Sunteți pe pagina 1din 100

februarie 1964 (anul IX)

»
ï n o c c s t numâc ;

N 0 AP TE
CEA MAI LU
Piesâ in d o u a pâ
www.cimec.ro
Nr. 2 (anul IX) februarie 1964
REVISTÀ LUNARÀ EDITATÀ
DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULîURÀ SI ARTA
ŞI DEUNIUNEASCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R
Ana Maria Narti
TEATRUL CU PUNŢILE RECONSTRUITE
NOAPTEA CEA MAI LUNGĂ
piesă în doua parti
de Horia Lovinescu
„PRIETENII" de Lucia Demetrius la masa rotunda
Traian Selmaru
CE VA DESPRE MĂIESTRIE, TEHNICÂ ŞI STIL
Pe margined spectacolului „Noaptea e r n sfctnic bun" de
Al. Mirodan la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"
B. Elvin
PUTEREA DE ATRACŢIE A TEATRULUI DE IDEI
„Act Venetian" de Caniil Petrescu pe scena Teatrului „C. I.
Nottara"
OYIDIU ROCOŞ ÎN HAGI TUDOSE
ROYAL SHAKESPEARE COMPANY LA BUCUREŞTI . . .
Mira Iosii
SURPRIZELE SCENEI 70
Alccu Popovici
REVISTA DE IERI, DE AZI, DE MÎINE 77
CU NICUSOR CONSTANTINESCU DESPRE EL SI DESPRE
ALTII 80
ANTRACTE 86

PE SCENA LUM1I
Mircea Alcxandrescu
ÎNSEMNĂRI ITALIENS 01

COPERTA I : Irina Răchifeanu-Şirianu in rolul titular şi Dîna


Cocea in Elisabeta din „Maria Stuart" de Fr. Schil­
ler (Teatrul National „I. L. Caragiale")
COPERTA IV : Gr. Vasiiiu-Bir'.ic in „Avarul" de Molière (Teatrul
National „I. L. Caragia'e")
Desene: SILVAN, I LEAN A BRATU Foto: HEDY LOFFLER, CLARA SPITZER,
| | VAL MUNTEANU 5. MENDREA şi N. Î.YAICO

REDACŢIA SI ADMINISTRATE
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 - Bucureştl-T«l. 14.35.58
Abonamentele se fzc prln factorli poştsll şl oflcille postale tfln Intreaga ţară
PREŢUL UNUI ABONAKENT
15 lel pe trel lunl, 30 k l pe şase lunl, fcO Ici pe un En
www.cimec.ro
Teatrul
'
eu
punţile
reconstruite
„Cine va restabili, într-o zi, punţile
tôiate aie teatrului romlnesc şi-l va rea-
duce, din izolarea lui de astăzi, in or-
ganismul vin al culturii noastre ?"
MIHAIL SEBASTIAN
( „ R a m p a " — 8 septembrie 1935)

Originalitatea teatrului romînesc se defineste, în secolul XX, prin distanţa


parcursă de la temele, tonul şi atmosfera dramaturgiei din prima jumătate de veac,
la orizontul descoperit după cel de-al doilea război. Saltul se situează, în mod
firesc, în jurul unei date precise, pentru că răspunde schimbărilor definitorii care
s-au produs în istoria societăţii romîneşti, în urma a tului revolutionar de la
23 August 1944.
„... sîntem aici, în răspărul Balcanilor, pe la periferia Bizanţului, unde tot
ceea ce se întimplă este obiect de glumă... Conştiinţele de aici ? Să nu mai vorbim
d e ele... Sînt goale şi noduroase ca trunchiurile de sălcii de baltă. Totul e aici
mascaradă şi impostură*. Aceste doua replici, pe care Camil Petrescu le pune în
gura unor personaje din Jocul ielelor, pot să slujească drept motto multor piese
romîneşti scrise înainte de ultimul război. Nu este vorba de valoaroa indiscutabilă a
acestor piese, ci de sfera lor tematică, precis şi obiectiv determinate de conditiile
istorice. Eroii acestei dramaturgii trăiesc într-o lume mică. închisă, nu numai lipsită
de libertate, dar meschinizată de învîrten şi ticăloşii, roasă de o necinste adînea,
înăbuşită de celé mai absurde prejudecăU, populate de falsuri, imposturi, trişări —
o lume prin excelenţă filistină, care reduce chiaii celé mai tragice fapte la dimen-
siuni de farsă.
Atmosfera irespirabilă a acestui univers inchis sufocă pe eroii cinstiţi şi
înzestraţi, care încarnează atitudinea dramaturgilor. Conflictele se păstrează eel mai
adesea in graniţele unei révolte disperate, dar de celé mai multe ori neputincioase.
Sebastian caută consolări trecătoare in v i s ; G. M. Zamfirescu reia tema nă/uintelor
zadarnice la nivelul cel mai de jos şi cel mai oprimat al lumii burgheze, m.ihalaua,
sau încearcă zadarnic să găsească, prin Sam, implinirea in idealizarea individualis-
mului intelectual. Camil Petrescu aspira spre eliberare prin tfansul ideilor pure — „joc

www.cimec.ro
al ielelor" —, dar recunoaşte in acelaşi timp imposibilitatea tragica a unei asemenea
evadări în abstract. Pe linia unei tematici comune se înscriu şi unele piese scrise
de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Tudor Muşatescu, Al. Kiriţescu, Mircea Ştefă-
nescu — fireşte, eu variaţii de ton şi de stil impuse de genurile şi de modalitătile-
preferate de autori.
In raport eu această dramaturgie, expresia lui Mihail Sebastian — „teatrul eu
punţile tăiate" — poate fi foiosită într-o acceptie mai amplă decît cea pe care i-a dat-c»
cronicarul. Constatînd restrîngerea pînă la sufocare a cercului de activitate a tea-
trului, ieşirea lui din viaţa intelectuală care îi era contemporană, atrofierea acestuî
capitol din viaţa artistică, scriitorul constata un fenomen complex, eu multe semni-
ficatii. Una dintre cauzele principale ale divortului dintre teatru şi cultură era»
subordonarea faţă de gusturile publicului burghez. De aici, dezinteresul fată de-
problemele acute şi esenţiale de gîndire care vitalizau proza, poezia, critica vremii.
De aici, dispretul fată de dramaturgia originală in ce avea ea mai temerar, mar
înnoitor : teatrul lui Camil Petrescu nu s-a jucat, Sam al lui Zamfirescu a fost inter-
zis, ceea ce 1-a déterminât pe autor să nu mai scrie pentru scenă. Asta explicS
şi sfera sociaîă restrînsă în care se inchid i n v e s t i g a t e dramaturgilor. Mediile-
explorate pe scenă sînt mereu aceleaşi păluri ale societăţii burgheze — mica bur-
phezie, intelectualitatea, burghezia, unele cercuri de moşieri ; muncitorii sînt pe-
scenă aparitii mai putin decît episodice, piesele inspirate din viata satului constituie
rare excéptii. Consecinţa principale a acestei situaţii de întepenită izolare a teatrulu?
este ruperea punţilor de leqătură nu numai eu cultura timpului, ci indepartarea*
de viaţa mare a poporului. De aici, tendinţa scriitorilor care îndrăzneau să se con­
sacre scenei, de a protesta cît mai vehement împotriva atmosferei şi mentalitâtii*
filistine rare îi încarcerau, creînd imaginea dezolantă a unui univers închis, potrivnică
aspiratiilor intelectualului cinstit şi inzestrat, de a trăi o viaţă cuprinzătoare, a c ­
tiva, rodnică.

I^ramaturgia romînească nouă, socialiste, debutează printr-o sfărîmare a zăga-


zurilor care ţineau prizonieri pe eroii dramatici. Sub actiunea conceptiei noi, mate-
rialist-dialectiee, despre lume, dramaturgii găseau drum spre cea mai importante dirr
realitătile eontemporane — lupta politică —, realitate care conditionează şi déter­
mina devenirea tuturor zonelor de viată umană în vremea noastră. Dramaturgic
găseşte astfel leqatura eu marile comandamente sociale şi istorice aie timpului, ea
devine o artă participativă, partinică. Conflietul dramatic iese din ramele înguste
ale antagonismului individ (de obicei, un personal intelectual) — societatea burgheză>
şi se axează pe coordonatele contradictiilor hotărîtoare de <~lasa, ale marilor coliziunf
révolu tionare. In dezvoltarea conflictului apare perspectiva istorică — atît asupra
trecutului şi a prezentului, cît şi ca previziune ştiintifică a vîitorului, aflat în plină
const ro ctie.
Este firesc ca, astfel orientati, dramaturgii să exploreze medii, conflicte, s i -
tuatii dramatire eu totul noi, în strădania de a descrie cît mai amplu noile realităţî
ivite în viata societătii romîneşti în urma schimbărilor revolutionare. Se elaborează
acum în primul rînd o dramaturgie eroica A ce a^e şensuri militante deschise sï
-directe. Personajele sînt împartite net prin modul lor de gîndire. Ele sînt caracte-
rizate anasat, eu linii groase, în alb şi negru, conflictele transcriu direct aspecte
aie luptei de clasă. Cumpàna Luciei Demetrius, Minerii şi Cetatea de foc de-
Mihail Davidoglu, Anii veari de N. Moraru şi A. Haranga, Ultimul mesaj de Lau-
renţiu Fulga neagă universul închis al dramaturgiei dinainte de război, chiar prin
faptul că se situează eu totul înafara lui, în m^diile active, care au construit
istoria noua a sodetatii noastre, fie luptînd în ilegalitate, fie pe front, fie mai
tîrziu. în timpul eonstituirii noilor realităţi sociale. Ele aduc pe scenă primii eror
puternici, exponent! ai clasei muncitoaire, angajaţi conştient şi organizat în lupta
politico si eare actioneaza eficient în numele convingeriloT lor — comuniiştii.
Filonul eroie, booat reprezentat în prima etapă a noii noastre dramaturgii,
devine o permanents în teatrul ultimiloT douăzeci de ani. Acestei terne îi este-
închinată una din piesele lui Mihai Beniuc — întoarcerea —, care, trecînd în?
Tevistă istoria socieitătii noastre din vremea luptelor ilegale pînă astăzi, analizează
inulte asperte esontiale aie noii vieti sociale romîneşti.
Uror momente importante din lupta eroică a partidului îi este consacrât»
trilogia istorică a lui Al. Voitin, Oameni care tac, Oamenii înving, Ancheta, ca şî
piesele de început aie tînărului dramaturg Horia Stancu.

2
www.cimec.ro
Dar, desigur, am greşi dacă am limita sfera dramaturglei de Inspirât! e aroică
la piesele care ilustrează aspecte [mediate ale istoriei luptelor politice din tara
noastră. Pentru că, privită sub raportul semnificaţiilor ei general-umane, tema luptei
politice se confundă eu tema creatiei — temă centrală a artei realist-socialiste,
care consemnează momentul descătuşării fortelor umane creatoare din conditiile
de opresiune ale „înstrăinării" omului de natura sa umană, sub presiunea unor
relatii sociale antiumane, de exploatare. Dacă dramaturgia romînească din prima
jumătate a secolului sintetiza istoria neputimtelor şi a înfrîmgerilor eroilor izolati,
care încercau să se realizeze într-o lume umană, dramaturgia noastră contemporană
se configurează, în ansamblul ei, ca o istorie a descoperirii şi valorifieării imarilor
resurse umane la nivelul tuturor mediilor sociale, în cantexitul construirii unor
relaţii sociale favorabile dezvoltării multilatérale şi armonioase a omului.
Dramaturgia romînească r o u ă ilustreaza acest dublu act de eliberare materială
şi morală : eliberarea obieotivă, social-politică, rezultat al distrugerii relatiilox şi
norme'or sociale spécifiée orînduirii bazate pe clase antagonice, şi eliberarea su-
biectivă, intima, a omului, ca o consecintă a asimilării conceptiei ştiinţifice despre
lume şi a adoptării unui mod de trai conseevent eu această eonceptie.

Exista o dramaturgie noua, care preia direct tema universului închis, anali-
zînd-o din peirspectiva eliberării şi valorifieării fortelor umame creatoare în condi­
tiile societăţii socialiste. Citadela sîărîmată nu este numai sfîrşitui familiei burgheze,
ci prăbuşirea universului închis — călduţ pentru ced care mu au alte măzuinte,
insuportabil pentru cei care visează — p e care il comstituie traiul filistin. Cu un
viu simţ al istoriei, Horia Lovinescu cereeteaza procesul complex şi chinuitor prin
caire „omul în cutie" — pentru a folosi expresia cehoviană —, filistinul mai mult
sau mai puţin dotât, mai mult sau mai putin intelectual, este smuls dim carapacea
lui de răsturnările istoriee şi, dacă se cramponează de cioburile ei, este înlăturat
din viaţa socială.
Problema este abordată nu numai din punct de vedere istoric, ci şi sub
aspectul ei ideologic. Descriind degringolada lui Mated d e la ipostaza de „spirit
superior care şi-a găsit salvarea în lumea ideilor" la aceea de parazit, Lovinescu
condamna toate soluţiile false de eliberare din filistinism. Demonstraţia lui impeca-
bilă (decăderea lui Matei fiind cea mai valoroasă din componentele piesei) dovedeşte
că protestul estetului şi filozofului aventurii împotriva „mediocrităţii, platitudinii,
meschinăriei, a stupidităţii îmbrăcate în haine pompoase, a stupidităţii agresive"
este numai aparent. Cel care sustinea că „e mai bine să te chinuieşti o viată în-
treagă tînjind după o geamă de lumină pe care o întrevezi la orizomt, decît să
te bălăceşti in confortul pasivitătii" piere toemai fiindcă este smuls din acest
confort al pasivităţii, pe care îl deghizase în actiune creatoare, scriind cîte o
broşurieă pe an şi desfătîndu-se cu interminabile şi mocive speculaţii, la capătul
cărora se afla ideologia fascismului.
Aceleiaşi terne îi sînt consacrate celé mai reuşite piese de Lucia Demetrius
— Trei generaţii şi Arborele généalogie —, care descriu, cu subtilitate psihologică
şi o bună cumoaştere, tipuri şi medii sociale legate de sfărîmarea citadelei familiei
burgheze sau moşiereşti, irealizînd o cronică a vietii sociale romîneşU din anii
marilor evenimente revolutionare. Eugen Barbu preia, in recenta lui piesă Să nu-ţi
îaci prăvălie cu scarà, temele şi atmosfera literaturii lui Zamfirescu, din perspectiva
critică a noii ideologii. Cu multă vigoare se îmscrie în această série de preocupări
Passacaglia lui Titus Popovici, care demonstrează, printr-un conflict violent, interns
dramatic, imposibilitatea izolării intelertualului şi necesitatea angajării în lupta
politică. Piesa, construite pe o actiune bine condusă şi antrenînd caractère bogate,
se distinge prin vigoarea dezbaterii intelectuale, a polemicii purtate vehement —
în fapte şi în cuvimte —, atit cu sălbatica idéologie a fascismului, cît şi eu ten-
dinţele intelectualiste spre apolitism. Titus Popovici utilizează faptele istoriee ca
fond general pentru dezbaterea între moduri opuse de gîndire — cel comunist, cel
fascist şi ce! pretins obiectiv, de fapt evazionist, al intelectualului.
Aceste piese, şi altele asemănătoare, răspund zbuciumului şi căutărilor zadar-
nice ale eroului dramatic din anii care au premers războiului, arătînd care este,
în noua societate, calea pentru a ieşi definitiv dintre gratiile „universului închis".

3
www.cimec.ro
Uramaturgia satului este realmente o creatie a ultimilor douăzeci de ani ;
înainte nu existase o asemenea preocupare în literatura dramatică, exceptie făcînd
cîteva lîncercări care exploatau mai ales pitorescul şi aspectele primitive ale vieţii
tărăneşti. De la Năpasta lui Caragiale — compozitie de o forţă şi o simplitate
clasică —, teatrul nostru, prin excelentă citad.n, şi destinât publicului burghez,
ignorase tematica ţărănească. Dramaturgia noua vine să umple şi această lacună,
explorînd persévèrent satul contemporan dir perspectiva prefacerilor revoluţionare
spécifiée timpului.
In aceste conditii, dramaturgia consacrată tematicii tărăneşti are un drum
aparté, mai anevoios. Mai aies aici se resimt urmăriJe acelei înapoieri a literaturii
dramatice {fată de proză şi poezie) pe care o consemna Sebastian. Dacă proza romî-
nească socialiste a dat romane şi nuvele remarcabile inspirate din viata ţăranilor,
reuşitele ei se sprijină şi pe traditli impresionante. Cu o tradiţie sumară, trebuind
să-şi elaboreze in întregime mijloaoele de expresie artistică şi fiind în acelaşi timp
legată strîns d e exigentele unor acţiuni politice imediate, dramaturgia care se
elaborează acum face paşi însemnaţi în direcţia ireprezentării vii, veridice, a satului
pe scenă. S-au scris astfel, în aceşti douăzeci de ani, piese care urmăresc momen-
tele importante pentru construirez satului socialist.
Un efort colectiv este depus de scriitori pentru dezvoltarea acestei ramuri
în dramaturgie. Descrierea vieţii satului i-a preocupat şi pe Mihail Davidoglu,
Lucia Demetrius, Maria Banuş. Comedia lui Mihai Beniuc — în Valea Cucului —
aduce un aport deosebit in acest important domeniu al literaturii teatrale. Surprin-
zînd secvenţe din anomentul important al colectivizării, Beniuc creează un erou
autentic şi viguros, Toma Căbulea, prototip al ţăranului contemporan. înzestrat
eu o inteligenţă vie, reprezentant al vigurosului umor popular, Toma Căbulea
îşi pune toate calităţile in slujba convingeiiloj sale partinice. Pasiunea cu care
eroul actionează în numele idealuri'lor sale comunisite, spiritul lui d e initiative şi
siguranţa cu care el se împotriveşte celor care vor să submineze întovărăşirea
se întemeiază pe încrederea nezdruncinată in Tealizarea idealurilor sale, pe opti-
mismul lui funciar. Aceleiaşi preocupări pentru investigarea vieţii satului îi sint
consacrate şi piese mai récente de Sûtô Andraş, Paul Everac şi, mai de curînd,
scrierile de debut ale lui Gheorghe Vlad.
^Două étape decisive au atras îndeosebi atenţia dramaturgilor : aceea a colec-
tivizăiriX şi aceea a consolidării gospodăriilor colective. Despre reforma agrară,
moment ite luiltiiAe şi dramatice conflicte, nu s-a scris pentru teatru — o altă
deosebire între dramaturgia şi proza eu această tematică, care scoate în evidenţă
diferenţa de maturitate existentă intre aceste genuri, în iraport cu problematica
ţărănească. Ezitările mijlocaşului, eliberairea din spiriitul îngust şi de proprietar
individual, creşterea simţului de răspundere pentru munca şi bunul comun, dezvol­
tarea solidarităţii şi formairea acelei concepţii superioare care subordonează totul
exigenţelor colective sînt coordonate principale în universul moral al eroului
dramatic reprezentat în aceste piese. S-au creat premisele pentru un sait calit-tiv
care, probabil, nu va întîrzia prea mull, şi care va aduce şi literatura dramatică
la nivelul împlinirilor ideologic-airtistice aie prozei de inspiraţie ţărănească.

Dramaturgii din prima jumătate a secoiului căutau adeseori, în spaţiile neutre


aie imaginarului sau în istorie, mai multă libertate de acţiune şi gîndire, mai mult
loc pentru luptă, pentru pasiune şi pentru dezbaterea de idei decît oferea descrierea
unor realităţi pirin exeelenţă prozaice. Camil Petrescu creează astfel una dintre
capodoperele dramaturgiei noastre, Act Venetian ; G. M. Zamfirescu născoceşte o
lume imaginară pentru a desfăşura alegoria lui Sam, Sebastian închipuie, în Insula,
o aventura insolită. Desluşim în aceste strădanii dorinta de a ieşi din cotidianul
prea apăsător şi nevoia de a comunica, peste barierele traiului înapoiat, provincial,
al vieţii burgbeze din tara noastră, cu teatrul universal.
Dramaturgii contemporani nouă reiau această preocupare în alt spirit şi cu
alte perspective. Oaspetele din iaptul serii, O întîmplare, Hanul de la răscruce,
Celebrul 702 sînt piese care duc mai départe efortul de a comunica scenic eu unele
terne de valoare internationale. Dar Lovinescu şi Mirodan abordează aceste terne
nu pentru a găsi în spatii imaginare sau străine ceea ce mediul cotidian nu le oferă,
ci pentru a afirma, la nivelul marilor evenimente şi frămîntări ale omenirii, pozitia
noastră. Piesele lor posedă o însuşire oare le distinge net de încercările anterioare :
caracterul combativ, deschis polemic. Ele abordează celé mai acute problème ale

4
www.cimec.ro
lumii contemporane : demasca^ea fascjsmului, soiidaritatea în numele păcii, in
fa_ţa__ajnenintării atomice, demascaroa racilelor vieţii burgheze contemporane. Dacă
Celebrul 702 se păstrează la nivelul dezbaterii publicistic-satirice, prezentlndu-se
ca un reportaj fantezist din lurnea gangsterilor, pentru a opume psihologiei de
junglă chemarea lirică la solidaritate şi demnitate umană, Horia Lovinescu este
atras şi de polemica filozofică. El atacă existenţialismul, filozofia mistică, pragma-
tismul îngust al omului de afaceri mărunt, teoriile despre elitele celor puternici
şi privilegiile loir. Hanul de la răscruce concretizează ambitia — nu deplin realizată,
dar fundamentată pe o temeinică analiză — de a cuprinde o imagine a gîndirii
contemporane şi a afirma în acest context forta şi vitalitatea ideologiei comuniste.
Prin aceste piese se continua actiunea de reintegrare a dramaturgiei romîneşti
în problematica universală şi circuitul major de idei din vremea noastră. Ele consti-
tuie încă un început de drum, o punte aruncată spre viata şi cultura conteinporană.
i e măsură ce distanţa djntre teatrul şi cultura noastră se micşorează, drama-
turgia cîştigă în amploare tematica şi în varietate stilistică şi de gen. Consecinţele
acestui procès de regenerare sînt multiple. Se poate vorbi, de pildă, despre învio-
rarea unui gen traditional rămas la nivelul gîndirii romantice din secolul XIX, care
cîştigă în ultimul timp semnificatii şi forme de expresie noi, efectiv actuale — teatrul
istoric. în anii de după Eliberare, dramaturgia inspirată din istorie Irece hotărît
în sfera unui teatru lucid, analitic, temeinic aşezat pe bazele conceptiei ştiinţifico
despre istorie. Tirecerea este importantă, pentru că ea permite unor dramaturgi
eu experienta să se integreze în linia de pxeocupări a teatrului militant politic.
Camil Petrescu continua opera de analiză a faptului istoric, începută atît de rodnic
eu Danton, în Bălcescu, dramă pe nedrept neglijată de teatrele noastre, care dă viată
scenică unuia dintre cei mai de seamă eroi din istoria luptelor revoluţionare din tara
noastră. Victor Eftimiu scrie Haiducii. Momente cruciale din evoluţia societătii şi a
culturii romîneşti sînt descrise de Mircea Ştefănescu (Cuza Vodă, Căruţa cu paiate).
S-ar putea vorbi despre evolutia satirei în noua dramaturgie romînească,
despre sensurile unei piese ca Mielul turbat. Aici, fortele negative, care altădată
dominau „universul închis", făcîndu-1 de nesuportat pentru erodi cinstiţi şi în-
zestrati — coruptia, parazitismul, impostura, prostia —, capătă o nouă tratare,
devenind prétexte de farsă. Satira, care are în literatura noastră dramatică o tra-
diţie strălucitci, capătă astfel patos afirmativ. în piesa lui Aurel Baranga, eroii noi,
exponenţi ai spiritului de partid şi ai fortelor lui creatoare, se despart de ultima
forma a parazitismului burghez, birocratia, rîzînd în hohote, eu optimismul învingă-
torilor, confirmînd încă o data, concret, adevărul binecunoscutei afirmaţii a lui Marx.
Dar toate aceste consideratii asupra evolutiei unor genuri şi modalităti dra-
matice privesc mai putin cercetarea de fată, axată în principal pe direcţia dezvol-
tării tematice şi problematice a dramaturgiei şi situată în sfera relaţiilor dintre teatru
şi ansamblul culturii noastre. Ele pot fi reamintite pentru a întregi imaginea generală
a unui gen literar, în plină efervescenţă, dar mérita să fie mai mult aprofundate
în studii aparté.
In articolul pe care 1-am mai citât — fiindcă reprezintă un diagnostic foarte
precis al situatiei teatrului în ansamblul cullurii noastre de acum trei decenii —,
Sebastian constata cu tristete : „Dacă ar fi undeva, in viaţa noastră de teatru, un
om responsabil, care să-şi pună serios problema existentei unei literaturi dramatice,
cred că s-ar cutremura observînd că în ultimii ani nici un tînâr n-a venit spre
teatru. Debuturi interesante au fost aproape în toate manifestările literare. Tineri
romancieri, tineri eseişti, tineri poeti — confuzi încă, plini de dibuiri, îndoieli şi
erori, dar pasionati de scris şi dornici de experiente. E un puis care bate, e o
viată care se afirmă. Singur teatrul a rămas de o parte, izolat şi pustiu. Nici o
vocatie, nici un efort, nici un semn. Teatrul cu puntile tăiate."
Disperării lui Sebastian i se poate răspunde printr-o simplă enumerare. în
ultimii ani au intrat în teatru nu unui, doi dramaturgi, ci o întreagă pleiadă de
scriitori care, fie că s-au format scriind direct pentru scenă, fie că au venit către
sălile de spectacol după ce acumulaseră experienţă şi succese lucrînd în al te
ramuri aie literaturii. Şi scena acumulează în continuare forte noi, exercitînd o
atractie mare şi justifioată asupra scriitorilor de toate vîrstele şi toate formatiile.
Confetntările^şi dezbatcrile dramatice se desfăşoară acum mai aies pe plan etic.
Inceputul l-<a făcut în acest sens Mirodan, deschizînd, cu Ziariştii, discutia des­
pre intransigenţa etică fată de compromisurile cu mentalitatea mic-burgheză şi despre

5
www.cimec.ro
puritatea ideologică. Insurectiei i-a corespuns, pe plan moral, abnegaţia marilor acte
eroice şi a sacrificiilor. Mirodan demonstrează că, într-o perioadă de pace şi stabili-
tate, munca obişnuită de fiecare zi a comuniştilor presupune tot atît eroism şi auto-
. disciplina. De celé mai multe ori, conflictul nu mai a r e loc între grupuri de perso-
naje aşezate pe poziţii net opuse, ci între doua moduri de gîndire şi de comportare
— cel comunist şi cel moştenit de la vechea mentalitate burgheză. t a Secunda 58,
De n-ar fi iubirile de Dorel Dorian, în Costache şi viaţa interioară de Paul Evenac,
în Prietena mea Pix de V. Em. Galan, în Mi se pare romantic de Radu Cosaşu, în
Steaua polară de Sergiu Fărcăşan, conflictele se desfăşoară la grade de inlensitate
diferite şi eu o eficienta dramatică diferită, în raport eu talentul şi măiestria scriito-
rilor, dar, în pofida deosebirilor de tensiune dramatică şi de stil, nu este greu să
găsim aici multe puncte comune.
O galerie d e eroi pozitivi luptă pentru instaurarea normelor de viaţă comuniste
şi pentru valorifioarea acelor forţe şi posibilităţi umane pe care eroii recuperabili,
persona jele-pivot aie coinflictului, le irosesc sau le falsifiée în numele unor convin-
geri greşite sau numai antrenaţi pentru moment de atitudini comode. Este un ade-
vărat front al luptei pentru împlinirea umană, în care s e aliniază eroi memorabili,
de la Cerchez la Lupu Aman, de la Pavel Proca pînă la Gore din Şeiul sectorului
suilete. Pasiunea pentru actiune se traduce, de obicei, în vivacitatea replicii şi în
strălucirile umorului, sensibilitatea transpare în momente de meditaţie lirica, preo-
cuparea etică se exprima în lungi şi pasionate discuţii despre sensul existentei ; pe
toti aceşti eroi îi caracterizează receptivitatea şi interesul faţă de ceea ce se petreee
în jur şi adversitatea absolută, aproape orgariică, faţă de apatie, scepticism, egocen-
trism. Desigur, personajele sînt realizate eu mai mult sau mai putin talent, eu mai
multă sau mai putină experienţă ; interesantă însă, din punctul de vedere al cerce-
tării prezente, este comuniunea spirituală existentă între ele, unitatea de idealuri
şi concepţii, dincolo de care s e întrevede unitatea ideologică şi moTală a mai multor
generatii educate de partid.
Unele aspeete aie evoluţiei noii noastre societăţi ies în evidenţă din compa-
rarea pieselor mai récente eu primele piese realist-socialiste din dramaturgia noastră.
Intre tipurile de muncitori şi comunişti din piesele de început şi muncitorii aduşi în
scenă de dramaturgii tineri este distanţa parcursâ pînă la apariţia muncitorului-inte-
lectual şi reducerea deosebirilor dintre munca fizică şi cea intelectuală ; de la modul
de reprezentare a problemelor de productie in aceleaşi piese de început, la modul
în care aceste problème devin suportui dramatic al dezbaterilor etice în dramaturgia
din ultimele stagiuni se desenează o anumită evoluţie a relatiilor sociale în pro-
cesul muncii şi se discerne un nou stadiu d e cultură, o îmbogătire a vieţii intelec-
tuale şi spirituale a eroului dramatic.
Dar dacă ultimele piese se aliniază pe linia unei nobile preocupări, putînd
primi ca deviză binecunoscuta frază cehoviană : „La om totul trebuie să fie frumos",
ca aport de cunoaştere şi semnificaţii sociale ele cuprind, încă, prea puţin din
bogăţia actualităţii. Tema pe care şi-o propun cei mai mulţi dintre dramaturgi
astăzi — dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a tuturor forţelor creatoare umane,
ca principiu al eticii comuniste — cere o mai cuprinzătoare perspective asupra socie-
tăţii şi intervenţii mai dinamice, mai hotarîte, în analiza preocupărilor ei actuale.
Bogăţia ideilor pe care le vehiculează autorii poate susţine o mai mare bogăţie de
caractère şi conflicte. Abia schiţat aici, acest aspect al dramaturgiei din ultimele
stagiuni mérita o discutie mai amplă. Este sigur că el trebuie pus în legătură eu
intrarea într-o uouă etapă a creaţiei teatrale, etapă în care — toemai fiindcă au de
cercetat noile terne, noile tipuri şi noile relatii apărute în societatea noastră, dato-
rită consolidării ei, prin realizările materiale şi culturale acumulate în ultimul
timp — dramaturgii sînit chemati la un efoxt amplu de explorări şi deseoperiri
artistice.
„Cine va" irestabili, într-o zi, puntile lăiate ale teaitrului romînesc şi-1 va rea-
duce, din izolarea lui de astăzi, în organismul viu al culturii n o a s t r e ? " — se Intreba,
acum trei decenii, Mihail Sebastian. Realitatea ultimilor douăzeci de ani a răspuns
scriitorului : revolutia, ideologia marxist-leninistă, îndrumarea de către partid. Tea-
trul romînesc şi-a restabilit legătura eu înlreaga cultură romînească, descoperind
orizontuiri de gîmdire şi spaţii inorale p e care înainte nici mu le putuse visa. A
reintrat nu numai in cultura noastră, ci şi în viata noastră, ca un luptător neobosit
pentru eliberarea fortelor umane creatoare de toate erorile şi inertiile potrivnice lor.

www.cimec.ro
Ana Maria Narti
MOAPT£« _
CEA MAI LVN3A
piE5â în dPUB p a r t i
PE HDRIA LDVINEBCU
www.cimec.ro
Manole Crudu 58 ani
Vlad 30 ani
} - fiii lui
Toma 24 ani
Claudia Roxan 40 ani
ERS.ONAJELE Aglaia 40—45 ani
Cristina, fiica ei 17 ani
Domnica 85 ani
Doctorul r
Un tînăr reporter

Acţiunea se petrece în zilele noastre, din vară


pînă-n toamnâ.
(Titlul piesei este provizoriu.)

PARTEA I
Casa de la Snagov a sculptorului Crudu. Un hol mare. In fund, un perete aproape întreg, din sticlâ
mată, desparte atelierul de hol. In faţa holului, spre rampă, despărţită de hol prin uşi glisante, o fîşie ingustă
de grădină. Construcţia c fâcută din paliere, atelierul ocupînd planul cel mai înalt, iar g.ădina, cel mai
de jos. E noapte eu lună, asa incit grădina e luminată difuz, holul e în semiîntuneric, iar atelierul, in întu-
neric. După o clipă de imobilitate, o lumină îşi face apariţia în atelier şi rătăceşte pe peretele de sticlă.
Apoi, in atelier se face lumină puternică şi atunci, profilată pe peretele de sticlă, se desprinde conturul unet
umbre care se agită ciudat. Datorită luminii, umbra aceasta creşte, gigantică, sau se micşorează, pitică.
Totul nu trebuie să dureze decît atit cit e necesar pentru a se obţine efectul de straniu. Apoi luimina din
atelier se stinge şi prin uşă pătrunde in hol Manole Crudu. E un bărbat frumos încă, puternic şi masiv,
eu par des şi foarte încărunţit ; in noaptea asta pare atins de o nefirească sfiiciune, căci pipăie obiectele şi-şi
caută drumul de parcă ar fi orb. Ajuns în pragul care desparte holul de grădină, se opreşte. O voce care
te aude prin microfon îi exprima pe un ton alb, de lecţie repetată, gîndurile nerostite.

VOCEA INTERIOARĂ : Casa mea. A Vocea interioarà continua.) Ar trebui


mea. Eu sînt Manole Crudu şi asta să mă odihnesc. M-a obosit câlătoria.
e casa mea. Uite şi grădina şi co- Asta e. Oboseala e de vină. (S-a
pacii mei. (Loveşte eu picioiul în apropiat de o bancă, unde s-a mişcat
pămînt.) Şi ăsta e pămîntul. Solid. deodată cmeva, ascuns pînd acum
Nemişcat. (Cu satisiacţie.) Nu se de ochii nostri de un tuîiş. Tare.)
scufundă piciorul în el, ca într-o Cine e aici ?
pîslă. Poti păşi temeinic, fără grijă. DOMNICA : Eu, maică. Ai ieşit la aer ?
(Face un pas şi se uită în jur.) Re- MANOLE : Tu eşti, Domnico ? Ce faci
cunosc toate Juciurile, şi lucrurile aici, Ja ceaàul ăsta ?
mă recunosc. Nu, nu s-a schimbat DOMNICA : Nu pot dormi. E cald şi
nimic, şi toate stau p e locul lor, mă dor ciolanele. Mai mă uit şi eu
zdravene, neolintite. (Vrea să facă la lună, la copaci... Şi pe tine te doare
un pas si, deodată, îşi trage piciorul, ceva ?
ca şi cum ar ii câlcat în gol.) Iar am MANOLE (aşezîndu-se) : Nu, nu md
văzut prăpastia. (Izbucneşte într-un doare nimic.
rîs hîrîit, surd, şi spune eu voce tare.) DOMNICA : Am auzit că eşti bolnav.
Cum o să fie o prăpastie în grădină, MANOLE : S-a şi dus buhul ? Nu-i
nebunule ! (Mai iace cîţiva paşi. adevărat. M-a supărat puţin inima.

8
www.cimec.ro
Acum sînt bine. Dacă te îngrijeşti, MANOLE : De cincisprezeee ani îmi tine
eu bolile astea de inimă poţi trăi casa. Am avut noroc de ea. E gospo-
încă douăzeci de ani. Tata a mûrit dină. (Vocea lăuntrică.) Ar trebui sa
la nouăzeci şi eu n-am decît cinci- mă duc la culcare, să dorm măcar
zeci şi opt. Tu cîţi ai ? cîteva ceasuri. O să las veioza aprinsà
DOMNICA : Optzeci şi cinci, maică. şi o să trag un somn bun. (Tare.)
MANOLE : Vezi ! Eu n-am decît cinci- Domnico, vorbeai de moarte, înainte.
zeci şi opt. Sînt în toata ' puterea. Te gîndeşti la ea ?
DOMNICA : E adevărat că ai fost, DOMNICA : Ce trebuie să ma gîndesc
ca Alexandru Machedon, toemai în eu ? Se gîndeşte ea la mine.
tara lui Por-împărat ? Tare mult ai
mai lipsit, Manole. Vine moartea în grădină,
MANOLE : Patru ani. Dar tu nu te-ai Cu-n pahar şi c-o lumină
schimbat. Auzi clopotul cum cîntă.
DOMNICA : Numai că am mai mûrit Scoală, scoală, şi-1 ascultă.
oleacă. Oleacă, şi încă oleacă şi MANOLE : Ce-i cu stihurile astea ?
într-o zi, gâta, mă isprăvesc. Lasă, DOMNICA : De-ale noastre, din popor.
că îmi ajunge. Tare mă bucur că am MANOLE (ciudat) :
apucat să te mai văd. Eu ţi-am dat
lapte şi te-am legănat. Ţii minte cum Vine moartea în grădină,
îmi spuneai ? Dadă Domnică. Cu-n pahar şi c-o lumină...
MANOLE : Ştiu, n-am uitat. Cum s-a Nu în pahar e primejdia. în lumină.
purtat Aglaia eu Une ? Dacă te uiţi la ea, îţi pierzi cumpă-
DOMNICA : Bine, de ce să zic că nu ? tul. Toate pălesc şi se înstrăinează
îmi dă deajuns de mîneare. Mai ţipă şi fug de lîngă tine. Le vezi, dar
ea, dar eu stau toată ziua în odăiţa parcă nu le mai recunoşti, şi nici
mea. Tot om mare eşti, Manole ? nu mai ştii cum te cheamă. (Din nou
Mai scrie la gazete despre tine? Sau vocea lăuntrică.) Ce rost au toate
ai sărăcit şi de aceea ai venit acasă ? cuvintele astea, pe care le spun ?
MANOLE : N-am sărăcit. Nici n-am ce Trebuie să fiu calm. Lîngă mine-i
face eu atîţia bani. Domnica, bătrîna mea doică. M-a
DOMNICA : Nu vorbi eu păcat. Banii-s purtat în brate cînd eram mie. Dacă
buni. Ai doi feciori doar. (Pauză.) E întind mîna, o pot atinge. O să-i
adevărat că se întoarce şi Toma ? simt căldura. (Pune mina pe mina ei.
MANOLE : Aşa spunea Aglaia. Cică a Se aud nişte sunete stridente. Vocea
scris. continua, speiiată.) Ce înghetată şi
DOMNICA : îţi seamănă, Toma. E să- întunecată eşti, femeie ! Unde pleci ?
minţă bună din tine. Pe a n d Vlad, Alunec. (Îsi duce mina la inimă si
măoar că şi el ciopleşte piatră, parcă scoate un horcăit. Strigă, tare.) Dadă !
nici n-ar fi din sîngele tău. Dadă !
MANOLE : E apucat. Asa eram şi eu DOMNICA (speriatâ) : Ce ai, maică, t e
în tinerete. doare ?
DOMNICA : E un pom pădureţ. (Pauză.)
Să ştii că-i dă tîrcoale fetei. (Fărâ să-i mai răspundă, Manole,
MANOLE : Care fată ? care s-a ridicat, se prăhuşeşte. Domnica
DOMNICA: Fata Aglaiei. deschide gura, îngrozită, qata sa tipe.)
MANOLE : Ce tot vorbeşti... E un copil. (întuneric brusc.)
DOMNICA : A crescut, de cînd n-ai
văzut-o. Are şaptesprezece ani. A doua zi. O dimineaţă strălucitoare,
MANOLE : Vlad trebuie să aibă trei- de vară. în hol, înconjurată de un vrai
zeci. Nu-i nebun, să-şi pună mintea de ziare răvăşite, Cristina. Are şapte-
cu o mucoasă. Bărbatii din familia sprezeee ani, e inimuşică, dar nu asta
noastră n-au dus niciodată lipsă de are importanţă, ci graţia şi sănătatea
femei. (Rîzînd.) Liniba nu ţi-a îmbă- ei, de animal tinăr şi curât. Sunâ tele-
trînit, Dorhnico. Tot ascutită e. fonul şi Cristina răspunde.
DOMNICA : Stăpînul, cînd se întoarce, CRISTINA : Da, a sosit ieri dimineaţă.
trebuie să ştie toate. Cine să ţi le Nu, nu vine prin Bucureşti şi nici
spună ? Aglaia ? Ţi s-a băgat sub nu primeşte încă pe nimeni. Sigur,
piele şi se poartă de parcă ar fi cine încercaţi săptămîna viitoare. (Inchide,
ştie cine, nu o sluga. se indreaptă spre ziare, dar telelonul
MANOLE : Nici nu e. E menajera mea. sună din nou.) Da, vila maestrului
DOMNICA : Tot slugă e. N-o plăteşti ? Crudu. Cine ? O clipă, vă rog. (E

www.cimec.ro
emoţionată. Se duce la o uşă şi bate. TÎNÀRUL : O simplă amintire, duduie I
Apare, impacientatâ, Aglaia. E o (Uitîndu-se prin hol.) Aici e, probabil,
iemeie de vreo 45 de ani, eu o ţinută colţul préférât al maestrului ?
sobră, care-i maschează destul de bine CRISTINA (arătînd cu capul spre un
vulgaritatea.) iotoliu) : Acolo îi place să citească.
AGLAIA: Ce este? TÎNÀRUL: Extraordinar ! Chiar acolo?
CRISTINA: Mama, e Presedintfa Con- (Si în timp ce Cristina se uită în
siliului la telefon. direcţia arătată, mai face o iotograiie.
AGLAIA (ducîndu-se la teleion, subit Fata se întoarce, furioasă, spre el.)
îmblînzită) : Alo ! Bună ziua. Vă rog Gâta, gâta ! Am plecat. înţelegeti şi
să scuzaţi, dar maestrul nu poate dumneavoastră... E o ocazie atît de
veni la telefon. A avut azi noapte rară ! (Se îndreaptà spre uşă. Dinspre
o criză şi e doctorul la el. Nu, e grădină apare Vlad, un bàrbat de
mai bine acum. Da, rămîne la Snagov treizeci de ani, sumbru şi muşcător.
deocamdată. îi voi transmite întoc- Nu-şi ascunde răutatea. S-a oprit şi
mai. Bună ziua. (îndreptîndu-se spre urmăreşte scena. Tînàrul, întorcîndu-se
usa pe care a intrat, o întreabă pe spre Cristina.) Dumneavoastră sînteti
Cristina.) Cine a mai chemat ? secretara maestrului ?
CRISTINA : O multime de lume. Am CRISTINA (încurcată, dar ispitită să
notât. A telefonat şi Claudia Roxan. joace rolul) : Mda. Adică... nu chiar,
A spus că vine să-1 vadă. dar...
AGLAIA (iritată) : Şi nu i-ai spus că TlNARUL : Ce noxoc, să trăiţi în preaj-
nu se p o a t e ? ma unui artist ca el. E adevărat că
CRISTINA: N-am îndrăznit. e grav bolnav ?
AGLAIA : Ah, ce nătăfleată eşti ! N-a CRISTINA : Nu, o simplă indispoziţie.
trecut decît o zi, şi dumneaei se şi TÎNÀRUL : Să sperăm. Dumneavoastră
înfiinţeaza. Scoate telefonul din priză. trebuie să ştiti o multime de lucruri.
(De la uşă.) Dacă intră maestrul pe Cu ce proiecte s-a intors maestrul
aici, să te găseoscă lucrînd. Şi spu- din Orient ? Cu ce impresii ? Vă
ne-i că arată bine. (Iese. Se aude o întreb, pentru că ştiu cà nu dă
sonerie. Cristina se duce să deschidă.) niciodată interviuri.
CRISTINA (reintră, nedumerită, urmată CRISTINA (împingîndu-I sore uşă, dar
de un tînăr) : Dar noi n-am făcut nici ilatată, totuşi, de importanţa pe care
o reclamatie. Lumina funcţionează. i-o atribuie tînàrul) : Nu sînt în me­
TÎNÀRUL : Nu-i aici vil a maestrului sura să vorbesc despre proiectele
Manole Crudu ? lui.
CRISTINA : Ba da, dar trebuie să fie o
eroare. Vezi şi dumneata. (Aprinde o TÎNÀRUL : Dar ceva tot trebuie să
lampà.) ştiţi ! Ah, cum vă invidiez ! Atît de
TÎNĂRUL : Curios. Vă rog să mă ier- tînără şi să fiţi colaboratoarea lui !
tati. (Arătînd spre atelier.) Acolo e E adevărat că pregăteşte o retrospec­
atelierul ? tive la Paris ?
CRISTINA: Da. CRISTINA: Era vorba, dar...
TÎNĂRUL : Mi se pare că despre insta- VLAD (intrînd) : Cine e tovarăşul, Cris­
laţia din atelier era vorba. Permiteti ? tina ?
(Deschide usa atelierului şi râmîne CRISTINA: De la Electricitate. S-a
în piag, in vreme ce Cristina, care primit o reclamatie că ar fi deran-
a intrat, luminează atelierul.) Da, e jată instalatia.
clar. S-a făcut o confuzie. (Interesat, VLAD : A, da. Dar nu-i deranjată, nu-i
arătînd spre interiorul atelierului.) aşa ? (Apropiindu-se de tînàr.) Ce
Astea sînt blocurile de bazalt care marcă e aparatul ? Zorki ? îmi dai
au fost aduse pentru „Zburător" ? voie ? E nou ? (ÎI ia şi, cu un gest
CRISTINA: Da. Nu intraţi. Maestrul brusc, îl deschide.) Ah, ce ghinion !
nu dă voie să se intre în atelier. TÎNÀRUL (iurios şi dezolat) : Tovarăşe !
TÎNĂRUL : Tovarăşă, am o mare ruga- VLAD : De la ce ziar eşti dumneata ?
minte. Sînt şi fotograf amator, şi am TÎNÀRUL (dezumilat): De la „Secolul".
o mare admiratie pentru maestrul VLAD : îmi permiţi să te conduc pînă
Crudu. (Cu gesturi rapide, a scos un la uşă ? Peste jumătate de oră ai o
aparat şi a fotografiat atelierul.) cursă spre Bucuresti. Să n-o pierzi.
Mulţumesc. TÎNÀRUL (ieşind) : Greu de mînoat
CRISTINA: Ce-ai făcut, domnule ! Nu pîine, în casa asta. Vă salut din mers
e voie ! (Il impinge în hol.) (eu ironie), tovarăşă secretară.

