AJungl la o virsta cind Intoarceroa In trecut se impune cu necesitatea unei
confruntfirl cu tlnc Insuţl. Amintirlle nu-ţl repetă, atuncl, doar proprlile tale drumuri
sl zvlcnlri. Ele se deschid larg cuprinz&toare şi poartfi cu sine mel curind lumea si
vrcmea ta, decit pe tlne şi viaţa ta maruntfi... Am fost adesea solicitat de umbrele
acestel luml şi accstei vrani. Mai cu seamfi In anil din urmfi : clnd am putut s&
concep pe Mlchelangelo şi sfi reconstitui, alaturi de el, atmosfera involburatfi şi inaltfi
o Henaşteril ; cind ml-am vfizut Gaiţele ţinind, ffirfi Intrerupere, an de an, afişul
Naţionalului şi p&trunzind dln ce In ce mai adinc, mai r&splndit in ţarfi, intimpinate
cu mereu proaspfitfi slmpatie pentru biciuitorul lor de mulţimea an de an crescinda
a unul public nlci mficar visat altfidatfi ; In timp ce, sub condeiul meu ccrcau sfi se
eşeze pentru satlsfacţia artlstlcfi a acestul publlc nou şl entuziast de muncitorl şi
ţfiranl, personaje Inrudite cu el, aspiraţli şi mentalitfiţi propril lui.
Am fost, in aceşti din'urma ani, martor al unul zbor spre plscurl de a cărui
Lfitale de aripa m-am pomenit legat şi inalţat, eu şi, odatfi cu mlne, mulţl din
lumea şi vremea pe care, b&trlneşte, o numesc a mea. Alţll, din lumea şi vremea asta,
«u ramas Jos, Inapol, acolo In ieri. Şl mfi vfid azi, partaşul unei alte vreml şi unei
olte lumi — tinere, clocotitor innoltoare şi eroice — care transformfi In mine
nostalgla anilor apuşi, in prilej de scrutare lucidfi.
#
Lucrunle nu s-ou petrecut nicl deodata, nici la Intimplare. Schimbarea In con-
şliinţâ a inceput, imi dau seoma, in clipele marilor iluzil şi deziluzii cite au cotropit
ochii si inimile noastre In iureşul asasin şi dupfi incheierea veros pecetluita a pnmului
mficel mondial. Sc rupseserfi atunci, parcă, unele resoarte in gindirea noastră, in
felul nostru de a vedea şi Judeca, in purtarea noastrfi faţfi de viaţfi şi faţfi de rea-
litfiţlle dln Jur. Zic, purtarea noastrfi, Judecata noastră, gindirea noastra. Căsesc
necesarfi o precizare : noi eram scriltorii de bunfi credinţfi. Căci alături de scriitorul
care cauta, dezorientat, pentru sine şi pentru oamenl, un drum deschis şi o za>-e
lfmpede. colcfiia in nepasare, conformism, comoditate sau de-a dreptul in venalitate
şi arivism, fauna unei scriitorimi fără mesaj ori cu mesajul vindut. Pe aceştia, ştiu
hine, nu i-au tulburat prea mult contrastele şi problemele sociale ale vremii. Dedaţi
la mondenitate şi turn de fildeş, ei ori nu vedeau, ori priveau amuzaţi, ori promovau
cu scrisul lor vfirsarea de singe din Piaţa Teatrului Naţional, marea grevă din 1920,
ilegalizarea partidului abia infiinţat, prigoana comuniştilor, reprimăriie de la Lupeni
şi de la Grivita, teroarea şi parăzile legionare, dezlănţuirea celuilalt măcel mondial...

6
 Ei nu inţelegeau sau nu vroiau să inţeleagă substratul şi semnificaţiile acelor priveiişti
•si Intimplări de tristă amintira. Cu atit mai puţin inţelegeau să facă loc, in scrierile
'or, eroilor care le trâiau şi problemelor pe care aceştia năzuiau sâ le dezlege.
Scrisul lor, neatins de contingenţe, continua ptat şi molcom, ca in „timpurile normale",
să se ocupe de lumea şi scandalurile elegante ale saloanelor şi alcovurilor, pentru
desfătarea acestei lumi.
Semnificatia marilor intrebări sociale ce s-au pus, indată după primul război,
ne-a scăpat, nu-i vorbă, şi nouă, celor care nu eram 9! reTuzam sa flm „culturali"
in lnţelesul, chiar pe atunci, pejoratlv. Dar e imbucurător sâ vezi >»stAzi — după
iimpezirea atitor ape tulburi prin cite ai trecut, şi clnd se cerceteazâ cu atita serioa*a
aplicare ce a rAmas bun din asa-numita epocA dintre cele douA războaie —, e Imbu-
curător sfl vezi că macar punctele de pornlre ţi-au fost juste şi utile, dacâ soluţiite
-au fost rfltflcite si inoperante.
Mi-ar fi greu si. socotesc. nu e chemarea mea sfl stabilesc ierarhie de valori.
Dar cert e un lucru. Dincolo de orice scarfl de valori şi deosebiri de sttl sau preo-
cupflri, scnsul nostru, al majoritflţli dramaturgilor din aceasta amarn epoca, are 0
notfl comuna. El priveşte cu osebire la omul de rind — la vlaţa lul, la psihologla
lul. la necazurile şi micile lui bucurii ; cind priveşte la ranguri, la lurnea suspusA,
f.crisul nostru poartfl pecetea viziunii omului de rind : ironia ori scrlşnetul, sarcasmul
cri dispreţul. Dacfl a inflorit vrao dramaturgie in epoca noastră a bfltrinllor, aceasta
a fost 0 dramaturgie satirica. (A fost şi dramâ, dlncoace de satirâ, in aceastfl vreme ;
dar. tot aşa. o drama a straturilor de la periferia vleţli sociale, o dramfl a năzuinţelor
spre luminfl şi descfltuşare). Fireşte, ceea ce afirm e supus unui multlplu Joc al
nuantelor care porneste de la curajul rostirii rflspicate a cuvintulul, si de la forţa
*ie pătrundere in adincul problemelor. Dar, incfl o datfl : nu asta — şi nu plld^,
mai cu seamfl — intareseazfl. Cl faptul in sine : intil. deşi ispititfl de multe scoli >l
mode stagnante şi diversloniste, deplasarea inspiraţiei noastre spre realltatea rea'a,
spre viaţa omului — cum se zicea — cumsecade ; apoi, atitudlnea criticfl, uneorl vehe-
ment şi incisiv critică. la adresa asezArii sociale, a oamenilor si a moravurilor spe-
ciflce aşezflrii. Nu era propriu-zis o trâsaturâ distinctlvfl de esenţâ, in toate acestei.
Cind Rebraanu a scris Plicul, l s-a reproşat cfl a imprumutat mijloacele comice de la
Caragiale ; Musatescu a fost Invinovfltit de... caragialism ; Gaiţele mele au fost oslndif?,
printre altale, tot cu argumentul Caragiale. De la Plicul la Gaiţele şl dupâ, orice
comedie in care umorul spargea hotarul spumosuiui gratuit, pentru a ţlntul cu semnul
infamant al ridicolului false valori consacrate de regimul de leri, era nelntlrzlat intirn-
pinatâ cu reproşuri, invinuiri si oslnde, de publicul oficial ; mai totdeauna, cu
Caragiale — marele rAsturnAtor de valori — pq buze. Era un adevAr, dar şi ur.
omagiu nedorit, in aceste sentinţe ce se voiau dirimante ale acelul public, care socotea
cA poate minimaliza cu atributul vetustului ori, pe linla unor vechi rAstâlmAciri, cu
atributul vuigaritAtii, si pe Caragiale şi operele noastre.
Umor rasturnAtor de valori, mai just de nonvalori : dacâ am izbutlt, clt de clt.
i-a-1 practicam, am izbutit, cred, mult. Mai mult nu se putea. Nu se putea subiectiv
vorbind. Conştienţi cA aparţinem prin ce eram şi prin felul cum eram trataţi, stra-
turilor umane oropsite, eram totuşi prea legaţi prin educaţie de coordonatele morale
şi ideologice ale vremii. Nu ajunsesem sA pAtrundem din istoria acelor ani, declt
necesitatea infierarii nedreptAţii şi silniciilor, uneori şi necesitatea rAsturnani unor
poziţii ale hazardului — dar nu şi necesitatea rasturnflrii instituţiilor, principiului
de dominaţie a regimului. Indrept&rile pe care eram in masurA sA le preconiz&m
nu ignorau poziţiile de infruntare dintre clasa, dar ignorau caracterul de neimpAcat
al acestei infruntAri. Solutiile de compromis, aduse din condei, a căror artificialitate
0 resimţeam adesea noi inşine, apAreau de aceea precipitate in finalul pieselor noastre,
ca o dulcegarie conformistă, in care — in felul şi dupA croiala lor — nu credeau

»
7
irisi nici fotoliile de orchestrfi, nlci galeria. Asemenea soluţii erau insâ mai uşor
acceptate ln comltetele de lectură ale teatrelor — şl mai gustate de majorltataa
unul public care nu putea „suporta" mizeriile vieţii — declt soluţia faptului divers
cotidian, a lipsei de perspectivft, a dezamâgfrilor definitive, a gesturilor supremc.
*
Am scris rlndurlle acestea In preajma anlversftrii şi pentru clnstirea Marli
Hevoluţll Socialiste din Octombrie. Lumfnile ei se revarsă astăzl libere şi bogate» In
cugetele noastre. La izvoarele ei de luminâ ne-am adăpat In aceasta vreme, Hberl de
obscurantlsmul şi tearr.a care au Imbicslt pină mai acum 12 anl glndlrea, conştiinţa
ţi condelul nostru. Foloslm astfizi ca pe nişte termenl familiarl şi scumpl noţlunlle
splrlt de partld, popor, reallsm soclallst... Nu mal concepem arta In afara slujiril pro-
gresuluf, In afara Intereselor marl ale mulrimilor muncitoare, In afara mlslunll de a
oduca şi trensforma pe omul zilelor noastre In splritul patriotic al muncil pasnlce si
constructlve, pentru ffturlrea unel vleţl la temella cfireia stfi ca, prlncipiu demnl-
tatea umanfi.
O dramaturgfe noufi s-a nfiscut — cu toate anevolnţele sl potlcnirile oriciror
Inceputurl — ; ln ea cată sfi se eflrme ca erou nou de teatru, omul nou al zilelor
noastre. Froiecţfa acestul om Insfi, cu toate vlrtuţile, avlnturlle, credlnţele şi faptele
ce-l caracterizeazfi, a fost ridlcatfi, acum 39 de anl, de votbura revoluţlonară a Marelu!
Octombrle.
Nu e greu sfi desluseşti ln tot ce bucurfi astflzi poporul şl ţara — cu clte
b-au reallzat sl cu perspectivele cfitre care tindem — darurll-s Revoluţiel. Dar şi
întoarcerea in trecut Imi revelfi deodată lumlnile Hevoluţiel In tot ce a rfimas valabil
din clte am aşternut pe hlrtie In epoca de cAutfirl şl rfitftcire, trftltfi intre cele doua
praguri ale rfizboaielor. Scrisul nostru ni se aratfi deodatfi aflat sub semnul marelul
mlraj al vremil aceleia : „experienţa bolşevlcfi". Aceastfi „experienţft(" n-a insufleţit
doar braţul sl pleptul comunistului, despre exlstenţa cftrula dacft ştiam ceva, despre
faţa şl lupta cAruia bănulam prea puţin. „Experlenţa bolşevica" a stimulat scris il
nostru — chlar dacA nu conştient, chiar dacfi indirect — la Indrftzrtealft. La IndrAz-
neala de a rezlsta puzderlel de şcoll şi mode aşa-zis Innoitoare, pentru a prelua
de la Caraglale — de la buna noastra tradiţie realistA, asa vetustA şi vulgarA cum
era taxata — forţa ataculul nostru satlric ; indrAzneala de a prlvi ca pe un personnj
şi de a mlnglia pe omul cumsecade şl necAJit al strAzII ; indrAzneala de a opune
slmplltatea şi curfiţla lui de caracter, dezmfiţulul şi infatufirii „personalitfiţilor" cu
nume sonore de la CamerA şl dln saloane ; Indrazneala de a lua In rAspAr lumea
acestor peisonalitfiţl şi de a IngAlbenl — cu umorul nostru — risul lor. DacA scrlsul
nostru a izbutit sA şubrezeascA clt de clt pledestalul lor social şi politic, aceasta
s-a datorat, poate fArA ştirea noastrfi, dar cu certitudfne, ecourllor lui Octombrie 1917,
rare au iscat şl la noi, ca pretutindenl In lume, acel irezistibil miraj al izbfivirilor de
rele, mlrajul revoluţiei socialiste.
Am convingerea cfi nu greşesc. Dovadfi, operele noastre de atunci, intrind astfizi
in patrimonlul revoluţionar al poporului. Dovadfi, scrisul nostru de azi care, închinat
ffiră aprehensiuni şi ffirfi dibuiri aşezfirilor revoluţionare, nu-şi reneagfi ci. în bunâ
parte, se continufi din ceea ce a fost bun şi de bunfi credinţfi ieri. Dovadfi, aplecarea
mea bfitrineascfi asupra trecutului, patrunsa nu de aburii nostalgiilor sterile. ci de
bucuria de a regfisi luminile Revoluţiei din Octombrie încfilzlnd nu numai strădaniiîe
de amurg ale scrisului meu...
 CAMIL PETRESCU

Lsespre unele probteme

Propuneti analitice

Arătam in articolul din număruî trecut al revistei, de ce a fost firesc ca nefe-

ricita concepţie despre „scenariul literar", după care un scenariu trebuie să-si dove-
dească însusirile artistice neapărat la lectură si să fie judecat după insusirile
lui „literare", nu putea duce decit la insuocese în serie, sfîrsite intr-o fundătură fără
soluţie. Dar subliniam cu acest prilej ră nu gâsim mai fericită nici concepţia care a
dominat, după cit se pare, la „Consfâtuirea creatoriîor in cinematografie", aceea a
scenariuiui de resort regizoraî, a textului pretext pentru exerciţii regizorale în cinc-
matografie. Ca si in teatru, si in realizarea filmuîui se impune primatul textului.
Nu ne-am închipuit nici o clipă că prin asta am îămurit datele problemei. De
altfel, gindul nostru nu a fost decit o expunere aporeticâ, în realitate o invitaţle
la discuţie. Condiţiile tehnice in care apare o revistă iunară nu ne-au ingăduit să
asteptăm eventuale obiecţii ţi propuneri, ca sâ stim in ce puncte ale malului bate
eventual sivoiul discuţiei, pentru îndrumarea ei mai departe. Ne mulţumim de aceea
cu un material indirect, insă interesant ca date, care ar putea sâ stimuleze feturite
observaţii. în „Gazeta literară", unul dintre fruntaşii criticii dramatlce de azi, Vicu
Mindra, publică, în cadrul unei serii, un articol „Despre caracterul scenic al dramei",
care ni se pare interesant. O discuţie nu e dialectică, dacă nu dă locul cuvenit ter-
menilor iniţiaii, dacă afirmaţiile îuate in consideraţie nu isi păstrează faţa proprie.
lată de ce vom urmări mai de aproape firul esenţial al expunerii făcute de confratete
nostru. Vicu Mîndra aminteste din capul locului formula lui Thibaudet, critic literar
de mare reputaţie in Franţa dintre cele două războaie, formulă „care proclamă supe-
rioritatea spectacoleîor intr-un fotoliu" asupra celor din sala de teatru. „Thibaudot
deosebea astfel In literatura dramatică... teatrul-teatru, de reatrul-literâtură... Teatru-
lui-taatru Ii refuza orice legâtură cu literatura... I.âudind „teatrul-literaturâ" al lui
Lenormand, criticul subliniază ca pozftivâ construcţia epicâ, de roman a pieselor
acestuia, adică tocmai divorţul afirmat cu legile genului dramatic..."
Thibaudet era în mare măsură un erudit ţi un pervertit al literaturii, ,jde la
chose littăraire", fărâ prea multă sensibilitate pentru harul artistic. Preferinta pe care
el o acorda lui Lenormand faţă de Marcel Pagnol arată că între contemporanii săi,
privirea criticidui se ptimba confuză. Urmaţii indirecţi ai lui Thibaudet sînt cei
care gustă cu poftă acel hibrid care este „scenariul literar". Puţin înainte de răz-
boiuî ceiălalt, trâia în Franţa un autor dramatic foarte subţire, care scria piese

. 9
«.rezute foarte intelectuale ţi erau foarte preţuite de esteţii timpuiui său. Se numea
Francois de Curel şi este astăzi tot atît de puţin jucat ca şi Lenormand cel preţuit
de Thibaudet. Fireste câ Vicu Mîndra nu e de părerea lui Thibaudet. „El avea desigur
dreptate atita vreme cit nega valoarea literară a teatrului meştesugăresc, redactat
cu verva superficială şi bazindu-şi succesele exclusiv pe lovituri de teatru pregătite
cu mâiestrfe".
Aci, termenul „valoare literară" ar putea să ducă la confuzii. Ar putea să
apară ca o intoarcere la „teatrul-literatură". Confuzia este numai terminologică şi
n datorită faptului că, in decurs de două mii cinci sute de ani, Teoria Artei nu a
izbutit să detcrmine nici unul dintre termenii folosiţi în discuţiile despre artă.
Vicu Mindra, oţa cum este tradiţia, gindeşte „literatura" ca un gen artistic, iar
poezia, romanul, hteratura dramatică etc. drept speciile lui. Am spus „etc", fiindcă
±1 critira (literară, plasticâ, dramatică, muzicală, cinematografică, iar etc.) sînt tot
rpecii literare. Numai că această concepţie ingăduie oarecum ca punctul de vederc
<tl lui Thibaudet si al partizanilor „scenariului literar", gonit pe usă, să se
intoarcă pe fcreaslră, calităţile esenţiale ale teatrulul trebuind să coincidă cu ceîe
titurarc (stil. frumuseţea llmbii, erudiţle, farmec, „origlnalitate" etc).
Ttnărul critic insă, datorită bunului simţ transcedental al culturii, cit şi pro-
priului sâu bun slmţ, depaşeste dificultatea, si o depăseşte aşa cum s-a făcut tot-
dcauna în doua mli cinci sute de ani, sărind de pe linie cu seninătate comodâ.
Citind pe A IV. Schlegei si pe Belinski, d-sa scrie:
,,Am vrea astăzi sa precizăm, tocmal fnptul câ valoarca literaru (?) a operei
uramaticf este eondlt,ionatâ nebănult de niult tocmai de virtuţile sa!e scenice.
Intr-adevar, cum putem sa discutam valoarea unei piese fâră a ne opri asupra
profunzlmii caractorelor sale ? Şi cum putem doblndi succese in analiza caracterologica
a personajelor. I.U.I a judeca intensitatee şl valabilltatea confllctului in care se lim-
pozesc tiasfiturile erollor ?"
Dcstgur, dificultatea a fost depăşită, dar privind cu atenţie formularea d-sale
despre „virtuţile scenicc", nu putem să nu bâgăm de seamă că „profunzimea carac-
terelor", prccum si „intensitatea şi valabilitatea conflictului" sint „virtuţi" care se
cer si romunului, şi filmului. (Lăsăm de o parte alte două-trei „virtuţi", ca:
„atmosfera specifică, logica intrărilor si ieşirilor din scenâ" şi „nervul dramatic",
deoarece in zona asta formularea ni se pare grăbită ţi ar merita o discuţie apropiatâ,
pnmejdle fiind sd ne depărteze de punctul de vedere al „Primatului textului", care
>:■ sprijinlt de Vicu Mindra cu aceeasi hotărire ca ţi de noi).
Ceca ce ni se pare sigur, e insă că aceste „virtuţi" sint şi ale filmului, şi ale
romanului. Nu sint. cu alte cuvinte, „specifice teatrului", mai bine zis dramei. E de
netăgăduit cu un roman bun ca şi un film bun se întemeiază pe caractere puternice
ţi conflicte intense, in zonă superioară. Şi atunci, ce este propriu teatrului ţi ce
e propriu cinematografului ?
Cu aceasta, revenim insă la discuţia incepută in numârul trecut qj revistei.
Primatul textului nu poate ft pus in discuţie nici în regia teatrală, nici in regia
cmematografică. Textul este cel care reprezintă creaţia propriu-zis: caractere, pro-
bleme şi conflict intens. Chiar atunci cind e vorba de un scenariu oral. Ne gîndim
tidică la unii regizori mari care au lucrat de-a dreptul, fără scenariu. regizorul creind
scenariul pe măsura turnării filmului.
Dar atunci, se pune iar întrebarea cu care încheiam data trecută. Ce rămine
regizorului în ambele imprejurări ? Care e contribuţia artistică a regizorului in
teatru, "m cinematograf ?

P. S. Intte. timp ni s-a dat prilejul să citim în „Film", publicat pare-se inte-
gral, chiar referatul „Consfâtuirii... creatorilor în cinematografie" redactat de un

10
grup de creatori. El confirmă bânuiala inspirată de cele două articole, citate in
numărul trecut, detpre unele grave confuzii teoretice. Se impune tn mod cu totul
dogmatic un citat nefericit (pare-te trunchiat) din părerile marelui regizor sovietic
Eitenstein si de aci erori contecutive. Din fericire insă, ţi aci, bunul timţ dar mai
■ales ceea ce am numi un admitibil inttinct de conservare si progret al filmului
romlnetc biruie. E atit de pationat, de viu si de documentat aceit referat că dacă
n-ar fi confuziile teoretice am tpune că este excelent redactat. Et lată să te vadă,
că mai mult decit in celelalte imtituţii creatoare in artă, proolema no. 1 In cine-
matografia romineatcă ette problema conducerii. La Teatrul Naţionat Ae pildă succc-
siunea cauzală in creaţie poate fi (in mod provizoriu, impropriu si pinri la urmâ cu
scadenţâ pericutoasă) următoarea: actor-regizor-director. Dacă al actori buni, regi-
zorut face dittrtbuţia şi nu-si mai bate capul, iar directorul se lasă in seama regi-
zorilor lut. Dar in cinematografia romineascâ n-ai actori care să duca totul pc
umerii lor. Aci conducerea trebuie tă creeze tuccetii: tcenaristi, regizori, actnri.
E neapărat necetară o conducere aptă tâ vadd ţi tă deoiebeascâ un scenariu auten-
tic, sâ selecţioneze regizorii care la rindul lor trebuie sâ creeze actorii necetari,
cum au făcut toţl marii regizori în iitoria cinematografului univcrtal. Unii dintre
acestia au ţtiut să lucreze cu actori medlocrt, folotindu-le abil deţectele, dar au
ţtlut. Cu alle cuvinte, ai conducere, ai cinematografie rominească. N-ai conduceru,
realizezi ceea ce s-a reatizat pină in ultimul timp. Dar cei care, pe lingă alte
<mportante rătpunderi, au si răspunderea dezvoltării culturii romineştt, ca sl poporul
muncttor vor mai mutt decit atit, mult mai mult.
 d«? papagal
TUDOR ARGHEZB

C u păpuşile lui Obrazfov

E-adevArat, cerutA şl r i s f l ţ a t i ds fetlţe, şi preferatA, păpuşa Indicâ incA dln-

leagflnul de pruncA al viitoarei femel Instinctul de mama. E adevArat poate că
pApuşa dln vitrlna cu cadourl derivA dln ancestralul fetlş. E adevArat şi cA pApusa e o
JucArie. Multe slnt adevArate.
Dar mal poate fl sl altceva adevArat, cA provlzoriu, omul, renunţlnd la con-
servarea madularllor lul In mumie, şl-a creat un semen rezistent şi nemurltor,
fraged, pur şl incoruptibll. Il trebuia poate naivulul şf o consolare, o icoana care
sfl-l aparţie lui, croltA de mllnile lui, fflrâ colaborare cu acela care-1 zămislise pe el
dln ştofa noroiului frAmlntat. PApusismul omulul a mers, de la cfrpA, şl la statuie
— auzi dumneata ? — la marmurA, la bronz ! Fantoma de carne se eternlzeazA !
SA n u - ţ l faci ţie chip cioplit a, fost o glumA de Blzanţiu ortodox, omul şi l-a fAcut
cloplltul sl cul dalta şl cu pensula şl cu manuscrisul, cuvintele flind relative şi a
clopli mal lnsemnlnd şl a gmdf : verbele se imprumută.
Este, intr-adevAr, adevArat cA lumea caldA, de carne şi graţli, amestecatâ
Intim cu ea. trAleşte Intr-o lume de papuşl artlficiale, pApuşile frumoasa ale dra-
uostel flindu-l de mult plAcute, llpite de sufletul şl simţlrea bietulul om.
PApuslle dln notele de-acl slnt numai de postav, mâtase. catlfea şl cllţ. obse-
dante, lnmul(ite şi devenlte probleme. Proprietatea lor esenţlalA e cA tac ca pAmlntuI,
ca larba, ca floarea, ca pAsArile, ca peştii şi cilnil. NiclodatA nu s-a putut auzi leo-
pardul de pluş debltlnd InsanitAţile omulul limbut.
Omul se indrepta tocmai cAtre pApusA, cAtre tAcere. cind ajutat de tiparniţâ,
incepuse sA scrle, şl a plerdut singurul moment potrivit pentru a renunţp la o m i -
leticA şi elocinţâ şi a râmine retractil. PApuşile pe care le intilneşti prln casă, uitate
de copiii ajunşi la maturitatea dispreţului juvenil, te turburA, inocenţa privirii lor te
urmAreşte fixA, te cerceteazA. Ele se uitA, ştiu despre tine ruşinile pe care le ascunzi.
te scruteazâ faia sA te admire, refuzA să inţeleagă, sA se explice, sA se apare sau sa
'icuze, — ca stelele, ca apele, ca lumina. N-au bale şi sudoare, de-abia miros a niţel
clei şi niţel busuioc. Fericitele. nu se istovesc şi nici nu gindesc ! Am acasA un
portret de papuşA iscâlit Tonitza, proaspAtA, curatA, uimitA neintrerupt.
Am intrat odinioarA in trei ateliare, unul de pApuşi, lînul de viori, unul de cea-
sornicar : cite o micA vecie şi cite un mister in fiecare. Nu m-am simţit decit tfl

12
 marile biblioteci, goale, fflrâ cititori. atit de bine, ca in aceste vrfljitorii, In care se nasc
oamenii minusculi, se incearcă armoniile ecoului fragil şi se reduce timpul la un tic-tac.
Cite un Dumnezeu de om, de-al nostru, cocoşat pe materiale şi scule, scotea cite o
minune noufl, ai fi putut spune din nimic, din vasta depArtare dintre osirdie şi rezultat.
La, Moscova am stat cite 3 ore in teatrul de pApuşi al lui Obrazţov. Acest profet
•a realizat lumea visatâ de filosofle şi teatrul care va rAmlne sA exprime viaţa inte-
rioarA, secretA, clnd fllmul o sA alunge.de pe scenă pe autor şi actor, care Joacâ puţin
şi grăiesc prea mult. Spectacolul adevărat degenereazfl tot mai cumplit In tirade si
dezbateri de tribunal şl in psihologii falsificate. Emoţiel nule 1 se substitule surogatul
disparat al unui text, de obicei medlocm şi al unul decor trebuind numai lndicat,
zugrflvlt ca un scop In sine. Obrazţov nu e un om de toate zllele : departe de asta.
Marele compozltor de ging&şil cu substrat a fost un actor, un bun actor, ostanlt de
monotoniile dtntre idllfl, flagrant dellct şi concublnaj. Cfluttnd un adevflr In teatru
l-a gasit la pflpuşl. El joacfl pApuşlle cu o crispare de sentiment ln flece atltudine
şi gest. Caricaturile lul geniale trAlesc adlnc. PApuşa dlrectorulul de scenA iese m
program dupA fiecare fragment de spectacol, In frac, şl gura lul de broascA splrituală
anunţA ce urmeazA. SalutA, pleacA şi reepare. Doufl pflpusi de valeţl aduc planul dln
oulise, ca sA clnte cu dagetele usoare pianlsta blondfl, subţlre, diafanfl şi dln gttlejul
gargarizat In tremolo pe masurfl, prlmadona obezA. maurA şi ochioasA. Prestidigltatonil
e sublim. El face sumedenii de nimicuri simbolice, pe care scamatorul celebru nu ştle
sfl le joace. CAţeil pApuşl se plimbfl adevflrat pe marglnea rampel de velur, Intr-o
distribuţle variatA la nesfirsit In multitudinea ei.
Caracterlstica de interes artistic a pâpuşilor e In general miscarea strimbA, nsfl-
reascA şi voitA, specificA personajelor In acţlune. O pApuşA care ar reproduce pe actorul
normal n-ar avea nici o personalltate. PApuşlle Joaca. pe de o parte ţeapAn sl pe de alta
•cu o elasticltate de-a curmezişul. Obrazţov trebuie sA fi studiat sArlturile anapoda
.ale lezllor, copIIArla stlngace, tremurul, aplecarea lanurilor de sp(ce-n vint, mersul
de-a'ndArAtele, trezlrea din somn, omul beat, suficianţa lnglmfatA a curcanulul. PApu-
şeria lui e un lirlsm şl o satlrA. Perfecţiunea dellcatA a Joculul, InAIţatA pinA la firl-
mitura de nuanţA e cu neputinţâ de obţinut pe scena .şi in fllnţa actorllor actorl.
Scenele se mişcA deasupra unul gol nevAzut ca de orchestrA, ascuns inlAuntrul
unei loji care ţine cit fundul sAIil, şi deasupra cârula se petrece repertoriul. Cor-
tlnele opace alterneazA cu cortinele transparente şi culorile degradate ale atmosferel
sint estompate ca in pastel. Publicul pArAseşte sala cu pArerea de rAu cA dupA ce
•obosesc şi pâpuşile, si manipulanţii, inviziblli, excelenţi artiştl, nu dureizA spectacolul
pinA la zluA, plnA a doua zi la prlnz — şi sint in public, printra ruşii care constltuiesc
inasa spectatorilor de fiece searA, compactA, toate neamurile din Europa, entuziasmate
de opera lul Obrazţov. E un Paradis dantesc, tipArit cu litere minuscule, o ediţie a
lliadei şi Odiseiei, microscopicA, pe hlrtie de ţigare, pentru buzunarul de jiletcâ.
Deprindere simpaticA, la finalul spectacolelor din Moscova, cind sflrşindu-se spec-
tacolul, orice spectacol, artiştii se prezintA in front dinaintea draperiilor care inchid
jscena, publicului, ca sA-I mulţumeascA printr-o InchinAciune cA t-a urmArit. Insufle-
ţitorii pApusilor lui Obrazţov, aşezaţi la rind, de minA şi in braţe fiecare cu pâpuşile
pe care le-a anlmat, meşteri subtili şi dibaci intre ei cu o colegA, în salopete şl cu
braţele nude, care de care mai frumos, primesc ovaţiile, meritate la superlativ.
Nu ai fi bănuit câ de la Vasilache jucat deasupra unei perdele roşii la Moşi,
intr-o baracâ de pinzA, unde un ginere şi o soacrA se bAteau în capetele de lemn cu

13
ciomagul, drept orice dramă, comedie şi haz, păpuşa ar fi putut sfi ajungfi artista unef
arte mari in plină ascendenţfi. Poate că şi teatrul „Ţfindfirlcfi" ar insemna o evoluţie
la Bucureşti, dar numele de cumnat de circiumfi şi mahala pe care-1 poartfi şi care-i
necesar sa fie schimbat, nu-ţi lasă conştiinţa sfi te duci sfi-1 cunoşti.

O foarte interesantfi tendinţfi, schiţatfi fortuit in balet, s-a manifestat uneori

la noi in jocul intenţionat rigid al dansatoarelor, ln miscări rupte, de pfipuşfi. Văzut
cindva ln spectacolele Capsali-Mitiţa Dumitrescu, era de aşteptat sfi se arate intr-un
program mai amplu organizat. Dansul ar putea să scoatfi din gesticularea amorfa
ţi nâtingă efecte de frumuseţe substanţfalfi. Dezarticularea membrelor şi dezlinarea
ritmului, studiat din punctul de vadere al descompunerli verticalei şi curbei, cugetată,
ar adfiuga la Indatfnetele „poante" şi la savantul „grand ecart" repetate la nesfirşlt,
ca nişte mari modele de un clasic venerabil şi Invechit, mljloace de expresie inedite.
In entetlca elegantfi a coregrafiel, slnteza, dacfi vine vorba, a tuturor artelor intllnite
intr-o cllplre db ochl.
La o demonstraţle oficialfi pentru amatori, maestra de balet Vara Proca a dat
cu ansamblul dumlsale, lntr-un şlr de poeme ale cadenţei plastlce, adecuatfi la Inflexiu-
nlle de sfilcil ale amforel omeneşti, o plldfi a farmecului, ondulat cu pasul, coapsa,
braţele şl grumazul, al formei nellniştlte. Intre schlţele sale de sugestie sl .intuiţii de
Tanagra, maestra I'roca, exprimfndu-şi valenţale artistice variate, a realizat şi prive-
llştea de frlngere, destramare sl urzire din nou a pfipuşii. Iluzla, sugestia, schema
ţl umbra : ultimul cuvint fn ceea ce se numeşte artâ.
 LASCAR SEBASTIAN

Ceva despre Feclerico Oarcia Lorca

Vorbim Indeobste despre „dramă" şi „dramaturgle", despre „teatru" şl „spec-
tacol". Şi uităm aproape cu desâvirşlre de poezia dramatică. Poate unora o sA te
vina greu sa creadA : cu toate astea, teatrul — dacA-şl Impllneşte misiunea — este
poezie.
De cite ori Insa ne vom aminti de Federico Garcia Lorca — „poetul natio-
nal al Spaniei", cum 1-a numit criticul Damasso Alonso , poetul „lubit de popor ca
o chitarâ", cum a spus despre el Pablo Neruda — de atitea ori ne vom amlnti
implicit şi de poezia dramaticâ.
Şi, iatâ a venit prilejul sâ ne aducem iar aminte de Federico Carcia Lorca.
S-au scurs 20 de ani de la uciderea lul de qătre franchişti, cind poetul abia Impll-
nise 37 de ani. Era ln august 1936. Aproape de Cranada, unde isi durase un adâpost,
Carcla Lorca isi termina puternica dramâ Casa Bernardei Alba 9! plânuia o nouâ
piesA : Dărtmarea Sodomei. In vremea asta, de vreo zece zile, rAzboiul civll se dez-
lânţuise. Franchistll — prin surprlndere, ca furli — invadau sudul Spaniel, sprljlnlţi
de armele lnslngerate ale lui Hitler şi Mussolinl. Ţinta lor : rAsturnarea guvernului
republlcan de la Madrid si instaurarea regimului fasclst, cu lntoarcerea la lnte-
gralele privilegll ale latlfundlarilor, marilor industriasi şi ale bisericii. PinA una-alta,
printre primele „acte de bravurA" ale nAvAlitorllor — furtisagurl, Inaendii, vio-
lurl, asasinate — a fost şi arestarea poetului. Insa I s-a facut favoarea de a nu fi
indelung reţlnut in Inchisoare : scos repede din beci, poetul a fost executat undeva,
pe o şosea, nu departe de Granada lui natalA. Iar In Granada, cArţile lui, grele de
o pasionatA iubire de patrie, i-au fost ars* in piaţa Carmen.
E bine, mai Intli, sA reţinem citeva mArturisiri ale poetului, dln care se des-
prinde conoepţia lui despre dramA şi teatru.
La 8 aprilie 1936, deci numai cu citeva luni inainte de asasinarea lui, Federico
Garcia Lorca raspunde unui Interviu pe care ziarlstul Felipe Morales i-1 ia in gazeta
„ApArAtorul Granadei". IatA intlia lui mArturisire :
„Teatrul a fost totdeauna vocaţia msa. Am inchlnat teatrulul nenumArate
ceasuri din viaţA. Am o concepţie despre teatru, intr-un anumit sens, personalâ şi
rezistentA. Teatrul nu-i altceva decit poezia care se inalţA din carte şi devine
umană. Devenind astfel, poezia vorbeşte şi ţipA, plinge şi deznâdAjduieşte. Teatrul
pretinde ca personajele care apar pe scenâ sA poarte un costum de poezie, dar sA
lase sA li se vadA oasele, şi singele. Personajele trebuie sA fie atit de omeneşti, atit
de cumplit de tragice, atit de puternic legate de viaţA şi de clipA, incît sA-şi poată

15
t
arfita toate trfidfirile, incii sfi ne lase sfi le cintfirim durerile şi să simţim cum de pe
buzela lor ţişneşte toata forţa cuvintelor Ior pline de dragoste sau de dezgust.
Ceea ce nu mai poate continua este supravieţuirea acelor personaje dramatice
care urcfi azi pe scenele noastre, cfilfiuzite de insâşi mina autorilor lor. Sint personaje
gâunoase, absolut vide, a căror jiletcfi te lasfi sfi ghiceşti doar un ceasornic care a
stat, un schelet fals, artificial sau scirnăvia unei miţe pe care o descoperi prin
poduri. Astfizi, in Spania, cea mai mare parte dln autori şi actori ocupă o zonfi abia
Intermediarâ. Se scrie teatru pentru publicul din lojl, iar parterul şl galeria sint
Ifisate nesatlsfficute. Sfi scrll pentru loji, e luorul cel mai trist de pe lume. Publicul
care vine la teatru rfimine frustrat, şi publicul virglnal, publicul ingenuu, adicâ
publlcul popular, nu Inţelege de ce I se vorbeşte despra probleme pe care el le
dfspreţuleşte In conversaţla lui cea mal banală..."
E limpede. Dupfi opinla poetulul — exprlmatfi atlt de Inflficfirat, atit de
pâtimaş — teatrul e poezle. Insfi nu o poezle abstracta, „absconsâ", pornind de la
te mlri ce asoclaţil zfimlsllte de o mlnte rAsturna£A ori de bravada cu orice preţ a
unul poet snob ce se complaca in a se falsifica singur. Ci poezie umanfi. Poezie
dovenlta om In carne şi oase. Poezle puternlc legatfi „de vlaţfi şi de clipfi". Aceea care
va exprlma durerlle sau trfidfirlle, dragostea sau dezgustul omului. Ceelaltfi „poezle"
— „scrlsd pentrul lojl" — trebuie alungatfi dln teatru, ca o intrusfi netrebnicfi.
Intr-alt loc, Garcla Lorca declarfi cu tfirie, ca pe un lucru ce respinge orice
contradicţle :
„Poporul care nu se foloseşte de dezvoltarea teatrulul sfiu — acela dacfi
nu e IIII .1 un popor mort, nlci departe de moarte nu-i.
Tot aşa, tea,trul care nu se armonizeazA cu bfitfiile pulsului social-politic al
ţ,âril lul, nu vede armonia culorllor In pelsajele ei, nu rfispunde ca un ecou frfimin-
tarllor poporului sfiu, nu pAtrunde In splrltul lul, nu plinge cu lacrimlle lui şi nu ride
cu rlsul lui — asemenea teatru nu ere dreptul sA se numeascA teatru ; e un
club pentru cartoforl, orl acel lAcaş unde — ce poete fl mai groaznic declt asta ?
— iţi omorl timpul."
E şi mai limpede. Da, de bunfi seamfi, teatrul este poezie ; da, teatrul este
anume acea poezie care „se lnaltA din carte şi devlne umanA" ; insă nu poate fi
umanA dacA nu se armonlzeazA „cu bAtAlle pulsului social-politic al ţArii".
In sffrşlt, pentru a ne face o idee completA despre pArerile pe care Garcia
Lorca le are asupra poezlel drametice şi teatrulul, sA desprindem clteva rlnduri
din prologul rostit de „Autor" la Nemaipomenita pantojăreasă: lmprejurarea cA
deseorl teetrul se transformA In casA de comerţ sileşte poezla sA ocoIeascA scena
in cfiutarea altor sfere. fn care publlcului nu I se mai pare straniu cA, de pildA,
copacul se preschlmbA in nour de fum, iar din trei peşti se fac, prin dibficia miinii
şi a cuvintului, un mllion de pesti cu care mulţimea işi potoleşte foamea.
Autorul a hotArlt sA facA dintr-o simplA pantofAreasA cu temperament focos
eroina sa principalfi. Peste tot de-a lungul comediei, trfiieşte şi respiră imaginea
poeticfi : numai câ autorul a Imbrficat aceastâ imagine In rochie de pantofăreasn,
intipârind piesei sale caracterul unei fabule sau al unei romanţe populare.
Publicul sfi nu se mire de năbădfiile pantoffiresei ori de apucăturile ei sAlbatice,
căoi ea se aflA in veşnicfi luptfi şi cu realitatea care-o inconjoară, şi cu fantezia,
cind aceasta devine realitate".
E vorba, deci, ca poezia dramatică — devenită umană, legată de viaţfi şi de
clipă, armonizată cu bâtâile pulsului social-politic al ţArii — să nu se mfirginească
a exprima raalitatea umanâ aşa cum ni se inffiţişeazA ea zi de zi, ci s-o transfi-
gureze poetic, cu mijloacele fanteziei artistice, aşa ca in Testamentul poetului
Tudor Arghezi :

16
•
 ...Eu am ivit auvinte potrivite
Şi leagăne urmasilor stăpini.
Şi frâmîntate mii de tăptămîni,
Le-am prefdcut in visuri ţi-n icoane.
Fâcui din zdrenţe muguri si coroane...
Da, imagini poetice : visuri şi leegăne, muguri şi coroane pentru „urmaşii
stăpini", — şi „un milion de peşti cu care mulţimea sâ-şi potoleascâ foamea".
foamea de ideal. Poezia dramatica va să desfăşoare veşnica luptâ a omului cu ren-
ditatea care-1 inconjoară, intru atingerea „fanteziei" sale, adicâ a dorurllor, ţelurilnr.
nâzuinţelor sale spre mai bine. Şi odata cu preschimbarea fantezlei in realitate. lupta
se va duce mai departe impreună cu insăşi această fantezie, tocmai fiindcâ a devanlt
realitate. Nu este oare aceasta, in esenţâ. procesul propâşirli alcătulrllor umane ?
Iată, pe scurt. teoria lui Federico Garcia Lorca despre poezia dramat'câ si
despre teatru.
Insn cu ce mijloacfe a izbutit poetul sa dea viaţă artlstlcâ acestel „teorii".
Intr-o operâ care i-a adus popular.tatea şi nemurirea ?
Opera lui Federico Garcia Lorca — şi cu deoseblre oprra lul dramatlcâ —
Işl trage seva dln „marile tradiţil ale literaturli clasice spaniole sl din folclor", ne
spune criticul sovietic F. V. Kelin '.
Există In Spania o puternică literaturâ teologalâ şl una de Curte. Catolicismul
-spanlol atit de aprlg se oglindeşte in nenumăratele scrierl ale unor monahi, cano-
nizaţi sau nu : Santa Teresa de Avila, Fray Luis de Le6n, San Juan de la Cruz, Padre
Rivadeneira etc. Nu sint cu totul scutiţi de influenţa credin(ei creştlne — ceea ce
se explică lesne la acel moment istorlc — nicl
Jorja Manrique, nicl Calderon dela Barca, nici Federlco Oarcla Lorca,
desea de Mlrcea Alllantl
Lope de Vega, nici chlar Cervantes. Dar cltă
vreme la cei dlntii este vorba de un confor-
mism perfect şi total, un catoliclsm sută-n sutâ
— la marii creatorl de llteraturâ, cei ce au
aşezat temeliile literaturil spaniole, e vorba de
„creştlnlsm social", şi nu numai de proteste sl
-crltici la adresa nedreptei orinduiri sociale, cl
criticl şi proteste directa impotriva tocmai a
lylesiei şi Casei Real.
Pe de altă parte, masele lmpilate uită
foarte adesea pe dumnezeu. Pentru ele, credinţa
este ori consolare, ori superstiţie. ori pur şl
simplu un automatism. Literatura clasicâ spaniolâ
işi bate joc de aceste consolări minclnoase, de
acesta sumbre superstiţii, de toate acele automa-
tisme care imbecilizează pe om — şi o face de pe
poziţia unei adinci iubiri pentru poporul hârţuit
şi oprimat. Dacâ, in popor, credinţa religioasa,
mai ales in forma atit de rigidă a catolicismului
spaniol, ar fi fost neclintită, n-ar mai fi fost
posibile nici răscoalele atit" de dese, fie cele ţâ-
răneşti, fie ale armatei maritime, ace'.e pronun-
<:iamientos, nici — mai tirziu — existenţa anar-

1
In articolu! introductiv !a „Federico Garcia Lorc«.
Izbrannoe (Opere alese). Ooslitizdat, Moscova, 1341.

2. — Teatrul 17
hismului spaniol in atit de mari proporţii. N-ar fi fost posibilă nici existenţa bogatei
literaturi denumite „picarescă", zugrftvind acea categorie socială care, nefiind incă
o clasft, nu era mai ptiţin răspinditâ, in forma ei anarhică şi protestatară : los
picaros, acel soi de lumpenproletariat. De la clasicul Francesco Gomez de Quevedo
y Villegas şl pinâ la contemporanul Pio Baroja, „picarii" slnt mereu prezenţi In
UteraturA, cum sint prezenţi şi Vn societatea spaniolft.
Iatft cum toate aceste realitftţi strftbat conţinutul literaturii clasice spaniole.
Şi nu numai ele. Dar şi aspfraţiile celor incAtuşaţl, dorul de libertate şi viaţâ
omeneascft. Nici nu se putea sft fle altfel. Marli artişti stnt mari prin aceea că
exprimft „durerile poporulul" lor, cft „se armonizeazft cu bfttâile pulsului social-politic
al ţfiril", iar poporul şi ţara nu erau nici Iglesia, nici Casa Reel.
Dar folclorul ?
„In lirica popularft (spanlolft, n.n) moartea apare totdeauna Impreunft cu
iublrea", constatft F. V. Kelin. In Mioriţa noastrft — adftugftm noi — aceasta dublă
prezenţfi trftieşte cu o deosebita vigoare a sentimentulul şl o deosebitft vigoare artis-
ticfi. De pe alt merldlan, tristul Leopardi spune :

Fratelli a un tempo stesso,

Amore e Morte —
Ingenerd la aorfe...a

Numai cft folclorul spaniol nu va avea, exprlmlnd aceastft dramatică Infrâţire

n lublrll şl a morţil, peoetea adinc melancolfcft a unui Leopardl, care era insetat de
„nefllntfi". Cl poartft pec*etea temperamentulul ardent, paslonal, Insetat de viaţfi.
Tot aşa şl la Carcia Lorca, plnă şi In „tragedlile" sale cele mal puternlce, cum
vom vedea.
Insfi fok-lorul nu se mftrglneşte sft transpunA in imaglnl populare „sentl-
mentul traglc al vleţii". E mult mal bogat fn varletatea temelor. Şl InlAuntruI
poeziei populare, se dfi crlncena luptA intra rAu şl bine, cu triumful binelui. Acele
speclfice şl mlnunate coplas — poeme scurte de citeva versuri doar, improvizate
de marele anonim — au nu numai graţia madrigalului, ori impetuozitatea dramatlcâ
a „vendettei" amoroase, cl şl tonul major al rftzvrfitlril Impotrlva strlmbAtAţilor
soclale ori vehemenţa, dacft se poate spune, rafinatA in bicfuirea nAravurilor piezişe.
FArA indoială cA nimlc dln toate acestea nu lipseşte folcldrului Indeobşte. Ceea
ce are particular folclorul spaniol este, pe de 0 parte, conciziunea In expresie.
iar pe de alta, amploarea sentimentului. Alci, lirismul este mult mai accentuat declt
alurea. Culorile stnt mult mai aprinse, aproape violente.
Carcia Lorca — indeosebi prin drama sa — a izbutit sA fie expresia cea
• niii vle a suftetulul popular spaniol, acumullnd totodatA marea moştenire clasică
a patriei sale. Opera lul dramaticA — operA zAmislltA de un om care a fost sillt
sA pfirAseascft viaţa la 37 de anl — poate fi socotita chintesenţa sensului poetic, a ima-
ţjinuţici bogate, a trairii pasionale, caracteristice hărţuitului de veacuri popor spaniol.

ParcA voind sA ne avertizeze dintru inceput cine este poetul şi care-i lumea
lui, cea dintii importantA lucrare dramaticA a sa, Mariana Pineda, Garcia Lorca
o subintituleazA : „Romanţă popularA in trei stampe". In adevăr, există 0 romanţă
veche ce cintA viaţa tragicA şi jertfa supremA a Marianei Pineda — figurA istoricA»
eroinfi popularA a mişcfirii de eliberare din sudul Spaniei pe vremea lui Ferdinand VII.
Şi poetul porneşte de la aceastâ romanţA, insA ţine sA precizeze cA, in afară de

> Destinul a zamlslit /Ca iraţi tn ar -laşi imip Iublrea şi Moartea...

18
 modul dialogal al dramei, el o exprimă „in trei stampe". In indicaţiile sale de autor,
nu o dată intilnim — aproape ca o obsesie — idaea de „stampă" şi „popular" :
„Mariana se aşază pe scaun, in profil faţă de public. Fernando ia loc in
rînd cu ea, de asemenea in profil. Amindoi indhipuie o veche stampâ clasică".
Sau :
„Un conspirator şade, ceilalţi stau in picioare, alcătuind o frumoasa stampă".
Decorul unula din tablourile Nunţii insingerate:
„Panorama unor intinse dealuri roşiatice — peisaj primltiv in stilul ceramicil
populare".
Două personaje fantastice din Yerma poarti mişti uriaşe. Dar :
„In aceste figuri nu trebuie si fis nimic grotesc ; dimpotrlvi, ele trebuie sâ
fie frumoase şi profund populare".
Indicaţilte acestea nu slnt — cum s-ar putea crede — numal acele obişnuite
îndictoţli prin care dramaturgul Impune un decor, o miscare. o „pozi" etc. ; nlcl,
cu exclusivltate, acele ajutitoare la crearea unel „atmosfere" scenice — desl sint
şi aşa ceva. Ci ete ne vorbesc despre esenţa poeziei dramatlce a lui Garcia Lorca
ce se dovedeşte in adevir a fi un poet popular şl un pictor popular. La el, imaglnea
poetlci, rechemlnd In genere imaginl şi sonoritiţi ale poeziei populare, se Inrudeste
totodati de aproape cu imaginea plastlci şl cromatlci a zugrivltorilor de lcoane sau
a sculptorilor popularl creatori de „madone" şi sfinţl.
Analizlnd — cit de fugar — oricare din piesela sale, te Izbeşte, pe linga
mişcarea dramatici interloari şi conclzlunea mljloacelor de expresie, tocmai aceastâ
imbinare a liricli cu plctura.
Mariana Pineda — drama femeii care iubeşte un rizvritit hiitult de „Justl-
ţiarii" monarhiei, şi dare se Jertfeşte pentru libertate — se deschide cu un prolog
al cirul decor este „încadrat da o rami aurie şi amlnteste o stampi veche colorata
in albastru, verde, galben, roz şi bleu-ciel". „In fundul scenei, citeva fete cinti
cu acompanlament de chitari romanţa populari a Marlanel Pineda" :

Ce tristă ţi-e ziua, Cranada,

Şi pietrele, pietrele pling !
S-a dus dintre noi Marianita,
Pe nimeni, pe nimeni trădind.

19
 Cînd sta ţi broda Marianita,
Adesea cu sine vorbea:
„Cum ţes Libertăţii stindardul,
Pedrosa de-ar şti si vedea!"
Pedrosa nu-I altul decit flgura sinlstră care urmăreşte cu tenacitate pe
„conspiratoril liberali" care s-au ridlcat impotrlva lui Ferdinand VII, la Cranada.
El va urmarl şl pe complicea Ior, Mariana, cărela de altfel II face o respingă-
toare curte.
Actul I — stampa intii — se desfAşoară In casa Marianei. De la prlmele
repllcl, se creeaza atmosfera tragica a complotulul. Dona Angustillas, mama, sta
ţi citeşte o carte In starea de spirit pe care o Iscâ şi seara de toamnă, şi intima
atmosferă a cosel. Isabell la Clavela, ingrljitoarea casei, intră :

(luvela
Dar unde-i fata ?
Dona Angusllllas :
Nc-ntrctupt brodează.

Şi-mi pare câ văzduhu-nsingerat e

De firul ros din dcgetele-i albe...
Cu mljloacele cele mal simple, dar nu şi nepoetice, cum se vede, dramaturgul
ne dâ o puternlca imaglrra colorata şi despre faptul că femeia brodeazâ ceva deosebit
ţ.1 despre mlsterul tragic al acestei indeletniciri rscate. Dialogul dintre mamâ şi
ingrljltoare e foarte strins, şi exprimâ taina sl neliniştea :

Cluvcla :
Mi-e groaza.
Dona Angustilias
Nu vorbi!
C luvela :
Mai bine spune :
Se ftie despre asta t
DCIIIU Anguslillas
Nu-n Cranada
Nimeni nu stie.
Cluvela :
Pcntru cine oare
Brodeaza steagul '!
Dona Apgustillas
Au rugat-o, zice,
Prietenii săi „liberalii"... Şi
Don Pedro mai ales. Ah, pentru dinşii
Cit riscâ ea! Mi-e groază sâ gindesc...

Curmată trebui nebunia ei —

La ce se-amestecă-n zurbaua străzii ?
Vrea să brodeze ? Să brodeze-atunci
O rochie fetiţei — fata creşte.
lar regele de-i rău sau nu e, —
Nu-i dat ur.ei femei să hotărască.