10
www.cimec.ro
CRISTINA (roşie, lui Vlad, care se în- CRISTINA (cu fervoare copilârească):
toarce după o clipă) : Ce obraznic ! Ce întrebare ! Pentru mine, maestrul
VLAD (sarcastic) : Noroc că n-ai apucat e un... zeu. Dacă aţi şti cum mă invi-
să-i destăinui nimic din tainele de diază colegele mêle că locuiesc în
colaboratoare a tatei. casa lui, că pot să-i vorbesc, că-mi
CRISTINA (gâta să plîngâ) : Dar eu spune pe nume !
n-am spus că sînt colaboratoarea lui. VLAD : Ei, ăsta da, e un argument
Cum mi-aş fi îngăduit ? serios. Numai să ştii că prea multă
VLAD : A plecat doctorul ? conversatie n-ai să faci cu el. S-a
CRISTINA : încă nu. (Rugătoare.) Dom- întors cam morocănos, bătrînul. Doar
nule Vlad, nu-i spuneţi nimic mamei dacă dosarele taie eu tămîie au să-1
despre gafa mea eu ziaristul ăsta... mai dispună puţin.
VLAD : Ţi-e încă frică de ea... Asta-i CRISTINA (speriată) : Vă place numai
bine ! Frica-i singurul paznic eficace să glumiţi ? Sau chiar...
al cuminţeniei fetelor. (Privind-o VLAD (buion) : Nu privi în abisuri,
struntat.) Mă întreb, însă, pentru cît fetito. E şi nerecomandabil, şi in­
timp ? Virginitatea atrage bărbaţii ca discret.
mierea, muştele. CRISTINA : Să fiu eu fata lui, ah,
CRISTINA (roşie ca tocul) : Vă rog să cum 1-aş mai iubi şi îngriji ! Toată
nu-mi mai vorbiti în felul ăsta. viaţa i-aş închina-o numai lui. Aşa
VLAD : Eşti o puştancă stîngace. In ca... o eroină dintr-un roman de Bal­
loc să te ofensezi, ar fi trebuit să te zac, nu-mi aduc aminte numele. Sau
prefaci că nid. nu pricepi despre ce ca...
e vorba VLAD : Antigona.
CRISTINA : Nu sint de pe vremea CRISTINA: Antigona?
bunică-mi. Pricep foarte bine, şi toc- VLAD : O grecoaică, o actriţă de ci­
mai de asta nu-mi place. nema, care, într-un film, îşi duce
VLAD : Oh, ce tineret lipsit de can- tatăl, orb, de mină. Gîsculiţă dulce...
doare ! Nu mai poţi avea, eu voi, (Iese.)
nici măcar voluptatea profanării. Ce CRISTINA (în urma lui) : Nu pot să te
făceai a i d , tot tăieturi din ziare? sufăr. Fiu dénaturât ! Negativule !
Exegi monumentum... (Ride.) Un mo­ (începe sa aranjeze dosarele. Usa se
nument din hîrtie. deschide şi apare Manole, insoţit de
CRISTINA (îndreptîndu-se spre ziare) : doctor şi de Aglaia.)
Sînt foarte multe azi. (Importantâ.) MANOLE (Aglaiei) : Aşa că nu sînt
S-a telefonat şi de la Preşedinţie. acasă decît pentru doamna Roxan.
VLAD : Ce vorbeşti ? Bineînţeles : tede- CRISTINA (intimidată, emoţionată) :
foane, flori, articole omagiale... (Răs- Bună ziua.
colind ziarele, iără să le citească.) MANOLE (care pare că nici n-a obser-
Ce scriu ? Veşnica gargariseală, desi- vat-o) : Şi, în ceea ce priveşte reteta
gur : „Marele nostru artist"... „Cla- profesorului, te ocupi dumneata ?
sicul în viată"... „Cel mai mare sculp­ AGLAIA (care are o hirtie in mind) :
tor umanist al timpului"... Nu ? Trimit chiar acum. (!i lace semn
CRISTINA (consternată) : Cum puteţi Cristinei sa salute din nou.)
vorbi aşa despre tatăl dumneavoastră, MANOLE (doctorului) : Să ieşim prin
care e... (cu aerul unei lecţii învăţate) grădină, profesore. Te conduc pînă
gloria noastră. la maşină.
VLAD (rizînd) : Scrie şi in manuale ? CRISTINA (mai tare, dar şi mai pier-
Ai învăţat bine lecţia. dută) : Bună ziua.
CRISTINA : Şi presa din străinătate MANOLE : Bună ziua. (Dă sa iasâ.
scrie acelaşi lucru. Aglaiei.) Cine e dumneaei, Aglaie ?
VLAD : Chiar toată ? Nu uita să-i dai Am spus că nu primesc pe nimeni.
şi articolele apărute anul trecut, in AGLAIA : Dar e Cristina, maestre. N-o
revista aceea franceză, in „Pygma­ mai cunoasteti ? Cristina, vino şi dă
lion". O să-i facă plăcere. Cum de- mina.
fineau arta lui ? .Sculpture de predi- MANOLE (dîndu-i mîna) : la uite, cum
cator". Ha, ha ! a orescut. Cînd am pleoat era un
CRISTINA : Orice geniu are şi duşmani. burduf cu ochi, şi acum e ca un flu-
Asa a fost totdeauna. ture ieşit din crisalidă. (Depàrtind-o
VLAD : Ce multe ştii ! la fă o clipă puţin.) Drăguţă, foarte drăguţă ! (O
efortul să gîndeşti cu creierul pro- bate uşor pe obraz.) Bravo, domni-
priu I II admiri cu adevărat ? şoară I (Si, lmndu-1 de braţ pe doctor,

11
www.cimec.ro
iese in grădină, fără să-i mai dea ţă. (Se ridică de pe boncă.) Mai
nici o atenţie.) mergi cu mine ?
AGLAIA (Cristinei, tare, dar inutil, MANOLE : Pînă la poartă. (După o-
pentru că Manole n-o cude) : Cristino, ezitare.) Ştii, mi s-a întîmplat de
termina lucrarea, să i-o poţi da cîteva ori să am senzaţia că păşesc
maestrului. (Şoptit.) Nu cumva să pe marginea unei prăpastii. Dar nu
pleci de aici. (Iese.) la figurât, ci la propriu.
MANOLE (doctorului, în vreme ce DOCTORUL: Un vertigiu, probabil.
Cristina se ocupă de îăieturile ei, Nu da drumul din frîu imaginatieL
dar continua să-1 urmărească, curioasă, (les.)
pe Manoie) : Nu-mi plac confruntă- AGLAIA (intră in hol şi o intreabă pe
rile astea. (Rîzind.) Mă fac să văd Cristina) : Unde e ?
cît am îmbătrînit. (Scoate o ţigară.) CRISTINA : Cred că în grădină. Mamă,
DOCTORUL (oprindu-i): Nu. ce rost are să stau aici ? S-a supărat
MANOLE : Ultima. (Trage adinc un cînd m-a văzut.
fum.) Mă întreb dacă o să pot re- AGLAIA : Nu ştia cine eşti.
nunţa. CRISTINA : Şi, cînd a aflat, m-a exa­
DOCTORUL : Trebuie, dragă prietene ! minât ca pe cătel sau ca pe un scaun.
MANOLE : Trebuie, trebuie ! Nu prea Mai bine lucrez la mine în odaie.
sînt învăţat cu cuvîntul ăsta. Tot- AGLAIA : Te rog să faci ceea ce-ţi
deauna mi-am făcut toate chefurile. spun eu. Şi ar fi timpul să începï
în sfîrşit, o să încerc. (Răspicai.j Dar să-ţi cunoşti interesele. Trebuie să se
interdicţia de a lucra n-o s-o pot obişnuiască sa te vadă aici, să-i fii
suporta. de folos. Nu uita că de el depindem.
DOCTORUL : E... temporară. CRISTINA : E umilitor să faci calcule
MANOLE (privindu-1 fix): Sigur ? de astea.
DOCTORUL (derobîndu-se, rîzind) : AGLAIA : Dacă n-aş fi ştiut să le iacr
Ce-ţi trece prin cap ? Peste cîteva azi nu erai bacalaureată, domnişoară,
luni ai să poţi reîncepe. Desigur, şi nu purtai ciorapi de mătase. (De-
fără excese. (Sever.) Deocamdată, zolatà.) Nu pricepi că s-a întors bol-
însă, repaus absolut ! n a v ? ! Spunea doctorul că are anghină
MANOLE : Bine. Pentru că, altfel... pectorală, că putea să moară şi azi-
Dacă nu mai am ce face cu mîinile noapte. Cînd mă gîndesc, mă apucă
astea... pe mine congestia. Crezi că, dacă
DOCTORUL : O să mai dea multe moare, o să ne facă băieţii pensie?
capodopere. CRISTINA (speriatà): Cum, e chiar
MANOLE : Crezi ? (Se aşază. Pauză.) grav bolnav ?
Voiam să te întreb ceva, profesore, AGLAIA : E pe ducă, fato. Şi noi la
între patru ochi. Voiam să te în­ fel, dacă nu ne asigură viitorul în-
treb dacă boala mea e însotită, de tr-un fel. Şi încă repede. Aşa încît
obicei, şi de tulburări nervoase, nu umbla cu farafastîcuri.
psihice. CRISTINA : E îngrozitor !
DOCTORUL : Exista o nelinişte speci- AGLAIA: C P , mă rog?
fică bolii, dar care n-are nimic co- CRISTINA : Ceea ce spui.
mun cu ceea ce întelegem de obicei AGLAIA : Mamei taie îi vorbeşti aşa ?
prin tulburări psihice. (Privindu-I Neruşinato !
atent.) Ai vreun motiv special să-mi CRISTINA (exaltată, adolescent) : Eu
pui întrebarea asta ? înteleg să-i fiu devotată, dar din
MANOLE (dupd o tăcere) : Nu. Vreau sinceritate. Nu e înconjurat aici decît
numai să fiu edificat. Ca un proprie- de intercse meschine şi de ură. Eu
tar care vrea să-şi cunoască chi- o să-i arăt că exista şi un suflet
riaşul. rurat în casa asta.
DOCTORUL : Din punctul de vedere AGLAIA (e îrduriată, dar pînă la urmà
al organizării nervoase, dumneata ideea n-o supără) : Sigur, trebuie să-i
eşti unul din celé mai frumoase arăţi că îi eşti devotată. Asta spu-
exemplare umane pe care le-am în- neam şi eu.
tîlnit. Valorile alasice din arta dumi- CRISTINA : Dar nu din interes.
tale de aici pleacă. (Şi-1 Inveşte uşor AGLAIA (ridicînd din umeri) : Din ce
în adîncitura genunchiului.) E o in- vrei, numai să înţeleagă. Ai pus la
terpretare cam prozaică, dar, ce să-i punct dosarele ?
faci, aşa sîntem noi, oamenii de ştiin- CRISTINA (morocănoasă) : Da.

www.cimec.ro
AGLAIA : la să le văd si eu. De ce CRISTINA: Sînt şi studii mari. Este
nu le-ai légat eu panglici ? şi un articol semnat de René
(Se uită prin dosare. în timpul acesta, Huygues.
strâbătind grădina, apare Manole. E MANOLE (eu şi cum ai fi impresionat) :
preocupat. Imediat pe urma lui, Dom- Tt, tt/ tt I Bine. Ştii ce faci acum ?
nica.) Le iei frumos şi le duci la pod.
DOMNICA : Manole ! (Manole se în- Pentru s o a r e d sau pentru criticii
toarce. E, vizibil, neplăcut surprins. de mai tîrziu.
O priveşte lung şi-i întoarce, brusc, AGLAIA : Şi ea, care credea că o să
spatele, îndreptîndu-se spre casa. vă facă plăcere !
Domnica îl strigă, îngrijorată.) Cum MANOLE : Dar şi-a atins scopul, chiar
te mai simţi, maică ? (Dai Manole dacă astea n-o sa le citesc niciodată.
intră In casă. Bătiina, nedumeritô, AGLAIA : Ştiţi, maestre, la ce m-am
face un qest umil, de tesemnaie, si gîndit ? O să fie acum, după ce ati
pleacă.) lipsit atîta timp, un adevărat bala-
MANOLE (intrînd) : Aglaie, bătrîna nu muc eu telefoanele, eu corespondenta.
mai pleacă vara la fiică-sa, la ţară ? Cristina ar putea să vă facă serviciul
AGLAIA : Ileana a mûrit anul trecut, d e secretară. Decît să căutăm una
maestre, aşa că nu mai are unde sa noua...
se duca. MANOLE : Asta-i o idee excelentă.
MANOLE : Nu ştiam. (Vorbeşte, vizibil Ce zici, Cristina?
agasat, pentru că nu ştie cum să-şi CRISTINA : Dacă dumneavoastră doriţi,
spună gîndul.) Dar de ce nu stă, ziua, aş fi fericită să vă fiu de folos.
în odaia ei ? Afară e prea mult MANOLE : Atunci e perfect. Incepe
soare şi, la vîrsta ei... Fii bună şi chiar eu corespondenta de azi. Imi
spune-i că doctorul mi-a cerut să faci o mica nota despre fiecare seri-
ma odihnesc, să nu văd oameni. soare. (Aglaiei.) O să-i fixăm şi un
CRISTINA : Dacă aţi şti cum vă aş- salariu convenabil seeretarei noastre...
tepta ! (Aglaia îi trage un ghiont.) pentru...
MANOLE : Da, da, dar n-am răbdare CRISTINA (eu un ţipăt) : Nu vreau
pentru ea acuma. bani !
AGLAIA : Cred şi eu. Şi s-a ramolit MANOLE : Dacă nu mă înşel, eel care
rău, bàtrîna. Vorbeşte singură. pune conditiile sînt eu. Aşa încît vei
MANOLE : în orice caz, ai grijă să avea şi o leafă, ca să-ti poti cum-
aibă de toate. păra... Mi se pare că pudră nu folo-
AGLAIA : Cred că numai de asta nu seşti încă. Atunci, bomboane.
se poate plînge. (Manole se îndreap- AGLAIA : Vă multumesc, maestre.
îâ spre uşa inîerioarâ.) Maestre, nu MANOLE : De ce ? Eu sînt eel care a
vreti să vedeţi surpriza pe care v-a făcut o afacere bună, nu dumneata.
pregătit-o Cristina ? Ea a avut ideea. (Se aude o sonerie.)
MANOLE (întorcîndu-se) : Ce anume ? AGLAIA : Sună. (Se duce sa deschidă.)
AGLAIA : A strins tot ce a apârut în MANOLE : în ce clasă eşti ?
ziarele noastre şi în celé străine, CRISTINA (mîndrô) : Am luat exame-
despre dumneavoastră, din 1957 pînă nul de maturitate.
azi... In dosarele astea. MANOLE : Ce vorbeşti ? Ştii că eu
MANOLE (ràsîomd un dosar) : E foarte n-am bacalaureatul ? Le-am tras chiu-
drăguţ din partea dumitale, dar... lul.
AGLAIA : Nu vă puteti închipui cum
vă admira. Vă divinizează. (Pe uşă intră Claudia Roxan. Are
CRISTINA : Mamă ! vreo patruzeci de ani şi e ioaite iru-
moasâ şi uşor teatrală, dar nesupàrâtor.
AGLAIA : Ce, nu-i aşa ? De cînd a
Faptul e, de altiel, explicabil, pentru
aflat că vă întoarceţi, nici nu mai
câ e o actriţă célébra.)
ştie pe ce lume e, de emoţie.
MANOLE : Şi, cînd colo, s-a întors un CLAUDIA (eu eiuziune) : Man I (Şi-i
om bătrîn şi bolnav. Mare scofală ! întinde amîndouà miinile.)
CRISTINA (eu suiletul la gură) : MANOLE (venind spre ea) : Auzi, Clau­
Maestre... dia, fata asta e bacalaureată ! Tu eşti ?
MANOLE : Aşa-i, aşa-i. (Arâtind spre CLAUDIA : Man, caraghiosule ! Asta e
dosare.) îti mulţumesc pentru munca tot ce găseşti să-mi spui, după atîta
dumitale, dar... (Aglaiei.) Trebuia să timp?
lasi fetita să-şi vadă de joaca si de MANOLE (rîzînd): Iartă-mă, Claudia,
distractiile ei. dar un bacalaureat e impresionant.

13
www.cimec.ro
(Sărutîndu-i mîinile şi cuprinzînd-n MANOLE : N-a ieşit rău. Dar nu schim-
pe dupa umeri.) Ce bine că te văd, ba vorba. M-am gîndit mult la noi
în sfîrşit ! Nu mai aveam răbdare. doi.
CLAUDIA (rîzînd): Oh, Man. tocmai eu CLAUDIA (eu umoT) : Chiar la amîn-
vrei să te cred? (Şi, ţinîndu-se de doi? Şi?
braţ, ies în grădină, sub privirile uşor MANOLE (dupd o clipâ de ezitare,
iritate ale Cristinei, care, dapă ce-i càci nu ştie cum să înceapă) • N e
pierde din ochi, se aşază, eu un gest cunoaştem de douăzeci de ani.
hotărît, la masa de lucru şi deschide CLAUDIA : Nu e prea galant să mi-o
o scrisoare. Ajunşi afarâ, Claudia V aminteşti.
priveşte, cercetător şi aiectuns, pe MANOLE : La un moment dat, la în-
Manole.) ceput, ţi-am propus să ne căsătorim.
MANOLE : Am îmbătrînit rău ? Iţi aminteşti ?
CLAUDIA (e vizibil că asta e impresia CLAUDIA : Ce memorie ai ! De fapt, eu
ei, dar nu vrea să-i spună. Clatină ţi-am propus, dar e drăgut din partea
din cap ŞJ, luîndu-1 de gît, îşi lipeşte ta că ai schimbat, măcar retrospectiv,
o clipă obrazul de obrazul lui) : Gro- rolurile.
zav ţi-am simtit lipsa. MANOLE ^care iusese de bună-cre-
MANOLE : De aceea n-ai venit ieri la dinţă) : Crezi tu că aşa a fost ? Da,
gară ? Era plin de străini. Tu, însă, am foarte multe vini faţă de tine.
lipseai. CLAUDIA (continuind pe un ton de ba­
CLAUDIA : Ţi-am telefonat doar că am dina), aşa încît nu se poate şti exact
avut speotacol. Şi acum am fugit de cit de grave au lost lucrurile pentru
la repetiţie ca să te pot vedea. Mi-a ea. Dar puternica ei aiecţiune pentru
împrumutat Lică maşina. (Alt ton.) Manole tiebuie sa se simtâ mereu) :
Patru ani ! Au trecut patru ani, Man, Nu-ţi face scrupule, Man. Dacă nu
d e cînd ai pleoat ! (S-au aşezat p» o aveai atîtea vini, poate că totul se
bancă.) termina de mult între noi. Era singura
MANOLE : Am impresia că te afectează mea superioritate în TaportuTile noas-
mai mult amintirea despărtirii decît tre. O femeie vanitoasă nu xenuntă
t e bucură revederea. uşor la asta. (Rîde.)
CLAUDIA (rîzînd): S c e n e ! Atît de re- MANOLE : N-ai de gînd să mă iei nici
pede ? Lasă-mă eel puţiia să respir, o clipă in serios ?
Man. CLAUDIA : Hm ! Eşti suspect d e auto-
MANOLE (eu un iel de îndîrjire) : Ni- critic. Nu ştiu unde vrei să ajungi.
meni dintre cei care-mi sînt aproape MANOLE : Faptul că am rămas totuşi
nu s-a bucurat eu adevărat de în- legaţi, în ciuda păcatelor şi vinilor
toarcerea mea. Am simţit mai multă mêle, dovedeşte că ai continuât să
căldură la oamenii aceia străini care mă iubeşti.
m-au întîmpinat la gară decît la Vlad CLAUDIA (eu sinceritate, graţioasă) :
sau la tine. Ce ocol pentru a ajunge aici, Man.
Sigur că te iubesc. Ăsta e blestemul
CLAUDIA : De cînd am ajuns să am vieţii mêle. (Se ridicà.) Dar acum tre-
atîta importanţă în ochii tăi ? Şi nici buie să fug. Am promis că lipsesc
sub aspectul de tată sentimental nu
numai doua ore. Vii să mă iei diseară
te cunoşteam. Ce-i eu tine ? de la teatru ?
MANOLE : Ştii că totdeauna mi-ai fost MANOLE (îi apucâ mîinile, o priveşte
dragă şi că, în fond, singura femeie lung) : Vreau să vii tu aici. Pentru
din viaţa mea eşti tu. totdeauna.
CLAUDIA : Eşti delieios, Man. Nu mai CLAUDIA (neînţelegînd şi tulburatà) :
eu îţi cunosc vreo douăzeci de mari Nu înţeleg. Ce glumă !
pasiuni, pentru a nu mai pomeni de MANOLE : Ti-am spus doar că m-am
nenumăratele intermedii. gîndit foarte mult. Vreau să ne căsă-
MANOLE : M-am întors totdeauna la torim, Claudia.
tine. CLAUDIA (eu seriozitate, dar iără ac-
CLAUDIA : Da, am fost singura femeie cente patetice) : Vrei ! Toată viaţa
pe care-ţi făcea placer e s-o înşeli. ai făcut ce-ai vrut tu. Numai că acum
De aceea te-ai întors mereu. Hai să e vorba şi de voinţa mea. Nu vreau
nu mai vorbim despre asta. Mă bucur să mă căsătorese eu tine, Main. Nu
sincer că te văd. Şi am fost foarte tin deloc.
mîndră de succesul monumentului MANOLE (mirât, apoi bânuitor) : Ai pe
tău indian. cineva ?

14
www.cimec.ro
CLAUDIA (nu lârà o urmă de coche ta­ CLAUDIA : Dar e adevărat că tu eşti
rie) : Poate. bolnav, Man ?
MANOLE : Vreun cabotin... Spune-i MANOLE (dupa o ezitare) : Un fleac.
să-şi facă bagajele ! Nu mi-ai răspuns, Claudia.
CLAUDIA: E inginer. CLAUDIA : Ba da. Nu, Man, nu vreaul
MANOLE : Nu vrei să pretinzi că-1 MANOLE (care electiv nu pricepe) :
iubeşti ?! Dar de ce ? (Cu un iel de umilinţă.)
CLAUDIA (e gâta o clipă să joace acest E urît din paxtea mea să încerc sa
roi, dar ţine prea mult la Manole ca te înduioşez. (Cu reală durere.) Sînt
să nu lie sinceră. Cu un sentiment însă obosit, Claudia. Mă simt atît d e
de înîrîngere, spune) : E un ora foarte îmbătrînit...
cinstit şi bun. CLAUDIA (e prima ei izbucnire, Irancâ,
MANOLE : Asta îl onorează. (Dar iro- necontrolată) : Să nu spui asta ! Eşti
nia nu este acră, pentru că, de iapt, nu tot atît de puternic şi de unie ca şi
acordă nici o importanţă existenţei atunci cînd te-am eunoscut. Eşti cu
acestui bărbat.) Pricepe, Claudia, nu e atît mai mare decît noi toti, Man )
vorba de un capriciu. E singura în- Nici nu merităm să-ţi ştergem picioa-
cheiere firească şi înţeleaptă a legă- rele. Cum ai ajuns tu să te plîngi ?
turii noastre. M-am gîndit mult. Şi... MANOLE : Mi-e frică de singurătate,
(Mărturiseşte cu oarecare greutate, şi de... (Se opreşte.)
dar o iace pentru că, în le lui lui, e CLAUDIA : Şi crezi că eu te pot a juta?
un om dintr-o bucată.) Si eu am MANOLE : Atunci, cine ?
multă nevoie de tine. CLAUDIA (cu un gest de nestâpînită
CLAUDIA : Eşti sigur ? tandreţe) : Dragul meu. Dragul meu
MANOLE : Mult mai multă decît îţi tigru ostenit.
închipui.
(îl îmbrăţişează, pe jumâtate iemeie,
CLAUDIA (care continua să lie tulbu- pe jumâtate soră, în tot timpul acestei
ratâ, rîde) : Ce-ar spune băietii tăi ? lungi intrevederi, Cristina, care nu vede
Ar crede că ai înnebunit. nimic din ce se întimplù alarâ, a dat
MANOLE : în primul rînd, nu şi-ar per- semne de impacienţă şi preocupare, pe
mite să spună nimic. Si, pe urmă... care a încercat sa le alunge scuiundin-
(Glumă.) Nu era cît pe ce să le mai du-se în lucru. Acum însă, impinsâ de
fii o data marna ? curiozitate, a înaintat pinà in pragul
CLAUDIA : Da, dar Vlad avea pe-atunci holului ; îi vede pe cei doi imbrăţişaţi.
zece ani, şi Toma, patru. Pe cînd Se sperie —■ de indiscreţia iăcută, de
acum sînt ceva cam mărişori. Ce idei scena surprinsâ, nu ştie nici ea. Cu
stupide îţi pot trece prin cap, Man ! un gest brusc, îşi smulge dosarele
Te-aştept diseară. (Cu un ton uşor de pe masă şi luge, trîntind usa.)
schimbat.) À propos, cine e fetita din
hol? CLAUDIA : Ştii ce-o să facem, Man ?
Peste o săptămînă iau vacantă. Renunţ
MANOLE : Fata Aglaiei. O s-o folosesc la mare şi vin sa stau aici, la Sna-
ca secretară. gov. Mă inviti ?
CLAUDIA : Casa ta a fost totdeauna MANOLE : Crezi că asta rezolvă ceva?
un fel de sălaş de trib : co>pii, prie- CLAUDIA : Sigur, sigur, ai să vezi. Nu
teni, doici, menajere şi rudele lor. spuneai totdeauna că sînt o femeie
MANOLE : îmi place tot mai mult să reconfortantà ? O să pescuim, o sa
simt oameni străini în jurul meu. facem plimbări şi o să alungăm gin-
Cînd se vor însura băieţii, sper să-şi durile astea nègre. Nu sînt eu „ta
facă copii tot aici. Şi cît mai mulţi. soeur de charité" ? (Se uità la ceas.)
CLAUDIA: Devii patriarhal, Man. (Su- Vai, cum am întîrziat !
rîzînd.) Dar eu n-am nimic dintr-o MANOLE : Şi cu omul acela cinstit
Leea. Ştii că menaj era ta a tinut să şi bun, ce faci ? (Claudia il priveşte
mă prevină, cu mai de surîsuri dulci- şi apoi, cu tnsteţe, ridicâ din umeri.)
acre, că doctorii ţi-au interzis să pri- MANOLE : Nu aşa, Claudia. N-are nici
meşti vizite? Mai că nu mi-a spus un rost. Vii aici şi rămîi !
deschis că ax fi fost mai bine să nu CLAUDIA : Dar e absurd, Man, e ab­
vin. surd ! (Se îndepàrteazà repede, însà
MANOLE : Cum iţi trece prin cap că în pragul holului se opreşte, se in-
ar îndrăzni ? E drept că are un de- toarce şi spune. cu un suris care în-
votament patologic, anoombrant ca cearcâ să lie brav.) Iţi multumesc
orice boalà. pentru franchete. Ştii că nu mi-ai

www.cimec.ro
spus nici un cuvint de tandrete ? (!i MANOLE : Te-am rugat sa-1 chemi pe
lace un semn de salut cu mina.) Pe Vlad.
curînd ! îti telefonez eu. (Şi iese re- AGLAIA : Imediat, maestre, imediat.
pede.) (Iese repede.)
MANOLE (se uitâ lung în urma ei. MANOLE (vocea lăuntrică) : Patruzeci
Se aude vocea interioarâ) : Nu ţi-am şi trei de ani ! Şi povestea e de no-
spus nici un cuvînt de tandreţe. (Ri- torietate publică. Asta nu mi-a spus-o.
died din umeri.) Nici că sînt grav Şd părea fericită... rîdea.
bolnav de inimă nu ţi-am spus. (Intră VLAD (intrînd) : Bună ziua, tată.
in hol şi se aşază intr-un fotoliu.) MANOLE (vocea lăuntrică) : Fieoare-şi
Şi nici că mi-e frică de moarte. aranjează viaţa, în jurul meu, de
(Oftează tare.) Ooh ! parcă n-aş mai fi. (Cu voce tare.)
Buna ziua, Vlad.
(în clipa aceasta, din altă camera, VLAD: M-ai chemat ?
se aude strigătul, amestecat cu plîns MANOLE (vocea lăuntricâ) : Ca nişte
parcă, al Cristinei : „Nu vreau, marna, bărci s-au ruipt de chei, pornind sin-
nu vreau I", şi o plesnitură ca de gure la vale,
palmâ. Apoi usa se deschide şi, iuri- VLAD : M-ai chemat ?
oasă, apare Aglaia. Cînd il zăreşte pe MANOLE : Da, Vlad. Dacă nu vii sin-
Manole, îşi schimbă brusc iizionomia.) gur, să stăm de vorbă... (Vocea là-
MANOLE (plictisit şi énervât) : Cine untrică.) Un chei pustiu şi plin d e
ţipa aşa ? De ce nu e linişte în ceaţă.
casă ?! VLAD : Ştiam că ai vizite. Şi, pe urmă,
ne-ai obişnuit să nu te deranjăm ne-
AGLAIA (pierdută) : Nu ţipă nimeni,
chemaţi. Ce-a spus doctorul ?
maestre... adică... s-a lovit Cristina...
şi... Vă simţiţi obosit ? MANOLE (încă absent) : Doctorul ?
MANOLE : Vlad e' acasă ? Doctorul a constatât că am... tie o
AGLAIA: Cred că da. să-ţi spun, deşi mi-ar face plăcere
MANOLE : Roagă-1 să vină aici. să nu se vorbească d e boala mea.
AGLAIA : Nu doriti un pahar cu ci- Am o boală cu un nume foarte im-
tronadă, sau... ? presionant : angor pectoris ! Angor !
MANOLE (cu impacienţă stăpînită, aşa Ce sonoritate sumbră şi somptuoasă,
că tonul rămine politicos) : Doresc cu ecouri de subteiană fără fund...
să vină Vlad. Nu ? Şi totodată augustă în laconis-
AGLAIA : Da, maestre. Ştiti, doamna mul ei, ca un verdict implacabil al
Claudia e atît de drăguta, şi veselă, sorţii : angor ! Ca şi cum ai spune :
şi vorbăreată, încît mă teraeam să nu moarte !
vă fi obosit şi... VLAD (cu imperceptibil sarcasm) : Boala
MANOLE : Aglaie, ti-am cerut să nu se tratează, şi numele îi vine de la
vorbeşti nirnànui despre boala mea. angere, a sufoca.
Ce i-ai spiis doamnei Claudia ? xMANOLE (la fel) : Multumesc, ştiu. Ai
AGLAIA : Nimic precis, vă jur. Insă o imaginaţie săracă.
mi-e atît de frică pentru sănătatea VLAD : Am o imaginaţie précisa.
dumneavoastră... Mi-aş da viaţa, nu- MANOLE : Asta nu-i ideal în artă.
mai să vă văd din nou voinic, şi... Despre artă voiam să stăm de vorbă,
MANOLE : Bine, Aglaie, lasă. Vlad. Ţi-am văzut atelierul.
AGLAIA : Mai ales că ştiam că doamna VLAD (crispât): Şi?
Claudia a r e atîtea noutăţi să vă po-
vestească.. Mă temeam sa nu vă... MANOLE (cu precaufiune, ca sa nu lo­
tulbure. ve ască prea tare) : Cred că nu te-ai
MANOLE: Ce noutăţi ? găsit încă.
AGLAIA : Păi, se spune că o să se că- VLAD : Te referi la căutările mêle ?
sătorească. M-am bucurat atît de mult MANOLE : Ţii să precizez ? Bălăceala
pentru ea ! Noi, femeile, de la o psihanalitică mi-a produs totdeauna
anumită vîrstă, avem nevoie de un repulsie. Faptul că măruntaiele sînt
sprijin, de un camin. Am văzut-o şi aşezate mai jos decît capul nu le
eu pe stradă, la brat cu un bărbat. conféra adîncime. Falsele profunzimi,
Părea atît de fericită... Rîdea... Şi el ca şi falsele înălţimi, mă crispează.
p foarte bine, înalt şi tînăr înoă. Cel Cît despre căutările formel, Vlad,
mult patruzeci şi doi. patruzeci şi trei nu sînt rodnice decît atunci cînd
de ani. Şi îndràgostit ! Nu v-a spus ştii bine ce ai de spus. Şi că mérita
nimic ? s-o spui.

16
www.cimec.ro
VLAD (buionlnd) : Despre măreţia omu- MANOLE (nu ia prea in dramă cuvki-
lui I (Ironic.) Bunul dumitale prieten, tele lui Vlad, dar le recunoaşte jus-
Brîncuşi, făcea totuşi păsări măiestre teţea) : Da, am fost un tată prost.
şi coloane neterminate. Ticăloasa asta d e sculptura e o
MANOLE : Da. Aveam viziuni diferite. amantă nesăţioasă. îţi soarbe şi mă-
Chestiune de temperament. Eu am duva din oase. Ai să vezi şi tu.
fost un sangvin şi un lacom de (Ride.)
viaţă. Dar arta lui Brîncuşi, ca a VLAD : Eu n-am geniu.
oricărui mare artist, făcea parte din MANOLE: Ascultă, Vlad. Hai să dăm
ordinea şi frumusetea lumii. Cînd a naibii trecutul şi să lucrăm oot la
mûrit, am siimtit că e mai puţină iu- cot, ca meşterii de altădată. Tatăl
mină în jur. Şi, p e urmă. sculptura şi fiul, solidari în aceeaşi muncă, to-
lui e fătată, nu ouată. varăşi pînă la anonimat, aceeaşi mînă
VLAD (palid) : Aş putea şti mai exact şi aceeaşi gîndire.
c e nu-ţi place la mine ? VLAD : Nu pricep bine.
MANOLE : Fără menajamente, nu ? Ca MANOLE : Dair e simplu ca bumă-ziua,
între doi oameni de meserie. Nota omul lui Dumnezeu. Vreau să realizez
de diletantism. In ceea ce faci tu proiectul „Zburătorul". {Se duce la
e o lipsă de siguranţă şi totodată o birou şi, agitât, seoate o série de
ostentaţie agresivă care pot fi admise schiţe.) Uite, am toate schitele gâta.
la un amator, dar nu la un meşter Zece ani am lucrat la ele. (1 le aratà,
adevărat. Şi ai treizeci de ani. lebril.) înţelegi, o statuie care să
VLAD (izbit ca de o măciucâ) : Mul- sugereze saltul omului lntr-un nou
tumesc. (Dû să piece.) ev, să se înalte pînă la mit. Şi, băia-
MANOLE: Vlad ! tule, totul e studiat pînă în amănunt.
VLAD : Nu văd ce ai mai putea să-mi Dar -tfi-am puterea să lucrez. Nu pot
spui. Cred că e destul şi clar, nu ? ţine dalta. Aş cădea pe drum. E gi-
MANOLE : Vreau să-ţi fac o propu- gantică, blestemata. Pe cînd tu eşti
nere. Convonabilă pentru amîndoi, tînăr. Aş sta tot timpul lîngă tine,
sper. De aceea am vrut să stăm de te-aş învăta, te-aş conduce, ţi-ai face
vorbă. Mă asculti ? (Glacial, Vlad rl- şi tu o ucenicie solidă, onestă, trai-
dicù din umeri.) Doctorul imi-a inter­ nică. După asta ai putea să-ţi ţii
dis să lucrez deocarndată, şi asta mă meseria in degetul mie. Te-ai juca
déprima cumplit. Eu sînt ca un bou în bile eu tot ce ştiu colegii tăi.
care trage la jug. Dacă n-am în ce Ţi-o făgăduiesc. Ce spui, nu-i grozav?
mă opinti, dacă nu curg rînduri de Ei ? (A ajuns la maximum de euforie.
sudori p e mine, nu mai am n i d un Şi de-abia atunci realizează surîsul
rost, mă simt ca o cîrpă, ca o boarfă. ingheţat al lui Vlad.) De ce rîzi ?
VLAD : Da, ai fost atît de absorbit de VLAD (il priveşte mai départe, surîzînd.
munca dumitale, toată viaţa, încît nu Apoi surîsul se transforma într-un ris
ţi-a mai rămas timp să te gîndeşti puternic şi rău) : Ha, ha, ha ! Colabo-
şi la alţii. Mă întreb cum de-ai allât r a r e ! Dumneata, capul, şi eu, unealta.
că mă ocup de sculptura. Eşti şiret, tată, dar eu tin la mica
MANOLE (acuză şocul şi, la începul, mea personalitate.
cautà o dezvinovăţire) : Bine, dar eu MANOLE: Nu-ţi place proiectul?
ti-am înlesnit intrarea la Institutul de VLAD : Nu-i contest un soi de geniali-
artă şi... taite iresponsabilă. Ca a unei forţe
VLAD : Adevărat, m-ai recomandat ! naturale. Dar nu-mi place. Cred că
Cine era să-ţi respingă fiul ? Dar, de mi-am cîştigat şi eu dreptul să-ţi
fapt, între noi şi animalele din casa spun cîteva adevăruri. Arta dumitale,
n-ai făcut niciodată vireo deosebire. în întregime, nu-mi place. (în derî-
Cînd erai bine dispus, după lucru, dere.) Apologia puterii creatoare a
se întîmpla să ne ridici de pielea omului ? Nou! Adam ! Triumful ra-
gîtului, ca pe nişte pisoi, şi să n e tiunii. Ai o filozofie învechită, de pre-
săruti. Dispuneai să avem de mîn- dicator umanist, tată. Nu înţelegi
care, haine, bani, dar, la drept vor- nimic din spiritul adevărat al timpu-
bind, niciodată n-ai ştiut că ai doi lui. Chiar dacă aş vrea să lucrez eu
fii. Nu iztmteam să te interesăm. Cel dumneata, n-aş putea. Am o altă con-
mai găunos bloc d e marmoră a fost cepţie despre arta.
totdeauna, pentru dumneata, mult MANOLE (furios) : Pe dracu ! N-ai nici
mai important decît noi. (Pauză.) Să o conceptie ! Nu ti-o fi plăcînd pre-
ştii că nu acuz, constat. dica mea, dar sculptura mea stă. Pe

1 — Tcatnil nr. 9
www.cimec.ro
ctnd a ta e ca o bîlbîială care în- noie se iidicâ brusc, scrîşnind eu
cearcă să imite vorbirea. furie, eu voce tare.) Idiotul ! Idiotul !
VLAD (pentru prima data aprins, pînă (Si, pe aceastâ invectiva, deschide
acum a iost rece şi ironie) : Perfect.
Bîlbîială ! Nici nu ştii ce bine ai ni- larg uşile atelierului. îl vedem apu-
merit. Dar nu o bîlbîială ce încearcă cînd un ciocan şi o daltă. Apoi dispare
să imite vorbirea, ci oare-şi bate joe din ochi noştri, dar prin geamul mat
de ea, îi dă eu tifla. Prefer să mă îi vedem bine silueta. lîngă un bloc
bîlbîi, decît sa fac fraze frumoase. uriaş de piatră. Ridică ciocanul şi lo-
E mai onest. Imi bîlbîi neputinţa. Mă veşte, o data, de doua ori, de trei ori.
simt mai cinstit şi mai curât trăind Apoi, ciocanul îi cade din mînă. Rein-
în uiranqutan, decît simulînd credinţa tră în scenă descompus, eu mîna pe
în mitul dezumflat al omului. Şi, în inimă. Se tîrâşte pînâ la iotoliu. E tea-
loc să sculptez „Zburători" şi „Pri- pan, respira greu.j
măveri", eu vreau să mă bîlbîi, sa VOCEA LĂUNTRICĂ : N-o să mai pot
mă bîlbîi, să mă bîlb:i ! (Iese.) lucra niciodată. Niciodată... (Din in­
MANOLE (singur, s-a prăbuşit într-un terior apare Cristina.)
iotoliu, eu schiţele risipite lîngâ el. CRISTINA : M-a trimis mama...
După o clipà se apleacă eu greu şi (Dar, cînd îl vede mai bine, rămîne
începe să le strîngă. Si le aşază pe lmpietrită, speriată. Tăcere. Manole
genunchi, trecîndu-şi palma peste ele ridică ochii spre ea şi o priveşte un
eu un gesl de mîngiiere. Se aude timp, care pare nesiîrşit.)
vocea làuntricàj : Pe ce potecă în- MANOLE : Eşti de mult aici ? (Cristma
gustă se catără azi unii oameni care nu izbuteşte decît să nege repede din
$l-au pierdut încrederea în omenia cap. Manole, ca în îaţa unei ului-
lor ! Şi cum hohoteşte la pîn/Iă, în toare descoperiri.) Ce tînără şi plină
beznă, demenţa ! Dar sus sclipesc as- de viaţă eşli !
trele, şi poteca urcă spre ele. Nu-i
asa, bătrîne cioplitor démodât ? (Ma- (întuneric.j

PARTEA a II - St

In grădină. Aşezat într-un fotoliu, Maoole are in mină nn bloc de desen. Claudia, o carte. Dar el ni>
deiejiează şi ea nu citeşte. Manole dă semne de iritare, bate cu creionul in bloc.

CLAUDIA : Ce-i ou Une? Pari nervos MANOLE : Incît n-avem voie să le şi


MANOLE : Nu. Unde umblă fata aia ? aţîtărn. Prea mulţi artişti au dezertat
CLAUDIA (surîzînd) : Dar de-abia a de la rostul lor şi s-au substituit ne-
plecat, Man. Şi tu ai trknis-o. cromantilor, vrâjitorilor şi posedaţilor
MANOLE : Oa să bată la maşină o pa­ de odinioară. (Zîmbind.) Dar aceia
gina nu-i trebuie un ceas. (Pauză.) erau arşi pe rug, eel puţin.
Ce citeşti ? CLAUDIA : Şi totuşi, ce frumos e !
CLAUDIA : E un volum de Poë. L-am Ascultă. (Citeşte.) „Şi-atunei am urlat:
găsit la Vlad. smulge-ţi pliscul din inima mea :?i
MANOLE : îţi place literatura asta de pleacă départe de pragul meu, cum-
plită arătare ! Iar corbul a spus :
ténèbre ?
never more. Niciodată de-acum
CLAUDIA : Viaţa nu e în intregime ve-
înainte !"
selă şi sănătoasă.
MANOLE : Tocmai de aceea, functia (Manole a ascultat cu atenţie şi e vi-
artei e să afirme şi sa ordoneze, nu zibil impresionat ; o priveşte, parcâ
să nege şi sa dizolve. speriat, pe Claudia.)
CLAUDIA : Sîntem înconjurati de-atHec.
taine... CLAUDIA (alarmată) : Ce-i, Man ?

18
www.cimec.ro
MANOLE (încet) : Şi pasărea morţii nu MANOLE : Dar îmi eşti dragă.
s-a mai mişoat nieiodată din oasa CLAUDIA: Stiu. Insă Iţi sînt de două-
lui. (Claudiei.) Nu-i aşa ? Niciodată zeci de ani. Aşa că, ce rost are
de-acum înainte. (Izbucnind, tare.) să schimbăm ceva, formai ?
Cristina ! MANOLE (furios) : Aseultă, tu îmi joci
CRISTINA (apărînd în uşă) : Imediat, aici un roi, te crezi pe scenă. Cu voi,
maestre. Nu mai e decît o jumătate actorii, nu ştii niciodată pe ce lume
de pagina. te afli. Ce te-a apucat ?
MANOLE : Termina mai xepede şi vino. CIAUDIA (rîzînd) : S-ar putea să joc
CRISTINA: Da, maestre. (Iese.) putin, Man. Prea sînt emoţionată ca
CLAUDIA (ca şi cum n-ar ii sezisat să fie adevărat. Şi, la urma urmei,
semniiicaţia apelului lui Manole) : n-am dreptul să-mi scriu şi eu, o
Ai s-o sperii pe fetiţa asta eu vio- data, rolul ? (Cu intensâ pasiune,
lenţele tale de despot. strîngîndu-i capul la piept.) Ah, ce
MANOLE (îngrijorat) : Nu mi-am dat mult, ce mult te-am iubit, omule...
seama că sînt violent. Crezi cà ar MANOLE: Şi eu, Claudia.
trebui să fiu mai drăguţ eu ea ? CLAUDIA : Tu n-ai iubit eu adevărat
CLAUDIA : Nu e vorba să nu fii vio­ niciodată, Man. Şi pe nimeni. în afară
lent sau mai draguţ, ci să fii firesc. de sculptuia ta. Restul a fost surplus
MANOLE (stupéfiât) : Firesc ? Dacă de bogăfie. Risipă. Chef.
ni ci eu nu sînl firesc !
CLAUDIA : în fond, ai dreptate. Ai ra­ MANOLE : Nu-i adevărat. Te-am iubit.
mas un copil mare, Man. CLAUDIA (punindu-i mina pe gurà) :
MANOLE (după o clipă) : Claudia, eu Vrei să te ajut eu să vezi limpede
ïïi-am schimbat mult ? în tine i
CLAUDIA : In general, sau faţă de MANOLE (după o clipă) : Spune.
mine ? CLAUDIA : în primul rînd, eşti de un
MANOLE : Fată de tine nu pot sa ma egoism monstruos, rapace şi fără
schimb. (Claudia surîde.) Am spus un scrupule, în tot ceea ce nu e arta ta.
lucru foarte amuzant ? MANOLE : Dar arta mea concentrează
CLAUDIA : Nu. Culmea e că eşti de toemai ceea ce e mat bun în mine.
bună-credinta. Asta mă dezarmează. Cu ce-ai vrea s-o hrănese, dacă m-aş
Ti-aminteştî că săptămîna tnecută risipi ?
mi-ai făcut o propunere, Man ? CLAUDIA : $tiu, Man, nu e nevoie să
MANOLE : Dar aştept şi acum răs- te aperi. Eu te-am iubit in ciuda
punsul. egoismului ăsluia, şi poate şi pentru
CLAUDIA : Răspunsul ti 1-am dat de el. (Glumeţ.) M-a impresionat. E atît
la început. Dar dacă aş fi totuşi o de monumental... (Cald.) Stiam că se
femeie oapricioasă şi acum aş spune răscumpără înmiit, undeva. Dar la-
„da* ? să-mă să-mi continui demonstraţia.
MANOLE : Aş fi foarte fericit. MANOLE: Ascult.
CLAUDIA : Ce cuvînt mare, dragul CLAUDIA : Asa încît ceea ce numeşti
meu. Nu, n-ai fi. Calculele rezonabile tu dragoste a fost în viata ta doar
n-aduc fericirea, ci, eel mult, o oare- pinten pentru imaginaţie si «enzuali-
care linişte. Dar ai atîta nevoie de tate, nu sens de existentă şi împli-
ea încît mai că aş primi, dacă U-aş nire. Am ştiut asta şi am acceptât.
putea-o da. MANOLE : Cita resemnare !
MANOLE : în ciuda existentei dotmnului CLAUDIA : Mi-au trebuit, totuşi, ani,
aceluia care-şi manifesta dragostea ca să ajung la ea. Şi-acum eşti bol-
pe stradă atît de vizibil încît nu nav. Mai bolnav decît mi-ai mărtu-
mai e un secret pentru nimeni ?! risit. Nu-i aşa ? (Manole aprobâ.) Nu
CLAUDIA (dura) : A plecat din Bucu- mai poţi lucra. Te uiţi în jurul tău
resti. (Pauză.) Ieri. şi descoperi că eşti singur. Tu ai fost
MANOLE : Din cauza mea ? totdeauna obişnuit să simti materia
CLAUDIA : Din cauza mea. Şi nu se sub palme. Acum vrei să te sprijini
va întoarce. E un om care se ţine de ceva, şi nu găseşti nimic. Ti-e-
de cuvînt. frică. De ce să te agăti ?
MANOLE : Tu chiar nu vrei să te mă- MANOLE (surescitat) : De unde ştii că...
riti eu mine ? CLAUDIA : Ce ?
CLAUDIA: Rolul de soră de caritate MANOLE : Credeam că vorbeşti de
îl pot îndeplini şi fără să tree pe la prăpastie !
Starea Civilă. Dacă-1 mai pet împlini. CLAUDIA: Ce prăpastie ?

19
www.cimec.ro
MANOLE : Nu, nimic. Spune mai dé­ sprijin imediat, în a cărui realitate
parte, într-o măsură oarecare, ai să cred. Vlad... (Face un gesl descu-
dreptate rajat.)
CLAUDIA : Numai într-o singură mă- CLAUDIA (luîndu-i capul ia piepl. Cu
sură ? Şi-atunci încerci s-o legi mai sfişieloare tandreţe) : Bine, n-o să
mult de tine pe Claudia. îi propui plec, Man. însă nu e deajuns că
să se mărite eu tine, dintr-un soi de exist. Esenţial, pentru tine, ar fi fost
credinţă, superstiţioasă şi naivă, in ca tu să mă iubeşti. Şi asta nu se
instituţia, totuşi solidă, a căsătoriei. mai poate. E prea tirziu. (Manole li
E adevărat ? ia mîna şi o lipeşte de obrazul lui.)
MANOLE : Asta e adevărat. Dar ea CRISTINA (intrà grâbitâ, veselâ, cu o
refuză. ioaie de hîrtie) : Gâta ! (Vâzîndu-i,
se fîstîceşte.) Am... Am uitat cioxna.
CLAUDIA : Refuză, pentru că gestul i (Vrea să iasâ.)
se pare conventional şi fără impor­ CLAUDIA (revenindu-şi) : Stai, Cristina.
tante. Chiar puţin caraghios, ca oriee (Lui Manole.) Ai nevoie de ciornă ?
lucru de prisos. Ea socoteşte că im­ MANOLE : Ce să fac cu ea ? (întinde
portant este oa ea să fie lîngă tine. mîna dupa hîrtie.) Multumesc. S-o
Şi vine, fără ezitare. Renuntînd poate semnez. (Semneazâ.)
la şansa de a face fericirea altui CRISTINA (entuziasmatâ) : E splendidă,
om. Şi de a-şi găsi ei însăşi o linişte maesfcre.
de care are nevoie, pentru că nu mai
e tînără. Şi descoperă... (I-au dat CLAUDIA (ca să iacă conversaţie) : Ce
lacrimile, se întoarce şi şi le şterge.) e, un articol ?
Sînt idiot de emoţionată. Descoperă MANOLE : O sorisoare deschisă pentru
că e complet inutilă, presă. în legătură cu Conferinta de
MANOLE : Ce vrei să spui ? la Geneva. (Cristinei.) Cum a rămas ?
CLAUDIA : Că nu te mai pot ajuta, Trimit ei după ea ?
că n-am nici un rost aici. pentru că... CRISTINA: Da. Dar pleacă domnul
eu nu mai exist pentru tine, Man. Vlad în oraş. Să-i spun ?
Sînt doar umbra a ceva ce a fost. MANOLE: Bine.
(Cu disperare.) De ce taci ? E ade- CRISTINA (din marginea grâdinii, spre
vărat ? culise) : Dommule Vlad 1
MANOLE (dupa o lăcere lungă) : E MANOLE (reluîndu-şi blocul) : Hai,
uimitor ce intuiţie ai. Dar lucrurile Cristina, reia-ţi odată locul.
sînt mai grave şi mai altfel decît
orezi tu, Claudia. Ştii că uneori am (Cristina se aşază, Manole începe sa
senzatia că nu tu, ci că nimic nu mai deseneze. Claudia îi priveşte, apoi, cu
exista cu adevărat ? M-apucă o nali- un oitat, îşi deschide cartea.)
nişte cumplită şi, deodată, cu mirare, VLAD (intrînd, priveşte scena. Apoi) :
văd, în sensul cel mai propriu al M-ai strigat '<
cuvîntului, cum realitatea se dislocă, MANOLE : Fii bun, dacă te duci în
orapă, ca o pojghită zgudnită de cu- oraş, să laşi textul ăsta la redactie.
tiremur, se subţiază, şi sub ea apare... VLAD (luînd hîrtia şi citind-o) : „Scri-
apare... (îşi ia capul în mîini.) soare deschisă către artiştii din toată
CLAUDIA (înspàimîntatâ) : Man ! lumea." Ce-i asta, un manifest ?
MANOLE : Şi totuşi, nu sînt nebun. (Ride.)
Mă contrôlez. Dar, în clipele acelea MANOLE : De ce rînjeşti ?
de spaimă, cînd totul fuge şi se VLAD : Asa sînt eu. Cînd nu mă bîlbîi,
destramă, făcînd loc unei alte reali- rînjesc. (Trecînd, spre ieşire, pe lîngâ
tăţi, necunoscute, eu nu mai sînt eu. Cristina.) De ce nu stai în profil, să
întelegi, n-am fost în viaţa mea ţi se vadă sînii ? Nu-i ai urîţi. Ai
bolnav, nu m-am gîndit o data la observât, tată ? (Iese.)
moarte, sau, dacă m-am gîndit, a fost MANOLE (iurios): V l a d !
cu o cumplità betie de orgoliu — că CLAUDIA : Linişteşte-te, Man. E o glu-
mîinile astea au învins, că plasmuiesc mă grosolană, şi-atîta tot.
atîta viaţă încît, sub greutatea ei, MANOLE (arătînd spre Cristina, care
moartea e strivită, gonită nu ştiu e gata să plîngă) : Uite-te la ea.
unde. Şi deodată... (Pauză.) Mi-e scîr- CLAUDIA (Cristinei) : Şi tu, ce ţi-ai
bă de mine ! Să nu pleci, Claudia. lu at aerul ăsta tragic ? Presupun că,
Dacă nu pot munci, numai tu îmi la vîrsta asta, ti s-au mai spus obrăz-
poti da o certitudine, un punct de nicii. Nu e nevoie să le subliniezi.

20
www.cimec.ro
CRISTINA (cu ton plîngăreţ, copilăresc): MANOLE : Foarte profund. Şi tu ai
Da' dumneavoastră nu ştiţi nimic... dezlegat-o ?
MANOLE (iurios) : Ce nu ştiu ? Nu te CRISTINA : Eu sînt proastă. Nu pot
lasă în pace ? A îndrăznit cumva să singură.
se lege de tine ? CLAUDIA : Man, spuneai că vrei să
CLAUDIA (cu ironie blinda) : Man, facem o plimbare pînă la lac.
mai puţină pasiune. MANOLE : Acum e tîrziu, Claudia. Nu ?
MANOLE (o priveşte. Ridică din umeii Şi mă amuză să o desenez pe fetita
şi-i spune Cristinei, ceva mai domo- asta. E ca un mister nedescifrat.
lit): Ei? (Lucrează.) Şi are o carnatie de fruct
care nu şi-a pierdut complet verdeata.
CRISTINA : Dacă ar fi numai glumele Ca o piersică în care, sub învelişul
astea... Sînt învăţată, de la şcoală, catifelat şi plin, dintii mai găsesc
eu obrăzniciile băietilor. însă soco- încă ţesuturi crude, acide, şi ai sur-
teşte că-s proastă, şi-şi bate joe toată priza strepezelii în dulceata. E o
vremea de mine. Mă urăşte şi mă clipă foarte fugace în frumusetea unei
_ jigneşte.. mă face gîscă... femei. Ce spuneai, Cristina ?
MANOLE (destins, izbucneşte în rîs) : CRISTINA (jignită de această analiză,
Te urăşte ? Ce dramă cumplită se care i se pare făcută la rece) : Nu,
petrece în casa asta ! (îşi reia blocul.) n-am spus nimic.
la ridică putin capul. MANOLE (rîzînd) : Extraordinară e
CRISTINA : Se considéra superior tutu- vîrsta asta ! Te-a indispus ceva, şi
ror. Chiar şi... (Se opreşte, speriată.) transparenta ta s-a şi umbrit, a pier­
MANOLE (pe care nu-1 interesează dut în caldtate. Ai observât, Claudia ?
cîtuşi de puţin cui se considéra su­ CLAUDIA (nervoasâ, cu o nuanţă de
perior iiu-său) : Aşa că, prea multă ironie) : Da, observ. (Işi pleacâ ochii
simpatie pentru el îmi închipui că pe carte.)
nu ai. (Toată scena e urmărită cu MANOLE (luînd o noua foaie de desen):
multâ atenţie de Claudia.) întoarce capul şi ridică putin bărbia,
CRISTINA : Vreti să vă spun adevă- Cristina. (tncîntat.) Claudia, ia uite
rul ? Nu-1 pot suferi ! ce linie pură, gratioasă şi netă are
gîtul. Prives te, te rog. E un mie mi-
MANOLE (încîntat) : Ce vindicative ! racol, aproape de necrezut.
Tu eşti o fiimtă primejdioasă !
CLAUDIA (muşcîndu-şi buza) : îhm.
CRISTINA : Cu Toma... (Explicativ.) MANOLE : Parcă ar fi un jet de apă.
Toma şi eu mine ne tutuim... E cu Hotărît lueru, oamenii ar trebui să
totul altfel. E cel mai bun prieten al trăiască pînă la douăzeci de ani, cel
meu. Imi făcea lectiile la matema- mai tîrziu. Vă imaginati ce paradis
tică, si eu îi duceam poeziile unei fete terestru ar redeveni lumea ? Viaţa
dintr-a zecea, de care era îndrăgostit. ar rămîne o glumă, şi nu o problemă.
CLAUDIA (puţin agasată, lui Manole) : O glumă dionisiacă. Iar... Urechea nu
À propos, cînd se întoarce Toma ? o ai frnmoasa, Cristina. La vîrf, tivul
MANOLE (preocupat de desen) : Nu e putin desfăcut. Dar imperfectiunea
sta teapănă. (Claudiei.) Nu ştiu, zilele asta e picantă. Introduce o mică nota
astea, mi se pare. de animalitate inooentă. Seamănă cu
CRISTINA : Sîmbăta viitoare. A scris cornitele ascutite aie iezilor. (Deo-
şi în ziar : a absolvit primul Institutul dată, impacientat.) Ce ai, fetito? Ce
din Moscova. te preocupă ? Cînd gîndeşti, te urî-
CLAUDIA : Da, profesorul Rabici îmi teşti. Şi, cînd eşti Lndispusă, t e
vorbea despre el ca despre o speranţă transformi într-o păpuşă de cauciuc.
în domeniul matematicii, sau... (Aruncâ blocul.)
CRISTINA : Nu, în fizica atomică. CRISTINA (se ridicà brusc, cu lacrimi
MANOLE : Cînd ira plecat din tara, în ochi) : Nu mai pot poza. Nu pot
era încă un adolescent désirât, stîn- suporta să mă analizati aşa, ca p e
gaci şi cu coşuri. Stătea toată ziua un obiect de studiu. Am şi eu suflet.
cu nasul în carte, dar nu ştiam că, (Şi iese în lugă.)
pe deasupra, face şi poezii. MANOLE : Ce sînt isteriile astea ?
CRISTINA : O, nu mai scrie de mult. CLAUDIA : Mă întreb dacă e într-ade-
S-a făcut om serios. Cînd a plecat văr naivă, sau face pe proasta. Eu
la Moscova, mi-a spus : „Cristi, viata mă duc totuşi pînă la lac. (Se ridicà.)
nu e o glumă. E o prob'emă. Şi fie- MANOLE : Stai putin. Ce-ai vrut să
care trebuie s-o dezlegăm." spui ?

21
www.cimec.ro
CLAUDIA : Ghiceste tu, Man. La şapte- MANOLE : Cîteodată ? (Privind-o lung.)
sprezece ani, eşti un mister nedes- CRISTINA (pauzà scurtà) : Ca acum !
cifrat, la patruzeei, te distrezi fabri- E o privire pe care n-o pricep. Dar
cîndu-le. (Manole rămîne preocupat. îmi vine s-o iau la fugă, sau... (Se în­
Apare Cristina, şovăind, copilăreşte, trerupe. Manole n-o ajută. încît,
între surîs şi plins.) aproape şoptit, spune.) ...să vă sărut
CRISTINA: Vă rog să mă iertati... Nu mîna.
mai fac. (Serioasà.) De ce mă priviţi MANOLE (uşor tulburat) : De ce să
aşa ? (Intimidată, pierdută.) Ce cald fugi ? Sau de ce să-mi săruţi mina ?
e, nu ? E la fel de absurd.
(întuneric brusc.) CRISTINA : Nu e. Ştiu eu. Adică, nu
ştiu... (E pierdută.)
Manole şi Cristina sînt exact în ace- MA.NOLE (privind-o) : Atunci, mai bine,
eaşi atitudine, dar a mai trecut o săp- fugi ! (Cu un gest brusc, Cristir.a se
lămînă. apleacâ, îi atinge mîna cu buzele şi
CRISTINA (e mai degajată, şi are chiar iuge.)
o nuanţă de cochetărie, atunci cind MANOLE : Cristina !
îşi ridică părul pe ceaiâ) : Vai, ce CRISTINA (se opreşte lîngă culise.
cald e şi azi ! Vrea parcă să spună ceva, îşi muşcă
MANOLE (desenind) : Cînd ţi-ai ridicat buzele, apoi, iăcînd semn în direefia
părul, parcă ai ieşit din bazin. Am opusâ, spune) : Vine doamna Claudia.
avut şi senzaţia picăturii de apă care (Dispare. Dupa citeva clipe i se aude
ţi s-a strecurat pe ceafă. glasul. Cîntâ „Ciao-ciao, bambina !"
CRISTINA (rîzînd) : Ce bine-ar fi ! Dar Glasul se pierde. Pe îaţa Aglaiei,
sint leşinată de căldură. (Cu alint.) care a privit, atentà, scena, se întinde
Gînd o să am voie să mă duc să deodată un surîs de satisiacţie. Co-
mă scald ? boară în grădină, tuşind. Manole,
MANOLE (lâsind blocul, eu iritare) : absent, întoarce capul spre ea.)
De ce nu mi-ai spus că te plictiseşti ? AGLAIA : O căutam pe Cristina,
Du-te, nu te reţin ! maestre.
CRISTINA (speriatà) : N-am spus că MANOLE : Cred ca e la lac.
mă pliotisesc ! Am spus că mi-e cald ! AGLAIA : Iar o să stea doua ceasuri
(Pauzà, cu un iel de disperare.) Nicio- in apă. E nebuaiă după apă. (Pleacà
dată n-o să ştiu cum să mă port cu în direcţia Cristinei. Se întoarce.)
dumneavoastră. (In piagul holului a Ştiti, dacă n-ati avea nevoie de ea,
apârut, ierindu-se, Aglaia.) aş trimite-o putin la munte.
MANOLE : Hai, du-te şi te scaldă. CLAUDIA (intrînd) : Bună dimineaţa,
CRISTINA : Nu vreau ! Pot sta aşa şi Man.
toată viaţa.
MANOLE (surîzînd) : Chiax atît de MANOLE : Bună dimineata, Claudia !
muJt nu-ţi pretind. (îi sărută mîna, în vreme ce-i râs-
CRISTINA : Pot orice mi-aţi cere. Mai punde, cu o nota de iritare, Aglaiei.)
ales atunci cînd surîdeţi, în loc să Dar am nevoie de ea. Şi, pe urmă,
mă priviţi înoruntat şi înghetat, de aici e un aer foarte sănătos.
parcă as fi... un duşman de clasă. AGLAIA : A, sigur ! Am întrebat şi eu
MANOLE (amuzat) : Ce-o fi în capul aşa, într-o doară. (Explicativ, Clau-
tău ? ! Nu te-am privit niciodată în- diei.) Mă gîndisem s-o trimit p ' fe-
cruntat şi îngheţat. tită la munte pentru vreo lună. Dar
CRISTINA : O, ba da ! Aveti atîtea fe- dacă maestrul nu se poate lipsi de
luri de a prdvi ! Cum să mă mai ea ca secretară, nici vorbă nu poate
descuire ? Uneori, vă uitaţi la mine fi. Mă duc să-i spun să nu stea mult
ca prin sticdă. Nici nu mă vedeţi, sau în apă. (Şi, încîntată, iese.)
mă vedeţi ca pe fotoliul ăsta. Atunci CLAUDIA : La vîrsta asta, copiilor nu
mi-e ciudă şi-mi vine să mă pipăi, le strică să schimbe puţin aerul.
să văd dacă n-am picioi de lemn sau MANOLE (ititati : Şi cine o să-mi re-
nasul în vlrful capului. Alteori, cînd zolve corespondenta ? Dar, mă rog,
aveti uităitura aceea rea şi dispre- n-are decît sa piece. (Claudia il pri-
ţuitoare, fug repede să mă uit în veste, atentû. Srhimbînd tonul, Ma­
oglindă, dacă nu m-am transformât nole intrebn. formai) Pe unde ai fost ?
într-un scorpion sau o ciupercă veni- CLAUDIA : M-am plimbat. Si tu ?
noasă. Uf, ce mai plîng după aceea ! MANOLE : Am lenevit.
Iar cîteodată... (Se întrerupe.) CLAUDIA : Ciedeam ca eşti cu Cri tina.

22
www.cimec.ro
MANOLE : A plecat mai demult. E îmi adînceste tnstetea pînă la lacrimi,
drăguţă fetita asta. Nu ? şi, pentru că, totodată, mă consolează.
CL AUDI A : Da. Dar total insignifiante. E cel mai nretios bun al meu. (Surî-
De ce nu faci şi tu puţină mişcare ? zînd.) Noroc că amintirile nu ni le
Te-am asteptat în păduxe. poate lua nimeni.
MANOLE : Iartă-mă, am uitat. (Cu un MANOLE (tot surizînd) : Parce ai ţine
suris de scuză.) Şi, ca să fiu sincer, un diseurs funebru, draga mea.
mă simt bine aici. La vîrsta ei nu CLAUDIA : Rîzi, dar nu e de rîs.
exista insignifiante. Astea sînt lucniri MANOLE: Şi tu surîdeai.
care contează doar mai tîrziu. Ştii, CLAUDIA : Et a un surîs de eroină tra-
Claudia, de cîteva zile sînt mult mai gică. Man ! Cum de nu pricepi ? !
liniştit. N-am mai trecut prin stările MANOLE (itit ut) : Ce se întîmplă, Clau­
acelea oribile. dia ?
CLAUDIA : Chiar arăti mai bine. (Sus- CLAUDIA : Am mai discutât, Man.
pinînd.) în fond, ăsta e lucrul cel Mă simt din ce în ce mai fără rost
mai important. aici. Chiar putin ridicolă.
MANOLE : Mai important decît ce ? MANOLE : Riihcol e să faci complexe
CLAUDIA (eschivîndu-se) : Nu ştiu. la vîrsta asla.
Varbeam în general. De o bucată de CLAUDIA : E prima grosolănie pe care
vreme, toate le spun „în general". o aud din gara ta.
(Pauză.) Ţi-aduci aminte. Man, de MANOLE (luîndu-i mîna) : Iartă-rnă.
vara pe care am petrecut-o la Ve- Ştii cît am devenit de necontrolat.
netia ? Dar e atît de absurd ceea ce spui...
MANOLE : Cînd erai geloasă pe Col- CLAUDIA : Şi tu simti că sînt inutile.
leone, pentru că mă duceam să-1 văd Iar, într-o a, prezenta mea va începe
în fiecare zi ? Nu izbuteam să înţe- să te sîcîie, apoi să te apese.
leg taina proportiilor dintre soclul MANOLE : Claudia !
acela admirabil şi statuie. Din cauza CLAUDIA (izbucnind) : De ce a trebuit
lor, aceasta pare uriaşă. să se termine totul atît de urît şi
CLAUDIA (cu o intonaţie foarte iemi- j a l n i c ? ! (Privindu-1.) Cred că, de
nină) : Geloasă ? Nu te duceai decît fapt, nici nu te mai iubesc. (Minte
ziua. sau încearcâ sa se convingă ?) De
MANOLE (prins de amintiri) : Da, nop- aceea mă simt acum atît de stingheră
ţile le petreceam, ca năuci. pe canale, şi cu mîinile goale. Nu mai am In
pînă cînd zorii scoteau din apă o mine decît milă. Pentru mine, pentru
Veneţie de argint. Cîţi ani au trecut tine. O milă amestecată cu dezgust,
de-atunci ! Cum de ţi-ai adus aminte ? ca în fata mizcriei sau a unei boli
CLAUDIA : Aveam douăzeci de ani şi urîte.
eram foarte frumoasă. Cel putin, asa MANOLE (lovit} : tti multumesc pentru
se spunea milă. N-am nevoie de ea ! (Pleacă.)
MANOLE : Frumoasa dogăresă ! „La CLAUDIA (prea tirziu) : Man! (Apoi
bella dogaressa". Aşa te numeau gon- izbucneşte in plins. tncetul cu tncetul
dolierii. Eram foarte vanitos de fru- se linişteşte )
musetea ta. CRISTINA (intrind, veselă şi proaspâtă.
CLAUDIA : Erai atît de nebuneşte în- E cu picioarele goale, cu sandaleie
drăgostit de Venetia şi atît de îm- în mina, si se simte că, sub rochiţă,
bătat de ea încît, nedîndu-mi seama trupul nu i s-a uscat bine) : Bună
de cauza adevărată a exaltării tale, ziua, doamnă. Maestrul nu-i aici?
am crezut atunci că sînt iubită. CLAUDIA (privind-o ostil) : Nu. Şi-a
MANOLE : Bineînteles, fără tino exal- îngăduit să lipsească o clipă.
tarea aceea n-ar fi fost cu putintă. CRISTINA (rare nu pricepe, surîde
Făceai parte din ea. stinjenit, ca to(i oamenii care nu pri-
CLAUDIA : Ca un suport sau ca un cep. dar nu vor sâ parâ nepoliticoşi.
pretext. Dupa o clipâ. însă, mărturiseşte) : Nu
MANOLE (ridicînd din umeri) : „Pri- pricep. (Privirea Claudiei o tace să
măvara" pe care a ^ s c l p t a t - o acolo se co'trolczc critic. Ride, uşurată.)
avea trupul şi trăsăturile tale Nu ştiam de ce mă măsurati aşa.
CLAUDIA : Tocmai. Pretext do arta şi Am venit cu picioarele goale prin
euforie. Dar n-are însemncitate. Ori- iarbă. Ni i nu m-am uscat bine. M-a
cum, a fost miiaculos. iPouzù ) De ce gonit mama. 0<~ă slăbesc dacă stau
mi-am adus aminte, Man ? Ponlru că prea mull in apă. Dar noaptea, cînd
sînt tristă, ponlru că amintirea asta e lună, mă duc să înot fără să ştie

www.cimec.ro
ea. Alaltăseaiă n-am iesit din apă zeci de ani, un artist celebru... un
trei ceasuri. începuse să mijească de scriitor
ziuă. Dumneavoastră vă place să îno- CRISTINA (sceptică) : Şi cum se ter­
taţi? mina ?
CLAUDIA : Soriitorul are o veche prie-
(în tot timpul acestei sporovăieli, tenă, o actriţă. Rolul ei o să-1 j o c
aşezată pe bancă, şi-a irecat tălpile eu. Cu fata se distrează, o nenoro-
picioarelor, ca sa Je cureţe de nisip, ceşte, pentru că un bărbat în toată
şi-a şters eu mîna pulpele, se încalţă. firea nu poate găsi niciodată, la o
Total, eu un iiresc de animal tînăr.) fetită de vîrsta ta, ceva Gare sa-1
intereseze cu adevărat. E vorba de o
CLAUDIA (sentimentele ei sînt contra- atractie pur senzuală. Rîvneşte la ea,
dictorii : tinereţea Cristinei o irită şi', aşa cum ar rîvni la primul sparan-
totodată, o seduce) : Cît ai în talie, ghel sau la prima roşie. Dar tru-
fetiţo ? ■Tandalele tree repede şi se transforma
CRISTINA : Nu ştiu. 52, mi se pare. în ciorbe şi bulion.
(Puţin îngrijorată.) Sînt prea slabă. CRISTINA : Ce poveste de pe timpul.
CLAUDIA : Lasă, că ai să te îngjraşi lui Pas vante !
şi tu. După treizeci de ani, muşchii CLAUDIA : De ce, crezi că s-au schim-
încep să se relaxeze pe încetul, pielea bat bărbaţii ?
îsi pierde stralucirea şi elasticitatea, CRISTINA: Nu ştiu. S-au schimbat
ochii — transparenta... fetele. Cum o să se îndrăgostească o
CRISTINA (eu un hohot de rîs) : Oho, fată de azi de un bărbat în vîrstă ?
pînă la treizeci de ani mai am. La Doar dacă se preface, din interes.
treizeci eşti un om bă... (Se speiie de Sînt şi neisprăvite din astea.
gaiă.) Adică, nu mai eşti chiax aşa
CLAUDIA (rîzînd şi săiutînd-o) : Eşti
de tînăr. Dar dumneavoastră ce vă
drăguţă.
pasă ? Sînteţi atît de frumoasă. Pe
cînd eu o să arăt ca marna. Ea nu-i CRISTINA: Cînd o să le povestesc
frumoasă. fetelor că m-aţi sărutat, au să moară
de invidie.
CLAUDIA (oarecum dezarmatâ) : Se CLAUDIA: Zău V
tine bine. Ce ai de gînd să faci la
CRISTINA : Pai... să fii atît de intima
toamnă ? La ce facultate te înscrii ?
cu Claudia Roxan ! (Pauză ; pe un ton
CRISTINA : Dacă aş şti ! Dar n-am amărît.) Spuneţi-mi, credeti în adevăr
nici un fel de talent. (Rîzînd.) Mama că o fată de şaptesprezece ani nu-i
vrea să mă facă artiste. decît un sparanghel ?
CLAUDIA: Şi tu nu vrei ? CLAUDIA (rîzînd) : îţi explicam doar
CRISTINA : Prea deşteaptă nu sînt eu, de ce un barbât matur nu poate iubi
însă destul ca sa-mi dau seama că cu adevărat o adolescentă. Dragostea
n-am nici o chemare. O să încerc la adevărată presupune comuniune d e
filodogie. gînduri, respect, înţelegere — în sfîr-
CLAUDIA : Poate te măriţi. şit, trebuie să existe anumite punti^
CRISTINA : Tot trebuie sa am o me- Goethe avea aproape şaizeci de ani
série a mea. A trecut timpul „casni- şi Bettina numai vreo douăzeci si
celor". doi, cînd s-au runoscut. Asta nu l-a
CLAUDIA : De ce ? Dacă te-ai mădrita împiedicat să scrie despre ea că e
eu un om mai în vîrstă, eu situatie un tăun nesuferit care l-a plictisit
frumoasă... toată viaţa.
CRISTINA (rîzînd) : Cu unul bătrîn ? CRISTINA : Sint nişte îngîmfaţi.
Să-i pun ventuze şi să dorm într-un CLAUDIA: Cine?
pat cu el ? CRISTINA : Bărbaţii ăştia maturi. Ce,
CLAUDIA (mai destinsà, ru început de noi n-avem inimă, şi rap, şi problè­
surîs) : Exista şi bărbati în vîrstă me ? ! Ehei, cîte problème ! Şi com­
plini de farmec şi... Uite, eu o sa plexe avem ! Fetele de altădată erau
joc la toamnă într-o piesă de Cehov... niste naive fericite.
„Pescăruşul". O cunoşti ?
CLAUDIA (îmbră\işînd-o, cu un hohot
CRISTINA (încurcatâ) : Da, am citit-o iranc de rîs). Mă sperii, Cristina.
mai demult... Adică.. (Cu irancheţe.) VLAD (care a apărut în pragul holului):
Nu, n-o cunosc. Scuzati-mă. Am impresia că am în-
CLAUDIA : Acolo e vorba, tot aşa, de trerupt o scenă de confidente. Dar
o fată de vîrsta ta, care se îndră- joc cu conseeventa rolul „trădăto-
gosteşte de un bărbat de vreo patru- rului" din teatru.

24
www.cimec.ro
CLAUDIA : Ai un nap foarte potrivit. Scrisoarea maestrului. (Se repede în
VLAD : Asta m-a şi făcut să am ca- hol, la un aparat de radio care nu se
racter pxost. A trebuit să mi-1 aco- vede.)
modez capului. (Se aşază.) Cristina, VLAD : Ce pierdere ireparabilă !
vrei tu să fii drăguţă şi să-mi dai o CLAUDIA (eu ironie amarà) : Ce at-
citronadă ? M-a năucit căldura. mosferă tihnită şi senină domneşte
CRISTINA : Sigur. Doriti şi dumnea- în casa asta !
voastră, doamină ? VLAD (mîrîind, eu nasul în gazetă) :
CLAUDIA : Dacă tot te duci... (Cristina Nu-i aşa ? (Cu emfază.) Sub soarele
iese. Vlad o urmăreşte eu privirea.j qîndLrii umaniste, roadele cresc aici
VLAD : A r e picioare frumoase. bogate şi grêle. (Face semn cu capul
CLAUDIA : N-ai nici un pic de discre- snre hol, de unde se aude, la radio,
tie în apetiturile taie. vocea lui Manole Crudu.) Asculta-1.
VLAD : Alţii sînt indecent de discreti. VOCEA LUI MANOLE LA RADIO :
Pornirile ascunse sînt mai scabroase. „ ...între pace şi distrugere. Epoca
CLAUDIA (a tresărit) : lar inventezi noastrà este cu deosebire epoca soli-
lucruri urîte ? darităţii deschise şi responsabiile în
VLAD (rîzînd) : Dumneata ştii foarte bine sau în rău. Iar dezertarea artis-
bine că nu inventez nimic. în sfîrşit, tului contraviine nu numai intereselor
nu insist. Poate că inventez totuşi. vitale aie umanitătii, ci si legilor
CLAUDIA: Chiar îl urăşti ? celor mai adînci aie artei. Căci arta
VLAD (întreharea directă 1-a impresio- este, înainte de orice, semnul puterii
nat. Lasă capul în jos. Dupa un timp, omului asupra haosului şi morţii".
spune) : M-am în-trebai de multe ori. VOCEA CRAINICEI DE LA RADIO :
E neplăcut să fii numai jumătate din Am transmis Scrisoarea deschisă adre-
cineva. Jumătatea impură. Lunară şi sată de sculptorul Manole Crudu ar-
sterilă. Cîteodată, cînd mă gîndesc tiştilor din toată lumea. (Cristina în-
cît de rotunda şi plină i-a fost viaţa, chide aparatul şi apare in pragul
îmi vine să cred că s-a eliberat în holului.)
mine de toate întunecimile şi îndo- VLAD (Claudiei) : la priveşte-o, e emo-
ielile din el. Ca într-un vas imund. tionată ! (Cristinei.) Ai priceput şi
CLAUDIA : E cumplit ceea ce spui. te-a convins i
VLAD (rîzînd) : Poate că a făcut pact CRISTINA : Unde nu pricep cu mintea,
eu dracul şi eu sînt preţul. pricep cu inima. Era foarte limpide.
CLAUDIA : E cumplit, dar, din feridre, VLAD : Nimic nu e limpede, domni-
ineserios. Prea e pe dupa ureche, şoară. Claritatea e o şmecherie a
Vlad. omului. Şi băitrînul e un mare şme-
VLAD : Ce ştii dumneata ! Eu cred în cher. (lèse.)
dracul. (Apare Cristina.) CRISTINA : Doamnă Claudia... La el
CRISTINA (întinzînd o tavâ eu paharej: v-aţi gîndit cînd mi-aţi vorbit de
Poftiţi, e frâpată. piesa aceea în care o fată tînără
VLAD (luînd paharul) : Gustă tu îratîi, se îndrăgosteşte de un...
să fiu sigur că nu mă otrăveşli. CLAUDIA (stupeiiată) : La Vlad?
(Cristina rîde.) Nu glumesc. (li In- CRISTINA : Aşa am crezut.
tinde paharul şi Cristina, aproape CLAUDIA : Nu. Mă gîndeam la un oni
silită, îşi moaie buzele.) Unde ai să- care să aibă personalitatea şi vîrsta
rutat paharul ? (Bea, apoi déclama.) lui Man, de pi Ida.
O, bunule spiţer, ce repede CRISTINA: El?
Lucrează băutura ta... Mi-a fost CLAUDIA : Ei, da. Tot aşa ai judeca ?
De-ajuns o sărutare, ca să mor... CRISTINA : Bine, dar maestrul nu-i un
(Claudiei.) Corect ? (Pauză. Comic.) om ca ceilalti. Cum să te gîndeşti la...
Hm ! Uite că nu mor. Teatru ! Teaitru ! El e un gentu, un fel de zeu..
(Apropiindu-se de o masâ pe care CLAUDIA (impacrentatà, ridicindu-se) :
sînt ziare.) Ce mai scrie în gazete ? Un zeu care suferă de inimă şi de
Azi sîntem în cincisprezeee. (Ràs- sciatica şi are cineizeci şi opt de ani.
foieşte ziarele. în tot timpul acestei (Se îndreapta spre hol, dar în prag
scene, Claudia 1-a urmàrit, curioasà, îi iese înainte Manole.)
iar Cristina, nedumerMà. Se agaţă de
întreharea lui Vlad, care i-a amintit MANOLE (conciliant) : Claudia, dacă
ceva.t vrei totuşi să ne plimbăm...
CLAUDIA : Nu mai am chef. Cred că
CRISTINA: Vai, cît e ceasul ? La o să... (Se întrerupe. S-a auzit zgo-
douăsprezece trebuia să se transmită motul unei maşini.) O n e o fi venit ?

25
www.cimec.ro
(Urmează o clipă de aşteptaie, după „Hai, fato, odată, mai strînge-te de
care, eu o valizû în mînâ, tşi iace pe drumuri, ca s-a înnoptat. Ce tot
apariţia Toma. E un tînàr superb, umbli prin străini?" Si tătuca st»
blond şi croit în atlet.) uită mustrător la mine. Da' eu le
CRISTINA (eu un ţipăt de bucurie) : spun : „Dragii mei, nu pot încă veni,
Toma ! (Aleargà spre el.) că s-a întors Manole acasă. Şi el
TOMA (îi ia mîinile, privind-o) : Tu nu-i strain Eu 1-am învăţat să meargă.
eşti, Cristi ? (O ridicâ de subţiori ca Şi pînă la noapte tot mai este.*
pe un copil şi o sărută zgomotos pe Atunci, tătuca mai scormoneste ce
amîndoi obrajii.) mai scormoneste eu băţul în praf,
CRISTINA : Nu te aşteptam decît sîm- se mai uită o data la mine şi spune
bătă. mămucăi : „Las-o, că-i capie... San
TOMA : Am putut pleca mai devreme. o fi ştiind ea ce ştie..." Şi se tot
(Se îndreaptă spre Claudia.) Săxut duc, ou roua pe faţă, eu ceaţa p e
mîna. braţă. Dar nu se supără. Că pe urmă
CLAUDIA (bucuroasà) : Bine ai venit, vin iar. Toatâ vremea vin. Eu nu
Toma. (Acesio se găseşte acum în ştki cum de nu obosesc.
ia\a lui Manole. îi întinde mîna, eu MANOLE (eu spaimă surdà) : Du-te şi
surîsul lui deschis şi iermecător.) t e culcă, Dadă. Du-te de-aici.
TOMA : Tată !
MANOLE (vag emoţionat) : la uite ce DOMNICA (ridicîndu-se) : Vezi, iar
flăcău superb am ! Pe mine nu mă m-alungi. Da' din casă nu plec, Ma­
îmbrăţişezi ? (Se îmbrăţişează, apoi nole, să ştii. Cine o să aibă grijă
îl priveşte iar, încîntat.) Cred că eşti de tine ? (Se îndepărtează. Cu puţină
cea mai izbutită dintre toate creaţiile acreală în voce.) Şi spune-i şi tu
mêle. (Izbucneşte în rîs şi îl ia de Aglaiei să-mi dea lapte, să nu mai
braţ.) Ce bine că ai venit, băiatule J îmi dea carne, că nu pot s-o mestec.
(Dispare.)
(întuneric brusc.) MANOLE (vocea interioară) : Am ajuns
Noapte. Pe bancâ, Manole şi Domnica să mă înspàimînt de nişte flecăreli
stau de vorbă. de femeie bâtrînă, cu mintea întune-
cată. Dacă aş putea să dorm, să
DOMNICA : Săptămima asta n-ai venit dorm ! Nu, nu trebuie. Mai aies
deloc. asta nu trebuie. Somnuil raţiunii ză-
MANOLE : Nu, n-am venit. Şi nici n-o misleşte monştri. Goya ştia. Şi Mi­
să mai vin. chelangelo ştia, cînd a pititt cucu-
DOMNICA : Atunci mă gonesti de tot vaia sub genunchiul Nopţii. Ce linişte
din ochii tăi ? Gredeam că măcar sufocantă e în noaptea asta. Parcă
noaptea să te mai văd din cînd In s-air fi oprit tknpul în loc, şi nemiş-
cînd. carea lui apasă ca o povară uriaşă
MANOLE : Nu te gonesc. deasupra pămîntului. (Se ridică în
DOMNICA: Te porţi de parcă t>ar fi picioare, respirînd ca un om care se
frică de mine. suiocă. Deodată, strigă.) Cine-i acolo ?
MANOLE : Ce U s-a mai năzărit ? De Cine umblă pe furiş ?
ce să-mi fie frică ?
DOMNICA: Zic şi eu, ca o babă CRISTINA (ieşind la iveală, speriată
proastă. Se vede că în noaptea asta şi ruşinată) : Eu skit, Gristina.
MANOLE (se lasă din nou pe bancă
iar ţi-a fost rău, dacă ai venit.
MANOLE : De unde ştii ? şi izbucneste într-un rîs outernic.
DOMNICA : Am băgat de seamă că Dar se opreşte brusc şi întreabă) :
atunci mă cauti. (Manole iace.) Să Pe unde umbli noaptea ?
ştii că eu nu plec din casă. CRISTINA: Am fost la scăldat.
MANOLE: De ce să pleci ? Te-a dat MANOLE: A c u m ?
cineva afară ? CRISTINA : Da, uitati-vă, am părul ud.
DOMNICA (pauzû) : Uf, maică, tare mă (Face un pas spre Manole.)
mai dor osemintele. Nu plec, că tot MANOLE : Nu te apropia. Vezi că tre­
mai ai nevoie de mine. Eu te-am buie să fie un soaun de grădină
alăptat, eu te-am purtat în braţe, eu... pe-acolo. L-ai găsit ?
MANOLE : Ştiu, ştiu, nu te mai văicări. CRISTINA: Da.
DOMNICA : Nu mă văicăresc. Spun. MANOLE : Aşază-te şi povesteştt-.
(Pauză.) Şi lor le spun tot aşa. CRISTINA: Ce să vă povestesc ? Imi
MANOLE: Cui, lor? place noaptea, cînd e lună şi cald,
DOMNICA : Bătrinilor. Zice mămuca : să înot în lac. Si doamna Claudia

www.cimec.ro
ştie. (Schiţează gestul de a se ridica.) CRISTINA (dă negativ din cap, apoi,
Pot să plec ? cu o încîntare în care străbate copi-
MANOLE : Mai rămîi. (Aproape rugă- lăria, exclama) : Ce bine ! (Si luge,
tor.) Mi-e urît, Cristina. începe să se zărească de ziuă.)
CRISTINA : Nu vă simţiţi bine ? MANOLE (îşi pipăie faţa obosită) : Ce
MANOLE : Sînt foarte bine. De ce mă mască putredă ! (Sfidător.) Ei şi ?
sîcîiţi toată vremea eu întrebarea Nu sînt primul bătrîn nebun.
asta ? Parcă vă mirati că trăiesc...
De ce nu-mi răspunzi ? (întuneric.)
CRISTINA : Pent ru că, orice aş spune,
MANOLE (fluieră încet, uitîndu-se la
tot prost iese. nişte schiţe. îi spune Aglaiei, care-şi
MANOLE : Aşa cum stai acolo, de-abla face de lucru prin hoi) : Cînd o să
te ghicesc. Şi, de fapt, prefer să taci. încep să luorez din nou, o să-ţi fac
Ca o statuie într-un boschet. (Rîde fata în bronz. (îşi ireacâ mîinile.) Si
încet.) Dar statuile au graiul lor, pe asta o să fie curînd. Să-1 anunti pe
care eu il au a. Nicolae să-mi aducă pămînt.
CRISTINA : Atunci mă auziţi şi pe AGLAIA : Da, maestre. Ce fericită o
să fie Cristina I Ea, care vă divini-
mine, cînd tac ? zează, să se vadă sculptată de dum-
MANOLE : Atît cît trebuie. (Surd.) Q t neavoastră ! (Suspină.) Ei, biata fe-
aim curajul să ştiu. Iti simt palpitul tită..
respiraţiei, ştiu că ai părul ud, că MANOLE : De ce-o plîngi ?
miroşi toată a ierburi. Aud viata diin AGLAIA : Mă gîndeam la viitor. Ce ştie
tine. ea acum ? Ride şi se bucură, crede
CRISTINA (eu un curaj care i se pare că toată lumea e a ei şi că asa o
supraomenesc) : De ce ati spus ca... să fie totdeauna.
MANOLE: Ce? MANOLE : Toţi tinerii cred la fel. De
CRISTINA (abia izbutind să-i reproducă aceea sînt tineri.
r.uvintele) : „Cît am cura jul să şthi." AGLAIA : Dar Cristina e o fată săracă.
Asa ati spus. Aici s-a deprins cu ailţi oameni, cu
MANOLE : Pentru că sînt un om bătrîn, altă viaţă.
Cristina, şi tu eşti un copil. Nu vezi MANOLE : O să-şi facă o meserie. Şi,
că nu te-am întrebat niciodată de ce pe urmă, aici e ca şi casa ei.
mi-ai sărutat mina în ziua aceea 4 AGLAIA (rîzînd) : Casa ei ! Vă închi-
Prefer să nu ştiu. Poate era din milă. puiti, maestre, că într-o zi n-o să-şi
CRISTINA : Milă ? ! Era din adoratie ! dea seama că e o tolerată ? Mai bine
înainte. cînd îmi vorbeaţi, nu put earn an fi să se mărite şi să aibă în adevăr
să ored că nu vă bateti joc. Eu sînt casa ei.
o fetiscană atît de proastă şi de ne- MANOLE (privind-o) : Dar e un copil
însemnată... Cum o să vă interesez încă !
eu prin ceva ? Stiu ca nu se poate. AGLAIA : Eu, la vîrsta ei, eram mări-
Dar n-are importantă... Eu mi-aş da tată.
şi viaţa pentru dumneavoastră. (Ma- MANOLE : Pirostii ! Asta nu-i un argu­
nole tace.) Acum de ce tăceti ? Am ment.
spus vreo necuviintă ? AGLAIA : O mamă trebuie să se gîn-
MANOLE : Cristina... E tîrziu de tot. dească la toaite. Dacă i-aş găsi un
Du-te şi dormi. Noapte buna, draqa bar bat bun, un doctor, sau un artist...
mea. artiştii cîştigă mai mult, călătoresc,
CRISTINA (înaintează pînă la jumàtatea au o viată frumoasă, care ar semăna
drumului spre Manole. Cu glas sugru- cu cea pe care a cunoscut-o aici.
mat) : Noapte bună. (Se îndreaptă Ce bine ar fi !
încet spre ieşire.i MANOLE : Dacă i-ai găsi ! Nu mai
MANOLE (vocea interioară) : Dacă n-o trăim pe vremea cînd părintii îşi
chem, peste o clipă o să dispară. căsătoreau copiii după socotelile lor.
Poate pentru totdeauna. (Tare.) Cris­ AGLAIA : Oh, Cristina nu seamănă de-
tina ! (Pe punctul de a ieşi, Cristina loc cu tineretul de azi. Are încredere
se opreşte şi se întoarce cu fata spre orbească în mine. Şi nu e deloc
e\.) Vreau să ştii un lucru pe care zvlnturată. Eu cred că idealui ei nici
n-ai să-1 prioepi, poate, acuma. Pen­ n-ar fi un bărbat tînăr.
tru mine, tu însemni mai mult decît MANOLE : la vino mai aproape
îţi poţi închipui, pentru că tu, pre- AGLAIA (se apropie şi-1 priveşte drept
zenta ta., e viata. Inţelegi ? în ochi, cu candoare) : Da, maestre.

27
www.cimec.ro
MANOLE (eu violenta nejustiticată, zitor ! (Se lasû pe o canapea, plîn-
după aceaslà coniruntare) : Sa trimiti gînd încet.)
imediat după pămînt. MANOLE (se aşază lingă ea şi-i ia, eu
AGLAIA : Chiar azi. (Surîde şi-şi vede neaşteptată siiiciune, mîna) : Ai drep-
de treabâ. Manole se apleacă asupra tate. Eram laş. Şi ceea ce se întîmplă
schiţelor, dar e vàdit eu gîndul în e cumplit.
altà parte. Intră Claudia.) CLAUDIA : De ce nu pot oare să te-
CLAUDIA : Bună dimiineata. Man, poţi urăsc ? (Pauză scurtă.) O iubeşti atît
să-imi dai maşina să mă ducă în oraş de mult ?
pentru nişte cumpărături ? MANOLE : ;Nu ştiu dacă asta se nu-
MANOLE : Sigur. Aglaie, anunţă-1, te meşte dragoste. Cred că nu.
rog, pe Costică. CLAUDIA : Şi e atît de neînsemnaită..
AGLAIA : E plecat după benzină, dar O fetişcană atît de oarecare... Pros-
îl anunţ imediat ce vine. (Volubilă.) tuţă, incultă, de-abia frumuşică. Ce-ai
Ştiti, doamnă, maestrul a r e să facă găsit la ea ?
o statuie după Cristina. Cît o să se MANOLE : Ştiu un singur lucru : că
bu cure fetiţa ! Maestrul e atît de bun nu mă pot opri. (Uitîndu-se ţintă la-
şi atent eu ea. Mă duc să-1 aştept Claudia.) Şi nici nu vreau. Nu mai
p e Costică. (Iese.) vreau.
MANOLE : Lipseşti mult ? CLAUDIA (ridicîndu-se) : De data asta,
CLAUDIA (care a urmărit-o pe Aglaia) : ştiu că n-ai să te mai întorci nicio-
Ce viperă ! % dată la mine. De azi înainte nu am
MANOLE: De ce? ce aştepta. Nu, nu-mi răspunde nknic.
CLAUDIA (ridicînd din umeri) : Nu Prefer să nu-ţi aud cuvintele. (Pauză.y
mi-ai spus că ai de gînd să te re- Fereste-te de Vlad. Ştie.
apuci de lucru. MANOLE (îngheţat) : N-am de gînd sa
MANOLE : Nişte schite. Modelaiul nu ascund nimic.
mă poate obosi prea tare. AGLAIA (intrînd) : A venit şoferul.
CLAUDIA : Doctoral nu ti-a dat înca MANOLE : Să aştepte. (Aglaia iese.)
voie. CLAUDIA : Nu mai e nevoie. Tot nu-
MANOLE : M-am saturât de tutelă ! mai avem ce să ne spunem. (Se în-
Prefer să mor spunînd clipei că e dreaptă spre usa, dar se opreşte în
frumoasă, decît să prelungesc o exis­ spatele lui Manole şi-i ia capul în-
t e r a lingavă. brate.) Nu-i aşa că sînt „une brave
CLAUDIA : Şi clipa miraculoasă cine femme" ?
o va reprezenta ? Statuia Cristinei ? MANOLE (sărutîndu-i mîna) : Eşti o
MANOLE (sîcîit) : Nu va fi o statuie femeie extraordinaire.
a Cristinei, ci o statuie a Adoles- CLAUDIA (atingîndu-i pàrul eu buzele,
centei. eu lacrimi în ochi) : Totdeauna m-ar
CLAUDIA (ironie) : Celei pe care ai răsfătat. (Iese. După cîteva cîipe, s e
făcut-o la Veneţia, i-ai spus „Frimă- întoarce, eu o valizà în mînă.)
vara". Te repeţi, Man. MANOLE : Cum, erai hotăirîtă să pleci
de t o t ?
MANOLE : Opera tuturor artistilor e
construite în jurai unui număr foarte CLAUDIA (încearcă să răspundă, dar
restrîns de motive, de idei creatoare. nu poate. Apoi, eu greu, spune) : Sa
Şi mitul tinereţii a fost totdeauna pretextezi că am primit un telefon
motivul m a i préférât. O idee fixa, urgent. Da ?
dacă vrei. (Manole are un gest spre ea, dar
CLAUDIA : Ce risipă de argumente, Claudia îi face semn, eu mîna, să se
ca să... opreascâ. Işi duce degetul la gură în
semn de tàcere \şi încet, apoi précipitât,
MANOLE : Dar asta-i adevărul. Dacă iese. Manole s-a dus la iereastră şi
apar atîtea false opère de artă este priveşte aiarâ. Se aude zgomotul ma-
pentru că falşii artişti nici nu bănu- şinii, care demarează. Rămîne imobil,
iesc existenţa, necesară, a motivelor. în vreme ce, din direcîia grădinii, se
Ei caută şi lucrează subiecte. aud glasurile Cristinei şi al lui Toma,
CLAUDIA : Man, nu te-am provooat la cîntind „Ciao-ciao, bambina". Apoi, rî-
o controverse estetică. Eşti de rea- sul lor. Pe acest rîs, pàtrund in grădină.
oredintă. Sînt In şorturi, eu racheté de tenis în
MANOLE : în ceea ce spun ? mînă, şi nu-1 vàd pe Manole, care-i în
CLAUDIA : Nu, în ceea ce eviţi să spui. iundul holului.)
Nu te ştiam laş. Oh, Man, ce îngro-

28
www.cimec.ro
T O M A (lovind-o eu racheta pe Cristina, tuos.) Este ceva care nu merge, bă-
care se eschivează, rîzînd) : Ăsta-i trîne ?
numai un avartisment. Dacă mai eşti VLAD : As I Idei de-ale (taie. Scuză-mi
obraznică, te iau şi de urechi. improprietatea termenului.
CRISTINA (rîzînd în hohote) : Ca un TOMA (rîzînd) : Atunci e bine. Ma duc
păun. Exact ' ca un păun faci. Hai, să mă îmbrac. Nu vii totuşi eu noi ?
cîntă, dacă ai curaj. (Cîntă ea citeva (V7ad reluzà. din cap. Toma îi face
măsuri dintr-o mélodie de jazz.) Ei ? eu mîna un semn de salut şi intră
TOMA (foarte serios, încearcâ să cînte, în hol. ÎI zăreşte pe Manole.) Bună
dar e cumplit de strident. Se opreste): dimineata, tată. Nu ştiam că eşti «aici.
Da, e cam electronic, ca rezonanţă. Te-am deranjat eu urletele noastre ?
Dar ritm am. MANOLE : Nu. Plecaţi undeva ?
TOMA : La meci. Mîncăm în oraş. Şi
(Fredonează şi schiţează cîţiva paşi seara poate mergem să dansăm puţin.
de dans. Cristina începe să cînte şi MANOLE : Cristina nu e obişnuită să
•dansează şi ea ; amîndoi iac o pereche iasă seara.
ioarte graţioasă. Vlad, care a intrat TOMA (rîzînd) : Ce retrograd eşti, tată !
prin colţui grădinii, e cuprins de o E coşcogeamitea fata. Si, de eltfel,
subitâ bună-dispoziţie şi, punînd mîna merge eu mine.
pe nişte iariurioare de metal, se dez-
lănţuie ca o àntreagà orchestra si dan- (les, în vreme ce Manole, crispât, se
seazà ca un şaman posedat. Ceilalţi îndreaplă din nou eu iaţa spre iereastră.
doi se opresc, âl privesc rîzînd şi Vlad se apropie, rezemîndu-se de uşorul
aplaudă.) uşii.)
TOMA : Bravo ! Bravo ! VLAD : Sub fericite stele st» nasc unid
VLAD (bătînd step şi contorsionîndu-se, oameni. (Manole nu se întoarce sa
într-un sâlbatec dans de mcaracter", râspundă.) Tînăr, frumos, capabil, in­
déclama cîntat) : „Duhurile mă stă- vitât, la vîrsta lui, să lucreze la
pînesc ! Glasul meu e glasul lor ! Dubna, ce-şi mai poate dori ? De alt-
Duhurile îmi vestesc ! Şapte drame fel, cred că e de-ajuns să aibă o do-
şi-un amor." (Se opreste, se inclina rinţă, ca să i se împlinească. Va
în iaţa celor doi.) ajunge savant de reputaţie internatio­
nale, academician, şi va termina pe
TOMA (rîzînd) : Ce-a fost asta, Vlad ? soclu, eu statuie.
VLAD : Habar n-am. Eram posedat.
Vrăjitorul atomic. Ei, cum a mers la MANOLE (întorcîndu-se şi aşezîndu-se
într-un iotoliu) : Şi pe frate-tău eşti
tenis ? invidios ?
TOMA (luînd-o băieţeşte de gît pe VLAD (uluit) : Prin urmare, ştiai eă am
Cristina) : Am bătut-o măr. Dar fost invidios p e dumneata ? Şi nici
craul-ul îi face destul de bine. (Si, nu te-ai sinchisit ! Vorbesc la trecut,
eu mîna, îi dă părul peste ochi.) pentru că am băut şi pahacul ăsta
CRISTINA (tràgîndu-i un pumn) : Spu- pînă la fund. Da, te-am invidiat în-
ne tot, lăudărosule ! Cinci minute şi grozitor într-o vreme. Erai atît d e
treizeci de secunde pînă la insulă ! tare, pe lîngă slăbiciunea mea, aitît
TOMA (uitîndu-se la ceas) : Douăspre- de sigur, p e lîngă incertitudinile mêle.
zece. Şterge-o să te schimbi, că nu M-ai strivit, sub greutatea dumitale
mai găsim locuri la meci. îţi dau un de fortă a naturii, ca pe o broască.
sfert de oră. (în glumă.) E bine ? MANOLE : Nu faice melodrama, Vlad.
•CRISTINA (rîzînd): Valabil. (Sărind şi VLAD : Nu fac. Mai aies eă broasca
zbenguindu-se, traverseazâ holul în îşi re7ervă dreptuil să conteste forta
iugă, îârà sâ-1 vadă pe Manole, şi care a zdrobit-o. Ştii eă nu cared în
dispare.) arta dumlitale de Promeleu eu ficatii
TOMA (lui Vlad): Tu nu vii ? întregi.
VLAD : Nu mă interesează sportul. MANOLE (iără să lie însă scos dm
TOMA : Nu ţi-ar strica, totuşi, să faci sărite) : Mă intreb de unde am răb-
putin sport. Prea eşti crispât. Chiax darea să-ţi suport toate obrăzniciile ?!
oînd încerci să pari vesel. VLAD : Pentru motivul dintotdeauna :
VLAD : Ce vrei să spui ? nici nu te sinchiseşti. Asta ma şi
TOMA : Exact ce-am spus. Totdeauna exasperează. Cine t e poate lovi pe
ai fost tu cam saturnian, dar acum dumneata?! Doar... (Izbucneşte înris.)
parcă ai suferi şi de ficat, şi de sto- MANOLE : Ce neobrăzare ti-a mai trecut
mac, şi de colici metafizici. (Atec- prin cap ?