20
 Dar Mariana Pineda are cu totul altă idee despre rostul femeii in lume.
Adoratorul ei, Fernando, spune :
Acum în Spania şi riul
Nu mai e riu, ci ascunzis.
Mariana
De-aceea, iată, se cuvine
Să ţinem fruntea cit mai sus.
Mariana Pineda iubeşte cu acea straşnică pasiune caracteristlcâ meridionalu'ul
pe Don Pedro de Sotomayor, căpetenia rasculaţilor. care, de asemenea Impătimit,
o iubeşte. Cind — In cea de-a doua „stampâ" — qonacii stăplnlrli lui Ferdinand VII
string cercul In jurul conspiratorilor, Don Pedro spuno lubitcl sale :
blu te teme.
Steagul la care tu brodezi acum,
Cred dirz că in curind va flutura
1n inimile-nflăcarate care
Pe strâzile Cranadei vor clama.
Şi mulţumită ţie, Libertatea
Visatâ, in curind isi va înfige
Tălpile el de-argint pe pleptul
Acestei aspre şi-ngrozite glii.
De nu va fi aţa... dacă Pedrosa...
Mariana :
Mai bine taci!
Don Pedro :
...Infringe garda noastra
Şi trebui-va să murim toţi...
Mariana :
Taci!
Don Pedro :
O, Mariana! Ce inseamnă omul
Lipsit de Libertatea mult visată ?
Fără lumina astei calde muzcl
Pe care n-o mai simte-ntrinsul ? — Spune
Cum as putea să te iubesc, să-ţt dârui
Inima mea, atita vreme cit
Eu n-aş fi liber şi nici n-as simţi
Că inima e-n adevăr a mea ?

Iubirea Marianei p * " 1 " 1 D° n Pedro este primul mobil al acţiunilor sale rlscate.
Deocamdată, ea crede In libertate şi luptă pentru libertate, fiindcâ e prea-plinâ de
iubirea ei. Abia in actul final, clnd prietenii ei, conspiratorii, s-au refugiat in Anglia,
iar ea e osindită la moarte şi calcâ bârbăteste spre esafod, i se limpezesc rosturile
luptei şi jertfei supreme. Indurerată câ Don Pedro a pârâsit-o, fugind şi el In
Anglia, Mariana gâseşte inlăuntrul ei forţa de-a preschimba iubirea-i indureratâ
intr-un simbol uman plin de măreţie :

Acuma totul mi-e egal. Nădejdea-mi ■

Aflat-a totul si, privind zadarnic
In ochii lui Don Pedro, ea muri.
Eu am brodat stindardul pentru el.

21
 Eu m-am făcut complotuiui pârtaşe
Ca să trăiască-n mine visul lui,
Şi să-l iubesc. Eu l-am iubit mai mult
Decit pe propriii mei copii, decit
Pe mine însămi... Ţie, Pedro-ţi este
Mai dragă Libertatea decît mine ?
Prea bine! — Acuma eu sint Libertataa
Pe care tu atita ai visat-o!

Voiesc să mor, o, Pedro, pentru tot

Ce astăzi tu, departe, -ai părăsit:
Idealului ce s-a aprins o dată
1n ochii tăi in flăcărl: Libertatea .'
Ca-n veci să nu se stingă acest jar,
Mă dărui ţie — ţie, toată... Suflet
Al meu, curaj! Acum tu, Pedro, vezi
Pe care căi păsesc, supusâ vesnic
Iubirii tate. Moartă, tu vel stl
Sti mti iubesti atit, incît tu viu
De-aci'nainte n-ai să mai poţi fi...
Da, eu sint Libertatea. Căci asa
Voi iubirea. Sint acea dorită,
Visatti Libertate pentru care
M-ai parăsit tu, Pedro. Da, desi
Rănita sint de oameni, totuşi eu
Sint Libertatea nâzuinţei tale.

Cltatele, pe care le-am desprlns din intiia lucrare dramatică mai de seama
a lul Federico Garcla Lorca, sublinlaza in chip luminos esenţa artei poetului nostru :
tomatlca el sl expresia llricâ şl cromatlcă. Iubirea şi moartea, lupta dintre bine şi
rftu, setea de vluţâ şl llbertate, — toate aceste teme ale folclorulul spanlol şi ale
llteraturll claslce spaniole retraiesc in drama lul Lorca o nouă, proaspătă, personalâ
plenitudlne artistica. I'oatul a ştiut sâ inalţe lirismul, culoarea, paslunea, imaginea
poetica mult mai sus in operele care au urmat : Yerma, Nunta insingerată, Lasti astfel
M! treacti cinci ani, Casa Bernardei Alba şi chiar in acea „farsă atroce" care este
Hemaipomenita pantofarcasa.
Diir daca prima sa lucrare dramatica ne vorbeşte despre ce anume este
preocupat poetul, nu mal puţin categonca in această privinţă sint ultimele lui
nnduri publlcate, pe care le desprindem aci din interviul din aprilie 1936, pomenit
ln inceput :
„— Acum lucrez la o nouă piesă cfare va fi foarte diferită de precedentele.
In clipa de faţă e o operâ din care nu pot scrie măcar un rind, fiindcă adevârul
!?i mincluna, foamea şi poezia s-au dezlănţuit şi circulă prin aer. Ele şi-au luat
zborul de pe filele m?le. Fondul piesei este o problemă religioasă şi economico-
socialâ. Lumea s-a oprit in faţa foamei care arde popoarele. Atita timp cit va dura
dezechilibrul economic, Lumea nu va putea să gindească... In ziua cind foamea va
dispărea. se va produce in Lume explozia spirituală cea mai puternică pe care a
cunoscut-o vreoftatâ Umanitatea. Niciodată. niciodată oamenii nu vor putea să-şi
inchipuie bucuria care va izbucni in ziua marii revoluţii."
Aceste rinduri ne mai lâmuresc şi de ce franchiştii s-au grâbit să ucidă pe
poet, facindu-şi iluzia că totodatâ ucid şi cuvintul lui revoluţionar.
 P. A. MARKOV

De la/rTrenul blindatia/rOroIogiulKremlinului 7 '

In stagiunea trecută Teetrul de Artâ a
prezentat intr-o nouă redactare llterarâ sl
intr-o montare scenlcă innoltă, plesa lui
N. Pogodin Orologiut Kremlinului. Acest sp«c-
tacol a jucat fără indoială un rol Insemnat
pentru Intreaga activitate a M.H.A.T.-ului,
el a dezvâluit cu limpezlme acele princlpli
după cara se conduce teatrul In alegerea şi
montarea pieselor sovletlce, oricare ar fi te-
mele dezbâtute In ele.
Cu aproape 30 de anl in urmâ, In
1927, teatrul a cheltuit un efort creator
asemănător celui de acum şi a repurtat un
succes la fel de râsunător, montlnd Trenul
blindat 14-69 al lui Vsevolod Ivanov, pleiâ
care pe drept cuvlnt a dobindlt o Impor-
tanţâ Lstorlcâ nu numal In ceea ce prlvaste
vlaţa M.H.A.T.-uluI, cl sl pentru lntreaga
dezvoltare a teatrulul sovletlc.
Despre munca desfâşuratâ pentru mon-
taree Trenulul blindat al lui Vsevolod Ivanov, de care se leagă primul mare succes
al teatrului cu o lucrare a dramaturglei sovietice, s-au scris multe.
Este ştiut că piesa s-a nâscut in interiorul teatrulul, rod al unei munci strinse
-~,i al colaborârii dintre teatru şi autor. N-am sâ evoc acum toate etapele muncii
noastre pentru desăvirşirea piesei şi realizarea spectacolului. Vreeu Insâ să mâ
opresc asupra unei singure probleme şi anume felul cum a reuşit piesa lul Vs. Ivanov
se cucerească intregul colectiv al teatrului.
Dramaturgia ajută teatrul atunci cind li pune la indemină un material
de viaţă necunoscut incă, silindu-1 pe actor şi regizor sâ-şf lârgeascâ orizontul şi
cunoştinţele. Vsevolod Ivanov dispunea de un bogat material dramatfc, imperfect insă
din punct de vedere al realizării sale. Teatrul 1-a ajutat pe autor, insuficient Je

" Articol scrls pentru revlsta .Teatrul"

23
 familiarizat pe atunci cu legile textuluă
dramatic, să desăvirşească diverse scene ale-
piesei şi să obţină o maximă expresivitate
dramatică.
Teatrul a putut cunoaşte viaţa par-
tizanilor siberieni numai datorită minunatei
descrieri a lui Vsevolod Ivanov, care a
trăit din plin această viată, rebtind-o apoi.
in povastlrlle sale.
Materialul prezentat de Ivanov nu se-
limita la o axpunere protocolară a unor
fapte istorice. Autorul, respectind adevâr.il
Istorlc, a dezvăluit esenţa politica şi sociala
a fenomenelor, ca şi bogatul lor conţinut
poetic.
!n timpul repetit,iilor, actoril au fost
cuptivaţi de puterea inţelepciunil lui Ver-
şinln, de Inteligenţa concentrată şi ageri-
mea politlca a lui Peklevanov.
Kclatind soarta unul singur detaşa-
ment de partlzani, Ivanov ne-a dezvăluit
s 'i-n i din „Orologlul Kremllnulul" soarta intrpgii revoluţll socialiste şl toc-
mal aceastâ contopire a oglindiril politic?
a adevârului Istoric cu un bogat fllon poetlc ne-a captivat atunci pe nol, cel de !a
Teatrul de Artfl.
Nlcl nu e de mirare că spectacolul a fost pregătit intr-un termen foarte
scurt. Teatrul vola sa punâ in scena spectacolul cit mai repede, nu din conslderenis
legute de repertoriu, cl datoritâ unul sincer impuls Izvorit fn timpul procesului de
mun.a creatoure. luta de ce V. 1. Kacealov a dâruit atitea eforturi şi atita trudâ
realizfirll acestul srectacol.
Creator ul multor erof* de trugodie, Kacealov a jucat pentru prlma oară in acest
spectucol un om dln popor. Dupâ o studlere minuţioasă a materialului, el a rascolit
izvoarele istorice, căutind sp descopere caracteristicile limbajului siberian al lui
Versinin, vorblrea lul cintatâ şl rotunjimea mişcarilor.
Hmeliov 1-a jucut pe Peklevanov, accentuind intr-un fel notele satirica ale
rolului, In dorlnta de a evita şablonul scenic de prezentare a bolşevlcilor, foarte uzitut
pe vremea aceea şi datoritâ căruia el apareau intotdeauna pe scenă purtind scurta
de piele. El a reliefut umanlsmul şi simplitatea personajului. De altfel, Hn-eliov con-
sidera că Peklevanov reflecta Intr-un fel ceva din chipul lui Lenin.
Conducatorul spectacolului, Stanislavski, şi regizorul Sudakov au depus toate
eforturile creatoare pentru ca flucâra poeticâ să nu se stingă in nici una din scenele
spectacolului.
Trenul blindat n-a rămas un caz izolat in viaţa M.H.A.T.-ului. In acea epocâ,
el a simbohzat trainica legâtură pe cale de a se naşte intre teatru şi tinăra dra-
maturgie sovietica.
Odată cu scurgerea anilor, această legăturâ a devenit tot mai puternică, tot
nai stiinsă. Cadre mereu noi de dramaturgi şi scriitori se adr-ssau teatrului, acesta
câutind cu infrigurare să găsească printre ei pe acei artişti in stare să ridice 'n
faţa lui mersu noi şi atrăgătoare probleme. Şi cu cit inţelegeau mai adinc aceşti
dramaturgi sensul ideologic al evenimentelor pe care le trăia ţara, cu cit era mai
puternieă individualitatea lor creatoare, cu atit era mai fericit teatrul să lucreze-

24
cu ei. Teatrul va purta veşnică recunoştinţă şi lui Afinoghenov pentru Frica lul.
si lui Korneiciuk pentru al lui Platon Krecet, şi lui Leonov pentru Caleaşca de aw,
la care lucreazâ astăzi cu pasiuna colectivul nostru. Multe lucrări valoroase au djt
teetrului şi K. Simonov, A. Kron şi alţii. Teatrul a ctrescut odată cu dramaturgia
şi indistructibila legătură dintre arta teatrală şi dramaturgie a fost deosebit de
rodnică pentru el.
Cind mă gindesc la repertoriul teatrului nostru. de la Trenul blindat la ultimul
lui spectacoi cu Orologiul Kremlinului, imi dau seama ca teatrul a cucerit adavă-
ratele sale victorii numai atunci cind gindireu politică pâtrunzâtoare se Imbina cu
cunoaşterea adevărului vieţii ş! cu expresivitatea poeticâ.
lncâ la prima formă redacţională a Orologiului Kremlinului, Nemlrovlci-
Dancenko a vut sa ridice spectacolul pînă la nivelul unei genaralizari poetice. El a
ţtiut foarte bine că drumul de creare a unui spectacol poetic tp^ce printr-o profunda
cunoaştere a vieţii, că numai prin adlnca şi fllozofica inţelegere a faptelor se poato
atinge pe scenă adevărata poezie.
In a doua sa formă redacţională, piesa oferea un material literar st mal bo'jnt
din punctul de vedere al sensului poetic.
Cred că, dupâ Şciukin, pe seana sovletlcâ n-a exlstat un interpret al lul
Lenin care să fie la nivelul lul Smlrnov. Pe actor nu 1-a preocupat reallzaro.i
unei asemănâri foiograflce In interpretarea sa — deşi se inţelege de la slne câ s-a
strădult să redea, In măsura poslbllitaţilor sale, cu cit mai multâ exactltate, chipul,
întonaţla vocii şi rr.işcările lui Lenin. Toate aeestea il erau Insâ nccesare lul Smlrnov
numai pentru a reda intr-o măsură cit mal complf.tâ frumuseţea personalltăţll lui
Lenin, visurile sale Indrăzneţe, optlmismul sâu nezdrunclnat, cunoaşterea profunJfi
a vieţii şi forţa lui organizatorică. In interpretarea lui Smirnov, Lenln ne apare ca un
om plin de optimism, cu ochii aţintiţi in viitor şi il crezi a fi cel adevarat, nu
numai fiindcă actorul li seamână lul Lenin, dar şi pentru că el a surprins şi a rrdnt
s;mburele lâuntric al marelui om.
Prin intreaga sa compoziţie, spectacolul redâ atmosfera poet.câ a acelor ani

Vs. Ivanov |1 V. I. Kacealov (tn rolnl Ini Verflnln) Intr-o pausl a ipectacolulul „Trenul bllndat H-M„

25
de mari hotăriri ■ şi lupte aroice, respectind in acelaşi timp o riguroasă exactitate
istorică in expunerea faptelor.
Der Lenin, asa cum II Interpretează Smirnov, impunea şi un adversar pe
măsura lui, un om pe care să merite să-1 ciştige de partea sa. De aceea, cu, clt
7abelin va fi mai interesant şi mai original, cu atit mai desăvirşit ne va apărea Lenin.
Livanov joacă un Zabelin plin de temperament, care crede in munca lui, dar
care se inşală amarnic in ce priveşte oamenii. Soarta Iu Zabelin oglindeşte soarta
multor intelectuall care mai tirziu s-au alăturat dln toată inima puterii sovietice.
Drumul Teatrulul de Ană de la Trenul blindat la Orologiul Kremlinului este
Jalonat de numeroase reuşlte In domenlul dramaturglei sovietice. S-a intîmplat
insa ca teatrul să monteze uneori şi plese care nu meritau sfl aperă pe scena lui.
M-am referlt, plnfl alcl, in special la Orologiul Kremlinului şl Trenul blindat,
pentru cfl aceste doufl spectacole reflectfl cel mai viu totalitatee acelor condiţii care,
la timpul lor, au ajutat teatrului sfl obţinâ mari succese cu Frica de Afinoghenov,
<u Liubov larovala, cu Platon Krecet, cu Oamenii ruşl şi altele.
Teatrul sl autorul se ajutfl reclproc. Ar fi zadarnic şi fflrfl sens sfl-1 opul pe
unul celullalt. Numai prin allan^a lor, uneorl punctatfl de multe nelnţelegeri şi amfl-
rftclunl reclproce, se poete ajunge la un spectacol de adlnc conţlnut, de mare adevflr
j)sihologic sl de adevflratfl poezle.
 H. BRATU. V. MOGLESCU

/vJocul iclclor" şi drama dc idci

Intr-o prefaţă recentă la romanul UUima noapte de dragoate. intiia noapte de
război, acriitorul ne descrle Imprejurârile In care a participat, pe vremea studanţloi,
in adunarile „tineretului Inflăcflrat", prin care se cerea Intrarea Romlniel in rflzboi.
-Cindlnd, cum spune singur, „câ niciodatâ el, care a cerut intrarea In râzboi, nu
se va putea privi faţă In faţă cu conştllnta lui... dacfl nu va fl fost şl el acolo", se
hotârâşte sfl se prezinte voluntar. In aceasta perioadâ, doufl fapte vin sâ zgudule
-conştiinţa viitorului dramaturg.
Primul constfl Intr-o comunicare a Mlnisterului de Rflzbol, potrlvit cârela, cel
ce av?au sfl cedeze armatei un automobll, urmau sfl fle trimlşi la partea sedentară.
Cu alte cuvinte, burghezia, care trflgea cele mal multe foloase de pe urma râzbolului,
se sustrăgea in chip sistematic de la „indatorirlle patriotice" pe care le trimblta
atit de zgomotos.
Al doilea, o experienţfl personală. Trimis intr-o unitate de frontlerâ cu mlslunea
sfl impledice „exporturile clandestine" de vite, Işi dfl seama cfl, de fapt, tot rostul
soldaţilor şi ofiterilor aflaţi in acea zonă era de a impledica „concurenţa" pe care
exportatorii clandestlni o fflceau acelora cu „permlse" In regulâ şl ale câror rude
sau prieteni se aflau in funcţiile de conducera ale statulul.
Este clar că tinerii trecuţi prin asemenea experiwiţe nu-şi vor mal descoperl
un idol Intr-un Take Ionescu, in acelaşi tlmp Infocat partizan al intrărli Rominlel
in rflzboi alflturi de Antantfl şi consilier de administraţie cu tantieme duble la flliala
romină a unei bănci austriece.
Febra afacerilor, zarva râzboinicâ, lava ametitoare a cuvintârilor patrlotarde
cuprinsaseră mai mult decit pină atunci clasele stâpinitoare din Rominia. Citeva luni
ne mai despart de momentul in care mantia intunecatâ a groaznicului flagel se va
intinde şi asupra Romlniei. In timpul acesta, burghezia şi moşierimea romlneascâ,
eşteptind războiul, pe care-1 priveau aproape ca pe o mana cerească, Incercau parcâ
să-şi consume fericirea intr-o singură clipă. Celor ce se imbogâţeau de pe urma
războiului, marea conflagraţie li se infâţişa ca un duel Intre gentlemeni, ca o bâtale
de flori la şosea, ca o paradâ de zece mai. Intre douâ baluri mascate, filistinul romin
scotea cite un suspin ipocrit, gindindu-se la soarta acelora care nu peste mult timp
aveau să fie pe front. In timp ce Banca Naţionalâ, care aparţinea familiei Brâtianu,
jefuia statul de 33.000.000 de lei aur, sub pretextul unul imprumut (justificat, desigur,
<le cheltuelile de inarmare), doamnele din inalta societate lansează o colectâ pentru a
li se cumpâra ostaşilor obiele. Dintre toate afacerile, neutralitatea se dovedea cea
mai mănoasâ ; profitind de o strălucită conjuncturâ, burghezia transformâ intr-un

27
obiect de trafîc scandalos pină şi vlitoarea „participare" a ţării la război, adica
tnai concret, inseşi vieţlle sutelor de mli de oameni care aveau să infrunte moartea
pe cimpurile de luptă.
Nutrit cu lacturi din filozofl clasici, tlnărul student Catnil Petrescu işi v»
putea astfel da seama că in clasa dominantă pasiunea pusă in slujba unei cauze es'e
dlrect proportională cu veniturile pe care aceasta le produce. Sindicul bursei, de pildfl,
este in stare să se ocupe plnfi şi de operele de artă cind are impresia că acestea,
tn speţă tablourlle lul Ştefan Luchian, devln o investiţie rantabilă. Presa timpului
inreglstreazfi o intimplare semnlflcativa pentru atmosfera acelei epoci, ln care va
aparea ascuţlta crltlcâ soclala Jocul ielelor. Ştiindu-1 pe Ştefan Luchian pe moarte
ilnanclarul Vlctor Fllotti se grabsşte sa aducă procurorul la, căpâtiiul muribundului,
pentru a veriftca autentlcitatea tablourilor achizlţionate de el ; pasă-ml-te, sindiculut
burscl II era teamfi ca artlstul sa nu-şl fl falslficat proprille capodopere. De unde
so. poate vodea ca ocest prototlp al Slnestllor, dacâ nu se pricepea In artfl, era in
sehlmb expirt 'in falslficări. El este doar autorul unel faimoase plastografil, care a
costat statul romln 20.000.000 de lei.
Un plctor mort In sfirflcle şl un Vlctor Filotti Imbogăţlt de pe urma oparei
lul — latâ o reprezentara plastlcfi a antltezel dln societatea burgheză de care tinărul
studont asplrant la carlera scriltorlceascâ nu putea sfi nu fle Impreslonat.
Un „fapt dlvers", o dramfl oblşnultfl cotldlonfl a fost punctul de plecare Imodlat
iil prlmei sile plese de teatru, Jocul ielelor. 40 d? anl mal tlrzlu, Intr-o prefaţfl la
romanul Ulttma nnapte de draynste, intiia noapte dc război, scrlltorul povesteşte Istoria
unel famllll de provinclall, mutată la Bucureştl de un feclor mal mare, ambiţlos şi
aventurler, amcţlt de eomblnaţll fantezlste.
„Planurile hlmerlce ale tinflrulul s-au dovedlt dezastruoase şl dupfi vreo dol ani
oamenll, care nu prlcepeBU nimlc din ceea ce se Intimpla cu el şl rflbdau de foame
cu zllele, s-au usezut toţl sub glulglul aerian de bloxld de carbon al morţll, laohltă,
dupfi cp s-au imbtfiţlşnt şl au pllns In spalmele hotarirll...'"
Şl Intr-adevâr, oceastfl Intlmplare a intrat intocmai in acţiunea Jocului ielelor,
cu deoseblrea semnlflcatlvfl că, In verslunea lul Camll Petrescu, capul familiei esie
un planlst talcntat. rflmas pe drumurl. Este fundalul vleţll cltadlne In capitallsm.
care sc prolecteazfl ca atote şl In plesa lul Camll Petrescu.
Confruntate cu textul plesel Jocul ielelor, cele expuse plnă acum aruncă o
lumlnft puternlcfl osupra concepţiilor Ilustrate de opera scrlltorulul Intr-o anumiti
perioadft. He/ultft astfcl pricina pentru care acţlunea accstei prlme piese se petrec*
m rcdacţia ziarulul socialist „Dreptatea socialfl".

*
Aflrmind cu işi dadea seama. in epoca In care işi concepuse piesa, „ca lumea
asta nu e ceo mui bunfl cu putinţft. cfi Leibnltz nu avea dreptate", Camil Patrescu
sugereaza (atit prln aceustfl afinnatie, clt şi prin cadrul in care plesa işi desfasoarâ
c.cţiunca) cfl in conştiinţa lui, problema transformarii sociale ocupa un loc insemnat.
Contrastul Intre opulenta şi desfrlul claselor stflpinitoare, ilustrate de „bătăile de flori
de la rondul al doilea de la şosea", şi intre „groaznica macinare de la Verdun" il
face sft-şi indrepte privirile spre cercurile apropiate de mişcarea muncitoreascâ, al
cflrei singur exponent la epoca aceea era partidul socialist, ros de tarele oportu-
nismului şi iluziile social-democraţiei.
De altfel, in aceastfl piesâ existfi mai mult decit o singură aluzie autobiografică ■
este suficient sfi amintim faptul cfi tocmai in preajma primului război mondial, Camil
Petrescu va scrie mai multe artlcole sub pseudonim in „Facla" lui N. D. Cocea, cu
care neindoios Gelu Ruscanu ars unele trăsături comune.

28
 Jocul ielelor nu este insă o dramă a luptelor clasei muncitoare impotriva
societăţii burghezo-moşiereşti, ci o dramă a intelectualului burghez cinstit care s-a
rupt de clasa sa de obirşie şi caută in mişcarea muncitorească o soluţie pentru
propriile sale probletne, pentru propriile sale contradicţii interioare. Căci despre o
clarificare ideologică (in adevâratul inţales al cuvintului) a majorităţii intelectualilor
care se orientau spre mişcarea muncitorească nu putea fi vorba la epoca aceea.
Trămintarea ideologică a intelectualllor progresisti, adversltatea lor faţâ de burghezie
găseau, In ceea ce se numea atunci doctrina sociallstfl, un aliment suflcient doar
pentru a-şi hrâni revoltele şi veleitâţlle de indapendenţâ. lar dezlănţulrea rftzboiulul
mondial, agravind condiţia de viaţă a Intelectualulul, avea sa accentuezc aceste fri-
mlntărl, determinlnd pe unii să treacâ sub focul criticii şi diferite aspecte ale
tacticii promovate de conducerea mlşcârli muncltoresti.
Izvorită dln asemenea frâmlntări, Jocul ielelor poartâ in prlmul rlnd amprenta
revoltel autorulul ei faţa de orinduirea exlstenta, cohstltulnd In acelaşl tlmp o demas-
rare parţiala a caracterului oportunist şi rupt de realltaţlle sociale pe carc-l vâdea
activitatea unora dln vlrfurlle partldulul soclal-democrat. Pe dc altâ parte. plesa
arata ldmurit limitele acestei revolte, adlcâ Intenţla cuto-ului de a face dlntr-un
■conflict socidl o „drama a absolutului", judecind lupta de clasa pe baza unor rrltsril
obiectiviste, kantlene. Caracteru! acesta profund contradlctorlu determlna atit laturil?
tari clt şl cele slabe ale Jocului ielelor.
*
Pretextul material care dcclanşeaza actiunea 11 constltuie campanla de presa
pe care Gelu Ruscanu, dlrectorul zlarului socialist „Dreptatea socteia", o susţine
impotrlva ministrului justiţiei Saru-Sinestl ; este vorba de iminenta publlcare a unor
Jocumente compromlţâtoare, care 1-ar duce pe Slnestl de-a dreptul la Inchlaoare.
Piesa ne introduce in lntrigile de culise prin care Maria Sineşti, sotla minlstrulul
si fosta iubita a lul Celu, il conjurâ pe acesta dln urmâ sâ renunte la publlcarea
documentelor, care dezvăluiau crima terlbilâ a soţului ei: asaslnarea bâtrinel Manlti,
posesoarea unel imense averl care de drept urma sa fle adjudecuta de câtre vlltorul
ministru al justiţiei. Bâtălia in jurul documentelor atinye insa punctul culminant
prln Intervenţla tovarâşllor lui Celu, membri ai comltetului soclalist, aceştia Inten-
ţionlnd sâ le foloseascâ In cadrul unui „troc" prin Intermedlul cârula, renuniindu-t»
la publlcare, s-ar obţlne eliberarea unui mllitant socialist, condamnat vlrtualmante
b moarte, Petre Boruga. Acesta devine acum plvotul prlnclpal ln jurul cârula s»
centreazâ confllctul. ln timp ce Gelu Ruscanu, rezistlnd In faţa orlcâror preslunl
morale şi materiale, este hotârit in numele „dreptâţll absolute" sâ publlce cu ork»
preţ scrisorile, convlns filnd că danunţarea Injustiţiei este Incompatlbilâ cu inchelerea
oricaror compromisurf, Praida şi membrli comitetulul sociallst ^ir.t gata pentru n
tranzacţie, atunci cind o socotesc utilâ cauzel. .
„Cauza singurâ — spune Praida — ne aratâ care fapte s!nt bune şi car«
sint rele".
Pentru Gelu insă, refuzul de a face tranzacţii este o problemâ crucialâ ; 3l
nu poate acţiona decit In concordanţâ cu conştiinta sa, care ii cere sâ divul'je
cu orice sacrificii crima lui Sineşti, şi incearcâ să reziste chiar zguduirii ce l-o
produce staraa de agonie lentă in care se află Boruga atur.ci cind 11 viziteazâ la
închisoare. In cele din urmă, el este insă pus in faţa rezoluţiei comitetului de con-
ducere, care hotârăşte incetarea campaniei impotriva lui Sineşti, in schimbul elibe-
rării lui Boruga. Gelu refuză sâ aducă la indeplinire o asemenea hotârire şi demi-
sioneazâ. Vâzind că cerinţele practice ale luptei politice (şi care pentru al ew,
totuşi, unul din instrumentele realizării dreptâţii absolute) infirmâ intreaga sa structura
intelectualâ, eroul lui Camil Petrescu se sinucide.

29
 In bogata tipologie a eroilor lui Camil Petrescu, Gelu Ruscanu ocupă un loc-
aparte, am spune unic.
Se vorbeşte adesea de originalitatea viziunii artistica a scriitorului : este poate
momentul să cercetăm cum această viziune artistică se reflectă in destinul diferiţilor
eroi. Intr-adevăr, eroii lui Camil Petrescu au un anumit specific ; ba incă acest
speciflc se impune chlar mai mult declt la alţi scriitori. Obsesia lui Gelu Ruscanu
se aseamănă cu intranslgenţa şi Infrigurarea lul Ştefan Gheorghidiu, după cum inge-
nultotea sa are cava dln candoarea lui George Demetru Ladima. EI are insă o indi-
vidualitate bine precizată, o amprentă unică ; el este singurul erou, Intr-adevăr martir
al paslunli intelectuale, un raţlonalist fanatic care, impins de setea sa de dreptate,
porneşte un război necruţator impotrlva societăţii In care trăleste. Gelu Ruscanu,
prln intreaga sn formaţle pslhlcă, este un adevArat erou Implicat In drame cerebrale,
un Don Qulchotta In căutarea lucldltâţll. La el se referea ln prlmul rfnd Camil
I'etrescu, cind a foloslt formula : „Clta lucldltate, atita dramâ". Desigur, şi luciditatea
sa este In parte mlstlfleata» lnsA el trăieştc sub imperlul ideilor — mai precis, al
loglcll, fără de care — lntr-un anumo sens — nu poate exlsta. Ruscanu, directorul
„Dreptfiţll soclale", rupe complet cu medlul dln care provlne, este un „renegat pentru
socletatea burghezn, se prâbuşeşte, pentru că a văzut „Jocu| ielelor", adlcă a căzut pradâ
joculul speculatlv Inextrlcabll al abstracţMllor goale. Dialectlca vle a evenimentelor
istorlce el o Inchlde In cercul de fler al unel metafizlci raţionallste; oricit de inaltă
ur fl ţlnuta Intelectuală a unel asemenea pozlţll, ea este abstractă, slmpllficatoare,
utuncl clnd este vorba de a anallza prin prisma ei mecanlsmul luptei de clasa.
„Dutorla... Ilmpede... preclsâ" este InţeleasA In spirltul Imperatlvulul categorlc
kantlan ca o datorle desprlnsă de utll, de experlenţâ abstractă :
„Dacâ lupt pentru o cauzâ, aceasta este dreptatea insăşi".
DlmpotrlvA, pentru mllltantul soclallst Praido. „cauza singură ne aratâ care
fapte slnt bune şl care sint rele". Astfel, sub vesmlntul conflictulul dintre „dreptotea
absoluta" şl „dreptatea clasei" in ascenslune, Camll Petrescu a Intult relatlvitateu
conceptelor etlce, exlstenţa mal multor morale In cadrul aceleiaşi socletAţi, caracterul
llmltat In spaţlu şl timp, limitat la o clasa, al diverselor concepţli asupra lumii.
Totuşl el n-B ajuns sâ dea o rezolvare justă antagonismulul dlntre morala burgheza
ş.i morala prolctarA, sâ InţeleagA cA in mod oblectlv nu exlstA confllct Intre absolut
ţl rclatlv, cA „dreptatea" este o noţlune legatA de progresul istorlc, de destinele clasai
In ascenslune, clasa muncltoare.
Sentimentul de duplicltate pe care il IncearcA Gelu Ruscanu rezultA din faptul
cA se slmte deopotrivl rAspunzAtor şi pentru intenţllle sale, şi pentru urmârile
acţlunllor sale. Autorul urmAreste in mod special sA subllnieze dualitatea acestei poziţli
din care rezultA tragedla eroului şl al cArei prototip se gAseşte la Hegel in celebra
descriere a „conştlinţel nenoroclte" (Ruscanu işi primeşte pedeapsa pentru fap'ul
de a fl abdicat de la llnla de nelntervenţie In problemele sociale). Conştlinţa nsnorocita
este caracteristicA intelectualului care, odatA intrat In mişcarea muncitorească. nu
reuşeşte totdeauna sA lase la poarta el boarfele filozofiei idealiste şi sA se identifice
complet cu Interesele clasei revoluţionare. Astfel, in practica luptei de clasă acest
intelectual se „incurcA In idei", filozofia sa idealistA venind in contradicţie cu acţiu-
nile sale sociale. De aci, impasul in care se găseşte totdeauna un asemenea intelectual
In acest sens, trebule interpretat „jocul inextrlcabil al antinomiilor" in care
croul „se incilceşte" şi de care vorbeşte Camil Petrescu in Addenda la falsul tratat.
Pe de o parte, Gelu Ruscanu recunoaşte ca justificatA lupta proletariatului pentru
InfAptuirea „dreptAţii sociale", necesitatea obiectivA a unei asemenea dreptăţi ; pe
de altA parte InsA, nu aceastâ dreptate o urmAreste eroul, ci una „absolutA", deasupra
claselor, independentA de timp şi loc, cAreia dreptatea socialA ii este subordonată.

30
Ruscanu nu deduce caracterul etic al unor noţiuni (noţiunea de dreptate sociala)
din necesitatea practică de a asigura in anumite imprejurări concrete satisfacerea
intereselor clasei in ascensiune — proletariatul —, nu le leagă de condiţiile concrete
ale luptei de clasă.
Că dreptataa socială este alături de clasa muncitoare şi nu de burghezie.
aceasta apare in piesă ca un fapt indiscutabil.
Dar, potrivit acţiunii dramei, această dreptate nu se poate totuşi ldenttfiea
cu dreptatea „in sine" — caxe dupâ Ruscanu, intră in conflict cu orice Idee d<?
clasă, oricare ar fi ea. Mai mult Incă, din piesA rezulta cA Celu Ruscanu se pra-
buseşte nu numai fiindcA conoepţiile sale s-au ciocnit de realitatea burghezâ, cl mai
ales pentru cA finalmente, ela au intrat In conflict cu lupta clasei muncitoare. !i»
acest sens, trebuie interpretatA concluzia lui Praida :
„A avut trufia sA judece totul... S-a depArtat de cel asemeni lul care erau
singurul lui sprijln... Pentru ceea ce nAzuia el sA InţeleagA, nlcl o mlnte omeneosc»
nu a fost suficlentA pinA azi... L-a pierdut orgoliul lui nemA.surat".
Interesant insA este faptul cA tragedia lul Celu Ruscanu capAtA semnlficaţli
d.ferite şl proporţli diferite In constiinţa cititorului şl autorului. Ca fenomen socUl
obiectiv. cltitorul vede In ea o tragedle a dezacordulul intre conştilnţA şi »cţiune,
lntre teorie şi practlcA. ln interpretarea lui Gelu Ruscanu, adevAruI absolut nu e*te
un adevâr obiectiv ce se dezvAluie treptat istoriceşte. Celu vrea sA ajute lupta
clasei muncitoare, dar In practlcA, vointa lui joacâ rolul de frinA. CAcl Ruscanu
:udecâ problema condamnArii lul Saru-Sineşti, in mod izolat, desprins da ambianţu
ccncretA şi da necesltăţile de ansamblu. Chlar şl plesa aratA cA In anumite limlte,
teza dreptăţii absolute serveţtc In chlp obiectlv lui Sineştl, care nu o profeseazâ.
şi deserveste total pe Gelu Ruscanu care o profeseazA. De ce se intimplă aceasta ?
FiindcA de fapt, apArlnd conceptul kantian al „draptAţli in sine", militlnd pentru o
eticA absoIutA, Gelu Ruscanu nu a pArAsit totalmente poziţia IdeoIoglcA a burgheziel.
El este un filozof din secolul al XVIII-lea, rAtAcit douA secole mai tirziu intr-o lume
de pragmatici şi cinici care-1 urAsc şl-1 inşeala, face o figură anacronicA de iluminlst
Intr-o epocA cind burghezia şi-a pus la dosar proprla ei „constilnţA teoretlcA" (cum
spune Marx In Sftnta FamiHe).
Lucrul acesta se vede cu deosebira In confllctul dintre Celu şl Saru-Slneştl
care apare de fapt ca un confllct intre „morala teoreticâ" si „morala practlcA",
conflict ireconciliabll in masura in care burghezia a aruncat peste bord rationa-
lismul, propria el moralA teoreticA care i-a justiflcat ascensiunea. Chiar Slneştl II fac?
lui Gelu Ruscanu demonstratia care-1 va duce pe acasta la pieire, arAtindu-i cA dln
moment ce se va descoperi o singurA derogare de la imperativele Icgalitâţii absolute,
el Saru-Sineşti, se va putea oricind prevala de acest precedent şi incetcazâ sA mai
fie culpabll. Sineştl adoptA nemârturisit fllozofia lui Raskolnikov : cine are draptul sa
trAiascA ? Batrina zgripţuroaicA Maniti care pune bani la ciorap sau Saru-Sinesti,
personalitate in plină expansiune care dA benilor lui Maniti o destinaţie eficace, .i
„productivizeazA" ?
Este deci o demonstraţie a dreptului „supraomului", a exterminârii celor slabi
in folosul celor tari. Este evident cA Gelu nu se impacA cu asemensa teorii mistice.
Dar in cazul acesta, tatâl eroului — bâtrinul Ruscanu — care a sustras fie chiar
.şi provizoriu din sumele Incredinţate pentru a-şi salvgarda onoarea, este tot atlt de
vinovat ca si el, Saru-Sinesti. IatA deci un sofism care aste totuşi suficient pentru
a spulbera teoria moralei absolutc. CAci dacA intereseazA ,,actul in sine", nu mai
conteazA gradul de vinovAţie ; iar Sineşti şi tatAl lui Celu sint deopotrivA de vinovaţi.
Este uşor deci lui Sineşti, ca reluind tocmai argumentele lui Celu Ruscanu, sA facâ
o demonstraţie de logicA formalA : condamnindu-1 pe Sineşti, directorul „Dreptâţii

31
Roclale" işi condamnă propriul său tată, propriul său trecut. Celu este prins din nou
in „Jocul ielelor", In ambiguitatea fundamentală a poziţiei sale. Ori morala nietzscheanâ.
— pragmatismul cinic al lui Sineşti —, ori etica clasei muncitoare. Altă alternativă
nu există. Neputlnd să aleagă, Gelu Ruscanu se sinucide.

Deşl nu Inţelege pe deplin poziţla fdeologlcă a proletariatului — a lui Praida

$i a muncitorilor dln tlpografie — Camil Petrescu II prezintă totuşl cu o vidita
slmpatie. Nucleul muncltoresc al partldului este clnstit sufleteşte, ferit de carenţa
ideologică a inielectualului mic-burghez, cu toate că apare Incredibil de nalv şi pasiv.
Recunoscind daci ca valabllă crltlca radlcalfl la adresa socletăţii burgheze,
plvotlnd cfltre o slmpatle teoretlcfi pentru clasa muncltoare. autorul se găseşte
totuşl. in preajma războiului mondlal, In faţa problemei (Insolubib pentru el, In acel
moment) a raporturllor dlntre intelecîuall şi clasa muncltoare.
Merltul prlncipol al plesel constă In dezvfilulrea cruntel opresiunl exercitată
de clasa burghezfi asupra maselor. Este de remarcat că toate personajele dinafara
partldulul soclallst, cu excepţia In oarecare masurâ a lul Penciulescu, poartă Intlpa-
ilte adlnc tarele socletăţll burgheze. Ascuţlşul satlrel este Indreptat Impotrlva Justlţlei
!jl famlllel burgheze crltlcate cu o rarfi inverşunare.
Dconrece isl construlse existenţa pe premlsa falsfi a mltulul Inffiptulrll Justlţici
absolute şl eterne, Gelu Ruscanu, In faţa imposibilltfiţll de a gfisl o soluţle Inte-
melatfi pe ideologla sa, se slnuclde. Dezleglnd astfel nodul dramei. autorul proclamfi
fallmentul pozlţiei eroului sâu.
!n contraargumentarea lul Praida, unele repllcl sunfi uneorl sectar, carbo-
naric : „Autorltatea noastrfi de luptfitorl nu iMne din conştiinţa noastrâ... Vine din
mareţia cauzei". A vedea o opozlţle Intre conştllnţa luptătorului şi cauza pent:*u
care luptfi este evldent greşlt, inseamnfi a face dln „cauzfi" o idee mlstlcfi. Dar este
Incfi mal eronat a trage de aicl concluzia cfi Praida este purtfitorul unei concepţii
pragmatice despre acţiunea revoluţlonarfi. Intre ellberaren lui Boruga şi dezlfinţui-
rea scandalului Sineştl, comltetul soualiştllor alege eliberarea lui Borugs. Repre-
7enta oare aceasta „punerea soartel unul om deasupra cauzel", cum afirmfi Gelu
Ruscanu ? Nicldecum. Exlsta poslbllitatea ca burghezia sfi inabuşe acest scandal, iar
t»crific»rea lul Boruga sfi rfimlnfi zadarnicfi. Mal Important era de a demonstra bur-
itheziei şi Intregii opinli publice cfi mişcorea muncitoreascfl reprezintfl o forţfl rea'.â
şl cfl este capabllfi — la un anumlt moment — de a stfivili valul de teroare şi a
smulge inchlsorilor cadrele intemniţate. Cficl aşa cum li rfispunde Praida lui Gelu
'iuscanu : „Sta In Interesul cauzei noastre ca Boruga sfi fie liber... trebuie sfi vadă
toţl şovfilelnicll din partld cfi slntem. nu numai solldari... ci şf tari... Sfi fie un
Lvertisment".
*
Prăpastia dintre cele două lumi, lumea lui Sineşti. criminalul de drept comun,
nunistiu al Justlţiei, şi lumea lul Boruga, luptfitcrul ce-şi jertfeşte viaţa pentru cauza
acelora care aveau sfi plfitească cu sudoarea şi singele lor „tranzacţiile, convenţiile si
imprumuturile". apare cu toatâ forţa din aceastfi primfi operfi.
Ca şi la Vautrin, in figura lui Sineşti — a carui familie reprezintă in esenţa
lumea din care a evadat Gelu Ruscanu — trăsăturile cele mai sălbatice ale individua-
lismului intem?iat pe „dreptul celui mai tare" sint sudate cu perspectiva atingerii
celei mci inalte trepte din ierarhia burghezâ. Potrivit logicii lui Sineşti, a fi liber,
a-ţi ciştiga independenţa, inseamnâ a te simţi stăpin pe destinele altor oameni, la
nevoie a-i nimici. Nu este vorba de nimicirea fizică, deşi şi aceasta este presupusă.
ci de dominaţifi aisolutâ pe care o creează banul şi puterea politică.

32
 „Uite, cu mina asta, pot semna un act care răsuceşte destinul oamenilor, pot
crea situaţii care să facâ fericite sute de familii".
Deşi Sineşti nu este capitalist proprio motto. (de bine, de rău, el este un repre-
zentant ideologic, un „slujbaş). autorul a reuşit totuşi să intruchipeze In acest tlp
esenţa capitalismului, sub alura „self-made man"-ulul, ce intrezAreste ascensiunea
tipica a capitalistului. la temelia câreia stau acte de o cumplită sâlbaticie, de naturâ
să anihileze ultima licârire umanA. De aceea, in loc sa „faca fericite sute de familii".
Sineşti nu are sentimentul propriei sale puteri decit „dlstrugind fericiraa soţlilor şi
copiilor". Voluptatea sa de a domina este esenţialmente distructlvă.
Nu dragostea 11 face s-o dorească pe Maria Sinesti, cl plAcerea de a o stăpinl
ca pe un „obiect rar", ca pe un „exemplar de rasă" ; posedindu-1 insâ, 11 nimlceste.
Urmările acţiunilor sale, insă, se intorc impotriva lui Insusi. Soţia lul, pentru
care. credee el, ascensiunea politică şi sltuaţia socialâ ce le doblndise (folosind, uneori,
mijloace criminale) constituie motive suficiente de atracţie, sfirşeşte prin a-1 urt.
CAci in loc de inţelegere si omenie, Maria descoperâ ln strâfundurlle sufletulul lui un
adevarat infern, tot asa cum infernalâ I se pare hotarlrea fanatlcâ a lui Gelu de a
publica scnsorile cu orice preţ.
Crima lui Slneşti uneşte astfel, pentru cltva timp, fârâ ieşire, trai personaje.
care Intr-o dramâ burgheză de bulevard n-ar constitui decit un banal trlunghl.
La Camil Petrescu insă, trlunghlul este un adevârat ciclu infernal, căci fiecare este
pentru celalalt un geniu al răului si un complice la proprla nenorocire. Zbuclumul
iâuntric al fiecArula va fi determinat de nevoia de a se izbâvi intr-un fel sau altul.
Chiar şi Sineşti işl Inchipuie că va obţine llniştea constiinţal şl „iertarea pâcatelor",
dacA II va elibera din inchisoare pe Petre Boruga. La rindul el, Marla va căuta
izbăvirea ln puritate. Ea insA nu-şi va putea reeliza asplraţiile. SflşiatA Intre dragostea
adevAratA ce l-o poartA lul Celu şi convenienţele de famllle, ea va continua sA râmlnâ
o conştiinţA nenorocltA. Cu toatâ ura aprigA ce-o nutreste pentru soţul el, cu toata
puritatea şi frumuseţea aspiraţiilor sale. ee este prea slabA pentru a' se descAtuşa.
Pe Celu, deşi II lubeşte, nu-1 poate inţelege ; cAcl dacA ln „polltlca" lui Saru-Slnesti
ea vede o monstruozitate, lupta lui Gelu li pare o trâdare a dragostel, nâzulnţele
ei nedepaşind cadrul unei Inguste ferlciri personale, beatitudinea unel dragoste fâra
rezerve
Gelu însuşi se va dărui un tlmp unel asemenea dragoste, concepută In chlp
absolut şl cAutlnd In ea izbAvire. Dar spre deosebire de soţla mlnistrulul Justlţlel,
el nu poate accepta situaţia de compromis pe care i-o impune triunghlul. O iubire care
face din el, cel puţin indirect, un compliqe, prln tAcere, la crima mintstrulul Justiţlei
nu-i poate da satisfacţie. Relaţiiie sale cu Maria constitule uLtlma din seria ie
experienţe (şi, poate, csa hotaritoare) care-1 va duce In rlndurlle luptAtorilor pentru
„dreptatea socialA". Doar ln cauza in slujba cAreia s-a pus, Işl cautA el IzbAvlrea.
*
Pornind de la definiţia clasicA a dramei, Camil Petrescu acordâ tea'trului întot-
deauna prioritate in oglindirea ciocnirilor directe ale caracterelor. Aceasta nu Inseamnâ
insA, cA drama devine mai puţin o „dramA de idei", autorul subinţelegind intotdeauna
cA tocmai asemenea condiţii ascut şi scot in relief conflictul „de Idai". Ca şi .n
concepţia ibsenianA, piesa de teatm continuâ să fie „un caz de constiinţA". Insâ pe
autor nu-1 interesează orice caz de conştiinţă, ci toomai acela care izvorâşte din
dramatismul vieţii, cu alte cuvinte, experianţele ideologice care oglindesc contradicţii
violente şi fring imaginea cristalizatâ a personalitâţii umane. Este vorba de „dialec-
tica reflectArii lumii in constiinţA" şi in acest sens, adaugâ autorul, „personajeie
de dramă nu pot fi „caractere" in Intelesul normal". Camil Petrescu vede In teatru
tocmai spaţiul de desfAşurare a „tensiunii in conştiinţă" : insâ asemenea condiţ:i

3. — Teatrul 33
cer „menţinerea unui teatru in zonele concrete şi esenţiale şi indeosebi Hpsă de origi-
nalitate" (in sensul excluderii cazurilor aberate, patologice şi a oglindirii a ceea t:e
este real, tipic).
Prin ancorarea in concret şi esenţiai, teatrul lui Camil Petrescu se defineşte
dfntr-un bun inceput impotriva culturii dominante, pentru care cazurile de conştiintă-
reprezentau apologia excepţionalului şi singularului.
De aceea, însuşirile arătate mai sus „In loc să fie recunoscute ca un merit
ol lucrărilor mele au devenit motiv de refuz pentru o intelectualitate debila, care-şi
olimenta interesul prin anomalii". Evident, in oonceptia dramatică a lui Camil Petrescu,
esenţială este tocmai tendinţa de a face din conflictul social punctul de plecare al
pieselor sale şi nu atit distlnctia eronatA 'dlntre „caracter şi personaj de dramâ". Dacâ,
aşa cum subllnlazU autorul, „un caracter rsprezintă o forţâ unltarâ neinfluenţabilA",
Gelu Huscanu, prln tfirla de nezdruncinat a convlngerilor sale constitule un caracter
lu aceeaşi musurA ca şl Ladima (care reprezintA inflexibilitatea personlficatâ), eroul
ideal de proză in concepţia mai veche a lui Camil Petrescu. „Citâ luclditate atita
drumâ" scrle uutorul. Şl dacA o asemenea formulă nu spune nlmlc In ceea ce prlveşte
speclflcul proprlu zls ul drnmei, ea esta In schlmb revelatoare pentru orientarea operel
enle In carc intensltntea dramatlcă este In funcţle de orizontul el de cunoaştere.
.Şl chiar dacA scrlltorul va plasa rezolvareu dramel sale In planul conştiintei abstracte,
izvoarele acestel dezbaterl Ideoloylce se gâsesc tocmal in antagonismele vleţil soclalc
care reprezintA conditla fundamentalA a dramel. Drama existA tocmal pentru că eroul
are eonştllnţa nu numal a proprlilor sale contradlctll cl, ln primul rlnd, a contradic-
tiilor de clasA care-1 sllesc sA la atltudine.
Jocul ielclor conţlne In sine dezbnterea fundamentalA care va pune pecetea
in contlnuare asupra creaţlei scrlltorulul. AceastA dezbatere se poartâ intre doud
poziţ ii aparent contradictorii, dar care in ultlmA instanţâ, din punct de vedere practtc,
duc lu aceaasl concluzle sub raport social.
Prima va reprezenta Inteleetualul care uruşte societatea burghezA dar cautâ
satlsfacerea setel sale de „absolut" tot inlAuntrul el (fle ln lupta pentru o „justiţie
ubsolutA", deasupra claselor, fie intr-o dragoste conceputA ca o cetate despArţila
prin zldurl de netrecut pentru socletatea potrivnlcl, fie in sfirşit prin lluzia unei
republicl a intelec'tuulilor. a unul stat al noocratlei necesare) — tlpul Gelu Ruscanu.
A douu va reprezenta o rlpostA la adresa celei dintil, un moment In aparenţâ
superior acesteia : pozitia intelectualului care vAzlnd esecul inevitabll al tentativei
primulul de a invlnge realitatea prln diverse Incercâri de evazlune, se resemnea/.â
m t'aţa lupturii lreperabile Intre ideal şl real, proclamlnd aceastA resemnare, in spiritut
unei bine definite ideologii burgheze ca adevAratA „esenţĂ" a existenţei umane.
Acesta e tipul Penclulescu, scepticul radical.
Dezbaterea aceastn va primi accente speciflce In raport cu dezvoltarea creaţiei
scriitorulul.
Ea nu se va repeta niciodatA aidoma şi Intr-un anume sens va deveni din
ce in ce mol adincĂ (pe mAsura acumulArii experienţei sociale, ldeologice, literare)
şi cu oscilaţii tot mai semnificative. Tocmal aceste oscilaţii In favoarea uneia sau
a celeilalte poziţil determinA caracterul mai realist sau mai puţin realist, mai pro-
cjresist ldeologiceşte sau dimpotrlvA mai concesiv faţA de ideologia burghezA, al dif3-
ritejor sale opere de mai tirziu.
 GYORC.Y KOVACS

rără suilcr
E lâudabllă llbertatea desfivlrşltfi ce ml s-a dat In lagfitur* cu redactarea
ncestul artlcol. Nu mf s-au cerut regull infallibile, Incremenlte In dogme, nlcl Indlcaţil
profetice sau teorli savante şl grave. Ml s-a cerut, In schlmb, un lucru mal greu
deelt toate acestea, şl anume : să spun „un cuvlnt adevârat", sâ fac o confesiune
slnceră, să evoc amintirl scufundate aproape in negura ultârll. Sa torn de-a-ndoaselea
filmul vieţil mele, oprindu-mfi la clte un popas pe cara-1 socotesc de hotarîtoare
importanţfi pentru cariera mca, să arăt in ce mâsurâ el ml-a orientat gindirea. mi-a
format viaţa, să scriu ce pfirere am despre teatru, despre rolurila pe care le-am
interpretat, despre lumea noastra, a actorllor.
Să incepem decl recapltularea.
Eram un pui de om de cinci ani şi rivneam la o minge de tanls cu o sete
atlt de nemărginltâ cum numai coplil ştiu sâ doreascâ un lucru care lnseamna
pentru ei, fericirea, reallzarea speranţelor celor mai cutezfitoare. N-am sâ uit nlcl-
odatâ după-amiaza In care aceastâ Intlle dorinţâ conştientâ a mea s-a Implinit.
Cu o tartinfi, şi cu mult dorita mlnge la subsuoarâ, am plecat cu mlca ceata de prie-
teni sfi ne jucfim pe alelle din parcul Clujului. Blnelnţoles cfi eram mindru peste
mfisurfi. ŞI credeam, flreste, cfi nimenl pe hime nu are o astfel de comoara mlnunatâ.
Cu egoismul, superloritatea şi rfiutatea copilulul, eram fudul de aceasta proprletate
personalâ şi faptul cfi, izbită de pămlnt, mingea mea sârea mai sus decit oricarc alta,
11 consfderam drept un succes al meu, proprlu. In sfirşlt, Jocul ne-a oboslt, nervli
nl s-au potolit, ne-am aşezat cu toţii pe unde am apucat, ca sa facem clnste merindei
aduse de acasă. Mingea zâcea albâ pe bancâ, alfituri de mine ; n-o scăpam din
ochl pentru nlmic In lume : doamne fereşte sâ punâ clneva mina pe aa, sâ se joace
cu bunâtatea de minge !... Şi in aceasta cllpfi, o bioscuţâ, pornltă probabil la plim-
barea-i obisnuitâ dinainte de masă, se opri in faţa pllcului de bâisţi. Sint zeci de ani
de atunci şi n-aş mai putea spune cum se numea micul meu ortac care a prins
brotâcelul, declarind ritos că e al lui. Mingea albă zăcea alâturi de mine, brotâcelul
se opintea să sară, iar în inima mea Incolţi numaidecit dorinţa pe care mâ grâbii
să i-o comunic proaspătulul proprietar : „Dă mi-I mie, să facem schimb !" Bâiatul mâ
privi cu neincredere, intrebindu-se probabil dacâ vorbesc serios, apoi in citeva clipe
tirgul se fâcu : al meu era brotăcelul care trăia, se mişca, sârea şi a lui mingea, albâ
dar fâră viaţă ; şi nu-mi mai aduceam aminte că, abia cu un ceas, douâ, in urmâ,
ea fusese cel mai înalt sens al vieţii mele.
Au trecut ani mulţi de atunci ; furtuna istoriei ne-a imprâştiat po copiii de

35
atunci In toata părţile, arborii subţlrei de pe aleile parcului s-au făcut stejari voinici
cu coroană bogatfi, lebedele ce pluteau pe oglinda lacului au imbătrinit. După o viaţă
cu nenumărate cotituri, plină de bucurii şi de suferinţe, acum ciţiva ani am cutreierat
din nou aleiie parcului din Cluj. Imi căutam copilăria, amintirile copilăriei, mă opream
la clte un copac, la cite un tufan, la cite o bancă unde am cunoscut cindva clipe
de ferlcire sau de durere. m-am gindit la intregul curs al vieţii mele. Acolo m-am
legat pe viatfl şi moarte cu tot ce e zvlcnire, mişcare şi acţiune şi acolo a munt
pentru mlna tot ce este slmplâ Jucărie, dlstracţie goală, materie inertă.

Mfl trag dlntr-o famllie burgheza. Cinci ani a trcbuit să duc o luptfi de multe-
orl dlsperBta Impotriva unei prejudecâţi care nu vedea in vocaţia actorulul decit
hufonerle de circiumâ, prllej de distracţif vulgare, d pantă ce duce irezistibil spre
decfldsrea siguru şl totala. Azi nu mai condamn pe oamenii care s-au amestecat In
•ducaţla mea, cocl pnrerlle lor reprezentau oplnla unel soclatoţi şi el erau purtfl-
torl de euvlnt al ordlnll sociale dln acea epocâ. Dar orlcum, am plerdut pentru
totdcuuna cincl ani din viaţă şl n-am apucat sâ-mi incep ucenlcia in meşteşugul
uctorlccsc decit la vlrsta de 23 de anl, clnd alţll stfiplnesc cel puţln Indemlnarea
tchnlcfl sl formele elementBre de expresla. Dacfi, totuşi, li gfisesc o noimfi acestul
rflstlmp, e cfl soarta ml-a hflrfizlt darul — blnecuvlntat sau blesttmat — de a
obaerva sl mrcglstra tot ce tfllflzuleşte, ce se ogitfl furtunos sau se scurge domol in
preajma tnea, de a reţlne tot ce am putut utlllza In cutare sau cutare rol interpretat
plnfl ucum sau pe care II vol interpreta.de acum Inalnte.
In multe felurl şl in multe locurl mi-am agonlsit piinea da toate zilele. Am
lost funcţionar Intr-un mare magazln de flerfirle, şi am Invflţat ce este betonul
nrmat, ce dimcnslunl au felurltele tuburl, dar am invflţat şi altceva, şi anume : câ
e mult mal grcu sfi porţl in spinare aceste tuburi, declt sfi ţil evldenţa lor Intr-un
blrou. Am lucrat şi Intr-un magazin da textile, contabilizlnd depozltarea şl vinzarea
valurilor orbltoare de mfltfisurl şl catifele şi Inţeleglnd cfi e infinlt mai uşor sfi
lmbrac| o rochie frumousfi declt sfi ridlcl de pe raft, dupfi opt ore de muncfi, un
halot de sloffi. Am condus administratia unui sanatoriu de boli nervoase, am fost
luncţlonur la o intreprlndere a cfirel titulaturfi oficialfi era „Economli" (iatfl un cuvint
pe care — ucum, la cumpana apelor, iml dau seama — nlclodatfi n-am reuşlt sfi-l
lnvflt) şi tot zbatlndu-mfi pentru teatru, mi-am fficut şi serviclul milltar de un an.
In sflrsit, dupo multe greu'.nţi, am izbutit sa ajung in faţa primului regizor al Taa-
trulul Nutional din liudapesta. Horvâth Arpfld, cure venise la t'luj ca sfl organlzeze
titeva spectacole. M-a ascultat şi m-a Indemnat sfi mfi opun prejudecfitilor familiei
si sfi accept curlera, In care chiar cfiderea e mai frumoasă decit drumul „mai
sigur", dur pcntru mine pustiu şi complet neinteresant. Bl m-a dus la directn
leutrului Maghiar din Cluj. solicitindu-i să vadfl dacfi e ceva de capul meu.
Fuc un salt inapoi. Ce insemna pentru mine teatrul din Cluj ? Să tot fi avut
suse. şapte ani, c.nd un scheci de cinema se juca la teatrul din Piaţa Huniade.
Nu ştiu cine m-a dus şi cum m-a dus şi pe mine la această reprezentaţie, dar
deodata m-am pomenit şi eu printre spectatorl. In loja de onoare. stfitea regele
Curol al IV-lea cu regina Zita. Urmăream cu atenţie incordată jocul actorilor care
mu interesu mult mui mult decit spectatorii regali. In urzeala vieţii mele de şcolar,
tot aşa de agitntă, de febrilă şi de plină de ireversibile frumuseţi ca a tuturor
şcolarilor, au intrat nenumarate fire de amintiri din acest teatru al Clujului
de odinioara. Noi, şcolarii de pe vremea aceea, am inmagazinat pentru toată viaţa,
tot ce ne-au daruit de pe scena teatrului actorii şi, nu mai puţin, actriţele.

36
Cultură clasicâ ce ar putea să umple o
bibliotecă IntreagA, experienţă literarâ vala-
bilâ pentru toatâ viaţa: iată ce a In-
semnat pentru noi activitatea teatrului
de atunci ! Şi dacA azi inu-mi mai aduc
aminte de atmosfera glaciala a orelor de
algebrA si de «ouaţiUe *n veci nerezolvate.
clt oi trâi şi oi trăi n-am sA pot uita vibran-
tele, incandescentele dupâ-amiezi de simbAtA
cu reprezentaţiUe pentru tlneret. Cu citA
febrilitate mâ pregAteam o saptâminâ intreaga
pentru aceste matineuri, cum mâ stropeam cu
colonie doblndita nu mai ştiu de unde, cum
mâ strecuram, cu faţa apriruA, cu lnima
tremurlnd de emotie, In salA, cu cltA kvcor-
dare aşteptam s& se ridlcc cortina ! Acesteu
erau reprezentaţlile „oficiale".
Dar, dupA atita vreme, azi pot sA vor-
besc deschis şi despre anii de „ilegalitate",
clnd, cu preţul unor minciuni mal micl sau O. Kovaca tn Blborach („Bank Ban")
mai mari, izbuteam s-o şterg de acasâ
(mi era lucru uşor, caci pe vremea aceea nu puteam invoca sedinţele) sl sA
mA furişez la galerie. Ca n-am vAzut in anii aceia de scolar ! Pe toţi clţl au
trecut prin Cluj, mici şi mari, cenusii sau de neuiUt : clovnl de clrc sl cln-
tAreţi de operA, erol da drame si primadone de operete ; nu le mal ţin mlnte
nici numele... Dar Invlrtind caleldoscopul amintirllor, abia acum Iml dau seama
ce moştenire bogatA ml-a lAaat orasul meu natal. Pe multe meleagurl m-a
purtat viaţa, am trAit in hoteluri de lux si am dormlt pe sclndurl goale, in
barAci pline de ploşniţe, m-am incllnat, mulţumind pentru aplauze, In faţa publlculul
In ţinutA de searA de la premlere sl am fâcut muncA obligatorle, lucrtnd la con-
structla unui aerodrom, dar niciodatA oraşul natal n-a lncetat sA trAiascA in sufletul
meu şi, astAzi, ştiu cu certitudine cA tebtrul din acest oras a avut o InfluenţA
decisivA asupra vieţii mele de mai tlrziu.
Cu aceastA dulce povarA a amlntlrllor din copilArie sl dln vlaţa de scolar.
am Intrat pe portiţa din dos a teatrului. Tramuram de emoţle, Iml dâdeam seamn
de insuccesul ce mâ pindea, sl groaza cA as, putea fi sfAtuit sA mâ las pAgubaş mâ
paraliza. Nici azi nu ştiu de unde am luat curajul sA gesticulez un ceas Intreg, sA
spun versuri, sA declam, dlndu-mi silinţa sA par clt mai degajat pe scena pe care au
jucat marii noştri inaintaşi. Reţin doar cuvintele ce mi s-au spus la urmA . „Incearcâ,
dragul meu !"...
Şi de atunci, incerc.
InsemnArila acestea cu caracter de marturisire ar fi, poate. mai interesante,
dacA ar Incepa cam asa : Greu, greu de tot e la inceput ! Ce o fi mai tirziu, vom
vedea... Dar aş minţi dacă n-aş recunoaşte câ m-am nAscut intr-o zodie bunA. Am
plecat la drum intr-un ceas cu noroc. DupA dibuieli de abia citeva luni de zile,
am dat de o fiinţă căreia şi azi, dupA 23 de ani, ii datorez recunostinţâ şi dragoste,
cAci numai cAldura sufletului ei m-a ajutat sA trec peste toate greutâţile care,
in atmosfera inăbuşitoare, incărcatA de intrigi a unui teatru de provincie, uşor

37
puteau să tragâ în moclrlă pe un artist incepător. Ea m-a Invăţat cuvintul pe care,
atit de exigentfi faţfi de ea insăşi, şi-l repeta mereu, tot astfel cum, cu aceeaşi
exigenţfi, mi-1 spun şi eu şi II spun, tot atlt de insistent, tuturor acelora ale căror
soartâ şl viitor nu-ml sint indiferente : „Ridlcă-te !" A trecut aproape un sfert
de veac de cind 1-am auzit pentru intiia dată, dar el iml răsună şi azi In urechi
şf ln minte; nu 1-am uital, cum n-am uitat că el m-a lnvâţat cum trebuie să
pâstrâm puritatea scenei, sfinţenia meşteşugului, unicitatea vocatiei noastre. A
trecut o Jumâtate de viaţă de om de cind am Intilnit această flinţfl : răstlmp sufi-
clent pentru a putea Insemna aici, -ffiră echivoc, cu deplin curaj, numele uneia dintre
cele mai mari artiste ale teatrulul maghiar : Dayka Margit. In gazetele de teatru
dln Dudapesta, In dfirile de seamă decpre premiere, actorul tinfir de azi li poate
vedea adeseori numele, doar e laureatâ a premfulul Kossuth, mare artlstâ a Repu-
blicll Populare Ungara. Clnd am Intilnft-o eu, zfle Intregi mi-a vorbit de copflfiria
el, da sfirficlc, de cel clncl fraţi pe care-l avea şi de faptul cfi, inalnte de a devem
artistfi, fusese vlnzfitoare de zlare la Oradea, de preţul amarnlc pe care a trebult
sfl-1 pllteascfi pentru a putea ajunge la lumtna rampel, de luptele dlstrugfitoarc
pe care a trebuit sl le susţinl, slngurfi, izolatfi pentru a putea deschlde drum talentului
şl artel el. Artistele tinere, care primosc azl fflrfi luptă şi suferlnţfi, ca ceva de la sine
inţsles, rflspiata acestel carlere, trebuie sfl se glndeascfi la dlnsa cu respectul cuvenit
marllor aleşl.
Ce aş mal putea spune ?
Teetrelo de provincie, succedlndu-şl In ritm febrll, piesele dln repertorlu, cfiu-
tlnd sfi mulţumeascA toate straturlle publlcului spectator !... Fost-am amonez şl
dansator comlc, erou llrlc şl bufon, soţ lmbrficat In pljama In cbmedlile lul Vaszary,
Romeo, Incurcfl-lume In trlunghlurlle amoroase dln plesele lul F6dor Lfiszl6, suferlnd
suu fflclnd pe altll sA sufone, şi uneorl chlar Cyrano, prinţ glorlos In operete şl om
mfirunt şi ncajutorat in vodevilurl. Mai mult de o sutfl de rolurl ; nu ml le mal
amintesc nlcf eu, lo-au uitat şl spectatoril. Dar In suflet port — sl vof purta clt
vol trfil — şl amlntlrca unor serl neuitate. eplsoade dln eforturlle teatrulul mfnorltar
din acale vremurl : Trauedia omulul Jucatfl la CluJ, In curtea bisericii reformate
din strada KogAlniceanu, In acr Uber, In faţa unul public extraordfnar — 4000 de
ipectatorl - r« o ploale torenţlalA, dar Intr-o llnlşte plinfl de cucernic respect
pentru operfl, sau reprezentaţla lul Hamlet In Braşovul dln acea epocfi. Şl vla con-
şlllnţA cfl tot ce se petrece In mlne şl Imprejurul meu e o parte Integrantfl dln
tnunca pe care mni rurlnd sau mal tlrzlu trebute s-o Indeplinesc. drept Justlflcare,
drept dovada cA dacfl prlntre rulnele unei luml ce s-a prflbuşlt, şl In poflda lor. eu
am rflmas In plcioare, şi slnt şi azi la postul meu, nu poate fl o Intlmplare oarba,
fârfi sens.
Apoi. tlmp de c'lnci anl, am fost spectator, numal spectator, spectator con-
ştient. aslstind la desffişurarea comediei pe care istoria a scris-o pentru gene-
raţia noastrfi şi care n-o sA se mai intoarcA niciodată. Flreşte cfl anii aceia de bestialâ
cruzime, care au adus suferinţe lnfernale pentru omenire, n-au fost un fotollu nlci
pentru mlne. Dacfi am avut norocul sfi scap de soarta dei care sute de mii de
oamenl au avut parte, tributul mi 1-am plătit şl eu. Am plătit prin nervii mei,
prin lnima, slngele şi ficatul meu, prin iubirea şi ura, mea, prin intreaga pasiune
rare m-a făcut om viu şl simţitor. Am plătit cu un mormint pierdut undeva prin
Ucraina, am platit cu prietenii şi familia mea, cu faptul că, intorcindu-mă acasâ,
abia am mai gfisit martori şi tovarfişi ai vieţii mele de odinioară. Totul trebuia redădit.
Sint zece ani de atuncl. Şi cind privesc in urmă, la aceşti zece ani, la rolurile
pe care le-am jucat, îmi vine sfi cred că suferinţa, chinul, neincetata câutare a
propriei personalitâţi şi a lumii inconjurătoare sint intr-adevăr o necesitate pentru
orice artist. Numai experienţa personalfi este materialul adevărat pe care actorul

38
 11 poate intrebuinţa in creaţia lui şi fâră de care el nu este decit un papagal, iar
vorba lui un sunet gol. Acesta e adevâr valabil pentru mine, personal. Dar ce sâ
(acă artistul tinăr pe care dorinţa de pace a lumii il scuteşte, sâ sperăm că pentru
totdeauna, de obligaţia de a traversa infernul ? Oara numai experienţele dureroase,
tragice au darul de a maturiza pe actor, de a face un adevărat artist din el ? Sint
ferm convins că nu. Bucuria, voioşia, căutarea pasionatâ a frumuseţilor vieţii pot
să crească oameni mai IndrAzneţi. gata să lupfro cu mai multă grijă pentru viaţa lor
■şi a semenilor. Dar pentru aceasta e neapăratâ nevoie de. dragostea de oameni.
Nu pot tâgadui, In accste rinduri cu intenţii de totalA slnceritate, că uneori
slnt consternat vâzind pustiul sufletesc, cenuşia monotonie a unora din tovarăşli mei
din generaţia tlnâră. Ştiu că lumea nouă nu se clâdeşte de po o zi pe alta «1 zece
&nl nu ajung pentru ca o vlaţA nouă să răsarâ pe rulne. Dar dacă nol Inslne nu
• sintem in stare sâ râzbim prin aceastâ pasivltate şl indiferenţâ. de la clne să asteptAm
minunea care va face mal frumoasa, mal plina de lnţeles, mal adevAratA şl mal
nobila viata artistulul şi, prin ea, viaţa tuturor oamsnilor ?
Urmaresc cu deosebit interes felul cum se pregâtesc unli dlntre colegl pentru
cite un rol nou. Aplicind o metodA bizarA, pe care in zadar am câutat-o in vreun
manua! de speclalitate, vulgarlzlnd In modul cel mal grosolan Invâţâtura lui Stani-
slavskl despre necesitatee experienţel personale, acesti coleqi se apropie de rol
„descinzind" la faţa loculul ca sA inveţe. prin exercltli. cum se hibeşte o mamn,
cum se palpeazA abdomenul unul bolnav, cum reacţloneazA un muncttor de fabrlcA
la gesturile de drAgAlăsenie ale iubltef, sau, dacA din Intimplare el trebuie sA creeze
un erou pozitiv, cum trebule sâ accentueze fraza, pcntru a convlnge pe actlvlstii
din auditoriu de adevArul cA : „Pacaa e mni importantâ d e d t orice, tovarAsl !"...
lar eu ştiu că accorul in chestiuna nu-şi iubeste mama, cA nlclodatA nu s-a aplecat
asupra unul bolnav şi nici prin glnd nu i-a trecut sA-1 ajute, cA In vlaţa lul nu s-a
dus Intr-un cring ca sA culeagA vlorele cu iublta, lar c!t prlveşte problema pAcll.
o lasA p e seama altora... Nu e un joc paradoxâl de cuvlnte dacA spun cA tlpul
de pseudoartist, de care vorbesc, se caracterizaază printr-o extrem de „complexA"
sârăcie de sentimente. Oamenii aceştia se miscă la suprafaţA. El nu educă sufletela
oamenflor, penlru slmplul motiv câ nu cunosc dimensiunile sufletului. Oare cltesc
oamenil aceştia şi. dacA da, ce citesc ? CAci nu este Indlferent cu ce se ocupâ
in tlmpul liber actorul. Ca sâ nu mai vorbesc de faptul cA lectura nu este timp
liber, cl adlncire, lârgire absolut necesara a fantezlei, a constiintel, a experlen',i;i
pcrsonale. Pentru noi, nu este indiferent dacâ socletatea vlitorului va yăsi sau nu
in actor o intellgentA Inzestrată. Teatrul viitorulul va ellmlna fArâ crutare a>a-zlsel»'
talente native, ignorante, inculte, ce se bizuie numai pe instinct.
*

Vreau sA vorbesc In aceste clipe de mârturisiri sincere, de ceva ce se leagA

In mod aproape inexorabil de nuinele meu. de mun'ia me^. E vorba de aşa-zisa
mea rezervă, sau, cu alte cuvinte, de retragerea mea in turnul de fildeş. E incon-
testabil — şi sint destul de sever faţA de mine insumi, pentru a nu o recunoaste —
că, in contactul cu majoritatea semenilor mei, mi-am însuşit o aatf^l de manierâ, ?A
cei ce nu cunosc mai de aproape împrejurArile vieţii mele, individualitatea mea, tre-
cutul meu şi chiar din prezent nu cunosc dec.t faptele ştiute de toatâ lumea,
pot sâ gâsească uneori jignitor tonul pe care-1 intrebuinţez. Aceştia inclinâ sâ judece
şi stilul jocului meu scenic tot prin prisma acestei maniere, condamnindu-1 foarte
des. E indiscutabil cA nu se poate face o separaţie intre viafa particuiarâ şi cea de pe
scenâ. Dar — şi o spun n^ pentru a mâ apâra — oare spectatoral care nu se
«îulţumeşte să priveascâ pe actor numai prin prisma rolului, dar cautâ in el şi pe

39
 omul partlcular, Işi dâ osteneala de a cerceta mal indeaproape ce taină face pe cineva
Bmabil sau morocănos, prietenos sau rece, atrăgător sau indiferent in aparenţă ?
Clţl factori au contribuit, cite ofense nemaritate, cite palme, persecuţii şi surghiunuri
au dolaborat la Ingroşarea stratului pe care-1 folosesc drept pavăză fireascâ,
pentru ca ceea ce e mai sensibil In mine, „sufletul", să nu mal fie expus loviturilor
şi lmpunsaturllor pe care n-aş mai avea vigoarea şi elasticltatea să le suport ca
In trecut ?
Vreau să povastesc un episod dln trecut. Era dupfl dictatul de la Viena.
Teatrul „Thalla" de la Cluj, al cârui membru
eram de opt ani de zile, se pregfltea sfl re-
prezlnte In seara „festlvfl" opereta lanoş Vi-
teazul. Ţinlnd ca toţl membrii teatrului sfl ia
parte la reprazentaţia de galfl, direcţia mi-a
dat şl mie un rol mflrunt. A sosit ziua re-
petlţlel generale; machlat. costumat, aştep-
tam sflrşitul actului al Il-lea, clnd lml venea
rindul sfl Intru fn scenfl. Cineva bfltu In
uşfl. O delegaţie studenteascfl de opt membri
apflru şi mfl invltfl foarte politicos sfl nu
tulbur strflluclrea serii, prin cele cincl cu-
vlnte ale rolului minuscul ce-mi fusese dis-
trlbuit, deoarece ffşa mea personalfl nu este
In regulfl. M-am demachiat, m-am dezbrăcat,
constatlnd cu groazfl cfl o noufl epocfl de
stupldltate şi cretlnlsm se anunţfl. Apoi tre-
curfl clteva sflptflmlnl, jucam tragedia Bănk
liăn sl, la sfirşitul actului al II-lea, o puter-
nlcA salvA de aplauze chemA pe actori la
O. Kovâci ln Teterev („Micli burgheii-) rampA. Şi cind, nebAnuind nimic din ce se pre-
gAteşte şi cuprlns de beţfa succesuluf de o
c!lpA, am leşlt sl eu — ln loja din avanscenA şedea Homan BAllnt, mlnlstrul culte-
lor — un concert ameţltor de fluierAturl mA primi : la galerie, tlnerii membri
ai organlzatlel „cruclle cu sAgeţi" IntraserA tn acţlune...
S-a deschis noul Teatru Naţional, unde nu ml s-a mal IngAdult sA pun
plclorul. Am fost condamnat la o tflcere de clndi anl şl ml-a trebult multA tArle.
multA rezistentA InterloarA şi multA credinţA In vlitor pentru a putea strflbate teafAr,
cu fruntea ndlcatA, aceastA perioadâ de batjocurA. N-am stat izolat in acaastâ
IjptA. Numeroşi prietenl m-au ajutat, ca oameni adevAraţl, ca artişti, ml-au dat
incredere In vlitor, m-au InvAţat cA nu In faţa leagAnului, ci a sicriului se cintAreşte
vnloarea muncii omeneşti, a eforturflor pentru blne şi frumos.

De cind am ajuns profesor la Institutul de artă dramaticA „Szentgyorgyi

IstvAn". viaţa mea s-a imbogAţit, adAugindu-şi o culoare nouA. De cite ori nu m-a
rasplAtit şi consolat acest cerc de activitate cind mA vedeam ameninţat de poticneli
M eşecuri in alte domenii ale vieţii ! Ce experienţă deosebită este fiecare examen
de admitere ! SA alegi din ceata tinerilor ce se pregătesc pentru viaţă, să-1 cintA-
reşti pe fiecare in parte. sA vezi feţele aprinse de trac, de teamă. Să simţi cA
fiecare tinâr primit in institut iţi devine intrucitva fiu in cei patru ani de invAţA-
nunt, cA eşti răspunzâtor de dezvoltarea lui artisticA, răspunzAtor faţA de el, faţâ

40
de tine insuţi, faţă de colectivitate ! Indoielile ce se ivesc In cursul educaţiei. al
dcsfâşurării personalitâţii lui, nu sint deloc mai puţin chinuitoare decit acelea car»
insoţesc in mod firesc cariera personalâ a actorului. Ce inflnit de greu e sâ cunoşti
un singur om ! Dar mi-te o clasă Intreagă ! Ceea ce deosebeşte munca noastrâ, a
profesorilor de conservator, de activitatea tuturor dascfllilor da altă specialitate.
este că noi abia după terminarea celor patru anl incepem sâ ne dâm seama cu
adevărat dacâ am utilizat bine timpui petrecut impreună, sau munca noastra n-a
fost decit o simplă zădârnicie moartă. Caci, din momentul In care tinflrul primeste
diploma, el devine partenerul meu, In culise
el se agită impreună cu mine şi ne sint
comune succesul şi insuccesul.
Ca actor şi educator de actori, mâ
intreb adeseorl — şl Intrebarea aceasta Imi
dâ multă bătaie de cap — cum s-ar putea
lupta Impotrlva splritului care. rămăşiţfl dln
trecut, mai dăinuieşte Incfi pe ici, pe colo,
In teatrele noastre. Eu am tnvflţat respectul.
dragostea şi cuvlinţa pentru scenfl de la
nişte oameni cere au fost slujltorii cei mal
credincioşi, cel mai smeriţl ai acestei vocaţii.
Imi aduc aminte cfl aveam roluri mari şi
chiar aşa-zise succesa, dar asta nu mfl Impie-
dica sfl culeg cu profundfl evlavie fiecare cu-
vint. fiecare Indrumare a Invflţfltorului «1
maestrului meu, marele actor ardelean Toth
Elek. Era o sărbătoare1 pentru 'noi cind
Mikldssy Margit sau nenea VAradi ne pri-
meau la masa lor şi ne vorbeau de trecutul
şi prezentul teatrului. Q. Kovaca ln Oauleiterul Rogfe
Exemplul propriei lor vieţi, simţul („Cul I »« aupune vremea")
rflspunderil faţfi de scenfi şi faţfi de public,
Inţelegerea pe care o aveau pentru importanţa muncii lor culturala şi educatlve
şl conştllnţa cfi ceea ce fflceau şi modul cum lucrau se refereau nu numal la ziua de
azl ci, pinâ la urmfi, serveau ridicarea culturala a poporului Intreg *i ţinteau sfi-i
facă viaţa mai frumoasâ, mai bunâ, mai nobilfi : latfl ce ne lmpreslona, servindu-ne
drept pildfl de urmat.
Nu se poate sâ nu te Intrebi nedumerit : cum se face cfl Intr-o vreme clnd
cariera aceasta se caracteriza prin cea mai completfl neslguranţfl materialâ, cauza
teatrului avea — şi nu puţini — luptâtori voluntarf, lar azi. clnd norii grijllor mate-
riale s-au risipit, acelaşi teatru maghiar nu reuşeste incâ sâ se debaraseze de unli
farsori culturali, de unii cavaleri râtflcitori, pe care cine ştie ce interese şi consl-
deraţii carieriste ii aruncfi pe scenâ ? Cred câ nu sint departe de adevâr afirmlnd
câ nu totdeauna e bine ca râspunderea materialâ şi moralâ sâ Inceteze a fi o
problemâ. Şi ar fi foarte dăunâtor dacâ, profitind de drepturile ce le dâ constituţia
reyimului nostru de democraţie popularâ, cadrele mai in virstâ s-ar mulţumi sâ
se odihnească pe laurii imaginari, iar generaţia nouă de actori, cuprinzind şi pe cei
ce abia acum părăsesc bănclle institutului, nu s-ar mai gindi la dificultâţi, la povara
sarcinilor, la greutăţile procesului de creaţie, ci numai la titiuri, decoraţii, ranguri
care vor trebui să marcheze intr-o zi da 1 Mai sau de 23 August munca lor.
Cum să-mi explic altfel desconsiderarea tradiţiiior progresiste ale teatrului nostru
din trecut ? Indiferenţa aproape totalâ faţâ de literaturâ, picturâ, muzicâ, faţâ

41
de toate ramurile artei ? Ei găsesc de-a gata totul, nu trebuie să se bată pentru
contracte de angajament, statul le serveşte pe tavă poslbilităţile da trai, nu-i obllgă
la eforturi intelectuale şi artistice. Situaţia aceasta ar putee avea consecinţe grave ;
nu ne poate lâsa indiferenţi eventualitatea ca In decenlile viitoare, sarcina de a
educa poporul prin puterea cuvintulul rostit pe scenă sâ ajungă pe mina unei
ţjeneraţii de aciori care ea insăşl va fl lipsită de educaţie, va fi incultă şl ignorantă.

Slnt actor vechl şi ii cunosc pe to^I : pe tlnerl şl pe cel „mai puţin tlneri",
far de şase anl, ca profesor, mi se face cinstea de a fl insărtfnat să Impărtăşesc
experlenţa mea tinerel generaţli. Nu poate fi artlst adevărat cel care se căzneşte
sfi-şi oflrme autoritatea punlndu-şl Inalnte cu inslstenţă proprla-I persoană şi dispre-
tulnd tlneretul. Vorbesc, poats, In termeni cam tari despre coplil noştrl, tlnerii
actori, dar o fac dln Indemnul dragostel celel mai dezlnteresate, cu c*le mal curate
şl blnevoltoare intenţll. Lipsa de F r e 9 ă t i r e ■ u n o r e l e v l a i noştri — actorli de
mllne —, dezorientarea lor In problemele lumii şi ale vleţli, sârficia bagajului lor de
«xperlenţe, Ingustimea sferei de curlozltate. caracterul hlbrld al concepţiei lor de
vlaţfi lau, an de an, forme tot mal ingrljorătoare. Dar tot atlt de Incontestabll e cfi,
la rlndul nostru, nlcl nol inşlne, noii educatorl ai recentel generaţil de ectorl, nu le-am
dat şl nu le dftm nlcl plnfi azl o Inzestrnre suficientfi, pentru ca ceea ce primesc
de la nol sfi nu se rezume la slmpla stlrpire a pretenţiilor manifestate numal In
aparento formale, a rel-elor moravurl din teatru, a Infumuraril şi obrfizniciei.
Meseria de profesor de conservator nu trebule să fie o ocupaţie secundarfi,
ci o vocaţle. Şi simţul vooaţlei ne Impune să muncim in eşa fel ca, In viitor, dln
«xemplul nostru personal, sfi se aleagă cu o Invfiţatura mal bogatfi, mai bunfi şi mai
frumoasfi toţl acela pentru care, cel puţln deocamdatfi, vrind-nevrind, noi sintem
pildft de urmnt In lumea teatrulul.
In decursul nnilor trecuţi. Institutul de artâ dramatică „Szentgyfirgyi Istvân",
:i dat tentrelor dln ţara multi actori de valoare, capablli şl de sarcinl mal inalte
decit acelea ce le-au fost incredintate. Dar aceste sarcl.nl nu Inseamnfi numal muncfi
de teatru in sensul restnns al cuvintulul. Ele imp'licfi şi o activitate omenească.
cetăţeneascâ, de transformare a societâţii, un rol de care nimenl nu s-ar putea
nrhlta mal bine declt tocmal tineril artişti, care au primit lumea nouă la virsta
de zece anl (decl, prln flrea lucrurilor, n-au de luptat cu atltea contradlctil interne
ca gencraţia mal in virstă) şi cfirora li se dfi tot ce e mai bun dlntr-o orindulre
sociala noua, sanatoasn, In plină dezvoltare.
Departe de mlne Intentia de a generaliza In mod supcrficial. Tocmai de aceea,
trebuie sâ menţlonez numele citorva co'.egl tinerl a cfiror activitate o urmfiresc cu
deosebitâ dragoste şi dincolo de atmosfera solemnă a producţiilor de sfirşit de an
ţ.1 pe care nş vrc?a să-i dau drept exemplu pentru elevil de azi ai Instltutului nostru.
Laszlo Cer6, Orosz Lujza, Horvâth Bela, Bisztrai Mârla, Bânyal Eva, la teatrele
surori. Tonai Bella, Erdos Irma, Bănyai Mâria, Faluvegi Lajos, Gorba Andrâs,
Lohinszky Lorânt, Tarr Lâszlfi, la Teatrul Secuiesc, sînt tot atitea promisiunl
incurajatoare. Cu cei mai mulţi dintre ei, am trecut prin botezul de foc al jocului
in devalmâşie şi munca ce am dus-o cot la cot m-a întărit in credinta că, cu toate
neajunsurile generale de care am vorbit, dezvoltarea teatrului maghiar din ţara
noastrâ e asigurata. Ramura generaţiei de actori ce s-au ridicat în ultimii zece ani
reprezintă o forţa umana şi artistică la care putem privi nu numai cu incredere.
ci, ţinind seamâ de rezultatele realizate pină azi, şi cu mîndrie.

42
 lar acum voi aminti cu deosebită dragoste scumpa, romantica şi lnsufleţita
echipa, la care totdeauna mfi gindesc cu iubirea sporitfi ce i se cuvine copilului pleoat
departe. E vorba de tinărul ansamblu al Teatrului de Stat Maghiar din Baia Mare.
de foştii noştri elevi. S-a vorblt mult şi elogios despre activitatea lor. uneori in
termeni aproape primejdios de exageraţi. Dacă nu i-aş cunoaşte de aproape (cel
mai mulţi mi-au fost elevl timp de doi ani de zile), mi-ar fi fricfi, poate, ci gloria
atit de timpurie li se va urca la cap şi va influenţa in sens dezastruos munca lor
ln viitor.
Am trecut pe la dinşii acum un an, in turneu cu Făclla ds Ulyes Cyula şl am
petrecut Impreunfi trei zile. Zllele au trecut cum trec de obicei Intr-un oraş strfiin.
unde te ducl ca sfi participi la un spectacol. Bucuria revederii mi-a fost temperata
— sl abia puteam ascunde acest lucru — de noroiul si de ceaţa dezolantfi din
Baia Mare şi, drept sfi spun, dln acaastfi pricinfi, abia aşteptam sfi mfi Intorc cu
avionul. Asta era ziua. Seara, m-am dus la teatru, iar dupfi reprezentaţie m-am
culcat, frlnt de obosealfi, In odaia pe care unul dintre bfiieţi mi-a pus-o cu multfi
gentileţe la dispoziţie. Mormfiiam In sinea mea, clnd unul cite unul s-au strecurat
in odaie şl s-au adunat In jurul patului. Ne-am aşezat la sfat. După citeva minute. ma
simţeam de o vlrstâ cu ei, şi capul ml sa „lncinsese" si mie, ca şi lor. Am discutat
plnfi dimineaţa la şase, argumentlnd, fficind fel de fel de planuri. Dispfiruse raportul
dintre profesorul şi elevii de odinloarfi ; vorbeam doar despre teatru la „cea mal
Inaltfi tensiune". Am stat trel zlle cu ei şi m-am intors acasti voios, plin de incre-
dere. Mă gindeam cfi, dacfi n-ar reallza dedt a zecea parte din ceoa ce si-au propus,
tot ar face un lucru frumos şi de mare insemnfitate. De atunci, ei au jucat Ruy Blas.
Din pficate, n-am putut asista la reprazentaţie. Dar faptul in sine câ, dintre toate
trupele noastre de actori, numai eis-au glnditsfipunfi in scenâ aceastfi operâ romanticâ
dovedeşte un curaj şi un splrit de iniţiativâ pentru care meritâ cele mai marl eloyii.
Şi pe lingfi toate acestea, ei au gftsit timp sfi organizeze, In cadrul reprezentaţiilor
pe care le^au dat la Cluj, şi o seratâ comemorativâ J6zsef Attila, luind-o inaintea altor
teatre care, poate, abia pentru a 60-a aniversare a morţll maralui poet, vor reuşl
sâ compunfi un program festiv.
Le doresc mult succes in munca ce-i aşteaptâ !
*

Noua polltică a teatrului din ţara noastrfi ne dfi toate posibilltâţile de a des-
ffişura o actlvitate artistică largfi, cuprlnzătoare. Numai un orb sau un om de rea-
voinţfi ar putea pune la Indoialâ rezultatele pe care teatrul le-a realizat in ultimii
zece ani. Aceste rezultate se datoresc in primui rind masivului ajutor material .şi
moral pe care ni 1-a dat regimul nostru de democraţie popularfi. Dar ia sâ vedem
puţin, dacă teatrele noastre şi, inlăuntrul lor, artiştii au ştiut sâ se foloseascâ indea-
juns de aceste posibilitfiţi, dacâ au ştiut să fructifice cum trebuie ajutorul primit. Am
f&cut oare totul pentru ca rezultatele obţinute sâ nu oglindeascâ numal o medie sta-
tistică, să nu reprezinte numai niste rezultate bune doar pentru a fi inregistrate de
forurile bugetare ate administraţiei de stat ?
Cunoscind politica repertoriului din teatrele noastre şi nivelul ideologic şi
politic al reprezentaţiilor, sâ avem curajul s-o spunem : nu ! Dar inainte de a trece
la rezultatele şi lipsurile propriului nostru teatru, sâ-mi fie ingâduit a spune citeva
cuvinte despre actor, elementul cel mai important al teatrului.
Care ar fi una dintre cele mai importanta datorii ale noastre ?
Să adincim cunoaşterea reciprocă a geniului literar şi artistic naţional şi, prin

43
aceasta, să contribuim la apropierea noastră. Care poate fi contribuţia cea mai
firească şi mai eficace a actorului la acest obiectiv ? Răspunsul e foarte simplu.
Să recunoaştem că nu numai noi facem teatru ci şi alţii, că nu numai noi inre-
gistrăm rezultate, ci şi alţii şi, prin urmare, noua noastră artă dramatică nu incepe
şi nu se isprăveşte cu Teatrul Secuiesc.
Oare clţi regizori, actori şi tehnicieni de ai noştri au jertfit timp, bani şi
osteneală, ca să vadă reprezentaţiile teatrelor din Bucureşti ? E suficient oare că
oamenii noştri de teatru (pentru a evita orice neinţelegere, voi adăuga că nu mă
glndesc numai lo directori, ci şi la actori şi regizori) asistă din cind in cind, destul
de pasiv de altfel, la cite o conferlnţâ organizată de minister pentru lâmurirea unei
probleme de teatru, dar tot oe este viaţă vie, dinamică şi caracteristică de teatru
Inseamnâ doar o distracţie serală pentru el şi nu serveşte la imbogăţirea şi dezvol-
tarea conoştlntelor lor de specialitate. Şl chiar clnd iau parte la o premieră — ur»
adevfirat evenl.nent — cu ce profită din asta ansamblul ? Se cunoaşte vreun caz
— şl aş putea sfi trec In revistă toate teatrele noastre maghiare — In care să se
f| discutat, In feţa ansamblului, In faţa colectivului de muncă, laturile pozitive şi
negatlve ale u/iel reFrezentaţii din Capitală, impresiile clştlgate la această repre-
zentaţle ? Desl, nu Incape discuţle, cu toate oplntirlle noastre, vom rfimlne incfi multfi.
vreme tot „provincle", chiar dacfi cuvlntul nu şi-ar mai pfistra inţelesul şi rezo-
nanVa suspectfi de altfidatfi. Cunoaştem oare pe marii, pe eminenţii artişti ai Capi-
talel noastre ? Nu. Pe reglzoril el ? Nu. Am gfisit oare prilejul sfi vedem marile efor-
turl ale teatrelor noastre din Capitalfi, eforturi ce au caracterlzat munca lor din
anll trecuţl pentru insuşirea stllului realist-socialist şi l-am Indemnat sfi is vadă
pe toţi aceia care prin profeslunea lor trebuie sfi le cunoascfi ? Nu. Am primlt cu
ploconell rainase de demult Invitaţiile periodice ale Capitalel, dar nu ne-am apropiat
unil de alţii cu sufletul deschis al artistulul nfizuind spre aceeaşi ţintă. Deşi, clne
nu cruţfi osteneala de a cunoaşte pe colegii sfii de altfi Hmbfi şi e munclt de ace-
leaşl probleme de artfi poate dobindl un ajutor şi un sprijin imens şi prin adincirea
legflturllor personale.
Sfi llchidfim, in sfirşlt, provincialismul nostru cu orizont Ingust, Inchls in pro-
priile-i limlte ! Nu putem privf teatrele din ţara noastrfi numai cu ochi de tirgumu-
resan, de clujean, de piteştean, sau de reşiţean. Nimic nu ne impiedică sfi cunoa-
ştem şi sfi studiem mai de aproaps teatrele de orlce limbfi din ţara noastrfi.
De zece ani, pe cheltuiala statului, artiştii noştri colindfi toatfi lumea. Ager-
pres-ul ne informeazfi mereu de aceste călătorii. Dar niciodatfi nici un artist nu
şl-a luat osteneala de a face o dare de seamfi pentru cei ce muncesc in teatru, despre
aceste experienţe ale lui.
Am aflat, dln iecturi, din cfirţi, multe amfinunte despre rezultatele teatrului
sovietic, recunoscute de intreaga lume. Dar nu incape indoialfi cfi sub forma vie de
intrebfiri-rfispunsuri, am fi aflat mult mai multe lucruri, care ne-ar fi ajutat mai
puternic, mai rodnic in munca noastrfi. Ce a Insemnat o convorbire de citeva cea-
suri cu Bondarciuk, cu Ghiaţintova ! Cite indrumări practice ne-au dat, cu cită
bunavoinţâ ne-au atras atenţia asupra unor neajunsuri pe care, in lipsa unui control
dfnafară, de multe ori nu le observasem !

Inseilind aceste note, am zăbovit cam multişor, mi se pare, in faţa unor porţi
străine. Dupâ o eăsnicte de zece ani pe care am dus-o, în bine şi in rău, cu Tea-
trul Secuiesc, e timpul să mă ocup putin şi de casa noastră. Ca in orice căsnicie.

44
după zece ani, a dispărut şi aici emoţia ce caracterizează prima perioadă a drago-
stei. Pentru viaţa unei instituţii, zece ani nu inseamnă mare lucrru, dar pentru
viaţa unui om, ei reprezintă un răstimp important. Şi fiindcă succesele şi eşecurile.
realizările şi lipsurile din aceşti zece ani mă privesc foarte de aproape şi pe mine şi,
fiindcâ, totuşi, o dragoste trainică mă leagâ de această instituţie, aş vrea să spun
citeva cuvinte despre o serie de lucruri ce, nu pot fl indiferente unuia pe care
viaţa teatrului il intereseazfi şi dincolo de ridicarea şi doborirea cortinel.
In acest teatru, mi-am regăsit credinţa, aici am aflat sprijinul şi forţa nece-
sară pentru indeplinirea sarcinilor primite. Din multe locuri, din multe oraşe şi
ţări s-a adunat şi s-a infiripat mica trupă, care de atunci — nu este, poate, o lipsâ
de modestie s-o spun — şi-a ciştigat un nume preţuit in toată ţara. Ţeluri iden-
tice, eforturi comune au caracterizat năzulnţele noastre spre bine şi frumos, si chlar
dacă pe ici, pe colo s-au ivit şi dihonii, otrăvuri dizolvante, rămase din lumea veche,
cu anli, toxinele aeastea s-au absorbit in mare parte, munca dusă umăr la umâr a
sudat ansamblul şi acesta a reuşit sfi pornească pe drumul care a prefăcut vechea
trupă intr-un teatru adevfirat. Nu vreau să inşir rezultatele ce au tnsemnat tot
atitea pletre de hotar in viaţa Teatrulul Secuiesc din Tg. Mureş. Ar fi, poate, mai
frumos sfi evoc numai ceea ce a fost frumos, adevfirat şi artistlc in viaţa lul.
Răsfoiesc, in gind, afişele micului nostru taatru şi mâ opresc cite o clipfi
la un titlu, la o datâ de premlerfi. Nu scriu o monografle a teatrulul şi astfel n-o
s& parfi, cred, ciudat şi lipsit de modestie cfi mfi opresc mai cu seamfi in faţa
afişelor care oglindesc etapele dezvoltfirii mele actoriceşti. Unde au rfimas Liliomfi al
lui Molnfir Ferenc, doctorul cu veleitfiţl culturale din Aventura ? Funcţionarul de
bancfi cu gesturi agitate dln Loc tinerilor! şi multe alte roluri mai mlcl sau mal
marl, ca au dispărut ffirfi urmă In adincurile amlntiril ! Am privit şi pinâ atuncl
cu atenţie lumea, dar trebula sfi vinfi ceea ce a vanit, pentru a-mi transforma in mod
■decislv conştiinţa, care, ln sflrşit, s-a fixat la o condepţle de viaţa fermă şl ne-
clintită.
A trebuit să pfitrund opera lui Gorkl, s-o studlez adlnc, pentru ca sfi Inţeleg
Monologul despre Om al lui Satin din Azilul de noapte. Cite lucrurl au trebuit sâ se
Intimple in mine pentru ca umanismul burghez, rezultat al trecutului, al educaţlal
mele, al Imprejurarilor In care am trăit, sfi se transforme in umanism soclallst,
ffirfi de care azi nici n-aş mai putea sfi incerc proiectarea pe scenâ a problemelor
cpocii noastre, să judec cu măsură critică trecutul apropiat, să imbrac conţinutul
operelor clasice într-o expresie care să facă accesibil omului de azl acest conţlnut
valabil şl după sute de ani !
Şi iarăşi Gorki. Figura cea mai apropiată parcfi da inima mea e Teterev
■din Micii burghezi. Am vfizut vreodată omul acesta ? Am cunoscut ceva asemânâtor ?
Cum, unde, s-au intipărit in mine trăsăturile acestei flguri cumplit incercate şl
totuşi neastimpărate, renunţind la toate, dar indemnind cu fiecare cuvint al sfiu
la revoltâ — figura intelectualului ce se zbate necontenit şi, cu toate bunele lul
intenţii, se infundă pînă la urmă ? L-am cunoscut. N-am reprodus o fotografie,
n-am copiat o singură persoană.
Dar in hoinărelile din nopţile anilor mei de incepător, de cite ori n-am văzut
la Cluj, la Budapesta sau in altă parte, cîte un Teterev în haine ponosite, cu ultimii
gologani in mină, oprindu-se in faţa unei barăci cu crenvirşti ? Intelectuali verita-
bili şi pseudointelectuali cu gura amară de tutun, părăsind redacţiile in zorii zilei şi
poposind intr-un fund de circiumă de cartier sau in ceaţa unei bodegi de garâ,
poeţi eternizaţi la mesele de marmoră din cafenela, compunind versuri menite sâ
salveze omenirea, eroi infrinţi in bătăliile jociilui de cărţi, cu fetele năpădite de

45
 ţepi : toţf mi-au dat cite o culoare, cite o«
amintire, cite un crimpei de atmosferâ, aju-
tindu-mă să pătrund pe dinafarâ şi pe
dinauntru, să trăiesc cu adevărat acest rol. La
toate acestea se adaugă, fireşte, faptul că şf
viaţa mea a avut clipe tetereviene. cind nici o
razâ de nădejde nu mai licărea. Mirosul c o m i
pact ds varză acră s-a aşternut de atitea
ori şi peste sufletul meu, şl am avut şi eu de
luptat cu Besemenovii vieţii mele.
Apoi au venit alte sarcini. olţi autori,
alte roluri. Cehov. Ce ştlam noi despre el
pinâ atunci ? Atlt cit predâm azi unul student
de conservator In anul I. Câ a fost prielen cu
Gorki, cu Nemirovici-Dancenko, cu Stani-
slavski, ca pe cortina Teatrulul de Arta se oflă
ca emblemă un pescâruş. Am pus In repe-
hţle Pescăruţul. Am avut norocul de a avea
la dlspoziţle si exemplarul de lucru al luf
Stanislavskl. Şi pe măsurâ ce Inaintam cu
(I. Kovaca In Catavnncu („<) acrlaoarft
plarduU") repetiliile, indfcaţlile lui Stanislavski se trans-
formau In realitaţl vii. Am Inceput sâ prlndem
eeeu ce el numeşte „murmurul subniarin". Am inceput sa sapam pe sub text,
prlntre rlndurf, si, dupâ o muncâ de mai multe sâptăminl, am inţeles câ ceea
ce ştium plna atunci despre Cehov nu este adevarat, că omul nu s-a limltat la
descrlerea unei lumi de dulci melancolii, de tristeţl mârunte, de pesimism şi
daznfldejde. ci a rostlt şi cuvintele : „Domnllor, trălţl prost !" Deci trebuie sa
trnim altfel, sfl-i învAţdin la o altfel de vlaţa pe oamenil in fat,a cârora il jucăm
pe Cehov. Clte lucruri n-au trebult să se intlmple in ultimele decenil, pentnX ca
femeile noastre de tlpul Ninei Zurecinaia sfl nu mai fie nevoite sa plece Intr-un com-
purtirnent de clusa u III-u spre un viitor necunoscut sau, dimpotrlvă, prea blne
cunuscut, pentru ca Trlgorinil noştri să nu mal aibă impresla că tot ce fac e
zfldumlc, pcntru ca nol sn nu mal trebuiuscâ sâ-1 compâtlmim pe Trepliovli care işi
trng un glonte In cap.
Cauleiterul. Clnd l-am intilnlt intiia data ? In iunie 1944. la Bergen-Belsen.
Intr-un lagăr de concentrare german. In dosul unul trlplu gard de sirmâ ghim-
patn Incnrcatfl cu electricltate, gardienii S.S., Inurmuţl cu reflectoare şl mitraliere,
veyheau ca paşii j:e care-1 filceam fnră ţintâ In sus şl In jos sâ nu Ie zguduie
credlnţu in eternitatea celui de al treilea Relch. Bătâtoream, flămlnd, zdrenţăros,
curtea umedâ. phnă de noroi dln LilnebQrgar Heide, care Iml sfişia nervil şl inima.
Am trâit acolo cltevn luni deznâdăjduite, farâ nici o perspectivă. Undeva, pe deasupra
Hnnovrei, se dădeau lupte aericne. Le urmâream, căcl se vedeau cu ochiul liber. Mulţl
au Incercat sa descrie această j)erioadă singeroasă, infemală, care a răsturnat orice
logicâ omeneascâ. Ştiu câ exilul meu n-a fost decit o deportare de operetă, In
comparaţie cu ceea ce li s-a intîmplat altora, in alte părţl. Nici nu prea am obiceiul
sa vorbesc de el. Şi dacă il amintesc oici, o fac pentru că trebuie să vorbesc despre
rolul pe care I-am jucat mai tirziu, cu pumnii strinşi, seară de seară. Pe gauleiterul
Ludwig von Rogge, pe care !-am craat pe soenâ, aş fi vrut să-1 sfişii cu toate cele
zece degete, cu yura spumegind de ură. Omul după care 1-am modelat avea o funcţie
militară mai modestă. In lagăr. intre noi, II numeam „Unterober aber fUhrer". N-am
să-i uit faţa brăzdată de cicatrice, ochii albaştri, apătoşi. cu monoclu, scirţiitul

46
 cizmelor. Ce figuri tremurătoare, umilite, de paria, moarte de frică, deveneam, cind
apărea dimineaţa in barăci ca să ne numere, sa oontroteze dacfi nu lipseşte nici unul
din aceia a căror nimicire sistematică i-a fost Incredinţatfl din partea providenţef
wotaniene ! Purta cravaşă şl vocea lui cu accente nervoase de homosexual imt sunâ
şi azi in urechi. Nfci nu vreau să-1 uit vreodatfi... Cind mâ ocupam de rolul de
gauleiter, am avut oarecare lndoieli : oare ticfllosul acela cu mânuşi in mina a fost
reprezentantul cel mai tipic al „Ubermensch"-ului din acea epocă ? Am fost judecat
şi acuzat câ n-am creat tipul cel mai caracteristlc de ofiţer hitlerist, aşa cum traleşte-
el in generai in conştiinţa majorităţii oamenilor. Nu puteem sfl-l expllc fleoarula in
parte, In timp ce interpretam rolul, cfl funcţia de gauleller Insemna un rang foarte-
Inalt, cfl un astfel de grangur era stflpln pe viaţfl şi moarte In teritoril de intin-
derea unei ţflri şi acest titlu nu se acorda decit bestlilor cclor mal mari... Clnd am
stat Intlla datâ in faţa lui, am cflutat sfl aflu ce se poate ascunde In dosul acestel
netezimi de reptllfl. Cum isi mascheazfl ticăloşla aceasta fiarfl ? Ce asounde unlform»
neagrfl şi acel „Kltterkreuz mlt Eichenlaube" Inflpt pe plept ? Intr-o zl, am prlmlt
raspunsul. Nevastâ-sa cu trel copil şl cu toatfl lumea dln casâ au murlt intr-un
bombardament. A pierdut pe toţl al sfli, tot ce avea. Şl chlar In acele momente,
a putut să ramlnă un şarpe veninos, fflrfl mllfl. Nici un muşchi nu arfita ca mlzeria,
dureraa usor de presupus, 1-ar fi zguduit mflcar pentru o cllpfi M'ni tlrzlu, dupâ ce
Eosisem acasfi, am auzit cfl, la eliberarea lagfirului, scheletelo supravleţultoare, care-
abia se mai mlscau, 1-au sfirtecat In bucâţi. De viu. Oare atuncl o fl slmţit ceva ?
In ultimfl analizfl, el a fost modelul meu pentru rolul de gaulelter. Au Jucat
şi alţll acest rol. Ştiu cfl şi-au retezat pflrul dupfi moda prusacă, urlau şl sforâiau
cumpllt şi ştiu de asemenea cfi dupfi pârerea multora — asa socotea ţi o parte dlr>
presfi — aceasta era interpretarea autenticâ, „tlplcfi". Nu Intru In explicaţli, dar m-am
luat dupfi intima mea credlnţa de actor, cind am modeiat un duşman mal periculos,
mai feroes. mai de moarte. Cfici pentru reglmul de teroare hltlerlstâ, aceista era
figura caracteristicfi.
Pfistrez multe figuri ln cămara cu vechiturl dln acele tlmpurl. Erau, flreste, şi
aitfel de oameni. Ca. de pildfi, ofiţerul german
care. in tlmpul unei inspecţii de noaote, m-a O. Kovâc in Llgurlo (^atrâguno
surprins recitind pe intunaric versuri pentru
locatarii barăcilor — sute de oamenl smulşi din
ţfirile de baştina. Printre ascultători erau slovaci,
polonezi, unguri, evrei, comunistl şi necomu-
ni.ştl. Niciodatfl plnfl atunci şi nici d« atunci
şi pină azl, recunoştinţa şi gratitudinea unui
public n-au insemnat pentru mine atlt de mult.
Şi cind am terminat repertoriul, in usâ a apflrut
un neamţ. m-a chemat la el şi m-a intrebat de
cine erau versurile pe care le spusesem şi mi-a
intins două ţigări : cel mai mare onorariu din
viaţa mea. A doua zi, am primit ordin sfi mă
prezint la el. Ml-a dat poema Wenn wir den
Krieg gewonnen hătten de Erich Kăstner, ru-
gindu-mă să o invăţ şi să o recit intr-o zi.
Am recitat-o de multe ori şi, chiar dacâ voi
uita vreodatâ aceste versuri, intîlnirea ciudatâ
cu acest om, ca şi zilele de azi, mâ averti-
zeazâ că a fost şi atunci, este şi astâzi şi
va fi totdeauna şi o „altâ" Germanie.
47
 La lntrebarea „Care e rolul dumitale preferat ?", cei mai mulţi actori rAspund :
„Ultimul". Nici eu nu fac excepţie. Rolul meu cel mai drag imi este, o declar aici.
Kossuth al lui Illyes Cyula. Aş vrea sA-mi exprim in cuvinte clt mai simple bucuria.
gratitudlnea pentru cA mi s-a dat posibilitatea de a întilni aceastA piesa. A trecut prea
puţin timp de la lunile de pregfitire, de la ziua premierei şi de la reprazentaţiile
ce i-au urmat p«ntru a fi In stare sA scriu la rece, ffirfi trac, oblectiv, despre aceastâ
experien^A neultatA. A fost nevoie de colaborarea desAvlrşitA a regizorului şi ansam-
blului, de o cunoaştere ffirfi greş a textului, de armonlzarea costumelor şi machiajului,
pentru a putea Juca acaastA cea mai valoroasă capodoperA a literaturii maghiare
mal nol, ln aşa fel incit sA mulvumim pe deplln şi pe autor. şi opera lui, şi publicul,
şl pe nol inşlne. Vorbesc intenţlonat la plural. Niciodatfi, poate, ln lstorla tea-
(rulul nostru, n-am avut o ocazie mai bunA de a dovedi cfi, ffirfi un stil realist unitar,
nu se mai poute reallza ceva durabll şi artistic. Nu era vorba numaf de a jucja pe
Kossuth, ci de a Inffiţisa, ai anume prin el, şl forţa revoluţionarfi, care in 1848 a
lficut dln luptfitorll pentru llbertate, principalli purtfitori ai Ideii de llbertate.
C6rgey nu e numai adversarul politic al lui Kossuth, cl reprezintA şi intreaga reac-
(lune a epocll. J6zsa nu este numai ţfiranul credinclos şl bun de dincolo de Dunfire,
cl Insuşl poporul ce Isl aşteaptA eliberarea.
Ne-am ostehlt dln toate puterlle sA Indeplinlm, printr-o interpretare clt se
(•oate de credincioasA lntenţlel autorulul, adeastA sarclnA extrerg de grea. Voi incerca
poate sfi scrfu clndva un alt articol, tn care sA spun tot ce am de spus In leaătură
cu acest rol al meu, despre zbuclumul meu. despre tortura chlnuitor de frumoasA
a atltor nopţl de Insomnle. despre experlenţele pe care le-am clstlgat la repre-
/enta{llle piesel.
Şi sper sfi mfi Invrednlcesc sa scrlu, odatfi şi odatA, mai adlnc, mal ştlinţlfic,
$1 despre celelalte rolurl ce compun vlaţa mea de artist, ImbrAtişlnd şi exprimind
mai bine o serle de probleme si de secrete de ateller.