29
www.cimec.ro
VLAD : E vorba de ceva mai priniejdios: înverşunare fidel lui însuşi, de a re-
o idee ! Mă gîndeaim la călcîiul lui zista fricii de abis, de a se bate îm-
Achile şi... potriva necunoscutului şi de a cîştiga
MANOLE (zimbind) : la te uită, mă şi teren pentru ordinea lui umană. (1st
ameninţi. reia respiraţia şi continua, calm.)
VLAD : Cît des pre Toma, e făcut din Viata mérita să fie iubită toemai
acelaşi aluat eu al dumitale : al ale- pentru că ea ne-a făcut oameni şi
şilor vieţii. E replica dumitale fidelă. nu piètre sau çacali.
Numai ceva mai puritană. încolo, VLAD : Poate că ar fi fost preferabil
acelaşi echilibru fericit, ace«aşi lipsă să fiu piatră sau şacal.
de întrebăiri şi nelinişti, aceeaşi vi- MANOLE : Eşti, pe jumătate. Cine ou
talitate, aceleaşi certitudini rationa­ crede în om, crede în monştri. între
liste. (Bufonînd din nou.) „Şi Dumne- „Victoria" din Samotrace şi figurile
zeu făcu pre om după chipul şi ase- sumeriene nu stau cîteva milenii, ci
mănarea sa." Azi sînt biblic. Dar orea- un fir de aţă. (Ca pentru el.) Un fir
turile diavoleşti, după chipul cui le-a de păianj en.
făeut ? Tot după al său, nu ? Aşa VLAD : Demnitatea omului ! Ce păcat
e logic ! Că nu erau să iasă din că o credinta nu se prépara în labo-
néant. rator, ea o soluţie chimică. Aş gusta
MANOLE : Dacă înteleg bine, creatura şi eu din elixirul ăsta. (Cased.) A h ,
diavolească în speţă eşti tu, eu fiind ce plictiseală. Şi plictisim şi speota-
Dumnezeu-tatăl. torii cu discuţia noastră. Hai, specta-
VLAD : Sună a metaforă desuetă, dar torule, fă-ti intrarea în scenă. Poate
cam asta e credinta mea : că lui Toma ai ceva de spus. (Face un gest de in-
i-ai dat lumina, iar mie, tenebrele din vitaţie către paitea nevăzută a holu-
dumnoata. (Manole surîde.) Rănuiam lui.) Vino !
că ai să te amuzi. Ai un bun-simţ CRISTINA (ieşind, stingherită, la
prea solid oa să guşti astfel de in- iveaJă) : Vă rog să mă iertaţi... dar
terpretăiri, chiar simbolice. am intrat făiră să ştiu că stati d e
MANOLE (aproape şoptit) : Ce ştii tu vorbă şi... (Apărîndu-se.) N-am ascul-
despre ténèbre, Vlad ? Nu dansa pe tat!
frînghie. VLAD : Nu te mai scuza ! Sîntem siguri.
VLAD : Ştiu că in fiecare din noi exista Asta e caracteristica publicului : să
o zonă de fund, obscură şi nedeli- nu asculte.
nită, în care se deschid ciudate guri MANOLE : Lase fata in pace. Pleci în
de peşteri. oraş, Cristina ?
MANOLE : îti aduci aminte de gravura CRISTINA: Da, la meci, cu Toma.
lui Goya „Somnul raţiunii zămisleşte (Stingherită.) Nu vreţi să mă duc ?
monştri" ? Nu atîţa monştrii, Vlad ! VLAD : Ce întrebări năstruşnice pui...
VLAD (e uluit, auzindu-1 vorbind aşa. De ce să nu vrea f
Foarte interesat) : Dar dumneata nu
orezi In ei, tată. Nu-i aşa ? CRISTINA: Mi s-a parut că... Am vrut
să spun că, poate, maestrul are n e -
MANOLE (il priveşte, apoi izbucneşte):
De ce mă iscodeşti, ce urmăreşti ? voie de mine. (Căutînd o ieşire.) ŞtitL
Ei da, eu nu vreau să dorm ! Şi asta doamna Claudia a plecat. Adică, bine-
a fost totdeauna aspiratia ultima a înteles, ştiţi... Dar nu ne-a anunţat
artei m ê l e : să fie trează. N-am sculp­ că are de gînd să rplece.
tât nlciodată larve şi monştri. Sînt VLAD (interesat): A plecat de t o t ?
om. Şi, pentiru mine, omul e liber MANOLE : A primit un telefon de lai
şi puternic. (Cu o sfidare in care stră- Bucureşti.
bate şi o nota de disperare.) Liber şi VLAD : Ah, telefoanele astea... Ce m-
puternic ! ventie afurisită !
VLAD : Aşteptam un răspuns viu, şi MANOLE : Ei, hai, Cristina, pleacă, c e
dumneata îmi tii o predică. mai aştepţi ?
MANOLE : Dacă ai înţelege-o... Dar te CRISTINA (cu o voce mică) : Pe Toma
îmbeţi cu literature, cu fiere şi sar­ îl aştepi.
casm. Aleşii vietii ! Cei pe care-i nu- TOMA (apàrînd, zorit) : Gâta ? (O ia
meşti aşa nu datorează nimic stele- de mînă, strigînd.) La revedere !
lor. Pur şi simplu, cred in demnitatea (Cristinei, pe care o trage după e/.>
umană şi ştiu că, în knensitatea unui Repede, repede. (les. Se aude strigă-
univers ostil sau indiferent. unica tul lui, de-aiarâ.) Vlad ! (Vlad iese
soluţie pentru om e de a rămîne cu pe uşâ. Manole îşi ia capul în mîini.

30
www.cimec.ro
Aşa îl găseşte Vlad cînd se întoarce. scrisoare de la sculptorul norvegian.
îl priveşte lung.) La asta trebuie răspuns. (Maicâ-si.)
VLAD : Spunea să nu-1 aşteptăm diseară Ii scrie că, dacă n-ar fi cunoscut arta
la masă. (Manole, care nu se ştia pri- lui, ar fi naufragiat în căutări sterile
vit, ridicâ capul.) Ce pereche drăquţă şi anarhice. ÎU dai seama ? Factura
f ac Toma şi Cristina, nu ? de la gaz. Asta e pentru tine... Un
MANOLE (după o tăcere. în vocea lui cocktail la Legatia Belgiei... (Rumine
e şi obosealâ, dar şi o ameninţare pe gînduri, apoi, salutînd cu impor-
surdă) : Sper că acum pleci şi tu. tanfà.) „Bonjour, monsieur... Merci.
VLAD : Mă dai afară ? Şi eu, care cre- Oui, il fait très chaud, madame". Dar
deam că o să continuăm simpatica cred ca va pi ou a.
noastră discuţie... Mă plictisesc atît AGLAIA : Ce te-a apucat ?
d e îngrozitor ! Gred că aş fi în stare CRISTINA : Cum or fi recepţiile asteu,
de orice gest absurd, neghiob. însă ar la legaţii ? (Rîde.) Eu cred că aş mûri
trebui să fie absolut neghiob şi necu- de emotie. Să trebuiască tot timpul să
viincios. fii distinsă şi intelectuală... Să pari
MANOLE (s-a ridicat, a làcut un pas şi, obişnuită, ca şi cum Tiici nu te-ai sin-
eu mîinile la spate, îl priveşte dur) : chisi de-atîtia diplomati şi valeţi...
Mai bine pleacă ! AGLAIA : Mărită-te şi tu cu cineva
VLAD (eu vocea tremurînd de emoţie, care să te ducă.
sub o aparenţă de dezinvoltură) : CRISTINA : Cu vreun ministru, nu ?
Spune-mi, o iubeşti pe fetişcana asta? (Continuînd sa claseze.) O şedinţă la
MANOLE (după o tăcere lungă) : De- Académie... M-am hotărît. La toamnă
geaba. N-am să te lovesc. dau examen la agronomie. Aşa spune
VLAD (ezită o clipă, dar, înirînt, se in- Toma.
dreaptă spre grădină. Ajuns la ieşirea AGLAIA : Ce-ti mai spune Toma ?
din hol, se opreşte). Ştii, tată, am CRISTINA : Parcă avem timp să vorbim
ajuns la convingarea că ai dreptate. prea multe ! Rîdem, facem sport, dan-
Sînt doar un diletant, care nu ştie ce săm. Spune că vrea să aibă o ade-
vrea. (Pauză.) De azi dimineaţă am văirată vacantă, să nu se qîndeascâ'
■renumtat la sculptură. (Pauză. Cu o la nimic. Mă mai muştruluieşte din
pioiundă disperare.) La treizeci de cînd în cînd că nu citesc deajuns ;
ani, sînt un om fără nici o meserie. că o să rămîn o incultă. Are dreptate.
Fără nici un rost. (Manole, care e cu într-o zi s-a şi supărat : am spus ce
spatele spre el, în proiil laţă de spec­ Dostoievski era marxist. (Rîde.) Ce-
tator, a tresărit. Schiţează, impercep- zevzeacă pot să fiu !
tibil, un gest, dar şi-1 op reste repede AGLAIA : Şi altceva ?
şi ràmîne împietrit. Vlad, care a aş-
teptat inutil un răspuns, continua, pe CRISTINA : Altceva ? Să învăt, să ajuny
un ton alb, de obosealà.) Ah, da, vo- om. Stii, e foarte partinic, nu ca mine,
iam să-ti mai spun ceva. Afirmam după ureche. Cu lucrurile astea n u
că nu t e mai invidiez. Asta, pentru glumeşte. Ce mai, un om nou !
că acum... t e uarăsc. (Dar Manole tot AGLAIA (care a dat semne de impa-
nu reacfionează şi Vlad pleacâ re­ cienţă) : Dar curte nu-ti face ?
pede. După doi-trei paşi se sprijinà CRISTINA : Toma ? (Izbucneşte în rfs.>
de zidul casei. Un hohot de plîns îi Dar sîntem prieteni din copilărie,
zguduie umerii. Apoi se îndreaptû mamă. Şi, în general, am eu mutră
spre ieşirea grădinii. Manole se în­ de curte ! Ce-ar mai rîde dacă i-as
toarce încet cu iaţa spre public. Rà­ spune!
mîne aşa, împietrit. Numai pumnil, AGLAIA : la, te rog ! Stii, eu n-aş.
pînă atunci încleştaţi, i se destac avea nimic împotrivă. Numai să nu
încet, într-un qest de abandon şi ne- se supere maestrul că pe el il ne-
putinţă.) glijezi... înţelegi... El ţine la tine.
(întunenc.) CRISTINA : Dar ştie că îl ador. I-am
spus-o în fată. Ce te uiţi aşa ? Zău !
La masâ, Cnstina deslace nişte cores- AGLAIA (sideratâ şi în culmea intere-
pondenţâ, notînd cite ceva. Aglaia o sului) : Şi ? Ce U-a răspuns ?
priveşte gînditoare, neştiind cum să CRISTINA (devenind ioarte serioasă) :
înceapă conversaţia.
Nu pot să-ţi spun. Ăsta e talismanul
CRISTINA (pentru ea) : O invitaţie la meu. De cite ori o să mi se întîmple,
concertul Filarmonicii ; o stenogramă în viată, să fiu foarte nenorocită, o
de la şedinta artiştilor plastici ; o să fie de-ajuns să-mi aduc aminte de-

31
www.cimec.ro
cuvintele lui, pantru oa să capăt îin- MANOLE (izbucnmd într-un rîs trist) :
credere in mine. Iată-mă renégat şi de celălalt fiu al
AGLAIA (încîntată) : Bravo, Cristina. meu. Ca regele Lear. Ce satisfacţie
Ştiarri eu că eşti o fată înţeleaptă. Fug ar avea Vlad să te audă, el, care pre-
după cumpărătuiri. (Iese.) tindea că eşti urmaşul meu spiritual !
CRISTINA (singură) : Mi-a spus : „Tu TOMA (eu afecţiune) : Dar are dreptate,
eşti viaţa ! ' (îşi apasă palmele pe tată. Eu ştiu oît de adînc sînt copidul
obraji şi are un mie rîs emoţionat şi tău. Dar dacă ai fi avut azi douăzeci
fericit, ca şi cum nu i-ar veni sa şi patru de ani, cine ştie, poate că
creadâ.) Eu ! (Suspină, mulţumită.) şi dumneata ai fi fost fizician, nu
Ah, ce bine e să trăieşti. (Reia hîr- sculptor. Nu ţi se pare că, pentru
tiiïe.) Numai stenograma asta e setea şi mijloacele formidabile de
lumgă eft o zi de post. De ce-or fi cunoaştere ale ştiinţei, universul artei
vorbkid atîta la şedinte, ca să spună a rămas prea mie ?
acelaşi lucru?! Cum s-o rezum în MANOLE : Brin urmare, tu nu mai
doua pagini ? (Lucreazâ. Dinspre gră- esti sensibil la Rembrandt, la Phi­
dinâ intră Manole şi Toma, care are dias, la Bach.
un halat de baie în mînâ.) TOMA : Ba da. însă operele lor vin
T O M A : Mi-a trîntit usa în nas şi a spre mine, din trecut, încărcate eu o
încuiat-o. Dumneata, tată, crezi că în istorie spirituală a omului, simbolizînd
adevăr n-are talent ? drame şi étape. De aceea, îmi dau o
MANOLE : Are mult mai mult decît cutremurare de solidaritate fraternă.
alţii. Dar e intoxicat de literatură şi Pe cînd, în faţa artei de azi, rareori
de obsesia originalităţii. Talf-ntului am sentimentul esenţialului. .între
mare puţin îi pasă dacă e găsit sau universul dumitale şi universul cerce-
nu original. tărilor mêle e o prăpastie de eră
TOMA : La treizeci de ani, să te des- geologică.
coperi kiutil, e mai tragic decît dacă MANOLE : Şi cum vezi viitorul ?
ai afla că ai lepră. {S-au apropiat de TOMA : Presupun că, odată stabiljte
hol şi, auzind vocile, Cristina a venit noile raporturi om-lume, care sînt
în prag.) p e cale de radicală schimbare, va
CRISTINA: Să ştiti că sînt aici. apărea şi o artă nouă, caipabilă să
TOMA : N-avem secrete, Cris. le exprime.
MANOLE : Nu uita că, de mîine dimi- MANOLE : Noile raporturi 1 Dar ce va
neată, începi să-mi pozezi, Cristina. mai reprezenta omul, ce va mai ră-
CRISTINA: Bine, maestre. (Se retrage mîne din el pînă atunci, dacă-1 obiş-
la masa ei.) nuieşti să privească, hipnotizat, ex-
MANOLE (lui Toma): Mi s-a adus pă- clusiv realitatea exterioară, aşa cum,
mînt şi reîncep să lucrez. Deocam- în trecut, alţi fanatici doreau să-1 în-
dată, nişte ifleacuri. drepte spre contemplarea propriului
TOMA (privind spre hol) : Tare e dră- buric ? Va pierde însăşi conştiinta
gută ! S-a făout fermecătoare, nu ? umanităţii lui. Căci de ea îi aduce
(Pauză.) Cel puţin dacă ar fi învăţat aminte arta asta depăşită şi obosită,
şi o altă meserie... cum o numeşti tu. Şi de aceea trebuie
MANOLE : Odinioară, talentele care să ţinem de ea cu dinţii. Frate-tău
nu-şi găsiseră încă drumul luorau în a şi început să clameze despre „mitul
ateliere, sub conducerea şi chiar sem- dezumflat al omului!"
nătura maestrului. Azi, umplu lumea TOMA (surîzînd) : Tată, eu nu m-am
de pastişe. E mai bine că Vlad a avut transformat totuşi într-un robot. Şi,
tăria să se oprească pînă cînd o să crede-mă, n-aveam intenţia să teore-
descopere dacă are ceva de spus. (Se tizez. De ce dai atîta însemnătate
aşază.) unor chestiuni de gust personal, poate
TOMA (zîmbind) : Ce de neînteles mi uşuratic afirmat ? Ştiu că eşti un
se pare toată drama asta... Sînt atîtea artist mare. (Zărind-o pe Cristina.)
actirvităţi ale gîndirii mai importante... Cristina, mergi la scăldat ? (Cristina,
MANOLE: Decît arta ? care a apărut în prag cu nişte hîrtii
TOMA : E doar o parère, tată. în mina, iace semn cu capul spre
MANOLE : Spune, mă interesează. Şi Manole.) Tată, poate veni ou mine ?
ceea ce fac eu U se pare neimportant? MANOLE (privindu-1 aproape cu ostili-
TOMA (stingherit) : N-am spus chiar tate) : Nu. Am nevoie de ea !
asta. Poate numai eu am devenit mai TOMA (iàcînd un gest glumeţ de ne-
puţin sensibil la artă. putinţă, Cristinei): Eu rămîn pe plajă

32
www.cimec.ro
pînă la masă, dacă termini, vino. să n-ai cui să-i spui I Niciodată n-o
Trebuie să te învăţ odată să nu să tree examenul de intrare. Un om
mai scoţi braţul din apă ca un catarg. pierdit, asta sînt. (E foarte neno-
La revedere. (Senin, străbate scena rocită.)
şi iese. Il auzim iluierînd mCiao- TOMA (intrînd, o face să tresară) : Nu
ciao, bambino".) s-a înitors ?
MANOLE (a râmas posomorît, sub CRISTINA: Nu.
ochii Cristinei. îşi duce mîna la inimă TOMA (fâră sd He prea tngrijorat) :
şi scoate un geamăt. Cristina se pré­ Unde poate să umble ? Ştie că n-are
cipita) : Nu, nu-i nimic. Numai o voie să se obosească. L-am strigat în
alarma. (Vocea interioarâ.) Ştiu că pădure Am ajums pînă la şosea. Tu
n-are dreptate. Dar faptul că mă cum de nu 1-ai văzut ?
neagă rămîne. CRISTINA : Ti-am spus doar. După
CRISTINA : Maestre, de ce sînteţi trist? ce-ai plecat tu la lac, nu m-am simţit
(Manole tace. Speriată de tăcerea lui.) bine, şi m-am dus în camera la mine.
De ce nu-mi răspundeti ? (îl atinge eu N-am ieşit decît acum o jumatate
mîna.) de oră. Il lăsasem aici.
MANOLE (tresărind puternic) : Cristina! TOMA : O fi venit vreun cuaoscut să-1
(îi ia mîinile şi începe să i le sdrute, ia eu maşina. Dar putea să lase un
nestâpînit.) Tu esti aici. Tu eşti lîngă bilet...
mine, nu-i aşa ? CRISTINA: Poate că era supărat, de
CRISTINA (pierdută, începe sa înţeleagâ aceea s-a dus să se plimbe.
că ceea ce se petrece e mult mai grav T O M A : Supărat? Cred că, în adevăr,
decît ştia ea. încearcă să-şi tragâ mîi­ 1-a iritat discutla eu mine. Mi-am dat
nile) : Nu... nu... Vă rog... Nu tre­ seama prea tîrziu.
buie... Nu trebuie... (îşi smulge mîinile. CRISTINA: Poate că are alte supărăd.
Manole rămîne eu capul plecat. După T O M A : Ce?
o clipà, eu un gest ioaite pur, Cris­ CRISTINA: Prostii. Imi tree fel de fel
tina îi atinge uşor părul, mîngîindu-1. de prostii prin minte. Uite, acum,
Manole se ridică, privind-o iix. tn- cînd eşti lîngă mine, îmi vine să rîd.
spăimîntată, Cristina face un pas Doamne, ce spaimă am tras ! Spune,
înapoi. Clatină des din cap a nega- Toma, nu-i aşa că vîrsta asta a mea
ţie, aproape fără să-şi controleze ges- se cheamă „vîrstă idioată" ?
tul, si, în sîîrşit, izbuteşte să ros- TOMA : De, ai depăşit-o puţin. C e s-a
tească, dezolatâ, speriată.) Nu... nu întîmplat eu t i n e ?
asta ! CRISTINA : Şi doar nu citesc romane
MANOLE : Cristina ! (Dar iata se smulge senzationale, ca marna ! Mi-a intrat
şi iuge. tntuneric brusc. Se mai aude o idee neghioabă în cap şi m-am
numai strigătul lui Manole, répétât.) speriat groaznic. Dar de unde pot
Cristina, Cristina ! veni ideile astea ? Ştii, Toma, eu cred
(Tăcere.) că sînt o femeie perversă.
TOMA (eu ironie) : Se poate. Spune-mi
Grădina, pe insérât. şi mie : ce te-a speriat ?
CRISTINA»: Maestre... Dumneavoastră CRISTINA: Nu, nu mă întreba. Bine
sînteţi pentru mine ca un luceafăr. că a fcrecut. S-a dus. S-a évaporât, a
Ca luceafărul din poezie. Aş vrea disparut. (Ride.) Mă simt însă atît de
să vă slujesc toată viaţa, să vă admir, caraghioasă, că m-aş băga sub un
să... vă inspir, n-o să mă mărit nici- furtun de pompier, să mă spele zdra-
odată, vă jur, dar nu trebuie să vă văn. Ştii ce, hai să-1 luăm şi pe Vlad
gînditf la mine altfel, pentru că... şi să mergem toti trei să-1 căutăm.
(Amărîtâ.) Cum să-i spun asta ?... TOMA : Vlad nu e acasă. Si, de alt­
Pentru că eu vă iubesc ca o fiică fel, tait a s-ar supăra. Cînd m-am dus
şi duimneavoastră sînteţi... Şi dacă eu, puteam să prétextez că mă plimb.
mi s-a părut, şi o să rîdă de mine ? Dar aşa, în poteră organizată !
Sigur că mi s-a părut. Sînt o nebună, CRISTINA: $i marna văd că întîrzie.
un element descompus. Altfel, cum TOMA (surîzînd) : Parcă s-ar fi înteles
ar putea să-mi vină astfel de gîn- eu totii să ne lase singuri. Trebuie
duri neruşinate ? I Dar dacă totuşi să fie plăcut să ai casa ta... N-am
m-ar lua în braţe, ce-aş putea face ? trait decît prin internate şi cămine.
L-aş lăsa să facă ce vrea eu mine, CRISTINA : Acum ne putem juca de-a
şi pe urmă m-aş îneca sau m-aş face stăpînii ! (tncintatû.) Vrei ?
cocotă. Ah, ce îngrozitor e totul I Şi T O M A : Ca şi cum am fi însurati?

S — Teatrul nr. 2
www.cimec.ro
CRISTINA : Ei, însuraţi ! Ce gusturi ! TOMA : la vino încoace. (S-a ridicat,
Ca doi fraţi. Sau unul din noi e mu- a apucat-o de mină şi o trage spre
safir şi celălalt gazdă. (Atectată, ju- el. Apoi, brusc, o sărută.)
cînd rolu] gazdei.) „Vai, ce plăcere, CRISTINA (zbàtîndu-se, se desprinde,
dragul şi bătrinul meu prieten ! Ce pipâindu-şi buzele) : De ce-ai făcut
vînt fericit te aduce in sihăstria asta ?
mea ?" Toma, tu crezi că mie ar putea
cineva să-mi facă curte ? Dar aşa, TOMA : Pentru că te iubesc.
serios. CRISTINA (cu un strigàt) : Toma ! (I se
TOMA : Mai aşteaptă şi tu vreo doi- aruncà cu iruntea la piept şi începe
sa plîngâ.)
trei ami.
CRISTINA : Nu-i aşa ? Sînt încă toată TOMA (mîngîind-o) : Gâta, gâta ! Nu
colturoasă şi... neîmsemnată. (Bate din e chiar o nenorocire aşa de mare.
palme.) Ce bine ! De ce taci, ce fel Se mai întîmplă şi altora. Hai, ridică
de musafir eşti ? bărbia, să-ţi şterg ochii. (Ştergîndu-î
TOMA : Mă uitam cum ies stelele, uma ochii cu batista.) Dacă ai ochii plini
cite una, ca nişte semnale. de lacrimi, nu pot să văd în ei răs-
CRISTINA (aşezîndu-se lîngă el) : Crezi punsul.
că ne intreabă ceva ? Sau ne cornu-
nică ceva ? (Cristina, emoţionată, îl priveşte, apoi,
TOMA (surîzînd) : Poate că şi una şi ridicîndu-se în vîriul picioaielor, îi în­
alta. Şi omul trebuie să răspundă la tinde gura. îmbrăţişare. în spatele lui
toate milioanele acestea de chemări, Toma apare Manole. E răvăşit, cu hai-
vernit e din infinitul cosmic. Pentru că nele şi părul în dezordine. Rămîne în-
numai el le primeşte. delung împietrit. Apoi — dupd ce ;e-
CRISTINA : înteleg. Ne întreabă, pe aud celé douà-trei sunete stridente care
fiecare din noi, ceva important pentru marchează spaima lui — începe sa
toţi oamenii, şi trebuie să răspumdem rîdâ. E un ris lugubru, de bàtrîn. Ti-
întregului univers, in numele tutu- nerii se despart, speriaţi, şi, mînă în
ror oamenilor. Oh, Toma, tu continui mînă, privesc spre Manole, care con­
să faci poezii. tinua sa rîdâ, cu o mască imobilă.)
TOMA (rîzînd) : Jur că nu. Mă gîn- TOMA : Tată, ce-i cu dumneata ?
deam numai că peste doua luni voi MANOLE (îşi curmă brusc rîsul. Sune-
fi la mii de kilometri de-aici. Pentru tele stridente cresc, apoi se sting,.
mult timp. Poate ani. Şi nu voi mai treptat. Cu voce surdă, égala) : Plecati
vedea cum se ivesc stelele deasupra de-aici.
plopilor şi deasupra capului tău. Ce-i
cu tine, Cristi ? (îi ia mîinile.) De ce TOMA : Eram îngrijorati. Cristina şi
plîngi ? cu mine...
CRISTINA : Nu plîng. Mi s-au umezit MANOLE (acelaşi ton) : Plecaţi de-aici !
numai puţin ochii. Cînd ai vorbit de (Cristina, înspâimîntată, îşi smulge-
plecare, m-am simţit deodată atît de mîna dintr-a lui Toma şi iuge.)
singură şi pierdută, că eram să te TOMA : Tată, dar explică-mi...
întreb, ca o proastă, cui mă laşi. MANOLE : Du-te după ea. Să nu fugă
(Ride printre lacrimi.) Zău, nu mai cu vreun tap. Noaptea, pădurea mi-
înţeleg ce-i cu mine, de m-am ză- şună de animale hulpave cu chip de-
păcit aşa. (Uitîndu-se la cet.) Ah, om, femeia-i slabă. Ii place duhoare
dacă aş putea întinde braţele şi să de fiară.
zbor départe, départe... Tocmai pînă TOMA : E logodnica mea, tată.
la aburul acela albastru, şi să mă MANOLE (izbucnind) : De ce mai staL
topesc in el, să nu mai ştiu nimic... aici ? Nu vreau să te mai văd nici-
TOMA : Cristi ! odată. (îşi duce mîna la inimă.)
CRISTINA (sărind în picioare) : Să TOMA (repezindu-se spre el) : Tată ! »
nu-mi faci morală şi să nu rizi de MANOLE : Nu mă atinge. (Cu o voce
mine, auzi ? Nu mai suport. Cu ce mai calma.) E atît de gieu să pricepi
sînt eu vinovată, să puneţi pe umerii că nu vreau să te văd, că nu mai
mei atîtea poveri ? vreau să văd pe nimeni ? Ai nevoie
TOMA (rîzînd) : N-aveam de gînd să-ţi de o explicatie ? Am înnebunit. Pof-
fac moral ă. tim ! Eşti mulţumit ?
CRISTINA: Poate n-ar strica. Dacă TOMA (în culmea îngrijoràrii) : S-aduc
mi-ai tirage doua palme, poate m-as un doctor, tată, da ? Fug după uni
limpezi şi aş prioepe ceva. doctor.

34
www.cimec.ro
MANOLE (ca să termine, aprobă din CLAUDIA: Vlad ce spune ?
cnD şi-i iace semn cu mîna să piece. TOMA : Vlad ? (Are un rîs scurt, sar­
Toma iese repede şi, în vreme ce Ma- castic.) S-a trezit din amorteală ca
noie se apropie de mijlocul scenei, muştele la căldură. E foarte aţîtat, se
se aude zgomotul maşinii care dema- învîrte toată ziua în jurul atelierului,
reazâ. Ajuns lîngà rampa, Manole surîde, ca şi cum ar cunoaşte cine
rosteşte) : M-ai învins, strigoaioo. De- ştie ce taină. Dar, eu mine, tace.
•acuni înainte n-am să-mi mai ascund CLAUDIA fdupd o ezitare) : Şi Cris-
capul în nisip, ca să nu te văd, n-am tin a ?
sa mai încerc să fug. O să te pri- TOMA (posomorît) : A fost foarte bol-
vesc drept în fată ! O să te văd navă. (Rugător.) Dacă ai putea să
numai pe tine. (Cu un iel de satis- vorbesti cu ea şi să afli ce are, mi-ai
facţie a disperării.) Şi o să-ti fac face un mare bine. Mă évita, sau,
chipul, ca să înnebunească altii de cînd o văd, se închide într-o mutenie
frică şi de gj-eaţă. (Cu ait ton, stàpîn din care nu reuşesc s-o scot.
pe el, iăcînd ciţiva paşi în grădină.) CLAUDIA : Mi-a spus Aglaia că, în
Domnieo ! Dommioo ! seara aceea...
DOMNICA (ca şi cum ar ii aşteptat che- TOMA (énervât) : Da, şi ? E adevărat,
marea) : M-ai chemat, Manolo ? tata ne-a găsit aici îmbrătişati. Dar
MANOLE : Dadă, să-ţi iei calabalîcul nu înteleg de ce ţi-a povestit Aglaia
şi să-ţi faci patui în hod. N-ai să dai întîmplarea asta. E stupid. N-are nici
voie nimănui să vină în atelier. Nu- o legătură cu nimic. (Cu impercepti-
imai tu ai să initri la mine. Ai pri- bilă bănuială.) Nu ?
ceput ? CLAUDIA : Bineînteles, Toma. Starea
LX>MNICA : Bine, maică, cum porun- Cristinei se datoreşte probabil emotiei.
ceşti tu. A impresionat-o ieşirea lui Man. La
MANOLE (traversează holul şi intrâ m vîrsta ei, e atît de explicabil. (Intrâ,
atelier, care se ilumineazâ intens. preocupat, Vlad.)
Manole reapare in usa atelierului) : VLAD : Ce surpriză ! Ai făcut bine că
Şi închide bine uşile, dadă ! Pune ai venit, Claudia, (ii sărută mîna.)
zăvoarele. (Cu un suris echivoc.) Să TOMA (preocupat) : Nu pricep însă d e
nu tulburăm somnul ratiunii, s-o la- ce se fereste de mine. Şi de ce tace.
săm să doarmë. VLAD : Vorbeaţi de Cristina. (Claudiei.)
(închide usa atelierului şi, în vreme E capabi! să rezolve şi evadratura
ce îi vedem silueta proiectată, gigan­ cercului, dar o problemă de logică
tic, pe peretele de sticlă şi auzim prima elementară îl depăşeşte.
loviturà de ciocan, Domnica trage CLAUDIA (précipitât) : Dă-mi o tigară,
uşile glisante aie holului. O clipà, sub Vlad.
bătaia lunii, casa rămîne pustie si VLAD (oierindu-i, cu ironie) : De cînd
oarbă ; răsună doar loviturile ^ciocanu- fumezi ?
lui. Apoi se iace întuneric.) TOMA : Care c problema de logică ?'
Cortina acoperă casa, aşa încît n-u CLAUDIA (gràbit) : Vrea să spună, oa
mai rămas vizibilă decît grădina. şi mine, că întîmplarea aceea neno-
TOMA (Claudiei, care intră) : A fost rocită a impresionat-o pe fetiţă.
inutil, nu-i aşa ? VLAD (surîde) : Exact. Ce clar formu-
CLAUDIA (descurajatà) : Nici n-a des- lezi ! (Toma îl priveşte, dar, în aceeaşi
chis uşa. Mi-a trimis vorbă prin cîipă, tresare şi se ridicâ, îndreptin-
bătrînă să vin altădată. du-se spre culise. Vlad îi spune,
TOMA : Claudia, rămîi cu noi, măcar încet, Claudiei.) Mă interesa să con­
cîteva zile. Trebuie să facem ceva. stat cît de canalie mă socoteşti.
CLAUDIA : De ce nu m-*ati anunţat de TOMA (revenind) : Mi so păruse că
la început ? Cum s-a îmtîmplat, Toma? am zărit-o. în sfîrşit, Cristina o să-şi
TOMA : în seara aceea nenorocită am •revină. E tînără. Grav e ceea ce s e
crezut într-un accès de... (îi vine greu petrece cu tata. Este inexplicabil de
sa rosteascà cuvîntul.j unde găseşte forţa să lucreze cinci-
CLAUDIA : De nebunie ? sprezeee ore pe zi.
TOMA : Da. Am fugit după doctor. L-a
dat însă afară, cu atîta politete şi VLAD : Tăind în piatră, nu modelind.
logică, încît medicul m-a socotit p e CLAUDIA (speriatà) : Bine, dar asta-i
mine nebun. Şi, în adevăr, e altceva sinucidere. De ce nu-1 împiedicati t
la mij'loc, dair nu pot pricepe ce. T O M A : Cum?
CLAUDIA: Şi ce lucxează ?

35
www.cimec.ro
VLAD : Grozav aş vrea să aflu. In tot despuiată, moartă. Numai ochii
orice caz, mă aştept la o surpciză. îi erau vii şi priveau ceva. Aşa,
TOMA : Nu ştiu ce face, dar lovitu- strecuraţi şiret pe sub gene, spre
rile acelea obsédante de ciooan am mine. Adică, tot în spatele meu.
ajuns să le simt In creier. (Exaspé­ Atunci m-am întors încă o data şi-am
rât.) Nu mai pricep nimic. S-au trans­ tipat.
format toţi în nişte rebusuri ambu­ CLAUDIA: De c e ?
lante. Dacă n-aş veriifica din cînd AGLAIA : Mi s-a păirut că înţeleg la
în cînd că ratiunea-mi funcţionează, ce se uită, că văd şi eu., nu ştiu,
ar Irebui să cred că-s imbecil. moartea sau altceva. lac el a aruncat
VLAD : Uneori e prefarabil. cearceaful. E nebun ! (Tresare şi se
TOMA : Păstrează-ţi tu satisfacţiile ridică.) Trebuie să fug. Vine fetiţa.
astea. Nu vrea să ştie de mine. (Vrea să
VLAD (preocupat) : Da' ce-o fi lucrînd? iasă, dar în clipa aceea intrà Cristina.
Pe mine, mă iertaţi... E palidă, trasă, cu mişcări automate.
TOMA (după ieşirea lui) : lar se duce Aglaia nu se îndură să piece. Şi,
să dea tîrcoale atelierului. (Rugător.) umilă, o priveşte cu nelinişte ma­
Claudia, să ţi-o trimit pe Cri&ti ? terna.)
CRISTINA (alb) : Bună ziua. Mi-a spus
(Claudia încuviinţează. Toma iese. Toma că vreţi să-mi vorbiţi.
Claudia, care şi-a lăsat iruntea în AGLAIA (cu lacrimi în ochi) : Uitaţi-vă
palmă, n-o vede pe Aglaia, care se ce palidă e ! Ce ai, fetita manùi ?
apropie. Aceasta e vădit agitată, mai De ce nu-i spui mamei ce ai ? (Cris­
puţin îngrijită decît de obicei.) tina o priveşte dur si, brusc, îi în-
toarce spatele. Aglaia iese, plîngînd.)
AGLAIA : Ce v-au spus ? Numai min- CLAUDIA : Nu vrei să stai lîngă mine?
ciuni, nu-i aşa ? (Coniidenlial.) N-au (O trage de mînă. Cristina se aşază,
avut curajul să recunoască adevărul. ţeapănă.) Am auzit că ai fost bol-
O să-1 strig eu, la toată lumea ! E navă.
nebun de legat !
CRISTINA : Numai doua zile. Acum sînt
CLAUDIA : Cum îţi îngădui ? bine.
AGLAIA : Eu ştiu ce vorbesc. Grezu-
sem că povestea Cristinei cu Toma CLAUDIA (cu gingăşie) : As dori să
1-a înfuriat. Intr-o zi, m-am furişat vorbim ca doua prietene vechi. Vrei?
în atelier, să-1 liniştesc, să-i explic. CRISTINA : Cum vreti dumneavoastră.
Ştiţi ce-a făcut ? A aruncat cu dalta CLAUDIA : Să ştii că Toma e foarte
după mine. Şi mi-a strigat mie, fe- amărit.
meie cinstită şi văduvă : codoaşe ! CRISTINA: Ştiu. Eu sînt vinovată. De
Aşa mi-a strigat. După cincisprezece toate sînt vinovată.
ani de devotament şi sacrificiu. (Se CLAUDIA : Ce sînt copilăriile astea ?
smiorcăie.) Ce ţi-ai băgat în cap ?
CLAUDIA (privind-o cu silă) : Da, urît CRISTINA (încăpăţînată) : Ştiu că sînt
cuvînit ! Cînd nu-1 meriţi. (Violenta.) vinovată.
Dar nimic nu-ţi dă dreptul să-1 nu-
meşti asa. Nu-i adevărat ! CLAUDIA: Ascultă, fetito, trebuie să
AGLAIA : Nu-i adevărat ? Eu am văzut te scuturi şi să alungi gîndurile astea
ce face. De-abia cînd şi-a dat seama prosteşti.
că sînt în atelier, a aruncat un cear- CRISTINA (mecanic) : Da, doamnă.
ceaf pe... (Speriată.) Pe lucrul acela. CLAUDIA : Uite-te în ochii mei. îl iu-
(Izbucnind.) Nici la balamuc nu 1-ar beşti pe Toma ?
primi ! CRISTINA (întrebarea a ajuns, de data
CLAUDIA (intrigată şi emoţionată) : asta, pînà la ea. tşi duce mina le.
Dar ce-ai văzut ? buze) ; Nu mi-am dat seama decît în
AGLAIA : Nu ştiu... Adică, erau trei seara aceea, cînd m-a sărutat.
sau patru oameni, bărbaţi şi femei. CLAUDIA (respirînd, uşurată) : Slavă
Nu-mi aduc aminte oîti. Goi de tot. Domnului ! Atunci totul e bine. Va
De-abia ieşiţi din piatră. Parcă voiau fi bine !
să se bage înapoi în ea. Unuia nu i
se vedea decît obrazul. Şi priveau CRISTINA: Niciodată n-am să mă
spre mine, atît de curioşi şi de în- mărit cu Toma. Şi nici n-am să-1 mai
spăirnîntaţi, î n d t m-am întors să văd văd. Sînt vinovată.
ce-i în spatele meu. Iar pe jos, la CLAUDIA : Faţă de cine, omul lui Dum-
picioarele lor, era o femeie uriaşă. nezeu ?

36
www.cimec.ro
CRISTINA (mereu alb): Faţă de Toma, DOMNICA : Chiar amu au plecat. Par-
care mă crede cinstită. Fată de durn- că ce fcreabă au ? Să se plimbe.
neavoastiră, oare ştiţi că nu sînt. Nici tu arat, nici tu prăşit. Toată
CLAUDIA : A, eu ! Sînt obişnuită. Şi, ziua cu vizite. S-au făcut boieri mari.
de altfel, nu ştiu la ce te referi. MANOLE : Te mai cheamă la ei ?
CRISTINA: Faţă de... el. DOMNICA : Da' de ce crezi că vin ?
CLAUDIA (hotàrînd să pună degetul pe Se mai fac ei niznai : că de ce, fă-
rană) : Cristina, cu mine poţi vorbi tucă, nu ai muls vaca ? Că de ce
deschis. Ţi-a imtrat în cap că Man stai la pîrleaz ? ! Care vacă şi care
s-a îndrăgostit de Une şi că prăbu- pîrleaz ? Paxcă ei nu ştiu că aici
şirea lui se datoreşte întîmplării din sîntem la vida ? Şireţi ! Iaca laptele,
seara aceea... (Cristina o priveşte, cris- maică. I-am scos pielita.
pată, şi aprobă.) Ei bine, eşti o cara- MANOLE (bind): E bun. Le-ai lăsat şi
ghioasă mică şi romanţioasă. Totul lor?
e o invenţie a capului tău de adoles­ DOMNICA : Doamne, Manole, cite îti
cent. mai tree prin cap ! Doar... (pauzâ
CRISTINA (ieşind din automatismul ei) lungà) îs morti !
Oh, dacă ar fi adevărat ! MANOLE (cu umor negru) : Poate li-i
CLAUDIA : Dar bineimteles că aşa e ! foame, cu atîtea drumuri. Şi ce mai
Se amuza doar. Mi-a mărturisit-o spuneau bătrînii ?
mie. DOMNICA : Ei, dar cite nu spun ?
CRISTINA (plină de speranţă) : Nu mă (Rîzînd.) Azi m-au întrebat de Mi­
amăgiţi ? tait.
CLAUDIA : Mi-a mărtuirisit-o. (Cu un MANOLE : Care Mitrut ?
eiort.) Spunîndu-mi că mă iubeşte. DOMNICA : Mitrut, motanul. Dacă eu
Ei, te-ai liniştit acum ? Fugi repede i-am légat tinicheaua de coadă. Nu,
la Toma I inămucă, vai de mine. Ce, era să-i
spun că blestematul de Ionică, fe-
CRISTINA (vrea să se ridice, apoi se ciorul popii, m-a pus să-1 tin cît îi
opreşte) : Nu vă supănaţi, dar nu vă lega tinicheaua ? (Are un ris de hă-
cred. „Pentru mine eşti viaţa" —■ aşa trîn, oprit deodatâ.)
mi-a spus. MANOLE : Oamenii ar spune că te-ai
CLAUDIA (întoarce capul şi-şi muşcâ ramolit, dadă.
buzele, ca să se stăpînească, apoi, DOMNICA : Ei, săracii, ce ştiu ei !
cu un suris, o mîngîie pe cap) : Glu- Da' poate că m-am ramolit... Asa-i
mea, fetiţo. cînd te pregăteşti de călătoria cea
CRISTINA (dezvăluindu-şi ideea fixa) : mare. Eşti cu un picior aici, eu altul
Trebuie să-i vorbesc, trebuie ! Dacă dincolo, pleoat pe jumăftate.
nu... (Se aud loviturile unui ciocan.) MANOLE (rîzînd) : Moartea pe oare o
Auziţi ? Parcă air bate cuie într-un văd oamenii mei de piatră nu sea-
sicriu. Nu mai pot să-1 aud, nu mai mănă cu a dumitale, dadă. E fără
pot ! (Si-şi acoperă urechile, în vreme Mitait şi fără vizite de-ale tătucăi şi
ce se face întuneric.) mămucăi.
Atelierul. tl auzim pe Manole cio- DOMNICA : De aceea se holbează aşa
plind, îi auzim ràsuilarea gréa, de tàie- spăimoşi... Parcă-i mare ispravă să
tor de lemne, dar nu-1 vedem, càci mori, Manole... Aşa-i régula. Ce-ai
colţul unde lucreazà e invizibil pentru făcut tu acolo e nelegiuire curată,
spectatori. Domnica stà la uşă, pe un mai bine ai sparge-o. Să n-o vadă
scaun, absenta, ca toţi oamenii ioarte oamenii. Ce le trebuie? Viata e viaţă
bàtrînî. şi moaxtea e moarte. De ce să le-
amesteci ? Nu se cuvine, calci legea,
MANOLE (întrerupîndu-şi lucrul, vine Manole.
in scenă. îşi şterge sudoarea. E isto- MANOLE (iritat) : Bine, bine, du-te la
vit) : Mă lasă puterile, dadă. (Cade culcare.
pe un scaun.) Dadă, n-auzi ? (Respira DOMNICA (ridicîndu-se) : Atunci, noap-
greu. După un timp, se uitâ la bdtrînă, te bună. (Mergînd spre usa.) Cu legea
o vede absenta. Mai tare.) Dada, mai nu e voie să te joci. (Deschide usa.)
este lapte ? Să-ti las putin uşa deschisă ? Ta'n
DOMNICA (tresârind) : L-am pus la auzi cum cîntă privighetoarea, bat-o
răcit, maică. (Aduce laptele.) norocul s-o bată, draga de ea...
MANOLE (trăgindu-şi, greu, ràsuilarea) : (Manole a venit lîngă uşă. Se aude,
Iar U-au vernit bătrînii, Domnico ? tare, cîntecul privighetorii.) Auzi ?