Dar n-am dreptul sfi-ml atrlbul numal laurl. sfi mfi conslder pfirtaş doar la
Incasarea laudelor ce ni s-au adus. Avem la actlvul nostru o serie de omlsluni ln
cure imi am şi eu parlea de vinfi şl aş vrea sA contribui, in calitate de complice,
la descopsrirea sincerfi a acestor lipsuri.
Am vorblt mai sus despre ceea ce a insemnat pentru mine teatrul din Cluj sl
(ln sfi aslgur pe cititor cfi ceea oe am scris acolo nu e o simplfi preocupare personalfi,
o amlntire romanticA. Pentru sute şi mii de oameni, teatrul din Cluj a Insemnat
acelaşl lucru. De pe la 1792, el si-a asumat, uneorl in ImprejurArlle cele mal vltrege.
rolul de educator şi transformator al societfiţii. Astfel, instituţia a devenit o tradiţie,
cApAtind o patinA nobilA, şi a putut imbraca o hainfi atlt de trainicfi, Incit nici cetele
de diletanti ce s-au perindat in viaţa lui n-au putut sfi i-o sfişie.
Ni s-a dat şi noufi o posibilitate istoricA priincioasA. Dar am ales oare cU
destulfi grijfi cfirfimizlle din care vrem sA clAdim viitorul Teatrului Secuiesc ? Este
oare destul de durabil mortarul, pentru a lega puternic cArAmizile, dind zidului o
trAinicie capabilA sA reziste timpului ? Oare, in dosul vitrinei sclipitoare, magazinul
e destul de imbelşugat, pentru a ne permite sA organizfim nu numai vinzfiri oca-
zionale, ci şi aprovizionarea sistematică a publicului, satisfăcindu-i pe timp indelungat
exlgenţele culturale ? Vreau da viitorul să dezmintă indoielile mele, dar deocamdată
tabloul nu este aşa de trandafiriu cum adeseori ne place sfi credem. Ar fi un act
d« defetism să punem la indoialfi rezultatele obţinute, dar ar insemna o adevărată
frinA pentru progresul nostru in viitor sfi nu recunoaştem gravele omisiuni de care.

48
in dauna artei, ne-am ficut vinovaţi In exerciţiul profesional al vocaţiei noastre. Am
•cedat de multe ori unor influenţe ce nu se acordau nlci cu politica culturali a
partidului, nici cu tradiţiile progresiste ale teatrului nostru.
Publicul din Tg.-Mureş n-a avut in trecut un teatru statornic. Prin repertoriile
noaştre. noi trebuia si creim o bazi culturali adevirati. Trebuia si luim de mlni
publicul şi si-1 introducem ln vistieria literaturii universale. Trebuia si-I atragem
■atenţia asupra fazelor prlncipale ale evoluţiei spiritului omenesc. Trebuia si injectăm.
cu grija unor doctori pricepuţi. „serul" culturii in organismul tmbolnivlt de prostul
gust burghez. Popularizind operele clasice şi tradiţiile noastre progresiste, aleglnd
<cu griji din literatura sovietici, din cea naţionali, ca şi din literatura dramatici
clasică şi progresisti din Apus, noi trebuia si facem publlcul mai exigent, mal matur
ln judeciţile lui asupra artei. Trebuia si-l stirnim exigenţele, nu si-i sprljinim
lipsa de exigenţe. Nu e o sarcină uşoară, recunosc. Dar teatrul işi va face pa deplln
datoria numai cind nici o consideraţie de confort nu-1 va putea determlna si coboare
-nici micar cu un oentimetru de la nivelul cel mai inalt pe care a izbutit sâ-l atlngi.
-Cea mai mici concesie lnseamni slăbiciune şi nlmic nu e mal uşor declt si dlstrugl
pentru multi vreme, printr-o singuri salvi de aplauze la sceni deschisi. rezultate
realizate cu trudi.
Trebule si recunoaşten? ci, Iii unele cazuri, am cedat pituril puţin numeroase
care şi-a ficut educaţia la „Szinhizl £let" ', piturii care prln llpsa el de exigenţi
-influenţeazi uneori şi oamenl cu reali sete de frumos. Am Inventat fel de fel de
lozinci pentru a ne justifica lnconsecvenţa de a fi aruncat lada cu gunoi pe poarta
principali şi de a fi readus pe usa din dos, In ambalaj schimbat. dar tot atlt de
putred, acelaşi gunol. Am spus di masele vor si se distreze. Dar oare la Chef
boieretc sau la Egor Bulîoiov, la Tartuffe sau la Amurgul înviforat, la Petcăruşul sau
la Revizorul nu s-au dlstrat ? N-au petrecut ? N-au gustat splrltul ce iradia dln
aceste piese ? Au dormit ? Au plecat cumva o doua zi mahmurl la munci ? Piese
•ca acestea au sporit oare rebuturlle noastre ? Glumele burgheze de varfeteu şi sla-
girele de mlna a trela din barurl de provincie au contribult ele la construirea spcia-
tismului ?
Recunosc 'ci e nevoie şi de genul muzical. Mle Insuml Iml place. Şl aş fl Inclntat
si ştiu ci vom avea şi un teetru de operi şi opereti In oraşul nostru. Dar nu slnt
dispus si recunosc ci voci dogite si duhnlnd a vln, lmltaţil rigusite de „dlseuse",
•dansatori cu doui picioare stingi ar putea educa cu succes publlcul nostru. Şt dacă
acest gen educi pe artistul care chiar daci, din slli, le facea toate acestea, acum 20 de
ani, azi, conştient de pozlţia' pe care şi-a cucerit-o In societate, se mai poete soll-
•dariza cu astfel de riticlri din trecut ? E plicut si trileşte bine si e şi mal plicut
si triieştl mal bine. Dar nu existâ primi si onorariu special care si justifice o astfel
de scrinteali In arta noastri. Valoarea unel producţil nu e determlnati de looul, ci
de modul cum e executati. N-aş vrea ca aceste rinduri si jlgneasci, mai mult dectt
•c nevoie, anumite suflete sensibile. Am apirut şi eu ln circ. Dar am avut impresia ci
recitind versuri (pentru onorariu, fireste), şi acolo, pe areni, tot pe poet 1-am servit
şi n-am ştirbit renumele teatrului al cirul membru eram. MI s-a pirut tnsi extrem
•de regretabil şi nedemn si vid artisti de valoare şi de vazi apirind in producţil
proaste şi fări gust, renunţlnd pentru cîtava sute de lei la Inaltul nivel artistic
la care au ajuns printr-o munci grea de ani indelungaţi. Oare astfel de producţii
nu se răsfring, in ultimi analizi, asupra teatrului nou ? Nu oglindesc ele lipsa
<de unitate ideologică şi artisticâ a teatrului ? Mai avem dreptul, dupi astfel de
spectacole, si ne asumăm sarcina de onoare de «ducatori al unei generaţii de actori ?

< „Viata teatrului", o revistfl mondena, frivola, de cancanuri teatrale, ce aparea la Budapesta, n. red.

4. — Teatrul 49
Sâ nu râspundem imediat, dar să medităm asupra problemelor. Avem destul timp şî
destule ocazii să reparăm greşelile.
Puţinele noastre teatre nu vor fi viabile in viitor decit dacă vom şti să ridicăm
alături de noi o astfel de generaţie care, cind ii va veni sorocul, să ştie să preia
şi să ducă mai departe munca noastră. Avem mulţi actori tineri oapabili şi cu suflet.
Dar regizorii şi actorii formaţi nu fac tot ce le stă in putinţă pentru a promova
dezvoltarea şl inchegarea structurii lor artistice. E lung drumul pe care actorul
trebuie sâ-1 strâbată ca să ajungă artist. Drumul acesta trebuie pardosit cu roluri.
Şi cu cit seria rolurilor jucate e mai interesantă, mai varlată, cu atit şi actorul
va fi mal colorat. mai emoţlonant. Nu ne putem permfte luxul să virim pe tinerii
clocotlnd de ambit,fe in ţarcul unul singur gen de roluri. Oricit ds frumos ar fi junele
amorez de 25 de anl, tot va veni un timp clnd pe sub ochii lui vor apărea zbircituri,
cind in dantura lui „materia străină" va spon ; şi dacă nu-1 vom Inzestra cu tot
t-3-i trebule pentru a putea infrunta năvala anilor, el va rămine pe loc, obosit.
ignorant, deznadajdult şl bătrin. Şl fetiţa cea mai frumoasă va imbătrlni cu timpul
tl nu existâ tlnereţe care In clţlva anl de zile să nu fie ncvoltâ a oeda locul unei
generaţll si mal tinere. Şl pentru ca această trecere a tinereţii să nu fie prea dure-
roasâ, actorului trebulc sâ i se dea in schimb ceva mai de preţ dsclt tot ce plerde,
ceva ce II compenseaza din belşug : o puternică cuirasă artistlcă, atitudine bărbă-
teuscâ, sete de Q se cultlva necontenit. Şi ocazii de a juca mult. Roluri cit mal
varlate. Azl, dt> copll ; rnllne. de baba ; azl. de băieţoi ; miine, de moşneag. Ocazii de
u-şi deschide ochll, plaminlf, Inlma.
Nu eu am descope'lt că rolul Julletel nu poate fi jucat de o actriţă mai
tfnâra de 40 si ucoia al lui Romeo de un actor mai tinăr de 50 de ani. Ce pantă
a dureril. a zbuclumuluf, trebule sâ urce actorul pină să ajungă la aceste culmi !
Un lucru e clur : nu le facem un serviciu actorilor scutindu-i, dintr-un spirit de
ODrotire rau inteleasa, de incercări soldate din clnd In cind cu Infringeri ; trebuie,
dlmpotrivâ, să le dâm insărcinărl cars implică pericolul eşeculuf. Pentru ca să ştie
să aprecieze dln toata inlma momentele cind se va apropia de ceea ce numim
succes.

Nu pol trece sub tâcere grava omisiune prln care păcatuim de ani de zile,
in mod consecvent. cu vinovatn neglijenţă. E vorba de neglijenţa noastră in legâturâ
cu versul, cu recltalurile publice de poazie. Cuvintul viu este arma cea mai importantâ
a actorului. El trebuie sâ-şi procure această armă, s-o ascută mereu, s-o ţină gata
in permanenta, căci cu ajutorul ei el ciştigă sau pierde bătăliile de pe scenă. Dar
independent de faptul neindoios că versul, poezia lirică este aparatul de gimnastică
prin care ne putem câli indeminarea interpretativa, independent de folosul imens.
pe care insuşirea acestei indeminări il aduce actorului, noi avem datoria de a servi
pc poeţii din trecut şi de azi, răspindind versurile lor prin forţa mobilizatoare
a cuvintului viu In masele largi ale poporului. Nu cred că, in trecut, actorii şi artiştii
înterpretârii n-ar fi simţit nevoia acestui lucru, căci altfel nu s-ar inţelege cum de
Petofi, Arany Janos, Ady şi J6zsef Attila au fost cunoscuţi şi iubiţi de atita lume.
N-am de gind sa vorbesc de recitatorii de meserie (Tessitori, Brassai Victor, Ascher
Oscar, Palotay Erzsi, Horvâth Ferenc, pentru a nu aminti decit pe cei mai de frunte),
dar trebuie să citez pe mai marii scenei maghiare : pe Kovâcs Gyula şi Jâszai Mari,
pe Bajor Gizi şi Somlay Artur, pentru a da o idee de măsura în care nesocotim.
această elementarâ datorie a actorului. De zece ani de zile. abia am organizat două-
trei recitaluri. Şi acestea mai mult improvizat, pe apucate, fără o pregătire ingrijită.

50
şi aş putea inşira pe degete pe aotorii care şi-au dat contribuţia la ele. Poate
nu iubim versurile ? Sau nu le indrăgim decit atunci ciiid teatrele iau In program o
piesă clasică in versuri ? Căci in asemenea ocazii, actorul care toată viaţa lui a
ignorat poezia, nu cunoaşte oboseala, se ţina scai de director, de regizori, dovedln-
du-le negru pe alb că rolul a fost scris anume pentru el ! Nu ne dăm seama tndeajuns
că nu ne putem Insuşi In măsura necesară frumuseţea limbii materr>3 dacâ nu
studiem bogata moştenire a poeziei noastre naţionale. Fără interpretarea marilor
poeţi din trecut, nu putem ajunge la una din obligaţiile actuale : aceea de a ajuta,
de a sprijini noua liricâ maghiară din ţara noastră.
Multă vreme a fost obiect de discuţie dacă versul sl recitatorul mai pot
atrage ceva public. Voi aminti un singur c a z : turneul de acum un an al revistei
„Tgaz Szo', pentru a arăta care este adevărul. Niciodatâ In trecut n-am recitat
versurl In faţa unul public atlt de numeros, nlciodată versul n-a fost atlt de
popular ca In zllele noastre. Noi, actorii trebuie sâ partlcipâm mai puţln Improvlzat
şi cu o mai temeinlcă pregătire la aceste serate Inchinate poeziei şi nu e
nici o indoială că şi poeţllor le vor creste aripl, le va creşte elanul creator clnd
vor vedea ca versurlle lor nu vor dorml, prăfuite, pe rafturile blbllotecll, nu vor trăl o
viaţâ efemerâ de 24 de ore In coloane de ziare, ci că şi noi, actorli, ne vom Ingriji
ca ele, prin muzica şi sugestivltatea cuvintului rostit, sâ-şl poatâ face drum spre
Inimile omeneşti. Fireşte că e vorba de versurl scrise pentru inimă, nu numal pentru
minte, câci acestea din urmă, chiar In gura oelul mal bun actor, tot n-ar fi altceva
decit comentarii rimate.
Nol, actorii am examinat nu o dată şl cu toată sinceritatea importanţa pro-
blemel. Dar oare poeţli simt nevola răspindiril versurilor prln gralul viu al actorului ?
Nu fac nici o indiscreţie spunind că nlclodată, nicii un poet n-a tracut pe la mlne
pantru a-şi exprima legitima dorinţă să-i invăţ şl sâ-i recit versurile. Cu toate
câ, pentru a interpreta just şi verldlc o poezie, eu, recltatorul, trebule sâ cunosc
imprejurările in care a trăit poetul, luptele lul. bucurlile şi durerlle ce 1-au frâ-
mintat, solul din care au răsărit versurile lul, tot aşa de bine cum trebuie sâ cunosc
antededentele rolului pe care 11 joc. In timp ce recitâ versurl, actorul trebule sâ
trsacâ pe planul al doilea şi mal mult decit la interpretarea unel opere dramatlce.
Actorul trebuie sâ servească poezia şl nlcldecum pe slne Insuşl. Formulind aceastâ
idee, vreau să fac un pas spre vlltor, clnd sper câ poet şl actor se vor sprljlni
rtciproc. Nădăjduiesc să am chiar In viitorul apropiat răgazul necesar de a realiza
planul ce ma preoc*upa de mult, şi anume : organizarea unei serl inchlnate in intreglme
poeziei din ţara noastră. Impreunâ cu tinerii mei colegi Lâszl6 Gero şi E^rdrts Irma,
am şi incsput să pregătim programul, cu toată dragostea cuvenitâ cauzel.
Aicl e cazul să vorbesc de o altă veche durere a mea. Sper câ Intr-o formă
oarecare, voi primi un răspuns de la cineva. Se spune de multe ori că meşteşugul
actorului are un caracter sintetic, cuprinzlnd toate ramurile artel. Fraza, desi cam
academică, sună frumos. In realitate insâ, slntem izolaţi, cunoaştem putin pe
muzicienii, pe scriitorii şi artiştii noştri plastici.
Să ne inţelegem : nu nostalgia trecutului şi nu regretul pentru tinereţea apusâ
mă fac să vorbesc astfel. Dar imi aduc aminte ce legâturi vii, febrlle, pllne de
indemnuri ţineau laolaltâ, pînă prin 1940, lumea noastră de gazetari, actori, scriitori
şi alte „haimanale". Discuţii prelungite pină In zorii zilei, bătălii neincetate, dorinta
de a pătrunde in sacretele de atelier ale prietenilor, curiozitatea pentru o specia-
litate inrudită, toate contribuiau să ne facă viaţa mai bogată, mai colorată, mai
variată. Cum s-ar putea curma exclusivismul sectar din viaţa noastrâ artistlcă de
azi ? Dacă vorbim de necesitatea de a intensifica legăturile noastre cu masele

51
populare, să nu trecem sub tăcere nici nevoia de a ne stringe propriile rinduri,
de a ne apropia mai mult şi noi intre noi. Nu vreau să reeditez dictonul „iubiţi-vă
unii pe alţii", dar aş dori să ne răscolim unii pe alţii, să schimbăm opinii, pâreri, sâ
trezim in noi elanul de luptă, fărfi de care viaţa noastrfi artistică s-ar putea ineca
intr-o monotonie cenuşie şi plictisitoare.
*

Pe cit de fărfi chef şi in silă am pus mlna pe tirnficop şi am inceput sfi sap
prfn dfirlmaturile trecutului şl prezentului meu, pe atit aş dori acum, dacfi timpul
şf talentul ml-ar Ing&dul, sfi scot la lumină şi sfi aştern pe hîrtie tot ce am petrecut
Intr-o vlat,a de om. Clte de toate nu se Ingrfimfidesc In om In cursul unel vlaţi
şl ce greu este sfi faci ctirfiţenle generalfi, sfi selecţionezi In aşa fel Inclt sfi arunci
tot ce este Inutll, dar sfi pfislrezl ceea ce Iţ.1 va putea fi de folos clndva, oriclt de
tirzlu ! Sfi-ll mfirturlseştl nu numal izblnzlle, dar şl multele eşecurl care te-au
Insoţlt o vlaţfi Intreagfi ! Sfi vorbeşti despra planurl, dorinţe, roluri, sarcinl nol
pc care trebule sfi le ducl la Indepllnlre !
Am prea mult respect faţfi de Htera scrlsă, pertfru a nu slmţi rfispunderea
scrlsulul. Ceea ce ml-am propus sfi lnffiţlşez In aceste insemnfirl este o chestiune
strlct personalfi. A vorbl Insfi despre o astfel de chestiune este un lucru gingaş,
neplficut, putind sfi aibfi aerul unel Infumurfiri necuviincioase. Iar in ceea ce priveşte
rezultatul, Intreprlnderea poate susclta toate Indoiellle, dat filnd cfi forma mea de
expresle nu este formularea unuJ text, cl tfilmficlrea pe scenfi a glndulul scris de
altclneva. Dacfi, totuşl, m-am Incumletat sfi Incerc, jără suţler, dar cu cea mai bună
lntentie, o mfirturlslre clt se poate de slncerfi despre cltava etape ale vleţll şl
vocaţlel mele, despre Izbinzlle şi eşecurile mele, am fficut-o filndca prietenll mef,
scrfftorli, m-au convlns cfi acesta e un lucru firesc, de la sine inţeles, pe care
publlcul are dreptul sfi ml-1 caarfi.
(In romlneşte de A, Atbu)
 I urneul iui O r . Aianolescu la V/ena
Călătorind la Paris in vara anului 1956, Teatrul Naţional „I. L. Caraglate" a
efectuat cel dintii turneu ojicial peste hotare, din intreaga istorie a teatrului romi-
nesc. Au fost si in trecut ansambluri care au incercat turnee in struinătate. Dar
cele două-trei incercări precare cunoscute nu s-au bucurat nici de sprijinul moral
aî autorităţii de stat, nici de un ajutor material, datorindu-se unor iniţiative
particulare.
\n dosarul nr. 1001 ddn arhiva anului 1891 a Teatrulul Naţional se găsesc o
aerie de documente care povestesc despre condiţiile nefericite in care s-a desfăşurat
turneul la Viena al unei trupe rominesti. Trupa a fost alcătuită de Grigore Mano-
lescu şi Aristizza Romanescu, la sfirşitul stagiunii 1890191, si cuprindea 28 de persoane
printre care se aflau si lon Cirje cu fiica sa Anicuţa (vestita actriţă de mai tirziu —
pe atunci 'm virstă de şase ani), Ion Petrescu, lon Brezeanu, Petre A. Sturdza.
Conducătorii ansamblului au cerut cu imprumut decorurile si costumele de la
Teatrul Naţional, incă din luna martie. Aprobarea le-a venit de-abia in mal, directorul
teatrului, Stăncescu, ingăduind imprumutul cu fezerva că materialele vor putea fl
retrase oricind va dori cel ce le-a împrumutat.
Trupa a câlătorit pe Dunăre, cu vaporul, ajungînd la Viena dupa şapte zile.
Din amintirile participanţilor aflăm că impresarul cheltuise banii fără sâ facă reclama
cuvenită fi In oraş nu se ştia de reprezentaţiile rominesti. Manolescu respinse cu
indignare oferta unor ziarişti veroşi de a publica articole în ultima clipă, contra
platâ.
Repertoriul jucat — Hamlet, Romeo şi Julieta, Nero de Pietro Cossa si din
repertoriul francez, melodrama Mindrie şi amor (după Maître des forges de Georges
Ohnet) — nu s-a bucurat de preţuire. Sala era mereu goalâ; deficitul material
a fost catastrofal.
Actorii romîni nu s-au putut întoarce în ţară decît cu bani împrumutaţi de la
consulul Romîniei la Viena, dupâ un sir lung de corespondenţe, declaraţii, procese-
verbale, foarte vexatorii pentru ei.
Ctnd te gîndeşti la condiţiile excepţionale în care a călătorit ansamblul Tea-
trului Naţional, sub oblăduirea directă a guvernului statului democrat-popular, şi le
compari cu cele ale călătoriei de odinioară iţi vine să crezi că au trecut de atunci
nu 65 de ani, ci trei secole.

53
 Nu ca o curiozitate, ci ca
turie grea pentru aculturalitatea
că trebuie date tiparului aceste
publica materiale inedite drept fiţe
un termen elocvent de comparaţie ţi ca o măr-
si neomenia oficialităţii de odinioară am socotit
documente — continutnd iniţiativa revistei de a
pentru o viitoare istorie a teatrului romînesc.
Valentin SILVESTRU

Yiena 17.6.1891
Telegramă ')
Mlnisterul Afacerilor Straina

Trupa Manolescu nu poate face faLfi angajamentelor sale şi să plece, decit

dacâ dlrecţlunea teatrului naţional se angajează să ramburseze banii avansaţi operlnd
retinerea lunarâ a Jumfitfitli sumelor c* revin lui Manolescu şi doamnei Romanescu
care au fficut la legaţle un act in regulă in acest sens. Rugfim e se comunlca de
urgenţl dacfi teatrul recunoaşte acest angajament. Fiecare zl de Intirziere măreşte
con.slderabll cheltulellle numeroasei trupe.
ss/ Mavrodi.

Viena 17.6.1891
Telegramfi 2)
Direcţia Ceneralfi a Teatrelor

Rugfim daţi rfispuns favorabil propunerii legaţiei prin mlnisterul afacerilor

btrfiine. E vorba pur şl simplu ca Jumfitate din veniturile noastre incepind de la
deschiderea stagiunii, fie cota-parte, fle beneficli, sfi fie reţinute pinfi la concurenţa
sumei şl sfi se trimitfi celui in drept.
Romanescu
Manolescu.

6 iunie 189n)
Telegramfijl)
Domnulul Mavrodi
Insfircinat de afaceri al Romlniei
Viena

Direcţia Generalfi consimte sfi reţlnă Jumfitate din cota-parte şi beneficii

Manolescu, Jumfitate beneficli Romanescu.
Imposibil pentru moment a le da vreun avans.
Director General (indescifrabil)

NOTA. — In general. s-a păstrat scrierea vremil. făctndu-se mici schimbărl ortografice (0 = oa,
a - /, dar rămlntnd la esci tn loc de eştl, ei tn loc de ăi ş.a.m.d.) De asemenea s-au păstrat majus-
culele. chiar dacâ slnt necorespunzătoare tn unele cuvinte.
1) Orlginalul tn limba franceză.
^) Originalul tn limba franceză. Telegrama conducătorilor turneului a fost expediată o oră
dupâ cea a lui Mavrodi, tnsârcinatul cu afaeeri al Romtniei la Viena.
3) Cel care a transcris telegrama a uitat probabil să pună şi data pe stilul nou, cum e In
celelalte documente. Telegrama de faţă a fost expediată de fapt tn 18 iunie.
*) Originalul nu există. La dosar se află ciorna răspunsului cu conţinutul de mai sus, scrisă
tn limba frauceză, probabil de G. Cantacuzino.

54
 Aimimhlul artlntli Arlstlrxa Romanescu - Orlgore Manoleacu tn turneu la Vlena

Direcţiunea Generală a Teatrelor

Bucureţti 21/3 iunie 1891
A/o. 434
Domnule Insârcinat de afaceri.

Referindu-mă la telegrama din 6 Iunie a.c. in privtnţa afacerei Manolescu-

Romanescu, am onoare a vă ruga să binevoiţi pentru a noastră regulă a ne procura
o copie după angajamentul ce dumnealor au subscris la Viena.
Primiţi, vă rog, Domrtule Insărcinat de afacerl, aslgurarea dlstlnsei mele
{■onsideraţiuni.
Director General5)
Secretar
Al. C. Brăiloiu.
Domniei Sale
Domnului Insărcinat de afaceri al Romlnlei la Viena.

MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE

Divisia Şcoalelor şi Cultelor
Nr. 6947 din 4 iulie 1891

Domnule Director,

Cu adresa nr. 10765 a ministerului afacerilor streine, primim in copie raportul

it.sărcinatului de afaceri al Rominiei la Viena sub nr. 921 insoţit de originalul decla-
raţiunii făcută de d-na Ar. Romanescu şi dl. Gr. Manolescu, artişti ai teatrului

6
) Nesemnat ; adresa a fost expediată de secretarul teatrului.

55
naţional din Bucureşti, ambele privltoare la modul cum s-a repatriat din Viena şi s-a
lichidat situaţiunea trupei d-lui Manolescu.
Comunicindu-vă aceste acte, am onoare a vă ruga sâ dispuneţi conform garan-
ţiei ce i s-a dat de acea direcţiune către insărcinatul nostru de afaceri din Viena
ca pîna la achitarea completă a datoriei contractate de dl. Manolescu şi d-na Roma-
nescu către dl. Llndheim sâ II se reţinfi lunar jumâtate din sumele ce le vor reveni
ca societarl şi beneficiarl ai teatrului naţional.
Veţi bine-vol a ne comunlca de urgenţă rezultatul presentei adrese, spre a
comunica răspunsu! domniei voastre departamentulul afacerilor streine.
Primlţi vfi rog domnule director, asigurarea distlnsei mele consideraţiuni
Ministru, G. Dem. Teoffiircscu.
Capul dJvislei
Indescifrabil.
D-lul
dlrector general al teatrelor")
Loco.

MINISTERUL AFACERILOR STRAINE

Copla raportulul Insărclnatulul cu Afaceri al Rominiei la Viena

M. Af. str. ad. nr. 10765191

Domnule Mlnlstru
Ca raspuns la telegrama sub Nr. 808 ce am avut onoarea a Vfi, trlmite la
R/17 Iunle a. c. In privlnţa repatriârei şl a liquidărei situaţiunei trupei Domnulufr
Manolescu am prlmlt a doua zi de la Domnul Gr. Cantacuzlno, Director General af
'lheetrulul Naţional o depeşfi prln care Domnia-Sa lmi fficea cunoscut cfi va reţine
jumfltatea sumelor ce vor revenl Doamnei Romanescu şi Domnului Manolescu spre-
achitarea datorlilor contractate de DD-lor aci.
M-am adresat atuncl Domnulul de Llndhelm Consulul nostru general, şi 1-am-
rugat, pe basa declaraţiunei ce vor face Doamna Romanescu şi Domnul Manolescu
şi a garanţiei datfi de Dlrectiunea Gerwralfi a Teatrulul Naţional din Bucureşti, ca
sâ deie pentru lndestularea Directorului Teatrului „Carl Theater"7) achitarea otelu-
lui Naţlonal unde toatfi trupa a gfizduit şi plata locurilor dela Vlena la Giurgiu
pe un vapor al Companiei de navigare pe Dunfire. L-am rugat asemenea sfi caute
a doblndl de la Dlrecţiunea Teatrulul „Carl Theater" şl de la otelier reducerile-
pretenţiunilor lor In cas dacfi Domnia sa le va gfisl exagerate şi dela Direcţiunea
Companiei de navigare o reducere asupra tarifului pentru transportul acestei socie-
tfiţi de 25 persoane.
Domnul de Lindheim a consimţit indatfi şi mi-a fficut cunoscut cfi va da cu
Imprumut, fărfi nici o dobîndă artiştilor romini, In semn de simpatie 8 ), suma nece-
sarfi repatriărei şl achitărei datoriilor lor.
In cit privesce regularea socotelilor Domnului Manolescu cu Domnul Blasel,.
Directorul Teatrului „Carl Theater", acest Domn s-a mulţumit cu suma de Fiorinfr

e
) Pe aeea vreme,* directorul general al teatrelor era tn acelaşi timp şi director al Teatrului
Naţlonal.
') Teatrul unde au avut loc reprezentaţiile trupei romtne.
8
) Fireşte câ tn semn de slmpalie. după ce timp de două zile. ptnă ce a primit răspunsul de
la Bueureştl, că sumele tmprumutate ti vor fi restituite, i-a lăsat pe artişti să umble înfometaţi prin
Viena.

56
500 in loc de 1200 pe cari le reclama.
căci Domnul de Lindheim probindu-i că ■^Jff/t—^jti."
abusase 9 ) inexparienţa artiştilor romini 1-a <J*c )*.'/.,, . /Y<*..*f+*^ S- • rr>*£L
,/..
ameninţat de un proces. (-*. &....+..,.,. s..../...^. S/C+mA~£~ 'mm
La „Hotel Naţional" a căruia notă se /..../.".- Sl '••/....- f.~ *./-/*.
urca la FI. 822,51 s-a plătit in numerar
422,51. Transport. Fiorini 922,51 şi Domnul '.-./*/ /L..jr„„ A. &.... .s,.r/S*
de Lindheim a dat garanţia lui pentru
'A. J, . A . . . _ „ y. <C -.j. £'•../,. £.- ..*.,.../
restul de 400. Compania de navigare pe
Dunăre consimţlnd a acorda reducerea >-/.
jumătaţii preţurilor locurilor cl. 1 1 s-a plâ- '~ •.,.-.■•/i,. >. /*.,/•••**- m, '^•»/./L
. * m
tit numai 327.65 şi s-a remis In numerar
Domnului Manolescu pentru bagajele, chel-
r£r&
■fwpn * ••« r sr^^

pU.J-S/U~ -~t~~JS. «. MJ £*/>

K /+~r . >•*./.
■*■

/./-
■■"■ "
_ / * - . & ,-U. >*- /HLm/.jU.S. /. *•*/,•**?%* f.
tU/ii-i^
•/.♦••**'•'«
~ " --—- —

tuiell de drum, de mlncare etc. şi drumul \Zs..CTy~ — / . r. ~*s <-- --.

de fer de la Ciurgiu la Bucureştl 745,84. A.,...„/ je. /. <J-'> »£.+<*—*/-■'•■/ '- *
Total Fiorini 2400 dln care 2000 In numerar L/.^.e.^ ,m~*.rZTX> ... ' y;*••■••—■
şi 400 garantaţl. .«^. /. &- fiy '
Am onoarea a Vă Inainta, In alâturare . / , . . , . . , ■■>■ * < > ■ / * / " • * " - / ' ' • > "

actul autentic prin care Doamna Romn-

nescu şi Domnul Manolescu autorlsă pe Di-
recţiunea Cenerată a Teatrului Naţional a
faoe, plnă la completa achitare a Domnu-
lui de Lindheim, reţinerea jumâtâ^ii sume-
lor ce li vor reveni. Transmiţlnd acest act
precitatei Direcţiuni Cenerale, Vâ rog sfl
binevoiţi a-1 cere, In schimb, confirmarea
telegramului oe mi s-a adresat la 6/18 Iuiie F*" , m , , u i *«tamtW WjOffaroM Manoloaca
■ , ' il ArUtlzza Romaneacu, datatâ Vlena 7/19 lunle 1M1
a. c. prin o scnsoare In care dlnsa se va
angaja a trimite Domnului de Llndheim
sumele ce se vor fi reţinute de la Doamna Bomanescu si de la Domnul Manolescu.
Mfl cred dator a semnala Excelenţei Voestre cfl, fflră ajutorul pecunlar at
Cohsululul nostru Ceneral, nu sciu cum trupa Domnului Manolescu ar fl putut
pflrasl Vienu, nici Guvernul, nlcl Direcţlunea Teatrului Naţional neputind pentru
moment sfl le ajute. Situaţiunea el deveni.se foarte crlticfl ; dacorurile, costumurile,
efectele lor erau sequestrate ; după legile austrlace, foarte severe in privinţa strel-
nilor datorl, el puteau In urma unei simple cereri a creditorilor, sfl fie inchlşl plnâ
la achitare.
Graţie Domnului de Lindheim s-a putut Iiquida cu minimul de pagube o
incercare artistică, pe care, dacă am fi fost consultaţi, am fi combâtut-o cu
multfl energie, căci ea nu avea nici o sansâ de succes pecuniar.
Binevoiţi a prlmi Domnule Ministru Incredinţarea prea inaltei mele consi-
deraţiuni.
ss/E. Mavrodi.

N. B. Departamentul E. V. 10 ), este rugat să binevoiască a faoe a se încasa dela

Casa Teatrului Naţional in contul Domnului Manolescu, suma de lei 9, conform

») Greşalâ de copiere ; probabil „abusase de..."

'O) Excelenţei Voastre.

57
chitanţei aci-alâturată, datorită casei Legaţiunei ca taxă pentru autentificarea ac-
tului anexat.
Excelenţei sale
Domnului C. Esarcu
Ministru al Afacerilor Străine.

Declaraţie ")

Subsemnaţii Crigore Manolescu şi Aristizza Romanescu, societari ai Teatrului

iiiiţional din Bucuresci, declarăm prin actul de faţă că subrogăm pe D-nul de
Lindheim, consul general al Rominlei la Viena ln dreptul nostru de a primi dela
casa theatrului naţional In rate lunare jumătate din sumele ce ni se cuvin ca so-
cietarl si beneficlari ai theetrului naţional pină la concurenţa sumei de Două mii
florini il.iţi parte D-lui Blasel, parte la hotel Naţlonal şl patru sute de florlni ca
uaranţie la otel. ioi.il douâ mil patru sute (2400) florlni. Declarăm prin aceasta că
aceşti bani i-am primlt de la DI. de Lindhelm pentru plata datorlelor contractate
de nol cu ocasiunea venirei noastre la Viena cu o trupă Romlnă. Acest act de
subrogatle semnat de noi Inşine, este fâcut cu libera noastră voinţă conţine con-
simţâmlntul nostru express şi pentru asigurarea D-lui de Lindheim am rugat pe
Onor. Legaţiune a Rominlel dln Viena de 1-a autentificat.
Aristizza Romanescu
Crigore A. Manolescu
Vierta 7/19 lunie 1891.
spre neschimbare 12)
E. Mavrodi

Anul 1891 lulie 5 N. 455.

Domnule ministru IS)
Spre răspuns la Adresa Dvs. nr. 6947 din 4 Iulie 1891 relativă la datoriea
<■!• au contractat la Viena către dl. Lindheim artiştii societari ai Theatrului Naţlonal
D-na. Aristizza Romanescu şi Dl. Gr. Manolescu am onoarea a vă face cunoscut că
Directia Theatrelor a luat măsurile necesare spre a se opri pe fiecare lună cu
Incepere chiar din luna Iunie, jumătate din cota-parte ce se cuvine lunar numiţilor
artlstl, pinâ la achltarea sumei ce datorează. Partea artiştilor societari fiind Insă
loarte micâ In tlmpul lunilor de varâ, Direcţia va expedia D-lui Lindheim prima
rată a datoriei la finele lunli lul August iar după lnceperea stagiunil Theatrale se
vor espedia sumele cuvenlte la flnele fiecărel lunl. «)

>>) l.i dosar se allă orlglnalul, scris de mtna lul Gr. Manolescu.
I») Pe verso-ul declaratlel se află procesul-verbal al autentificării (cu stampila lega(iei) pe care
nu 1 .MII mai reprodus, pentru a nu ocupa prea mult spa(iu.
I*) Ciorni nesemnată, probabil a adresei trimisă de direcţia generală a teatrelor, ministrului
Instrucţiunll sl Cultelor.
>«| Corespondenta oficială se opreşte aicl. Urmarea poate fi tnsă cunoscută din „Amintirile"
lui Petre Sturdza. El notează cu amărăciune că, deoarece un an mai ttrziu, Manolescu a tncetat
<lin viaţă, Arlstizza Romanescu a plătlt singură, timp de multi ani, datoria contractată fată de
consulul de la Vlena — arllştii romtni care au vrut să ducă faima ţâril peste hotare negăsind nici
un sprijln şl nicl o tnţelegere la guvernul de atunci.
D I S C U Ţ I I

Ke$izorii in iaţa tcxtului dramatic

lntr-un număr anterior, am găzduit cuvintul cîtorva autori dramatici care
<m schimbat între ei unele pâreri in problema mereu actuală a literaturii dramattce
originale. Considerind că opera dramatică isi gâseste raţiunea si deflnitiva implinire
pe scenă, in spectacol, ne-am adresat de data aceasta regizorilor, ca unor factort
determinanţl întru prefacerea literei tipărite în viaţă trăită.
Nu e lucru usor să ditcuţt problemele dramaturgiei si ale teatrului, cînd pro-
păşirea lor iţi stă la inimă. Din multitudinea si complexitatea problemelor, trebuie
alese cele cîteva care — pentru un moment dat — să cuprindă mai larg si mai
adinc temeiurile artei noastre teatrale. Ne-am gindit, de aceea, să schiţăm citeva
capttole de discuţie, cu valoare mai mult de jaloane, de puncte de reper, decît cu
prezumţia unui chestionar. Şi ne-am oprit la următoarele :
I. Precizarea locului si rolului celor două instanţe creatoare: poet dramatic
şi regizor. Raportul dintre ele. In ce constă creaţia fiecăreia ? (Autonomie si inter-
dependenţă).
II. Primatul textuiui. „lnfaillbilitatea"textului (clasic sau contemporan). Drep-
tul regizorului de a interveni prin cupuri, adaptări, tchimbări de plasare a acţiunli
(decor) etc.
III. Raportut — in viziunea regizorului — între „construcţte" (tehnlca dra-
maturgică) şi „poezie", ca potenţe ale textului realtzabile in spectacol.
IV. Lecţia ctasicilor. In lumina acesteia ţi a tuturor considerentelor de mon-
tare scenică — ce cere regizorul de la autorul contemporan şi cum crede că-l poate
stimula şi afuta.
Aceste jaloane au fost propuse Mariettei Sadova, realizatoarea Apusului de
soare, si lui Grdf Lâszld, premiat la Decada dramaturgiei originale. Doi oameni sincer
pasionaţi ţi preocupaţi de problemele teatrului romînesc. l'acem loc răspunsurilor
primite, care vor interesa în egală măsură pe autori, pe regizori ţi actori, ca si pe
numeroţii noştri simpii iubitori de teatru.

Omcncscul în formclc spcci'icc alc vrcmii

i
Bunul simţ ne spune câ ne găsim in prezenţa a doi artişti care indeplinesc
funcţii deosebite. Intrucit amindoi trăiesc intr-o societate cu o structurâ determinatâ.

59
Inseamnă că materlalul de care se servesc trebuie să le fie in egală măsură familiar.
Modul de valorificare a forţelor lor de creaţie, lnsă, este deosebit, atit prin funcţia,
cit şi prin mijloacele care le stau la dispoziţie.
Aşa apare problema in vremea noastră, caracterizată prin diferanţieri funcţio-
nale in corpul social, reclamate de structura complexă a societăţif şi de mijloacele-
tehnice de care aceasta dispune pentru a-şi vehicula problemele şi soluţiile.
Nimeni nu impiedlcă pe un autor să fie şi regizor, aşa cum au fost EschiU
Shakespeare, Mollere, Goethe etc. ; dar autorul poate să fie lipslt de această a doua
calitate. Este oarecum o caracteristicâ a epocii moderne, care a creat această di-
ferenţlere. Slnt, aşadar, autori şi reglzori.
Aşa stind lucrurlle, ne Intrebăm in mod flresc in ce constă creaţia fiecăruia ?
Autorul Işl formulează literar ideile Intr-o piesă, ţlnind seama de princlpiile
care guverneazfi genul dramatic. El trebule să albă In vedere şi posibilitfiţile repre-
zentârll scenice a ideilor sale. Valabllitatea scenică a operei drametice apere tn mo-
mentul orgamzănl el in spectacol, eşa cum o slmfonie poate fl judecată numai
dupâ ce a fost transpusa In medlul sonor.
Şl apoi, mal este ceva esenţial, care distinge pe autor de reglzor : libertatea
de creaţle a autorulul. El pune ln mlşcare, vlrtual, toţl factorii constitutfvi ai spec-
tacolului ; el formuleazâ, In sens dramatlc, mlşcarile vieţlf şf ale lumli. Autorul dra-
matlc poate fl conceput, sub raport literar ca avlnd o perfectfi autonomie spirituală.
E! poate gindl şl formula dramatlc orice moment istoric, inclusiv contemporaneitatea
91 vlltorul, lumlnlndu-Ie prin punctul lui de vedere. El alege momente semnificatlve
din desfaşurarea omenirii, creind caractsre şi situaţii desprinse din adevărul vleţli.
Evldent, şl aicl existfi limite : acelea care nu permlt depăşirea fruntariilor verosimi-
lulul. Tot ce este arbitrar e artlficlal şi nesemnificatlv.
Un exemplu relevant al llbertflţii de creaţie e Vladimir Maiakovski, care, ju-
cindu-se ca pe un trapez, Invinge rlgiditâţlle genulul şl construisşte caractere si
sltuaţii deosebit de expresive fn piesele Baia şi Ploşniţa. El subordoneeză momentul
lstorlc spiritulul lui poetic, anticlpind vlltorul şi, prin aceasta, situindu-se pe dimen-
siunea etern umanfi a existentei. Opera lul dramatlcfi are radăcinl in concret, dar
se detaşează de acesta prin patos artistlc, prln Indrfizneală şi reallzare a frumosului.
!n orice mare artist, existfi elemente general umane, şi, in sensul acesta, supra-
temporale. El nu este un simplu comentator, un simplu cronicar care Inregistreaza
documente şi fapte, ci o forţâ spirltualfi care le transflgureazfi.
Revenlnd la arta reglzorului, care reclarhfi anumite virtuţi inerente comple-
xltâţli problemelor puse de spectacolul modern, putem aflrma cfi şi activitatea artis-
licfi a acestula se poete defini ca o profeslune de slne stfitfitoare. Sint probleme spe-
ciflce legate de arta regiel, care presupun insuşirl tehnice şi artistice deosebite. Re-
ylzorul are de transmls un mesaj spectatorului, el nefiind o simplă anexfi mecanica
a autorului. Dar autonomia lui nu merge pină la a socoti opera dramatică, incredin-
ţatfi lui, drept un pretext. Au fost şi mai sint mode regizorale caracterizate prin
jocul arbltrar al fanteziei. Este Insă cert cfi nu poţi crea un spectacol şi cu atit
mai puţin un stil scenic, dintr-o cascadfi de capricii. Regizorul este o personalitate-
complexfi, care are, in marginile artei sale, obligaţia profesională de a stăpini eveni-
mentele desffişurate infiuntrul ordinii omeneşti, ţinind seama intotdeauna de peisa-
jul istoric in cuprinsul cfiruia trebuie sfi se mişte. Nu se pot formula legi rigide ale
spectacolului. Regizorul consideră spectacolul ca fruct al unei experienţs etern des-
chise.
Pentru a ne da mai bine seama de complexitatea muncii lui, n-avem decit să
ne gindim la cei trei mari factori legaţi de ideea de spectacol : opera dramatică
aparţinind unei epoci şi unui stil specific ; alegerea şi îndrumarea actorilor chemaţt
sa incorporeze personajele piesei ; mijloacele tehnice ale spectacolului, ţinute la zL

60
 Numai personalitatea complexă a unui
artist — şi tehnician, totodată — face din
regizor un om cu putere selectivâ, atlt in
■ceea ce priveşte opera dramatică de reprezen-
tat, cit şi in determinarea actorilor chemari
Intr-o distribuţie.
Legătura dintre regizor şi autor apare
după ce cel dintii exercită funcţia selectivă
a spiritului său artistic. Din masa de plese
care intră in clmpul său de cero?tare, el
alege pe cele mai semnificative din punct
de vedere al artei dramatice şi al mesajulul
ideologic. De felul cum işi exercită el meşte-
şugul, depinde risipa sau economia de mij-
loace In organlzarea spectacolului.
Este pacat să pui In mlşcare mijloace economice şi tehnice, sâ angajezl atltea
energii omeneşti perrtru a le cheltul In mod steril, cind o obligaţie elementarâ de
onestitate profesionalâ dicteaza regizorului sa realizeze spectacolul ţinind scamâ de
ttfinităţile lui cu opera şi de limitele posibilităţilor lui. Nu se poate regiza tot, numai
fiindcă s-a scris tot.
Odată aleasă piesa, apar şl raporturlle de intardependenţă dlntre reglzor şl
autor. Această interdependenţâ consistă in obligaţia reglzorulul de a se mlşca In
lumea creatâ de autor, care nu se rezumă la textul piesei, ci la toete procesele puio
în mişcare scenică pe baza acestui text. Inainte de organizarea spectacolului, plesa
d? teatru apare ca un lac îngheţat. A Invia aceastâ lume, Inseamnâ sâ te miştl
reglzoral inăuntrul ei, fiindcă nici autorul şl nlcl regizorul nu slnt filozofi fabrlcanţi
de silogisme, ci oameni vil. Textul unel piese de teatru bine intocmlte trebule sâ
cuprindă in substanţa lul toate elementele spectacolului. Regizorul are nevoie de un
dialog care să exprime exhaustlv intenţla artlsticâ a autorulul. La ce ar servi
toate prafeţele lui Bernard Shaw, dacă teatrul lui n-ar exprima in conţinutul dla-
logurilor climatul spirltual formulat in prefeţe ? Şi la ce grele Incercări ar fi supus
un regizor chemat să organizeze un spectacol shakespearian, daoâ llustrul autor
nu ar fi cristalizat in mod desăvirşit lumea voitâ de el, in chiar textul pteselor sale ?
Dacă luăm in considerare spectacolul Intreg, atuncl putem determlna astfel
factorli care partlcipă la construirea lui: autor, regizor, actorl, per'^onal tehnlc,
scenograf, compozitor şl toţl ceilalţi colaboratori care fac spectacolul posibil. In sens
larg, şi publicul este un factor al spectacolului. Toţi aceşti factori sint interdepen-
denţi. Fără ei, spectacolul ar fi de neconceput.
II
Chestiunea — aşa cum e formulată — face destul de dificil râspunsul. Prima-
tul textului ? Problema „infailibilităţii" textului clasic sau contemporan ? Am arătat
mai sus că textul nu poate constitui pentru regizor un pretext, căci altminteri un
regizor capricios ar putea anihila o piesă, construind după gustul lui alta. Şi acest
lucru nu se poate. Dar aici nu se pune numai problema textului unei piese de teatru
oarecare, ci problema artei dramatice in complexul ei şi examinată in toate fazele,
pină la incheierea intregului proces de creaţie. Aceastâ artă începe cu creaţia operei
dramatice şi se termină cu spectacolul. Se mai pune incă o problemă extrem de
importantă, problema timpului, inăuntrul căruia totul se schimbâ. Şi operele drama-
tice sint supuse acestui implacabil principiu al schimbârii. Istoria — pentru fiecare
generaţie — trebuie trăită printr-o actualizare perpetuă. Fiecare generaţie, fiind o

61
realitate vie, işi desfăşoară energia creatoare sub forma unui prezent pur. Nu putem
vedea decît cu ochii noştri, pentru a vedea viu. Astfel, conştiinţa noastră artistică
basculează intre arta vie şi arta documentară. Şi aceste probleme se pun mai ales
regizorului. Dar iată aici şi toate dificultăţile. Regizorul, avînd sarcina de a comunica
contemporanilor săi momente din viaţa unor oameni care au trăit în epoci cu struc-
turi şi stiluri diferfte, este obligat, pe de o parte, să facă cunoscute aceste epoci,
iar pe de altă parte, păstrind spiritul lor, să le aducă la nivelul înţelegerii contem-
poranilor sâi. Această obligaţie a regizorului ii dă şi dreptul, in procesul de creaţie,
de a colabora cu autorul, in marginile lumii create de acesta, prin condensări pe
care le socoteşte necesare economiei spectacolului şi prin eventuale modificări ale
elementelor scenografice. Operaţia nu e nici uşoară şi nici lipsită de primejdii. Cu
cit aflnitatea spirituală intre regizor şf autor este mai mare, cu atit şi pericolele
KÎnt mai micf. Indrazneala raglzorulul are limite. El nu are dreptul să creeze un
nou dlalog. Indrazneala poate fi justiflcată numai dacă Inţelegerea il situează pe
reglzor in lumea creată de autor. Pe lingă vocaţie artfstfcâ, f se cere şi o vastă
rxperlenţă, al cărei fruct poate fl numlt coacere interioară. Este deci necesar un
proces de maturizare şi cristallzore. Deslgur, puterea de reflecţie, capacftatea de
a formula judpcdţl de valoare nu deplnd de virsta, fllndcă, sub ecest raport, pot
exlsta şl batrinl necopţl.
Iată ce consemneazâ Eckermann In Convorbirile sale cu Goethe, in legătură cu
problema noastra. Goethe spunea : „Daca aveam incă funcţla de reglzor la teatru,
BŞ fl Inscenat1 Dogelc din Vcneţia al lul Byron. Deslgur, plesa e prea lungă şi ar
trebul scurtatâ ; totuşi, n-ar trebul sa se facă... suprlmărl, cl sâ se scurteze in felul
urmâtor : să se păstreze Intact conţlnutul fiecărei scene, mulţumindu-ne a o reda
mal scurt In forma. Astfel, drama s-ar menţine in intregul ei ; fâră a o strica prin
nlcl o schlmbare, ar clştlga in acţiune, fără a pierde nlmic dln frumuseţila sale
esenţlale". In sensul celor formulate de marele artlst, se poate vorbl de dreptul re-
gfzorulul ăa a intervenl In opera dramatica a autorului in momentul cind aceasla
urmează să fle realizata in spectacol, prin : cupuri, adaptări, schimbări de plasare a
Rcţlunil (decor) etc.
Folosesc exemple dln activltatea mea. Am intervenit ca regizor in laşii in
carnaval de V. Alecsandri, cu completărl dln textul canţonetelor aceluiaşi poet, imbo-
găţlnd o dramoturgie destul de schematică pentru spectatorul zilelor noastre.
In ceea ce priveşte decorul, cu prilejul montării piesei Cei din urmă a lui
Gorkl, am redus desfăşurarea acţlunii intr-o singură ambianţă, deşi indicaţlile
autorulul prevedeau schimbări de decor. Două motive au stat la baza acestei soluţii:
n-am vrut sa distrag atenţia publicului prin noi linii şi detalii, după fiecare ridicare
de cortlnă şi, mai ales, am vrut să creez permanentă acea atmosferă apăsătoare şi
Inchircită din caso familiel burgheze. Dimpotrivă, în Apus de soare am diversificat
decorul dincolo de lndicaţiile autorului, tocmai pentru a obţine efecte diferite in
succesiunea tablourilor. Iată, deci, două cazuri de intervenţie regizorala licită : unul
de restringere, altul de multiplicare a cadrului de desfăşurare a acţiunii.
In legâturâ cu dreptul de intervenţie al regizorului in textul pieselor, mai putem
spune ca, dacă el are dreptul de a face modificări, el are şi libertatea sâ nu facă
nici una. In cazul din urmă, el poate să-şi pună in joc toată arta pentru a raaliza
integral un text in spectacol. In principiu, aceasta este datoria lui, intervenţia! lui
făcindu-se necesară numai in interesul spectacolului. El trebuie să vehiculeze între
tutor şi spectator lumea celui dintii.
In ceea ce priveşte spectatorii şi psihologia lor, ar fi multe de spus. Ne mărgi-
nim la o observaţie interesantă a lui Grillparzer : „Dacă la un spectacol faci o
anchetă printre spectatori, in antracte, poţi avea surpriza unei colecţii de stupi-