37
www.cimec.ro
MANOLE (posomorît) : N-aud. Şi sper loc in pace. Imi ţine predici. (Rîde.)
c-o s-o mănince pisica. îl dau pe uşă afară, şi el intră pe
DOMNICA : Lasă, că mai sînt şi altele. fereastră. Cică sîntem aceeaşi per-
Nici broaştele nu le auzi cum oră- soană. Se încăpăţînează să intre în
căie, nici copacii cum foşnesc ?
Doamne, ce frumoasă şi mare-i gră- pielea mea. O revendică, de parcă
dina vieţii. 1-aş fi évacuât din casa. Ce te uiţi
MANOLE (împingind-o peste prag) : aşa la mine ? Crezi că deraiez ?
Gâta, lasă-mă-n pace, n-aud nimic. CRISTINA : Nu cred nimic. îmi este
(închide uşa. în derîdere.) Grădina numai frica.
vieţii ! {Se îndreaptă spre statuie.) MANOLE (ca şi cum, de-abia acum,
Grădina vietii ! (începe sa ciopleascâ, i-ar realiza prezenţa insoîită) : Dar
într-un accès de furie, şi va continua ce cauţi tu aici ? Cine ţi-ta dat voie
aşa, însoţindu-şi loviturile eu impre- să intri în atelier ?
caţii scrîşnite, in vreme ce sunetele CRISTINA : Trebuie să vă vorbesc.
stridente, pe care le cunoaştem, se Numaidecît !
vor auzi obsédante şi ameninţătoare.) MANOLE : Eşti obraznică, fetiţo. Ce te
î\i smulg eu surîsul, mincinoaso ! face să crezi că am chef să conver­
(Loviturâ.) Te spintec eu, să-tf scot sez cu tine, încît dai buzna, neche-
tărîtele din burtă ! (Lovitură.) Sfarmă mată, aici ?
iluzia, meştere ! (Lovitură.) Dă-i cu CRISTINA (eroică) : Am venit să vă
ciocanul in cap, tîrfei ! Pune dalta în spun că n-o să-1 mai văd niciodată
gîtul privighetorii, şi loveşte ! Fără pe Toma şi că...
aruţare, fără slăbiciune ! Să-i piară MANOLE (plictisit) : Şi ce mă intere-
cîntecul ! Unde-i viaţa ? Cum arată ? sează pe mine ? Treaba dumitale.
(Cu un geamât, lasâ să-i cadă unel- CRISTINA : Şi că o să fac orice doriti
tele şi se tîrăşlc spre mijlocul scenet, dumneavoastră.
apăsîndu-şi inima eu mîna. în vreme MANOLE (după o clipă) : la apropie-te.
ce se chinuieşte să tragă aer în piept, (Cristina, pierdută, face doi paşi spre
se aude clar, triumfător, cintecul pri­ el.) Tu nu eşti în toate minţile, fe-
vighetorii. Uşa se intredeschide şi în tiţo ? Ce sînt poveştile astea gro-
atelier se strecoară o siluetă indistinctă, teşti ? Si cum ţi le îngădui cu mine ?
care se lipeşte de perete şi rămine CRISTINA (pierdută, dar mergînd pînă
nemişcată. După o pauză lungâ, Ma- la capăt) : Aţi spus odată că pentru
nole ridică privirea, vede umbra.) dumneavoastră... eu sînt viata. Aşa
VOCEA LĂUNTRICĂ (tara mirare) : că eu...
Iar ai venit ? (Manole se întoarce şi MANOLE (izbucnind în rîs) : Am spus
se aşază cu spatele la tăcutul lui eu asta ? (îi ridică bàrbia.) Aha, tu
interlocutor, dar vocea interioară con­ ai hotărît să te sacrifici, nu-i aşa ?
tinua.) Nu pricepi odată că sîntem Era parcă vorba să-mi şi pozezi.
doi străini ? Tu eşti alt Manole Crudu. CRISTINA (de-abia respirînd) : Da,
Cel care stătea sus, pe buza prăpas- maestre.
tiei. Pe cîmd eu am alunecat, şi cad MANOLE : Bine, dezbracă-te. (Cristma
spre fundul ei. Mă prăbuşesc ca un îl priveşte' înspăimîntată. Apoi, pa-
pietroi, tot mai repede, tot mai re- lidà ca moartea, îşi duce mîna la
pedt. Şi nimic nu mă poate opri. bluză si desiace un nasture. Manole
Ochii nu mai văd, limba a înţepenii, îi apucă mîna şi, cu palma cealaltă,
sîngele s-a făout plumb şi cad, cad, o bate peste obraz.) Caraghioaso !
fără sfîrşit. Degeaba mă strigi. (Tare Hai, şterge-o la culcare şi scoate-ţi
şi cu un accent de disperare.) De aici gărgăunii din cap. Nu eşti prea deş-
nu mai este întoarcere. teaptă, dar e timpul să începi să ai
CRISTINA (speriată, căci ea era silueta bun-simţ. (Se ridică şi se îndreaptă
lipită de perete, lace un pas înainte) : spre statuie. Ridică de jos dalta şi
Maestre ! ciocanul. Fără să se întoarcă.) lot
MANOLE (tresărind) : Ha ? (Se întoarce, aici eşti ? Am de lucru.
îşi duce mîna în iaţa ochilor, ca şi CRISTINA (îndreptîndu-se spre uşa.
cum ar alunga o vedenie.) Tu erai ? De acolo) : Vă rog să mă iertatL acum
(Rîde încet.) Stăteam de vorbă cu ait ştiu că am fost îngrozitor de cara-
mosafir. Tot nepoftit. îl cheamă ghioasă şi neruşinată.
sculptorul Mafnole Crudu şi e un MANOLE (întorcîndu-se spre ea) : Asta
pisălog fără seamăn. Nu mă lasă de- e secundair şi trece. Mai degrabă ar
trebui să te simţi fericită.

www.cimec.ro
CRISTINA: E adevărat. însă mi-e milà VLAD : Dar e gâta, tată !
de dumneavoastră. Sînteţi atît de MANOLE (privindu-1, nedumerit şi con­
schimbat şi trist... centrât) : Ce? ! Ce spui ?
MANOLE (oitînd, plictisit) : Să te vln- VLAD : O n c e adaos ar întina-o. Dom-
dec şi de asta. Dar pe urmă sa nu neşte acolo (arată eu mîna), într-o
mă mai sîcîi. (Arătînd spre statuie.) desăvîrşită grandoare sinistră. (Cu
Du-te şi piiveste. (Cristina se duce.) adoraţie.) Nu mai exista azi pe pă-
Dacă ai să pxicepi ce-am făcut, ai mînt un sculptor ca tine, tată ! (Du-
să-ţi dai seama că sînt dincodo şi de cîndu-se spre statuie.) Acum înteleg
tristeţe, şi de milă. de ce spuneai că eu nu ştiu nimic
CRISTINA (fascinată şi îngrozita, tace despre ténèbre şi de ce mă avertizai
cîţiva paşi de-a-ndărăteiea).- La ce să nu dansez pe frînghie. Ce zevzec
se uită oameniî aceia, ce-au văzut ? trebuie să-ti fi parut, cu micile mêle
MANOLE : Neantul, fetiţo. Moartea. isterii şi cu giumbuşlucurile mêle es-
(Cristina il priveşte, scoate un ţipăt tetice ! (Vine spre el.) Dar statuia
sugrumat şi luge, lăsînd uşa deschisă.) asta a ta nu suportă nimic alături I
Ce gîscă ! (Se îndreaptâ spre statuie, Nu mi-o pot închipui într-un muzeu,
dai îşi duce iar mîna la inimă, iul- sau îinconjurată de privitori. Ar tre-
gerat de durere. Cade din nou pe bui să stea într-un templu aztec sau
scaun, gemînd.) Oh, cum strînge ! De în camera secretă a unei piramide
data asta ored că e sfîrşitul... prea funerare. E dLncolo de artă şi de
groazmic doare... omenesc.
MANOLE : Nu m-aşteptam s-aud cuvîn-
(Geme, încolăcit de durere. Pe usa tul ăsta din gura ta.
se strecoarà Vlad. Il priveşte, dar ori VLAD (arâtind spre statuie) : Ea mă
nu-şi dă seama de gravitatea situaţiei, constrînge să-1 rostesc. Prin opozitie.
on nu vrea să ţină cont de ea. Tiptil, Nu e o plăsmuire omenească, ci
trece ,prin spatele lui Manole, spre sta­ contrariul ei, un obiect de pamică, o
tuie. După un timp, revine. E atît de negatie palpabilă. însăşi moartea.
emoţionat \încît ^aproape se bilbîie.
Vine spre Manole.) MANOLE : Da. (Pauză.) Ajută-mă să
mă ridic. Vreau s-o văd. (Vlad î)
VLAD : Tată, am văzut-o ! E o opera ajută, şi-i duce în iaţa statuii.) Ce
strivitoaire ! ciudat ! Ai dreptate. Nu-mi dădeam
MANOLE (pradà crizei. De-abia inteh- seama că am terminat-o. Credeam
gibil) : Fiola ! (Aratâ spre haina din că mai am mult de lucrat la ea.
cm.) în clipa asta ştiu însă că am termi­
VLAD (care de-abia acum îşi dă seamu nat-o definitiv. Parcă de zeci de ani.
de starea lui) : Ce ai, tată, ţi-e rău ? (Surîde, şi-apoi surîsul se preîungeste
MANOLE (scrîşnit) : Fiola !... în buzu- chiar într-un mie rîs, aproape voios.)
nar ! VLAD : Ce ce rîzi ?
VLAD (se repede la hainâ, scoate o MANOLE (arătînd spre statuie) : Hîdă
iiola) : Ce să fac eu ea, tată ? mai e !
MANOLE : O batistă... Sparge-o... Re­ VLAD : E o capodoperă !
pede... MANOLE : Ca o tumoare uriaşă, extir­
VLAD (sparge fiola în batistă. Manole pate şi aşezată pe soclu. (întrebâtor,
o ia şi respira adîne. Vlad, zăpâcit) : spre Vlad.) De ce pe soclu ?
Să chem pe cineva ? Să trirnit după VLAD : Nu înteleg.
doctor ? MANOLE : Vreau să mă odihnesc.
MANOLE (ii lace semn că nu Continua VLAD : Să te duc în odaia ta ?
sa respire, apoi, eu încetul, se des- xMANOLE : Nu, aici, pe fotoliu. Nu
tinde) : Apă, te rog. vreau să fug de ea. £Se aşază.) De ce
VLAD (dîndu-i un pahar) : Te-a mai e atîta zgomot ? Un zgomot mare, ca
làsat ? o vîltoart, ca un uragan.
MANOLE (răspunde ioarte tirziu, ca un VLAD : Ţi se paie, tată.
om revenit dintr-o lungâ călătorie) : MANOLE (ascultînd, atent) : Gâta, acum
Pentxu moment, da. Pot respira, cel se duce, trece... S-a risipit. (Pauzà
puţin. Nitritul de amil are um efect lungâ.) Ce iinişte blinda ! De ce nu
imediat. (Pauzù.) Să nu chemi pe ni- cîntă ?
meni, dacă revine criza. (Ca pentru VLAD (speriat) : Cine să ointe ?
el.) Cred că, de data asta, am atins MANOLE : Nu-ti fie frică, nu aiure*.
aproape fundul. (Se uitâ spre statuie.) Niciodată n-am fost mai limpede.
N-o s-o pot termina ! (îşi duce mîna la cap şi apoi la pieot.)

39
www.cimec.ro
Şi aid... şi aici... (Cu un suris.) Asa MANOLE (greu) : Ceva se mai poate
trebuie să se simtă o femeie care a totuşi face... Un singur lucru... şi
lepădat un monslru. Uşurată, cură- anume... (îşi duce mina la gît.) Cred
tită şi... şi foarte umilită, rusinatà. că o să am din nou o criză.
VLAD: Tată... VLAD (speriat) : Să chem totuşi pe
MANOLE : Taci, Vlad. Lasă-mă sa dneva.
vorbesc cu mine. De mult n-am mai MANOLE : Nu vreau să văd pe nimeni !'
vorbit cu bătrînul cioplitor démodât. VLAD (cu timiditate) : Eu pot rămîne
Nu era prost bătrînul, şi avea dem- lîngă tine, tată ? (Manole ridică uşor
nitate. Nu-i plăceau poalele date din umeri, eu un gest de indiferenţâr
peste cap, nu-i plăceau măscările. dar şi de acceptare.) Să ştii că, d e
(Arată cu degetul spre statuie.) fapt... te-am iubit întotdeauna. (Ma­
VLAD (cu timiditate) : Tată, vreau să nole, care s-a rezemat de speteaza
te-ntreb ceva. scaunului, cu ochii închişi, ridică
MANOLE (după un timp) : Ce-ai zis ? doar mina, in semn de tăcere. După
VLAD : Vreau sa te întreb ceva. Pen- un timp, Vlad, torturât de o curiozi­
tru mine e foarte important. După... tate pe care nu şi-o poate stăpini, re-
(aratâ spre statuie) ce se mai poate vine.) Nu-mi spui ce-ai mai putea
face ? Ce mai poate urma ? Nu pentru face după... (Aratà spre statuie.)'
tine, d, în general, pentru un artist. MANOLE (deschide ochii. E vădit ab­
MANOLE : Nirnic. Evident, nimic nu sorba de altceva) : Sssst ! (Surizînd.)
mai poate urma. Tot ea e mai tare. Tu o auzi ?
VLAD : Asta înseamnă că celui care o VLAD : Pe cine ?
accepta nu-i mai rărnîne decît să MANOLE (surîzînd) : Privigbetoarea,
arunce dalta, să se trîntească la pă-
mînt şi să uirle de groază. Ca un (Şi, în vreme ce Manole îşi duce
animal. mina la gît, cuprins de o nouă criză,
se aude cîntecul tot mai puternic taf
MANOLE (dupa o pauză) : Dar nu tre­ privighetorii, \şi lumina se stinge încet.)
buie să aocepti-
VLAD (uluit) : Guim ? Şi asta o spui tu, (întuneric.)
care ai făcu/t-o ?
MANOLE : N-am făcut-o eu, Vlad, ci în faţa cortinei, Vlad, Toma, Cristina,
frioa mea. Acuim, frioa asta nu mai Claudia, îmbrăcaţi ca nişte oameni care
e in mine, ci colo, pe soclu, desu- şi-au pus hainele în grabă.
chiată şi neruşinată. De aceea am rîs VLAD : Deocamdată, totul se reduce la
înainte, pentru că am descoperit din- şoapte, pentru că statuia n-a văzut-o
tr-odată... că nu-mi mai este frică. d e d t Sterian, cînd a venit să întoc-
(Cu exaltare.) Nidodată n-am fost mească lista lucrărilor pentru expo-
atît de liber şi puternic ca acuma. ziţia de la Paris. însă zvonul s-a răs-
(îşi duce deodatà mina la piept, cu pîndit cu iuţeala fulgerului.
o expresie de cumplità durere. Hor- TOMA : Pe bună dreptate. Statuia asta
căind <Lproape.) Nu-i nimic, asta n-are anulează creaţia de o viaţă întreagă
nici o însemnătate. A obosLt hoitul. a tatei. E ca o apostazie.
Se cere la odihnă. Atîta tot. Dar VLAD : Şi totuşi, opera e genială. Nu
luciditatea a rămas întreagă şi răs- ş/tiu dacă arta tatei a mai atins de
punderea n-a obosit... nu va obosi... doua sau t r d ori asemenea culmu
nu va obosi, pentru că altfel... TOMA : Cînd am intrat în atelier, am
VLAD : Nu te zbuduma, tată, asta îţi rămas paralizat. Noroc că omenirea
face rău. are stomac de struţ. O să-i digère
MANOLE : Orezi că bat cîmpii ? La statuia, aşa cum a făcut şi cu răz-
urma urmei... (Face cu mina un gest boaiele şi cu crematoxiile, cu toate
de obosealà.) negatiile.
VLAD (după o lungă pauză, impins de CLAUDIA (care, absorbitâ în durerea
o nestâvilită curiozitate) : Şi totuşi, ei, nici n-a ascultat) : De ce surîde ?
recumosteai singur că statuia ta repre- Voi aţi observât ? Tace şi surîde tot
zintă o limita, că nimic nu mai poate timpul. E un surîs pe care nu-1 pri-
urma după ea. (Manole îi aruncă o cep. Pînă şi în timpul orizei din
privire extenuată.) Iartă-mă, tată, nu noaptea asta 1-a păstrat mereu pe
vreau să te chinuiesc, dar pentru buze.
mine e o chestiune de viaţă şi de CRISTINA (timid): Ieri mi-a vorbit
moarte, răspunde-mi... aşa de blînd...

40
www.cimec.ro
CLAUDIA : Da, niciodată Man n-a dat TOMA : Mai bine vorbim mîine, tată.
dovadă de atîta bllndeţe. însă nici MANOLE (eu greu. Tot timpul e ca un
de atîta depărtare. om care, cuiundat sub apă, face imen-
VLAD : Sînt două luoruri care mă ob- se eiorturi să iasă la supraîaţâ. Numai
sedează, şi nu izbutesc să le pricep. voinţa lui uriaşă îl readuce, de alt-
In noaptea cînd a terminât statuia, iel) : Mîine... ieri... îmi amintesc. (Su-
mi-a spus că ar mai fi totuşi ceva de rîde.) V-am chemat la mine, pentru
făcut. Şi pe urmă vorbea despre o că... (Il scuturà un iior de irig.)
privighetoare. în adevăr, cînita o pri- TOMA : Doctorul a spus că ai nevoie
vighetoare, daor n-am înţeles ce i se de linişte absolută.
părea neobişnuit. MANOLE : Dar sînit foarte liniştLt, bă-
CLAUDIA (privind cerul) : In curînd o iatule, niciodată n-am fost atît de...
să se facă ziuă. Da, ştiu... Vlad ! Toma ! Aveam să
CRISTINA (uitîndu-se spre culise) : vă spun ceva... ceva... mi-aduc amin-
Vine dootorul. te... Moartea e o chestiune personală,
a fiecăruia dintre noi, însă viaţa...
DOCTORUL (ajuns în faţa gmpului, viata e o chestiune a tuturor. De
care personiiică, parcă, neliniştea aceea... (îl scuturà iar un iior de
aşteptării, are un gest de dezarmaie): lrig.)
Va cheamă. După toate crizele astea, CLAUDIA: Ti-e frig, M a n ? (îl înve-
orice emotie, orice agitatie, cît de leşte eu pelerina pe care Manole o
mică, îi pot fi fatale. E bine s-o poartà pe umeri.)
ştiţi ! Pe départe, i-am spus-o şi lui. MANOLE : Putin. Se înserează, nu ?
Asta e... (Répéta gestul.) E tot ce Să nu ma întrerupeti. Mă adun asa
putem face. (Toţi se pregătesc să de greu, şi nu mă găsesc... E prea
iasă. Toma îl reţine pe doctor.) lung drumul, şi e întuneric... (Ab­
T O M A : Gredeti că... senta. Apoi, eu un elort de vointâ.)
DOCTORUL : Nu-mi place starea lui de Insă trebuie... chiar aoum... Eu...
absenţă. (Se uità la ceas.) Ma întorc TOMA : Tată, te rog I
în cursuil diminetii. (Pauză.) Şi, mai MANOLE : Eu.. Vlad, In seara aceea,
aies : nici o emotie ! (Iese. Iese şi cînd am ieşit din spaimă, ca dintr-un
Toma. Se ridică cortina. Holul. Ma- tunel, ţi-am spus că nu e jucată ul­
nole e într-un iotoliu. Domnica, alâ- tima carte, că... (Respira greu.)
turi.) VLAD : Că mai e ceva de făcut.
MANOLE : Ce faţă veche ai, dadă ! MANOLE : Da. N-ai M ê l e s ? Pot...
Parcă ai avea mii de veacuxi. (Ta- (Pauzâ.)
cere.) VLAD (eu suiletul la gurâ) : Spune,
CLAUDIA (intrînd) : Am venit, Man. tată!
MANOLE (o clipâ absent) : Da. Nu vă MANOLE : Pot... distruge statuia.
supărati că am chemat-o pe Dommica. VLAD : S-o distrugi ? É o operă fără
Ea m-a învăţat să fac primii paşi seamăn, tată. Ea nu e o minciună.
pe lume, şi-şi închipuie că mai are MANOLE : Dar cui foloseste adevărul
o datorie de împlimit. Să nu-i stricăm ăsta ? Sînt adevăruri care trebuie în-
cheful bătrînei. Şi ea e grăbită. (Dom­ gropate, Vlad, şi puse pietroaie peste
nica se retrage într-un colţ.) Iar ai ele.
ochii roşii, Claudia. (Claudia întoarce VLAD : Ar fi o crimă.
capul.) A venit şi V l a d ? MANOLE : Nu, ea e o crimă. Si cînd o
CLAUDIA : Nu-1 vezi, Man ? E în făceam, ştiam. la ciocanul, Vlad, şi
faţa ta. spairge-o ! Ţi-o cer ! Ti-o ordon !
MANOLE : Da, adevărat. E atît de în- Repede ! Sînt grăbit I
tuneric aici, încît... (Toţi se uità, VLAD (dînd, speriat, inapoi) : Eu ? Nu
speriaţi, unul la altul, căci lumina e pot, tată !
aprinsâ.) Şi fetita aceea cine e ?
TOMA : Cristina, taită. MANOLE : Ba da, o vreau ! Arta e
MANOLE : Cristina ? A, da, ştiu. Tu şi biruinta omului asupra haosului, şi
Toma să faceti copii mudţi şi frumoşi. nu... Trebuie să pricepi şi tu asta.
Auzi ? (Absenta.) Hai, Vlad, n-am timp. (Pauzâ.) Ne-
TOMA : Tată, n-ar fi mai bine să te putinciosule !
culci ? (Manole nu răspunde.) CLAUDIA (disperată) : Mam, te implor,
CLAUDIA : E tîrziu, Man. te oboseşti !
MANOLE : Aveţi dreptate, e foarte MANOLE : Claudia, niciodată nu mi-ai
tîrziu. N-am mult timp. stat în cale, şi toemai acum... ? !

41
www.cimec.ro
Toma, tu ! Tu eşti mai lucid, mai de tàietor de lemne. Apoi, Manole
sănătos. apare, clătinîndu-se, în mijlocul tàcerii
T O M A : Nu pot, tată ! cutremurate a celorlalţi.)
MANOLE : Laşilor ! (Se iidicà eu greu,
se îndreaptă spre atelier. Se clatinà.) VLAD : Tată, dă-mi voie să iau schi-
CLAUDIA : Nu-1 lăsa, se sinucide ! ţele „Zburătorului" şi să încerc eu
DOMNICA (oprind-o) : Nu te amesteca. să continui. Altfel, nu-mi rămîne de-
Ştie el ce face. oît să mă împuşc.
VLAD (ieşind în calea lui Manole) : MANOLE (mîngîindu-1 uşor pe obraz) :
Mă duc, tată. (Intrâ în atelier.) E bine aşa. Ai înteles cum stiau
MANOLE (a ràmas singur în centrul lucrurile, fiuile. (Cu greu.) E bine să
holului) : Da, era bine făcută. (Şi fii credincios tie însuţi... dar e mult
atunci se aud loviturile, şi statuia, mai important, mult mai important,
prăbuşindu-se.) să fii credincios oamenilor. (Vrea să
MANOLE : Oh, ce tare loveste ! Cum iacă un pas, dar se clatinà. E aşezat
mai loveşte ! in fotoliu.) Unde sînteţi ? E foarte
VLAD (reapare) : Gâta, tată ! întuneric.
MANOLE : Nu încă. Dă-mi dalta. Hai ! CLAUDIA : Nu, Man. Uite, răsare soa-
(îl apucă de umăr.) rede. (în adevăr, cerul s-a înroşit.)
VLAD : Ce mai vrei ? MANOLE (cercetînd cerul, eu emoţie) :
MANOLE : Nu mai zăbovi. Du-mă Adevăxat. îl văd. îl văd încă. (Pauză
odată ! Trebuie să dau măcar o lovi- ioarte lungă.) Dă-ini mîna, dadă.
tură de daJtă „Zburătorului". Să-1 las (Pauză.) Duceti-vă, vă rog, duceti-vă !
început. (Bineînţeles, nimeni nu pleacă.) De
ce mă... (Manole îi priveşte rugător,
(Toţi vor să-1 opreascû, dar Manole, dar, văzîndu-i că râmîn, ridică încet,
susţinut de Vlad, apoi singur, \a pâtruns cu cealaltă mînă, marginea pelerinei,
în atelier. Prin geamul mat îi vedem şi-şi acoperâ iaţa. După un timp,
silueta, uriaş proiectată, şi <se aude mina se lasă încet, şi nu mai vedem
Jovitura, însoţită de un „ha!" proîund. decît o iaţă senină şi încremenită.)

C O R T I N A

www.cimec.ro
Inalfa preţuire
a creaţiei
■ rintr-un décret al Consiliului de Stat al Republicii Populare Ro-
mîne, au fost conferite titiuri, ordine şi distincjïi unor reprezentanjï
ai viej-ii noastre stiinfifice, literare şi artistice, pentru realizâri deosebite
în activitatea lor creatoare, pentru contributia lor la dezvoltarea culturii
romîneşti. Printre aceştia se aflâ şi urmâtorii autori dramatici, re-
gizori, actori.
Tuturor, revista „ T e c t r u l " le adreseazâ celé mai calde felicitâri
şi urâri de noi succese.

VICTOR EFTIMIU
STEFAN CIUBOTÀRASU Décorât eu
Artist al poporului Steaua Republicii Populare Romîne, clasa I

www.cimec.ro
„Ne mîndrim eu totii de avîntul
pe care-l cunoaste creafia artistică.
Titlurile de „Artist al poporului",
„Maestru emerit al artei", „Artist
emeritu şi decor aţiile conferite în-
cununeazâ bogata activitate crea-
toare a unui numéros detaşament
de scriitori, compozitori, pictori si
sculptori, actoriy solisti voeali şi AUREL BARANGA
instrumentisti — jâuritori de opère Décorât eu Ordinul Muncii. clasa I

ce întruchipeazâ artistic imaginea


vremurilor pe care le traim, râs-
pînditori ai comorilor nesecate aie
artei.u
(Din eu vînt ul rostit de tovarăşul
Gheorghe Gheorghiu-Dej, eu prilejul
solemnităţii înniinării titlurilor şi
ordinelor eonferite de Consiliul de Stat)

NICUSOR CONSTANTINESCU
ANA COLDA
Maestro emerit al artei
Artistă emerită

STEFAN IORDÀNESCU
Artist emerit

www.cimec.ro
BIMBO MÂRCULESCU STEFAN MIHÀILESCU-BRAILA NAE ROMAN
Artist emeril Artist emcrit Artist emerit

CARMEN STÂNESCU FLORIN SCARLÀTESCU ZIZI ŞERBAN


Artiltă emeriti Artist emerit Artiită emeriti

DORINA TANĂSESCU ION TILVAN MARIA VOLUNTARU


Artistă emerit:! Artist emerit Artistà emeriti

www.cimec.ro
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHMRT^ D R / l / V I / \ T l / I R < 5 l / [ L W I lllllllllllll

Prietenii
it Cuctu'DcMtctriHs*
LA AAASA ROTMNPĂ PARTICIPANT! :
Dramaturgii : Lucia Demetrius, Sergiu Fărcăşan, Horia
Lovinescu, Ai. Mirodan, Gheorghe Vlad; regizorii : Dinu Cer-
nescu, George Teodorescu -, criticii : Miron Dragu, Adriana Ili~
escu, Florian Potra, Dumitru Solomon, Traian Selmaru ; secre-
tarii literari : Ben Dumitrescu (Teatrui Tineretului) şi Sonia
Filip (Teatrui Muncitoresc C.F.R.)

• MIRON DRAGU
Socotesc această piesă ca o realizare valoroasă p e itărîmul literaturii noastre
dramatice, tocmai datorită calitătilor prozatorului-analist — de intuiţie a mişcă-
rilor sufleteşti ale eroikxr săi. Piesa este o dezbatere etică majora. Citind Prietenii,
se simte că spiritul de observaţie al prozatorului a colaborat eu însuşirile d r a n a -
tuirgului, pentru descoperirea psihologiei oxnului care trăieşte astăzi în lumea satu-
hii socialist.
Cred că prima calitate a piesei asupra căreia ar trebui să stăruie îrideosebi
analiza ar fi istoria formatiei personajelor. Sensul dramatic al conflictului este astfel
realizat încît implică (în dezbaterea puternică, angajînd doua caractère opuse), de
fapt, o aprofuindată desfăşurare de date personale, în lumina cărora se poate înte-
lege mai bine originea a două mentalităti. Alternarea trecutului eu prezentul este
astfel realizată încît să aplice rigorile analizei psihologice la cerinţele textului
dramatic. Tinereţea lui Petru şi cea a lui Ion revin nu ca o evocare sau ca o
amintire de demult, ci se constituie de fapt atitudine prezentă, activa şi fără vreun
roi decorativ sau secundar. Trebuie să subliniem faptul că aceste retrospective intră
în substanţa dramatică a piesei eu prestigiul unor acţiuni ale prezentului. Autoarea
a simţit tocmai aceasta valoare dramalică a „amintirilor" celor doi ; ea a adus în
scenă disputa mai veche si pentru a varia tonalitatea conflictului, dar şi pentru a
arăta cît de diverse sînt mobilurile acestui puternic conflict moral. El nu ar putea

* Publicată !n revista „Teatrui", nr. 11/1963

46
www.cimec.ro
fi conceput înafara istoriei formaţiei social-morale a personajului ; de pildă, acel
echilibru lăuntric atît de puternic la Petru, foarte vizibil în calmul, răbdarea şi
tactul desăvîrşit — an fata provocărilor Marinei —, atunci cînd încearcă să demon-
streze ce este dreptatea astăzi, oînd muncitorii şi ţăranii conduc treburile statuluL
(Este, de fapt, o discutie pe terne evident politice, care aruncă lumină edificatoare
asupra profilului moral al eroului.)
Petru, ca erou înaintat al piesei, este, în sensul consecvenţei caracterului, de
la început şi pînă la sfîrşit acelaşi, ca trăsături dominante şi ca mod de a se com­
porta. Prin el, prin tensiunea convingerilor sale, ca şi prin căldura retinută a por-
tretului său, se va iimpune în spectacol — ca şi îm text, de altfel — o pledoarie
etică fundamentală : este, de fapt, tema mare a piesei, aceea că marile împliniri aie
vremii noastre generează etica nouă, comunistă, cea pentru care luptă Petru. Reac-
tiile Marinei vădesc mai curind un temperament de geniu al răului, eu replici
invariabil înveninate, plasate în momentele nevralgice aie ciorovăielii. Nuanţa
violenta a personajului este prea apăsată, în detrimentul portretului său uman.
Aceeaşi deficienţă cred că i s-ar putea reproşa şi lui Simion, băiatul-bun, care p a r e
mai curînd un reflex al tatălui. Tensiunea dramatică a piesei nu poate să nu aibă
de suferit în urma acestor neîmpliniri în conturarea personajelor.
Mă opresc, în sfîrşit, şi asupra unor procedee dramatice p e care Lucia De­
metrius le foloseşte pentru a dezvolta analiza psihologică a eroilor din piesă. Mă
refer aici mai aies la scena anticipaţiei, unde se deschide o ipoteză : dacă oamenii
aceştia s-ar întelege şi s-ar împăoa, întreaga lor existentă ar căpăta o altă lumdnă.
Este un fel de prefigurare a umei ieşiri fericite din înfruntarea celor două perso-
naje. Am mai întîlnit acelaşi procedeu şi într-o altă piesă a Luciei Demetrius :
tntoarcerea din vis, unde, îndărătul unei pînze transparente, scena conţinea, în
adîncime, un al doilea, dar foarte important plan al conflictului. Cred că, în cazul
piesei Prietenii — de intensă dezbatere etică şi, în acelaşi timp, de majora vibraţie
lirică — intervenţia acestui, să spunem, ireal sublim este menită să completeze
atmosfera specifică, să aducă un argument de ordin artistic la întregul arsenal edu-
cativ al lucrării. Procedeul slujeşte bine intenţiilor scriitoarei de a găsi expresie
plastică pentru forta sentimentului de prietenie, ca un semn al vietii interioare a
omului nou !
într-un fel, şi procedeul retrospectivelor succesive trebuie înţeles prin con-
tributia lui la desivîrşirea mesajului etic al piesei, a structurii lirice, a analizei
sentimentelor. în momentele cruciale aie conflictului dintre cei doi, se realizează
un fel de coborîre pe verticale în sufletul omului, pentru a reface, în faţa specta-
torului, istoria apariţiei unui gest, a unei deprinderi, a unui impuis, a unei atitudini.
Or, toemai acest istoric, realizat prin scene retrospective, fundamentează convingător
interventia decisive a personajului respectiv în conflictul piesei.
Aşadar, valoarea piesei rezidă, în primul rînd, în felul în care a fost realizată
unitatea caracterologică a personajului ; în al doilea rînd, în tensiunea conflictului
moral. Ca o concluzie a acestor întîlniri dintre caractère umane deosebite, se des­
chide perspectiva clară către triumful noului in conştiinta camenilor din zilele
noastre. Cred că acesta este meritul principal al piesei Prietenii.

• SERGIU FĂRCĂŞAN
Discutarea unui text dramatic este prudentă, pentru că textul se realizează
abia prin spectacol ; chiar dacă la discutii participa regizori, totuşi, abia în momentul
cînd o piesă începe isă fie lucrată, poti pătrunde mai deplin sensurile ei. De aceea,
cred că toate observatiile — cel putin în ceea ce mă priveşte — au un caracter
provizoriu. Ştiu însă, din ce s-a văzut de-a lungul anilor, că piesele Luciei De­
metrius au oferit prilejul unor spectacole frumoase.
La prima vedere, Prietenii e o piesă foarte simplă, construită eu o mare sobrie-
tate a mijloacelor ; dar cred că această simplitate c u p n n d e în ea temele mari a l e
vietii, legate de destinul omului.
Intr-un spaţiu concentrât, Prietenii luminează cîteva portiuni de drum din
destinul ţărănimii ; aş zice că face un procès ^i atitudinii taranului faţă d e viaţă,
opune două atitudini, surprinse în diferite étape. Inăuntrul acestui procès, al acestui
conflict de conştiinte exista — şi exista şi in replici — multă umanitate, o omenie
caldă, in unele pasaje, o poezie a sufletului ţărănesc, exprimată într-o frumoasă
limbă literară, şi cred că piesa are, datorită acestor calităţi, mijloace de „a
trece rampa".

47
www.cimec.ro
Structura piesei îmbină tema tărănească şi siomplitatea eu o construcţie mo-
dernă, a reconstituirilor din conştiinţă. Aci 'este latura tare a piesei şi tot aici
exista, după părerea mea, o slăbiciune. Această silăbiciune traversează trei aspecte
ale piesei, şi anume : personajele, construcţia şi unele replici. Ca cititor şi viitor
spectator, p e mine nu mă multumeşte tfaptui că înţeleg de la încaput că Ion, în
toate tablourile pe care le voi vedea, va fi p e o pozitie nejustă, iar Petru va fi
acela care va &vea tot timpul dreptate, şi în toate privinţele. Compoziţia modernă,
de dezbatere, de apel la mine, spectator, ca să judec, cuprinde, în detaliu, numai
situatii gâta lămurite, care nu fac mai nici un aipel la puterea de gîndiore a specta-
torului. Tocmai această trăsătură contemporană a piesei, factura ei de procès în
conştiinte, pierde teren : pe măsură ce ise desfăşoară piesa, oapăit siguranţa că
toate tablourile îmi vor spune acelaşi lucru. Desigur, observatia mea este făoută
dintr-un unghi formal-dramatic şi nu din punctul de vedere al vieţii, pentru că în viaţâ
se poate intîmpla ca, dintre doi oameni, unul să aibă toit timpul dreptate, iar cela-
lait, mer eu şi imereu, să nu aibă. In piesă nu e însă vorba d e duşmani, d e expo-
nenţi ai unor forţe antagoniste. Sînt doi prieteni. Oare cerem noi piesei prea m u l t ?
Noul în viaţă are dinamica sa, a r e de trecut peste obstacole şi lipsuri ; mi
este lipsit de dezvoltare. In piesă, rodul pozitiv trăieşte o existenţă pe deplin rezol-
vata. Simplificarea — utilă pentru piese de (tip clasic, eu intrigă consacrată de
tradiţie — nu se împacă prea bine eu structura piesei, de dezbatere, de procès al
eonştiintelor, de analiză psihologică. Aici însă, personajele de plan mai secund sînt
reflexii foarte exacte şi fatale aie polilor ideaii din piesă.
Conseckiţa se face simţită în compoziţie, la lipsa unor „suspensii". Argu-
mentul pare formal, dar noi nu cerem suspensii de dragul susipensiilor sau al
avantajelor pe care le procura o piesă eu subiect poliţist ; nu e nevoie, piesa are
aîtă factura, desigur. Dar spectatorul are nevoie de o suspensie psihologică, care
să-1 facă, la unele tablouri măcar, să aibă un dubiu, care să-1 cheme la rezolvarea
problemelor din piesă. Ion şi Petru, cînd discuta, evocă tablourile mai curînd în
cadrul unei naratiuni decît al unui conflict dramatic ; am impresia, însă, că teaitirul
epic nu exclude dezbaterea.
In sfîrşit, slăbiciunea pomenită se reflectă iîn unele replied ce explică lucruri
p e care autoarea, eu o limbă literară précisa şi expresivă, le-a şi sugerat, fără pu-
tinţă de dubiu ,- explicatia suplimentară nu mai face apel la judecata spectatorilor,
nu-i mobilizează spre anumdte concluzii ; ci i le şi serveşte. E o slăbiciune pe care
autorii o élimina de obicei, din proprie inţiativă, In faza de repetiţii.
Slăbiciunea remarcată este de ordinul gustului personal şi al criticii dramatice,
adică nu mi se pare de natură a afecta sau condiţiona reprezentarea piesei ; dar
•dacă, din această observaţie de cititor, autoarea reţine cite ceva şi găseşte necesar
să îndrepte, să adîmceasca, poate că piesa ar cîştiga in putere de captivare şi de
mobilizare a conştiintelor.

• SONIA FILIP
Toate lucrările dramatice semnate de Lucia Demetrius degajă o mare dragoste
şi încredere în oameni. Nici în această piesă, autoarea nu se dezminte. Ideea prie-
teniei, care străbate tema acestei lucrări dedicate vieţii satului, capătă, datorită
analizei osihologice profunde, o valoare etică majoTă, general vaiabilă, atît pentru
spectatorul de la oraş, cît şi pentru cel de la sate.
Construcţia dramatică a piesei este sobră. Retrosipectia nu e utilizată de
autoare pentru a f; „la modă", şi nici pentru efecte speotaculoase gratuite, ci e o
modalitate artistică dictată de necesitatea dramatică ; căci istoricul prieteniei dintre
Petru şi Ion redă, pe plan social, istOTicul vietii satului. De aceea, iretrospecţiile
nu rup piesa, ci o leagă, îi creează unitate. Poate că Lucia Demetrius ar trebui să
s e mai gîndească la faptele înfăţişate în tabloul viitoxului ; ele se cam suprapun
eu finalul piesei.
Prietenia dintre Petru şi Ion, zugrăvită de autoare eu poezie şi căldură, este
wnbrită de atitudinea ultimului fată de primul. Petru apără acest sentiment eu
multă perseveienţă şi răbdare ; se simte însă nevoda ca şi Ion, deşi irefractar, laş,
veşnic în urma transformărilor sociale, să aibă şi unele calităţi, care să justifiée
perseverenta lui Petru.
După përerea mea, piesa Prietenii îmbogăteşte numărul lucrărilor dramatice
originale valoroase care trebuie să fie prezente la a douăzecea aniversare a Eli-
berării patriei.

48
www.cimec.ro
• AL MIRODAN
Aş vrea doar să-ini exprim o parère şi să formulez o întrebare.
Părerea mea este multumirea literară pe care am încercat-o citind lucrarea,
scriitoriceşte scrisă, a Luciei Demetrius. Spiritul rational, limbajul aies, acuratetea
întotdeauna remarcabilă în lucrările autoarei de teatru care este Lucia Demetrius
aşază şi Prietenii în zona liiteraturii.
întrebarea, izvorînd din parère, este urniatoarea : de ce această piesă nu a
văzut pînă astăzi lumina rampei, nici în Bucureşti, nici în provincie ? De fapt, e
mai imult decît o întrebare, e o nedumerire.
• DINU CERNESCU
Fiind cel mai tînăr dintre dv„ îmi voi spune părerea direct, aşa cum
obişnuiesc eu.
Mie, piesa nu mi-a plăcut. Din următoxul motiv : socot că o piesă se scrie
pentru acel fenomen mumit spectacol — şi cred că un autor, în clipa cînd scrie
replicile piesei, trebuie să se gîndească în primul rînd că ideile lui vor fi împlinite
de-abia pe scenă.
Citind foarte atent piesa Luciei Demetrius, nu am găsit aproape deloc, pe
parcursul ei, specificul acestui mod dramatic de a gîndi un text ce va deveni
spectacol.
După părerea mea, anumite retrospecţii din text se datoresc nu necesitătii
de a explica istoria caracterelor, ci unei inconsistente a firului dramatic principal.
Un conflict puternie şi un filon dramatic puterndc mu au nevoie de explioatii cu-
prinse între paranteze.
Totodată, personajele nu mi s e rpar văzute în evolutie, ci acţionînd pe date
fixe. Asa cum apar în primul tablou, aşa merg, precis, pînă în ultimul tablou, şi,
chiar cînd au „evolutii", acestea sînt declarative, nu decurg din actiuni.
Un text mi se pare interesant numai atuncd cînd este gîndit în strînsă core-
latie eu faptul de artă la Ibaza căruia stă speetacolul — nu în sine, ca o „litera­
ture" aparté. Sa nu uităm că textele lui Bataille şi Bernstein au fost întotdeauna
mai „literare" decît orice text de Brecht, iPiscator, commedia dell'arte etc. etc.
Şi ce diferenţă !
Acestea sînt motivele care m-au făcut, .eu parère de rău, să nu-mi plaça
această piesă. Părerea mea este brutală, dar este foarte sinceră, şi o exprim din
deplina dorinţă de a avea nişte texte cit mai valoroase şi de a colabora cît mai
slrîns eu autorii, pentru a obtine spectacole născute din dramaturgia noastră originală.
• FLORIAN POTRA
Nu cred ca argumentele în legătură eu „teatralitatea" invocate de Dinu Cer-
nescu stau în picioare. Teatrul trebuie să fie capabil să rezolve, în general, orice
indioaţie d e autor. Bineînteles, nu pretentii absurde ; dar scerna poate şi trebuie să
fie capabilă să rezolve exigenţele autorului.
Nu trebuie reduse prea mult limitele „teatralităţii", pentru că altfel ne tăiem
craca de sub picioare. Q , dimpotrivă, să lărgim această notiune, şi aşa destul de
discutabilă, de elastică. în ceea ce priveşte piesa Prietenii, mi-aş permite să spun
puţine lucruri. în general, mi--a plăcut şi cred că este o lucrare destul de proaspătă
pentru sectorul acesta, al dramaturgiei ţărăneşti.
Mi-aş permite însă să observ ca piesa este rezultatul unui evident efort de
generalizare. în sensul ca autoarea a tinut en în piesă să fie prezente foarte multe
problème aie satului. Ca atare, imaginea rezultată e, după părerea mea, prea gé­
nérale, insuficient d e ancorată pe un sol precis. Mă refer la filmele sovietice sau
italieneşti, care Iti extrag generalizarea toemai din „metrul pătrat", din satul cutare,
din oraşul cutare ; nu se simte un univers precis déterminât. Chiar şi din punct
d e vedere al configuratiei geografice ! Prea a vrut autoarea să ofere o imagine-tip
a satului. Generalizarea ar trebui sa rezulte din analiza profundă a unei situaţii
particulare, individualizate.
Aceasta nu este o observatie care să nege valoarea piesei, dar mi-ar fi
plăcut ca actiunea să fie ancorată iîntr-un cadru mai precis, eu mai multă au-
tenticitate.
Desigur, din punct de vedere lingvistic s-ar fi putut isca nişte problème (grai
regional etc.). Mi-ar fi plăcut să recunosc un ami mit sat, o anumită zonă. Nu satul,
în schema générale.

A — Teatrul nr. 2 lu
www.cimec.ro
Caracterul lui Ion este pe muchie de cutit, şi aceasta nu-mi displace ; totuşi,
el riscă să apară destul de diseutabil, din puruct de vedere moral, tfaţă de Petru.
Ar trebui lămurit mai pregnant faptul ea Ion nu este un am lipsit de caracter.
După mine, el pare uşor diminuât.
Cred că tabloul de anticipate este interesant ca idee, dar face „double-
emploi " cu finalul proipriu-zis al piesei.
în economia piesei, imi face impresia că aceste tablouri se exclud unul pe
celălalt. Sînt de aceeaşi parère cu Mirodan : piesa este scrisă intr-o limbă frumoasă,
expresivă, pe alocuri cu poezie. Mai este o mică scenă pe care autoarea (după păre-
rea mea) ar putea-o amplifica foarte mult, înlocuind tabloul de anticipatie : scena
în care cei doi prieteni işi spun : „h ai să mergem sus la munte, să arevedem locu-
rile copilăriei noastre" etc. îmi face impresia că aici comuniunea lor este mai pu-
ternică, însă scena e trunchiată în favoarea discutatului tablou de anticipatie.
Această scenă ar mérita să fie dezvoltată, picurîndu-se aici acţiunea de convingere
a lui Ion, de către Petru.
• GHEORGHE VLAD
Mie mi se pare ca primul conflict, eel care zugrăveşte viata din trecutul satu-
lui, este mult mai bine zugrăvit, personajele, mai angrenate, pe cînd cel de-al doilea
conflict — unde este vorba de realitatea actuală — este ceva mai slab reprezentat,
în sensul că eroii se multumesc doar să discute, fără a participa direct la actiune.
Din aceasta cauză, sîntem lipsiţi de posibilitatea de a vedea în ce măsură perso-
najele piesei, inelusiv celé secundare, sînt antrenate în mersul ascendent al gos-
podăriei agricole colective. Petru se străduieşte să-1 convingă pe Ion de necesita-
tea dezvoltării unor ramuiri de produetfe în gospodăirie. Dar participarea lui la
aceasta actiune se rezumă la atît.
Axîndu-se prea mult pe trecut, Lucia Demetrius a sărăcit realitatea prezentă,
pe care a zugorăvit-o mult mai putin convingător.
Cu toate că, pe tot parcursul piesei, Marina nu rosteşte decît cîteva replici,
ea se prefigurează ca unul dintre celé mai interesante personaje. în fond, datorită
acestei femei, care face parte dintr-un neam mai avut, Ion s-a depărtat atît de mult
de prietenul său, Petru. Dacă Lucia Demetrius ar dezvolta mai mult acest personaj
şi 1-ar face să ia parte efectivă la conflictul dintre cei doi, poate că el ar putea fi
apTofundat într-un mod mai interesant. Cît despre personaj ele secundare — Simion
şi Suzana —, nici autoarea nu s-a gîndit să le împrumute mai multe date personale
şi să le acorde o mai mare atentie în economia piesei, însă ele rămîn nişte personaje
pitoreşti, care vor plăcea spectatorilor. în general, sînt convins că piesa oferă sufi-
cient material pentru un spectacol irumos şi atractiv.
• ADRIANA ILIESCU
Cred că reproşurile aduse aci, in discuţie, Marinei sau lui Simion pornesc
toemai de la ideea (şi poate dorinţa) de a avea în fată o piesă cu un conflict
central puternic şi cu nişte caractère care se înfruntă. Aici însă concură în foarte
mare măsură experienţa de prozatoare a Luciei Demetrius şi nu trebuie să ne sfiim
să spunem că în Prietenii exista un foarte evident filon epic.
Personaj ele Luciei Demetrius se sprijină pe fapte biografice care sînt expuse,
povestite, aduse în scena la fel de vii, de „dramatice" ca şi întîmplarea ce se
petrece cu Petru şi Ion în zilele noastre. Exista aici nişte personaje reprezentative
pentru anumite categorii sociale şi pentru modul cum reacţionează aceste categorii
sociale. Că personaj ele nu se comporta întotdeauna foarte nuanţat, este adevărat,
dar nu este mai putin adevărat că ele dau viziunea generală şi esenţială a modului
în care se conturează anumite raporturi sociale, acum, la noi, în sat.
De aceea, întîlnim pe Marina, fată de mijlocaş, care a avut o anumită zestre
şi care nu s-a putut despărti de ea decît cu greu ; pe Ion, tăranul sărac, însurat
cu o femeie cu ceva zestre, oscilînd încă (deşi a intrat în coleclivă) intre indivi-
dualismul egoist şi imperativele morale noi, socialiste ; pe Stana, fata frumoasă şi
săracă, care, ca în basmele populare, alege pe acela care este mai inimos, mai
vrednic, mai bun etc. Exista în această piesă o încercare de esenţializare care este
şi a povestirilor noastre populare, şi aceasta este foarte bine. Dar, totodată, nu
putem să nu vedem şi anume neîmpliniri, ca cea enunţată de Florian Potra, că
exista un cadru abstract, nelocalizat, că satul acesta este cam prea „Satul", în
general, cu ,s" mare.

SO
www.cimec.ro
• BEN DUMITRESCU
Imi permit să ipolemizez eu Oinu Cernescu, pe care îl apreciez oa regizor, şi
tocmai de aceea. Mi se pare că nu e bine să fetişizăm „teatralismur. Cred că,
înainte de a fi teatrala, o pdesă trebuie să fie literatura bună.
In momentul de fată se joacă unele piese care nici nu sînt teatrale şi au, In
general, un foarte slab nivel literar.
Cînd însă ai de-a face eu piese ale autorilor noştri cei mai buni, te frapează
calitatea literară ; în acelaşi timp, te va frapa nu numai vulgaritatea şi replica
bolovănoasă a celeilalte categorii de piese, ci şi faptul că personajele respective
dovedesc un mare gol interior, o vulgaritate a conceptiei despre viată.
Piesa Luciei Demetrius se sprijină pe o metaforă de mare importanta socialâ.
Dacă generalizăm puţin impăcarea acestor doi prieteni, putem regăsi un aspect
important, şi anume : lichidarea acelor învrăjbeli care existau pe vremuri în rîn-
durile tărănimii muncitoare, alinierea oamenilor muncii de la sate în cadrul co-
lectivizării.
Piesa dovedeşte o mare încredere în cornplexitatea sufletească a unui tăran ;
el apare oa u n om eu mari orizonturi şi mari frămîntări, un om care îşi verifică
neîncetat viata.
Autoarea n-a vrut sa apeleze la un fais piitoresc, n-a venit eu artificii, ea a
avut încredere în faptele oamenilor. Aceasta este foare -interesant şi trebuie sus-
tinut. în acelasi timp, văd aiei şi o oareeare primejdie. Poate că s-a mers prea dé­
parte In ceea ce priveste o anumită uscăciune a replicilor şi situatiilor, în sensul
că n-a existât destulă grijă fată de public. Eu nu pledez pentru concesii, dar cred
că este bine să-i dăm publicului mai mult, să-1 facem să se simtă mai bine. In
primul rînd, mi se ipare că autoarea a făcut o mare économie de umor. De asemenea,
în grija prea mare de a nu cădea în melodrama, conflictul n-a fost destul de adîneit.
Mie nu mi se pare că personajul Marina este exagérât în duritatea lui. Dimpotrivă.
această duritate nu intervine destul în conflict. Dacă lupta eu Marina ar fi avut
rezonante mai mari, cred ca publicul ar fi mult mai mult prins de spectacol.

• HORIA LOVINESCU
Voi începe prin a face elogiul limbii în care este scrisă piesa Prietenii.
Cred că, în teatrul actual, Lucia Demetrius e scriitorul care stăpîneşte cea mai
frumoasă limbă romînească : frumoasă prin pretiozitate, curată, fără abuz de ar-
haisme şi, în acelaşi timp, foarte précisa, foarte exactă.
Al doilea elogiu se adresează eonsecventei şi biruirii cu care unul din cei
mai de seamă dramaturgi ai noştri abordează literatura dramatică cu terne ţără-
neşti, literatura în care avem încă prea puţine lucrări reprezentative. Ba, mai mult,
Lucia Demetrius încearcă să deschidă şi un drum oarecum nou, punînd accentul pe
viaţa interioară a eroilor şi lăsînd mai in umbră detaliile — ca să zic aşa — teh-
nice aie activităţii gospodăriei colective. Ca şi în literatura închinată industriel,
abuzul de date cu caracter tehnic s-a dovedit dăunător şi în dramaturgia consa-
crată satului.
Universul spiritual al ţăranului, creatorul marii noastre axte populare, este
infinit mai bogat şi mai înalt decît eel care apare deseori în literatura dramatică,
şi nu pot avea decît cuvinte de preţuire pentru faptul că, atacînd tema atît de ge-
neroasă, de nobilă şi dificilă a prieteniei, autoarea a avut iniţiativa curajoasă s-o
aşeze în lumea satului.
Dinu Cernescu a dat un exemplu nefericit cind, reproşînd piesei lipsa de
„teatralism", s-a referit la dificultatea prezentării personajelor la vîrste diferite ;
însă are dreptate, cred eu, să fie nemulţumit de caracterul excesiv de narativ
al ilucrării.
Miezul piesei, drama propriu-zisă, constă în raporturile actuale aie celor
doi eroi. Pentru zugrăvirea acestei inerente înfruntări şi confruntări şi pentru dezle-
garea conflictului a fost scrisă piesa. Or. dacă abundenta retrospecţiilor ne infor-

51
www.cimec.ro
mează din belşug asupra biografiei eroilor, ea nu sporeşte decit prea puţin acuitatea
dramatică a conflictului actual decisiv, tratat disproporţionat d e sumar.
De aceea, fiind de acord cu Florian Potra că tabloul care prefigurează viitorul
face „double-emploi" cu tabloul final şi este deci inutil, cred că înlocuirea lui
printr-un tablou care să s e petreacă în prezent şi să urmărească desfăşurarea ra-
porturilor dintre Petru si Ion, după fuga fetei acestuia, ar întări anult tensiunea
dramatică a piesei.
i n sfîrşit, cred ca din portretul moral al lui Ion trebuie eliminate — eel puţin
partial — trăsătuxile care acuză laşitatea, egoismul şi rneschinăria personajului şi
care fac de neînteles admirabila prietenie ce i-o poartă Petru.
Prietenia unui bărbat generos şi întreg pentru un infirm moral nu poate fi
explicate decît printr-o slăbiciune ciudată. Dar aceasta ar fi altă piesă.

• GEORGE TEODORESCU
Ce mi se pare foarte de prêt în Prietcnii este simplitatea grava cu care se
unesc, prin dragoste şi luptă comună, Petru şi Stana, trecînd de la demnitatea de
oameni la cea de comunişti, cu riscul sănătăţii şi al vieţii — exemplu pe oare-1 vor
urma mai tîrziu cei tineri : Simion şi Suzana (cu atît mai valoroasă fiind atitudinea
fetei, crescută în mentalitatea rétrograda a părinţilor). împletirea firească, organică.
pe care o reuşeşte Lucia Demetrius, între rosturile lor personale, private, şi cele
ale colectivitătii este — după părerea mea — un alt mare d ş t i g al piesei. Rîsul
şi plînsul, bucuria şi lacrimile, liniştea şi neliniştea acestor persona j e topesc lao-
laltă, pe nesimţite, sentimente personale cu ţeluri abşteşti, într-un aluat nou şi inédit
— chiar dacă problemele propriu-zise aie gospodăiiei colective de astăzi ajung uneori
prea tangential în prim-planul conflictului dramatic.
Personal, nu pot crede în solutia fin al ă a recuperării lui Ion. Acest nefericit
tip uman — condus, psihologiceşte, cu mînă sigură, pînă in clipa prabuşirii in
plîns, după plecarea fetei — nu se poate niciodată transforma, în fundul sufletului
său, oricîtă suferinţă i-ar fi dat să îndure. El poate fi doar înfrînt — după cum
ne-o dovedeşte experienţa istorică.
După părerea mea, personajul Ion nu este vrednic d e milă. Pot eel mult să-1
scuz (influenţa Marinei etc.), dar fără nici un strap de lacrimi şi, oricum, fără cu-
loare roz. De altfel, în actuala solutie, piesa mi se pare necoinsecventă, neunitară ;
nouă tablouri, conflictul evoluează dramatic, pentru ca tabloul zece să eşueze
in „melo".
Privitor la construcţia piesei : as vrea să-mi exprim regretul că Lucia De­
metrius a adoptât procedeul flash-back-urilor. Cele trei trimiteri in trecut, precum
şi tabloul anticipaţiei, creează pentru realizatorii spectacolului o foarte delicată
problemă scenotehnică, îngreunată şi de faptul că timpul diverselor momente este
foarte variât : aceiaşi eroi maturi (principali şi secundari) fiind cînd adolescenţi,
cînd tineri, cînd iar maturi etc., schimbînd haine, fizionomii etc.
Procedeul adoptât fărîmiţează conflictul dramatic însuşi, care se desfăşoară
— de fapt — înăuntrul unui singur lung tablou : tabloul cererii în căsătorie (decor
1, 3, 5, 7, 9). Faptul că autoarea şi-a conceput spectacolul fără pauză vine în spri-
jinul afirmaţiei mêle. Ceea ce se cîştigă, însă, din lipsa pauzei, se pierde prin
fărîmiţarea coliziunilor dramatice în prea multe trimiteri.
Aş vrea să închei semnalînd — cu mare satisfactie — calităţile literate ale
textului, plasticitalea dialogurilor şi adînea eunoaştere a sufletului omenesc —
daruri scriitoriceşti, de atîtea ori relevate, aie Luciei Demetrius. Nu mă îndoiesc că
teatrul şi regizorul ce vor prelua acest text vor şti să realizeze — la a douăzecea
aniversaore — un spectacol de mare prestigiu.

• DUMITRU SOLOMON
Piesa Luciei Demetrius are, după părerea mea, cîteva calităţi remarcabile, de
ordinul conţinutului şi al expresiei artistice. Aş numi, în primul rînd, pregnanţa cu
care se realizează aici acea dublă confruntare : prezent-trecut, prezent-viitor, sem-
nificînd drumul decisiv parcurs de ţărănimea noastră în ultimele decenii şi simbo-
lizînd, prin evoluţia celor doua personaje principale, o dezvoltare frămîntată. S-au
subliniat în discutie însuşiiile literare deosebite aie textului.
Punctul de vedere tehnicist formulât de Dinu Cernescu atacă un prïneipiu
fundamental al teatrului, şi anume primatul textului, dar nu-mi pot imagina că un

•7?
www.cimec.ro
regizor talentat şi inventiv ca Dinu Cernescu s-ar speria de o simplă retrospectivă
şi d e necesitatea introducerii unui cuplu de interpreţi în plus.
în acelaşi timp, consider că Prietenii are o sumă de déficiente, nu legate însă
de structura narativă (s-a dovedit demult că teatrul epic este viabil în mesura în
care forma narativă „ascunde" o substanţă dramatică), şi nici de conturarea mai
putin précisa a unor personaje secundare (poti pretinde unui dramaturg să dea
contur precis, individualitate puternică tuturor personajelcr, chiar celor care nu fac
decît să „ajute" la desfăşurarea conflictului ?). Cred că în caracterizarea persona-
jelor centrale — Ion şi Petru — autoarea a avut o viziune oam rigidă, distribuind
prea tranşant „sarciniie" pozitive şi negative. Ion, de pildă, e nedreptătit printr-o
caracterizare categorica, în aşa fel înoît este greu să întelegi pe ce date caracte-
rologiee pozitive se poate baza transformarea sa din final. Mă indoiesc că —
farţez <niţel granita ficţiunii artistice — Ion ar putea fi în realitate atît de „negativ"
cum îl vrea scriitoarea, care, în treacăt o spun, ne-a obişnuit eu personaje mai
complexe. Această opozitie prea categorica a provocat şi îndreptăţitele obiectii eu
privire la transformarea, putin motivate artistic, a lui Ion şi la impresia că prietenia
lui Petru faţă de Ion nu se justiiică întotdeauna în persistenţa şi profunzimea ei.
Dincolo, însă, de aceste slabiciuni sau de altele de ordin compozitional, piesa
rămîne o lucrare de intensă actualitate, scrisă d e un artist al genului, iar reprezen-
tarea ei s e impune în mod hotărît, chiar dacă ar ridica sarcini mai dificile regizo-
rului şi interpretilor.

• SERGIU FĂRCĂŞAN
iln discuţie mi se pare că s-a conturat — şi mu pentru prima oară — un fais
conflict între caracterul literar şi cel teatral. Unii tovarăşi au „apărat" piesa ca
fiind literară, alţii au spus despre ea că nu e teatrala. Lucrurile p e care le am de
spus, le spun în calitate de spectator, şi nu de specialist. Mie, ca om din sală,
scena copilăriei, de pildă, mi se pare capabilă să aibă un caracter spectaculos. îmi
vine în minte Vară şi ium de Tennessee Williams — şi mai sînt destule piese unde
aceste evocăn se dovedesc interesante pentru spectatori, dacă sînt bine reali-
zate. Schimbarea de vîrstă este interesantă. E adevărat că ea cere muncă din partea
regizorilor, cere efort din partea teatrului.
Felul făţiş în care s-a exprimât aci Dinu Cernescu mi-ar fi plăcut dacă era
mai clădit p e argumente. Dar argumentele despre caracterul neteatral mi s-au parut
insufici ente.
De asemenea, n-am înţeles că autoarea şi-a conceput piesa fără pauze. Ea
a scris zece tablouri, lăsînd la latitudinea regizorului să ifixeze pauze după care
tablouri va crede el necesar. Aceasta n-ar fi teatral ?
Ce înseamnă sprijinul dat d e teatre dramaturgiei originale ? înseamnă redu-
cerea la un fel de şablon, pe care noi îl considerăm teatral ? Sigur că nimeni nu
va sustine acest lucru. In practice, însă, se intîmplă ca o piesă ceva mai uşoară,
ceva mai bulevardieră, care foloseşte retete de mult uzate, să aibă capacitatea de a
se strecura mult mai repede în repertoriu, pentru că flatează toate obisnuintele,
toate precedentele şi toate pronosticurile de succès.
Nu socot că teatrul aşa-zis bulevardier, sau de clişee, trebuie respins farà
examinare ; este mult de învălat ca meşteşug, ca mijloace de a capta atentia, de a
ne feri de plictiseală. Nu e nimeni — cel puţin în teorie — partizanul pieselor plic-
ticoase. însă, alături de însuşirea creatoare a unor formule de succès, scriitorul are
dreptul de a încerca să facă şi unele lucruri noi, iar aceste lucruri cer muncă la
punerea în scenă.
De curînd, un director d e teatru mi-a spus aşa : „Cutare piesă pe temă tară-
nească îmi iplace, aş ipune-o în scenă, dar a r e prea multe personaje". Mă rog.
punctul lui de vedere. Omul are gospodăria lui, poate că piesa nu se potriveste
pentru colectivul respectiv, însă aci se ascunde cîteodată o oarecare inertie, şi
ceea ce s e dntelege prin „teatralitate" nu e, d e fapt, nici teatralitate şi nici lite­
rature. Se joacă uneori piese „rurale" care nu pot sta alături de cea, încă inedită,
a Luciei Demetrius.
Mi se pare că această piesă este spectaculoasă an ce piiveşte cadrul ei ge­
neral, iar slăbiciunile la care m-am referit sînt nu de ordinul spectaculosului, ci al
esentei, dacă vreti, literare, a personajelor. Nu în sensul că nu evoluează — nu cred
ca exista un regulament, sau cel putin nu 1-am ci tit, an care să s e spécifiée că în

53
www.cimec.ro
orice piesă toate *personajele trebuie să evolueze —, ci in sensul simplificării ilus-
trative şi al repetării situaţiilor. E un lucru care tine d e 'literature, prin esenta
caracterelor, şi — dacă vreţi o repetare — de teatru, prin reflectarea scenică a
acestui neajuns, prin lipsa suspensiei, a dezbaterii. Pentru jocul actoricesc, a re-
prezenta vîrste diferite în evolutia personajelor este adesea o probă de măiestrie.
Asta cere muncă şi din partea actorului şi din partea regizorului, o muncă diferită
de cea necesară la piesele de aventuri etc., care „funeţionează" indiierent de felul
curn sînt jucate, pentru că îl transporta p e spectator eu ajutorul curiozitătii şi al
evolutiei exterioare a personajelor, dar care oferă mai rar prilejul unor înalte
creaţii actoriceşti. Aci e vorba de ait gen de text, care oferă prilejul unor creaţii
actoriceşti. Actorul care are putere rezistă, fructifică textul şi realizează o creaţie,
eel care nu a r e putere nu realizează nimic, şi atunci nici textul nu iese bine.
Dar aceasta nu înseamnă că textul în sine ar fi întotdeauna slab. Un text
mai dificil poate oferi uneori prilejul unor creatii actoriceşti mai deosebite : este
mai generos, dar şi mai pretentios, iar aceasta este şi literature şi teatru. Despăr-
tirea dintre literature şi teatru ascunde uneori comodităti şi prejudecăţi ale autorilor
sau ale realizatorilor din teatru.
Asta nu înseamnă, bineînteles, că un regizor, cînd ia Prietenii, nu poate avea
unele cerinte, pe deplin justificate. Cadrul de ansamblu al piesei mi se pare însă
şi literar şi capabil d e a deveni spectaculos ; dacă în tunelul acesta dintre regie
şi scris mai sînt unele locuri unde se traversează mai greu, ar trebui, eu forte unite,
să-1 lărgim mai départe, in practica muncii şi dezbaterilor creatoare.

• TRAIAN ŞELMARU
După cum ştiţi, ipiese din viaţa ţăranilor avem putine.
Piesa Luciei Demetrius este a doua inspirată din iviaia satelor noastre pe c a r e
o publicăm in aceasta stagiune. Discuţia s-a arătat interesantă şi a cuprins mai larg
fenomenul reflectării vieţii satului nostru, ca şi o série de problème legate de acest
capitol însemnat.
Discuţia d e azi arată că nu am greşit publieînd piesa Luciei Demetrius. Cînd
— într-un moment in care sînt puţine piese din lumea satului — un scriitor ca Lucia
Demetrius se angajează p e o ţemă mare, încă neabordată în literatura despre viaţa
satelor, şi caută să Investigheze mai profund psihologia oamenilor, acest lucru nu
poate fi uşor trecut eu vederea.
Ce ni s-a parut noua mai deosebit în ;piesă ? Aici nu este vorba de o simplă
prietenie între nişte oameni care se ştiu de o viată întreagă, ci de o altă atitudine,
de un ait canacter al legăturilor dintre oameni, de nişte relaţii foarte noi.
Din punct d e vedere al tehnicii teatrale, multe lucruri au fost discutate eu
autoarea încă îïiainte d e publicare. S-a mai tăiat un tablou, s-a adăugat altul. Era
posibil ca piesa sa nu fi avut nici o retrospectivă. Conflictul să se işte într-o s e i r ă ,
axât p e ceea ce se petrece în prezent. Erau două căi d e urmat : calea axării con-
flictului în prezent, sau calea epică. Dar Lucia Demetrius este şi prozatoare...
Unele dintre tablourile retrospective sînt frumoase, altele^ mai puţin realizate.
In acest raport, prezent-trecut-viitor, sursa slăbiciunilor e acolo unde i'nvestigaţia
în prezent nu este destul de aprofundală, mobilul întregii actiuni prezente nu apare
destul de puternic, pentru ca el să fi déterminât confruntarea şi, odată eu ea, retro-
spectivele. De aceea, ele apar ca o înşiruire d e momënte extrase din transformările
care au avut loc în general în viata noastră sociale, meavînd însă legătură eu mo-
mentul prezent al acţiunii.
Mi se pare că, fără a renunta la toată suita de retrospective, Lucia Deme­
trius ar putea să facă o selectie, aprofundînd şi conflictul din ,prezent.
Fixitatea pe parcursul retrospectivei de care s-a vorbit mi se pare că vine
d e acolo de unde este greu de acceptât că, de-a lungul atîtor ani, în conştiinta unui
om nu se petrec anumite schimbari. Este un procès care ar putea fi analizat
eu mai multă nuanţare.
Ne pare bine că aţi făcut şi dumneavoastră o série de observaţii, din care
Lucia Demetrius o să găsească solutii pentru a da un fir dramatic mai puternic
piesei. Este pàcait ca o piesă de valoarea acesteia — literară şi care se poate
realiza în spectacol — să fie neglijată. De aceea am publicat-o, şi sîntem bucuroşi
că ati subliniat valoarea ei.

54
www.cimec.ro
• LUCIA DEMETRIUS
Vă multumesc pentru atenţia pe care ati dat-o piesei şi scrisului meu in ge­
neral. Am văzut limpede că foarte mulţi tovarăşi au privit munca mea cu căldură
şi prietenie, că au citit piesa asta, o data şi de două ori — cum spunea regizorul
•George Teodorescu —, şi au încercat să-mi spună lucruri care au să-mi folosească,
fie acum, fie mai tîrziu, in altele.
In privinta observatiilor concrete, precise, făcute de dv., trebuie să mă mai
gîndesc, fără îndoială. Sigur că îmi dau seama de pe acum de dreptatea unor lu-
cruri rostite aci, de această fixitate a personajelor, care sînt de la început date.
Ele evoluează în acel trecut evocat, evoluează şi in final, dar nu în ceea ce con-
•stituie prezentul, la care se revine necontenit. Adică în toate scenele în care ac-
tiunea se întoarce în prezent, avem de-a face eu doi oameni care nu se clintesc
•de pe pozitiile lor din capul locului.
Trebuie să mă mai gîndesc şi la acel act sau moment de proieetfe în viitor
care dv. vi s-a parut inutil ; şi fiindcă li s-a parut aşa mai multora de aci, în-
seamnă că poate fi aşa. Trebuie să va spun însă că acest moment era „slăbiciunea"
mea, mi se părea că rupe monotonia retrospectivelor. îmi plăcea acest lucru. Dar
poate că Horia Lovinescu a avut dreptate, poate că face un „double-emploi", aşa
cum a mai spus cineva aici.
Despre întoarcerea în timp, de care s-a vorbit aici : eu îi reproşam acestei
întoarceri în timp din piesa mea nu faptul că ar fi o greutate scenică — aceasta
nu-mi pare greu de realizat. Mi se pare că fiecare evocare este făcută cu necesitate,
•dar mă supără faptul că este ceva „déjà vu". Mi-ar fi plăcut să scriu o piesă aie
'Cărei mijloace tehnice să nu fi fost uitilizate pînă acum de nu ştiu cîte ori. Aceasta
•este o propunere veche. Am în sertar o piesă scrisă înainte de război — Drumul
<apelor, care nu a fost jucată niciodată. Foloseam şi atunci această tehnică. A fost
n o u a îndată după război, acum nu mai este. Imi p a r e rău că am recurs la
■acest sistem.
Nu cred că este nevoie de trei perechi d e actori, ci numai d e doua : actori
-de virstă mijlocie, care pot fi, pe rînd, si tineri şi maturi, şi o pereche de copii.
Despre pauze, să le pună cine vrea, cum vrea. Am avut grijă ca în fiecare
■sfîrşit de final să le menajez lui Ion şi Petru un timp in care să-şi poată schimba
înfăţişarea. Nu ei încheie tablourile dinaintea celor p e care le deschid, toemai oa
să aibă vreme să treacă de la o înfăţişare la alta. Şi, teatral, lucrul mi se pare
realizabil. De altfel, s-a mai făcut, cum spuneam adineauri.
în privinta problemei agrare, în 1962 mi s-a parut că o problemă esentială a
«gospodăriilor agricole colective, a agriculturii noastre, în general, era diversificarea
ramurilor de producţie agricole. Aici se întîmpinau celé mai multe obiectii. Aici se
împotriveau sau se împiedicau cei nărăvaşi sau cei care erau foarte deprinşi cu tre-
-cutul şi nu voiau să schimbe. Am găsit cazul de care vorbesc — cu sfecla care
înlocuieşte, pe unele portiuni, unde se potriveşte, grîul — într-un sat din raionul
Sibiu, Racoviţă — un sat care are şi deal, şi munte, şi şes. Aşa sînt foarte multe
sate în tara noastră, satele de sub munte, în care se ridică foarte multe problème,
toemai în această privinţă, a schimbării profilului agriculturii ; pămîntul fiind im­
partit, tăranii au apucat, d e o viată întreagă, să pună aici un petec de grîu, dincolo,
nu ştiu ce, şi înţeleg greu că o schimbare totală şi un schimb pe plan larg, azi,
oînd tara toată e o mare, unică gospodărie, ie sînt profitabile şi lor, şi ţării. E un
procès actual, de asta m-am oprit la el, un procès a cărui dezlegare vine curînd şi
-convinge oamenii, ca p e Ion al meu, care are nevoie să pipăie cu mîna lui ca să
creadă, ca să se convingă. De aceea, am ales un caz de acest fel. Satul nu este
destul de individualizat ? Se poate, este un lucru la care trebuie să mă gîndesc.
Vă multumesc însă pentru participarea la aceasta discutie.
www.cimec.ro
■**wmti

Momen; de la repetiţie :
Gina Patrichi (Corina), Sando Sticlaru (MaioruI), Eveline Gruia (Madam
Vintilă), George Oancea (Ştefan Valeriu), Marcel Anghelescu (Bogoiu).
tn planul II : Dumitru Furdui (Jeff).

Teatrul „Lucia Sturdzo Bulandra"

„JOCUL DE-A V A C A N Ţ A " de M i h a i l Sebastian

Regia: Valeriu Moisescu


www.cimec.ro
tehnîoă si stil
Pe marginea spectacolului „NOAPTEA E UN SFETNIC BUN"
de Al. Mirodan, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"*

iteratura dramatică originale s-a îmbogăţit, in noua stagiune, eu a


série de piese — de altminteri cunoscute cititorilor noştri din co-
loanele revistei, unde au putut urmări şi unele dezbateri critiee, în
cadrui meselor rotunde organizate de redactie. E vorba de Noaptea e un sletnic
bun de Al. Mirodan, Sonet pentru o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, Punctul culminant
de Gh. Vllad, Prietenii de Lucia Demetrius, Este vinovatà Maria Seraiim ? de Lau-
rentiu Fuilga şi Ştaieta nevăzută de Paul Everac. Sîrut în majoritate piese inspirate
din viata d e azi a clasei muncitoare şi a tărănimii collectiviste. Faptul e semnifi-
cativ pentru eforturile dramaturgilor noştri — eforturi în ultima vreme sporite — d e
a aborda problème şi a créa eroi din iumea celor ce se a O în primele rînduri aie
luiptei pentru desăvîrşirea construirii sociaiismului la noi în tara. N e vom ocupa, în
celé ce urmează, d e prima dintre elle (şi, pînă în momentul cînd dăm la tipar rîn-
durile d e fata, singura care a văzut lumina rampei p e o scenă bucureşteană).
Noaptea e un sfetnic bun s-a jucat în première p e tara la studioul Teatrului
„Lucia Sturdza Buiandra".

* Reçia : Radu Penciulcscu. Decoruri : Paul Bortnovski. Costume : Adriana Leonescu. Distribuţia : V.
Ronca (Anatol); Irina Petrescu (Ileana): Ştefan Ciubotăraşu (Ceteraş); Victor Rebengiuc (Alion); Rodica
Tapalagă şi Raluca Sterian (Doctoriţa) ■ Octavian Cotescu (Ofiterul de militie): Dinu Dumitrescu (Neu'ologul).
www.cimec.ro
CETERAŞ : ... cum ai convins-o pe madam
Despina să-(i cedeze o sală întreagă, cînd
are indicatii precise să nu vîndâ mai mult
de patru bilete de om f

www.cimec.ro
Dupa incursiunea în imaginarul sector suîlete, Mirodan ne poartă, eu noua
sa piesă, in foarte concretul sector concepţie al unui combinat din ţara noastră. Pe
o altă modalitate dramatieă, metafora e, şi aci, evidentă. De la rulmenţi, calcule
precise şi conceptie tehnică, piesa se ridică, după cîteva replia numai, în sfera
mai largă a coniceptiei comunist e despre viată şi oaraeni, la înfruntarea ei eu vechi
conceptii şi prejudecăti. De data aceasta, cel în jurul căruia se dă bătălia este însuşi
şeful sectorului conceptie, inginerul Anatol, tehnician capabil, comunist eu mérite
în ridiicarea combinatului. în ciuda faptului că a crescut de-a lungul anilor nenu-
mărate cadre, Anatol a ajuns la o conceptie bizară în apreeierea oamenilor. Nu-i
mai studiază. Nu se mai oeupă de ei. îi vrea de-a gâta. La prima vedere, îi răsfo-
ieşte doar, cum ai răsfoi o carte. El şi spune, la un moment dat : „Desehid romanul
la nimereală, să zieem la pagina 72, şi citesc pînă la 75. Sondaj. în génère, aeord
fiecărui volum cinci minute, fmi place ? O cuimpăr. Nu-(mi plaice ? O dau la o parte.
Oamenii, ca şi cărtile, au un stil..." în desfăşurarea acţiunii, Anatol va afia, treoînd
printr-o serioasă experienţă personală, la ce grave urmări poate duce o asemenea
conceptie. Orgoliosul inginer va ajunge să-şi dea seama că, deschizînd un volum
la pagina 72, poti nimeri peste un capitol scris prost sau chiar greşit, dar care să
facă parte totuşi dintr;0 carte bună. Tema piesei lui Mirodan atacă, după cum se
vede, marea probiemă a răsipunderii fată de oameni, a cunoaşterii lor profunde, a
recuperării celor ce au greşit. Temă de amplă rezonanţă socială.
Cu prilejull mesei rotunde din redactia noastră, Mirodan afinma că a urmărit
în mod special confiictul — de factura nouă — între personaje exidlusiv pozitive,
avînd ca principal obiectiv realizarea figurii activistului de partid, Ceteraş. Obiec-
tivul a fost atins. Noaptea e un sietnic bun imbogăteşte galeria tipurilor din Ziariştii
şi Şeiul sectorului suilete. Şi aci, deşi personajelle sînt diferite, lumea piesei e
caracterizată d e acea atmosferă spirituală care face ca o lucrare de Mirodan să fie
recunoscută după primele reiplici. în celé mai izbutite lucrări ale sale, replicile sînt
vii, ascuţite, inteligente ; ele au darul să exprime, în putin, mult, să concretizeze, să
pîasticizeze. Şi, mai ales, să frapeze printr-o sclipitoare noutate, să spună parcă
toemai ceea ce publicull aşteaptă să audă de pe scenă, dar s-o facă într-un mod
neaşteptat. E principallul element pe care se bazează dramaturgda lui Mirodan şi pe
care, din toate elementele scrisului teatral, îl stăpîneşte, în momentul de fată, cel
mai bine. Această artă a construirii replicii ofensive, permanent polemice, de obicei
laconice, care face ca piesele salle să fie în special ascuitate eu deosebită satisfac-
tie, se regăseşte şi în noua sa lucrare. Doar că aci laconismul unei gîndiri concen­
trate alternează eu un dialog ailcătuit de fapt din prélungite monoloage, care nu
plictisesc totuşi, pentru că sînt construite fie pe acţiune, fie pe un crescendo psiho-
logic. Exista, de altfel, în Noaptea e un sietnic bun, o tensiune sporită. Dezbaterea
d e idei se dezvoltă pe o acţiune dramatieă mai riguros condusă în prima parte — ce
ar putea constitui o bună piesă într-un act. Interesul spectatorului e solicitât atît
de jocul replicilor, cât şi de desfăşunarea întîmplărilor. Un element sunpriză, de
cailitate, situatii naprevăzute, servesc ideea şi ajută la dezvăluirea caracterélor In
acţiune.
Ajunsă la apogeul îneordării dramatiee, piesa deschide drumuri noi pentru
aprofundarea dezbaterii de idei şi a psihologiei personajelor v Dar toemai din acest
moment, Mirodan face un viraj năstruşnic şi, printr-o lovitură de teatru, dă piesei
o turnură poliţistă care domina aproape întreaga a doua parte a ei. Elementu'l sur-
priză de care vorbeam îşi schimbă funetia. Piesa se urmăreşte — e lesne de înteles
— şi mai départe eu încordara E însă o încordare de altă calitate. Personal, măr-
turisesc că o prefer pe cea dintiîi.
După unele păreri, Noaptea e un sietnic bun ar fi. ca tehnică teatrală — ca
meserie, cum se spune în mod curent —, superioară ailtor luicrări ale salle. Obser-
vaţia e numai în parte justificată. Un efort în acest sens e vizibil, şi el duce —
după cum arătam mai sus — la un spor de măiestrie artistică în prima jumătate a
piesei. întrebarea e însă în ce măsură şi care mijloace de tehnică teatrală contri-
buie, în ansamblul piesei, la acest spor de măiestrie.
După părerea mea, odată eu disparitia tînărului Alion din camera unde fusese
adus după accident, desfăşurarea organică a conflictului initial ipe drumul unei reale
măiestrii — care să închege actiunea pe linia ideologică majora a continutu'lui piesei
— face loc unei tehnici teatrale bazate pe efecte (între noi fie vorba, cam uzate!)
exterioare acestui continut, tehnică prin care, scenă de scenă, fondul de idei se sub-
tiază, deviindu-se actiunea de la dezvoltarea sa firească. E clar că, fără stăpînirea
tehnicii teatrale, nu poate fi creată o solidă lucrare dramatică, dar e vorba despre

59
www.cimec.ro
ILEANA : Nu-i aşa ? Eu as fi vrul
să isprăvesc mai întîi facultatea, ţi
pe urmă...

ANATOL : Era întuneric pc drum. Am lo-


vit un ora. Repede... Cheamă doctorul.

www.cimec.ro
acea tehnică prin care să se exprime cit mai deplin, mai sugestiv, mai artistic,
continutul nou de viaţă şi de idei ail lucrării.
Regizorul Radu Penciulescu, invitât de Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" să
pună în scenă piesa lui Mirodan, a créât un spectacol de ţinută, căutînd să ridice
pe primul plan dezbaterea de idei. Ar fi de discutât doar daeă, neţinînd destul seama
d e tonailitatea neunitară a piesei şi împingînd prea départe dramatismuil unor
scene, regia n-a accentuât cumva, în spectacol, lipsa ei de unitate stilistică şi
brusca denivelare dinspre final. Nesatisfăcut, probabil, de întorsătura pe care o ia
piesa, prin părăsirea liniei majore a confiictului, Penciulescu a căutat să suplinească
această scădere de tensiune printr-o exagerată gravitate a scenei — de la începutud
părţii a doua —■ dintre Ceteraş şi Anatol. Aici, oc esta din urmă apare zdrobit de
remuşcări, iar Ceteraş îi tine o lungă predică moralizatoare, pe tonul cel mai
solemn eu putintă. O asemenea tratare mi se pare că nu tine însă seama de carac-
terul personajelor şi schimbă oarecum atmosfera proprie stilului lui Mirodan, oare
rămîne, chiar în momente'Ie de înicordare dramatică, un stil ail acestor personaje
şi al acestui autor. Aci cred că s-a produs în spectacol o simplificare faţă de text,
în fond, aşa cum e condusă acţiunea, totul duce spre un singur tel : să i se ser-
vească o lectie lui Anatol, care este, după cite il ştim din partea întîi, un orgolios,
eu păreri definitive, convins că ştie tot, că nu poate greşi, şi de aceea necrutător
eu cei ce greşesc. Fără îndoială că accidentul îl zguduie, dar e imposibil ca în acest
om, căruia viaţa i-a jucat o festă, să nu reactioneze şi orgoliul, punîndu-1 într-o
postură deopotrivă dramatică, dar şi comică. Iar Ceteraş, spiritualul Ceteraş din
partea întîi, nu se poate să nu privească îngrijorat, dar şi eu un fel de ironică satis-
factie, toată această frămîntare. întreaga scenă, concepută astfel pe polemica dintre
eele două caractère (şi două concepth), pe exasperarea lui Anatol, sporită de întîm-
plarea în sine, dar şi de prezenta critic-ironică a lui Cèleras, nu ar mai fi accen­
tuât, cred, ruptura eu ceea ce urmează, ci ar fi constituit o treaptă către momentul
de şi mai mare — şi mai comică — exasperare a lui Anatol, din final, cînd — pus
în inferioritate şi de atitudinea cavalereasică a lui Alion, atît fată de el cît şi fafă
d e fiïca sa, Ileana — îşi dă seama de falimentul „concepţiei" salle despre oameni.
O asemenea tratare ar fi fost, cred, mai fidelă caracterelor, atmosferei piesei,
stilului lui Mirodan.
în rolu'l inginerului Anatol, V. Ronea a fost bine atita vreme oît a mers pe
această linie. începutuil scenei din partea întîi — cînd Alion îi cere in căsătorie
fiica —, expunerea plină de ifose a „conceptiei" sale, sînt momente reuşite. în scenele
excesiv „dramatizate" de care vorbeam mai sus, se încadrează însă eu atita sinceră
emoţie, înoît atinge melodrama.
Ştefan Ciubotăraşu cucereşte pe drept cuvant simpatia spectatorilor prin jocul
său plin de omenesc şi de umor. Uneori aminteşte insă prea mult, în atitudini şi in-
flexiuni vocale, de Mastacan din Prietena mea Pix. Irina Petrescu şi Victor Rebengiuc
au dat unor roluri — pe care le-ai fi do rit mai dezvoltate şi mai aprofundate de
autor — farmecu'l tineretii lor lucide şi spirituaile. Ou haz - - deşi putin îngroşat —
e compus Ofiţerul de miliţie al lui Octavian Cotescu. Interpretei Doctoritei (Rodic.i
Tapalagă) autorul nu-i cere, în indicatia din text, decît „să fie drăgută". Este. Iar
Neurologului (Dinu Dumitrescu) „să fie bătrîn". Este, şi el.
Calităti'le eu care captivează în general scrisul lui Mirodan fae din noua sa
piesă un spectacol plăcut. Prin problematica abordată şi prin modul cum e tratată,
într-o bună parte a ei, Noaptea e un sietnic bun putea deveni însă o piesă mare
dacă autorul nu trecea eu prea multă dezinvoltură pe lîngă o temă foarte actuală,
susceptibilă de meditatii profunde.

www.cimec.ro
Traian Şelmaru
,DRACUL UITAT' de Jan Drda
pe doua scene

Teatrul d e Stat din Sibiu


Regia: Ariana Kunner

Sebastian Papaiani (Mathes)

Teatrul Regional Bucureşti


Regia: Dinu Cernescu

m
II
I!
€'15

ÎÎJ

:i!

www.cimec.ro
DRAMATURGIA D1NTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE

Puterea de atracţie
ateatruluî de îdeî „ACT VENETIAN" DE CAMIL PETRESCU
pe scena Teatrului „C. I. Nottara"*

n sfîrşit, un teatru din Bucureşti ne înfăţişează o piesă de teatru


wSSmBm semnată de Camil Petrescu. Să nădăjduim că jucarea Actului Vene­
tian este un început şi că el va fi continuât, spulberindu-se definitiv
prejudecata nereprezentabilităţii pieselor sale. Căci a venit vremea ca această
superstiţie tenace, pe care mişcarea noastră teatrală a moştenit-o, să fie lichidată.
Nu-i deloc adevărat că piesele lui Camil Petrescu nu au calităţi scenice sedueă-
toare. Dimpotrivă, se ,poate spune că, în celé mai bune dintre lucrările sale drama-
tice, trhimfă un maestru al teatrului. Recititi Suilete tari sau Jocul ieielor şi vă
veţi convinge de caracterul captivant şi totdeauna neprevăzut al intrigii, de încor-
darea care domina momentele-cheie, de realitatea plastică a diferitelor scene.
Această tehnică teatrală mérita eu atît mai mult elogiată, eu oit ea este pusă î n
serviciul unei literaturi chemate să fie un mijloc de cunoastere a lumii. Dacă este
ceva care intimidează în teatrul lui Carnil Petrescu, atunci — s-o apunem deschis ! —
nu este inaptitudinea teatrală a autorului, ci refuzul oricărei licenţe pe linia
facilităţii. De aceea, nimeni nu spune că piesele lui Camil Petrescu sînt lesne d e
montât, că oipera sa găseşte imediat interpreţii care-i convin sau că atmosfera ei de
gravitate este o ispită pentru un spectator comod. Dar, oricit de mari ar fi difi-
cultăţiile, teatrul lui Camil Petrescu le răscumpără din plin, şi aceasta nu numai
sub raiportul frumuseţii textului, dar şi sub acela al rolurilor pe care le oferă
actorilor dornici să se măsoare eu personaje superioare, ca şi &1 victoriilor regi-
zorale pe oare le poate prilejui. Să fLm bine înţeleşi : a pune în scenă piesele lui
Camil Petrescu nu înseamnă un act de pietate sau d e reparaţie, ci un fapt de
cultură. Asadar, a reprezenta teatrul său nu înseamnă a repune în circulaţie şi a
readuce în actualitate o literatură fără contact direct eu spectatorul de astăzi, ci
a xăspunde interesului, ori chiar pasiunii unui public extrem de larg şi care-i simte
expera ca fiind cum nu se poate mai prezentâ şi mai vie în circuitul valorilor

* Regia : Emil Mandric. Decoruri şi costume : Erwin Kuttler. Distribuţia : George Constantin (Pietro
Gralla) ; Eugenia fiădulescu (Alta) ; Constantin Brezeanu (Marcello Mariani) ; Dan Nicolae (Nicola).

63
www.cimec.ro
noastre culturale. (Dovadă, frecvenţa cu care sînt retipărite scrierile lui Camil
Petrescu.)

Oprindu-se asupra ipiesei Act Venetian, Teatrul „C. I. Nottara" a făcut o


alegere înţeleaptă. Căci Act Venetian reprezintă una din celé mai frumoase pagini
ale literaturii lui Camil Petrescu şi pe care nu ezităm s-o considerăm ca fiind,
în acelaşi timp, una din celé mai dramatice şi mai spectaculoase lucrări ale teatrului
nostru. Este în această piesă (ce exaltă pasiunea şi inteligenţa, confruntîndu-le de-a
lungul unor situatii oare arată că o societate nedreaptă pîngăireşte şi degradează
sentimentele, retezînd zborul ideilor) o tensiune reală, făcută să provoace şi să
fixeze atenţia spectatorilor.
Destinul lui Pietro Gralla, luptător prin vocatie, călăuzit de inteligenţă şi
elan, în căutarea „unei iubiri fără greşeală" din care să construiască o citadelă a
conştiinţelor, împotriva unei lumi caracterizate prin mediocritate frivolă şi lipsă
de adîncime a sentimentelor, constituie destinul unui mare personaj dramatic. Un
om de o intelectualitate superioară, credincios pînă la moarte în dragoste, în ură,
în prietenie, se dăruie unei femei p e c a r e o socoate „deosebită de tot ce a fost
şi va fi", iar această femeie îl trădează cu un curtezan ridicol. în acel moment,
omul înţelege că s-a înşelat nu numai în alegerea pe care a făcut-o, dar că toată
existenţa sa a fosit clădită pe o iluzie. Pietro Gralla e nevoit să recunoască eşecul
lui în dragoste şi — mai aies — înfrîngexea sa în domeniul cunoaşterii oamenilor
şi a vieţii. A greşit, aşadar, fundamental, ignorînd cu totul forţa d e contaminare a
unei societăţi în care infamia şi trădarea se răsfaţă, libère şi nepedepsite, a greşit,
aşadar, fundamental, întemeindu-şi întreaga filozofie despre om şi calculînd propria
sa pozitie în lume în funcţie de o iubire absolute, capabilă să dăruie totul şi să
răscumpere totul. Nu e o descoperire căreda îi supravieţuieşte uşor o fiinţă care
pentru a trăi are nevoie d e certitudini infailibile. De aceea, cînd cortina cade,
Pietro Gralla este un om care a pierdut şi deprinderea de a idolatriza şi credinţa
unicităţii sale în superioritate. El e nevoit să treacă la o reconsiderare radicală a
întregii sale tabele de valori, începînd eu aspiraţiile sale ; e nevoit să recunoască,
oricît ar fi aceasta de dureros, că, uneori, ceea ce p a r e o uniune deplină între
două fiinţe ascunde de fapt o existenţă paralelă şi fără comuTiicare ; e nevoit să
accepte ideea că de presiunea mediului social nu te poţi izola nici în dragoste ;
e nevoit să constate că inteligenta nu devine o valoare eficientă decât dacă porneşte
de la examenul realitătilor. Iată de ce Act Venetian este mai mult decît o dramă
de iubire, iar resorturile dramatice aie piesei sînt mai •numeroase decît le presupune
istoria unei pasiuni dezamăgite.
Camil Petrescu şi-a situât acţiunea piesei în Italia secolului al XlV-lea şi a
descris lumea acestei epoci p e temeiul unei documentaţii riguroase şi severe.
Totuşi, Italia secolului al XlV-lea rămîne pentru conflictul dramei un decor de
convenţie. Nu despre aristocratia veneţiană e vorba, ci despre parazitismul, des-
frîul, libertinajul altei societăti aflate în pi in procès d e descompunere. Cine cu-
noaşte opera scriitorului întelege îndată că el polemizează cu societatea vremii
sale. Ga şi în Jocul ielelor, Suflete tari sau Mioara, el vizează ordinea socială
burgheză, în care ideile şi sentimentele se fundează p e compromisuri şi tranzactii,
în care personalităţile reale sînt hărăzite, prin vocaţie, deceptiei, în care iresponsa-
bilitatea, conformismul şi frivolitatea se insinuează pretutindeni, corupînd con-
ştiinţele.