62
 dităţi. Adunaţi in sală şi contemplind in bloc spectacolul, toţi Impreună formuleazâ
judecăţi inapelabile".
III
Este, deci, regizorul un simplu tehnician care combină, abil sau rutinar, ele-
mentele spectacolului ? Sau este el un artist dublat de tehnician ? Raspunsul la
această intrebare nu-1 putem dfl d«cit dupâ ce vom fi fixat natura. limitele şi
formele poeziei in arta dramatică.
Inainte de aceste precizări, să amintim In treacăt — fiindcă este vorbai de
vizhinea artlstului — modul In care o vedeaj Leonardo da Vinci. După cite-ml
amintesc, el spunea aşa : „Orice operă a unui artist e fructul viziunil sale; dar
artlstul trebuie să stea sub viziunea lui ca sub un munte. Ea reprezintfi forma
ideală spre care tinde şi pe care nu o poate atinge. Numai in acest caz. el poate
realiza o operă durabilă. Cind un artist işi realizează complet viziunea. in opera
sa, e un mediocru".
Să revenim la poezia in spectacol. Ţin să subllniez că drama nu se va
situa niciodată, cum spunea Flaubert, lntre muzicâ şl algebră. Toate formele lm-
brăcate de manifestările sufletesti ale omului: mlturi, idei, sentimente, Instlncte etc,
toate manifestările intelectlve, volltive sau afective ale omulul trebule aduse, tr>
arta dramaticfi, la nlvelul lumii sensibile. Fantasticul şl abstractul iau forme sen-
aoriale. 0 luma vie de imaginl in mişcare se prezintfi caleidoscopic In spaţlul tri-
dimensional al scenel. Reglzorul trebule să degajeze din fizlcalizarea mişcârilor rlt-
mice ale sufletului personajelor Incorporate de actori, acea atmosferâ poetlcâ, Invă-
lultoare, in care sufletul spectatorului se prinde, răminind stâpinit ca de o vraja
nelămuritfi şi rare-1 urmfireste ca o obsesie. De altfel, cimpul contemplaţiel estetlee»
de la romantici Incoace, s-a dllatat Intr-atlt incit cuprinde tot. Aceastâ extindere
a interesului estetic a servit foarte mult llteratura dramatică. Dacâ totul poate-
• deveni poetlc, atunci totul, in spectacol, trebule reallzat poetic. Cum se reallzeazâ
atmosfera, vraja da poezie a spectacolului ? Aicl ne găsim de fapt In prezenţa artel
regizorului. Textul, adicfi dialogul, trebuie sâ punfi la dispozitia reylzorulul, cu
vigoare şi plasticitate, lumea de idei, de lmaglni şi de sentimente, care sâ-1 permltâ
organizarea unei adevarate acţiunl dramatice, iar actorilor, elementele sufleteşti care
sfi-i punfi In situaţia de a trăi şl a comunica spectatorulul aceastfi lume.
Astfel, poezia spectacolului este reallzatfi de reglzor In acea atmosferă re-
zultatfi din comblnarea şi dozarea elementelor constltutlve : Interpretarea actorlceascfi,
decorul, costumele şi toate celelalte elemente de scenfi. Această atmosferâ nu
poate fi atlnsă, dacfi nu privim teatrul ca o unitate organlcă. Spectacolul cuprinde
in el nu numai scena, ci aproape in aceeaşi mfisurâ, culisele şi sala de spectacol.
Foezia spectacolului potenţeazfi rolul educativ al teatrului, Impllnind adevârata lut
funcţie socialâ, ridicind in acelasi timp nivelul conştiinţei artistice a publicului.
IV
Autorul contemporan are de tras multe foloase din lectura şi adincirea cla-
sicilor. Ar fi deajuns dacă el ar reuşi să formuleze dramatic epoca sa, cu strâlucirea
cu care clasicii au formulat epoca lor. El trebuie sâ ştie sâ desprindâ din lumea
actuală, elementele general omeneşti imbrăcate in formele specific'e ale vremii
noastre. Pentru asta, e suficient să aibă talent şi ceva de spus. Dacâ are geniu...,
cu atit mai bine.
Nu este lipsit de interes contactul dintre autor şi regizor. Acest contact il
ajutfi pe cel dintii în desăvirşrrea măiestriei sale artistice. Multe din neiiniştile şi di-
ficultăţile autorului sînt înlăturate in procesul creator, tocmai prin acest contact.
Nu poţi scrie teatru fără să cunoşti mecanismul de funcţionare al acestei maşini. In

63
yrocesul elaborării unei piese de teatru e bine, pe parcurs, ca autorul să-şi verifice
•naterialul elaborat, prin ochiul experimantat al regizorului, care e ţinut să cunoasca
toate legile spectacolului.
Mariella SADOVA

0S!inda vicţii noastrc

i

Cred că nu există teatru şi om de teatru care sâ nu primeasca cu cea mai

inare bucur'e o piesâ bunfi Iată de cc am lucrat cu atita tregere de inimă la
punerea In scenfi a piesei Citadela sfărimată de Horia Lovinescu, care, cu toate că
poartă pecetea mcdiulul bucureştean, prin adevărul ldellor sale, prin sinceritatea
sentlmentelor umane exprlmate de autor, prin varletatea carecterelor, cunoscute
şi ds publicuJ nostru maghia.-. a stlrnlt Interes şi a fost primită cu caldurâ. Aş
dori să adresez cea mal flerbinte rugfimlnte autorilor noştri dramatici : sa repre-
zlnte oameni adevfiraţl, oameni cunoscuţl de nol toţi, erol care trăiesc printre
noi şi ale cfiror fapte sfi nu fle acoperite de cenuşa şablonului. Materia prlmfi cu
oare lucreazâ reglzorul şi actorul este ftărfl doar şi poate opera dramaturgului. Cu
un materlal prlm de proe&tfl calitatc, nlcl maestrul cel mal ranumit nu poate con-
fecţlona o marffl finitfl de bunfl calitate.
Hareorl se Intlmplfl In practlca noastrfl — a teatrelor din provincie — sfl
prlmlm spre consultare o plesfl a vreunul autor lccal care meritâ atenţie. Scrlltoril
consacraţi se polarlzeazfl de oblcei in jurul revistelor literare ; or, la noi, la Oradea,
in afara cotidianulul local, nu apare nlcl o fevistfl literarfl sau de speclalitate. Lu-
<ram decl axclusiv cu incepători, şi dacfl In noua staglune vom putea prezenta totu-jl
doufl piese onglnale — dupâ cum ne e intenţla —i eceasta se datoreşte In mare
parte influentei pe care teatrul o exercita asupra „penelor noi" şi, nu In ultimul
rind. sprijinulul pe care ll-l acordfl.
Totuşl, gaslrea acestor doufi opere mai valoroase şi munca asupra lor sint un
fapt Inttmplfitor. Aceasta activllate ar trebul sfi fie mal organizatfl. Cred câ Direcţia
Teatrelor din Mlnistsrul Culturll ar avea posibilitatea sfl repartizeze mai chibzuit
autorli pe hngfi diferite teatre din provincie, pentru ca aceasta muncfi sfl nu se
inai desffişoare atit de intimplfitor şi de sporadic ca In prezent.
Abia dupfi definitivarea textului, lncepe munca propriu-zisfi a slujitorllor
scenei — octori şi regizori — asupra plesel. Scopul lor este de a da vlaţă, a
însufleţi litera, pinfl atunci inertfl, a autorului. In această privinţfl, rolul, datoria
oamenilor de taatru este de a reda in mod integral, neştirbit intenţiile autorului,
de a scoate in relief ideile sale, a le imprima spectatorilor. Ar fi greu — mai mult,
imposibil — a da reţete, cum sfl realizeze aceastfl sarcinfi regizorul sau actorul.
Punerea in valoaie a conţinutului — iatfi scopul intregului proces al transpunerii
scenice. Aici, p* lingfl eforturile pedagogice, didactjce ale regizorului, un rol detar-
minant revine artistului, care sintetizează de fapt — prin mijloacele sale proprii şi
specifice — figura visată de autor. Trebuie sfi mărturisesc că, in această privinţă,
in activitatea mea de zi cu zi, găsesc un sprijin sigur in colectivul de artişti, in
sensibilitatea şi inteligenţa actorilor de talia lui Ehikfisz Anna, Mogyorossy Gyozo,
Dalnoki Andrâs, in minunatul instinct intuitiv al lui Solti Mikl6s, Csake Sândor,
Szogi Arany, Palucz Vilma, în cunoaşterea necesităţilor scenei de câtre Ihâsz Aladar,
(lăbor J6zsel, in ampla cultura teatrală a lui Bârdi Terez şi în eatuziasmul şi dis-

64
ciplina intrejului ansamblu de artişti şi tehni-
cieni. Acest romp'.ex de valori, la care se mai
adaugă sincera intenţie de trăire a rolurilor,
ne ingăduie să afirmăm, fără pericolul ingim-
fării, că am reuşit, prin eforturile noastre co-
muna, a reda la un nive! artistic corespun-
zător, o serie de piese inscrise In repertoriul
nostru.
II
După cum am mai spus, textul oferit
de autor este materia primâ cu care muncim
noi, oamenii de teatru. Se lntlmplă des ca
această materie primă să prezinte, în unele
locuri, deficienţe. Practica noastrfi din trecut
a fost, in această privinţă, simplă. Aidoma unui
croltor care ocoleşte greselile da ţesut alo
stofel, am luat şl noi foarfeca şi am tfllat
pfirţile gflsite necorespunzfltoare. Binelnţeles,
astflz! aceastâ practică nu mai poate ti
valabilă, mai ales dacfl munclm cu piesa unui
autor cfiruia II putem comunica observaţiile noastre şi in inţelegere cu care putem
tfectua schimbftrile gflsite necesare da noi. Pe de altfl parte, tflierile. modlflcârlle Je
text In operele clasicilor au o oarecare tradlţie, verificatfl In timpul decenlllor. Slnt
cazuri clnd tflierile in textele clasicilor se prezlntfi ca o necesitate imperloasfl. Nu
de mult, la Budapesta, un teatru de frunte a prezentat opera nemuritoare a !ui
Shakespeare, Hamlet, jucatfl fflrfl tflieturl. Rezultatul : spectacolul avea o duratfl Je
şase ore. Sa inţelege cfl publicului de azi ii vlne greu sfl aslste la un spectacol de
teatru care durează pinfl la ora 3 noaptea. Şi nu sint rare nicl plesele autorilor
contemporani, de 100—120 de paginl, deci cu o duralâ de 5—6 ore. Slnt deci
cazuri cind tflierile, modificările de text slnt determinate de necesltflţile practlce
ale duratel spectacolului.
Nu incape insfl indoială că asemenea intervenţli chlrurgicale trebuie fâcute
cu mult tact şi slmţ de răspundere. Nu voi uita curlnd critica ce ml s-a adus
cu prilejul prezentării, la teatrul nostru, a piesel Vocea AmericU de Lavreniev.
Nici astăzi nu-mi dau seama dacă eu n-am inţeles pe deplin intenţlile autorulul.
sau dacă traducerea in limba maghiară era superficialfl ; oricum, pârerea mea a fost
că finalul actului III se prelungrşte prea mult, incetlneşta rltmul desfâşurflrii >i
am hotărit — de comun acord cu ceilalţi colaboratori ai teatrului — sâ modificăm
textul pe alocuri. Se inţelege cfi presa nu a ramas — şl nu a putut sâ râminfi —
indiferentă faţă de această intervenţie... De atunci, blsturiul şi creionul roşu nu
mai sint atit de des folosite, ceea ce a determinat pe unii critici sâ ne facfi
observaţii, anul acesta, cfi nu am intervenit, „pa ici, pe colo, fârâ lezarea moştenirii
spirituale a lui Brody Sandor", in una din scenele piesei Invăţătoarea.
Cu totul altfel se prezintfi problema modificărilor de decor in spectacol. Iatâ,
bunăoeră, soluţia de decor a piesei Avansarea ţefului, in montarea teatrulul de la
Petroşani, prezentată la decadă, mi s-a pârut foarte fericitfi, deşi nu acoperea intrp
totul decorul descris de autor. Peronul gării, ocupind o mică parte a scenei, şi eveni-
mentele ce se petreceau pe acest peron nu numai că nu au fost nepotrivite, ci, dim-
potrivă, au subliniat acţiunea comediei.
Aş putea da şi alt exemplu. Am citit deunâzi piesa Ctntecul de leagăn vtndut
de Halldor Laxness. Decorul actului II reprezintfi culisele unui varieteu, iar acţiunea
— in anumite momente şi timp destul de indelungat — se petrece In spatele acestor
culise, deci pe scena lnchipuitfi dlncolo de decoruri. Oare, regizorul acestui spectaco)
n-ar avea dreptul sfi modifice aceastfi situaţie nepotrivitfi sdenei, aranjlnd In asa fel
scena, ca decorul sfi reprezinte atit culisele, clt şi partea scenei dinspre rampfi ?
Cred cfi regizorul va da un ajutor efectlv autorulul, punind) in valoare — ffiră
pierderi ln expresia artisticfi — toate momeatele necesare scenei amintite.
Cu reducerea decorurilor, lucrurile stau altfel. In prlncipiu, nu găsesc justă
aceastfi practicfi. Slnt Insfi cazuri cind aceasta masurfi nu dfiuneazfi deloc. Iatâ, de
plldfi, spectacolul Cei din urmă, prezentat In mai toate teatrele din ţara noastră
intr-un singur decor, farfi ca această masurfi sfi fi redus ceva din valoarea prezen-
taril artistice. Slnt cazuri cind m&sura reduceril decorurilor este determlnatfi de
cauze oblective. Mfi refer la turneele noastre pe scene mlci, improprii, unde cele mai
fastudase montfiri se reduc — prln natura lucrurllor — la ctteva cortine şi elemente
de decor. Şi totuşl valoarea creaţiel artlstice, actoriceşti, nu trebuie sfi fie cu
nimlc lnferloarfi celei din mediul oblşnuit ! Iatfi marea rfispundere a artistului faţfi
de publlcul spectator ! Condlţia ce se cere nu este usor de Indeplinlt. Asta o ştlu toţi
cei care au vfizut mficar o datfi lumlna reflectoarelor.
III
Dupfi oplnia mea, „poezla" spectacolului se reallzeazfi oarecum de la sine,
atuncl clnd toate datele textului slnt respectate şi vatorlficate la maximum. De bunfi
seamfi cfi, pentru realizarea a,cestui lucru, regizorul e chemat sfi-şl punfi In mişcare
toate resursele artistice.
Reglzorul e şl meşteşugar, adicfi organlzator tehnic al spectacolelor, dupfi cum
e şi artfst, adlcfi un factor care poate sfi prefacfi atributele ascunse in text ln ele-
mente care sA dea strAluclre şi farmec montării. Pe scurt : după mlhe, poezla unei
plese montate e egalA cu reallzarea tuturor intenţillor şi avinturilor implicate de autor
In textul sAu.
IV
Deslgur cA teatrele, şl In prlmul rind regizoril, trebuie sA acorde un substan-
ţlal ajutor autorilor dramaticl care se prezlntA cu „materia lor primA", pentru Imbu-
nâtfiţirea calitAţil acesteia. Fireşte, vor fi unii dramaturgi — mal ales IncepAtorli
— care nu vor fi destul de lnlţlaţl in problemele tehnicii scenice, elţii care nu vor
putea cintArl cu destulA slguranţA efectul unel expresii sau alteia. Toate acestea sint
de mai mică importanţă. Principalul e tlpizarea, individualizarea personajelor, pentru
ca regizorul, artistul, sA recunoascA figurlle şi pentru ca acestea sA aibă o Inriurire
pozitivA asupra fanteziel creatoare a slujitorilor scenei. Cu alte cuvlnte, cerem şi
aşteptAm de la creatori bogAţie de idel, roluri bune, acţiuni dense in dramatism,
desfAşurare logicA a evenimentelor. Ma) simplu şl mai concls : piese bune, pline de idei
constructive, interesante, care sA oglindeascA realităţile zilelor noastre.
In mod particular — atit pentru cĂ temperamentul meu artistic e Inclinat spre
eceastă specie, cit mai ales, pentru satisfacerea unei largi exigenţe a publicului — aş
invita cu insistenţA pe autorii dramatici sA scrie comedii. Comedii care sA stirneascâ
un ris sanfitos, care sA contribuie la crearea unui climat de optimism robust, in sfirşit,
care, cu mijloacele ironiel şi ale satirei, SĂ tragfi hotarul intre ceea ce este vechi şi
neguros şi ceea ce este nou, luminat de perspectivele urtei vieţi trăite in frumuseţe.
Grof LASZLO
 AL. POPOVICI, MIRA IOSIF

tiinc sunt lcones

Acest reportaj, spre deosebire de majoritatea materialelor asemflnătoare, ru
urmăreşte sfl vâ infăţişeze noutâţi. „Noutflţile" reportajulul nostru erau valabile
la 8 septembrie. Aşa cfl acest material serveşte mal mult drept o ogllndfl retrospectlvfl.
I'oate, clndva, mai devreme sau mai tlrzlu, un cercetâtor va fl interesat sfl afle in ce
stadiu de pregfltire se aflau teatrele noastre cu citeva zlle Inainte de deschiderea
stagiunli, in ce priveşte repertoriul şi, mai ales, repertoriul origlnal... Sfl pornlm deci
sâ vedem rezultatele strflduinţelor colectivelor teatrale, ale directorilor, ale secre-
tarilor literarl..

Teatrul N a ţ i o n a l din Bucureşti U 5 septembrie

In momentul ln care tocmai ne pregflteam sfl scrlem ceva despre noua stagiune
a primei noastre scene, despre premierele de anul acesta, latfl cfl un coleg ne atrage
atenţia asupra ultimelor ştiri privind stagiunea Naţlonalului, aparute In „Informaţia
Bucureştiului" de azi (vlnari 7 septembrie 1956 — n.n.). Iatfl ştlrlle reproduse
lntocmai :
DESCHIDEREA STACIUNII TEATRULUI NAŢIONAL
„I. L. CARAGIALE"
Premierele pină la 1 ianuarie si repertoriul teatrului pentru anul 19î7
La sfirşitul lunii septembrle, pe scenele sălilor Comedia şi Studio
ale Teatrulul Naţional „I. L. Caragiale", cortlnele, dupâ o odihna esti-
vală, se vor ridica din nou. Piesele de deschidere a stagiunil din
aceastâ toamnă sint comedia marelul Caragiale O scrisoare pierdutâ
— prezentată pe scena Comediei — şl piesa sovietică Platon Krecet
de Al. Kornelciuk la Studio.
Dacă stăm sâ socotim, in ce priveşte noutăţile, chiar pentru luna septembrie
nu e un Inceput prea Imbietor.

— Vedeţi, teatrul a fost la Paris. Acum însă nu ştim nimic concret... Sper
că vă este cunoscut succesul obţinut de teatrul nostru in faţa publicului parizian,
ne spune directoru! teatrului.
— îl cunoaştem şi ne-a bucurat. Dar publicul nostru ce va vedea ? Cu ce
incepeţi stagiunea ?
— Reluări !... Ştiţi insă că în sala „Sarah Bernhardt"...

67
 — Datele premierelor ? A primei dintre ele ?
— Nu vă putem spune incă nimic concret... Publicul parizian a făcut o primire
calduroasă Ultimei ore...
— Proiecte ? Noutăţi pentru publicul bucureştean ?
— Avem proiecte interesante : Regele petrece, Duşmanii, Topaze de Pagnol,
sau poate Jocul ielelor de Camil Petrescu, Un duşman al poporului de Ibsen şi Maior
Barbara de Shaw. Din dramaturgia originală sperăm că Ziariştii lui Al. Mirodan sâ
fie gata in citeva săptămlni. Avem greutăţi, mulţi dintre actorii fruntaşi sint ocupaţi
cu filmările la cinematografie. Ne mai gindim şl la d dramatizare după Soldatul
Svejk, la o piesâ insplrată dln 1907... Dar totuşi nu putem ulta succesul parizian.
Nemaiafllnd nlmic nou ne vorri mulţumi tot cu relatarea „Informaţiei", care
spune textual că „acest repertorlu bogat şl variat va fi completat de piese originale
aflate acum In lucru pe masa autorllor : Aurel Baranga, Horia, Lovinescu, Tiberiu
Vornlc, Franclsc Munteanu care au Incheiat contracte cu Teatrul Naţional".
Clnd le vor preda şl ce plese anuma scrlu ?... Misterele Parisulul ! ar putea
spune un rautăclos.
Aşa ca vlltoarea staglune bucureşteană a Teatrulul Naţional se arăta neclar
profllata la data de 8 septembrle.

Piese originale şi alte secrete

Teatrul Armatel.
— Clnd şl cu ce se va deschide staglunea ?
— La ora 6, apoi Cei trei muschetart, Despot Vodă, Zbor de noapte, Dragoste
ilrzie.
— Şl premlere ?
— Piesa sovieticfl Un prieten uitat de Salinski, Femeia indărătnică, comedia
maghlară Marele bijutier de Frlgyes şi Maloros.

68
 — Dar originale ?
— Avem piese In hicru cu Laurenţiu Fulga, N. Tăutu şi T. Vornic.
O primă paranteză : dacă ţinem minte, pe Tiberiu Vornic 1-am tntilnit şi in
planul Teatrului Naţional. Activ scriitor dramatic ! — n.n.
Altă paranteză. 'Formăm numărul 8.06.84 :
— Tovarăşul Laurenţiu Fulga ?
— Eu !
— Cum se cheamă piesa, pe care o scrieţi pentru Teatrul Armatei ?
— Nicicum.
— Ce tlţlu-i âsta ?
— Nu-i titlu pentru că nu scriu nicl o piesă şi In general multă vreme nu
voi mai scrle teatru.
Fără comentarii. Inchidem paranteza...
— Dar ceva precis din dramaturgia originalâ ?
— Precis e faptul că nu avem nimlc.
La Teatrul Tineretului.
Secretara literară ne dâ Informaţll cu prlvlre la deschiderea staglunil.
— Deschiderea stagiunli se face cu Romanticii de Petru Dumitriu sl Sonla Filip.
Vom mai inscena şi Romanţiosii lul Rostand.
— Mulţumesc, tovarăşâ Sonia Filip ; dar altă premierâ ?
— Secret.
— Cum adică ? Chiar secret ?
— Secret !
Şi noi care avem... romantismul să credem că vom afla ceva.
*
Clteodată e blne ca dramaturgla origlnală sâ fie prezentată măcar in reluărl,
aşa cum face de pildă Teatrul Nottara cu Nota zero la purtare şi Patriotlca Romînă.

Şi p r o v i n c i a
După „bogăţia" de date culese in Capitalâ, nu ne râmine decit sâ ne indreptătn
câtre provincie. In provincie am nimerit in epoca căutărilor. Se cautâ un repertoriu,
un director, un buget, o schemă mărită. Cereri, cereri, mutâri, transferârl, avansârl.
La Timlşoara, stagiunea se va daschide cu reluarea ultimului spectacol din
primăvară, Doamna ministru de Nuşici. Va urma apoi Omul care a văzut moartct
de Victor Eftimiu, piesâ care a făcut obiectul unui turneu de 30 de zila.
— Asta au mai văzut-o timisorenii. Spectacole noi ? replicâm noi, tovarâşului
contabil-şef, „singura persoanâ din teatru in măsură sâ ne dea informaţii".
— O chestiune personală de A. Stein şi Ziariţtii de Mirodan. Cu secţia germanâ
situaţia e mai... neclară. La Timisoara ea va reprezenta Minna von Barnhelm, a cârei
premieră a avut loc la Reşiţa cu luni In urmă. Secţia maghiarâ va prezenta piesa
in versuri Cavalerul mut de Heltai Jenâ.
— Şi deschiderea stagiunii, mai intreb eu...
— Nu cred că tehnic va fi posibil sâ deschidem la data oficialâ. (Eu cred
in pronosticurile contabililor-şefi.)

Un teatru nou
...Teatrul de Stat din Arad e legat in schele, forfoteşte de activitate. S-au
mărit holurile, balcoanele, interiorul a fost renovat. Directorul teatrului a zîmbit cînd
1-am intrebat de repertoriu.

69
 — Vino să vezi !... Intli, reparaţiile.
Am urcat schele, am lncercat tencuiala, am probat fotoliile.
— Deschidem cu Viforul de Delavrancea, apoi va urma Cavalerul mut şi o piesă
romlnească, poate Patima rosle, poate Jocul de-a vacanţa, apoi Tragedia optimistă,
Şcoala calommei, Profesiunea d-nei Warren, Moartea unul voiajor comercial de Miller,
Invierea de Tolstol, Intrigă şi iubire, Fii bun pină la moarte de Zsigmond, o comedia
muzicala, o operetă...
Secţia romină si cea maghiară a Teatrului de Stat din Oradea vor deschide
siaglunea cu piese originale : Inima noastră de V. Luca ln limba romină (spectacolul
a fost premiat la Decadă, dar el nu a fost prezentat ln Oradea) şi Spicele dragostei
tie I. Molnar (In repetiţle in regla autorului).
Colectlvul din Oradea vădeşte o accentuată preocupare de a căuta noi rezol-
vărl, de a-şl alcătul un repertoriu varlat. Comedia erorilor de Shakespeare, Evantaiul
de Coldonl, Nekrasov de Sartre, comedla muzicală Cu dragostea nu-i de glumit vor
vedea lumlna rampel ln prima parte a staglunli, urmate probabil de Despot Vodâ,
Amphytrion de Plaut, la secţla romlnă, şi Nora, O chestiune personală, opereta Dra-
goste de ţlgan, Sfinta loana de Shaw, Mama de Capek, la secţia maghlară.
Se Intilneşte alcl un entuziast colectiv plin de speranţe, tineri regizori dornici
sfi Incerce formule nol şl Indrăzneţe. Ca şi fn alte teatre, colectivul din Oradea este
preocupat de gaslrea unef piese In vederea concursulul tinerilor actori de anul acesta.
Se pare cfi s-au oprit la piesa sovieticfi Uliţa fericirii...
In schimb, dlrectorul teetrului din Reşiţa ne-a vizitat el la redacţle după
iipuriţia In revista noastrfi a unui articol care ridica problema llpsei de actorl fruntaşi
.'i acestui teatru.
— Avem acum condlţii mlnunate pentru actori, ne-a spus el. Am obţinut mariri
de scheme, incadrfirl plnfi la 15/1, avem un bloc cu locumţe pentru actorl...
— Dar actori ?
— Voi obţine transferarea unor vlrfurl artistice. Iată de pildfi cunoscutul actor
de comedle Iord&nescu-Bruno, el va juca pe Ianke dln piesa lui V. I. Popa cu care
deschidem stagiunea.
— Clnd ?
— Jol 4 octombrie precis, In regia lul Ion Şahlghian. (Cititorii vor avea posibi-
iitatea sfi veriflce exactitatea acestei afirmaţii.)
— Şi alte piese In repertorlu ?
— Cu dragostea nu-i de glumit, spectacol pentru tineret, Mama de Capek,
puternica dramfi lugoslavfi Furtuna echinocţiului de Voinovicl.
— Originale ?
— Am auzit cfi Ana Novac ar fi scris o piesfi noufi şi...

Hinc sunt... Uones

Aşa cum odinloarfi pe anticele hărţi geografice se lfisa un loc alb acolo unde
erau regiuni neexplorate şl se adăuga : „hinc sunt leones" (aici sint lei, de aici
mai departe nu se poate cerceta). cele mai multe teatre şi-au lăsat un loc liber
in repertoriu cu o micfi explicaţie in paranteză : piesă originalâ.
La Oradea se auzise „ceva" de comedia la care lucrează Aurel Baranga, !a
Reşiţa despre drama pe care o scrie Ana Novac, iar la Oraşul Stalin despre noua
piesfi a lui Horia Lovinescu... Dar incfi nimic sigur. Dacă ar fi după cerinţele colec-
tivelor, autorii noştri dramatici ar trebui să scrie piese cu multa acţiune, cu puţine
decoruri (dacă se poata un singur interior) şi cu multe personaje feminine. Lipsa
de perspectivâ cu privire la piesele originale face ca in timpul stagiunii toate colec-

70
tivele să se repeadă asupra unei
aceleiaşi piese — prima care e
gata şi aprobată. Stagiunile tre-
cute ne-au oferit asemenea exem-
ple. Poate ar fi greu de invitat
autorii dramatici sa-şi planifice
inspiraţia In lunile de iarnă, dar
s-ar putea găsi soluţii dacă tea-
trele ar lucra direct cu autoril
dramaticf In loc să aştepte biro-
cratic plicurile cu piesele multi-
plicate de serviciul de repertorii,
■dacă teatrele ar fi mai apropiate
de autori, dacă secretarli litarari
s-ar ocupa mai mu!t de munca
de creaţie şi mai puţin de conce-
perea rapoartelor administrative,
dacă...

Şi Biserică
Să presupunem că Intr-unul
<lin trenurile care ne-au purtat
In acest rald am Intilnit un tlnă':
■slab, palld la faţă. Ni s-a pârut o figurâ cunoscută.
— Splridon Biserică, s-a recomandat el.
— Bine, dar de ce aşa palid... Ca personaj dramatic critica nu v-a fâcut Incâ
acest reproş...
— Slnt ostenit de atitea reprezentaţii şi turnee. Toate teatrele şl-au acoperit
Jocul viran „piesă originală" cu mine...
— Bine, dar sint şi alte comedii nol!
— Am văzut că s-au anunţat pentru la toamnâ nişte comedii nol : Caiţele.
Titanic Vals...
— Ce-i de făcut ca sâ nu mai suferi ?
— In primul rlnd, Aurel Baranga sa-şi termlne noua comedle, izbâvindu-m»
pe mine. Aş propune un „congres al arollor" din dramaturgia noastrâ : Arjoca,
doctorul Murgu, Petru Dragomirescu, să cerem cu hotărire mai intli şl intll sâ ni se
măreascâ ..schema". Nu de alta. dar cred că s-au plictisit şi cronicaril sâ ne tot cfteze.
Mă bucuram că dupâ Congresul scriitorilor o să mal răsuflu... Aş '.... sau poate mister.
Autorii noştri se pare că sint oarecum „conspirativi". Ţin in secret piesele lor plnâ
cind ele slnt gata aprobate... Şi desi sint un, erou imaginar, totuşi fac o remarcâ
practică. In general, autorii sint invitaţi să luoreze direct cu teatrele. Dar nu toţi
autorii. Cei fruntaşi nu... de aceea teatrele nu le cunosc de multe ori piesele... In
sfirşit, ca un erou de comedie ce mă aflu, aş dori să mă despart de trecutul meu...
rizind la alte comedii, ca şi de alte personaje.
*
Unui bun reportaj i se cer drept Incheiere citeva concluzii. Din pâcate, nu le
putem anticipa. Cind veţi citi acest reportaj stagiunea va fl inceput.
Şi dacă, aşa cum scria pe genericul filmelor americane, între cele cuprinse
în acest reportaj şi piesele reprezentate de respectivele teatre nu existâ o potrivire,
aceasta se datoreşte etc... etc...
 PENCIO PENEV

Centenarul teatrului Dulgar

In istoria culturli naţionale bulgare, teatrulul II revlne un lor de seamă, e)
flind unul dlntre factorli de prim ordln ai oomplexului proces de formare a culturii
naţionale. De la prlmele sale Inceputurl, teatrul bulgar s-a pus In slujba maselor
largl ale poporulul, servind cauza libertăţii naţlonale, propaglnd larg idelle revolu-
llonar-democratlce şi reflectlnd multilateral viaţa şi lupta poporului bulgar.
Inceputurile teatrului bulgar trebule căutate In al patrulea deceniu al veacului
trecut. tn istorla culturii bulgare, această epocă se leagă de o neobişnult de largă
preocupare pentru Intemelerea de şcoll. In adevăr, odată cu răsplndlrea şcolilor
de cultura generală, Incep să apară ş< cele dintii manifestărl teatrale organizate de
elevl şi profesorl. Astfel, o corespondenţă publicată in 1846 In ziarul „Liuboslovie"
consemnează unul dlntre prlmele spectacole teatrala oferite In 1845 de elevii şcolii
din Şumen, cu prllejul incheierll anului şcolar.
Din informaţlile relatate in acest zlar, se poate deduce că 144 de elevi si
profesori au organizat un spectacol de teatru la care au partlcipat personalităţile
oflclale ale oraşelului, părinţil elevllor, meseriaşl, tlrgoveţi şi alţii, la f«l de uimiţl
de această „cludată şi nemaivăzută reprezentaţle".
Micile spectacole şcolare, rod al unel Intense activităţi pedagogice, formea/ă
nucleul teatrulul bulgar de astâzl. Depăşind graniţele sălilor şcolăreşti, ele au sădit
in masele populare dragostee pentru arta teatrală. Prin neoboslta strădanie a caselor
de citlt dln oraşele Lom şi Şumen, importante focare de cultură naţională ale veacului
trecut, s-au putut organiza in 1856 primele reprezentaţii teatrale, acestea marcind
inceputul dezvoltărli teatrului bulgar modern
Era firesc ca, odată cu aceste manifestări ale artei scenice naţionale, să se-
facă cunoscute şi primete lucrări ale literaturii dramatice bulgare. Invăţători şi
scriitori ca Iordan Konstantinov Djinat, Petko P. Slaviekov, Vasil Popovici, Teodosf
Ekonomov, Dimltar Sişmanov şi alţii au creat mici texte dramatice, dialoguri scenice,
pentru uzul spectacolelor şcolare, inălţind astfel temeliile viitoarei dramaturgif
naţionale, ai cârei iniţiatori au fost marele Dobri P. Voinikov şi Vasili Drumev,
autorul dramei populare Ivanko—ucigaşul lui Asan. Fără indoială, creaţia drama-
turgilor bulgarl n-a fost scutită de o anumită influenţă din partea literaturii dra-
inatice a altor popoare , aşa cum dezvoltarea artei teatrale bulgare a fost puternic
stimulată de mişcare3- teatrală din Rusia, Romînia, Grecia, Serbia, ca! şi din unele
ţari ale apusului european.

• Articol scris pentru revista „Teatrul"

72
 Dobri Voinikov, bunăoară. care a !o-
cuit un timp la Brăila, a avut prilejul
să cunoască indeaproape teatrul romlnesc
şi problemele lui, să stea de vorbă cu
ciţiva dintre animatorii miscării teatrale
romlneşti din a doua jumătate a secolului
al XlX-tea şi In special cu actorii Matei
Millo şi Fany Tardini. ale căror pilde
artistice şi sfaturi i-au fost de un real
folos. La rindul său. Konstantin Velicikov
s-a putut familiarlza cu viaţa teatrală dln
Constantinopole, transmiţind teatrului bu!-
par experienţa dobindită de arta scenică
din Turcia.
Invăţind din experienţa altor popoare.
scriitorii şl oamenii de teatru bulgarl nu
s-au mărginit la insuşirea ei mecanică, cl
au fructificat-o, adaptind-o la formele spe-
cifice de dezvoltare ale artei teatrale au-
tohtone. De aceea. aportul altor culturi
naţionala nu a fost de natură să ştir-
bească rolul preponderent jucat tn lstoria
teatrului bulgar de sutele de invâţâtori —
animatori anonimi ai vieţil teatrale —, Scenâ din „RevUorui- de N. V. Oogol
datorită cărora el şi-a manifestat de la primele sale inceputuri caracterul specific
naţional, dezvăluind un conţinut adinc patriotlc şl revoluţlonar.
Odată cu scuturarea de sub jugul otoman. mişcarea noastră teatrală cunoaşte
un nou avlnt. El işi găseşte expresia concretă In larga răsplndire a echlpelor tea-
trale de amatori, grupate tot in jurul caselor de citit, al şcolilor populare şl in
jurul altor instituţii culturale. Dar In actlvitatea formaţiilor de amatori se puteau
distinge două orientări, corespunzind noilor condiţli economice şi sociale ale Bulga-
riei de atunci : de o parte o orientare cu adevărat populară, In splritul tradiţiilor
teatrului şcolăresc ; de altă parte, una oficială, vădită mai ales de formaţille aparţl-
nind aşa-ziselor „cluburi orăşeneştl", dintre care cete mal notorii erau cele ale
ofiţerilor. Prin actlvitatea lor, acestea din urmă au slujit concepţiile şi aspiraţlile
nrtistice ale claselor stăplnitoare.
Se inţelege că, in etapa dată, nlci spectacolele teatrale de amatori şi nici
dramaturgia reprezentată nu puteau satisface cerinţele maselor largl. Astfel, in faţa
animatorilor mişcării teatrale bulgare se ridică cu toată stringenţa problema creării
unui teatru profesionist şi a unei dramaturgii râspunzind cerinţelor unei arte
teatrale de o inaltă ţinută artistică.
Lupta pentru Inchegarea unui teatru profesionist este strins legatâ de numele
marelui poet bulgar lvan Vazov, care a militat atit înainte, cit şi dupâ dobindirea
independenţei, pentru formarea unui teatru naţional reprezentativ. In acelaşi timp,
un rol hotăritor in crearea primului teatru profesionist a revenit trupei teatrale
de pe lingă asociaţia tipografilor, formată din muncitorii tipografiei lui Hristo Dano
din Plovdiv. Activitataa acestui ansamblu reprezintă o etapâ avansatâ a mişcârii
artistice de amatori ; ea marchează inceputul teatrului profesionist bulgar. Datoritâ
reprezentaţiilor acestui ansamblu, mult preţuite de publicul spectator, pe de o parte.
cit şi luptei lui Ivan Vazov pe de alta. Adunarea Regională din Rumelia râsâriteanâ '
1
Regiune situată tn nordul Bulgarfei (n. r.)

73
a votat la 12 decembrie 1881 un buget de 75.000 groşi, necesari creării unui ansamblu
profesionist permanent.
Odatâ cu votarea aoestui buget, organizatorii viitoarei formaţii profesioniste
au avut de lntimpinat o seamă de greutăţi, legate In primul rind de concepţiile
specifice feudalităţii, concepţii larg răspindite incă In Bulgaria secolului al XlX-lea
şi datorită cărora atragerea femeilor spre activitatea artistică era mult ingreunată.
fn pofida tuturor greutaţilor, lupta tipografilor din Plovdiv şi a lui IVan
Vazov a fost totuşi incununată de succes. In mai 1883, sub conducerea lui Ştefan
Petkov Popov, a luat fiinţă prima formaţie teatrală profesionistă, cunoscută sub
numele de Ansamblul dramatic bulgar.
In anli următorl, ansamblurile profesioniste se Inmulţesc. La Sofia, ia fiinţâ
in 1883 ansamblul Osnova, in 1890 Trupa dramatică de operetă, iar in 1892, Trupa
dramatică a capitalei „Rîs şi lacrimi".
Activitatea susţinuta a primelor ansambluri profesioniste sprijinită activ de
animatori, cum a fost profesorul Ivan Şişmanov, ministru al Invăţămlntului Public,
.. dus, In 1904, la Intemelerea Teatrului Popular Bulgar. Prin grija aceluiaşi Ivan
^işmanov, noulul teatru I se asigurâ condiţiile necesare educării cadrelor sala acto-
rlceşti, In vederea formăril unor puternlce personalltăţi artistlce. In cadrul noului
teatru, se dezvoltă tradlţilla artel lnterpretative naţionale, se cizelează virtuţile
artistlce ale celor mal reprezentatlvi actorl al epocii, se creează spiritul şi stilul
ye care mai tirzlu avea sâ le preia şl dezvoltd creator viitorul Teatru Popular
„Kristiu Sarafov" din Sofia.
In perioada consolidării primulul teatru profeslonist, reprezentativ, dramaturgia
bulgară inregistrează o seamă de succese răsunătoare.
Pe scena Teatrului Popular, şi-a aflat intruparaa scenică plesa lul Vasil Drumev,
Ivanko—ucigaşul lui Asan, scrisă incă In epoca renaşterii naţionale, ca şi bogata
operă dramatică a lui Ivan Vazov, ale cărul plese : Cei Jără adăpost, Sub jug, Spre

Scenâ dln „Ivanko - uclgatul lul Aun* de V. Drumev

74
 Scenă dln „Mlla ţarulul" de Kamen Zldarov

prăpastie, Iuailo-lvarilor, Carieriştii şl altele, sint mlndria dramaturgiel bulgaro.

Alâturi de acestea, pe scena aceluiaşi teatru au fost prezentate lucrârile unor dra-
maturgi de frunte, ca : Anton Straşimirov, Petko Todorov, Peiu lavorov.
Este demn de menţionat că opera acestor maeştri ai dramaturglel şl-a putut
afla deplina valorificare scenicâ datorită unei pleiade de minunaţi reprezentanţi al
artei interpretative, care au ridicat nivelul artel scenice naţionale şi prestlgl'Jl
teatrului bulgar din acea epocă.
Ar fi suficient să cităm creaţla lui Kirkov In Hamlet, sau in Ferdinand dln
Intrigă şi iubire, a Adrianei Budevska in Nora, a Zlatnei Nedeva In Katiuşa Maslova
din Invierea lui Tolstoi, a lui Kristiu Sarafov in Tartuffe, pe Ungâ mulţl alţil, pentru
£ exempllfica contribuţia operei marilor scriitori ai lumii şi a creaţiei actorllor
bulgari la consolidarea şi inflorirea culturli naţionale bulgare.
Oricit de mari ar fi fost insă succesele pe care actorii noştri le-au dobindit
in repertoriul clasic universal, adevărata consacrare Ie-a prilejuit-o intotdeauna
dramaturgia naţională. Rolul lui Galemanov din piesa cu acelaşi nume de St. L.
Kostov i-a permis lui Kristiu Sarafov să repurteze una din cele mai străluci:e
victorii ale carierei saie actoriceşti. Stoian Bacivarov in Hadjiev din Mina de aur;
G. A. Stamatov şi Vladimir Trendafilov in Jvko şi Noiden din Maeştrii de Racio
Stoianov ; Bogomil Andreev, in Makedonski din Cei fără adăpost de Vazov ; Petea
Gherganova, in Milkana din Maeştrii au inscris pagini glorioase in istoria teatrului
bulgar, transmiţind măiestria şi experienţa lor creatoare generaţiilor contemporane
•de actori.
Succesele dobindite de dramaturgia bulgarâ, care a preluat tradiţiile drama-
turgiei realiste ruse, au contribuit substanţial la dezvoltarea realismuiui scenic
bulgar. Tradiţiile realiste ale Teatrului Mic din Moscova sau cele ale Teatrului de
Artă au trezit un puternic ecou in rindurile dramaturgilor şi actorilor teatrului
naţional bulgar. Contribuţia multilaterală şi fecundă a acestor creatori a deschis

75
căile de dezvoltare ale teatrului bulgar contemporan, pe care actualii artişti —
Vladimir Trendafilov, Petko Atanasov, Konstantin Kirimov, Ivan Dimov, Marta
Popova, Nikolo Ikonomov, Nikola Popov, Boris Mihailov. Irina Tacev şi alţii — îl
poartă prin strădanfile lor pe drumul unei continue infloriri.
In lupta pentru afirmarea profilului specific artei teatrale realiste bulgare,
artiştii de azi ai scenel au fost insoţiţi şi ajutaţi de dramaturgii contemporani, care,
in spiritul tradiţiflor inaintaşilor, au imbogăţit dramaturgia naţională cu remarcabile
lucrărl, cum ar fi : comedfile lui St. L. Kostov, dramele inspiratului cîntâreţ dobrogean
lordan Iovkov sau piesele unor dramaturgi ca Racio 1 Stoianov, Gheorghe Raicev,
Ştefan Savov, Nlkolo lkonomov şi alţii.
Dezvoltarea teetrului nostru pe drumul marilor tradlţii realiste n-a fost lină,
nicl contlnuă. Ea a cunoscut numeroase oprelişti puse ln primul rind de guvernanţii
burghezo-capltalfşti şl monarho-fasciştl, care nu s-au Ingrijit să dea teatrului condl-
tllle prielnlce unor creaţli valoroase şl au promovat In schimb feluritele curente
modernlste, menite sâ abatâ teatrul bulgar de la arta reallstă, tradiţională spre for-
malism. Aceste curente s-au lovit Insă de dlrza rezistenţă e artlştllor bulgari, Irv
mare parte organizatâ şl Insufleţltă de regizorul prfnclpal al Teatrului Popular,
renumitul actor, reglzor şl pedagog, artlstul poporului N. O. Massalltlnov, care»
format la şcoala Teatrulul de Artă dln Moscova, a Intărit legăturile dintre teatrul
bulgar şl cel rus, consolldlnd astfel bazele sănătoase ale artei noastre teatrale.
Creatia artlştllor bulgarl, strlns legată de popor şi pusă In slujba lul, se
caracterlzeazâ prlntr-o Interpretare bazată pe o temelnică cunoaştere a vieţii şi o
finâ sezlsare a pslhologlel personajelor interpretate.
lată de ce, chlar in anii stâplnirli monarho-fasciste, teatrul bulgar a luptat
pentru promovarea dramaturglel claslce ruse şl universale, ca şi a celei sovietice.
Tocmai datorita strinsei sale legăturl cu poporul şi devotamentulul său faţă de
usplruţille clasei muncitoare şi ţârânimli muncitoare bulgare, teatrul bulgar a putut
cunoaşte, Imedlat după 9 septembrie 1944 — data eliberăril ţării din robia capita-
listo-fasclsta —, un avint puţln obişnuit. In condiţiile noii Bulgarii eliberate, teatrur
serveşte mâreaţa cauză a construirii sociallsmului, fiind un factor activ al acestei lupte.
!n lupta lor pentru rldicarea culturii teatrale bulgare pe o noua treaptâ,
oamenll de teatru din R. P. Bulgaria au prlmit un rodnic ajutor din partea oamenilor
ds teatru sovletlci (N. V. Petrov, B. A. Babocikln, I. A. Zavadski etc.), care i-au
clarlflcat, prln pilda artlstică proprie şl prin sfaturf, in o seamă de probleme din
(iomeniul regiei şl intrepretării.
In Republlca noastră populară, filntează 35 de teatre populare de stat şi 15
teatre pe lingâ casele de cultură. Arta teatrală bulgară se dezvoltă multilateral.
Larga mlşcare de amatori pe care o cunoaşte, ca şi dragostea unanimă a poporului
hulgar pentru teatrul său, stau mărturie a locului important pe care arta teatrală
II ocupă in viaţa ţărli şi in tezaurul culturii naţionale.
Noile probleme care se ridică in faţa poporului sint izvorul unui puternic impuls
creator pentru literatura dramatică bulgară. In aceşti ani, dramaturgii au creat
lucrări valoroase, multe fiind reprezentate şi in străinătate. Preocupaţi de soarta
teatrului bulgar partidul şi guvernul acordă o deosebită grijă formârii unui reper-
toriu cu adevârat naţional, reflectind viaţa poporului bulgar, munca lui eroică pentru
construirea socialismului, eroismul poporului manifestat cu prisosinţă in trecutul
zbuciumat. Strădaniile stăruitoare ale dramaturgilor noştri pentru crearea unor
opere de o inaltă valoare artistică, cum sint : Mila ţarului de Kamen Zidarov,
Alarma, Cei ce caută fericirea şi lubirea de Orlin Vasiliev, Nora, dramatizarea lui
A. Hadjihristov după romanul cu acelaşi numte de Gh. Karaslavov e t c , sînt menite,
fâră indoială, a da teatrului socialist bulgar, un conţinut bogat şi un stil nou.
 ANDRG BAKSACQ

Peisajul teatral trancez

*mm> De la inceputul acestul secol, arta teatrală

din Franţa a fost in intreglme domlnatâ de pilda
şi preceptele lui Jacques Copeau.
Ac-ast mare reformator a infâptult o ade-
vărată revoluţle in arta teatrală a ţârii noastre,
prin publicarea, in 1913, a manifestului „Vleux
Colombier". Deschizind focul impotrlva teatrulji
bulevardier al vremli şl a proastelor sale nâra-
vuri, Jacques Copeau, intemeind celebra sa trupâ
de la „Vieux Colombier", a proclamat câ tea-
trul trebuie sâ fle o artâ colectlvâ, nu apanajal
unei vedete, câ armonia generalâ a spectacolului

m trebuie sâ fia respectatâ pinâ in cele mai mi'l

amănunte, atlt in de priveşte jocul actorllor.
cit şl punerea in scenâ, lumlnlle şi concepţla
decorurllor şi a costumelor.
In loc să gitule acţiunea, incărclnd scena cu decoruri pretenţloase, compllcate
^şi inutile, Jacques Copeau se mul^umea să sugereze locul acţiunil, foloslnd elemente
■decorative foarte simple, care puneau in relief jocul actorulul, acesta dobindlndu-.^i
-astfel primatul pe scenă.
Făcind apel la marile texte clasice — printre altele la Shakespeare, cu Noaptea
regilor şi la Moliere cu Vicleniile lui Scapin — Copeau se strâduia sâ regâseascâ in
spectacolele pe care le crea autenticul stil teatral şi sensul jocului dramatic, care
dispâruseră de pe scenele pariziene, făcind loc anecdotei vulgare şi dialogurilor de
o totală platitudine. Exemplul lui Copeau a avut un răsunet imens. Succesorii sâi
imediaţi Charles Dullin şi Louis Jouvet, colaboratorii lui cei mai apropiaţi la „Vieux
Colombier", cărora li s-au alâturat Gaston Baty şi Georges Pitoeff, au format In 1926
celebrul Cartel, reunind cele patru teatre conduse de ei intr-o asociaţie strinsă, care
lupta impotriva teatrelor comerciale bulevardiere.
Acest mănunchi rodnic al celor patru mari animatori a dominat in intregime
istoria teatrală in răstimpul dintre cele douâ războaie. Fiecare dintre ei a contribuit
prin temperamentul său specific la innoirea artei scenice franceze.
Charles Dullin a fost cel care, la Teatrul „de l'Atelier", fundat de el in 1923,
a desfăşurat activitatea cea mai eficace pentru reforma artei noastre dramatice. Pri-
*' Articol scris pentru revista „Teatrul"

77
lejuind afirmarea unor autori tineri — cum au fost Marcel Achard, Salacrou, Zimmer,
Alexandre Arnoux, Steve Passeur —, lipsit de bani, lipsit de vedete, graţie exclusiv
credinţei sale InflAcArate In destinul artei ce slujea, Dullin a ştiut să atragă un
public parizian din ce in ce mai numeros in sala Atelierului, rămasă de aci inainte
celebră.
El a prezentat Intr-o montare nouă marile piese ale lui Shakespeare, printre
care Richard 111 şl lullu Cezar, sau piesele lui Arlstofan : Păsările, Pacea; totodată.
Dullln 1-a Jucat pentru Intiia dată In Franţa pe Pirandello. La şcoala- Atelierului. s-au
format unii dintre anlmatoril teatrulul francez contemporan ; Jean-Louis Barrault,
Jean Vilar, directorul Teatrulul Naţlonal Popular, şi eu insumi ne-am făcut acolo
debutul.
In afara puternlculul său talent de actor şi de regizor, Jouvet are marele
merlt de a-1 fl determlnat pe romanclerul Jean Giraudoux să scrie teatru. Strinsa
colaborare dintre el a generat acele autentlce capodopere care se numesc Siegfried,
Amfitrion 38, Intermezzo, Ondine, Războiul Troiei nu va avea loc şl care se Inscrlu
prlntre cele mai marl succese ale teatrulul contemporan.
Georges Pltoeff a ştiut, In numeroasele sale reallzarl, să aducA pe scenă suflul
poezlel. Lui II datoram minunatele reprezentaţli cu Sfinta loana de Shaw, ca şi des-
coperlrea tlnârulul talent al lul Anoullh. Datorltă lul, publlcul francez a putut
cunoaşte pe Cehov si Tolstol. Soţla lul, acea fragllA şl patetlcA Ludmilla Pitoeff, a
fost interpreta IdealA a spectacolelor reallzate sub bagheta sa.
Arta lui Gaston Baty a tost mai curlnd aceea a unul creator de imaglnl ; prin
luminatia pe care o folosea, prln abilitatea şi precizia punerilor sale ln scenA, el
ştla sa evoce locul acţlunil şl atmosfera operelor pe care le reprezenta. Printre rea-
'fzArlle sale cele mal izbutlte se cuvlne sA cltAm Crimâ şi pedeapsă dupA Dostoievsk."
şl CapricMc Marianei de Musset.
Râzboiul avea sA pricinulascA rAscollri adlnci in domeniul teatrulul francez.
Moartea II rApi unul dupA altul pe marll animatori ai Cartelulul ; Pltoeff ne pArAsl
prlmul ; trecurA doar ciţlva ani şi el fu urmat, curlnd dupA ellberarea ţArii, de
Dullln, apoi de Jouvet si de Baty.
Opera lor a fost continuatA de tinerl animatori, aparţlnlnd generaţiei noi s>
care se înspirau din exemplul lor. In pofida opresiunli germane, teatrele au fost, In
tlmpul ocupatiel nazlste, printre putinele locurl unde s-a mal fAcut simţlt splrltul
de llbertate, atlt de scump Inlmilor franceze.
In timpul anilor de rAzboi, s-au fAcut cunoscute prlmele lucrArl dramatice ale
lui Monthcrlant, Sartre, Camus şl s-a afirmat mAiestria lui Jean Anouilh.
Tot In acea vreme, multumltA remarcabllel montArl de cAtre J. L. Barrault
la Comedia FrancezA a plesei Pantoful de mâtase, publicul parlzian a avut revelaţla
operei lul Paul Claudel.
DupA rAzbol, J. L. Barrault a reprezentat la Teatrul Marlgny marile lucrArl
ale lui Claudel : Impârţeala de la miezul vieţii, Schimbul, Cristof Columb. Piînea
amară a fost montată prin grija noastrA la Atelier ; Ingerul a vestit pe Maria, la
Comedia FrancezA ; în sfirşit, Oraşul a fost jucatA de Jean Vilar, chiar in anul mortiî
lui Claudel.
Scriltorul Andre Gide a cunoscut şl el, inainte de moarte, bucuria de a vedea
triumfind pe scena Comediei Franceze piesa lul, Pivniţele Vaticanului, in timp ce
Jean Vilar monta cu subtilitate şi spirit, Oedip, de acelaşi autor.
Montherlant a scris Regina moartă, piesA urmatA de Fiul nimănui. După război,
Montherlant ne-a dat Maestrul Ordinului Santiago şi Port Royal, care triumfă actual-
mente la Comedia Franceză.
Prima piesA a lui Sartre. Muştele, a fost montatA de Charles Dullin in timpul
ocupaţiei ; după râzboi, Sartre revine în teatru cu Fără ieşire (Huis clos), Mîini
mînjite, Tirfa respectuoasă, iar anul trecut, cu incercarea de farsA satiricA Nekrasov,