Spectacolul realizat de Teatrul „C. I. Nottara" este sobru, limpede şi d e o


reală acurateţe. Punînd în scenă piesa, tînărul regizor Emil Mandric s-a preocupat
să scoată în relief fîorul tragic al destinului lui Pietro Gralla şi să dea patos
ideilor ce s e înfruntă în acel duel al inteligentelor şi al pasiunilor din care se
constituie drama. Exista (riscul ca Act Venetian să rămînă pe scenă o poveste de
dragoste pe care protagoniştii ei o comentează excesiv. Meritul regizorului este de
a fi demonstrat că dezbaterea dramei pînă la deplina ei întelegere reprezintă
pentru eroul lui Camil Petrescu o forma de traire, o expresie a setei lui de cu-
noaştere şi de dominare a realităţii. Nu trebuie uitat, de asemenea, în favoarea
lui Mandric, că el a reuşit să arate d e ce Pietro Gralla este, prin tot ceea ce face
şi gîndeste, o personalitate exceptională, prin structura ostilă jumătăţilor de ade-
văruri, „situatiilor tulburi şi false", şi de aici vine radicala sa opoziţie cu societatea

64
www.cimec.ro
Eugenia BMnlescn (Alta) si
George Constantin (Pietro
Gralla)

George Constantin (Pietro


Grallal «i Constantin Brezcana
{Marcello Mariani)

www.cimec.ro
In care txăieşte. Noi credem însă că spectacolul aT fi trebuit să cîştige mad mult
in actualitate, in dinamism şi în virulenţă. Am fi dorit să trăiască in reprezentaţie
acel suflu fierbinte şi vehement, definitoriu pentru opera sa ; am fi vrut să răzbată
oaracterul îndîrjit polemic al acestei piese îndreptate împotriva societăţii care
condamna valorile la singurălate şi suferinţă. (Scenografia lui Erwin Kuttler, suge-
rînd spatiul actiunii cu o remaroabilă économie de mijloace, dar prin intermediul
unui decor neutral, ar fi putut coJabora la crearea acestei atmosfere de p^siune
şi gravitate, ar fi putut da mai multâ intensitate şi concentrare dramei.) Oricum
însà, el are meritul de a fi făcut să vorbească sensurile majore aie textului, ceea
ce nu-i putin. Spectacolul Teatrului „C. I. Nottara" s° caracterizează — în adevăr —
prin fidelitate faţă de piesă, prin tendinţa de a traduce teatral lupta ce se poartë
în jurul problemei : care este cea mai lucidă atitudine faţă de oni şi societate
lintr-o lume care profesează laşitatea, abandonul oricărei virtuţi etice, iubirea
fără de iubire.
Pe Pietro Gralla 1-a interprétât George Constantin, subliniind forţa persona-
litătii care, in luptă ca şi in dragoste, nu cunoaşte nici ezitare, nici măsură, deplin
încredintat că viaţa sa are, prin Alta, un sens absolut şi definitiv. Actorul — răz-
boindu-se din răsputeri cu dificultăţile uned dicţiuni foarte deficitare — s-a străduit
să facă din eroul lui acea fiintă la care orgoliul inteligenţei e mai puternic decit
orgoliul bărbatului şi care, dincolo de indignarea morale, trăieşte durerea prăbu-
şirii unui ideal. George Constantin a fost, pe scenă, omul care are nevoie de
prietenie, de dragoste, de curaj, de loialitate, aşa cum avem nevoie de aer pentru
a exista, dezolat că a putut lua o amăgire drept realitate, dar hotărît să înfrunte,
eel putin de aici inainte cu luciditate, viaţa. Această interpretare, in care energia
lăuntrică s-a exprimat eu autoritate şi fără nici un fel de gesticulaţii, mérita
apreciată. Cu osebire emotionant a fost actorul în momentele în care a tălmăcit
zbaterea unei oonştiinţe obligate să tragă celé mai amare concluzii din aspiratia ea
spre frumos şi adevăr. Este cert însă că interpretarea sa ar fi cîştigat şi mai mull
dacă George Constantin ar fi făcut sensibilă ideea că suferinţa personajului său
nu vine în primul rind din faptul câ a fost înselat, ci din faptul că el însuşi s-a
putut înşela asupra Altei ; căci, în conceptia lui Pietro Gralla, el e cel dintîi care
a greşit, considerînd-o o fiinţă aptă să preţuiască valoarea şi să i se devoteze.
Eugenia Bădulescu a jucat-o cu o reală sensibilitate pe Alta, femeia aparent
superioară, sinceră şi devotată, a cărei pasiune ascunde, în celé din urmă, o efu-
ziune superficial şi o înclinaţie spre frivolitate, amîndouă trăsături incompaTabil
mai adînci şi mai trainice decit reala ei pretuire pentru Pietro Gralla. Ea a avut
Siarcina — deloc uşoară — să facă distinct ceea ce e în adevăr fruimuseţe şi dra­
goste de ceea ce e micime, nestatornicie şi perversitate în simţămintele Altei,
excelînd în scenele finale, cînd exprima suferinţa sincere a eroinei. Ne-ar fi plăcut
însă ca interpréta să explice şi să precizeze şi mai nuanţat sufletul acestei eroine
care, în trecerea ei prin scenă, are cînd ceva nobil şi auster, cînd ceva meschin şi
atroce, evoluînd nesigur şi zbuciumat pe firul dintre adevăr şi minciună, dintre
real şi simulât.
Convingător ni s-a parut Constantin Brezeanu în prima parte a rolului sâu,
oînd Cellino se arată „viclean copil de casă", răzgîiatul doamnelor, învăţat să l e
cucerească lesne iavorurile, laş şi dezabuzat de succese. Mai tîrziu el a jucat corect
pe acel Cellino care, zguduit el însuşi de cruzimea Altei, găseşte puterea de a se
régénéra moral şi de a recunoaşte superioritatea lui Pietxo Gralla.
O prezentă reală in spectacol este Nicola, in interpretarea lui Dan Nicolae.
Intr-un roi care e départe de a avea relieful celorlalte, actorul s-a impus printr-un
joc sobru şi siimplu, izbutind astfel să creioneze pe credinciosul, modestul, dar şi
viteazul ostaş, servitor şi prieten al lui Pietro Gralla.
La capătul acestor însemnări care au ţinuit să arate că o piesă semnată de
Camil Petrescu — chiar dacă are eclipse sau neîmpliniri — détermina pe regizor,
decorator şi interpret să participe la un splendid efort de creaţie, rezultă, dacă
mai era nevoie, că teatrul marelui nostru dramaturg poate fi punctul de p'.ecare al
unui excelent spectacol. Natural că nu e lesne d e realizat de la prima încercare
un spectacol desăvîrşit, mai aies cînd nu exista un contact practic eu teatrul lui
Camil Petrescu, o experientâ a altor insceiiăTi. Iată şi de ce, fără să ignorăm
carenţele reprezentaţiei, trebuie să pretuim şi mai mult elanul şi reuşitelp echipei
c a r e a créât Act veneţicm pe scena Teatrului „C. I. Nottara*.

www.cimec.ro
B. Elvin
MARI E0LUB1
ALE BRAMATVRGIEI
CLAS1CE ORIGINALE

OVIDIU
ROCOS
HAGI
TUDOSE

xistă actori care, atunci cînd intră in scenă, ridică, prin însăşi
prezenta lor, intensitatea dramatismului desfăşurării, stimulează
atentia speetatorului, creîndu-i o stare de interes sporit pentru ceea
ce va unma. Un asemenea actor este şi Ovidiu Rocoş. In olipa în care el apare
în scenă, în Hagi Tudose al lui Delavrancea, caracteTul pînă atunci întrucîtva
descriptiv al piesei se sehimbă brusc. în scenă intră un personaj ce poartă ou
sine un destin turnultuos, este în acelaşi timp capabil să stîrnească milă, dar si
dispreţ, pare umil, dar şi perfid, tremură pentru orice bănuţ dar. in forul lui intim.
se preţuieşte pentru acest viciu. S-ar putea spune că trăieşte doar pentru aceasta.
Hagi Tudose se pricepe să facă din tot ce exista o slugă a avaritiei lui, a setei
lui de galbeni.
Interesante sînt raporturile lui Hagi Tudose eu ceilalţi, nuanţate parcă în
funcţie de cîştigul pe care 1-ar putea realiza pe searoa fiecăruia. Hagi Tudose are
o altă atitudine fată de fiecare personaj eu care vine în contact, şi eu acest prilej
ni se dezvăluie, bineînteles, o noua dimensiune a caracterului său. Iată cîteva
trăsături — tot atîtea sarcini pentru realizatorul scenic al atît de cunoscutului
Hagi Tudose.
După ani şi ani, in care multi s-au încumetat şi unii au strălucit in chipul
bătrînului avar al lui Delavrancea, actorul craiovean Ovidiu Rocoş a izbutit — eu
profunda maturitate a artei lui — să ofere spectatorilor din oraşul său şi, prin
intermediul televiziunii, celor din întreaga ţară, o creaţie de maestru, construite
eu inteligenţă, eu meşteşugul acelor actori care nu zăbovesc o clipă pe scenă fără
să-şi şlefuiască talentul, o creaţie a cărei principală trăsătură — originalitatea —
o distingi de la bun început.
în Hagi Tudose, actorul craiovean a arătat oît de mult atîrnă în balanta
artei seriozitatea muncii, adîneimea de gîndire, capacitatea de analizà a un' i roi,
în functie de raporturile lui eu celelalte, de ideile ce stau la baza lucrării. Numai
aşa a putut artistul emerit Ovidiu Rocoş să desluşească sens i rile, uneori po^te
mai ascunse, aie cîte unei comportàri a personajului încredintat lui spre realizare,
numai astfel a putut discerne atîtea nuante în comportamentul bătrînului avar,
ros de viciu, dar dispunînd de toate armele pe care acesta i le oferea.
Am înteles eu acest prilej că p e scenă un actor nu e bătrin şi „vechi" decît
atunci cînd talentul lui e debiJ. 9i ce exemplu de tinereţe of era Ovidiu Rocoş I

www.cimec.ro
M. Ah
ROyAL
SHAKESPEARE
COMPANY
la Ducureşti

Shakespeare Company se va o-pri citeva zile în Bucureşli şi va juca,


în sala Palatului R.P.R., Comedia erorilor şi Regele Lear de
Shakespeare.
Sodiul traditional al acestei trupe este la Stratford on Avon, în clădirea
Teatrului „Royal Shakespeare", care purta pînă nu de mult numele de „Shakespeare
Memorial Theatre". In anul 1879, in scopul reprezentării festive şi ocazionale a
operelor lui Shakespeare, se înfiintase — în oraşul natal al dramaturg 'lui — un
teatru memorial, care însă a ars pînă in temelii. Actualul leatru memorial s-a
deschis în 1932 şi a fost ridicat eu fonduri adunate prin subscriptii publice. Este
una din instilutiile celé mai îndrâgile aie englezilor şi se povesteşte că la construirea
teatrului au conlribuit nu numai oameni de vază, cum ar fi fanilia Flower, al
cărei mime este légat de istoria acestui t e a t r j , ci pînă şi copiii din Stratford
on Avon, care işi economiseau banii pentru a cumpâra cărămizi.
In fiecare an, din aprilie pînà în decembiie, se întîlnesc a i i m:i şi mii de
spectatori, venitt din lumea întreagă să asiste la spectacolele shakespeareene ale
Teatrului „Royal Shakespeare". Din 1961 — în celelalte luni aie anului —, actorii
din Stratford joacă şi pe scena Teatrului „Aldwych" din Londra. Michel S u-t-Denis,
until dintre ce: trei directori ai trupei (ceilalU doi fiind Peter Erook şi P^ler Hall),
vorbeşte despre ratiunea existenlei celei de-a doua scene, într-un i-iterviu apârut
în nr. 3 din 1963 a! revistei noastre. Sala din Londra a fost deschiră pentru ca
teatrul să-şi poată forma o trupă permanentă, întrucît ar fi găsit eu greu actori dis-
pjşi să se angajeze la Stratford pe o perioadâ mai lungă. A juca numri în Shakes­
peare e şi obosilor şi primejciios penlru un actor. La „Aldwych" sînt aduse celé doua
spectacole shjkespeareene considerate mai bune în slagiunea de la Stratford dar
repertoriul, în ansamblul sâu, este variât, şi sînt puse în scena, eu preccidere,
piese moderne. în felul acesta, interpréta nu mai sînt în primojdia de a se închista
într-o rutină şi au avantajul de a fi cunoscuti şi de publicul şi cronicarii
londonezi.
Regele Lear, în regia lui Peter Brook, a fost prezentat în 1963 la Teatrul
Natiunilor din Paris, unde — impreunà eu Vai, ce război drâgălaş I (Teatrul „Work-

68
www.cimec.ro
Stînga : Paul Scofield în ro!nl titular din „Regele Lear" de Shakespeare. Re^ia : Peter Brook ; dreapta
Ian Richardson (Antipholui din Ephcs) si Diana Rigfc (Adriana) tn „Comedia erorilor" de Shakcapeare.
Regia : Clifford Williams.

shop") pus în scenă de Joan Littlewood — a căpătat Marele Prerniu, fiind amîn-
două socotite celé mai desăvîrşite spectacole aie stagiunii Teatr.'lui Nntiunilor
(din 1959, cînd a fost premiat Berliner Ensemble, nici o altă trupă n-a cîştigat
Marele Prerniu al Teatrului Natiunilor). Despre Regele Lear în interpretarea trupoi
«Royal Shakespeare" s-a vorbit în revista noastră, in nr. 9/1963 („Seri do teatru
la Paris"), iar în nr. 12, în articolul intitulât „Intîlnire eu Peter Brook-",
marele regizor dă preţioase relaţii d«spre felul în care a lucrat la mizanscena
spectacolului.
Comedia erori'or este pusă în scenă de Clifford Williams, codirector al
teatrului de la Stratford şi întemeietorul, în 1950, al singurei companii de mimi din
Anglia. De altfel, în montarea de către el a spectacolului Comedia eroiilor, prolo-
gul şi interludiile de pantemimă sînt deosebit de interesante şi au un roi foarte
mare. .La început — scrie Clifford Williams in program — am vrut să prezint
trupa : un grup de actori care păsesc în scenă solemn, eu demnitate şi graţie,
doritori să afle la ce-i va conduce substan^a dramatică a textului. Doi dintre actori
îşi dau seama că seamănă. Schimbă între ci un costum — şi începem. Această
piesă era — ştim eu totii — una dintre piesele de început ale lui Shakespeare,
pe vremea cînd era tînăr si culegea materlale de viată. Iată ce am vrut să exprimăm
în acest prolog pantomimic. Interludiile pantomimice. fie că redau aspecte din
Ephesus, oraş magic, fie că ajută la limpezuea conflictului."
www.cimec.ro
SPECTACOLUL SI C REAT O RU XÂ1

unpnizele
cenei
sa n discutiile din ultima vreme asupra teatralitătii spectacolului, In dife-
rilele dezbateri despre valorile contemporane ale artei scenei, mai
putin abordate se arată detaliile concrete ale actului scenic, expresia
materială a unor notiuni générale abstracte. în functie de rezultanta muncii
artistice sau de unitatea imaginii teatrale, se obtine, in ultima instanţă, satisfactia este-
tică a publicului. Acest adevăr axiomatic şi elementar, aidoma celui care recunoaşte
valoarea estetică a spectacolului în functie de semnificatiile lui etice, politico-ideo-
logice, necesită uneori o demonstrate vie, concretă, convingătoare. Rostim adesea
că functia de cunoaştere, de educare a artei se realizează numai prin intermediul
coordonatelor estetice, dar aceste coordonate sint uneori prea sumar analizate in
cronicile noastre cotidiene.
Milenara inriurire a scenei asupra sălii s-a exercitat in fiecare epocă şi secol,
conform normelor şi idealurilor etice ale timpului respectiv. Satisfactia estetică îşi
schimbă istoriceşte continutul — azi tragicul sfîrşit al lui Oedip nu ni-1 explicăm prir
apăsarea sumbră a fatalităţii, vicleniile isteţului Scapin nu ne provoacă rîsul numai
prin bastonadele aplicate lui Geronte, Helmer Torwald nu se mai arată temut şi
odios, suferintele celor „trei surori" nu ne mai store lacrimi, iar melodramele care
smulgeau aplauzele bulevardului provoacă azi, cel mult, nedumerire. Spectatorul
nostru se bu cur ă azi cînd alla la teatru răspunsuri artistice la problemele fonda­
mentale aie lumii, epocii şi eului său. Cînd descoperă răspunsuri, solutii, idei noi,
vede manifeslări, fapte încă nemaiîntîlnite şi care exprima o înţelegere înaintată,
în lumina previziunilor ştiinţifice, a mersului istoriei, atunci bucuria, cunoaşterea,
satisfactia lui cresc, calitativ, nemăsurat.
Un roi important în acest complex simtămînt pe care-1 denumim satisfactia
estetică îl joacă surpriza. în jurul surprizei, a uimirii omului din stal fată de cee-i
ce se petrece pe scenă, se grupează de celé mai multe ori bucuriile sau nemulţu-
mirile sale, satisfactiile superioare sau mîhnirile adînei. Nu ne referim la surpriza
„lovitură de teatru" ; ea Une de legile compoziţiei dramatice, de meşteşugul drama­
turgie, încetaienindu-se ca un amănunt necesar în construirea unei piese. Ci la sur­
priza artisticà care-şi are rădăcinile in straturile profunde aie conţinutului de idei,
în interpretarea actului creator şi in poziţia artistului. Focul de arma al unchiului
Vania din finalul actului III este o lovitură de teatru surprinzătoare. „Dar
impuşcătura nu e o dramă, ci o întîmplaire" — notează Cehov, în scrisoarea către
artista N. S. Burava. Nu loviturile exterioare, mişcările neaşteptate, evenimentele ce
se précipita imprevizibil, ca în piesele de suspensie poliţistă, le avem în vedere

70
www.cimec.ro
oînd vorbim despre surpriza scenei, ci surprkizătoarea mişcare interioaiă, inedita
explorare a unor zone de gîndire neatacate pînă acurn şi care se releva ca valori
absolut noi în construirea şi interpretarea scenică a unui text dramatic.
Categoriile surprizei în spectacol sînt va,riate. Ele se exprima prin nenumarate
cnodalităti artistice de ordinul expresiei actoriceşti, regizorale, scenografice ; dar
eficienţa lor se arată întotdeauna în functie nemijlocită de gîndirea activa, de ideile
noi pe care le promovează creatorii spectacolului.
De ce oare, după atîtia ani, ne-au rămas proaspete în minte, ca şi cum le-am
fi văzut ieri, spectacole întregi, glasurile şi gesturile actorilor, eu amănunte de in-
flexiune vocală şi de mimică, tulburîndu-ne eu aburul emotiei iscate atunci, în timp
ce reprezentatii teatrale récente se topesc din memorie, pier, nebuloase, chiar din
clipa în care părăsim sala ? Spectacole de atîtoa ori citate în bilantul anilor trecuti
ne-au oferit, în momentul première!, bucurii, satisfactii artistice netăgăduite. Repre-
zentatiile Caragiale, Revizorul in montarea lui Sicà Alexandrescu la Teatrul National
•I. L. Caragiale" ; spectacolele din dramaturgia originale create de Moni Ghelerter
pe aceeaşi scenă (Citadela sfârîmatà, Ziarişlii) ; Egor Bulîciov, Trenui blindât în
regia lui Al. Finti ; Siînta Ioana, Omul care aduce ploaie în direetfa de scenă a lui
Liviu Ciulei ; Domnişoara Nastasia, Aristocratie şi Baia, realizate de Horea Popescu ;
Tragedia optimistà în montarea lui Vlad Mugur ; Ciocîrlia, Brigada I de cavalerie în
regia lui Radu Penciulesou ; Poveste din Irkutsk în montarea lui Radu Beligan ;
spectacolele Brecht înscenate de Lucian Giurchescu — Domnul Puntila şi sluga sa
Matti, Svejk in al doilea râzboi mondial -, Moartea unui comis voiajor realizat de
Dinu Negreanu ; Mie lui turbat in versiunea lui Dinu Cernescu ; Cyiano de Bergerac
gîndit de Valeriu Moisescu ; Prima intilnire în regia lui Ion Cojar ; Secundo 58 în
concepţia lui Ion Simionescu ; Ferestre deschise în regia lui Mihai Dimiu ; spectacolele
Gorki realizate de M. Tompa pe scena Teatrului secuiesc de la Ta. Mures — iată o
lista de titluri vechi care ne evocă şi azt, sugestiv, neuitate imaqini scenice. Fiecare
din ele — şi le-am putea analiza pe toate - - ne-a demonstrat, eu fortă artistică si
eu profundă bogălie scenică, o imagine inedită, originale, luminînd o lume, o piesă,
un personaj, un capital de istorie.
* * *
Alteori, însă, ni se întîmplă ca, aflîndu-ne într-o sală de spectacol, să avem un
sentiment stingheritor, o adevărată strîngere de inimă. El se produce cînd pe scenă
nici o idee nu se traduce în metaforă, nici un gînd creator nu loveşte, nu mişcă inertia
cunoştintelor noastre şi, la căderea cortinei, nu ne simţim îmbogăUU sufleteşte, de-
aarece nici o imagine scenică nu a fixât, pe ecranul memoriei noastre, în chip sur-
prinzător şi emoţionant, momentul vibrant al unei creatii. în asemenea împrejurări,
forţa de inrîurire a teatrului scade, dizolvîndu-i-se o functie esentială, însăşi raţiunea
lui de a fi : „Teatrul nu are misiunea să consoleze — série regizorul Peter Brook —
şi nici măcar să instruiască. El trebuie, în primul rînd, să provoace publicul. Teatrul
trebuie să satisfacă inteligenţa spectatorului şi, totodată, să-1 zguduie pîmă în
măduva oaselor*.
Dar prin ce a provocat publicul, prin ce anume a zguduit spectatorul, spec-
lacolul eu Micile tragedii aie lui Osvaldo Dragun pe scena Teatrului de Stat din
Tg. Mures ? De pe scenă nu s-a comunicat nici o idee, n-a strălucit nici o imagine,
textul arătîndu-se ca o simplă „lecture în picioare*. Prima zi de libertate de Leon
Kruczkowski pe scena Teatrului „C. I. Nottara", Flori vii de Pogodin la Teatrul
Muncitoresc C.F.R. au lăsat oare spectatorilor o amintire pregnantă, de nesters,
s-au impus prin valori artistice deosebite ? Mei aies dacă comparăm aceste specta­
cole eu montarea aceloraşi piese pe scenele teatrelor din Sibiu şi, respectiv, Braşov,
constatăm caracterul lor cenuşiu, lipsa de relief artistic. Dar cum oare a subliniat
Teatrul de Sbat din Botoşani ideea piesei Roméo, Julieta şi intunericul de I. Otce-
nasek ? Un anume moment se desfăşura în cămăruţa lui Paul, loc in care tinerii şi
nefericitii eroi, reeditare modernă, în condiţiile tragediei celui de-al doilea război
mondial, a celebrului cuplu din Verona, se refugiaseră pentru a se adăposti şi a-şi
proteja dragostea. Cadrul trebuia să sugereze refugiul intr-o lume a purităţii, într-o
zona a poeziei şi a fxumusetii, dar, în locul aşteptatei tensiuni emotionale, al incan-
descentei sentimentelor, am asistat, stingheriti, la un moment prozaic, uşor vulgar
prin lipsa fiorului de autentică poezie, care înnobilează o scenă de drtagoste. In
ceată se pierde şi spectacolul A 12-a noapte de Shakespeare, pe scena Teatrului
National din Craiova. Dar eel putin din acest spectacol ne famine irtfaginoa lui

71
www.cimec.ro
Ion Pavlescu, bufonul Feste, şi ni-1 amintim cîntînd fără voce, eu falsă veselie şr
aulentică tristete, sugerind înlelepciunea luminoasă a „nebunului"...
Ce reproşăm unor asemenea spectacole ? Că nu ne-au comunicat nimic nou,
că le-a lipsit o gîndire îndrăzneată, care să fi tălmăcit lextnl în imagini scenice
expresive şi cuprinzătoare, din care pricină reprezentatiile ne-au lăsat o senzatfe -
de cenuşie, banală trecere a timpului, de indiferentă solicitare şi lipsă de răspuns.
Aceasta, în locul emotiei, al bucuriei, al cunoaşterii, al dialogului spiritual pe care
totdeauna spectalorul nădăjduieşte că-1 va purta cu creatorii spe tacolului. Dar
publicul parăseşte teatrul fără să obtină nimic în plus fată de ce ştia şi simtea
înainte de bătaia primului gong, iar funcţia esentială a artei noa'-tre, cea activ
transformatoare, se dovedeşte inexistentă. Alteori însă, publicul ia cunoştinţă d?
conceptia regi/orului asupra textului, de idcile lui profunde şi originale, din pro-
gramul de sală al spectacolului ; şi satisfactia lui se oproşle aici, la această treaptà
intentională, fără a realiza saltul calitativ al receptării estetice. Spectacolul Hamlei
a] Teatrului de St<at din Timişoara s-a despârtit net de montă'ile traditionale élî
acestei piese pe scenele noastre. Directorul de scenă şi totodată interpretul rolului
titular a conceput un montaj original al traiectoriei spirituale a eroului, decupînd
monoloage'e din desfăşurarea organică a spectacolului, reliefîndu-le eu luciditate
şi subliniind lotodată, printr-o modalitate plaslică originală şi interesantă, atributele
scolasticii médiévale şi institutiilor ei, care apăsau despotic orizontul gîndirij
rinascentiste. Putem însă afirma că toate intentiile regizorale s a u realizat în imagini
scenice convingàloare, cînd — cel patin în turneul la Bucureşti —, pri^tr-o manevrë
greoaie, un perele alb traversa, de fiecare data, scena, intrerupînd actiunea, pentru
a sluji drept fundal monoloagelor ?
Publicul nu poate acorda credit ideii aitistice decît dacă aceasta îl ajută să
sesizeze cît mai pregnant o realitate, printr-o imagine artistică unitară şi expresivă.
In spectacolul Poveste din Irkutsk pe scena teatrului din Galati s-a desfăşurât multS
fantezie şi nu putine elemente de surpriză au înregistrat spectatorii pe parcursuî
reprezentatiei, Şi totuşi, rezultatul artistic n-a fost satisfăcător, spectacolul n-a emo-
tionat, surprizele de ordin plastic exprimind o originalilale sterilă, o simbolistică
absconsă şi gratuite. Fantezia creatoare nu slujeşte imaginii artistice decît dară i se
asocia7ă o gindire activa, emoţionantă prin profunzimea ei ideologică. o comentare
a textului de pe o pozitie înaintată, şi neapărat săvîrşită cu instrumente teatrale.
Pretindem o redare cu!tă, competentă a textului dramatic, adeevarea m'jloacelor
artistice la text, situarea exactă a eroilor in contextul lumii respective. Cultura
unui spectacol, bogăţia mijloacelor artistice care duc la dinamizarea sp^ctatorului
nu se arată insă ca un scop în sine, ca o d e m o n s t r a t e mecanică de fantezie şi
originaUtate. Fie trebuie să fie centrate, organizate în jurul unui continut inaintat,
în slujba ideilor textului.
* * *
Are dreptate regizorul Valeriu Moisescu afirmînd că teatrul contemporan
poate să-şi ia drept deviză cuvintele lui Camil Petrescu : „Dar eu am văzut idei...*.
Pledoaria pentru teatrul „de idei* nu este noua, dar uneori aceste idei nu se
concretizează în scenă, nu se tălmăcesc în acţiune p-in imagini emotionante, acti-
vizatoare, care Bsă satisfacă inteligenta spectatorului şi totodată să-1 zguduie."
Atît publicul cit şi critica dramatică sint dornici să descopere ideile spectacolului
nu numai din discuţiile cu regizorul respectiv sau din expunerile acestuia în caietele-
program, ci din capacitatea acestor idei de a se „vizualiza" sau „teatraliza", ca să
folosim expresii favorite regizorilor. Doar cea mai mare satisfacţie a celui din sală
o conslituie descoperirea, sesizarea şi emotionarea în faţa ideilor. Cînd, dincolo
de îmbrăcămintea teatrală stxălucită, neobişnuită, a unei metafore scenire, dindă-
rătul unei anumite plantatii sau geometrii in spaţiul scenei, din descifrarea unui
anumit ritm, din contretimpul unei pauze şi rephci desluşim ideea creatorului spec­
tacolului, sensul nou, gîndul care ne-a aprins emotia, adăugînd cunoaşterii noastre
despre lume valori inédite, de mică sau mare circulaţie, atunci bucuria noastră e
nemărginită, satisfarti«a estetică, deplină şi celé văzute... nu se pot uita. A'emenea
spectarole de neuitat s-au arătat Asceiriunea lui Arturo Ui poûte fi oprilû, Şefut
setoTUÎui suilete, Umbra, ca să dăm doar cîteva exemple récente. Văzînd aceste
spectacole, am simtit acea surpriză de înalt ordin artistic despre care vorb-'am
la începutul acestor rinduri. De pildă, cunoscuta parabo ă brechtiană nu ne Dre-
zintă în chip obişnuit fabula naşterii celui de-al IH-lea Reich şi nici nu ne ex-

72
www.cimec.ro
plică eu mijloace instructiv-informative sinistra ascensiune a fascismului. Specta-
coli'l montât de Horea Popescu, in rcmarcabila scenografie a lui Perahim, se
constitute într-o unitară imagine teatrală, tragică şi lolodată comică, expresivă în
grotesc ca şi în patetic. Sinistra rotire a acclitilor lui Ui în jurul scaunului său,
încpăimîr.tcitoarea şi lolodală ridcola paradă a urrbrelelor nègre la mormintul lui
Dullfeel, riimurile de jazz ale marşului funebru, plimbarea „nevinovată", dispusă
pe adînci tîlcuri politice, in prăvăiia de flori a lui Givola, i n s o l n t a stridente
a jerbelor mortuare, istericele poze aie lui Ui in fata oglinzii, alegorica lui plimbare
pe scaune şi nebuneasca lor ràsturnare în cadenta anuntării planurilor sale cotro-
pitopre — diferilele imagini aïe spectacoiului se ordonează într-o spirală progrosivă,
condusă de o idee dominante : demascarea avertizatoare a fantoşelor periculoase,
proiectarea în trecut a aceslui d reros moment din istoria secolului XX. subli-ùerea
iminentei primejdiei, care poate izbucni dacă omenirea nu-şi va uni laolaltă vointele.
Această imagine globală a spectacoiului este surprinzătoare. Ea trrd ce patosul
ideilor autorului şi regizorului în imagini complexe şi vibrante, lălmăcind într-un
fel aparté istoria — şi anume ieatral. Spectacolul Umbra de Ev. Svart, despre care ?-a
vorbit pe larg în paginile revistei noastre, a produs o vie reactie în rîndnrile
publicului, surprinzînd prinir^o—teaLraljiaLe acuzală a imaginii scerice. Aici id?ea
artistică a fost în chip strălucitor redată printr-o imagine conventională violenta,
dar unitară în toate componentele procesului scenic. Regizorul nu a tradus pasiv
textul in spectacol, dimpotrivă, a apasal pe idei'e contemporane a e autor lui, făcînd
să răsune mesajul lui vju, incandescent, ncoxidat de trecerea ar.ilor. Demascarea
imposturii, demonstrarea posibilitàtilor de ascensiune a non-valorii într-un regim
de tip fascist se realizează prin nenumărate amănunte scenice, de la plaslica actori-
cească la decor, de la mimica lui Gheorghe Diuică la culorilo violente aie costu-
melor, de la defilarea soldatilor legaji la ochi la lumina ce inundă finalul. Dacă, în-
aceste spectacole, imaginea artislică teatralizată e bazată pe o c o n v e r t i e j i e p l i n ă .
stilizarea — excesivă, simbolul realist — convertit printr-o plastică neobişnuită, toc-
mai pentru a da pregnantă, relief, ideii, imagini artistice surprinzătoare găsim şi în
spectacole realizate prin altfel de mijloace, să le zicem strict réaliste. In regia
lui G. Tovstonogov, Barbani de M. Gorki este un mare spectacol eu desăvîrşire
realist, care reconstituie eu minutie o atmosferă, tipuri, o epocă, oferind o imagine
artistică de asemenea surprinzâtoare asupra acelei lumi. Din itineranil p ihologic al
celor 22 de personaje ale piesei, din subtila gradare a evenimentolor scerice, din
brutala alternare a momente or tragîce eu celé comice se întruchipează imaginea
globală a lumii unde, in mod inevitabil, „copiii soarelui", intelectualii rupţi do
popor, izolati de mişcarea revolutionară a maselor, deveneau „barbari", declanşînd
în jur nenorociri şi distrugeri. Surpriza dériva din tonica, robusta undd de lumină
care scaldă scenele din „viata de provincie", producindu-jie un radios sentiment
de definitivă depărtare de aceastà lume.
Se întîmplă ca prima surpriză intilnită într-un spectacol să ne fie oferită de
decor. Acest „mare sentiment dramatic", cum definea Jouvet decorul, a fost primul
element care ne-a surprins, ne-a intrigat chiar, in spectacolul Georges Dandin de
Molière al Teatrului de la Cité de la Villeurbanne. Decorul lui René Allio, în tonuri
castanii posomorîte, eu prezenta fidelă a detaliilor casnice, a surprins printr-o
atmosferă greoaie şi solidă, „naturalistă" — după unii —, înlăturînd eu totul, de la
bun început, ipoteza şi ipostaza unei gratioase comedii-balet.
Dar, treptat, pornind de la această atmosferă, spectatorul descoperă rădăcinile
sociale ale personajelor, într-o nouă viziune, într-o i n t e r p r é t a i inedită. După
cum s-a mai arătat, în acest spectacol transpare o gîndire reg zorală profundă. un
punct de vedere nou, contemporan, asupra unui text clasic, şi, in concordante
eu aceasta, o aprofundare cultă a piesei. Studiul epocii, fundalul social, peisajul
psihologic apar in scenă prin îmbinarea tuluror elementelor componente aie re-
prezentatiei ; decorul fuzionează admirabil eu mişcarea actorilor, acestia, eu costu-
mele, recuzita, eu desenul caracterelor. Meditînd asupra acestui spectacol ne vin în
minte cuvintele unui mare predecesor al lui Planchon, si anume J a c o b s Copeau,
r a r e spunea : „întreaga originalitate a interpretării noastre, dacă ea exista, nu vine
decît dintr-o cunoaştere cît mai profundă a textului.* Regindirea creatoare a acestei
prime comedii moliereşti — „cunoaşterea cît mai profundă a textului şi interpretarea
lui de pe pozitiile celé mai avansate" — a dat naştere aceslui spectacol-şcoală.
Smulgerea din tipairele traditiei oferă totdeauna spectacoiului un element de
surpriză, reflectînd un act de dinamică a gindirii, de scoatere din canoane şi

73
www.cimec.ro
şabioane, de alungare a inerfiei. Uneori, aceste intentii înnoitoare, arătîndu-se judi-
cioase şi cii adevărat noi, reuşesc să prindă forma într-o imagine artistică pătrun-
zătoare. Alteori, pe scara împlinirii, nu toate treptele se arată atinse, dar, indiferent
de rezultatul veşnic perfectibil, operatia de regîndire a textului pe coordonatele
actualitătii mişcă, într-un sens sau altul, spectatorii. Montarea Scrisorii pierdute
pe scena Studio-ului Institutului de teatru a adus un punct de vedere non în
tratarea comediei caragialeşti printr-o îmbogăţire a traditiei eu perspectiva ce o
avem azi asupra trecutului. La fel „distanţatele* spectacole Alecsandri pe aceeaşi
«jcenă, de unde s-a purces apoi la o série întreagă de montări proaspete aie corae-
diilor „eu cînticele", pînă atunci tratate într-un stil strict... Matei Millo !
Ne amintim, de asemenea, de surpriza iscată de spectacolul Cum vă place
m regia lui Liviu Qulei, pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra". Originalitatea
în valorificarea comediei filozofice, îmbinarea dintre reconstituirea detaliiior scenei
de la Globe şi sodutiile epurate aie teatrului modem au stîrnit acea creatoare undă
. pozitiv polemică din jurul spectacolului.
Pe scena Teatrului maghiar de Stat din Cluj, am avut surpriza să întîlnim,
în interpretarea Ultimei ore de Mihail Sebastian, un punct de vedere înnoitor,
inédit, asupra textului. Bunăoară actriţa Ilona Dorian, interpréta Magdei Minu, a
fost condusă de către regizorul ï. Taub către dezvăluirea critică, aproape c^riratu-
rală. a acestui fermecător personaj, cU obligaţii pozitive în contextul acţiunii.
Eroina lui Sebastian apare acum, in fata noastrà, ca o mică şi vicleană femeie de
afaceri, pe deplin edificata asupra mecanismului lumii în care a nimerit, la fel de
hotărîtă ca şi Bucşan să uzeze de mijloacele necinstei, pentru a-şi sal va fericirea ;
iar în interpretarea lui Kovacs Gyôrgy, Grigore Bucşan, „impunatorul" Cf-pitalist,
se arată ca un balon umflat, gâta, la tot pasul, să plesnească, ca un caraghios şi
îmfumurat burtă-verde dîmbovitean, care azi nu mai trezeşte spaimia nimănui, ci...
hohote de ris.
Cînd regizorul interpretează, înlr-o maniera proprie, originale, un text cu-
noscuit de spectator din lecturi, spectacolul obtine un timbru inédit. Pe scena
Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra", Portietul de Al. Voitin, în regia lui Vlad Mugur,
a impus piesa eu un relief surprinzător şi original. Surpriza dériva airi din calitatsa
noilor raporturi dintre oameni în societatea noastră, din sesizarea trăsăturilor eu
adevărat noi în fizionomia eroilor. Purtătoarea surprinzătoarelor însemne ale noului
se arată în primul rînd Ileana Predeseu, în rolul Luciei. Cu o extremă condensare
de mijloace artistice, fără nimic spectaculos san exterior, actrita aduce în s e m a
un bogat rezervor de date noi de caracter, demonstrind o atitudme fundamental şi
organic nouă în fata vechilox problème aie dragostei şi fidelitâtii.
Spectatorii apreciază cu satisfactie acele detalii oare, într-un speotacol, li se
arată revelatorii, directionînd brusc gîndirea lor spre alte sen c uri decît celé obiş-
nuite. Lucru ştiut în teatru, banalul vietii cotidiene nu p o a t e fi exprimat decît
prin atribute insolite, neobişnuite, ca să se impună din punct de vedere artistic,
în spectacolul Teatrului de Comédie cu piesa Şeful sectorului suflete de Al. Mi-
rodan, se detaşează un moment de surpriza în adevăratul înţeles ai cuvîntului.
E vorba de scena în care Gore, în magistrala interpretare a lui Radu Beligan,
ia loc, cu mimată candoare, alături do celé patru b'ich Q te de flori, după ce,
în prealabil, săvîrşise o mică operatiune aritmetică, îrilocuind ultimul buchet — ce
trebuia să conţină aşteptaitul „te iubesc" — cu propria lui persoană. Surpriza
publicului dériva aici din întîlnirea eu o idee artistiră nouă, cu situatii şi expri-
mări nemaiîntîlnite, şi care, firesc, îi satisfac gîndirea şi simtirea. Cum s-ar fi
outut exprima în scenă pudoarea unui sentiment, discretia unei derlaraţii de dra-
goste, aducînd laconism şi reţinere în locul melodramaticei mandoline? Cu mijloa­
cele firescului cotidian, într-o exprimare contemporană — spunem noi. Regizorul
Moni Ghelerter şi interpretul rolului titular au găsit însă modalitatea artistică
concretă care să vizualizeze acest deziderat.
Si în alte spectacole am întîlnit amănunte revelatoare, care se constltuiau
în adevărate momente de surpriza. De pildă, în spectacolul Teatrului de Stat din
Braşov, Chirila în laşi, în scena balului, actorii vin în scenă fiecare la brat cu
câte o uriaşă siluetă decupată din carton, aocentuînd astfel, printr-un detaliu plastic
pregnant, ideea dominante a reprezentatiei — considerarea mediului isprăvnicesei
din Bîrzoieni drept o searbădă şi ridicolă lume de hîrtie. Imaginea-surpriză a définit
şi a tradus în chip teatral gîndul creator al regizorului Ion Simionescu. Tot la
teatrul din Braşov, în montarea Vizitei bâtrînei doamne de Fr. Durrenmatt, regizorul

74
www.cimec.ro
Dinu Ceraescu ne-a oferit satisfacţia „vizuahzarii" unor consideraţii teoretice
despre universul capitalist contemporan. Fundalul de jobene ce se inclina, în seen3
judecătii, nu e un simplu decor, ci ^exprimarea plastică comventională a meoanismului
unor vointe ce acţionează automat în colectivitate, despuiate de orice sentimente
imane individuale. Tot în acest spectacol, Alfred 111, hăituit, ameninţat, vine la
politie, pentru a se pune sub protecţia omului de stat. Politistul discuta eu el
problema vieţii şi mortii lui, fără a înceta o clipă să scîrtîie, cu exasperantă perse-
verenţă, la violoncel. Se exprima astfel, printr-o imagine grotescă şi totodată cinică,
consonantă cu tonalitatea piesei, nepăsarea justiţiei capitaliste faţă de cetăteanul
pe care e datoare să-1 apere. In caricatura poliţistului melomain se acuză surzenia
ogoistă, claustrarea într-un univers meschin şi grotesc.
Alteori însă, urmărim o construcţie regizorală consecventă în desfăşurarea
intenţiilor, dar lipsită de suportul semnificaţiilor artistice şi ideologice ale unui
text apt să dea naştere unor imagini puternice. Momentele teatrale, oricît ar fi ele
de bogate în fantezie şi solutii actoriceşti şi regizorale, nu emoţionează şi nu
conving, dacă semnificaţiile lor se arată minore, lipsite de profunzime liter iră-
filozofică. De pildă, unii dintre noi au regretat efortul de fantezie şi originalitate,
muinca interesantă şi bogată in rezultate de şcoală actoricească choltuite în spec­
tacolul Bertoldo la cuite, din pricina textului lui Massimo Dursi, sărac în idei,
minor ca valoare literară. Ne amintim scena urmăririi păsării scăpate din colvie.
Mişcarea mîinilor actorilor era de o mare expresivitate, obtinindu-se, după cum
sustine regizorul Valeriu Moisescu, o reliefatâ imagine de prim-plan. Dar ideea pe
care o exprima ea este banală, artisticeşte banală, şi anume : inconsecvenţa Reginei,
neputinţa păstrării unui secret de stat ! Sau revedem srena în care Bertoldo, sleit de
foame, obosit, abia păşeşte, refuzînd cu străşnicie bunătăţile cu care est ■ imbiat. Reu-
■>eşte această imagine să se ridice la valoarea simbo^lui integrităţii morale a lui Ber­
toldo, sugerează ea, aşa cum doreşte regizorul, incoruptibilitatea poporului, principia-
litate în faţa compromisului de clasă? Plata, banală, această imagine nu detine pote ta
unei emotii artistice, nu conduce către sesizarea pregnantă a unei realităţi artistice
sociale şi filozofice. Lipsită deci de calitatea ei emoţională, reprezentaţia îşi pierde
din puterea d^ înrîurire. La teatru, necontenit spectatorul observa şi in atitudine.
Din această dublă şi indisolubilă participare dériva încărcătura emoţională a cu-
noaşterii artistice, rolul ei transformator asupra conştiintelor. Din pricini oarecum
asemănătoare, nu ne-a multumit nici spectacolul Ocolul pâmîntului in 80 de zile
de P. Kohout, în regia lui Radu Penciulescu, pe scena Teatrului Tineretului, deşi
regizorul a dovedit un mare efort spre teatralitate, putere de a sugera, prin
neobişnuitul mişcării, prin grotesc şi caricatural, prin linii acuzatoare în plastică şi
gestică, fapte'.e şi întelesul textului. Dar, din pri ina inconsistentei text h:i dramatic,
eforturile artistice nu au dat un rezullat demn de munca cheltuită. Actorii, excelent
distribuiU, au avut vervă, metaforele plastice s-au arătat amuzante, gagurile. eu
mult haz, scenografia — şi ea veselă, dar în memoria noastră rămîn prea putine
iucruri după căderea ultimei cortine, din pricina scăzutei tensiuni de idei. Pilonii
subtili ai ideilor, mesajul contemporan nu s-au arătat pe scîndurile scenei, reg.a
căutînd să suplinească golurile din text prin excès de miş^are, ritm, culoare,
muzică ; dar, în ciuda numeroaselor surprize, înlreaga construcţie se destramă. De ce ?
Spectacolul nu emotionează, fiindcă nu comunică idei profunde, originale, nu dă
răspunsuri noi al întrebările spectatorului contemporan.
Ce-am urmărit cu această aparent întîmplătoare şi disparată înşiruiie de
osvjniple? Să aducem în discuţia criticii dramatiee, în comentariile asupra specta-
colelor, un termen concret, apt să centreze în jurul lui multumirea, satisfacţia
puiblicului. Diversitatea forţelor regizorale care abundă în peisajul nostru teatral,
varietatea mijloacelor artistice abordate, forţa şi bogătia talentelor actoriceşti asi-
gură nemijlocit crearea unor spectacole valoroase, originale, bogate în surprize
scenice şi care să constituie de fiecare data un eveniment artistic remarcabil.
Mira Iosif
www.cimec.ro
Tectrul Ngţioncl „l."L. Caragiale'

„NCRA" de H. Ibsen
Regia : / . Cojar

A DOUA
DISTRIBUTIE

Const. Rautchi (Krogstad) si Valeria Gagea -


IOT (Nora)

«SI

www.cimec.ro
lotira O Û O

u a fost vorba de o manifestare omagială. Revista de altûdata a


înregistrat un succès net, mentinut constant, la alita timp dupa
première. O cît de sumară analiză a spectacolului la care ne
referim demonstrează că şi de data aceasta „basola" mareiui public a functionat
fără greş.
Verigă dintr-o suită, concepută pe o perioadă mai îndelungată, Revista de
altâdatô ilustrează bogatele tradiţii nationale aie unui speclacol atit de popular.
De la revista politică a lui Matei Millo, utnoiul romînesc s-a afirmat eu strălucire,
într-un gen niciodată minor. Pentru că protestul social, critica vehementă, pamfletul
politic au avut totdeauna o semnificatie majoré.

Scenă din spectacol. La mijloc : Mihai Ciucâ

www.cimec.ro
Aida Moga şi Marilena Bodescu

Stela Popescn

Incursiunea în istoria revistei, întreprinsă de regizorul N. Dinescu, ilustrează


viabilitatea umorului, care înfruntă timpul, chiar atunci cînd obiectul asnpra căruio
el s-a desfăşurat a rămas de domeniul amintirii ; este cazul textelor culese din
spectacolele „Alhambrei", al cărei principal animator a fost Nicuşor Constantinescu.
Care să fie secretul acestui succès ?
In primul rînd, valoarea textului. Forţa satirică a multo- scene (demascare:i
unor racile cotidiene aie epocii „de altădată"), îmbinată eu prospeţimea altor momentc
lirice. fiorul liric sLncer sentimental, direct şi cuceritor, dublat de optimism tonic,
au dat substanta spectacolului.
Trebuie rejinută de aici, de la „clasicii" genului, maniera directă de abordaro
a efectului comic (spre deosebire de învelişurile, uneori prea întortochiate, aie
„poantei" legate de jocul de ruvinte pe care-1 folosesc imii autori). Revistei nu-i este
şi nu trebuie să-i fie strain nici patetismul, dus pînă la vehemenfa (vezi demascarea
fascismuh'i în Spania).
O altă „cheie" a succesului unui asemenen spectacol este marea accesibilitate
a melodiilor, „lim>" lor simplă, uşoară, cuceiitoare. Fiecare mélodie = un şlagăr,
iată tendinta revistei de ieri şi de azi, iată obiectivul principal de perspective al
compozitorilor noştri.

78
www.cimec.ro
Spectacolul Teatrului „C. Tănase" a mai demonstrat cât de artistice pot fi
„hainele" revistei.
N. Dinescu e un regizor care şi-a găsit făgaşul de manLfestare. Afirmat mai
înainte şi în unele spectacole de proză, in care viziunea sa regizorală era înclinată
spre mari desfăşurări de ansamblu, către jocul luminilor, culorilor şi al muzicii, în
revistă el şi-a oanalizat armonk aceste aptitudrai, cărora le-a adăugat echilibrul unei
maturităţi creatoare.
Spectacolul Revista de altâdatû are şi un caracter programatic, el ilustreazà
multiple şi complexe patente acloricesti.
Dincolo de „surprize* — forta satirică, de o cuceritoare vitalitate, a Marilen^i
Bodescu, şi arta de a „zLce" slagărul, pe care o stăpîneşte Agnia Bogoslava —, cei
mai mulţi dintre actorii estradei şi-au reînnoil mijloacele lu contact eu... revista de
altădată. Paradoxal ? Nu. Realizările lor, stimulate de text, au fost supuse unor cri-
terii regizorale mai exigente, li s-a cerut un efort compozitional major. Astfel au
apărut şi mai limpezi oalităUle de cupletistă ale Aidei Moga (stăpîna unor variate
mijloace de expresie scenică, dolată eu un robust umor personal), tipurile eu totul
personale realizate de Puiu Călinescu {mim eu un registru bogat), Ion Antonescu-
Cărăbuş, V. Tomazian.
Un tînăr care-şi afirmă o personalitate tot mai distincte este Minai Ciucă,
iar Stela Popescu a confirmât marile speranţe eu care au fost salutate creaţille ei
scenice de debut. Stăpînind în égala măsură cuvîntul »spus" şi cel „cîntat", jocul

Horia Ciciolricu (Milici) : I. Braaitca (Primarnl); Ciupi Ràdnlciru (Grorcicâ)


www.cimec.ro
nuanţelor şi o fortă comică de bună calitate, Revista de altădată i-a oferlt un
copios debut.
Cadrul scenografic util, eu gust realizat de George Voinescu, a avut şi colabo-
rarea emotionantâ a lui Perahim pentru tabloul «Spania*.
învălâmintele din Revista de aitădată vor servi fără îndoială revistei în viitor.
Iubită ca gen, aplaudală de sute de mii de spectatori, revista îşi poate men-
tine şi spuri prestigiul numai prin creşterea fortei ei satirice, prin ampliludinea la
care trebuie să se situeze : sfera creaţiei artistice.
AL P.

cu
Nicusor
Constantinescu
despreel
şi despre alţii...
Iatâ-ne, aşadar, în iaţa unei cronici dramatice vii... Revista de altădată este
aici, prezentâ /...
în fotoiiu, acasâ la Nicusor Constantinescu, încercâm să reînnodàm îirui a
40 de ani de levislâ, rupt de aplauzele finale din aceastâ searâ.
— Aşadar, acum 40 de ani...
— ...Nu se putea altfel. Am început ca elev de liceu, cu piese în versuri :
Zamolxe, Meşterul Manole, Cintecul Mioarei.
„Dramaturg" şi pasionat cercetător de poezie populară, de frumuseţile adînci
aie fiecărei noi variante pe care o descopeream... Scriam cu égala pasiune drame
şi comedii satirice : Examenul lui Goe, Post mortem.
Aveam 18 ani cînd 1-am cunoscut pe Paul Gusti, la Teatrul National. îi dato-
resc mare parte din lot ce am ştiut apoi să realizez pe scenà. Mai întîi, „secreiul*
citirii unei piese. Descifrarea ei. Găsirea tilcurilor celor mai intime ale unui text...
Paul Gusti aplica inluitiv metoda Stanislavski. Se ghida, poate fară să ştie,
şi după „arta poetică" din Hamlet. Si totuşi, pe atunci, regizorul nu exista... pe afiş.
Nu era cunoscut de opinia p bliccS. Maestful X sau Y cucerea ovatiile publicului.
Modest, neştiut de nimeni, Gusti se strecura, la final, pe scara de serviciu.
4irmărit de aplauzele adresale allora.

SO
www.cimec.ro
— Deci, primul dv. maestru a iost Gusti.
— Poate... Cred că de multe ori Gusti făcea lucruri de mare artă, aşa cum
burghezul gentilom „făcea proză". Poate şi el tot fără să ştie...
Ucenic al bătrînului maestru, am rămas potrivnic regiei ostentative. Incon-
testabil că regizorul a fost totdeauna un factor important, care a contribuit la
construirea spectacolului. Dar nu cred că acest factor poate umbri munca actori-
cească a întregului colectiv.
Spectacolul e opera unui triptic : poetul-actorul-regizorul. Pe ultimul îl soco-
tesc ca un ajutor preiios adus gîndirii, concepţiei actoriceşti.
Regizorul e asemenea unui constructor. Odată ed'.ficiul ridicat, trebuie să
dispară şi „schelele". Regia ostentativă e regia eu „schelele lăsate"...
E o veche lecţie p e care o socotesc veşnlc nouă.

— Şi, iiindcă aţi amintit despre o lecţie veche...


— ...Vreau să amintesc şi de nişte întîmplări mai vechi. De anii tineretii fur-
tunoase, bogate în căutări şi entuziasm, de prietenia şi visurile pe care le împleteam
alături de G. Vraca, Mircea Ştefănescu, G. Calboreanu, G Timică, N. Leonard,
Al. Finţi, V. Ronea, I. Talianu, N. Kanner, V. I. Popa, G. M. Zamfirescu, Tu^or Mu-
şatescu, Adrian Maniu, A. de Herz, Soare Z. Soare, Camil Petrescu, Jean Steriade.
Sică Alexandrescu, Ion Aurel Maican. Deşi eram cel mai tînăr din grup, ne simteam
eu totii la fel de tineri sufleteşte.
Terasa, Capşa, Eliseu, Parcul trandafirilor sau Jubiliar erau locurile de intil-
nire, unde, în fata unui „schwartz" sau a unui tap eu bere, se îneingeau discutii
pînă la ziuă. Se citeau versuri, se comentau, eu pasiune, eu certuri... eu scardaluri,
ultimele premiere. Aici şi-a citit G. M. Zamfirescu primele scene din Domnişoara
Nastasia, Mircea Ştefănescu, Greva încornoraţilor (transformata mai apoi în Vis de
secôturâ), Tudor Muşatescu, prima lui comédie, Panţarola (al cărei titlu i 1-am d i t
chiar eu). Tot aici şi-a citit Camil Petrescu Mioara şi, negăsind entuziasmul scontat,
a plecat supărat, editînd peste cîteva săptămini „Cetatea litera.ră", revistă în care
déclara „război" tuturor. Bineînteles, aici mi-am citit prima comédie, Regele chibri-
turilor, pe care V. I. Popa mi-a înscenat-o la Teatrul «Ventura", eu Timică, Victor
Antonescu, Ionel Ţăranu, Mihai Popescu — la primul lui roi — şi Silvia Dumitrescu.