78
care — prost pfegătită şi montată in prîpa
— n-a avut parte de succesul meritat.
Camus a dat teatrului dramele lui
sobre : Neinţelegerea, Drepţii şi Ciuma.
In sfirşit, Marcel Ayme, al cârui talent de
povestitor şi de maliţios creator al fantas-
ticului modern se afirmase in numeroase
scrierl literare, şi-a făcut debutul in teatru
cu Lucienne ţi măcelarul, urmetă de Cli-
rambard, iar recent. de necruţătoarea lul
satiră la adresa magistraturii : Capul celor-
lalţi, care a cunoscut un succes Indelungat
pe scena Atelierului. De altfel. In prezent,
se joacă la acelaşi teatru o altă plesă de
Marcel Ayme, Păsările lunii, un fermecător
basm filozofic.
In sfirşit, perioada de după războl este
marcată da puternica inflorire a operei I li
Anouilh ; după Balul hoţllor, Intilnirea de la
Senlis, Antigona, Atelierul inregistreaza suc- j ^ . ^ ^ „.„.„„ to JF^^ COfIlb .u»t-
cese cu Invitaţia la castel şl apoi cu Colomb* d« Jean Vauthler
de acelaşi autor.
Piesa Ciocirlta, ca şi ultima lucrare a lui Anoullh Ornifle, se bucurâ deopotrivă
de succes pe alte scene pariziene, alăturl de Repetiţia sau dragostea pedepsită, mon-
tată de J. L. Barrault.
Intre timp, se infaptuieste un proces de simţitoare Innolre şi in rindurlle scril-
torilor noştri bulevardieri ; Verneuil, Bernstein, Bourdet şi cel de 0 seamâ cu ei
cedeaza locul autorilor descoperiţl de animatorii Cartelulul : Achard, Salacrou, Steve
Passeur, sau confraţllor lor mai tineri, care s-au afirmat după ultimul razbol : Andre
Roussln, Sauvageon, Husson.
Aceşti autorl aduc pe scenele bulevardlere splritul unui teatru mal disciplinat,
In care regizorul joacă un rol din ce in ce mai important. Datorltă acestul lucru,
se estompează treptat hotarul dintre teatrul de artâ si teatrul bulevardler, acelasi
reglzori trectnd fâră tranziţie de la un gen la altul. Directorli de scenâ Incep sa
joace un rol precumpănitor In actuala orientare a teatrului francez.
Printre cel mal inzestraţi, putem c»ta pe Raymond Rouleau, ale carul punerl
In scenă cu Vrăjitoareîe din Salem şi Cyrano au reţinut atenţla cercurilor artistlce ;
pe Jean Mercure, regizorul scrupulos al piesel Sud de Julien Creen şi al lucrârll
plrandelliene Voluptatea onoarei; pe Jean Meyer care a ştiut să treacâ fârâ efort
de la punerea in scenă plină de fantezie a Curcanului de C. Feydeau, la acea foarte
sobrfi a piesel Port Royal de Montherlant şi a cărui influenţâ se resimte in mai toate
spectacolele Comediei Franceze, al cărei societar este ; in sfirşit, pe Grenier, montind
cu talent spectacolele Companiei Grenier-Hussenot, una dintre cele mai simpatice
ale teatrului francez, care a inregistrat numeroase succese, de la Liliom de MolnSr
şi pînă la actualul său triumf cu Cei patru colonei îndrăgostiţi de Ustinov. Fireşte
că in fruntea tuturor acestor regizori trebuie să amintim de Jean-Louis Barrault,
care montează cu talent toate spectacolele Companiei Barrault-Renaud, şi de Jean
Vilar, animator al Teatrului Naţional Popular şi al cărui gust triumfă strălucit in
realizările acestui ansamblu.
Alături de lucrările autorilor francezi contemporani sau de opere din reper-

7'J
 toriul clasic francez, toţi aceşti regizori au pus deseori in scenă lucrâri aparţinind
unor autori străini.
Astfel, comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Cehov a prilejuit strălucite
spectacole mai multor teatre pariziene. Barrault a pus in scenă Livada cu visini;
Sacha Pitoeff, fiul lui Georges Pitoeff, un tinăr talent care se afirmă cu fiecare nouâ
realizare, a prezentat Trei surori; In sfirşit, Teatrul „de l'Atelier" a prezentat, în
direcţia mca de scenă şl fn decorurile lui Andre Bakst Pescăruşul. In anii din urmă,
au fost reprezentate la Paris şi alte lucrâri din repertoriul rus. Astfel : O lună la
ţară de Turgheniev la Comedia Franceză, Azilul de noapte de Gorki la Teatrul „de
i'Oeuvre", de către Sacha Pltoeff, iar pe scena Atellerului Revizorul de Gogo', intr-o
fcdaptare ce-mi aparţlne şl In direcţia mea de scenâ.
Teatrul itallan este prezent pe scenele parizlene prin numeroase reluări ale
pleselor lul Plrandello ; prlntre cele mal importante, cităm : Fieoare cu adevărul
lui şi Şase personaje 'tn căutarea unut autor la Comedia Franceză, Henric IV la
Alelier şi Voluptatea onoarei la Teatrul „Salnt Georges". Succesul repurtat de piesele
Insula caprelor şi Jucâtorul la Ateller, sau de Irina e nevinovatâ la Marigny a adus
o binemerftata consacrare autorului lor, tinărul dramaturg itallan Ugo Betti.
'IViitrul englez a cunoscut sf el momentcle sale de glorie, mai ales cu plesele
lui Shaw, ul cârul Pygmalion, In interpretarea lui Jean Marals, a repurtat un uriaş
succes ; de asemenea, cu plesele lul Oscar Wilde şi, flreşte, cu marile opere ale lul
Shakespeare, reprezentate fle la Comedla Franceză, fie la T.N.P. Tot la T.N.P., Jean
Vllar a prllejult publicului parizian cunoaşterea pieselor Prinţul de Homburg de
Klelst, Moartea lui Danton de BUchner, Mama Curaj de Brecht.
Hepertorlul spanlol a fost reprezentat mal ales prin piesele lui Lorca, dintre
cnre Casa Bernardei Alba, Yerma şl Donna Rozita s-au bucurat de o mare preţuire
şi de favoarea publlculul nostru.
In sclilmb — cu excepţla Vrăjltoarelor din Salem şi a plesel Drumul tutunului —
teatrul amerlcan nu a inreglstrat un real succes la Paris, deoarece caracterul oare-
cum primitiv al reallsmului lul nu corespunde concepţlei noastre despre teatru.

Scenl dln „Oreatla" de Eachll In rejrla lul J. L. Barrault

80
Toate incercările de a relua la Paris marile succese de pe Broadway s-au soldat
cu eşecuri.
Cu O scrisoare pierdută de Caragiale, teatrul rominesc şl-a făcut anul trecut
pentru intiia oară apariţia pe scena unui mic teatru experimental de pe malul stlng
al Senel: „Theâtre de Poche". Plesa a repurtat un real succes, atit de public cit
şi de criticfi.
Tot pe scena unul mic teatru, Studioul „Champs-Elysees", obţlne un frumos
succes de public plesa Scaunele de Eugen Ionescu. Ionescu face parte dln rlndurile
acelei avangfirzl teatrale care, prln Beckett, Adamov, Vauthier şi Audiberti, se strfi-
duieşte sfi gfiseascfi drumurl nol pentru teatrul francez. Orlginalltatea acestor autori
noi nu poate fi tfigfiduitfi, dar peslmlsmul lor, chiar atunci cind este temperat de
cruditatea comicfi a stilului. nu le-a Ingfiduit incfi sfi ciştige marele publlc, cu ex-
cepţia lui Audiberti.
Acest succint tablou al actlvitfiţil teatrului parizlan, care se cuvine a fl Intreglt
cu manifestfirile prilejuite de Festivalul Internaţional de Artfi Dramatica. reunind
..i Paris timp de doufi lunl cele mal bune ansamblurl din strfiinfitate, aratâ clt de
viu şi de variat este teatrul nostru. Bogfiţla de expresil a artei noastre dramatice,
marele numfir de actori talentaţl, de regizori inventivl şl de decoratorl de gust fac
din teatrul nostru un minunat mljloc de exprlmare, care obţlne totdeauna In strâi-
nfitate un succes real şi indreptâţit. Totuşi, trebule sfi recunoaştem cfi de un an
incoace in atmosfera noastrfi teatralfi se constatfi o uşoarfi deprimare. Ce-I drept,
nfidfijduim cfi e o stare trecfitoare, slmilara cu aceea pe care o cunosc in prezent
rr.ai toate ţfirile. In Franţa, ea se datoreazfi, ffirfi indoialfi, spectacolelor de tele-
vizlune, care de un an cunosc un avlnt de neinchipult. Deocamdată, aceastâ concu-
renţâ a televiziunii poate stlnjenl teatrul ; In cele dln urmfi, Insfi, ea trebuie sfi-1
ajute sfi-şi gâseascâ drumurile ce-i slnt proprii, intocmal dupâ cum concurenţa
cinematografului, la inceputurlle sale, 1-a ajutat sfi se elibereze de „maslnârla de
mare spectacol" de care era impovfirat.
Comuniunea intre spectator şl actor o poate crea numai teatrul ; ea nu va

Sceni dln ,,P4»Srlle lunll" de Marcel Ayme, reprexentata de ansamblul Atellerulul

6. — Teatrul 81
putea fi niciodatâ inlocuită printr-un mijloc mecanic de reproducere a imaglnilor.
Dar pentru ca această comuniune să existe cu adevărat, trebuie să revenlm la pri-
matul textului pe scenă. Numai textul care oferă idei poate crea comuniunea intre
scenâ şi saiă. Acest primat al textului. a cftrui nevoie o resimţlm cu toţii In mo-
mentul de faţfi, ne obligfi sfi fim foarte exigenţl faţfi de lucrările ce ni se propun.
Dupfi exemplul lui Giraudoux, Montherlant şi Claudel, teatrele noastre de artfi pre-
t<nd autorilor un dialog de o calitate putlnd rareorl fi gfisltfi la un debutant. De aci
provlne strftdania unora dintre animatori de a ciştiga de partea teatrului pe tinerli
romancieri al cftror talent s-a afirmat ln scrierl literare.
In ce mft priveşte, Imi inchin in prezent toate eforturile acestei acţluni de
Improspfttare a cadrelor de autori şi nftdftjduiesc ca, In aceastft stagiune, sft repre-
zint lucrftrile unor romancieri de curlnd poposiţi In lumea teatrului: Felicfen Marceau
şl Domtnique Rolln. Aceste nol talente vor Imbogftţi petrimonlul artei teetrale fran-
ceze, numftrind pinft In prezent atltea opere marcante, ce vor rftmlne mftrturie de
seamft asupra epocll noastre, epocâ tulbure, dar paslonantft, in care omul, aşezat la
rftscrucea drumurllor, se zbate Intre sentimentul absurditftţli societftţli moderne yi
dorinţa sa de a spera incft şl mereu Intr-o lume mai bunft.
 /. A- Aavadski: f/ Viitoarea sta^iune va li Jeoselnt
ae bo$atâ

L-am întîlnlt pe una din aleiele parcului

de la Peliţor. Mergea încet în faţa mea, oprin-
du-se cînd si cînd pentru a gusta privelistea.
Mult timp l-am urmat îndeaproape. fărd a
bănui in omul acela înalt si impunător, o vech?
ţi scumpă cunostinţă. La un moment dat, ajuns
la o răscruce, omul se opri si se "tntoarsc.
Prima clipă, mă crezui pradă unui joc al ima-
ginaţiei. Am înaintat cîţiva pasi fi, apropiin-
du-mă de el, întrebai timid si cu emoţic:
— lurii Âlexandrovici Zavadsfci ?
Un suris larg, inflorit pe faţa lui nespus
de prietenoasă, ii corifirmă identitatea.
Probabil că pe chipul meu se putea citi
atita uimlre, încît lurii Alexandrovici Zavadiki
se grăbt să mă lămurească :
— Slnt de citeva zile la Sinaia. Imi petrec concediul aici.
Pornirăm împreună in susul potecii. Discuţia se înfiripă usor, fxresc, la început
în jurul peisajului, al timpului, al arhitectonicii grupului de clâdiri de la Peles.
Pe nesimţite (numai eu ştiu prin ce eforturi diplomatice am reusit s-o fac '.), discuţia
alunecă spre problemele de teatru.
— Cum se face că v-aţi luat concediul atît de tîrziu, aproape de sfîr-
ţitul verii ?
— „Mossovietul" a jucat iri tot cursul acestei vari. Am organizat un mare
turneu prin Uniunea Sovietică, cu care prilej am prezentat şi o nouâ premiera
cu Alpatev de Zorin — o piesă care deşi are unele deficienţe in ce priveşte construcţia
dramatică, e deosebit de interesantă prin problematica sa : intransigenţa principialâ a
oamenilor sovietici faţă de manifestările carierismului. De altfel, spectacolul i-a jri-
lejuit lui N. Mordvinov o strălucită realizare. Acum, intregul nostru coiectiv se
Lucură de o binemeritată vacanţă. Viitoarea stagiune va fi deosebit de bogată şi va
solicita toate forţele artistice ale teatrului nostru, asa că e bine sâ fim cit mai
odihniţi.
— Ce repertoriu veţi prezenta ?

83
 — Destul de variat din punct de vedere al speciilor incluse şi cu deosebire
bogat ln lucrărl ale dramaturgiei sovietice contemporane. Nu trebuie să uitaţi că,
in cursul acestei stagluni, va trebui sfl alegem şi sfl pregfltim piesa cu care ne
propunem sâ aniversflm cea da a 40-a aniversare a Revoluţiei din Octombrie.
— Aţi fixat piesa ?
— Am fixat, deocamdatâ, dramaturgul ; piasa abia urmeazâ să fie scrlsâ.
Am cerut lul Zorln sfl ne scrie o lucrare In legflturfl cu acest evenlment. De altâ
parte, sperAm să primim de la Konstantln Slmonov o piesă la care lucreazâ mai
de mult şi pe care ne-a promis-o. E vorba de o lucrare poetică cu adlnc substrat
fflozoflc, inspiratfl din anll ultimulut r&zboi.
— Ce ne puteţi tpune detpre ttagiunea aproplată ?
— Ne-am oprit asupra unai piese a dramaturgului Cepurin ; ea are un subiect
interesant : relaţllle de prietenie ce se dezvoltfl astflzl intre ruşi şl germani. Tema
oferfl largi posibllltAţi creatoare atlt dramaturgulul, clt şl teatrulul. Acelaşl drama-
turg lucreazfl In prezent o noufl piesa, dedlcatfl Marelul Octombrie ; sperflm s-o
montflm lncfl In cursul noll stagiuni. Anul acesta, vom prezenta un spectacol pentru
tineret cu plesa lul K. Paustovski Inelul de oţel. E vorba de un basm transpus in
realltatea zilelor noastre. Teatrul lucreazfl şl cu alţf dramaturgi. Mulţi dfntre ef,
sperAm sfl fle prezcnţl fn repertorful actualel staglunl.
Dln dramaturgla claslcfl, vom prezenta piesa lui Ostrovski. Vatilita Melentieva
cu V.'iu Maretkala In rolul tltular. De altfel, Mareţkaia deţine şi rolul prlncipal
in comedla lul Vlctorlen Sardou, Madame Sant-Gâne, pe care am Jucat-o In cursul
turneulul nostru. Un spectacol Interesant sperflm sA reallzam cu Regele Lear de
Shakespeare, In care N. Mordvinov va deţine rolul princlpal.
— Dar proiectele dumneavoastră pertonale ?
— Eu ?... Vol monta Nevestele vesele din Wlndtor, de Shakespeare. Piesa ts
hlne cunoscutfl spectatoruluf sovletlc ; multe din teatrele noastre au reprezentat-o
de nenumarate orl. Sper InsA sA o prezlnt pe scena „Mossovletului" Intr-o concepţle
proprle, mal largA, care, nAdAJduiasc, o va diferenţia de montflrile anterioare Lucrtz
ilv multA vreme la caietul de regle al spectacolului şi lncA mai am de lucru la
el. VA daţl seama cA Intregul nostru colectiv se pregAteşte pentru o muncA intensa,
creatoare, corespunzAtoare atmosferel de avlnt pe care-o cunoaşte astAzl mişcarea
noastrA teatralA...
/. A. Zavadski tăcu. Cîteva clipe, ne continuarăm drumul m tâcere.
— ...FArA IndoialA — urmă el — putem vorbi despre un avlnt general al tea-
trulul nostru. Congresul al XX-lea al partidului. atlt de drag inimilor noastre, a avut,
ere şi va avea o influenţA blnefAcAtoare asupra mlscArii teatrale de la nol. Unii
oamenl de teatru de la noi, si, in special, regizorii se; fereau intrucitva de claritate.
Ir< mare parte, aceastA atitudine Işi avea cauzele el. Cu mult prea multA uşurlnţA.
spectacolelor noastre li se atrlbuiau diverse calificative, 6s tlpul : formallst, deca-
dent etc. Desigur, asta a dus ln unele Imprejurari la uniformlzare, la şablon şi, mai
ales, la Hpsa preocupArilor pentru gâsirea unor modalitâţi artistice proprii şi spe-
cifice fiecArui creator. De aceea, astAzi regizorli nostrl se strAduiesc să gAseasca.
In cadrul realismului socialist, şi drumuri noi in teatru. DeocamdatA, nu slnt decit
cAutAri, dar ele nu vor intirzia sA-şl afle in curind concretizarea...
Pe netimţite, am ajuns în dreptul Foişorului.
— Aicl locuiesc — zr'se /. A. Zavadski.
Ne-am despărţit. N-am indrăznit insă să-i mulţumesc pentru informaţiile fur-
nizate, temîndu-mă să nu-i dau impresia că, totuşi, îi luasem un interviu.
V. D.
 3 r o n. i n n

Horla DELEANU

bemaforul c descni's
1919. Kiev. O sală de teatru arhiplină, impodobită in straiele unei atmosfere
sărbătorestt de mare, neobisnuită premieră. Lipsesc toaletele decoitate de seară,
piepţii insolent de palizi imbibaţl de scrobeală, papioanSle mestesugit de neglijent
răsucite, inventarul tehnic rafinat al monoclurilor şi lornioanelor. Incorsetaţi in sta-
luri, indesaţi prin pasaje, aproape suspendaţt in spaţii neverosimil de mtct din cele
mak neasteptate colţuri ale sălii, ostasii roţii ascultă vrâjiţi cursivitatea replicilor
din Flntlna turmelor de Lope de Vega. Intr-un tirziu, răsună de pe scenă zgudui-
torul monolog al Laurenţiei, care cheamă cu un glas pătimas, contagios, ţărăntmca
din satul Fuente Ovejuna la răscoală. Neobisnuiţii premierelor, cărora istoria nu le-u
lusat răgazul să se lase alteraţi de practica aplauzelor surde fluturate de desenul
eteric al unor miini prea bine îngrijite, isi unesc entuziasmul intr-o flerbinte res-
piraţie comună. Timpul trece, ca o încintare, pe nesimţite si spectatorii se reculcg
din mrejele artei, la lăsarea domuală a cortine\ finale. Intr-o tăcere aproape rell-
gioasă, ei iji culeg armele asezate cu grijd alături, se grupează în stradă st pleaci,
cu gindul încă la cuvintele Laurenţiei, să se bată cu hoardele lui Petltura.
ln toată această vreme dramattcă a războiului civil, teatrele dtn orase, ca
şi ansamblurile de actori profesionisti care evoluau pe sceneie improvizate ale fron-
tului, jucau de preferinţă piese cu intonaţii eroice, foarte aproape de predilecţiile *i
aspiraţiile spectatorilor — protagonisti ai unei grandioate epopei, desfăsurate in afar'a
convenţiilor obisnuite ale literaturit.
Au trecut anii şi ce'.e dintii mari piese, care alcătuiesc si azi fondul de aur
al dramaturgiei clatice sovietice, s-au născut sub aceeasi zodie. Uraganul si Liubov
larovaia, Ruptura si Sflrşitul escadrei, alte lucrări de acelasi gen, au determinat pe
tot cuprinsul continentului socialist apariţia unor spectacole memorabile.
Tot o dramă eroică, Trenul blindat 14—69, a prilejuit în 1927 Teatrului Je
Artă din Moscova dcea cotitură însemnată care l-a apropiat de repertoriul contem-
poran, făcindu-l unul din virtuosii săi interpreţi. In însemnările lui P. A. Markoo,
publicate in revista noastră, se poate surprinde firul roşu care duce de la această
lucrare a lui Vsevolod lvanov, primogenitură a repertoriului revoluţionar la M.H.A.T,
pînă la recentul Orologiu al Kremlinului, apreciat nu de mult si de spectatorii
bucuresteni.
O coincidenţă a făcut ca prima dramă eroică sovietică, cu o tematicâ din
epoca revoluiiei si a războiului civil, jucată pe scenele noastre, să fie de asemenea
Trenul blindat. Ne amintim cu o emoţie legitimâ de acest spectacol interesant pe carv
'leatrul Armatei l-a ddruit publicului din Capttală. In mod firesc, noii noştri specta-

85
tori, crescuţi in climatul revoluţionar al ultimului deceniu, şi-au descoperit consonanţe
puternice cu opere de această factură, care au apărut, rind pe rind, şi pe scenele
oltor teaire, transmiţînd cu pricepere notele impretionante ale poeziei eroice
contemporane.
Unii dctori au izbutit să plăsmuiască, 'xn toată inălţimea lor, personajele cu
nimb de legendă ale lui Octombrie. Dacâ nu ne-am opri decit la acel sfătos, sfios,
simplu, dar \n aceiaşi timp colţuros, masiv, statuar Versinin, intruchipat de G. Cal-
boreanu, ţi incă am trage concluzii incurajatoare pe planul lărgirii registrului creator
ţi împlinirii cu nuanţe noi a unor personalităţi artistice care s-au intîlnit cu pieseie
revoluţiei.
Şl, totuşi, in vremea din urmă nu ne-a fost dat să ne imbogăţim impresiile
durabile cu realizări noi pe acest tărîm. Prima scenă a ţării a cochetat indelung
cu ideea montării uneia dintre cele mai emoţionante, vibrante lucrări din această
categorie, Tragedla optlmlstă. Se porniseră parcă şi mici dezbateri neorganizate asu-
pra nottor Umite ale catastrofei traglce, aşa cum se profilează aici, asupra profun-
dului freamât de poezie sl a fiorului revoluţionar care invăluie seducător întreaga
operă. Am auzit vorbindu-se despre viitorul (acţiunea se petrecea în urmă cu vreo
trei ani, dintre care unul blsect) regizor al piesei, se iscaseră discuţii arzătoare in
legătură cu interpreta Comisarulul, găsindu-se sprijinitori fervenţi a cel puţin doud
soluţii situute la antipod. Dar, deodată, ca prin minune, pasiunile s-au potolit, proiec-
tele grandioase s-au stins \n uitare ţi am reuţit, totuşi, să vedem piesa anul acesta
pe scena... Studioulul F.xperimental al Institutului de Teatru. (Bravo, incă o dată,
la s-cena de^chisă a discuţiei, pentru această admirabilă iniţiativă a cîtorva tiner',
îndrumaţi de unii virstnici cu suflet de adolescent '.) Am auzit şi de data aceasta
actori ai Teatrului Naţlonal, neprecupeţindu-şi elogiile la adresa poemului lui Vtş-
nevskl. Cineva işi amintea, cu pioşenie, câ aceastâ piesă s-a jucat cu un imens
iucces, in tumultul lacrimilor de durere şl al splendidelor elanuri revoluţionare (ftf
pe fronturile războiului civll din Spania. Dar, după aceea, iar n-am auzit nimic...
La un spectacol cu discuţii, care a avut loc la M.H.A.T., după premiera lucrării
lui Vs. Ivanov pomenită mat sus, un muncitor tipograf spunea emoţionat : „Repre-
zentind această piesă, Teatrul de Artă a deschis semaforul şi a dat drumul unui
lucru bun, revoluţionar — Trenul blindat..."
ln zilelc inchinate amlntirU lui Octombrie, neintilnind pe afişele teatrelor noastre
nicl o iucrarc din familia dramei lui Ivanov, e cazul să reimprospătăm memoria celor
care, prinşi de treburi, au uitat că semaforul a fost deschis şi la noi de o bună
bucată de vreme. Drumul e liber pentru spectacole valoroase cu Tragedia optlmista
fi alte piese ale eroicii revoluţionare, pe care le aşteaptă cu nerăbdare si emoţie
interpre(ii si publicul.

Intre mască şi
Prin titlu, Mult zgomot pentru nimic
aminteşte o celebră definiţie dată comicului
un efort care intilneşte dintr-o dată viâul.
Dar spectatorul nu ride numai la sfirşit,
atunci cind toate dificultâţile se topesc ca
o floaire de spumă; cunoscind de la început
personajele şi intenţiile lor, el se aniu/ă
continuu de uşurinţa cu care oaraenii vani-
toşi se lasâ inşelaţi. Amestec inextricubil
de elemente dramatice şi comice, în care ni-
mic nu e lăsat la voia intimplării, ca şi
cind hazardul ar fi fost abolit din lume,
în care totul e plănuit, calculat şi dirijat
de oameni, Mult zgomot pentru nitiic —
comedie a vanităţii umane — este tipică
pentru ceea ce inseamnă comedia amorului,
în general, la Shakespeare.
Undeva, în adinc, piesa se sprijină pe
un comic de caracter, pe strînsa legătură
dintre iubire şi vanitate. Intenţia lui Sha-
kespeare pare aceea de a demonstra că

86
iubixea poate fi oricind nimicită sau iscatâ ;
nu e nevoie decît de puţinâ ingeniozitate
pentru a determina vanitatea omcnească in-
tr-un sens sau in celălalt: înscenind o întil-
nire între Boracchio sf o pretinsă Hero, Don
Juan face ca fika lui Leonato să fie res-
pinsă de Claudio ; inscenind o dublâ discu-
ţie, surprinsă rind pe rind de Benedict si
Beatrice, Don Pedro îi impinge pe unul în
braţele celuilalt. Comicul de caracier izvoră-
şte din această disponibilitate a sufletului
faţă de farsele ce pot fi jucate vanităţii
noastre. Pus de la inoeput în situaţia de a
•cunoaşte falsitatea datelor care duc la dra-
ma personajelor, spectatorul asistă la un fel
•de m.iscir.nl i Asemeni lui Claudio, inselat
în culmea fericirii si obţinind-o pe Hero in
•clipa cind crede c-a pi«rdut-o, fiecare per-
jonaj este rind pe rind victimji si cuceritor,
tocmai pentru că necontenit isl pune şi isl
scoate masca. Ori de cite ori persoaajul crcde
în masca sa, lamentindu-se ca Claudio sau
bucurindu-se ca Benedlct, efectul e comic.
Căci comicul este tocmad ce«a ce transformă Scaal dln „Mult zgomot pentru nlmlc*
pe om in caricatură.
Viciu fundamental — care nu dlspare nu poate primejdul ferlclrea umană. Un
niciodată, ci doar se aiscunde, imprumutind puternic optimism străbate plesa, ca fl
mereu altă înfăţisare — vanHatea e, prln cind vanltatea ar Isca doar rătăclTi^ 6e
excelenţă, un joc al mâţtiibr. Iatâ de ce o clipă. Tot ceea ce, in dramele shakeapea-
specificul porsonajelor shakespeariene este, riene comverge s^pre tragic, in Mult zgomol
aici, un amestec de graţie şi de riglditate pentru nimie se rezolvă in comic: gelozia
(Beatrlce, Benedict, Hero, Claudio), de nemotivată, care in Othello duce la crlmă,
spontaneitate si convenţional (Coarnă, Var- e aici o simplă tulbuTare benignă; procedeul
gk, Lipie, Tăciune). Dezinvolta senină- marţii simulate, care in Romeo ^i Julieţa
tate a unui asemenea comic vine din certl- devine fatal celor doi tineri, aici e fruic-
tudinea — permanentâ penrru spectator — tuos ; intriga bastardului Don Juan nu are
că asistă la un simplu joc care, de fapt, flnalitatea singeroasă a mlrsăviel lul Ed-

Schiţa de decor
mund, după cum neputinţa de a se apăra
prin cuvint a inocentei Her/> reu aduce ne-
norocirea Cordeliei. E ca si cum am ipune
că în viaţa nu exîitâ irău ; există doar dis-
ponibilitatea noastră de a crede in bine sau
riu, care poate fi exacerbată sau redusă
printr-un subtil joc asupra vanhăţii.
Vorbind detpre feluil cum a inteles «â
realizeze spectacolul pe scena Teatrului' Ti-
neretului, regizorul N. Massim remarcă pe
buni dreptate că ideea montării trebuie să
fle aceea de a cercetai ce se ascunde sub
masca, să nu cazi in rolul pe care fiecare
crede ci-1 joacâ, si cercetezi care e cet a-
devirai, si nu te increzi niclodati in apa-
renţe, ci si vezl viaţa în esenţa ei. S i ce-
maşti ceea ce e travestit..." Pentru doui din
persona|cle prlnctpalc, regizorul a urmat
cu coniccvenţA acest priiiciplu, a pus ne-
contenit in ■lumtnii jocul cu masca: Benedict
şl Beatnice sint, rind pe rind, el înflfi si
propriu lor imaglne despre ei inslil, iar trc-
cerea nceaita conitituie chlar nervul spec-
lacolulul. Pentru alte două per.iona|e prlnci-
pale, rcgizorul pare inai a fi negll|at unul
dln planurl: Claudilo sl Hero nu au nlcl
o cllpn mascA, Dacâ Benedlct şi Beatric:
înceteazi u fl comlcl atunci cind, nemai-
irtiiii/.iinlii sc-, isi icot masca Insensibilitiţii,
Olaudlo sl Hero încep si fie comlci indată
ce-şl pun masca irecuncJliabllHaţii: furi.i
geloain a lni Claudlo trebuiie l i albi ceva
rldlcol, ca il neputlnţa dezvlmoviţlrlî la
Schltl de coitum pentru Hero
88
Hero. Toate personajele acestei ,piese sin»"
conştîent sincere în iubire si inconstient
preficute în dispreţ sau gelozie. Or, C!au-
dio si Hero distonează tocmai prin since-
ritatea lor în nefericire, pe care spectatorul
o simte, tot timpul, nemotivaîâ. Cu acel
simţ al comediei, cu care a eliminat scena
a 3-a din actul ultim (Claudio în biserica,
deplîngind moartea logodnicei), regizorul
trebuia să estompeze emoţia celor doi In-
drăgostiji, dind profilului lor un usor pig-
ment ironic. Omisiunea aceasta e cu atit
mai surprinzitoare cu cit regizorul a dovedil
ci stie utiliza procedeele generatoare de co-
mic. Asa, de pildi, ispitirea vanititii lui
Benedict si Beatrice se face aproape klentic
fi in .K<-].işi cnlrn «i joc, f.ipt care, prin
siimplism si rcpctiţie, faciliteaza declamarea
risului.
Regizorul a introdus in spectacol un per-
sonaj mut, care nu este specificut de autor:
bufonul. Intru to'.ul shakespearian ca idee,
acesta (pantomimi: Felix Caroly) nu izbu-
teşte, totusl, s i se înscrie in semnificatia
comediei, pentru a-si justiflca/ in fapt exis-
lenţa: repetind cole doui „tentatiuni" ale
lui Benedic'. si Beatrice, el reia un simplu
procedeu comic amintirt mai sus, cind — de
fapt — ar fi trebuit si sublinieze ideea:
jocul cu maoca.
La unitatea acestui spectacol, contribuie
indeosebi decorurile lui M. Rubinger şi
costumele semnate de Cella Voinescu.
Scenografia are meritul de a fi realizar
un cadru mai ales kigenios si unitar, cali-
taţi caie in aceasti comedie ni se par e-
M-nţiale. Cadrul a permis, mai intii, o ra-
pidi (lesf.işur.irc a arţiunii, irrt,agdne mobilă
a vioiclunii spirituale a rpiesei. Manifestind
u-.n.irc tendinfe arhitecturale, pistrindu-se
acelaai, dar realizind diverse locuri drama-
tice, prin schimbarea citorva elemente, de-
corul a avut ceva dln chenarul odihnitor
al vechilor c&rţi, revenind in tonalititi si
arabescuri abia diferite cu fiecare pagină
Intoaxii.
Cu itoate c i n-au subJiniat plastic masci
în qpoziţie cu profilul adevărat al celor
patru ţpersonaje principale, costumele au
excelat prin simplitatea llniei şi a culorii.
Remarcim ceJe doui costume (verde si
vişiniu) ale lui Benedict, precum si rochlar
de mireasă purtată de Hero.
Daci spectacolul nu a fost shakespearian.
aceasta se daitoreşte dnterpreţilor, cirora —
cu cîteva excepţii — le-au lipsit linia st
cuvintul. Florin Vasiliu, in Benedict, e una
din aceste excepţii. Interpretul a avut spirit,
graţie, vioiciune. Ni s-a părut însâ c i a a-
buzat de mască: expresivitaitea increjnenită a
feţei sale, în care jocul râmine, la un mo-
menit dat^ exclusiv al ochilor, este deosebit
de potrivit atita timp cît personajul poartă
masca rigddi a celibatarului exagerat, dar
din clipa cînd începe să iubeasci pe Bea-
trice, el trebuie să recîstige fluiditatea vie
a trăsăturilor feţei, tocmai pentru a marca
trecerea de la tip la individ. Aceasta ar (i
compensat şi mai mult nepotrivirea sa fi-
zică inl rol, care s-a fâcut totusi resimţitâ
In schimb Beatrice, in interpretaorea Liei
Şahighian, a fost aproape lipsită de mască.
Depăsită puţin de text in primele scene,
unde personajul era mai cerebral si mai vioi
decit interpreta, ea a fost. după aceea, malt
mai aproape de esenţa rolului. Cu toate
acestea. scenele amoroase cu Benedict au
avut o desfăsurare sarjată, de operetă, intru
nimic motivată de cvoluţia pshiotoglcă a
personajelor.
Orientaţi spre deplină sinceritate pe tot
parcursul spectacolului, Mircea Anghelescu
(Ctaudio) si-a dat deplina măsură in scena
revoltei din bvserică, iar Aurella Sorescu
(Hero) in scena finală a munţii. Douâ su-
gestive siluete de epocă au realizat, prin
Un spcctacol c u . . . imlancolic
Cum vă place confirma incă o da'ă afir-
maţia câ substanţa universului shakespearian
este omogenă. Comedie a vitregiilor sorţii,
piesa aceasta aduce pe scenăi aceleasi mo-
biluri, care, in altă parte, dau nastere tra-
gicului : dusmănia intre fraţi, uzurparea,
exilul etc. Pe deasupra aceator realitâţi plu-
teste insă, aki, o inţelegere caldă. ,,Hai
să ne batem joc de soartă", spune, la un
moment dat, unul din personaje, iar bat-
iocura aceasta este echivalentă cu o anums
inţelepciune. Depăsind prin suplete spiri-
tuală datele realitaţii inconjurătoare, accep-
tind cu resemnare si umor noile condrţit
pe care le oferă intimplarea, eroii piesei
siivt pensonaje de comedie, in sermil cel
mai inalt al cuvintului. Constiinţa lor mar-
chează treapta de pe carc irvsăsi urzeala
lumii se dezvăluie a fi un simplu joc :
imposibil de inţeles in resorturild jale cele
mai adinci, el poate fi totusi jucat ! A-l
juca inseamnă a dejuca, a anula arbitrarul
sorţii.
Jocul Rosalindei, care — silită să îm-
brace haine de bărbat si să-si ascundâ iden-
titatea — îl pune pe Orlando (care n-o
recunoaşte) >să se poarte faţă de ea ca ji
cînd ar fi ea însâşi, este simbolul-cheie al
comediei, după cum faimosul monolog al lui
Jacques („Intreaga luone este doair o sce-
nă...") constituie ideea centralâ. Nu se
comportă ducele exilat, in pădurea Ardeni-
lor, cu aceeaşi seninătate ca şi c'ind s-ar
afla încă pe tron ? Nu-1 salvează Orhmdo
pe Olivier de la moarte ca ţi cind acesta
i-ar fi fost un frate bun si iubitor ? Şi
într-adevăr, aceastâ punere in paranteză a
gest si dicţiune, N. Motoc (Don Pedro) si
M. Gingulescu (Leonato); la ultimul, re-
marcăm rirada in care invită pe cei vinovaţi
să reabiliteze memoria fiicei sale. Distonnnt
in spectacol prin dificultatea gestului şi a
rostirii, Mircea Ipate-Mareş (Don Juan)
a fost un bastard prea incrincemat, desmin-
ţind, ca infăţişare, subtilitatea propriei sale
intrigi. Din restul distribuţiei, s-a făcut
remaircat H. Nicolaide (Coarnâ) prin dezin-
voltura cu care realizează, fără a aipăsa,
comkul limbajului stilcit. Regretăm insă
că traducerea (Zaharia Stancu ţi A. V.ist-
lescu) a mers uneori prea dcparte pc Unla
unui li-xiq argotk.
Spectacol gratios, comedia Mult zgomnt
pentru nimic ar fl cistlgat mult, ca apro-
plere de sptritul shakespearlan, daca dlalec-
tica mască-figură — dată ca premlsft in
spectacol — ar fi fost urmărita consecvent,
pină la cap&t.
sorţii, această ignorare voită a imprejură-
rilor vltrege se dovedeste eficientă : Gani-
mede se transformă in Rosalinda, ducele
isi recapătă tronul, Olivier devine un om
cinstit. Ideea e clară : jocul intimplârii nu
este in stare să tulbure liniipezLmea con-
stiinţeţ umane, tocmai pentru că omul are
libertatea faptei, perntru că isj poa.te ,,bate
joc de soartă", neluind-o in serLos. In sen-
sul acesta, singurul personaj care frizează
tragicul este Jacques ■<> câcl tragedia incep^
din clipa cind omul, refuzindu-si bucuria
faptei, rămirve singur. Dacă lumea este o
scenă iar oamenii sint aotoril ei, aceia dau
dovadă de înţelepciune care, imbrâcind cos-
tumul si peruca, I>I joacă rolul cu senl-
nătate.
Reluarea comediei C'um vă place pe scena
Teatrului Munkipal demonstreazâ de alt-
fel că — cel p.iţin intre ridkarea si lă-
sarea cortinei — cei ce joacă sint mult
mai înţelepţi decit cei ce privesc. Căci
dezbrăcind vestmintul mohorît, imterpretu!
lui Jacques isi depune la garderobă melan
coha, pe cită vreme publfcul, leşind de la
spectacol, si-o păstreazâ.
Ne aflâm, din nou, in faţa unei probleme
care se impune, cu o regretabilă frecvenţă,
iubitorului de teataru : degradarea specta-
colului. Considerăm că este absolut rvece-
sar ca o piesă care face parte din reperto-
riul permanent al uniui teatru sâ-si pâs-
treze permanent prospeţimea. In cazul co-
mediei CU-.TI vă place necesitatea aceaata
este cu atit mai firească cu cît e vbrba
de o dublă distribuţie in rolurile princi-
pale. Asa cum se prezintă pe scena Tea-
89
trului Municipal, comedia si-a pierdut pa-
toiul caracteri»tic shakespearian, optLmismul
ii: fa|a sorţii. ce face ca uraganele din
care omul iese biruitor sâ pară o poezie
a intimplirii. Lipsit de insufletire, lipiit
de rrtm, spectacolul nu e demn de Sha-
kespeare nlci prin componenţa ta acuiticâ :
rostirea cuvintului nu are striluclre, sentu-
rile cele mai intime sint uneori trădade, iar
alleori cotropite de acordurlle unei muzlci
care se vrea idilici şi pastorali (I. Fillo-
nescu).
ln reea ce priveite echilibrul lâuntrlc al
spectacolului, regla (W. Slegfrled) nu fcre-
bula si permiti personajulul Jarquei 6 pre-
zenţi atit de covirţltoare. Replici a bufo-
nulul, aceit apostol al melancollel trebuia
sa ramini un ilmplu ralionneur, repede
mlus la tioere de i w i i i desfisurarca fap-
telor. Cicl adevirul comedlel nu sti Sn
Jacquoi, cl in cellalţl rrol al poveitlrli.
I.imnd iiiiinll.i lul intunecati si filfile peito
ultlmele doui acle, tegla a ilelt dcbltul iu-
flrtesc al celorlalte personaje, a redui 11-
nlllr dr forţa ,ile ac|lunll, a estompat i'ră-
ltK-irr.i dinamlzatoari- a rvriilmrtitrlor. De-
frtlsta ca atltiidlnr splrltualâ, pozlţla lui
Jacquet In priin ,plan a revinat peste in-
trogul ipoctacol unda unul ncjusrlflcat |1
amnr tceptkiim.
ln s<lilinb, regla a Izbutlt si creloneze
profll proprlu unor penonaje *ecund»re
(Adam, biiloniil, Wllllam, Pliebc-, Hymeneu
|.a.), care aduc o anume vlokiune pe
acena, ln scrna luptel (actul I, tablouî 2),
ingrosarea caractrrulul lui Cliarlei a prlle-
|ult momrnte rrconforlante. Tabloul 3 al
inrlulaţil act a fost realizat intr-0 lumlni
drosrbit de sugrstlvâ, cu niianţc de verde
■i albaitru. In actrlr urmaloare, tablourilf
mai l/.butite sint crlc staticr, ln tendlnta
lor dr a sugera o Arcadlc ferkiti prln t-
ranjamentul pliu dr gust al grupulul clne-
Scenl dln .Cum v i place*
getic. Regretăm insă că scenele pattoxale,
care trebuiau tă exceleze prin gjaţie, antren
fi vivacitate, nu au avut decit eleganţa
usoară a unor petreceri in travetti.
Ca interpretare, ipectacolul de pe acena
Municipalului a oferit sunpriza unor per-
tonaje securvdare care t-au impus faţă de
cele prinxipalc. In rolul hii Jacques me-
lancolicul, Dan Naata a itrălucit prin pre-
zenjă scenlci, deosebită pbsticitate in ati-
tudind ii roatire llnvpidi (e drept, intru-
citva clntali) a textulul, deţi o anume afec-
tare in gett şi ton face ca triiteţea urga-
nlci a peraonajulul t i pari luperioritate,
ditpreţ. Buionul (lon LucLan) a fost vi-u
fi ipLfitual, dar nu dincolo de vechiJeî po-
ilbllltiţl fl initrumcnte de comedie ale in-
terpretulul. George Illetcu a reallzat, Sn
Adam, tlpul tervitorulul bitrin sl credinclot,
— imajfine clari, din citeva linil, tulbu-
riti doar de farjarea momentelor de obo-
teali dln actul II, tabloul 3. Remarcabile
au foit aparitiile lui Petre Vasilcscu (Wil-
Uam), Viorici Rafael (Phebe) fi Adrian
Georgetcu (Hvmencu), ultimii dol vidLnd o
dcosablti griji pentru cuvint şl mLfcare.
SilvLus fi Corin (Puiu iiulubei il N. To
mazoglu), chlar ca personaje ale unei ac
ţlunl nedatate LttorLce-fte, au pirut mal mult
nobili deghizatl, decit pâstori Cei doi duci
(Ilarlu Popetcu ai Mircea Balaban), aae-
minâtari, in pofida Intentlei reglzorale de
,i-l lndivldualiza, prin vlolenţi, pe Frederic,
t-au in'ilnit fi la nlvelul unei rottlri in-
colore fl defeotuoaoe. Septimiu Sever, tn
Urlando, a fost corect fâri ttriluclre, dupi
cum George Mirutzi, in Olivier, a fost
pitrunzitor firi adincime.
Daci teatrul ette, intii de toate, o arti
a cuvintulul rowtit, trebuie si recunofatem
câ Ioana Don, in rolul Roiulindei, i-o ti-
tii.it al.ttmi de text fi de lini.i interioari
a pcrtonajulul, cu o constamţă demni de o
cauzi mai buni. Cella (Beatrice Biega) a
dat dovadi de o anume graţie fi tentibili-
tate.
Costumele Cellel Volnescu au transpus
iplastic datrle fundamentale ale caracterului
personajelor. Rem&rcim rochia albi a Rosa-
llndel, costumul alb fl negru al ducelui
Frederlc, precum fi linia deosebit de ele-
ganti fi sobri a vestmintului lui Jacques.
I.ipsurile acnlntite mai sus nu pot fi jus-
tificate prLn faptul câ ne gasLm în fata unei
reluări peste anl de zile de la premierâ.
Noua distribuţie era suficientă pentru a a-
sigura regiei materialul sufletesc proaspit,
necesar unui spectacol de calitate. Dar la
nivelul artistic realizat pe scena Teatrului
Municipal, oonsiderâm că intrebarea con-
ţlnută în tithil comediei, pe care Rosalindi
(tocmai RosalLnda !) o formulează in epilog,
este o întrebare cel putin riscantă.
Şteion Auq. DOINAŞ
 „Poesia amintirilor''
Sint anume opere care evoci totdeauna (desi usor livresci) cu accente vii, ome-
zilele lumJnoase ale adolesccnţei si copAliriei. nejri. Aventura nu «e precipiti in text in
Gavrochc sau Cyrano, Cipitanul Nemo aau dauna caracterelor personajeJor ci. dimpo-
d'A.tagnan, Dantei — conte de Monte trivi, cei patru prleteni sint surpnnji plan-
Cristo — sau Sherloclc Holmes, lati eroi tk pe fundaiul de gobelin al fastuoasel
ce au facut parte din sdealurile „virssel de epoci.
aux", care au chemat la vis ji fanteiie. Nu totdeauna dramatlzarile au reuslt i.i
Minuitorii ablli ai acestor eroi — Hugo, extragi din deiljul nenumiratelor paglm
Rostand, Jules Verne, Dumas ji Conan (sl si nu ultim : in aceate pagini, actiuiuM
Doyle — au fost generoţl cu copiii inepira- e) mereu tumultuoasi) toati mlnunata poe-
tiel lor. i-au ficut curajosl, leali, isteţl. ga- xie a aventurii.
lanţi st splrituali, |on-
Prixne|ilL> prlnclpaJâ
glind cu versul, sabia
sl pistolul. bucurin- a dramatl/.irll roma-
du-se din plln de far- nului de aventurl sti
mecele generoase ale iuu ln mbţierea fap-
vleţlJ, dar dirvd prrţ sl telor, care nu mal poî
lacrimU In clipe de •vea acce;vil consls-
trlstete. Acejti eroi cu tenţi P* icen*. •»'*
„panas", gata de sa- Indolali pierzindu-»e
crificiu', oricinddispmi in mare misuri »1
si-si puni servlciile in poeila lzvorit* mal a-
slu]ba unel cauze drep- les dln comeiitarlile
te, lii insotesc acţiu- liirlce ale autorulul.
nile de un intreg cere- Nu este intlnvolitor
monial reverentio*. un decl ci a lost mai
soi de protocol nescrLs u»or pentru mari ie-
si complicat. glzori l i opereze ei
Acţionind in numele insiji aceitc dramatl-
unor principii morale zari (Baty. C<*peau.
drepte >i luminoase, el Craig). adki efectu-
poar'.ă parci deasupra ind odati cu turna-
lor o aureoli, o lumi- rea romanulul in text
nă vesnic aprinsă — dramatic, il uu »ol
candelă de mărturie a de calet de regie. lon
concepţiel lor generoa- Şahlghlan (fârâ s*
se despre oameni il uitâm pe primul pre-
vlaţa. Deacinşi d-mul- lucrâror prntru sceni
tc ori direct din pin- al romanului : in.iuil
zele grele de podoaba O. Carabln (d'Artagnan) Dumai) .1 extrai
culorilor sau din fres- din (.'*( Jr<u muirhe-
cele Renasterii, firi complica|ia unei clare tari filonul prlncipal al peripcţlilor — epl-
coniepţii filozofice sau polilice, prietenii a- sodui diamantelor, legat de Idila clintre
cejtia ai adolescentei au fost totdeauna ser- Anna de Austria ji Buckingham, episod In
vitorii binelui impotriva riului. care muschetarii iil vadeic diri plin callti-
Atit de populari au fost ei, incit noi edi- ţile, iii contureaza profilul moral in cadrul
ţii erau mereu cerute, teascurile au reprodus unei acţiuni care alattirâ copio* lupta eroici
in brosureJe — proaste, un^ori — intim- cu lacTima li hazul.
plările lor ji a fost nevoie chiar de teatru. Dramatizarea ceTe imperios mari saorifk'i
pentru ca eroii să-si poati comunica minu- in textul iniţial, cere lelecţionarea de fapte
natele lor intimplâri in faţa a zeci şi zec: ji replica cea mai potrivitâ pentr J, o carac-
de mii de spectatori. lar acestia au ascul- terizare economicâ. Dramatizatorul a intro-
îat cu nesat, au aplaudat. Tehnica modernâ dun un prolog (cisătoria vicontelui de la
a adăugat filmul, radio şi televiziunea. Fere-Athoi cu Charlotte Backson, aliai Mi-
După scurgerea veacurilor, deji, de pildâ, lady de Winter) cu efect dramati<:, ancorînd
helicopterul nu mai e o fantezie ci o rea- de la inceput textul in plinâ aventură. Ait-
litate, cavakadele mujchetarilor rămin la fel, de La prolog i-a intins o punte pe care
fe! de vii, de pasionante. Referindu-ne li eroii aveau lâ evolueze inj lumea aventuri-
problema noastră, eroii hii Dumas ţi-au lor. O bunâ dramatizare trebuie la aibâ
pâjtrat prospeţimea, poezia lor cavalerearca calitatea de a reuii i i facă cunoscut ma-