— Dar revista ?
— Of, revista I Debutul meu, primul meu spectacol, e légat de prieteria eu
N. Leonard, un exceptional artist, dublat de un om eu însuşiri sufleteşti deosebite.
Prima revista s-a soldat eu... concedierea mea din postul de functionar de bancă.
Pierdeam o slujbă, cîştigam un mare prieten : Leonard. Era epoca de pionierat a
revistei, epoca tatonărilor. Succesele se cucereau eu greu. J cam revista într-o
vară ploioasă, friguroasă. Scrisesem pe afişe : „Grădina bine încălzită".
Dar iată-mă, la 20 de ani, director : împreună eu Ion Aurel Maican, director
al ansamblului ce juca la Parcul Oteteleşanu... Cu actori m tlţi şi buni : Vraca,
Calboreanu, Timică, Silvia Dumitrescu. Toti asociaţi ,1a parte". Greu. Mergea greu...
A v e a m şi reclame în revista : se desfunda o sticlă de şampanie şi fabrica Rhein
ne trimitea trei sticle pe seară. Şl, ce e mai important, o scenetă satiriza politied
de „pertractări" a unui partid „istoric" de guveraămînt To^tă cond' rerea pert d lui
era înfătişată la o şedintă interminabilă, în fata a două tăvi cu plăcintă : „din care
luăm, eu brînză sau cu carne?".... Plăcinta era furnizată de cunoscutul Follas...
Dar, la repezeală, guvernul i-a majorât impozitul lui Follas, şi acesta nu ne-a mai
trimis plăcinta : „Scoateţi scena şi vă dau plăcinta..." ne-a trimis vorbă plăcintarul.
Consiliu artistic : tot colectivul. Si Ji-am cedat. Conştiinţele noastre tinere
au rămas intransigente.
Şi, în continuare, după spectacol, împreună eu Ion Aurel Maican, mîncam
aumai covrigi cu... şampanie.
Apoi, „financiarii", „comanditarii" : „omul eu bani". Un brînzar, un angrosist,
subventiona spectacolul. Intîmplarea pe care v-o relatez îi caracterizează. După ce
am convins cu greu pe un oarecare K. să ne finanteze, iată că soseşte ziua salariilor.
Actorii se prezintă după bani, K. năduşeşte plătind. Şi, la urmă, apare şi un omulet
firav. „Dumneata ?" „Eu sînt sufleurul!" „$i ce faci?" „Suflu actorilor, îi ajut..."
,Atunci să te plătească actorii. Ieşi afară !"

i — Teatrul nr. 2
n
www.cimec.ro
Altă încurcătură : Al. Giugaru spunea un cuplet în care se referea la mora-
litatea dubioasă a unor domnişoare din earlier. lntr-o zi, se prezintă un cetă-
ţean furios :
— Domnule, dacă nu scoţi cupletul, te-ai ars. Eu sînt acţionar la terenu)
pe care joci.»
— Şi?
— Fiica mea e o domnişoară din cartier. Dacă nu scoti cupletul, te scot eu
de pe teren...
Ce ne facem ? Patronul, K„ vine a doua zi :
— S-a rezolvat !
— L-ai convins ?
— Nu mai e nevoie ! I-a fugit fata cu un trombonist !
— Dar revista v-a adus numai asemenea intîmplàri ?
— Sa nu te superi că te-njur /... Primul meu succès. Lansat oa o revistă de
pauză de cinema, la „Scala", în sală, pe o vară toridă. Cînd soseam la cinema,
luam pulsul spectacolului întrebînd :
— Cîţi au lésinât azi ?
— Doi!
— Numai doi ? Slab...
Oamenii leşinau, în inghesuială, de căldură. Succesul xevistei pleca de la
aluzifle ei actuale, directe, cotidiene.
Apoi am fost chemat la „Académie" : la „Tănase". Iată-mă, dar, rrintre
„n emuritori". Trebuie să nu uităm că Tănase juca pe un loc ce apartinea Ministe-
rului de Interne. Şi totusi...
Pasiunea noastră se îndrepta către „revistele de stinga", revistele din pavzele
filmelor, la cartier... O asemenea revistă aborda problema unor persecutii rasiale.
barbaria unei anchete politieneşti. Prefectura ne anunţă că va suspenda spectacolul
Alerg la Em. Socor, la „Dimineata*. In jumătate de oră, tigănuşii strigau : „Editie
spéciale... Persecutia revistei..." Revista s-a juoat !
— Nu pot uita cà dv. a\i inaugurât rubrica de interviuri : „Despre el şi
despre aiţii'...
— Mi-am început activitatea gazetărească în liceu, la o publicatie sporadică,
unde eram c o n i c a r dramatic şi... achizitor de reclame. Cu banii luaţi pe reclame,
tipăream ziarul.
La „Rampa" am inaugurât rubrica de care vorbeati mai sus. Eram trei
^prozişti" în redacţie : Tudor Muşatescu, Adrian Maniu şi eu. Norma : o schită
veselă pe zi !
Mai apoi am inaugurât rubrica glumeată, uneori zeflemitoare, alteori surîzà-
toare : „Fotoliul 13".
— Şi s-a nùscut „Alhambra'....
— Impreună cu N. Vlădoianu, am înfiintat „Alhambra". Aveam numai 26 de
ani, dar un entuziasm nemăsurat. Era un teatru tînăr, cu tineri... Am promovat
dirijor un tînăr pianist corerelitor : Ion Vasilescu, maestru de balet — pe un
adolescent de 18 ani : Oleg Danovski. Erau oameni cărora li se deschidea drumuJ
către succès
Sptre deosebire de teatrul lui Tănase, la „Alhambra" se cultiva un umor mal
nuantat, se dădea o valoare mai ridicatâ cuvînlului, spiritului, se încercau formule
artistice no: în montare, în cupiet.
„Alhambra" a lansat muzica uşoară romînească. O mélodie de Ion Vasilescu
era reluată de clteva ori în spectacol. In pauză se lmpărţeau notele în sală. La
final, se vindeau discurile cu melodia respective. La local, orchestra cînta eceeaşi
bucată. Primiseră din timp partiturile. Şi astfel „Suflet cand.iu" a învins „Valencia*
într-un meci care părea pierdut pentru primul.
Amintind de toate acestea, aş vrea să remarc câ azi facem încă prea putin
pentru acelaşi scop. Avem compozitori de mare talent, care trebuie mai bine cult)
vati, în sensul lansării insipiraţiilor melodice.
La „Alhambra* scoteam patru premiere p e an. Făcîndu-mi un bilant sumar.
m-am surprins autor a 133 de spectacole...

82
www.cimec.ro
La revistă s-au lansat actori care fac azi gloria teatrului de proză. Erau pe
atunci foarte tineri şi au avut noroc că noi am avut curajul să-i lansăm. T lentul
lor i-a dus mai départe. între timp, am făcut o série de călătorii în străinătate.
In acei ani s-a născut revista romîneascâ, îzvorind direct din arta poporului nostru.
Nu semăna nici cu „Simplicissimus" din Viena, nici cu „Folies Bergères" din Paris.
Poate era înrudită cu „revistele mici", politice, din Montmartre sau cu spectacolele
de estradă londoneze. Dar avea insolenta critica a revistei franceze (pe care nu
o avea spectacolul londonez) şi ţinuta artistică teatrală (pe care nu o avea specta-
colul parizian). Era revista noastră, eu umor popular, cu o bună educaţie seenică,
eu un stil romînesc propriu. Aici răsuna cup etul protestatar, critica, de mulle ori
vehementă. Aplaivele din astă-seară, aduse revistei de altàdatâ, se adresează si
oreatorilor ei, ştiuti sau uitati.

— Sa ne întoarcem la „altàdatâ"...
— După ce am pus „Alharnbra" pe picioare, a urmat, în chip firesc, o pe-
rioadă de relaxare. Revista începuse să mă oboseaseă. M-am apropiat de comedia
muzicală, gen pe care 1-am cultivât în teatrul condus de Sică A l e x a ' - d r e s u .
Foloseam actori de mare platformă artistică, începînd cu V. Maximilian. (î"tr-unul
din aceste spectacole apărea şi un copilaş : Silvia Chicoş.) Au urmat comediile
in proză : Greva iemeilor (piesă pe care am prelucrat-o recent cu George Voines u,
transformînd-o în opereta Lysistrata), Un bûiat şi jumàtate, Vitamina M (cu M. Fo-
fino, I. Talianu, Birlic) şi apoi Gloria, jucată p e scena Teatrului National. Căutam
mereu formule noi : revista cu subiect, pretextul muzicaL Căutările nu m-an părăsit.
în ultimii ani am încercat, pe scena Teatrului de estradă al regiunii Bucureşti,
formula „roveste muzicală", în S-am încà ecat p-o şa... Experienta m-a multumit.
în anii războiului, am strîns legăturile d e prietenie cu Mihail Sebastian. Mi-a
adus primele a<?te ale piesei sale Ultima oră. Tot atunci am colaborat cu un te~tru
supus legilor rasiale („Baraşeum"), la spectacolul Fata cu pàrul de aur... După
Eliberare mi-am continuât activitatea la Teatrul de revistă şi estrade, colaborînd cu
Eugen Mirea, Jack Fulga, H. Mălineanu şi mai aies cu George Voinescu. Revistele
se numeau : Fdrâ mănuşi, Revista 1958, Revista 500. Dintre piesele o.iginale,
De Juni pînâ mni s-a jucat pe scena mai multor teatre.
In égala măsură m-am dedicat şi operetei, începînd cu Vint de libertate
şi sfîr c ird m Lysistrata.
In acelaşi timp, am montât conseevent operete originale, reviste, spectacole
de estradà.
— Care socotiţi a ii cheia succesului unui spectacol de revista ?
— Cred că în revista, ca şi in oricare ait qen de spectacol. tr^buk* <=ă-ti pui
singur piedici, pe care apoi să te lupti să le înlături, care să te stunuleze. Lupta
împotriva rutinei e un prim obiectiv.
E greşit să ne închipuim „privilegii" sau „impOzite* spéciale aie revistei.
Spectatorul vine la revistă cu aceleaşi pretentii ca la cencertul de la Ateneu sau
la spectacolul de la Teatrul National : fără rabat. Dar îl va surprinde neplăcut să
audă Simfonia a IX-a dirijată de simpaticul N. Patrichi. în texte nu ne vom întrece
cu Ibsen. Creatorul de revistă trebuie să aibă marele curaj de a fi ceea ce este.
La cizmar te duci să-ţi comanzi ghete. Imaginaţi-vă mutra unui client căruia
i s-ar livra ghete de bronz... La un costum frac, simpla schimbare de cravrtă — din
albă în neagră — poate face, dintr-un diplomat, un chelner... Revista trebuie să-şi
păstreze echilibrul. Armonia. Unitatea.
Revista e un gen fragil. Condus neîndemînatic, se sparge. E un joc de fum
In elaborarea unei reviste pornesc la drum cinci-şase oameni — s-riitori, compo-
zitori — care, la început, caută, dibuie. E greu să combini, din atîtea clémente
diferite, un spectacol unitar. Trebuie un simt al nuantelor, al praportiilor. Trebuie
o reală culture.

— Socotiţi, aşadar, că în iaţa creatorilor unei reviste stau diiicultăţi spéciale ?


— Rutina — duşmanul nostru principal. Din rutină vedem uneori mai bine
ceea ce a fost ieri, mai greu, ceea ce se întîmplă azi, şi eu dificultate, ceea ce
urmează.

sa
www.cimec.ro
A merge pe drumurfle care au dus la succès e o mare greşeală. Val, o fac
şi tinerii... (Vezi artiştii de estradă care-şi debitează mereu celé două-trei bucăţi
de succès sigur.) La antipod stă greşeala de a dori să faci cu orice prêt „altceva",
fără ca acest „altceva" să fie trait din tine, fără să ai ce spune.
în teatru trebuie un animator, un Valter Mărăcineanu oare să sară pe me-
tereze. Omul care urlă, surîde, ţipă, laudă... Omul in care coloctivul are încredere
şi pe oare îl urmează orbeşte. Eram codirector cu Vlădoianu. J'icam vara. La
grădină. Zi de ploaie torentială. Seara picura. „Tănase j o a c ă ? " „Nu !" „Noi jucăni !"
în grădină, zece spectatori şi trupa lui Tănase, care venise sa ne vadă. Am
pierdut bani, dar eram fericiţi, am jucat. Credeam cu toţii în ceea ce împlineam
pe scenă.
Exista lucruri care depăşesc obişnuitele calcule. Da : 2 X 2 = 7. Cîteodată.
Cînd găseşti un actor şi i-ai dat aripi, menţine-i zborul. Aţi văzut vreo piesă
care să aibă succès atunci cînd actorii nu-1 au ?
— Şi opère ta ?
— E va/ră bună cu revista. Un gen firav. La origine stă Offenbach. Cu
libretiştii Meylhac şi Halevy. De fapt, ce creau ei nu erau operete, ci reviste da
actualitate. împotriva lui Napoleon al III-lea, cu situatia politicii contemporane lor.
Opereta s-a „bifurcat" cu timpul : din tulpina ei s-a născut revista, iar opereta
„clasică" a ramas şablonardă. Libretiştii au fabricat scheme fixe. Rigide. Un pom
de lama. Compozitorul venea să-i aşeze melodiile — globurile colorate.
De aceea, bunii autori de teatru au ocolit un gen care nu le dădea satisfacţii
Cine ţine minte autorii libretelor la Silvia, Liliacul, Voevodul ţiganilor ? Nici eu,
care le-am pus în scenă !
Opereta poate fi revitalizată plecînd de la libret. Este ceea ce, personal,
am şi încercat în Lysistrata.
Nu pot să nu araintesc satisfactia pe care am avut-o atunci cînd, montîndu-mi
opereta în U.R.S.S., spectacolul a luat premiul I la doua festivaluri unionale
de teatru.
Visez la marea opereta romînească — la un Lehar, Strauss, din Bucarest!
sau Iaşi — pe care o s-o pun în scenă.
— Şi spectacolul de astă seară ?
— Este meritul regizoruiui N. Dinescu de a fi avut încredere în Revista de
altădată. îmbinarea fericită pe care a realizat-o alătiwînd elemente de valoare din
„vechea garda", în frunte cu Marilena Bodescu, celor tinere, ca Stela Poposcu sau
Mihai Ciucă, a dus la un spectacol armonios, cu care n o i l dire-tor al Teatrului
„C. Tănase" a vrut paTcă să-şi facă un inimos program artistic. Aş vrea r ă subli­
mez că N. Dinescu a realizat acest spectacol pe linia unei originale suite de istorie
a revistei, prin care vrea să restabilească puntile ce leagă revista de odinioară de
spectacolul de azi. N. Dinescu a preluat bunele traditïï aie revistei de altădată,
plantîndu-le în solul fertil al axtei noastre contemporane.
— Revista are problème ?
— Are. De multe ori, pentru spectator, singura problemă pare aceea d e a
procura un bilet.
Am mai prins finalul Revistei de altădată. Aplauze... Adresate revistei.
TradiţiiJor ei. Viitorului ei.
Fapt e că revista a avut succès atunci cînd a pornit de ia adevârul vieţii,
a fost în pas cu ea. Şi acest succès e un angajament. Faţă de revista de azi.
Angajament luat de regizor şi de tot colectivul.
— Cei douăzeci de ani trăiti după Eliberare — ne spune Ni~uşor Constanti-
nescu — îmi dau certitudinea realizării proiectelor mêle : o opereta cu muzlca de
Florin Comisel, un spectacol de revista scrls pentru Teatrul din Constanta, o
operetă pentru Teatrul din Braşov, Revista 65 la Teatrul „C. Tănase", o opereta
— Nevestele vesele din Sighişoara...
Interviu de AL. POPOVICI
www.cimec.ro
Matei Alexandra (Alfred 111)

Teatrul National „ I . L. Caragiale*


„VIZITA BÀTRÎNEI DOAMNE"
de Fr. Durrenmctt
Regia: Moni Ghelerier

A DOUA
DISTRIBUTE

www.cimec.ro
iimDO&pmcgû

• UN NOU MARIN MIROIU


Un personaj dramatic se confundà intonaţii duioase sau avîntate, aşa c u m
adeseori eu interpretarea pe care fac mulţi aotori începători. El pronuntă
i-a dat-o cel mai strălucit din interpreţii textul cu voità monotonie, a parent şters
săi. Pentru noi, Marin Miroiu este d ï în nuanţe, sec, dar colorează întreaga
multi ani Beligan-M roiu şi, din această interpretare printr-o preze.iţă scenică
pricină, actorii care atacă acum acest deosebit de densă. In privirile, reacţiile
roi se eliberează greu do tirania unei şi atitudinile lui. in tăce.ile lui ironice
amintiri atît de puternice. De aceoa, şi amare, se citeşte pregnant oboseala
surpriza de a descoperi pe scena Insti­ de a trăi într-un univers meschin şi
tut''lui de teatru un Miroiu nou, en critioa neiertàtoare, dar conştientă de
totul deosebit de cel eu care ne-a:.i propria ei zădărnicie, a ridicolelor dr me
deprins, ne-a bucurat foarte m u t . Esle provinciale Astfel interprétât, persona­
vorba de un spfctacol al anului IY jul justifică deplin — prin luciditate şi
(clasa prof. Costdche Antoniu, asistert barbàlie — dragostea fuigeràtoare a
Ion Cojar, lector Petre Vasilescu). in necuinoscutei. în acelaşi timp, semnifi-
care studenlul Virgil Ogăşanu se im- catia tragică a rolului se accentuează.
pune cu autoritatea deplină a unui ac­ Placate pe o asemei-ea d-mnitate şi lim-
tor format. pezime a gîndului, a tomatismele invo-
Tînărul interpret înfăţişează un Mi- luntar căpăiate, specif ce vietii de pro-
roiu care nu este stîngaci. şi de accea vincie (teama de vecini, grija p e tru
ridicol, ci care distonează eu toate îm- bunul renume). şi mizeiïa înjositoare
prejurările in care se află, fiindcă este devin şi mai hidoase.
absent, prea ab^orbit de studii şi în Celé doua Mone (spectacolul se joacă
acelaşi timp închis faţă de o lume pro- în distributie d blă) au gratie şi mult
zaică, absolut reiractară la pasiunea in- farmec scenic. Mai aproape de roi este
telectială , eroul lui nu este timid, timo- Ilinca Tomoroveanu, care stăpîrrşte mai
rat în faţa necumoscutei Mone, fi con- bine sensurile imediate şi de subtext ale
ştient de distanţa dintre ei, de aparen- partiturii. Monica Chiută nu re şeşte să
tele atît de putin favorablle lui şi, de évite unele alunecări spre vulgaritate,
aceea, foarte retinut ; el nu apare ca putin potrivite cu rolul, şi îşi cara^te-
un îndrăgosiit naiv, adolescentin, ci co rizează aproximativ personajul, pro­
un bărbat care pretmeşte frumuretea şi babil fiindcă nu işi închipuie îndeajuns
doreşte să se apropie CH demnitate de de clar felul de viată al eromoi lui
ea. în jocul lui Ogăşanu n i se întîl- Sebastian Al doilea interpret al lui
nesc acele efecte de un comic imediat Miroiu, Ion O r a m i t r u , desi evident
care îi tente-:zà mult pe actorii ti eri, dotât şi sigur de sine în s>~enă. wli i-
promi'îndu-le ad~zianea fa r ilă a sălii. zează" prea m lt rolul, reducîndu-1 la
Comicul, ca şi liricul, re reôlizeaza în o singură dimensiune — aceea de visă-
această interpretare mai mult pe pli- tor intîrziat în adolescenţă. Elevele
nul sub extelor şi prin contrast cu ab- sînt sincere si fermccàtoare, Irène
surditatea situatiilo în care est? obligat Flaman cu mai mult umor, poate, d~eït
să evo'ueze personajul. Ogăşanu nu Victoria Chertés. Un bun şef de gara,
„cîntă" pasajele lince, n'i încearcă să care ar fi putut să tie şi mai bun d."că
transpună sensunle poetice d:rect in nu căuta cu orice prêt succesui (Ştefan

• S6
www.cimec.ro
Radof), un neaştaptat d e autentic Pasou mai toate reprezentatiile din ultima
(Traian Aelenei), un profesor Udrea vreme de la studioul studentiior, spec­
désuet în înd ioşătoaxea lui marie mu- tacolul suferă de lipsa unei conceptii
zicală (Ion Hidişan), două incredibil regizorale creatoare, care să stimuleze
de artificiale domnişoare Cucu (Monica talenteJe tinenlor şi să unifie e in
Ghiută şi Marilena Negru), um G.ig cît acelaşi spirit evolutia ansamblului.
se poate de prost distribuit (Nicolae
Roman) au complétât distributiile. Ca A. M. N.

• COMEDIA DE EPOCĂ - AZI


Dacă, în afara contaotului cu scrisul netă uşor de minuit de către orice
lui Eugène Scribe, spectacolul Paharul sforar abil. Detaşarea actritei de per-
eu apă (Teatrul Muncitoresc C.F.R ) nu sonaj nu este afişată, ci sugerată cu
poate oferi unui public évoluât ca al finete. Am regretat, în acest context,
nostru mari salistactii — sub raportul sarja groasă în care şi-a conceput
fie al cunoaşterii, fie al emotiel artis- personajul Al. Azoitei (Masham) ; cu
tice —, nu este mai putin adevărat că, mişcări dezarticulate, eu o tinută lip-
pentru actorii teatrului, el s-a dovedit sită de elegantă, ru un limbaj incîleit,
un rodni material experimertal. Evo- el a pulverizat tot ceea ce făcea far-
luînd pe traiectoria unox eroi aproape> mecul chipeşului locotenent de garda,
in exclusivitate contemporani, folosind
mereu pe scena limbajul cotidian şil privînd de suportul verosimilului aten-
mişcarcd diurră, exista riscul ca aceştiai tia cu totul spéciale pe care i-o acordă,
să piardă deprinderile neces^re i~ter-i în unanimitate, înaltele doamne de la
pretării piesei de epocă, să ignoreze curte. Pozitia critică, lucidă, fată de
obligatoria varietate stilistică a rrij-• text, pe care sp^ctatorul contemporan
loacelor de expresie actoricesti. Ase- o pretinde actorului, nu are nimi<- co-
menea situaţii s? pot ivi în evoluţia mun cu ridicolul vulgarizator. Ea nu
unui teatru, şi Oiientarea rapidă sprei se sprijină pe presiuni brutale asupra
„a închide bresa" este tot ce poate fiî esentei personajului, nu poate admite
mai oportun. In PnharW cu apà, inter­I f lsificarea, alienarea acestuia, ci în-
préta mînuiesc cu eleganţă un l'.mbaj; seamănă interpretare cultă istorică şi
viu şi alert, caligrafi-ză eu sîrg i^Ûj psihologică.
rigorile unei tinute şi unei plasti iI Am vrea să amintim, ca frumoase
spéciale, fac tatà, cu suplete. unei in-i realizări pe aceleaşi coordonate, jocul
trigi bogate în ràsturnari de situaţii. lui Voicu Jorj în Rùzboiul de Goldoni
E un punct cîşt'gat. (Teatrul Regional Bucureşti) ; al Ioanei
Un cîştig cu mult mai însemnat este Manolescu în Jocul draqostei şi-al in-
saltul realizat în pozitia fată de por- tîmplârii de Marivaux (Teatrul d^ Stat
sonaj a unora d^ntre interpret!, ş' mai din Piatra-Neamt) ; al Ilenei Tarnavfki
cu seamă a Danei Comnea (Regina şi Stelei Popescu în Chiriţa în laşi
Anne). Este vorba de o regîrdire a (Teatrul de Stat din Braşov) ; şi, opu-
rolul'ij prin prisina mij'oacelor de ex­ nîndu-le jocului sincer, vibrant — dar
presie moderne, care porneşte, am sp - parcă uşor désuet prin patetismul cu
ne, de la respectai lucid fată do textt care erau luate în serio^ avatarurile
şi pozitia criucă fată de caracterul1 sentimentale ale persona jelor — al
eroului. Actnta ii acordă, eu gonero- unui foarte talentat cuplu de tineri
zitate, toată frumusetea şi gratia, to- actori ai Nationalului craiovean, Con­
pind î-i nostalgiile în gesturi de cuce- stantin Sassu şi Anca Ledunca, în Doi ti­
ritoare feminitato si revoltele în s'm- neri din Verona (spectacol, de altfel, în
patice proteste d<* fetiţă răzgîintă. Stă- multe privinte, mentor u), să schităm
ruie însă pe u r d " v a o ironie care, ca Inceputul unei posibile dezbateri asu­
un grăunt? de nisip în angrenaj 1
maşinii, dezarticul^ază resorturile r er- pra mijloacelor de inlerpretare modernă
sonajului, prezentindu-1 ca pe o mario-i- a comediei de epocă.

S7
www.cimec.ro
• ACTORII SI POEZIA
An de an, Teatrul National „I. L. Ca- sonal care serveşte eu mult succès exi-
ragiale" rămîne fidel initiativei sale de gentele muzei Erato. Se mai ascultă eu
a organiza matinee poetice. Călăuzit de plăcere timbrul muzical al Valeriei Ga-
un déclarât „cuH al poezie:", grupul de gealov, vocea gravă, joasă, a Simonei
animatori ai acestor recitaluri a adus Bondoc ; se apreciază stilul plin de gra-
în fata auditoriaiui, proaspăt şi re- tioasă sobrietate al Elisabetei Preda ;
ceptiv, vorbilori competent^ care au după cum este apr^ciată fort n interpre-
ştiut să sintetizeze cunoştintele „de tării lui Damian Crîşmaru (chiar dacă
bază" şi sa ai ere inédite unghiuri de se lasă uneewri furat de muzica propriei
interpretare a universului poetic al sale voci) ; logica solidă a frazării lui
unuia sau altuia dintre c r e t o r i . N. Gr. Bălănescu ; umoiul şi talentul de
Cum e şi firesc. acest gen de mani- a cotnstrui o atmosferă ale Adrianei
festări apartine în primul rînd tinere- Piteşteajiu (chiar dacà i se poate re-
tului ; alături de el apar însă mari actori proşa o anume lipsă de discreţie, o
ai teatrului : I. Finteşteanu, eu ironia anume tendintă de a ocupa primul plan,
subtilă a intonatiilor ; Ion Manu, eu în dauna textului) ; coneizia şi siguranta
inedita caligrafie a gesturilor şi mimica lui Matei Alexandru ; dinamismul,
bogată, constituind scurta recitare în- verva, hazul Diagăi Olteanu — care,
tr-un moment de teatru ; preţiosul hteralmente, nu încape în scenâ ; lipsa
oaspete George Vraca — întotdeauna de emfază, durerea retinută, area, din
acasă într-un recital Eminescu — eu unele apariţii ale lui Emil Liptac...
inimitabila e eqantă a stihilui propriu. E o înşiruire care ar putea continua,
Ca să ajungă la publicul de azi, poe- dacă n-ar trebui semnalat şi peri-
zia se vrea înteleasă, trăită. transfigu- colul interpretărilor duleege, fais pa-
tetice, eu privin „iluminate" şi gesturi
rată de vibratia actorului, devenind o teatrale — sau, dimpotrivă, al celor re-
descoperire personală a acestuia. Acto- torice, grandilocvenie. Matineul închi-
rul care urcă pe scenă pentru a rosti nat liricii eminesciene a cuprins cîteva
versuri dă un examen neînchipuit de momente trădînd o penibilă neaprofun-
greu şi de complex : un examen de in- dare a versurilor r e s p e t i v e , o neînţe-
teligentă, de culture, de tact, de sen- legere a spiritului, a atmosferei lor.
sibilitate artistică, de simt al măsurii.
De aceea, aparitiile freevente aie tine- Cîteva cuvinte despre modul cum se
rilor la matineede poetice rămin o încheagă în spectacol dife itele re itări.
şcoală deosebit de utiiă. Cerinţa unităţii este destul de greu de
O şcoală în care se remarcă, de alt- realizat ; de aceea, cadrul sobru, se-
fel, cîtiva vixtuozi, cîteva personalităti. lectia severă şi gradatia aparitiilor sînt,
de celé mai multe ori, criteriile sigure
In primul rînd, Elena Seredî — prin aie reuşitei. Sugestia unui decor de at-
inteligenta eu care-şi toloseşte înclinaţia mosferă, preferatâ la ultimul recital —
pentru recitare, pxin talentul de a da de poezie post-eminesciană —, a fost
noutate unor versuri de mult cunoseute, utilă închegării unui cadru şi a oferit
de a le descoperi o logică interioară ; actorilor posibilitatea unor atitudini mai
apoi, Matei Gheorghiu — pentru simpli- degajate. Cu totul inadecvată însă, con-
tatea eu care descifrează idei filozofi- e, travenind spiritului de sobrietate şi
pentru capacitatea de a demitiza poezia, bun-gust caie domneşte în spectacolele
de a o apropia ascultătorului, pînă la in- Teatrului National, a fost solntia regi-
zorală aleasă pentru recitalul Vasile
troducerea ei în viata cotidiană ; în Alecsandri Din fericire exceptie, acest
sfîrşit, Gh. Cozorici, pentru vibratia au- matineu poetic con c tituie un model d e
tentică, pentru patosul retinut, pentru studiere acontemporanà a unui poet.
forta mlerpretării sale — şi, nu în ulti-
mul rînd, pentru un soi de farmec per­ Z. P.
www.cimec.ro
Cornel Coman (Leo) Zoe Maria Albani (Retina)

Doina Tamaj (Alexandra), Nicolae Albani (Horace), Mada Florian


(Birdie), Nunnţa Hodoş (Addie)

o
> E
o s
</*
D
a>
X
CO
c
o 5
T3

O
13
0

1
- .

<7>
<1>
TJ 1
y.

-a LU 1
—1
3 a.
•«<
—i
a 3 •2
<u
1— > ût
>

www.cimec.ro
Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra'
„OMUL CARE ADUCE PLOAIE"
de Richard Nash
Regia: Liviu Ciulei

D. Fardai (Jimmy)

Vasilica Tastaman-Jenei (Annniiata)

Teatrul de Comédie
„UMBRA" de Evgheni Şvarf
Regia: D. Esrig >

A DOUA
DISTRIBUTEE

www.cimec.ro
• ÎNSEMNIĂRI ITALIENE
Cînd am ieşit pe străzile Romei, cel mai seducător şi mai răspindit afiş de
spectacol era acela al teatrului „Sistina", unde se juca o comédie agrementată cu
muzică şi coregrafie, Buonanote, Bettina. îmi aduceam aminte de ea foarte vag.
Mai precis, doar numele îmi răsuna în urechi. Unul dintre interprets principals
Walter Chiari, este o figura proeminentă a TV-ului, filmului, radioului şi teatrului
de un gen mai uşor.
După o scurtă consultare cu prietenul meu, ne-am decis să intrăm. Seară de
dumlnică, o comédie muzicală, Walter Chiari şi alţii încă — iată suficiente argu­
mente. Am fost printre cei dintii în sală. Crezusem că ne- ;, m grăbit şi aşteptam
tăcuţi să vină şi restul publicului, examinind între timp, discret, sala, scaunele, re-
clamele de pe cortina anume confecţionată. Abia am băgat de seamă că luminile
încep să scadă, că în sală mai intraseră ceva spectatori, că reprezentaţia începe şi
încă mai sînt unii care îşi caută locurile (în cazul cînd nu-şi alegeau altele mai
bune, din multele rămase fără ocupanţi).
Piesa şi spectacolul — mai mult un pretext pontru doi actori, foarte buni,
şi cîteva dansatoare, la fel de bune. Le-am admirât harul şi conştiinciozitatea, şi
mai puţin piesa.
Era primul contact cu scena romană, chiar dacă spectacolul nu era dintre celé
mai reprezentative. Cînd am ieşit din sală ne-am trezit discutînd despre actori, despre
talentul lor şi profunda cunoaştere a meseriei. Cît de bine făcea trecerile do la
partea de proză la cea lirică şi epoi la dans o tînără aotriţă care, at"nri cînd inter-
pretează momentul dramatic, îl realizează după toate cerinţele artei scenice, pentru
ca apoi, cînd are de cîntat o arie, să nu-i poti reproşa nimic în ce priveşte muzica-
Utatea. iar cînd dansează, s-o găseşti cea mai bună dintre dansatoarele care evolua-
seră pînă atunci ! Acelaşi lucru şi despre Chiari. Cît despre piesă, mă întreb ciţi
dintre spectatori au băgat de seamă că ea exista într-adevăr într-o forma co^rentă,
că are ceva de spues, şi că nu e vorba doar de nişte srheciuri ce fac legătiira între
divertismentele lirice şi celé coregrafi e. Părea chiar că actorii inşişi, neavînd prea
multă încredere în text, improvizează necontenit spre a putea reţine p .blicul. Slră-
dania în sine este demnă de toată cinstea, dar de ce era nevoie de aceastà piesa ?
Koma e un oraş monumental, solemn, grav şi plin de farm^c. El găzdiieşte
epoci, ere chiar, fiird parcă anume făcut să fie leagăn de civilizaţie. Tot ceea ce
a rămas de milenii păstrează o seninătate şi o măretie despre care de obicei se spune
că dau dimensiunea clasicului. Şi tot ceea ce este nou în Roma contine ceva clasic,
solemn şi, mai aies, sobru. Am făcut această digresiune pontru a ajunge la s^la
Teatrului „Eliseo", pare-mi-se o sală veche, înnoită. Un teatru foarte sobru : moder-
nizarea s-a făcut fără ultrrgiu, sala e confoilabilă, fără să devina prin aceasta o
re lamă, proportionate, pentru că mai toate construcţiile de aici sînt do mi-
nune gîndite.
Afişul acestui teatru pentru Hamlet vesteşte piesa ca p e un eveniment obişnuit.
Deci, o literă mare, neagră, pe un fond alb. fără prea multe precizări sau orna-
mente, în afara faptului că este juoat de Albertazzi şi Proclrmer.
In acest cadru solemn şi impunător am asistat la o încercare de inovatie a
regi7orului Franco Zefiredli, care, din păcate, a căutat-o, cred eu, mai mult în afara
textului, optînd pentru o costumatie aproape contemporană, în timp ce întelegerea
s e n s ' l u i filozofic şi înalt uman al piesei a fost sacrificată în favoare^ unor n r p o -
Irivite momente de accese aproape patologice aie prinţului Danemarcei. Astfel, mo-

91
www.cimec.ro
Scenă din „Viaţa lai Galilei" de Bertolt Brecht (Teatral „Piccolo" dit»
Milano)
www.cimec.ro
dernizată pe dinafară, estompîndu-i-se. de fapt datele conflictului şi aie epocii (care
nu cereau decît a fi privite eu c-hiul şi cunoaşterea de azi spre a fi moderne),
capodopera shakespeareană a devenit mai curînd o piesă gen „sfîrşitul secolului XIX".
a unui autor oarecare. Atmosfera puţin stranie şi ceţoasă (ajutată şi de fumul de
ţigară din saià) créa, nu arareori, şi impresia de piesă polilistă. Publicul, atîta cit
era, fuma, fă-ră excepţie. Chiar şi cei care, poate, în mod obisnuit, nu prea fumează,
acum fumau, ca să nu se simtă in imferioritate.
Goldoni, la Teatrul „Valle" — La pulla onorata —, eu o distribuţie în cara
figurează si excelenta actrita Caria G ravina (cunoscută şi din film), poartă, după a
mea parère, păeatele unei neconcordante între concepţia autorului şi aceea a regi-
zorului, acesta din urmă imprimînd spectaco'ului o atmosfera mult prea gravă faţă
de spiritul şi amploarea conflictului luorării. Se ad^uugă şi intentia de a plasa d^.s-
făşurarea într-un decor aproape constructivist şi greu, eu schimbări oare taie mereu
arţiunea, pentru destul de lung tirap. Cred că vioiciunea observaţiei goldoniene a
Tost sacrificată în favoarea unei gravităţi care, pînă la sfîrşitul spectacolului, nu-şi
poate afla sursele.
Mal puţin traditionalist şi „aşezat" pe cît se pare, Milanul are o atmosfera
teatrală diferită. Spectacolul eel mai căutat : Vita di Galileo de Bertolt Brecht, în
regia lui Strehler, tu Tonio Buazzelli in rolul titular.
La „Piccolo Teatro" se simte, de cum pătrunzi în foaier, o atmosfera de pa-
siune pentru această artă. Panouri eu o întreagă documentaţie despre Galileo, despre
Brecht, schite de decor, costume etc. — toate făcute din grija unuia dintre neobo-
sitii animatori ai a r estui colectiv teatral, Gigi L'lnari, autor dramatic, rritic şi c j r -
cetător teatral în serviciul lui „Piccolo". Eşti dinainte pregătit, în linii mari, eu pro-
blemele piesei, cu lumea şi epoca ei. Nu rămîne decît ca interpretii să ţeasă con-
flictul şi să susţină demonstraţia scenică. Care, în paranteză fie spas, durează cinci
ceasuri, fără ca nimeni să dea vreun semn de oboseală sau nerăbdare (şi în sala lui
„Piccolo" nu e permis nici măcar să fumezi).
Sentimentul unei confruntări de însemnătate epocală ia naştere încet şi s'gir,
fără nici o grandilocvenţă şi fără trîmbite. Principala dimensiune a acest.ui spectacol
euiropean este umanismul lui cuceritor, caracterul convingător al pledoariei, pe care
un regizor ca Strehler şi un interpret ca Buazzelli au ştiut s-o conducă cu mînă
sigură. de maestri.
Exista în spectacol, pe lîngă nenumăratele creatii actoriceşti în celé cîteva
zeci de roluri aie piesei, o realizare care de asemenea iese din coraun : scenografia
arhitectului Damiani.
Cadrul a fost gîndit cu intenţia de a fi luminos, adinc, aproape astral, ca şi
gîndurile lui Galileo — cu elemente ce marchează locul de joc şi sînt necesare
creării momentului dramatic, cu alte elemente decorative, plastice şi functionale, şi
cu dorinţa de a indica vag arhitectura şi chiar ştiinta vremii. Lumina albă şi opacă,
obtinută prin cercetări ale tehnicienilor acestui teatru, dă imaginii scenice o nota de
permanent clar-obscur, de un nebănuit efect şi sens.
Galileo e un spectacol-şcoală pe un mare text, un spectacol realizat cu mo-
destia importante4or acte de creatie.
Si tot la Milano, într-o altă sală, mai mare ca a I'd „Piccolo", am văzut atît
de populara My iaii lcdy, după piesa Pygmalion a lui G. B. Shaw.
Am înţeles şi m-a convins su-cesuJ acestei transpuneri a lucrării lui Shaw
într-o modalitate foarte abordabilă pentru maiele public. Se respecta esenta piesei,
intervenindu-se pe alocuri prin intermezzo-uri cantabile sau dansante, spre a e x r u n e
plastic şi pe scurt conţinutul sau conc'uzia unor momente — în original ca-n lungi.
Din această simbioză rezultă un spectacol antrenant, foarte p ăcut, fără să fie
sarrificat vreun sens al lucrării lui Shaw (uneori sublinerile sînt chiar mai preg-
nante derît în piesă). A fost deopotrivă un prile] de a face cunoştirţă cu o tînără
şi înzestrată actrită, cu o gamă interpretativă largă şi generoafă : Delia Scala.
Cu oamenii de teatru găseşti întotdeauna teren de discutie şi întelegere. Ne-am
întîlnit la Roma, la un club de-al lor, cu cîtiva dintre aceştia, plini de interes şi
pasiune pentru destinul artei scenice. Au o grijă : să n-o copleşească televi iunea,
primejdie cît se poate de évidente acolo ; şi au o supărare : textele dramatice din ce
în ce mai putine şi mai slabe.

www.cimec.ro
Mircea Aleœandrescu
TEATRUL „CONSTANTIN I. NOTTARA"
prezintă urmatoarele spectacole :
SALA MAGHERU ÎN P R E G Â T I R E :
ACT VENETIAN ESTE VINOVATĂ CORINA ?
de CAMIL PETRESCU de LAURENŢIU FULGA
Regia: Dinu Negreanu
Regia: Emil Mandric lauréat al Premiului de Stat
Scenografia: Erwin Knttler
Scenografia: Ion Ipser
STEAUA P O L A E l
de SERGIU FĂRCĂŞAN OEDIP
Regia: Radu Penciulescu de SOFOCLE
Scenografia: Dan Nemţeanu Regia şi scenografia: Mircea Marosin

RICHARD AL Ill-lea SALA STUDIO


de WILLIAM SHAKESPEARE UNCH1UL VANIA
Regia: Ion Şahighian de A. P. CEHOV
maestru emerit al artei Regia: Ion Olteanu
artist emerit
Scenografia: Ion Ipser Decoruri : Mircea Marosin
CARIERA PE BROADWAY Costume: Olga Scorţeanu
de JAMES LEE PATRU SUB UN ACOPERIŞ
Regia: Val Sânduleseu de M. SMIRNOVA şi M. KRAINDEL
Scenografia: Dan Nemţeanu Regia: AI. Ciprian
Scenografia: Lidia Radian
PEER GYNT CASA CU DOUĂ INTRĂRI
de HEMIIK IBSEN de CALDERON DE LA BARCA
Regia: George Rafael Regia: Mircea Avram
Scenografia: Mircea Marosin Scenografia: Lidia Radian

CIOCÎRLIA SCANDALOASA LEGĂTURĂ


de JEAN ANOUILH DINTRE DOMNUL KETTLE
Regia: Mircea Avram SI DOAMNÂ MOON
Scenografia: Lidia Radian, de J. B. PRIESTLEY
Dan Nemţeanu Regia: George Rafael
Scenografia: Dan Nemţeanu
VLAICU VODĂ
de AL. DA VILA BUCĂTĂREASA
de A. SOFRONOV
Regia: Ion Şahighian Regia: Mircea Avram
maestru emerit al artei Scenografia: Lidia Radian
Scenografia: Traian Cornescn
artist emerit BĂIEŢII VESELI
FRAŢII KARAMAZOV de H. NICOLAIDE
de B. N. LI VANO V după F.M. Dostoïevski Regia: Mircea Avram
Scenografia: Lidia Radian
Regia: George Teodorescu
Scenografia: Dan Nemţeanu ÎN P R E G À T i R E :
PYGMALION ZIZI SI... FORMULA E l
de G. B. SHAW
DE VIAŢĂ
de SIDONIA DRÀGUSANU
Regia: Sanda Manu Regia: Sanda Manu
Scenografia: Ion Ipser Scenografia: Lidia Radian

www.cimec.ro
TEATRUL SATIRIC-MUZICAL „CONSTANTIN TÂNASE"
prezintă
La Sala „SAVOY" din calea Victoriei nr. 33

„PAGINI ALESE DIN REVISTA DE ALTADATA"


în distribuţie :
Marilena Bodescu, Agnia Bogoslava de la Teatrui de Comédie, Vasile
Tomazian, Aida Moga, Puiu Călinescn, I. Antoncscu-Cărăbuş,
Stela Popescu, Horia Căciulescu, Ciupi Rădulescu, Mihai Ciucă,
Al. Lulesou, Nicu Constantin şi alţii
Regia artislică: Nicolae Dinescu
Conducerea muzicală : Nicolae Patriehi, artist «merit
Scenografia: George Voineseu

în repetiţie :
„ S A P TE P A C A T E "
Spectacol de miniaturi de MIRCEA CRIŞAN, AL. ANDY
şi RADU STÀNESCU
în distribuţie :
I o n F i n t e ş t e a n u , artist al poporului, AI. Giugaru, artist al poporului,
Mircea Crişan, Tanţi Căpăţînă, Mihai Ciucă, Stela Popescu,
Al. Lulcscu, Nicu Constantin şi alţii
Regia artistică: Moni Ghelerter, maestru emerit al artei
Scenografia: Paul Bortnovskl

,AVENTURILE
//'
UNEI UMBRELE"
Sp ctacol de NELL COBAR
Muzica de : Gherase Dcndrino, Aurcl Giroveanu, Temistocle Popa,
George Grigoriu, Mircea Popovici, Petre Mihăescu
şi Edmond Deda
Conducerea muzicală: Edmond Deda
Scenografia: Nell Cobar
Regia ariislică: B. FăUicineanu

www.cimec.ro
-_«~auB ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ an ■ ■ ■ a ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ HiT|
TEATRUL DE STAT DIN REŞITA I
PEEZOTÀ
ÎH K E P E E T O E I U L S T A G I U N I I 1963 — 1964 ■
PREMIERE
ANCHETA de AL. VOITIN
Eegia : PETRE SA VA BĂLEANU
Scenografia: OVIDIU MOŞINSCHI

NU PUNEŢI DRA60STEA LA fNGERCARE - prelucrare


de GEORGE CARABIN după un scenariu ■
de BASILIO LOCATELLI
Eegia : DAN ALECSANDRESCU
Scenografia : OVIDIU MOŞI VSCIIl

PROMITE-MI CĂ 0 SA TE IUBESC
de SIDONIA DRÀGUSANU
Eegia : EUGEN VANCEA

SABIA LUI DAMOCLES de NAZIM HIKMET


Eegia : EUGEN VANCEA
Scenografia: OVIDIU MOŞ1NSCHI

DOI T I N E R I D I N VERONA
de WILLIAM SHAKESPEARE
SALONUL 42 de s. A L I O Ş I N
RELUARI
0 FELIE DE LUNÂ de A U R E L STORIN
Eegia : IOSIF BÎTA
Scenografia: OVIDIU MOŞINSCHI

DOAMNA NEVÀZUTA de C A L D E R O N D E LA BARCA


Eegia : NELI IURAŞOC-GHEORGHIU
Scenografia: OVIDIU \IOSl\SClII I
:it1BfB!!IBIIItBIIIIBIMBIUlBllBUllBIII!BllllBI^^^

-
1 fi /^TNSTITUTULUI \
J
www.cimec.ro
E isïoai^y
f*+**++++-f+-++++4-»+4 ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ ♦++♦♦♦♦♦♦ ♦^+"t~M-»4-M~M-»4 ♦♦♦♦♦♦+/

I TEATRUL DE OPERA SI BALET AL R.P.R.


Stagiunca 1963 - 1964
Premier ă
IANCL JIA\L
Balada coregraîieă în trei acte
Muzica de M1RCEA CHIRIAC Libretul de OLEG DANOVSCHI
Regia şi coregrafia : Conducerea muzicaTă : Dccoruri şi costume
OLEG DANOVSCHI CORNEL TRĂILESCU ION IPSER
artist enierit ALEXANDRU NICOLAE
artist emerit

în distribuţie:
Iancu Jianu GABRIEL POPESCU Caragea Vodă STERE POPESCU '
artist emerit,
lauréat al Premiului de Stat
STEFAN IONESCU
PETRE CIORTEA
Alccu 10X ALEXE
T Sultana IRINEL LICIU
artistă enierită, ION TLGEARU
laureată, a Premiului de Stat
MAGDALEXA POPA Pervanoglu. BOJIDAR PETROV
IJeana ALEXA DUMITRA- VICTOR MARCU
CHE - MEZINCESCU
artistă emerită, Iamandi . ION SABĂU
LENI DACIAN MARIUS ZIIlItA
Domnica. . . VALENTTNA MASSINI
ILEANA ILIESCU Iabraş ADRIAN GIIEORGIIIU
ION TUGEARU
Zamfira . . . . CRISTINA HAMEL-
ZIRRA
Moş Dudcică STEFAN IONESCU
IIAGDALENA POPA
RAUL ERCEAXU
■"• Domniţa Ralu GABRIELA DANOV­
SCHI Hangiul VICTOR MARCU
CORA BEXADOR CONSTANTIN IANCI

In aîte roluri : CLARA VOLINI, \ ERA STANESCU, ILLIA IIAMZA, EUGENIA


OLTEAXU, CORA BENADOR, LULU ROSS, LUCIA CIUBOTARU, SILVIA IONESCU,
MIHAIL SOROTCHI, ICOR LESCENCO, GICA MATEI, LU4IINIŢA DUMITRESCU,
ION ALDI, DUMITRU BIVOLARU, NTCOLAE DENES, ANATOL DUMITRESCU

Asistcnţi maestri de Lakt şi consultant:


IACOB BRUMER, OPREA PETRESCU, ION GRAMA

Asistcnt pictor scenograf : ELI SA BETA BENEDEK

iV*H^++^'H"M-++++»*4 ♦♦♦♦♦ + » ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ + >


www.cimec.ro
>IVI*_
www.cimec.ro