91

Soenl dln „Cel trel muachetarl"
relul publk, tn cadrul specjfic al legilor
dniniiitkf, textul operei lnlţlale, sft efectuere
doci o operft de pqpularizare, am putea
spune, usu cum bine a fâcut Ion Şahighlun.
Culorile nu au putut fi mercu la fel de vil
fi nlcJ pasta fundalului omogenft. Poate tea-
trul cere aceasta — şi iji consednţi, muJte
porsonate au upurut monocoirde, surprlnse
in linllle lor grouse ; alteori, de pildft, far
mecul frust al tinftrului fanfurou gascon a
upârut mai dlluat.
Se intîmpla' — sl poeţil o rocomandft —
ca inupresiile culde, poetice, ale copiliiriei sau
tinereţil, sn nu fle veriflcute dupft trecerea
anllor, nrfttindu-sc că ele nu ar rezista.
Op!icu maturltnţii, aparatul critlc imulg
brutal culorile caleidoscopului infamril, Am
verificat uceasta. Romanul Cei (rri mufchr-
tari rezistâ, a rczistat veacurilor : spadele
strălucesc la fel, ca si «piritul viu al repli-
cilor. Sâ vedem insa dacâ spectacolul re-
zistâ in aceeaşi măsură.
Ceea ce uimeşte la Cei trei muşchetari
pe scena Teatrului Armatei e fantezia bo-
gată a costumelor. Lidia Pincus a înţeles
caracteristicele vestimentare ale personajelor,
de la basca gasconă a lui d'Artagnan la
eleganţ.i disoretă, de abate parfumat, a lui
Aramis. Nu e o simplă etalare de toalete
fi costume, ci o transpunere artistică a
uneia din ceie mai reliefate trăsături ale
epocii în care dictonul ,,haina face pe om"
92
era o realitate. E semnificativ că începem
analiza unui spectacol de la costum şi e
primejdios, căci am putea fi bănuiţi său
acuzaji de formalism ! ! In realitate msa,
costumele poartă de multe ori, cel mai bine
poezia, parfumul evocator al epocii.
Dacă dramatizatorul a ingrosat unele per-
sonaje (in fond, escnţializind), regizorului
M. Jora îi revenea saircina de a „sufla"
boarea de poezie, de a justifica spiritual
gesturi şi atitudini devonite anacronice, de
a reusi să facă personajele ift.fi traiasca
costumele. Or, in spectacol, eroii au fost
luaţi — oa să spunem asa — foarte in
serios, cu tonuri si linii grave ; flrul uşor
melodraimatic a dcvenit pastiţă de dramă
(moartea Constanţei se prelungeţte inutil,
ca agonia unei altc doamne Bovary) ; sur-
prlza necesară genului este ratatâ prin defi-
mţii apriorice ale personajclor. Estc drept
că speclacolul ne oferă lupte !>pectaculoase
si bâtăi mejtesugitc (făcute ca pentru un
public socotit drept juriu de ring). In acest
scctor însă, teatruL nu rezistu faţă de posi-
l>ilit.iţil<- lilimiliii si .■iiiiiiiiin-.i lui „Fanfan"
nu e in spri]inul montării teatrale. Este
drept, de pildă, că tabloul portului cnglez
sau fcstivitatca curţii regale se detaşeazâ
dln linia generală prin atmosferă si mis-
care, dar acestea nu schimbă linia spec-
tacolului.
Poatc că viu.i principală porneşte de I i
inconsistenja celor trei'i muschetari si a lui
d'Ar'.agnan. G. Carabin a incercat sâ se
upropie de personaj, dar timid, şters, de-
parte de imaginea admirabilului gascon ; C.
Codrescu a patetizat un Athos cavernos şi
sumbru, JaT Nucu Păunescu a vulgarizat
neaoş un Porthos năbădăios, caracterizat
mai mult prin răcnete. Singur Eugen Pe-
trescu a ipftstrat, în ciuda puţimilui text,
silueta discretă, dar impunătoare a lui
Aramis.
CiudătemJile de distribulre ne-au intors
pe dos uueJq imagini : TreVille era, în a-
mlntlrea noastrâ, vJteazul cftpitan al inuş-
chetarilor (poate, prototlpul lui Cyrano), ţi
nu un fanfaron Pantagruel, .isa cum 1-a
înffttisat simpaticul N5 Gârdescu ; Richelicu
întruchipa perfidia, ascutimea dipJomatică
şi nu gcsturile si jocul unui tinăr birocrat
bisericesc cu ambiţii de protopop, asa cum
1-a adus pe) scenă actorul şi regizorul Val
Săndulescu ; Miladr de Winter sugera fru-
inusctt'.i pusă diabolic în slujba râului şi
nu o intrigantă de operetă (Migri Avram
Nicolau) ; iar pe rege, ei bine !, pe Ludovic.
nu-1 vedeam de loc avînd izbucnirile vio-
lente ale unui mic oltean (Florin Scărlă-
tescu).
In acest muzeu al amintirilor, deposedat
de luminile lui cele mai de seamă, prea
puţin au adus în plus Geta Cibolini (Anna
de Austria), C. Brezeanu (BuckJngham) sau
G. Trestian (Planchet). Căci şi alte roîuri
au fost răstălmăcite ; e destul sâ amintim
interpretarea sâracă si usor vulgarâ a Con-
stanţei (Coca Enescu), accentele [alse date
dramatismului de G. Buznea (Câlăul) sau
Dorin Moga (fratele călăului). ln acest fel,
s-a „reusit" ca spectacolul să fie o umbră
a frumoaselor amintiri, o umbră proiectată
uneori pe decorurile lui Mircea Marosin
(inegale insă, alăturind platitudini si locuri
banale cu scinteieri de paletă, ca in salonul
regal), in accentele muzicii lui N. Valexiu.
De altfel. muzica se arati a fi in specta-
cole un accesoriu tot mai indispensabil. (La
Moltere şi Scribc la Teatrul din Piteşti
Este, desigur, un merit si un act de curaj
al Teatrului din Pitesti de a fi inscris in
repertoriul siu Şcoala nevestelor, prima ca-
podoperi a lui Moliere si una dln piesele
cele mai complexe. cele mai dificlle ale
marelui clask francez. Spun Şcoala neves-
telor si nu Şcoaia femeilor (asa cum o in-
dlcă programul si afisul spectacolului), pcn-
tru că această comedie, scrisă in 1662, era
urmarea Şcolii bârbafilor dJfl. 1661, amindouâ
piesele avind drept problemă educatia femeii
in vederea căsniciei. Şcoala femelloT măriîate,
a nevestelor, aduce lumini noi in chestiunea
atit de viu dezbătută in „secolul clasic" :
educaţia femeUor si idealul conjugal. Ar-
nolphe, eroul lui Moliere, alias dl. de La
Souche, e tipul burgbezului instărit şi te-
trogxad, care mai practică ..metodele" pe-
dagogice tradiţionale. Vederile lui despre
câsătorie sint pur utilitaxe si egoiste. Ne-
vasta nu e egală b.trbatului, e doar un obiect
oarej se cumpâră si se vlnde. Pe ţărincuţa
Agnes, Arnolphe a crescut-o la mănâatire,
a indobitocit-o bine pentru a se putea câ-
sători cu ea si a fi fericit lingă o soţie
nestiutoare, supusă si naivă. Dar in ciuda
programului educativ al lui Arnolphe, lu-
crurile se inta'mpli tocmai pe dos. E .de
ajuns ca primul tînâr chipes si-i facă curte.
ca Agnes să se trezească la o vLaţă afec-
tivâ adevărati, pentru ca sâ-I prefere pe
junele Horaţiu, ursuzm'ui tutore. Căsătoria
cu ce-a sila, căsătoria-tranzacţie, fundată
pe interese meschine, egoiste, e inirîntă
de dragostea celoi doi tineri, de acel sen-
timent firesc de iubire, cbezăşie a ori-
cărei adevărate căsnicii.
Pentru a fi voit să siluiască legile firii,
Arnolphe e ridicol si înfrint. Umanismul
lui Moliere transpare cu clarilate in acea
apologie a câsătoriei fundate pe sentimente
reale, iar nu pe interese materiale. Bunul
simţ al marehii clasic indică o caJe justă
penţru desăvîrsirea personalitâţii femeii: nki
Teatrul Armatei insă. in timpul antractelor
cu muzkă, publicul isi ocupâ locurile, ast-
fel că acordurile nu pot fi desluşite.)
Spectacolul Teatrului Armatei oboseste nu
numai prin faptul câ dureaza mai multe
ore, ci si prin efortul la c&re obligi pe
spectator de a reconstitui eroii lui Dumai
dincolo de cei de pe sceni. Regizorul M.
Jora ne-a oferit un spectacol lipsit. In
parte, tocmai de aceea ce ar fi trebuit si
ne dea mai din plln : poezia amintlrilor.
Al. P.
lnculti ca Agnes, nlcl mlroDosi|a preţloasi
ji savanti ca Phllamtnte sau Celimene.
In concepţla regizorali a lul C. DlnUchlo.
tu, fondul ldeologk al comodlei eite ade-
seorl estompat, tratarea riminind cn totul
superfkiali. Arnorphe (Iulian Bradu) rw-.i
apirut ca un bitrin gelos si ingust la mlnte,
care se lamenteazi sl turbează văzirkdu-si pla-
nurile dejucate. Pcrsonajul s fost conceput
pe llnla vechiului „Pantalone" Itallenesc,
sau, daci vreţi, pe linla unul Bartok atra-
l>i! ir Latura umană a bărbatulul de 42 de
ani care e Arnolphe a scăpat cu totul regl^i.
Arnolphe e rldicol pentru că vrea imposi-
bilul: s-o faci pe Agnes si-1 prefere pe el
lui Moraţiu. Cu toată pretenţia lui absurdă,
holteiul acesta tomnatk iubeste cu adevirat,
suferi, e chinuit de gelozle, Implori, se re
voltă, ba ciiiar se umlleste in faţ.i urvei fe-
tiscane de 16 anl... Chinul intern al Iu>
Arnolphe nu a reiesit dinl jocul lul Iulian
Bradu, cărula i-a scăpat acest aspect esen-
ţlal al carracterului molleresc. Nu e vorba
aici de a-I interpreta pe Arnolphe la modul
tragk, ci la modul uman. Complexitatea
personajului — subliniată de atitea orl de
critica literară — s-a iroslt, din neferkke,
in spectacolul dat de Teatrul din Piteţti.
O interpretare trunchiată a suferit rolul
lui Agnes. Ochiadek şi aparteurile destul de
nefireşte ale Agnesei, în jocul Getei lancu
Negreanu, au ripit personajului puritatea
pe care acesta o are la Molere. Agnes nu
este o falsă ingenuă, ci o ingenua care evo-
luează de la supusenia unei ţărăncuţe naive
La curajul urvei fete indrăgostite. Există in
Agnes o dozâ de cruzime inconşrientă, acea
cruzime a tkiereţii faţă de tot ce incearcă
să-i stăvilească avintul, — o cruzime ames-
tecată cu multă ingenuitate. Agnes spune
tot ce simte, cu o francheţă care dezarmează.
Arnorphe o iubeste şi o urăste tocmai pen-
tru aceastâ dualitate a firii ei. Candoarea
Agnesei, drumul de la naivitate la lucidi-
tate — emanciparea ei treptatâ coresp'in-
zind cu formarea unei conştiinţe de sine —
93
nu au reieşit de loc din )ocul Getei Iancu
Negreanu, care t-a mulţuonit t i exteriori-
zeze teaima tau bucuria fetei. cu unele ac-
cente vulgare.
S-ar mai putea obiecta de atemenea fap-
tul c i Alaln (C. Nidejde) si Georgette
(Telly Barbu) nu tînt in opera lui Mollere
nitte şmecheri care fac pe proştii, ci niffe
prottl care fac pe fmecrierii cu acea blne-
cunotcuti vioiciune populari a comediei
clatice. Frecventele ochiade fi temne de in-
ţelegere dlnrre oei doi tervitorl, pentru a-»i
ride de Arnolphe, ni te par c i dcpitetc in-
tenţllle textului molieretc.
Scent dln „Şcoala neveitelor
Conceput „exterior", tpectacolul mi a
putut tugera profunzimea umani tl poezla
unor momente esenţlule, 'ca icena in care
Agnes mirturitefte cum t-a îndrigostit de
Horuţlu, sau ca aceea in care Arnolohe o
puiie ti clteaici maximele cisitoriel. Llpsa
de gradaţle, de unitate «tilistloi, de intele-
gere a ljnpllcuţiilor adinci ale textului a
Kiscurile îndrăţnelii cu orice prcţ
Pentru omul obişnuit, pierdut în ootidian,
viaţa apare de multe orl ca o imag'ne hao-
tică şl contradictorie, în care domneste îîa-
zardul. Unul din cei chemaţi să imprăştie
acest haos, in care se frâmîntă cei ce ru
izbutesc să înţeleagă sensul adinc il lucru-
rilor, unul din cei indreptăţiţi să caute n-
94
fâcuî ca tpectacolul sâ alunece fie pe panta
vulgaTitiţii, fie pe aceea a monotoniei. In-
tregul ritm a fott de altfel prea incet. De-
corul, destul de rudimentar, t-a complicaf
inutil in actul I, cu o pseudocameră.
In concluzie, credem c i spectacolul Şcoala
nevestelor nu erte o reutiti a Teatxului din
Piteţti, al cirui colectiv va trebui l i te
mai strâduiaacă pentru a prezenta la un
nivel satUfăcător un clatdc atit de difkil
oa Mollere.
Dacă aceat tpectacol nu constituie, dupi
pirerea noattri, un tuocet, nu acelasi lucru
te poate tpune despre montairea comediei lui
Eugene Scribe, Paharul cu api. Spectacolul,
mult mai dinamdc, mai vlu, a avut momente
excelente, fiind interpretat jutt fi cu mult
tact. Comedie de intrigi prin exoelenţi, cul-
tivind tituaţli încurcatc fi butade biciui-
toare, Paharul cu api e tocotlt, pe bunâ
dreptate, ca o bijuterie a fecundului drama-
turg Iranocz. Regia lui C. Dlniichiotu a
ţlnut «eama, de aiti dati, de ritmul alert
al acţlunil, tublinilnd neprwazutdl fl rcac-
ţiilc «ufletefti. Interpretarra a cipâtat verva
fi duhul propriu opereJor lui Scribe. Lordul
Bolingbroke a găsit in George Mirutzi de la
'I'c.i'ml MiinU'ipuil din Bucuresti, un ex-
celent interpret — — inteligent, temibil, de-
gajat, tubllniind inlenţiile textului il mi
cindu-ite firi efort. Alituri de el, Maria
Magda in Regina Anne a avut farmc: fi
distmcţie, cu nuivităţi de buni calita'.e aşa
cum ie cerea rolul. Pozitiv, de aiemenea, a
fott jocul Ecatexinei Georgescu in rolui du-
ceiei de Marlborough, poate cu o usoară ten-
dinţă apre fairji, care trebuie evitati. Elisa-
beta Raicu a intruchlpat o Ablgail can-
didi fi iperioati, dar si voluntari in patiu.
nea ei pen'.ru Unirul Maiham. Mai puţir»
izbutit a fott Paul Mocanu in Masham, a
cirul fipturi masivi fi joc greoi au dis-
tonat fa(i de rettul atiaambliilui, groţios fi
vivace. Decorurile, mult tuperioare celor din
Şcoala nevestelor, au contribuit la calicitej
spectacolulul, care poate £1 considej-.it uit
succes al Teatrului de Stat din Piteşti în
domeniul anevoiot al reprezentirii clarc 'or
literaturii dramatice unlvertale.
Valentin LIPATTI
ţiunea interioarâ determinantâ, urmârind în-
lăntuirea de la oauzi la efect, şi deci să
legitimeze, in ultimă instanţă, dramele şi
izbinzile omului, este artistul. Orcetarea lui
pasionantă poate duce la concluz'i amare,
cinice, pe de o parte, sau la inoTe.lere-
optimistâ in viitorul omenirit, pe de altâ
parte — cercetind cauzele râului — intre-
vede mijloacele inlă'.urării lui.
Al. Ostrovski aparţine ceiei de a doua
categorii de artifti : suflul umanitt care
strâbate qpera sa il iace mereu modern ?i
actual.
Dragost* tirzie aduce atmosfera unei fa-
milii de la periferia Moscovei, la sfirsitu'
secolului al XlX-lea. In peiiumbri uaui
amurg posomorit, se strecoară f!are mă-
runte in căutare de pradâ : tipuri ale unei
burghezii proaspete, timorate si rapace, în
tendinta de a st îmbogăţi. Primul grup
care se desprlnde es'.e al Sablove:, o Vassa
Jeleznova in devenire, cu cei doi fii ai ei :
Dormedont, cumsecade fl muncitor, „dar
prost", si minunatul Nikolai, asupra câruia
se indreaptă toati atenţia si toate spcran-
ţele de parvenire aJe mamei. Aceasta il di
lui Nikolai cele mal cumplHe sfaturi, care-1
imping spre o totali descompunere morali.
In aceeasl casi, existi un al doilea grup.
care parcurge drumul invers, drumul decia-
sirii : bitrirnil avocat Margaritov si fata
lui, Ludmila. chlriasii Sablovei.
Punînd faţâ in faţă lipsa dc scrupule a
Sablovei. cu slibkiunea morali a lui NikoLil
fi cu puritatea tufleteaaci, cu „dragostea
tirzie" dar cu atit mai răscolitoare, a Lud-
milei pentru el, acţiunea decurge de la tine.
Dupi cum tot de la sine se naste intreba-
rea generali: ce e mal puternic ln viaţă —
vidul sau1 curăţenia?, precum si drama pcr-
tonali a lui Nikolai, oacilant H're ascen-
siunea socială şi integritatea monla. Sînt
clipe cind insăsi Ludmila cea buni sl cu-
raită pare pe punctul de a «e pribusl, an-
trenati de dragostea ei nenorociti : ca să-I
salveze pe Nikolai, ea îsi jertfeste tatâl. Un
final melodramaric rezolvă tnsi in mod fe-
rlcit o si!.uaţie care, la un moment dat, pi-
rea iremediflbili. Desi evenimentele au o
succesiune de melodrami, personajele nu
sînt niste fantose. Ostrovski a folosit for-
ma literaturii dramatice a timpului siu,
dar a gîndit dincolo de limitole unui con-
flict sentimental, ridicindu-se la principiul
luptei îritre bine si riu in cadrul societăţii
din acea vreme, lupti oglindita in con-
stiinţa eroului central, Nikolai.
Am văzut spectacolul montat cu accastâ
piesă de tinânil regizor Petre Megîei Ia
Teatrul de Stat din Baia Mare (secţia ro-
mină). Ceea ce Imprcsionează, de la inceout.
este atmosfera epocii fi a mcdiului social
atit de tugestiv si de nuanţat redate. De-,
corul, lumina, plastica personajelor (ami-
nunte de grimă oa, de pildâ, masca avoca-
tului Margaritov sau pieptânătura şi grim.i
lui Dormedont), linia miscârii în srenâ, şti-
inţa grupârii personajelor, toate acestea im-
presionează plăcut prin justeţea prin care au
fost studiate ţi realizate. Replica bine fra-
zâtâ, ritmul susţinut şi suplu creează con-
tactul viu intre sală si sceni, contribuind
astfel la inţelegerea actuali a lui Ostrovski.
CreaţU •ctoricesti remarcabile vin «i a-
dauge un spor de strâluclre acestni '.pec-
tacol merituos. Ion Siminie, in rolal lui
Dormedont, fiul muncitor, sentimental si
timp a! Sablovei, realizeazi cu sein bllitate
şi cu un umor pe alocuri tragic. un p*r-
toria) mereu fermecitOT. T. Cazimto. in
rolul bitrinulul avocat Margaritov, adu<e
in tceni, printr-o trilre continu.i si ln-
tensi, drama omului prea bun, pentru o
societate corupti, pe care din nalvltate
te incipiţineazi t i o serveasci, resem-
nat ln faţa nedreptiţii, vulnerubil prln
incapacitatea lui de a face riu, traglc fl
discret oa un personaj cehovian. LudinlU
in interpretarea Lavlniei Teculescu, dure-
roasi fl patlonati, ni te pare intrucitva
schematiizată pe linia unel eroine lupti-
toare, uKînd si realizeze farmecul fi graţia
care ar fl completat uman persona|ul. Ac-
trita Hariclla Narly, prln lnteligenta fl
temperamentul cu care a Jucat' rolul dlflcll
al Sablovei, a demonstrat ci a fost bLne
distribulti, dar prin excesul de mimlci.
intenţionat demascator, a slăbit valoarea ar-
tistici a creaţiei sale. In general, colectivur
s-a dovedit omogen, reuflnd astfel s i ne
infâ|lfeze un tablou viu al vieţii si pro-
blemelor oamenilor zugraviţi de pana lui
Ostrovski.
Dar spectacolul nd se pare insuficieni
axat pe sensul siu major. Dintr-o lăudabila
dorinţă de a rupe cu ..tradiţia" (ghllimetele
tind si reproduci o anume intentie Ironki,
exprimati în cuvintul-m^nifest din V">
gramul teatrului), regia a deolasat accentul
de pe Nikolai. pe Ludmila, târicind astfe!
textul lui Ostrovski, pentru ci, iri ultlmi
instantă, pen'ru el si in el te dâ lupta.
Spectacolul insi a fost construit pe o viziune
asimetrici, regia ccupindu-se mai ales de
,.lupta Ludmilei pentru salvarea omului din
Nikolai" (dtez tot amlrrtitul aTticol). Ca
urmare a acestei atitudini faţâ de o-peră, fl-
nalul optimist a fost oarecum anticipat fi,
astfel, puterea de emoţie a conflictului slâbit.
Pe de altâ parte, in felul acesta, chiar
calitâţile artistke ale realizatorilor spectaco-
lului au fost puse in slujba unei melodxame
sentimentale, lipsită de conţinut social
Iati de ce nu putem închela fără să
subliniem câ, pe de o parte, regizorul tre-
buia să desprindi ideea din firul evenimen-
telor, să treacâ dincolo de atmosfeTa eoocii
fi a mediului social, impunind o concluzie
raajoră dincolo de o simplâ poveste de
dragoste; iar, pe de altă parte, ci e re
gretabil ca o muncâ valoroasâ in multe
privinţe să fie compromisă din cauza unei
lndrăzneli cu orke preţ.
Rodica GHECRGHIU
95
clais..
CUVlNT CATRE COPII. - Poveitea
noaitră incepe ca toate poveţftile cu : ...A
fost odati ca nlclodati...
Dar nu v-o ipunem ?1 nicl n-o icriem
ca i-o cetlţl.
Vom bate de trel orl in gong, vom trage
Incet, incet o cortini, apol alta, vom aprinde
lumiiil oite n-aţl vizut niclodati şi vi
vom aratu alevea cum i-au pelrecut lucru-
Tlle.
Cum adici il-a triml« impiratul pe cK
doi fll la friţine-iiu fi cum i-au ipirlat
biietil de uri >i au venlt ihapol cu nure
ruşlne ; cum i-a rugat biiatul cel mal mic,
Cral Stejirel pe nume, de titine-aiu ii-1
lrimcuti pe el, ci n-o ii-1 f>aci de ocari ..
(In programul Harap Alb —
Teatrul de Stat Slblu)
UNIVERSUL AUTORULUI - Scirbit si
dezgusta'. el insuii (Sebaatlan) de moclrla
societitii in care triia, şl unde a cunoscut
ci ilngura cale de a parveni este minciuna,
ipoorlz.la, lasitatea, lirpsa de «crupule, llche-
llimul — amiriciunea ilul «e triifringe si
aiupra eroilor sil, care, firi a fi nlite in-
vinşi, lint itrelul de oamenil care ii fncon-
Joarâ, neinţelejl de opacltatea burghezi,
liii|iiiinl cu ilipsa de orlzomt il cu trivialiiatea.
Aceit intelectual revine in fiecare ple*i a
lul Mihall Sebaifian, indlferent ci le cheami
Ştefun Valerki, Marln Mlrolu lau Alexandru
Androiilc, blneintelen Ln «Jte jMuaţll, cu alte
ginduri il aspiiaţii, dar cu acelaai ldeal,
comun 'iituror.i, al omulul tulburu* de mari
probleme, ipasionat, muncitor, indriznet.
(Mihai Crisan, in programul la
Ultlma ora — Teatrul dc Stat,
Baia Mari)
...obscur
INTILNIRE LA REŞIŢA - Prirna intil-
nire dintre regizorul — pe atunci novice —
Dan Radu Ionescu şi Carlo Goldoni, a fost
cu îrei ani fn urmâ, tot pe scena Teatrului
de Stat din Reţija.
(Dan R. Ionescu in programul
la liangiţa — Teatrul de Stat
Rtsifa)
DAR CINE IA CERUT? Problema n-a
fost pentru mlne sd introduc anumite mo-
mente de ,,}oc francez" la cuUre ritcruci
«le piescl, cit si realizez o triire organici
de citre interpreţi, pe intreaga intindere a
rolurllor.
(ConrjaJin Coman in progra-
■nul la lmpărătiţa lui Machi-
don — Teatrul de Stat Timi-
soara)
PRICEPEREA CERE MĂESTRIE! -
Priceperea de a pasiona publicul pentru eve-
nimentele piosei, de a-i trezi intereiul faţa
de caracterele eroilor şi de a-1 oblijfa sâ
urmireasci cu interes dezvoltarea acţiunii,
ctrt o mare mâestrie.
(Harry Eliad fn programul la
Staaua f&ri niuiw — Teatrul
de Stat Ploesti)
DOAR ... DAR... - In viaţa lui, A\.
Davlla a icrin doar aceit „Vlaku Vodi*.
dar, a reuiit l i cuprindi' in cele cinci acte
ale dramei, în mod artis-tic, un episod al
luptel dusi de popor in veacul al XlV-lea,
pentru a-ii apira libertatea.
(St. Balint \n programul la
Vlalcu Vodi - Teatrul Ar-
matei, Bucuresti)
 n s e m n & p i
Laud
auda sunsu lui
Cilâtoria c.ihtuzită de lampa fermecată
a cuvintului tipărit, in sus, citre izvoare.
sau la vale, prin toate luncile şi gridlnlle
de el fecundate, dezviluie adesea peitaje
jl tilcuri nebinulte. Astfel, cu agelastii.
atit de strasnic executa|l de pana alerti a
lui Eugen Luca in numărul pe leptembrie
al reviitel „Teatrul".
Mărturisindu-ji, alituri de bunele nădejdi
pe viitor, si amărâciunile iprkinuite de tre-
cut, mesterul Rabelais adreseazi citre „Foar-
te ilustrul principe ji reverindiirim monse-
nior Odet, cardinal de Chitillon", o scri-
soare in care i se plinge că : „mozavlritle
unor anume canibali, mizantropi şi agelaştl
fusese atit de sălbatic şi smintit impotri-
vă-mi! incit imi ripusese răbdarea si eram
hotărit si nu mai soriu o iotâ". Cartea a
patra a vitejestUor Lsprivi si tilcuri ale IUI
Pantagruel, deschlsi cu zisul răvas, sej in-
chide ou o „Scurti tălmăcire j unor zlcerl
mai intunecate" cuprinse intr-însa. Aici, au-
torul insusl lămureşte : „Agelajtt — cei ce
nu rid nkiodată, posomoriţi, ursuzi. Astfel
fu numit Cras«us, unchi al acelui Crasius
ucis de parţi, care in toati vlaţa lui nu fu
vizut rizind decit o singură dată". Im-
preună cu „mizarnrropii (cel ce uirăsc oame-
nii, fugind de insoţirea oamenilor)" ji cu
„canibalii (neam de grozavi din Africa, cu
obraze de ciine ji lărrind in loc să ridâ)".
agelaştii aveau să fie, pe bună dreptate,
cei mai neindupleoati dusmani ai aceluia
care, împreună cu „taica Hippocrate", so-
cctea că pină şi înfăţiţarea rebarbativă, „ca-
toniană", a medicului este în stare să îm-
piedice prompta tămăduire a bolnavului.
,,De rîs, însă, trebuie să se ridă, în po-
f:da tuturor teoriilor", scrie Eugen Luca.
Dar oare numai lauda risului o celebrează
Rabelais şi toţi ceilalţi care, inainte ?i dupâ
el, au luptat împotriva „canibalilor, mizan-
tropilor şi agelaşrilor" ? Din definiţia lui
Rabelais, din socktatea în care îşi aşază
„agelaştii", din contextele în care porecla
rr.ai apare, din răsfoirea celor mai bune
6. — Teatrul
pcglni ale llteraturil dramatlce — şi nu
numai a genului comk — ni te pare n
deslujl in spatele hohotului ji deasupra lui,
elogiul unel alte bucurld, mad puţln zgo-
motoase, dar, poate de aceea, mal profunda.
Pledind pentru un anume mod de visţi,
Ckero, în pasajui dln Despre granitele bi-
nelui vi răului care 1-a Inaplrat pe Rabe-
lais, zlce : „Spunem despre clneva că tri-
ieşte cu voioşle ; aţadar, daci va fl o
sLnguri dati covtrtit de o oarecare trLsteţe,
însemnează ci jl-a pierdut volojla vicţii ?
Doar acel M. Crasous, despre care LucilLus
zice c i a ris o singuri dati in viati, n-a
incetat pentru atita lucru t i mai fie, cum
zice acelaji, poreclit agelastos."
Agelastul este, ajadar, nu numai acela
care nu ride niciodată, sau care, in mod cu
totul accidental, o poate face intr-o anume
imprejurare. El este, aja ca stinca agi-
lastos „mohoriti", pe care povestejte Apol-
lodor din Athena că s-a odihnit Demeter in
ciurarea Persefonei, asa ca cei.lalţl agelajtl,
(agelaatol), trijti, posomoriţl, din imnurilc
homerice, omu.1 care Izgonejte dln vlaţi
ceva mal mult deoit hohotul de ris : insişl
volojia vieţji, plicerea de a trii. Iar con-
trariul lui s-ar putea derlva de la grecescul
>;<•/"., care a insemnat înainte de ,,a ride",
mult mai muh. Cind muzele olimr/ieni*,
„fikele marelui Zeus, zeiţe cu duke limbă",
i! poftesc pe Heslod să le cînte, dindu-i în
mină, ca sceptru, o ramură de laur plini
de frunze, mlădiţă virtoasă pe care înseji
o culesese, „întregul lăcaj — zice poetul —
străluci (gelâ) de albeaţa de crin a zei-
ţelor".
Ca niciunde, la teatru risul este molipii-
tor. Iar o comedk, fie ea oricît de proastă,
poate, diTi crnd în cînd, stirni rîsul spec-
tatorilor. La iesire insă, bucuria ţi se pre-
schimbă curind în scîrbă ji-ţi este parcă ru-
jine — ca după o noapte pierdută — că
te-ai făcut pârtaş la o nevrednicâ vesel'e.
O comedie bunâ stirneşte si ea rîsul în sa!i
După lăsarea cortinei însă, evocarea cutirei
replici sau cutărei situaţii îţi Iuminează fat-i
şi cugetul cu acea minunatâ roadâ a voic-
97
jiei, fiică a risului : surisul. Surisul este
cel care intoţefte fi umoru'l tri*t al come-
diilor gogoliene, şi tot surisul, timptom de
seninâtate sufletească, iţi insoţeste sentimen-
tul de duiosie pentru soarta unui erou
tragic.
Agelastul poaite să ridă. El nu va fti,
ms.i, niciodală tă turidi. Zoil va şti cile-
odată să ridi, ba chiar să rinjeascâ de o
tcirbavnici bucurle câ a detcopcrit cutare
punct negru inj cutare aperi literarâ. Aris-
tarc va deosebi fi el griunJele care intuineci
straluoirea nestemaite! : o va face insâ cu
surisul lumlnos al celui care stic sâ aleagi
din mlnereu aurul si să se bucure de pre-
(ul lul.
Tovar&tl autori de comedii ! Dati-ne
piete care si ne faci sâ ridem. Iscati ho-
hole cumplitr de ris, caire t i nLmiccască
ticAloflu si prostla fl iu o izgoueasca din
cettttea noattrA. Dair daţl-ne atemenea co-
medii, care, pe lingi hohotul momentsin,
sA ue prlleJulaicA şi turisul plln de intcle-
gere pcnlru gircjfKilu omului de bujia cre-
ilini.i. surisull de bucurie ail celui cwe din
aminunte «cmniflcative s-a ridicat la gcne-
rullzarea si teziiurea unui tip, turisul luni-
inis ul iniiitii deschisc, rccaptive ti .iviil.'
dc idel fi tilcurl. Slinilţi surisul care, n<i-
in.ii el, pouite nlmici pc agelaftii lntolera,nţi,
tlplcarl, dogniaitici — ciufuţi Faceii afa
i.'i, lu stingerea focurllor ruimipei, intreg ÎA-
caful leatrulul sA i.iiiiiii.i im.i ,,strâlucitor
de albeaţa de crin a zeiţeLor", Btralucitor
de voloasu lncuindescen(u u murli urte !
Rodu ALBALA
Mugurii teatrului
Asemeneu unul ulbum viu, ule cărui fiic
repreziiitfl, flecure, oite o regiune a ţării
cu «pecificul de port, de grai, de datini —
mi s-a i'.niii '..i|ii.iiinn.i in care t-a des-
fasurat, la Bucureftl, pe scena Teatrului dln
Lipscani, finala coiu-ursului echii>elor de
artlfti amatori de la late.
O ulultoure fi ncsfirfită bogutie de cintec
fi joc, dc iinagina|ie pupulara concretizatu
in urtA uutentică, dc etradanie nemărturisita
fi dc modestic, dc voie bună fi de vjgujoasa
inorcdere in viaţa s-a desfâşurat în cursul
accstor zile de concurs, in faţa juriului,
ca fi a unui public extrem de sensibil la
tot ceea ce consliiuie mâiestrie artisticâ.
Că am văzut din nou parada straiuLui de
sărbatoare a satului romîncsc, inflorit cu
artistioe t e s ături, desfăşurîndu-şi gama: de
la sobrietatea portului muntencsc dominat
de alb şi negru pină] la gâteaia multicoloră
fi bogatâ a costumelor din regiunea Timi-
şoara — trecind prin eleganţa învăluirilor
in subţiri marame, specifică costumeior ol-
teneşti — iată un fapt la care n-aş ză-
bovi, scriind aceste însemnări. Tot aşa cum
98
at trece — nu fărâ a o pomeni, insă —
fi pesîe varietatea de cîntecc şi cintareţi.
de intirumente şi instrumentişti ce au de-
filat la concurs.
M-af opri indeosebi asupra unei forme-
noi de artă apârutâ in viaţa satelor noattre.
O formâ de artă directă, plină de dinamism.
,'icţionind arupra oamenllor, atupra mora-
vurilor fi naravurilor, asupra mcntalitaţii
lor. Şi aceattă nouâ formâ cste, fără in-
doială, brigada artitticâ de agitaţie.
Brigada aTtittică de agitaţie ette un mu-
gure de teatru', un frate mic al Jui. Regi-
Zwxul brigăzii este, d«( cele mai multe ori,
fi autor de texte, fi culegâtor de melodii,
fl un pic de coregraf, dcfi se numefte.
simplu, instructor. Bineinţelcs, pentru ci a-
vem de-a face cu amatorl, inttructorul ette
fi el amator, trcabă de»!ul de deosebită fi
de f»ra legâturâ cu munca ta obifiiuita.
Bunăoară, Ion Smaranda, inttructorul bri-
gazkl artiitice de agitafie din Dragodăneftl
— brigada distinsă cu premiul intii l.i con-
cur.s — ette, in munca lud de fiecare zi,
miner. Dragottea lui pentru folclorul al
cărui neobosit culegitor este, t-a fâcut tim-
ţii.i din plin in programul brigâzii instruită
de el.
Membrii brigăzii fac... din toate cite
inţin: fi actorie, si dant, fi muzlcâ. Cu ta-
Î ent fl cu vervi, ei aduc in fa)a tpectato-
rilor imaginea, proiectatâ prin umoiul crea-
torului de texte, a a»pectelor pozitive fi ne-
gative din viuţu satului.
Important însă mai e un lucru, penlru
ca o brigadi de agitafie t i fie pe drept
cuvint fi artiitici. E nevoie mai alei de-
taLent si pricepere. Bunăoari, brigada din
Dragodăneftl a venit la concurs cu un
program conceput deitul de orginal, intitu-
l.ii Nuntă ciobănească. Nunta aceasta dintre
un cioban fi o clobiniţă te deififoari dupi
toute datiinile : cu urăni, cu pefitori, cu pof-
tiri fi cinstlri dupi obicei, respectind gra-
dul de rudenie, cu inchiniciuni »i cu cin-
tece anumite pentru momentele mal lm-
portante ale ceremoniei.
Poate c i , la Dragodinefti, tot afa se
pregâteau^ nuntirile fi cu zeci de ani ina-
inte. Unde ise îmbină aici datinile vjchi cu
cele noi ? Unde se simte TOIUJ briţâzii ar-
tistice de agita|ie?
Sohiţiu gisită e, fâră îndoiali, artistică.
Poftirile la nunti trebuie s i pice si ele-
in saircina cuiva. Şi aceste poftiri le face un
fel de Cănuţi-om-isucit, un fel de Păcală.
El infiră numele oelor ce| ar putea fi che-
maţi ca oaspeţi — iar unii dintre a-
ceştia sîn't pe placul său, pentnu că fac cin-
ste acestei nunţi. De alţii, însă, Păcală
se cam îndoieşte c i ar fi nimerit să-i
poftească la nunti şi se pare că are temeiurf
serioase in acest sens. Bunăoarâ — îşf
spune P i c a l i — se cam zice despre doctor
c i ia de la pacienţi gâini, poate ca să-f
trat«y.e... Dacâ 1-ar pofti la nuntă pe doc-
tor, nu vor rămîne mesenii fără mincare?
Ce te faci dacă acestuia ii vine in min'te
să „trateze" după obicei şi găinile ce se
vor servi Ia nuntă ? Şi, rind pe rind.
oaspeţii pomemţi de Păcală se fac, prin
cugetările acestuia, cunoscuţi spectatorilor
cu deprinderile Jor bune sau xele.
Nu toate programele prezentate de brigă-
zile artistice de agitaţie sint la acelasi nivel
artistic (desigur, si sprijJnul acordat ace»tel
brigări de Alexe Marcovici, actor dirf Plo-
esti, a contribuit la succesul ei). Şi e
păcat câ surăcia mijloacelor artisticc din
programul unora dintre brigăzi, folosirea
sabloanelor in zugrăviTea aspecteJor pozitive
ale vieţii satulul — in contrast cu verva
si umorul cu care sint tratate aspectele ne-
gattve — ca si abaterea pe alocuri de
la linia folclorică a programeior sub influ-
enţa estradei — ce nu-si g&seste aicl locul
potrivit — scad din valoarea acestor mani-
festâri a>tit de preţuite altminteri.
Cu cit vor fl mai mulţi slujltori al artc!
care, asemeni actorului din Ploesti. vor dă-
rui din priceperea lor cite puţin si acestui
frate mai mlc al teatrului — care e brl-
gada artisticâ de agitaţie — va creste odatu
cu valoarea artistică eficacitatea programMoT
prezentate de aceste formaţii. Căci e Im-
portant să spunem că acest gen de gazetî
vie a prins foarte muit si isi dovedeste utili-
tatea. Intr-adevăr, la concurs s-au prezentat
1680 de brigăzi din intreaga ţară. Stnt
1680 de colective modeste, cu instructor'
si actori ale câror nume nu s\pun poate nl-
mic celor ce nu trăiesc intre hotarele satu-
lui, dar care prln curajul şi vio'ciunea
lor, aduc un prefios ajport la strădania
intregii noastre arte de a cultiva ncxjl in
conjtiinţa oamenilor.
Ancuta MAICAN
Marele preot
Cine ar avea cinismul sau răutatea sâ
curme, printr-o vorbă legănată sau printr-o
ripostă sceptică, bucuria unui dtrector de
teatru, bunăoară, fericit de a constata pro-
păşirea si bunele realizări ale insti'uţiei po
care o conduce! Exprimată cu măsură, in
accente sincere şi in cuvinte simple. bucu-
ria aceasta n-ar putea fi decit molipsitoare.
Totusi, oricit de indreptăţit prin realizări
de seamă, sentimentul se alterează cind z
proclamat în sunete ascuţite de trombă şi
in râpăit ritual de tobe, şi dă naştere unor
efecte şi reacţii inverse.
Cel puţin aşa s-ar întimpLa celui care
ar citi, intr-un singur articol, fraze ca
acestea, repetate la nesfîrşit :
„Prezentarea premierelor in actuala sta-
giune teatrală a prilejuit teatrului o seamă
de succese...
„Astfel, prima premieră... a constituit un
remarcabil succes al colectivului teatruJui
nostru...
„A doua premierâ... a constituit1 cea mai
de seamă realizare a teatrului in actuala
staghine...
„Spectatorii au urmârl! cu satisfactie crea.
ţiile deosebit de valoroase ale actorllor...
,,De mare valoare artistică sint decorurile...
„Spectacolul tineresc... a constitult unul
din cele mai mari succese de public pe
care le-a obţinut teatrul nostru in actuala
staglune teatrală...
„Următoarea piesă... a adus colectivului
de interpreti sl teatrulul un meritat «uc-
ces...
„Prln prezentarea spectacolulul... teatrul...
i.>i incheie ou succes siirul premierelor dln
actuala staglune tc.ur.il.i...
„Turneele intreprlrvse... au consiituit pen-
tru nol adevarate succese..."
Succese, succese, succese! Delirul e-n tol,
beţla a prins inttr-o horâ ameţitoare actorl,
premiere, dlrectori, decorurl, reglzorl, de-
plasări sl toate celelalte.
Mlc, acru si verzui, un ulini.it spurge
pentru o clipă armonia:
„Rutlna, spiritul mestesAJgăresc, vedetls-
tinil si ingimfarea, superficlalitatea. Insu-
ficicnţele in ce priveste cultura artlstlcă
si cupoasterea vieţii, sint adversari cu carj
mai avem urveorr de furcă".
Şi totuşl, succese! Spirata are un mo-
ment buimac de suspensle, pe uirmă, işi
reia cu avint traiectoria.
Teatrul a fost deseori asemuit unui te.n-
plu. Dar această simplâ metaforă poate
duce la concluzla că directorul e urf Mare
Preot care, la saturnaliile fiecărei stagluni,
aprinde tâmiia suficienţei si a laudel de
sine?
Metafora singură nu, desigur, dar lecturn
bilanţului intitul.it l.a sfirjitul unei ntagiuni
teatrale („Făclia", Cluj, nr. 3039), din pă-
cate. da...
R. C.
O searâ (a revistă . . .
...ar trebui să se intituleze noul spectacol
ai Ansamblului de Eslradâ, pentru câ sub
titlul mare O searâ la Estradd, scrie : re-
vistâ in douâ acte de T. Musatescu, I. Berg,
I. Nichifor, N. Stroe, Dsnu Moisescu.
Cred câ genul ..estradă" este superior ge-
nului „revistă", insă nu există nici o inter-
dkţie sâ se joace şi revistâ in Calea Viclo-
riei nr. 174, după cum nimeni nu cred c-ar
protesta dacâ ar vedea cindva aici şi ca ■
medii intr-un act de sau dupa Caragiale,
Bacalbaşa, Ranetti, Brăescu, Monnier, La-
biche, Courteline şi atiţia alţii. RevLsta are,
de altfel, o tradiţie desiul de veche La noi.
99
Alecsandri şi Millo, Caragiale însusi, Iacob
Negruzzi si, dupi ei, o pleiadă de satirici
mai mărunţi dar de multe ori pllni de spirit,
au pnacticat genul, cu foarte aflcuţirte trimi-
teri la actualitate (într-o reviată de prin
1924, erou negativ principal era fostul rege
Carol I). In acelasi timp, revista are si o
tradiţie rea, relativ mai nouă. Anii dinaintea
uLtimului rizboi au adui inasiv pe scenele
de reviită imunditâţi şi mai ales umorul
gnatuit,. diverrismentul domettic, fuga de a<
tualitate.
Din pâcate, nu tradiţia sfirsitului secolulul
trccut te intrevede in revitta actuală, ci
oarecari temne de nottalgie dupi umorul
spclb, firi idei. Cupletele pe cairc lc epune
N. Stroe cu nelstovlti tinereţe ţi voiosle
sîrtt ceva mai reuşite, dar in genere te ot-
tllcoza iu materle de text intre o manleră
cam prcţiousa, apmrcnt „tubţlre", cu în-
ccrcari de" poezle splrltujali a la A. MlTea.
sl banalltâ|i care natc cu atit mai puţin
zimbetc.
N. Dlnetcu, reglzorul, t-a inţelcs cu Mla
Sterlade, uutoaroa costumelor, sl cu Al. Ca-
rammnliu, tcenograful, l i oonstruiasci un
cadru plattic fatruos. li sade insi adetea
speotacolulul ca fracul tatilul pe trupul ne-
fmpllnit in< .1 al flulul. Bu, chiar, într-o im-
prejurune, ain uvut iimpresia că textuil sl-a
plerdut pîni ii valoarea dc preicxt, tubloul
reallzat pc iceni filnd altcevu decit cel IU-
yri.it de text. Un eetiţeun ulb cu cimasă
de mitaisc li cu o ghLrlundă de florl pe
ilup.i git cinti la i liit.n.i clcctrica in avan-
scenft, în tlmp ce o numcrouii flguraţle co-
lni.it.t masliniu intone u.i un fel de lltanie
dulce.igi lub palmleri. Prospectul pentru
eventualii turisti in, insulele Havai pare a
fi surea principalâ de inspiraţie plastica. In
această ambianţă, erupţia lui Didi Ionescu
in costumas dc baie — urmâritâ de un co-
lonialist feroce şi tramspkat — pentru a rosti
un cuplot economicoipolilic, e hilară, dar
autorii montării au urmăril un efect eroico-
tnagic.
Regia are si ingendozitiţi tineresti, fkreste,
dar se vede că a fost ttingherhi de textul
puţintcl si mai ales de un numir exagerat
de mare de actori şi ointireţi slabi. Secon-
danţll lui N. Stroe dintr-un tablou intitulat
probabil „Constiinţa" (la primele spectacole
nu se tipirise inci progratnul) se irvcurci
printre decoruri, nu stiu pe unde s i iasâ
din sceni si-si fluturi miinile, înţepenin-
du-le apoi brusc, amindoui odatiy Nu s<_
inţelcge decit un cuvinit din zece spuse dc
cel doi prezentatorl. Un duet firi micar o
slnguri voce aiterneazi cu un terţet firav de
tot tl cu solişli care par a face exercitii de
canto cu faţa l.i public, arborind un zimbet
unk si cu desăvirslre fix, prcgitit din cu-
lisc. Toati bucuria de a-i revedea pe N.
Stroe, Dan Demetrescu, ZLzi Şerban, niena
Burmaz, dar e păcat oa la cel dintii an-
samblu de estradi al ţ.irit si apară pe scenă,
alituri de ei, atit de mulţi nepregir.tiţi sou
netalentaţi, in tlmp ce elemente de valoare,
care şi-ar avea locul aki, se irosesc prio
olte parţi.
O seară la estradă nu pare de loc un
progrcs calitativ faţa de Cer cuvintul sau
O cdlătorle pe note. Se ayteapti cu speranţă
alte seri, mai vescle şi — dacă se porte —
ceva mal pline de viaţi.
V. S.
 e
E9 r i d i a n e

Piese romîneşti pe scenele sovietice

Dramaturgia claskâ şi contemporană ro-
mineascâ «e bucură de multă atenţic din
partea teatrelor din cele mai depârtate orase
şi republici sovietice.
Astfel, de Ja premiera piesei O scrisoar*
pierdutd de I. L. Cairagiale — care a avut
Joc la Moscova in 1952 si care tn aceeasi
prlmâvară se juca în 14 mari teatre din
U.R.S.S. — dramaturgia romineav-,'i a pă-
truns din ce in ce mai mult si mai departe
pe scenele sovietice. Piesa Ullima ord de
Mihail Sebastiaji s-a bucuraţ si ea de un
deosebit succes, în special la Teatrul de Sa-
tiră din Moscova.
In stagiunea trecută, apectatorii sovietlci
au apreciat piesa Citadela sfdrlmatd de Ho-
ria Lovinescu, montată la Teatrul Komso-
molului din Moscova.
Calităţile remarcabile ale acestei piese,
caracterul el de Irescă a evenimentelor de
la o mare rănpintie socială, bogăţia tema-
tică, intensitatea dramatkă si alternanta con-
flictelor, care — după expresia unui critk
sovietlc — «sint suficiente pentru trei o-
bisnuite piese contemporane „bunkele"»,
toate acestea nu puteau să nu stîrnească
un viu interes in lumea teatrului.
Teatrul Tinărului Spectator din Riga, al Scena dln „Cltadela ■tirlmitft"
cărui colec'iv a fost entuziasmat de piesâ,
a hotărit să o prezinte publicului si, în de W. Shakespeare, Suflete moarte de N
acest scop, a învitat doi tineri regizori ro- Gogol ş.a.
mîni (pe I. Maximilian *i pe stibsemnatul) Evenimentele ji caracterele piesei Citadela
pentru a o pune in scenâ. sfdrimatd au fost inţelese şi s-au dovedit
Teatrul Tinârului Spectator din capitala a fi nu numai accesibile, dar si apropiate
Letoniei sovietke aTe o frumoasă tradiţie- oarecum colectivului de actori. S-a lucrat
reprezentînd opere foarte diferrte din dra- intr-o atmosferâ deosebit de creatoare şi,
maturgia claskă şi contemporană letohâ într-un timp destul de scurt, in' pragul în-
41 universală, isi întocmeste repertorlul în chkkrii stagiunii, spectacolul a putut fi rea-
aşa fel, încit, laolaltă cu pieseJe care se lizat la un nivel corespunzător.
adresează spectatorilor celor mai „tineri" Premiera a avut loc la 12 iunie ji a re>jsit
şi şcolarilor mai răsăriţi, el cuprinde şi pice să satisfacâ pe deplin toate a+teptările. In
pentru... foştii „tineri spectatori". Astfel, în turneul pe care teatrul 1-a întreprins, in-
stagiunea trecută, au fost Teprezentate pie- dată după premierâ. in caphala Eston'ei
«ele: Masenka de A. Afinoghenov, Micufa sovietice, orasul Tallin, spectacolul s-a b.i-
Dorrit după Ch. Dkkens, Romeo si fulieta curat de un deosebit succes.

101
 Preia si critica au lalutat călduros pri-
mul spectacol cu o piesâ rominească intr-o
capitală baltica. Astfel, intr-o recenzie apâ-
rută in ziarul „Sovetskaia Latvia" (Letonia
sovieticâ), după ce le subliniazâ calităţile
deosebite ale piesei si
creaţlile unor actori,
tor al interesului de care se bucură drama-
turgia noastrâ şi al amploarei pe care o" 'ia
reprezentarea ei pe scenele sovietioe, îl con-
stituie faptul ci, pentru stagiunea actualâ,
piesa lui M. Sebaitian, Steaua firă nume.
a fost knclusâ in re-
pertoriul a aproape o

se apune : Spec-
tacolul a fost montat
cu multa tentibilita.
•e faţa de materla-
lul, gcuu'l şi carac-
terul pieiei, cu o
subtilă inţelcgere a
sensulul ei Jdeologic,
u dlvenelor pArtl »l
I
suti de tea'.re din
U.R.S.S. si că drep
tul primei reprezentări
e rezervat Teatrului
Academic de Artă din
Moscova (M.HA.T.).
r C 3 U T C T B B H b * TEATP KWOrO îfHTWH ZtATBHfiCHOA CCP •
■M» MMKXirt HtWCOdlJII
r Fart Firi îndolali că.
in cadrul schin bulul

r ionmje. Plecind de
teatru. snectatoTul
inţelege c i numal un
XOrMA JlOSHMEflfy
reclpnoc de valori cul-
turale, s-a ficut mult
in ceea ce privests
«cop grandloi poatc popularlzwea drama-
tmulge pe om dln turgiel sovietlce in
medioarlUie
scopul exlstentel lul
trebule si f'.e fiurl-
«I ci
§r BJIOME' ţar.i noastri >i a
dramaturgiei noastre
in diferite republlci
iri uiK'l vlt'ţi rtOl, sovietke. Nu ae poa-
leoUlti cu toţl cel ce
munoeK. Speotacolu-
lui II elnt ailgurate
mroMMPECH/ TJW« ■ S ( • • • ! * • » , I MpTXMO
te spune insi ci ne
cunoastem
Sint inci
perfect.
mui.e co-
o iudelungati exliten- niori ale gîndirii ar-
t.'i acensci şi un «uc- ll«rx>njl e • y m w m a l t i tiatice a popoarelor
H Mycyj» a II K i m i i m u
cei InoontMtabU de sovletlce sl a poporu-
publk". De eseme- lul nostru ca.e as-
iii-.i. ii'vi',1.1 „Lltera- teap'.â a fi pretuite
tura un Maaksla" de spectatori.
(I .iin.tiui .i sl arta) In acest sens, auto-
.1 publicat un artlcol rul acestor rinduri va
eloglos ..IMI|II.I ipec. fi foarte ferlcitdacâ,
I.II tiliilui, intiiiil.it , , U n Programul Teatrulul Tlnlrulul Spectator irrtr-un viltor apro-
maire, 'b'.nemeritat IUC- iRtga) la „Cltadela ailrlmitft" piat, va realiza pro-
oes", «emnat de J mlsiunea ficută prie-
Jumvski. «trti.it al po porulul dln U.R.SS. tenilor din Letonla de a pune in scenă
Mniii.in'.i plesel Citadela sfirlmatâ (tit- una dln ml/iunaîe'le opere claalce ale lui
lul traducerli: In casa d lui Dragomirescu) Rainis s.ui Kutlnll Blaumanis — opere
a MIM ii.it un vlu uitfii'. In lumea artlstici puţin cunoscute publlcului rominesc.
tlin Rigu, OI.IŞ cu v.iltiitiitst' ti.nlnii tiil'u- £ un angajament placut, pe care ml
nilr si in special artijtice. S-au purtat cu 1-am asumat din toatâ inima, in numeie
.iit-'.t' prilej miilii' IIIM mn dcspre dramatur- prieteniei popoarelor noastre.
gla M teutrul rominesc. Cdlln P. FLORIAN
La o consfatulre u regizorllor din teatrele
republlcllor baltice sl ale Belorusiei, ritiva
regizorl din Rlga, Tallin, Kaunas, Minsk Teatrul nostru: o revelaţie
si Brest, manifestindu-sl interrsul faţa d"
Citadtla sfărimată, au solicitat-o pentru a Ne incumetam să revenim, după scur-
o nionta in teatrele respective. In urma tur. gerea atitor luni, la ecoul pe care 1-au
neului intreprins de Teatrul Komsomolului avut in presa strâină spectacolele date de
din Moscova, cu aceastâ piesâ, ea a fost ansamblul Teatrului Naţional ,,I. L. Ca-
tncluii si in repertoriul altor teatre, printre ragiale" în oadrul Festivalului de Artâ
care teatrul ,,Puşkin" din Leningrad şi Dramaticâ de la Pairis. De astă dată £
Teatrul Academic ,.I. Franko" din Kiev. vorba de un pasaj extras dintr-un repor-
Datonitâ traduceriilor fâcute în uhiinii ani, taj apărut in nr. 111/1956 al revistei
cititorii sj spectatorii sovietici au cunoscut „Paxis-Theâtre" si in care, dincolo d?
diir ce in ce mai multe piese romîneşti de simpla apreciere laudarivă, ne place să gâ-
Caragiale, Delavrancea, M. Sebastian, T. sim expresia unei fundate şi nepregetate
Muşatescu, M. Davidoglu, A. Baranga, H. preţuiri ce se adresează atit interpretării,
Lovinescu, M. Banuş s.a. Un exemplu grâi- cit şi tote'or si ca atare... nu vine nici-

102
odată prea tirziu. Prin urmare, iată ce
-scrk reporterul de kt „Paais-Th*itre", re-
ferindu-se la spectacolele rominesti : S_-a
vorbit pe bună drepSate de o revekţie.
E cert că ansambiul rominilor a dat...
doui reprezentaţii de un comic prodigios,
care au suscitat neincetat aplauze bine
meritate... Ultima oră se prezinti ca o
comedie satirică, ce se situeaz.i intre Knock
de Jules Romains si Topaie de Pajpiol.
Comedla scrisâ cu nesfirsi: spirit şi ju-
cati desăvirşit de un ansamblu incircat
cu onoruri ofkiale... La O scrisoart pitr-
■duti... publicul parizian n-a nuU conterrit
să rida. in pofida obstacolului prezentat de
necunoasterea limbU".
• In afara lul Ralkln, noul spectacol al Tea-
Reproducem mai jos si un fragment
dintr-un articol ap&rut in publicaţia engle-
zi de specialiute „Tbe Stage". nr. 3925 :
..Ansamblul rominesc a avut fericlta lnspi-
raţie să vini la Paris cu o piesi ce a faat
jucati acl chlar in cursul acestel sîaglunl.
O scrisoare pierdută de I. L. Caragialc —
•o comedJe cu strasnk de muit haz, despre
maşlnaţiile poUtko-amoroase din culisele
unor alegerl locale. E o piesi care, fără
indoiala, isl va croi drum, intr-o bună zi,
pini la Londra... Festivalurlle de teatru
prilejuiesc intotdeauna bucurii neasteptaie sl
adinci dezamăglrl. Spectacolelor cu Război
fi Pace. montat de Piscator, şl l.a Locan-
diera in regia lui Visconti, le putem opune
pc Cehov interpretat de suedezi, pe Sartre
jucat de actorli ansamblului german din
Bochum si un romln jucat de romini. Nu
ne putem plinge..."
Ştiri Jin...
U.RS.S.
+ Teatrul de Estradă din Moscova a
prezentat recent un nou spectacol-concert,
intitulat Numai pentru prieteni. Conduce
rea muzkali a noului spectacol aparţine
■cunoscutulul actor }1 cîntăreţ Leonid Utio-
sov. O imaginari călătorie a intregii or-
■chestre in jurul lumii oferâ lui Utiosov pri.
lejul să prezinte citeva din cele mai cu-
noscute melodii ale diverselor popoare. Un
loc important în programul spectacolului
revine muzicii franceze, indeosebi cîntăre-
ţului Yves Montand, precum şi muzi'ii
italiene. Programul muzical al nou'.ui spec.
tacol este completat cu scheciuri si cuplete,
<lintre care citeva critkă graba cu care
unii turijti parcurg diverse orase vizitate.
La rindul săuj Teatrul de Miniaturi din
Leningrad, al cărui director este A. Rai-
kin, a oferh spectaîorilor un nou program
de estradâ : Anotimpurile. Dintre nume-
roasele scenete, scheciuri si cuplete prezen-
tate, atrag atenţia prin inventivitatea si
desăvtrsita lor interpretare cele care pri-
le}uiesc apariţia lui A. Raikin. Astfel, in-
tr-unul din schechiri, A. Raikm apare pe
o bicicletă de copil, purtind uga|ată de pan-
taloni, o tabliţ.i cu numirul vehkulului.
,,Mi s-a luat masina dati apre folosinţa
personali si eu nu mal >int obisnult să
merg pe jos" — 11 l&mureste A. Ralkln
pe spectatorl, care aplaudi. aprobind crU
'Jca lansati de actor. Intr-alti scenetă,
A. Raikln demonstreazi ce s-ar intimpl i
daci pompleril ar folosl in munca lor me-
todele blrocratice, propril multor functlonarl.
trului de Mlnlaturl se bucuri de aportu!
unor valorosl actori, ca : G. Novlkov, V.
Oerankov, N. Kono|>atov fl al|ll.
Lnteresul deoseblt pe care spectatorul so-
vletlc il manlfesti M|i de spectacolul de
estradă a determlnat, 'm ultlma vreme, unele
teatre dramatke si monteze si ele airmr
nea spectacole. Astfel, Studloul Actorulu''
de Film dln Moscova a iiiont.it comedb
Ah. inimă I de V. Pollakov.
Fări a fi un spectacol de estradi propriu-
zis, comedia lul V. Poliakov se inrudestc
totusl cu acest gen de spectacok atit prln
modalitaţlle foloslte de autor in tratarea
materialulul de viaţi, cit si prln Infreaga
organizare a spectacolului. Ah, ini-nd! sa-
tlrtzează pe bărbaţli care jura crecllnţj fie-
cirei femei intilnlte, pe cel care sc dove-
desc cruzl, ilpsiţl de suflet ; spectacolul
condamni, in acelasl timp, cu asprline be-
ţia, liudârosenia, servllismul si alte vkll.
Una din cele mal reuşlte scene ale spec-
tacolului prezinti o secţlune Intr-o imensi
Inimi, compartimentati, impărţită pe ctaje
şl locuiti de toate acele femel cirora pose-
sorul ei le jurase vesnki dragoste sl a-
mlntlre.
Acestd spectacole de estradi dovedesc —
prin actualitatea problematlcil, prln buna
calltate a umorulul, prin ţlnuta lor artis-
ticâ — grija permanentă pe care forurlle
de resort o poartă acestui gen atit de
popular.
+ In cursul actualei stagiunl, Teatrul
Evghenii Vahtangov va acorda o sporitâ
atenţie dramaturgiei sovietke contemporane.
In planul său de repertoriu e p'evizutâ.
astfel, noua piesă istorki a dramaturgulu;
I. Selvinski : începutul erei, inspirată de
evenimentele anului 1917.
In afara acestei lucrări, teatrul intenţio-
neazi si mai prezinte piesa Fuga de M.
Bulgakov, care reflectă citeva din proble-
mele specifice tineretului sovietk. Oe ase-
menea, se aflâ in studiu piesa lui V. So-
lcviov Constiinţa, a cărei temă priveşte
înalta moralitate a omului sovietk.
Teatrul a mai reţinut dramatizarea lui
103
I. Oleţi după romanul lui Dosioievski
Idiotul ji, ddn dramaturgia clasică univer-
sali, Romeo şi Julieta si Hamlet de Shake-
speare.
Teatrul va mai monta piesa Filumena
Marturano a scriitorului italian Eduardo
de I-ilippo.
+ Spectatorii din Leningrad au avut de
curind prilejul s i aplaude la Teatrul Len-
sovdet spec'.acolul Antoniu şi Cleopatra de
Shakespeare. Evenlmentul s-a bucurat de
atenţia speciali a presei, cu atît mai mult
cu cit cunoscuta piesi shakespeariani n-a
mai fost jucaii la Leningrad de aproape
30 de ani.
+ Sonet de Pttrarca este titlut unei nol
piese a dramaturgului N. Pogodin. Faptcle
povestite de dramaturg, desi se petrec in
zilele noastre, pistreazi o evidenti asemi-
nare cu intimplirile triite, cu multe secole
io u r m i , de poetul Petrarca. Eroul piesei,
un om în plini maturitate, se Indrigoa-
teste dc o fati. E o dragoste mare, iputer-
m< .1, frumoasi prln curiţenla si sfiiciunea
d, dar neimpirtisiti. Eroul lui N. Pogoddn
se mulţumeste s i iubeasci in ticere $1 e i
intil'iicasci arareori fata iubiti. Petrarca şl-a
cintat dragostea pentru Laura in sonete
Eroul plesel nu e însi poet, ci oonstructor
de ccntrale electrice. Aata nuil împiedici
insi si-şi destiinuie «entlmentele si gîii-
duT'lle în lungi scrisori aidresate iubitei sak
Ajunse din intimplaTe în mîini>le unor oa-
menl josnicj, cu conţtiinţă mlc-bu#;ţhezi,
scrlsorllc sint lâstălmicite în chiip şi fel.
Astfel, dragostea acestui om es'.e trans-
formată intr-o „poveste uriti".
Luipta penlru triumful înaltei moraile a
oinului sovietlc imipotriva deprinderilor m i c
burghe/.e constituie tocmai problematica noii
piesc a lui N. Pogodin.
+ Teutrul de drama ,,A. S. Puskin" din
Lcningi ,ul a pre7jentat de curînd in pre-
mieri piesa O singurâ noapte de Boris
Gorbutov.
Acţiunea piesel se desfaşoaru într-un ori-
şel diu Cuucazul de nord, în cursul unei
nopji din anul 1942. Asediiat de cotropitorii
hitlerişti, orişeLul se pregăteşte de luptă
dirză. Relu'.înd peripeţiile acestei nopţi agi-
tate, dramaturgul prezinti o diversitate de
cairactere de oameni sovietici. Cei mai multi,
patrioţi devotaţi s'.atului sovietic, sînt gata
să stăvileaisci înaintarea inamicului cu preţul
vieţii Jor. Alţii, ipuţini la număr, se arată,
in acele ceasuri de grea încercare, laşi şi
fricoşi, animaţi de sentimente mic-burgheze,
sau duşmani deschişi ai orînduirii sovietice
Contrapunînd această minoritate marii mase
a oameniloT sovietici, dezvăluind josn'cia
acestor trădători, dramaturguT reliefează viu
virtuţile morale ale adevăralilor oameni so-
vietici, eroismul şi neţărmuritul lor devo-
tament faţă de patria sovietică.
O singură noapte de Boris Gorbatov este
104
înscrisi şi în repertoriul Teatrului Mic din
Moscova, premiera ei fiind fixatâ peniru
ziua de 7 noiembrie 1956.
+ In cursul actualei stagiuni, multe tea-
tre sovietice vor prezenta noi spectacole
Shakesipeare. Astfel, în alara Teatrului Ev-
ghenii Vahtangov care rerpeti Romeo si ]u-
lieta şi Hamlet (in regia lui Boris Zakhava,
cu Mfhall Astangov In rolul titular), la Tea-
trul Academic de Arti din Moscova vai
fi înacenati Poveste de iarnă, iar la Mos-
soviet vor vedea lumina rampei Nevestel*
vesele din Windsor si Richard al III-lea.
De menţionat c i rolul lul Richard al"
III-lea v* fi deţinut de cunoscutul actor
sovletic N. Mordvinov.
Franţa
+ La Palais Royal, într-un cadru plln
de farmec sl poezie, Lionel Bayloc a oferit
parizlenilor o seari de autentic teatru cui
Menechmes a lui Regnard.
Menechmes, comedie în cimci acte, în ver-
suri, se inspJri din vechea lucrare a luf
Plaut. Doi fraţi gemeni sint îndrăROStiţi de
aceeaşi fati. Povestea se complici, datorită
faptului c i fraţii nu se cunosc intre ei, unul
crezindu-1 pe calilalt mort cu mul(i ani
în urmi. De b u n i seami, toate aceste in-
curcituri iau sfîrsit, piesa incheindu-se prirv
d o u i cisitorii.
Lionel Bayloc a imprimat întregului spec-
tacol un ritm viu, care puncteazi fericit
momentele comice. Inrregul ansamblu, din
cane fac parte George Payron, Germaine
Lefaille, Lionel Bayloc s. a., a dovedit o
Impresionanti omogenltate interpreta'ivă.
Catherine Valogne, comentind ■spectacolu!
Sntr-un artitol apirut în revista „Lettres
franţaises", scrie, printre altele : „Lionel
Bayloc este unul dintre acei animatori care
ar trebui desigur ajutaţi şi care meriti
deplin să primeasci importante subvenţii...
Dar chiar şi firă acest ajutor, Lionel Bay-
loc a reusit1 admirabil".
+ Orişelul francez Bellac, cu o popu-
laţie de 4800 de locuitori, şi-a cucerit în
ultima vreme faima de impor'.ant centru
artistic, Festivalurile de vari organizate cu
regulairitate de ciţiva ani la Bellac atrag,
prin înalta lor valoare artistici, un numir
din ce in ce mai mare de spectatori. Anul
acesita al Ill-lea Festival de la Bellac s-a
bucurat de participarea actorilor de la Co-
media Franceză, care au jucat piese de
Marivaux şi Moliere, primite entuziast de-
cei aiproape d o u i mii de spectatori pre-
zenţi.
+ între 26 decembrie 1956 şi 7 februa-
rie 19S7. se va desfăşura turneul ofic'i!
al Comediei Franceze în R. P. Chineză. C'*
acest prilej, ansamblul francez va prezenta-
Burghezul genlilo-n de Moliere.
 + Michel Saint-Denis, cunoscutul pe-
dagog şi indrumător1 al multor serii de ac-
tori, care a predat în anii din urmă şi la
şcoala de teatru de pe lingă Old Vic, a
preluat în luna octombrie Centrul Dramatic
din Est, cu sediul la Strasbourg. Saint-Denis
si studenţii ilui dispun acolo de o clădire
adecvată, cu o sală de teatru avind o capa-
citate de 800 de locuri. Academia de studii
teatrale a Centrului Dramatic din Est or-
ganizeazâ cursuri cu durata de trei ani
pentru actori, tehnicieni si scenografi.
R. P. Polonâ
+ Leslaw Bartelski este primul drama-
turg polon contemporan care a roluat, in-
tr-una ddn ultimele sale piese, o temă mult
dezbitutâ de literatura dintre cele dou.î
râzboaie : viaţa unui tirgusor. Prima dra-
goste de Leslaw Bartelski este o frescâ a
micului tirg din noua Polonie popuLur.i st
a loouitorllor sâi, chemaţi astăzi si con-
tribuie actdv la construirea socialismului.
Zugrâvind noile condiţii economico-so-
tiale in carc se dezvoltâ tîrgusoarele de
odinioară, drarrnaturgul urmăreste cu abi-
litate procesul rranaiormării psihologiei şi
mentalităţii unor oameni care, pînă nu de
mult, se considerau neinsemnaţi şi con-
damnaţi la o existenţă ternă.
<t Teatrele din Varşovia, Krakovia, Lodz
si alte orase si-au imbogăţit repertoriul cu
noi Jucrări ale dramaturgilor polonezi con-
temporani. Ele au astfel în vedere noile
piese ale lui R. Brandstetter, T. Goluia,
E. Şumanski, A. Rudniski si alţii. Teatrele
poloneze au acordat, in acelasi tlmp, deose-
bită atenţie marelui repertoriu clasic ji con-
temporan străin. Din dramaturgia claski,
pe scenele poloneze vor li montatc piesele
Georges Dandin de Molkre, Maria Stuart
de Sohiller, Romeo si Julieta de Shake-
speare, Tragedia florentină de O. Wilde,
ca şi alte lucrări aparţinînd lui Lope de
Vega, Prosper Merimee etc.
Multe teatre poloneze s-au adresat, ainu!
acesta, dramaturgiei ibseniene, incluzînd in
repertoriul lor Rafa sălbaticâ, Femeia mării,
Peef Gunt şi altele.
Dm dramaturgia contemporană străină.
vor fi montate, printre altele, piesele ■
Şoareci şi oameni, o dramatizare dupâ ro-
manul cu acelaşi nume al scriitorului a-
merican Steinbeck, Ciocirlia de Anouilh,
Aventura de soriitorul englez McDougall,
Bandifii de Capek şi Femeia indiană de
Balvant Gargi.
^ Teatrul de păpuşi „Ridicolii" din Kra-
kovia a prezentat recent două noi premiere.
întîia, Dacă Adam ar fi fost polonez, d»--
poetul Gatczyrvski, este o suculentă filipică
la adresa binecunoscutei legende biblice a
lui Adam şi Eva. Piesa satirizează, în
acelasi timp megalomania şi frazeologia
goală. A doua, Bunica si nepotul sau Noo-
ţilt minunilor, ridiculizează superstiţiile
micii burghezii.
Ambele spectacole au dovedit inaltă mă-
iestrie din partea minuitorilor de pâpusi
si largile posibilitâţi în domeniul satirei
politke de oare dispune tearrul de păpuşi.
^ Din iniţiativa profesorilor sl elevllor
Liceului nr. 5 din Krakovia, a luat fiinţr»
un teatru scolar. Noua formaţie de amatori
a prezentat pini acum un montaj dramatk
privind viaţa lui Mkkiewkz şl o lucrare
a poetului S. Potoczek Adio, putere fatald !,
o biografie a scrlitorulul Slowackl. Prln ac-
tivitatea sa, tcatrul scolar isi propune s i
popularizeze cit mai larg !n rindurlle tin<-
retului scolar viaţa sl opera marilor Kril-
tori claskl al literaturii polone.
+ Recent, doui piese ale dramaturgului
francez Jean Anoullh au vizut lumlna ram-
pel la Varsovla sl Sczeczln. E vorba de
lntilnlrta de la Senlis si Jnvitafir la castel,
care au fost primite cu interes de specta-
torii polonezi.
+ Studioul Experlmental, de pe lingă
Teatrul de Cameri din Varsovla, sub con-
ducerea reglzorului Jan Kukzynski, a pre-
zentat recent piesa Excepfie si reguld de
Bertolt Brecht. Excepfie si reguld a fost
inscrisă — aliturl de o dramatizare dupâ
o nuvelâ a lul Vercors, Minciuna politică
— şi în repertorlul Teatrulul Buffo, unde
va fi interpretată de un grup de actori
tlneri.
Anslia
+ l.i sfirsitul Iunii august si inceputu'
lui septembrie, londonezil au avut prilejul
si vizioncze citeva spectacole prezentate d-j
..Ansamblul berlinez' , aflat în turneu în
Anglla.
Interesul viu manifestat de spectatorii en-
glezi pentru aceste spectacole isi găseste ex-
plicaţia pe de o parte în faptul că animato-
rul si regizorul „Arvsaimblului boHlinez" a
fost regretatui Bertolt Brecht si pe de altă
parte, în imprejurarea că in repertoriuT
îurneului au figurat două din cele mai
cunoscute si interesante piese ale lui Brecht:
Mama Courage şi Cercul de cretă cauca-
zian.
Toate reprezentaţiile „Ansamblului berli-
nez" au cunoscut o neobişnuită afluenţă de
spectatori, dovadă grăitoare a interesului
stirnit de dramaturgul şi omul de teatru
Brecht.
In legătură cu aceasta, este deosebit de
semnificativă declaraţia făcută recent de
profesorul Roth la una din ultimele sedixţe
ale Societâţii germane de teatru. întors re-
:ent din Statele Unite, profesorul Roth a
declarat : „Bertolt Brecht este singurul dra-
maturg german contemporan care se bucurâ
105
în Statele Unite de un mare succes. Oame-
nii de teatru şi criticii americani consideră
inîreaga sa operă ca o importantă contri-
buţie a Germaniei la dezvoltarea artei tea-
trale mondiale".
+ Dînd urmare Invltaţiei primite din
partea unlunii actoricesti engleze „Equity",
un grup de oameni de teatru germajii a
vizltat anul acesta AngUa. Delegaţia, con-
dusă de dr Almeroth, preşedinte al orga-
nizaţiei „Gewerkschaft-Kunst" si director
general al Teatrulul de Stat din Dresda,
era formată dln Walter Maschke, vlce-
presedlnte al acclelaşl organizaţil, actriţa
Gudrun Neumann, Charlotte Kuter, actriţa
li deputată, si llans Peter Mlnettl, actor
de la Teatrul „Maxlm Gorkl" dln Berhn.
In tlmpul sederll lor in Anglla, oamenll
• I. teatru germani au avut intrevederl cu
numeroMU personnlHitl ale vieţll teatrale
dln accajti ţara , el au vlzionat o terle
de spectacolc de valoure, prlntre care Mac-
belh la Old Vlc s! Othello la Straitfjrd-
on-Avon, precum si Cercul de creld cau
cazian de B. Brecht, In interpretarea stu-
denţllor de la Academia Regali de Artâ
Drimatlci.
+ Arlstofun, In transpunerea englezeo-
«ci a lui Kenneth Cavander, a fost reac-
tuatiznt pe scena lul „Trlnlty College" dln
Oxford, în Interpretarea ansamblulul ,,Trl-
nlty Collegc Players" şl sub egida Socle-
tiţll Dramatlce de la St. Hugh's College.
Comcdlu Thermophoriasae a cipitat l.i
Oxford subtltlul „modernlzat" : Crimă la
Feslival. In ansumblu, se relevi câ inter-
preturca a fost lu inălţime si s-a remarcat
prln clurltaleu si expreslvltutea dicţlunli.
♦ A-.ni i.iţi.i profesională a actorllor en-
glezi „Equlty" u dat publicltaţii un docu
mc:ii in care obiecteuzi impotriva „soma-
julul tehnologlc", provocat de radlo si te-
lc-vlziune. In decUraţie se spune ci con-
ditllle de trul ?i dc muncă ale actorilor
„par a fi puternlc ufectate de dezvoltarea
ripldu şl generallzurea folosirii metodelor
sl tehiiicil de inreglstrare şi de emisiuni
sonoro şi vlzuale ule spectacolelor Inter
pretate dc ei".
^ llomer, insplrator al unei camedii scri-
sii in dialect scoţian şi condimentatâ cu un
zdravan umor scotian ! Lucrul, ori cit de
incredibil ar parea, e totuşi adevârat : la
Teatrul „I.yceum" din Edinburgh a vă'.ut
lujnina scenei ipiesa Popas pe ţărm de Ale-
xander Reid. E o prekicrare abilă şi spi-
rituala — spune presa engleză — dar de
un gust ce ni se pare indoielnic — ne per-
mitem noi sâ adăugăm — a peripetiilor lui
Odiseu, inapoiat tocmai la timp la Itaca
pentru a-şi pâstra neatinsâ „onoarea de fa-
milist", supusâ la grele incercâri de mul-
tiplii pretendenţi la mina soţiei sale, Pe-
nelopa. Se pare câ regizorul Edward Burn-
106
ham si pictorul decorator Joy Stanley au
reâlizat lucruri frumoase, că tehnjcienii s-au
intrecut pe sine, obţinind efecte de sunet
excepţional de evocatoare (vuetul talazurilor,
chemarea pescăruşilor, ăsnetele lui Zeus
etc.) si că a foit recor.stituita ,,intr-o mâ-
sură multiumitoare atmosfera justă". Se
pare...
R. P. Chineză
+ Activitatea Teatrului de Arti Popu-
larâ dln regiunea Liaoning «e de»făsoară
sub semnul unei consecvente strădanii pen-
tru imbogaţirea repertoriului cu noi lucriri
iiupirate dki reailitaţile Chlnei popuh.rc,
Pe linia acestel preocupiri, teatrul a sta-
bilit strinse legiturl de coiaborare cu un
insemnat numir de draimaturgi, contribulnd
activ la realizarea unor lucriri rispunzind
problemelor de actualitate. Astfel, piesa In
limpiniml noul, prezcntată pe scena acestui
teatru, estc rodul conlucririi crcatoarc din-
tre un grup de dtamaturgi siactorul Tu Yn.
Plesa evoci mamente dln lupta muncitori-
mli chlneze impotriva elementelor dusmâ-
noase dln industrie. O alti plesâ, prezen-
tati nu de mult de Teatrul de Artă Popu-
Ur.i. Sufld vint de primăvari peste Nuo-
minhe, .ip.trţinc dramaturgului An Puo, dl-
rectorul teatrului. Lucrarea reflecti aipecte
din viaţa ţ.iranimii chineze pe drumu.1 coo-
perativizirli agriculturii.
^ Teatrul Popular din Pekui a prezenta*.
in directia de sceni a lui Ou Iang, cu
noscuta piesi a clasicukii ceh J. K. Tyl
Cimpoierul din Strakonice.
Italia
+ l'ideli dulapului cu oglindd, noua
piesâ a dramaturgului Ezio d'Errico, face o
socţiune pe viu în via|a literari contem-
porani, dezviluind cu pregnantă viciile
unel lumi în caTe scriitcrul trebuie si re-
curgâ La cele mai ordlnare tertipuri pentru
a ob|ine recunoasterea taltnt'ului «iu. Su-
biectul piesei poate fi rezur.iat in felul a-
cesta : Paul Chenet, un scri'tor puţin cu
noscut, duce l.i Paris, impreun.'» cu soţia sa
Solange, o viaţă destul de obscură. Arestat
intr-o diinineaţa de paliţie, Cheivet este a-
cuzat de a fi ucrs o fată, manechin de jnode.
Dovada crimei o constituie o fotografie a
scriitorului, purtind şi un autograd de citev'a
rînduri, găsită în poşeta victimei. Ar»starea
lui Chenet, larg dezbătută in presă, aduce
scriitorului o mare popularitate şi chiar be-
neficii materiale, intrucit cărţile sale sînt
imediat vindute. Intre timp, Solange, soţia
soriitorului, cunoaşte pe un oarecare Leon
Delport, a cărui aseminare cu »oţul ei
este atit de mare, incît cu greu pot fi deo-
sebiţi unul de celălalt. De la acesta, So-
 lange află că fotografia gasita la victimă
ii aparţine lui sd că fata, o prietenă a sa,
a murit intr-un accident. Impinsă de am-
biţie. Solange vrea să-1 impiedice pe Del-
port sâ se prezinte la proces, convinsă fiind
•că numaj astfel va putea asigura cariera ii-
terară a soţului ei.
Pină la sfirsit, lucrurlle se lamuresc, iar
Paul Chenet, refuzind o gJarie cistigată prîn-
tr-o neferici'.ă publiciute gratuită, pleacă in
altă ţară, unde, sub pseudonim, işi va con-
tinua activitatea literară.
Fideli dulapului cu oglindă a fost prr-
zentată pe scena Teatrului ,,del Ridotto" ilin
Veneţia, cunoscutul actor italian Carlo Nin-
chi fiind interpretul rolului lui Paul Chenet.
Se inţelegc că aprcclerrle zlarelor asupra
apectacolului «u fost destul de contradic-
torii, ceea ce nu a impiedic.it piesa să cu-
noascâ un ni.ire succes de public. Pentru
a ilustra, totuşi, cit de evidente si actuale
sirrt sensurile piesel lul Ezio d'Errico, re-
producem citeva rinduri din cronkra apârută
in ziarul „Corriere d'Informazione" din Mi-
lano, unul din puţinelc care au apreciat fa-
vorabil lucrarea : „Plesa este o satiră la
adresa vieţii literare si isi propunq să de-
monstreze că, in epoca noastră, un artist
are nevoie de un punct de sprijln chianr
şi involuntar, fie el sl scandal, pentru a
reusi".
Turcia
+ In cursul noii stagiuni, reţeaua tea-
trală din Turcia se va imbogaţi cu şapte
teatre noi. Este stiut că viaţa teatrală din
Turcia se concentrează exclusiv la Istanbul
si Ankara, restul ţării fiirtd lipsit de scene
teatrale cu formaţii profesionwte stator-
nice. Hotărirea guvernului turc privind in-
fiinţarea celor sapte teatre este menltă a
remedia această situaţie. Noile teatre, sub-
venţionate de stat. nu vor funcţiona intr-u.n
local permanent, ci vor colinda teritoriul
ţării, oferind spectacole in toate orasele
lipsite de viaţă teatrală. Repertoriul acestor
teatre de turneu va fi alcătuit din celc
mal reusite apectacole ale teatrelor cen-
trale. Astfel, repertoriul va cuprinde, in
afara clasicilor (Shakespeare, Jonson etc),
si lucrâri ale dramaturgiei turce contem-
porane : Banchetul lui Tauridag de Resat
Nuri Guntekni, Douăsprezece figuri sub
soare de Turgut Ozakman, Zeii şi oamenii
de Orhan Aseu s.a., jucate pe scenele tea-
trelor centrale.
R. Cenoslovacâ
+ Pe lingă Academia de Ştiinţe a
R. Cehoslovace, a luat fiinţă un cabinet de
studii teatrale, nucleul unui viitor centru
:ştiinţific pentru cercetarea istoriei >i pro-
blemelor teatrului ceh, de la primele sale
manifestâri pină in zilele noastre.
In afara cercetării diverselor aspecte ale
dezvoltării artei spectacologice cehe, noul
cabinet va studia temeink si literatura dra-
matică naţională.
Colaboratorii ştiinţifici ai cabinetului si-au
propus, in primul rind, să intocmească o
istorie a teatrului ceh sl un dicţionar tcatral
ceh si slovac.
Cabinetul de studii teatrale va desfăsura
si o largă activitate editorială, publicind.
printre altele, in mod periodic si o reviită
de studii teatrale ; totodată, va pune te-
metie unei biblioteci de srpecialltate' sl unui
muzeu al teatrului ceh.
♦ Nu de mult, Teatru.1 „D. 34" dln
Praga a luat iniţiativa organlzirtl unor
spectacole de dlmineaţa, dedica.tr penslona-
rilor. Succesul acestor spectncole a tndem-
nat Teatrul Municlpal din Praga s,i ofere
si el citeva spectacole de acest fel. Trebuie
subliniat câ, la accste matineuri, teatrele
prezintă piese din repertoriul curent, preţul
biletelor de intrare fllnd insă rnai redui.
rJorvegia
+ Tot mai des isi fac loc in presa nor-
vegiană o seamâ de aprecieri pozltive pri-
vind sitn.iţi.i actualâ a teatrului norvegian.
In diverse articole, oamenli de teatru nor-
vegieni isi exprimă, cu nvuilta satisfacţie,
convrngerea că teatrul nurvegian paşeste,
după arti de stagnare, pe drumul unei dez-
voltărl multilaterale. Dupa cum retevă
aceste zLare, cauzele actualului reviriment
al miscâril teatrale trebuie căutate in va-
loarea repertoriului, in calitatea interpre-
tarii, ca sl in pctivitatea fecundâ a uiiui
grt«p de tineri regizori sl actori, preocupaţi
de aflarea unor noi drumuni in artâ.
Intr-adevăr, cercetarea repertorlului tea-
tral din ultimele) lurii peTmite desprinderea
unor concluzii nu lipsite de interes iri ceca
ce priveste preocuparea teatrelor de a pre-
zenta indeosebi lucrări din dramaturgia nor-
vegiană şi din cea scandinavă iri gener».
Pe planul dramaturgiei clasice naţionale,
preferinţele teatrelor converg mai ales spre
Ibsen si Bjoernson. Primul, mai cu seamâ,
cunoaşte o prezenţă continui pe afisul tea-
tral. Faptul pare, de altfel, destul de fi-
resc, in amul comeroorarii lui Ibsen. Strigoii,
Un dusrnan al poporului, Impărat si Gali-
lean, John Gabriel Borkman, Nora, Micul
Eyolf şi, desigur, Peer Gunt au constituit
spectacole de succes pe scenele multor tea-
tre norvegiene. Spectacoliil Strigoii, montat
de Nye Teatret (Teatrul Nou), a dobindit
si o consacrare internaţionalâ, datoritâ iur-
neului intreprins în Suedia, Finlanda si
Franţa.
Dintre toate spectacolele ibseniene, Peer
107
Gynt pare a fi fost cel mai preţuit de pu-
blicul norvegian. R'eprezentatA La Teatrul
Naţional <iin O»lo, pe tundalul muziui lui
Grieg, piesa a ţinut afiful timp indelungat.
In ce priveste pe Bjoernstjerne Bjoemson,
Teatrul Naţional din Oilo a montat trage-
dia Paul Lange si 7'ora Parsberg «1 comedia
Clnd inlloreste viafa tinărâ, ambele relie-
find cu pregroanţă, forţa dromatlcA a operei
aceahii scniitor.
Desigur, îri afara dramaturgiei claiice na-
ţionale, un loc Important în repertoriul t«a-
tnal norvegian revlne sl celei clailce uni-
versale. Dar si in acest domeniu, spectatorul
norveglan isi are preferintele saJe blne mar-
cate, si anume Shakcspeure şl Sohiller.
Nu de mult, Teatrul Na|lonal dln Oilo
A reullzat un interesant ipectacol — desl
incârcat cu accentc melodramatice — cu
Macbeth. Visul unei nopfi de vard şl Noap-
tea regilor uu fost rcprezentate in aer llber,
in cadrul unel itugiuni estlvule, de cAtre un
mlc tentru din Oilo.
Don Carlos sl Mireasa din Messina de
Schiller şl-uu nflat o întrupare scenică mo-
nunicntuln pe sccna Folkcteatret-ulul (Tea-
trul Puporulul). Ambcle •pectucolc pourtA
girul inioT rcglxori hotAriţl sa rupA cu ve-
.hllc lradl|ll de prezenture u accstor lucrâri
pc scena norveglanA.
In repertorlul tcatrelor norvegiene figu-
reazA sJ plesele Atilul de noapte de Muxlin
Gorkl (Teutrul Poporulul) fl Trei surori
de Cehov, a cAror prezentaire a fost intim-
pinutA cu un importunt eveniment in vlata
teutrulA norvcglar.A.
Dintre drum>aturgil modernl, intilnim pe
aflsul norveglun nume ca Shaw, O'Neill,
Mlller, Odets, AnouJlh sl auţll. Plesele lor,
nlAturi dc ultclc cu Clochemerle (adu/pture
de r.nil Ui-in- Guuguln dupA romnnul cu
ncclusl nunic ul lul Gubrlel Chevalier) sau
l'e pămlnt ca şi pe cer jl lugarul de Frltz
Hochwnlder, un drnmuturg uustrlac, cunosc
0 lurgA populnritate.
Nu sint llpsite de Interes nici spectucolele
experlinentulc oferite de Teutrul Nou cu
Asteptlndu-l pe Godot de Samuel Becket ?l
Turnul lui Rabel, dc tinnrul drumuturg sue-
dez l.nr« HeJgesson, care au constituit obicc-
tul unor vil discuţll.
In Turnul lui Babel, Helgesson supune
unci unnlize, fncută la modul expresionist,
atitudinea n patru femei în faţa dragostei.
La concursuJ organizat de Uniunea Tea-
trelor Nordice pentru cele mai bune piese
scandinave, Norvegia a prezentat 121 de
lucrări. Premiul I norvegian a fost atribuit
lui Tormod Skagestad, pentru lucrarea Se-
curea rămine sub copac, o puternică dramă
familialA din mediul ţărănesc. De asemenea,
a fost mentionată la concurs şi piesa Stă
pinul şi servitorii lui de Axel Kielland, care
dezbate problemele actuale ale bisericii şi
preoţimii.
108
Belgia
<f)> Deşi marea majoritate a teatrelor bel-
giene şi-au deschis de mult stagiunea de
toamnă, în presa de «pecjalitate işi mai fac
loc ecouri întirziate asupra unor speciacoJe
prezentate în curaul veriJ. Dirrtre acestea,
nu pare lipsită de interes cronica apărută
in revista „Evantall" asupra celor douâ
spectacole prezentate de Theâtre de Poche
in slaglunea ertivalA.
DacA primul dintre aceste ipectacolej un
vodevll aparţinind lui F. A. Duvert, rein-
vie in faţa ipectatorului atmoifera anului
1835, prezentind citeva tipuri caricaturale
antrenate într-o banalA intrign conjugalA.
cel de al dollea ipectacol oferA prile|ul unel
plAcutr reîntilnirl cu opera lul Henry Mon-
nler, pArlntde blnecunoscutuluJ Jo*eph Prud-
homme. Sora dt caritate de Henry Monnier
oferi o varlatA galerle de trpuri, zugrăvlte
de autor cu un puternic *imţ al umorulul.
O sorA de caritatc volubilA si uuensibilA,
o portAreaiA vorbAreatA, un medlc al cârul
vocubular se remarcA printr-o abundentA dc
clisce — latA peTionajele care populeazâ
aceuitA plesA de un umor luculent.
Interpretarea, avînd in frunte pe Andrea
Lambert, Roland Ravez şi alţli, a imprimat
«pectacolulul un rltm voit inegul, corespun-
zAtor insA acţiunii icenice.
R. P. F. lusoslavia
<f)> Oricit de deosebite ar fi dln ipunct de
vedere al problematicU, concepţiei reglzo-
rale sau modalitaţllor de Jnterpretare, spec-
tucolele teatrelor iugoslave poairtA amprenta
preocupArii pentru desAvirsirea măestriei ac-
torloeţti, pentru adincirea rolului ce-i revine
in realizarea spectacolulul.
Este flresc, de aceea, ca la rindul lor,
drainiaturgil iugoslavJ IA fie cAlâuziti de
aceeusl concepţie asupra menkil si imnor-
tanţel actorului ; foarte multe dln lucTârile
lor deschid largi porţi spre afirmarea vlr-
tuţilor lnterpretative. Edificatoare in aceit
sens sînt apectacolele Domnii Glembaevi si
In agonie de Miroslav Krelji, jucate în sta-
giunea trecută pe scena Teatrului Popular
din Belgrad. Ambele piese conţin scene. şi
chiar acte intregi, a câiror durată depăşeste
40 de minute, şi in care acţioneazâ doai
două personaje ! Mai mult decit atît. putin
tentat să dea iinportanţă aspectului exterior
al acţiunii, Mirosdav Krelji reduce la mi-
nimum, chiar şi în aceste acte de două per-
sonaje, ansamblul acţiunilor fizice. In felu!
acesta, personajele sale vorbesc neintrerupt
timp de 40 de minute. Dar în cadrul acestor
discutii în doi, sint dezvăluite cu fiecare
cuvînt, cu fiecare replică rostită, noi aspecte
ale problemeloT urmărite de dramaturg. Anu-
lînd actiunea fizică, dramaturgul intensifică
acţiunea „psihologica", captivind spectatorul
prin pregnanţa trairilor, prin ascutimea cu
care operează asupra ccmştiinţei oamenilor.
Este cort că un asemenea spectacol, oricit
•de bine lucrat ar Li textul dramatic, soii-
cit.i o inaltă maiestrie şi tehnică actori-
cească. Pe scena Teatrului Popular din Bel-
grad, interpreţii celor două spectacole (Sava
Severova, Liubisa Iovanovid, Ra.şa Plao-
vici) au gisit şi stilul, si resurseJe necesarc
valorificării textului dramatic.
+ Repertoriul teatrelor iugoslave s-a îm-
bogătit in cursul acestuty an cu citeva noi
si valoroase lucrări atit ale dramaturgiei
autohtone, cit si ale celei străine.
Teatrul Naţional din Belgrad a prezentat
astfel Mincinos ji supramincinos sl Mai-
mufa magică. alc scriitorulul Sterij.i. Pe
scena aoelulaşi tcatru, a fost reprezentali
piesa Mostenitorul de Dobrita Casicl.
Dln dramahirgia straini, Teatrul National
din Belgrad a reţinut Adorabila lulia, o
dramatizare dupi o nuveli de Somerset
Maugham, Ultima ori de Mihail Sebaatlan,
Mtse separate de Terence Rattgan si llu-
sarii de P. A. Breal, evocinvd anii cam-
paniei lui Napoleon in Iulia.
Grccia
+ Formaţia Teatrului Papular Elen a
prezentat la Teatrul Municipal din Pireu,
piesa biografică Tragedia lordului Buron de
Manolis Skuludls. Regia «pectacolului a fost
asigurati de Takis Muzendis.
Dramaturgul prezintă' aspecte semnifica-
tive din viaţa marelui poet, considerate de-
terminan'.e pentru intreaga lui evolutie poe-
ticăa Nefericita poveste de dragostr, care a
spulbcrat multe din iluziile poetului inci
in anii adolescenţei, viaţa grea pe care 1-au
crc.it o soţia şi sora sa Augusta, ca şi stri
dania autorului lui Childe Harold de a-si
răscumpira multe din păcatele sale la Mi -
solonghi, unde si-a jertfit viaţa pentru re-
naşterea unui popor, sint evocate cu mă-
iestrie de Skuludis, care a reusit si rreeze
,,o operi de mare valoare artistici, de care
te simţi legat" (din cronica lui M. Gara-
gatsis. anaruta in zaarul ..Vradini")
+ Actualitatea politică oferă, in ultima
vreme. un larg cimp inspiraţiei dramaturgi-
lor, din ce in ce mai predi«pusi să dez-
bat.i, in hicrările lor, probleme ce tră-
mîntă opinia publicâ greacă.
EdifLcatoare în acesr. sens poate fi soco
tită piesa Iui Cristi Yannakopulos Afari ji
mici. Piesa este inspirată de anumite evc-
nimente petrecute in ultima vreme pe plan
internaţional şi care au trezit în cercurile
largi ale poporului grec un val de justifi-
cată nemulţumire. Eroul piesei lui Cris»i
Yannakopulos este un mic burghez grei\
care trăieşte cu convingerea câ poporul grec
se bucuri de o mare simpatie şi conside-
raţie printre celelalte naţiuni. Datorită mus-
căturii unei muste tze-tze, eroul piesei a-
doarme a doua zi după îzbucniirea rizbo-
lului mondisil şi se trezeste dupi 12 ani,
cind constati c i multe din părerile sale
au foat infirmate.
Desl Cristi Yannakopulos nu aduce nlci
un fel de preciziuni, nu ne este greu s.t
ghicim c i satira dramaturgului grec vizeazi
in prlmul rind Marea Brltanie sl polltica
acesteia faţă de Grecla.
/)anvmarca
+ Teatrul dln Odensee a prezentat in
premieri comedia O noapte de vară de
Soya, in regia rui Erik Hofman.
Acţlunea plesel se desfisoari intr-un ori-
şel, al ciruii locudtori. profitind de frumu-
setea unei noptl oalde de vară, ies si se
pllmbe pe stradi. Autorul se mirglneştr
doar s i prezlnte diverse tlpurl umane, si
surprlndi si si redea crimpeie dln discuţiilc
lor, de multe orl banale si, totusl, sufl-
ciente pentru a dezvilul bucurille si ne-
cazurlle lor.
Desi statlci, lipsită de acţhine drama-
tlci, piesa O noapte de vară, pe care in-
susi autorul el o defineste „piesi cfo at-
mosferi", oferi o lmaglne fklela a socie-
tiţil conitemporane dlrnrr-o ţarâ capltalisti.
De altfel, şl presa danezi, cxpriimindu-sl
anumite rezerve in ceea cc prtveste) oaliti-
ţil« dramatlce ale lucrării, este unanlmă
in a recunoaşte c i Soya a izbutit sa creeze
,,un Interesant si convingitor tablou al
epocii noastre". („Berlingske Tidende")
S.U.A.
+ Aspiraţiile de pace ale poporului a-
merican isi gâsenc de muhe ori reflectarea
în operele scriitorilor si dramaturgllor ame-
ricani care, înfruntind oprellstile oficiale,
dau glas protestului lor împotriva manevre-
lor cercurilor interesate în izbucrrirea unui
nou conflict mondial.
Una dintre aceste lucrări, piesa O pălăne
muiată de ploaie, aparţinind lui Michael
V. Gazzo, a putut vedea ljjmina rampei li
Lyceum Theatre din New York. Folosind
o metodă proprie multor scriitori occiden-
tali de a trata problemele luptei pentnu pace
(metodă impusă de condiţiile in care lu-
crează aceşti creatori şi care e-ite menită să
asigure respectivelor kicrări, in pofida ochiu
lui atent al autoritâţilor, drumul spre ma-
rele publicj, Michael V. Gazzo işi plaseaza
acţiunea în anii ultimului rizboi mondial.
Piesa lui Gazzo este triata poveste a uYiui
american de rind, grav rânit pe front si
internat intr-un spital, unde, din cauza
109
excesului de calmante, devine morfinoman.
Vindecat de răni şi redat vieţli, eroul lui.
Gazzo va rămîne însă sclavul acestei boli,
de care nici soţia lui, nici copilul care ur-
mează să se nască, nu-1 vor putea lecui.
Descriind soarta uneia din miile de vic-
time ale războiului, Michael V. Gazzo tri-
mite un cilduros mesa) de prietenie si
bună inţelegere între oameni, chemînd po-
porul american la o riposti hotărită împo-
triva acelora care vor să-i răpeascâ viitorul.
Sensurile piesel au trezit un puternlc
ecou in rîndurile spectatorilo: americani, dar
si o violentâ explozie de ură din partea pre-
sel reacţionare, care a incercat, prin cele
mal nistrusnlce califLcatlve si caracterizâri,
să discrediteze si piesu, şi pe autorul ei.
^ Noua oomedie muzlcală a lul John
Latouchc sl Sam Ix>ocke Vampa, prezentata,
pe scena luJ Winler Gardcn, trcbula să
ofere spectatorulul o amuzanta plimbare
prln istorla clnematograflcl amerlcanc, de
ia inceputurilc el modestc de la Ncw York,
pini la etapa dc dczvoltare pe care o cu-
tioastc astâ/.l la Hollywood.
Judccindj dupi eronlclle apArute în presa
ncw-Ţorkcza, putcm 'ragc însă concluzla că
cel dol autorl, tentaţl mal mult de latura
sentiincntalA a sublectulul alcs, au neiţlijat
nartea IstoricA, îndepArtîndu-se astfcl de la
obiectlvele lor Iniţiale. latA, de pildâ, ce
scrle cronloarul dramatlc ul zlarulul New-
Yoirk Tirnes, Atklnson : ideea de a pre-
zenta pc vanvpa dc modă veciie ca un ele-
nient buirlcsc s-a pierdut în lablrl.ntul con-
fuz al uiiuil llbrel compllcat".
Pakistan
+ () formaţle drum>ticA dc amatorl a
prezentat recent la Karaci tragedia lui So-
focle, Antlgona. Spectacolul, jucat !n limba
engleză, s-a bucural dc o cilduroasA pri-
mire, ceca cc a dctcrminat formaţla să
ofere citeva sipectacole si în orasul La-
!»orc.
In comentarile lor, ziarele pakistaneze
rcleva inalta ţinuta artistlci a spectacolu-
lui ţii plcdeazâ pentru coivstituirea unui
Teatru Naţlonal, ,,cu atit mai mult —
subliniaza ele »- cu cit prin intreaga sa
activitate, formaţia de amatori a demons-
trat că in ţară există multe talente". •
Canada
+ Festivalul dramatic din Canada a pri-
lejuij anul acesta trecerea in revista a nu-
meroase ansambluri, ce se situeazu la gra-
niţa dintre amatorism şi profesioniam. Spec-
tacoleld — cu 80 de piese, dintre care 15
in limba franceză (o prte importantă .1
populaţiei ţirii este de onigine franceză)
— au pus in evidenţi, pe lîngi inzestrarea
actoricească şi regizorală a multora dintre
l>.irti< ipanţi, si unele caracteristici, ţinind
de com.ponenţa naţionali a trupelor. Astfel,
rolateazi publicista Pamela Stirling, care
a faouî pairte din juriul Festivalului : ,,Ca-
nadienii francezi au o imeiisă vitalitatc, se
miscA foarte degajat pe sceni, sint adesea
inzestra]! cu fantezie foarte bogati si v i -
desc o tendinţâ pronun|ată spre avangar-
dism" (,,Tbe Stage", nr. 3923). Pe cind re-
portoriul canad<ieniior francezi se limiteazi
la MoLiere si la scriitori franco-canadieni,
aicelia al canadienilor englezi este mult mai
vairiut, preferLnţelie îndreptîndu-se spre
Shaw, Wilde sl Priestley.
Deosebirea se menţine si in ce priveşte
decorurLle, cede franceze filnd mai ades sti-
liziate, ,pe cind acelea ale truipelor canadieni-
lor de limbA englezâ sint ,,mai solid con-
struite". Cit priveşte cost>umeJe, ele, pare-se,
mai lasi de dorit, excapţie făcind costu-
mele foarte frumoase şi inteligent concepute
ale echipei unei şcdli de călugărite catolicc
din New Brunswick. Amânunt pdtoresc : au-
toarea lor, o cALugăriţA, nu văzuse niciodată
o reprezentaţie tcatrală şi a lucrat câlâu-
zindu-se exc.lusiv dupi gravurd şij reprodu-
cerl dln cArţi.
In linii genenale, Festivalul a fost un
succes. AlAturi de Conservatorul de artA
dramatică de la Montrea'l si de formaţia
,,Le Theatrc du Nouveau Monde" din ace-
laşl oras, de companua „Canadian, Players",
care cutreerâ neobosită intreaga ţară, şi de
eforturile meritorii ale ansamblului teatra!
infiinţait de Oliver Gordon în Newfound-
land — Terna Nova, Festdvalul dramatic se
înscrie ca un jalon însemnat pe calea dez-
voltârii artei teatrale din Canada.
 flg l e ndar

Acum 145 deani (20 noiembrie 1811), s~a stlna cel mai mare poet ro-
manitic al epocii sale, Heinrich von Kieist.

£
Influenţat de concepţia etkă rousseau-lsta, urmarit chiar de ideea
schimbăxii conditiei sociale de viaţă spre a deveni un sirmplu munoitor agrl*
col, Kleist intreprinde lungi peregrinări in Gerimania — la Jema, Drcsda şl
Weimar, unde cunoaste pe olimpicul Goethe şi pe Wieland —, la Paris. unde
incearcâ să ţină cursuri de filozofie kantiană intr-o epocă de frămintâri revo-
lutionare, ,r|x-i la Berna si ki Miltnno. Spirit nellnlstlt, exţxrimind in perma-
ncnţâ ncvoia de singuLarizaire, H. v. IClclst este in acck-ţi tlirrvp poet, nuvelist
şi dramaturg. Nuvelcle sale sint adevâraW caipodapere in proză (Cersetorul
de la Locarno, Câsâtoria de la San Domingo, Logodna) ; opera sa dranvaiticâ cuprinde tcxnte
genurile dramaticitlui, de la comedie pină la tragedie.
PrJma lucrare in acest gen, Robert Guiscard, in care Wieland credea că poate regăsi
spiritul lui Eschil alături de acel ail lui Shakespeare, a fost urmată — după o adaptar» a
lui Amphytrion (Plaurt) — de o tnagedie sumrbrră : Familia Schriffenstein (1801). Poetul com-
pune apoi o mică comedie : L'lciorul sfărimat (Der zerbrAchene Krug), remarcabila prin tăria
caraoterelor şi prin intensitatea comicului. Tragedia Penthesilea mărturiseste — prin verva
poetică originala cu care e scrisâ — prezenţa, unui scriitor de prianul ordin, care se a-aropia
de maturitatea talentului său. tPlină de misticiam este drama Kătchen von Heilbronn, conii-
derată ca una din operele de frunte ale poetului.
Poet romarntic, purtind in suflet aspiiraţia perfecţiunii si nemulţumirea de reali'atea
lumii prezente, Kleisrt a scris in ultimii ani ai vieţil aale — intreruptă din pro.pria-i vointă
la numai 35 de and — două drame impotriva despotismului bonapartist (Prinţul de Hombury,
si Bdtălia lui Hermann), in care patriotismul sc imbină cu eroismiul roman'ic, itrăbătut de
acoantele sentimentului sojidarităţii umane in lupta pentru Hbertate.

Marietta Ionascu, de la .moartea căreia se implinesc zece ami. a fost

una din cele mai inzestrate aotriţe ramine in genul comic. Elevâ a lui
Şt. Vellescu de la Conservatorul din Bucuresti, ea a urmat in acelaşi timp
cursul de pian al profesoarei E. Saegiu şi a dovedit reale calităţi in co-
media muzicală si operetă.
A debutat la 16 ani (1884—1885) in piesa lui Gr. Ventura, Copila
din flori, fiind remaircatâ pentru calităţile ei de ingcnuă ; a jucat apoi cu
trupa lui Millo in Chiriţa in Iasi, a creat rolul Lui Kăthe din Vechiul
Heidelberg de Mayer-Forster şi a fost prezentă in repertoriul comediilor
locaiizate de P. Gusti (Manevrele de toamnă ş.a.). în anii de inflorire ai
operetei, Marietta Ionaşcu a făcut parte din compania de la „BLanduzia" (1903) şi apoi dim
strălucita formaţie a lui N. Grigoriu (1914—1922), alâturi de Maximilian, Leonard, M.
Ciucurescu.
Actriţă de mare temperament, ea a jucat rolul Melita 'm Sapho de GriUparzer, alături
de marea tragedianâ Agatha Birsescu şi V. Leonescu. Dar marele ei talent de artistă comică
s-a manifestat deplin in comediile lui Caragiale, in special in rolul Ziţei din Noaptea
furtunoasă, a cărei interpretare marele scriitor o considera drept o creaţie autenticâ, rar
egalată in teatrul rominesc.

///
 Eufrotina Popescu, nâacutâ Vlasto (20 noiesnbrie 1821), a fost un re-
marcabil talent dramatic si o cintârcaţa a cărei arrtă a depâşit graniţele ţării
in cea de a doua jumâtate a secolului trecut.
Apreciatâ de I. Vâcărescu sl I. Cimpineanu pentru precocitatea vocaţiei
sale arîiitice, Eufrosina Popetcu a intrat la virtta de 14 ani in acoaia
„Filarmonlci" ti, elevă a lui C. ArUtia şi I. Wachmann, a făcut parte d'n
primii ei absolvenţi, alâruri de Andxonescu, C. Caragiale ţ_a. In 1835 a juc.it
in vodevilul lui Wachmann Triumful amorului, corvsiderat dnopt prima repre-
/.ciii.iţiv liricâ rominâ, iar Sn anul urmâtor in Semiranxis de Rossini.
Sub numele Marcolimi, EuLrotina Popescu a obţinut succeae răsună'oare
pe iceita teatrelor de qperă din Italia (Milano, Roma), fiind elogiată in cercurile muzlcalr
de pe*te holare şi apreciati mai aipoi de celebrul tragedian Erneato Roaai. In timpul direc-
tora'ului lui C. A. Rotettl ( 1 8 5 9 - 6 0 ) , ea te Sntoarce in ţară. Din 1877, este membri in
Socletatea Dramatici ţi societarâ a Teatrului Naţlonal dln Bucuretti. Temperament dramatic
de mari resurse, ale cărei creaţil se impletcsc cu tforţirile actorilor nottri Tcalisti in iupta
pentru afirmarea teatrulul rominesc, Eufroalaa Popeacu a facut parte din trupele hii Millo
ţi M. Piucaly, fiind o iprieteni devotati a marUor aotori.
Strabâtind gama unui repertorlu variat — adaptat neceiltiţilor teatrulul romineac U
inreputurJle tale il lurXel împotrlva InHuenţelor diunitoare ale teatrulul iupe*fWal de dl-
veTtiimcnt — Eufrotina Popeacu a iluatrat tcena naţlonali prln )ocul tiu aproope patru
dectnll.
R E D A C Ţ I A Ş I ADMINISTRATIA:
S t r. N. F 1 1 i p • ■ c u nr. 32. «L II — B u c u r • a 11
T«L 2 68 94

Abonam*nt«l* ■• iac prin iactoril postali

*i oiiciil* poşlole din î n t r • a g a t a r d
PRETUL UNUI ABONAMENT :
15 lei p« trei luni. 30 lei pe taae luni. 80 l«i pe un an

Intreprinderea Poligraflcâ nr. z

•trada Brezoianu. 23—25 Bucureatl — c. 27t£