f e b r u a r i e 1962 (anul VII)

-est niimjr

:
p
EBRE
iesJ tn doul parti
HORIA LOVINESr.ll www.cimec.ro
Nr. 2 (anul VII) februarie 1962
REVISTA LUNARA EDITATA
DE MINISTERUL INVÀTÀMÎNTULUI SI CULTURII
SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R
Cuvlntarea tovarâşului
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
la Conferimţa pe tara a scriitorilor . . . 1
VALORIFICAREA CONTEMPORANA A
DRAMATURGIEI CLASICE
In jurtd spectacoluiui „Cum vă place" . . 3
FEBRE
Piesă in doua parti de HORIA LOVINESCU 17
PROBLEME ALE DRAMATLTRGIEI NOI
Florian Potra
A SCRIE, AZI, DESPRE ŢARANI . . . 54
•
llie Rusu
TEATRUL REGIONAL BUCUREŞTI LA
INCEPUT DE DRUM 61
CRONICA
„Oamenii înving" de Al. Voitim (Teatrul Na­
tional „I. L. Caragiale") ; „Copdii soareliui'' de
Maxim Gorki (Teatrul „Lucia Sturdza Bu-
landra") ; „De Pretore Vincenzo" de Eduardo
de Filippo (Teatrul Tineretuliuii) ; „Fata cu
pistrui" de A. Uspenski şi „Oameni şi um-
bre" de St. Bercàu (Teatruil Muncdtoresc
C.F.R.) ; „Cea mal frumoasă stea" de Iriina
Opran şi „Cactus I-ul si luitimul" de Mircea
Sintiimbreainu (Teatrul „Ţăndârică") . . . 64
A DOUA DISTRIBUŢIE 84
MERIDIANE
V. Pimenov
NOUL IN DRAMATURGIA SOVIETICA . 86
Gigi Lunari
VA PREZENTÀM „PICCOLO TEATRO" . 90

Coperta I : Florin Scărlătescu in rolul titular din „Şvejk in al

doilea război mondial" de Bertolt Brecht (Teatrul de Comédie).
Copenta r v : Magda Popovici (Ninuccia) şi Florin Vasiliu (De
Pretore) în „De Pretore Vincenzo" de Eduardo de Filippo (Tea­
trul Tineretului).
REDACTIA SI A D M I N I S T R A T E
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 — Bucuresti — Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prin faclorii postal! si oficiile postale din tntreaga t a r a
PREŢUL UNUI ABONAMENT
15 lei pe trei luni, 30 lei pe sase luni, 60 lei pe un an
www.cimec.ro
Pi 0584
CUVÎNTAREA TOVARĂSULUI
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
lâ Conferinfa pe fară a scriitorilor

Dragi tovarăşi şi prieteni,

Am deosebita plăcere şi bucurie de a ma afla în mijlocul reprezentanţilor

de seamă ai literaturii noastre şi de a aduce Conferinţei pe ţară a scriitorilor un
salut călduros din partea Ccimitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn,
a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romîne.
(Apliauze furtunoase.)
Dezbaterile acestei Conferinţe s-au caracter'zat prin spirit principial, com-
bativitate, ţinută înaltă, tratînd multilatéral problemele creaţiei literare şi aie
activităţii Uniunii Scriitorilor. Ele ilustrează rodnica dezvoltare a literaturii noas­
tre în cei 5 ani care despart Conferinţa actuală de pr'mul Congres al scriitorilor.
In această perioadă, proza, poezia, dramaturgia s-au îmbogăţit eu opère
s aloroase. Inspirata din actualitate, din munca avîntată a poporului, tematiça
noua si-a cîşt'gat locul de frunte în literaturâ. Scriitorilor aparţinînd generaţiilor
mai vîrstnice li s-au alaturat numeroase talente tinere, formate în anii orîn-
duirii populare.
Insufleţiţi de chemarea Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc
Rom'n de a făuri opère la nivelul înaltelor exigente artistice şi ideologice aie
partidului şi poporului, oamenii de litere şi-au înmănunchiat puterile creatoare
pentru a răspunde eu cinste aşteptărilor şi cerinţelor milioanelor de cititori pe
care-i are astăzi literaturâ.
Exemplu de îna'tă măiestrie, de dragoste pentru chemarea lor de scriitori,
de conştiintă patriotica, le este tuturor oamenilor de litere opera străluciţilor
reprezentanţi ai literaturii romîne clasice şi contemporane — Mihail Sadoveanu
şi Tudor Arghezi. (Aplauze.)
Tră'm epoca cea mai bogată în înfâptuiri din istoria ţării noastre. In toate
domeniile vieţii sociale au loc profunde transformări revolutionare. Clasa munci-
toare, ţărănimea. intelectualitatea îşi consacra în întregime energia şi capac'tatea
lor de creaţie grandioasei opère de desăvîrşire a construcţiei socialiste şi de creare
a condiţiilor în vederea trecerii treptate la comunism.
In această etană istorică de dezvoltare a societăţii noastre, literaturii il
revine misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrîurire
la formarea şi dezvoltarea conştiintei socialiste, la făurirea omului nou, a moralei
socialiste, a atitud nii noi faţă de muncă şi societate, la înlăturarea din conştiinţa
oamenilor a influenţelor ideologiei şi educaţiei burgheze. Creaţia literară are
menirea de a reflecta puternicul avînt al construcţiei economiei şi culturii socia­
liste, schimbările în modul de viaţă al poporului, de a zugrăvi chipul luminos
al muncitorului, al ţăranului colectivist, al intelectualului, de a cultiva în inimile
oamenilor mîndria patrotică, îndemnîndu-i la noi fapte eroice pentru triumful
color mai înaintate idei aie timpului nostru, ideile comunismului.
Rcalitatea noastră este un izvor v'.u de inspiratie pentru faurirea de opère
literare la un înalt nivel artistic. Scriitorii noştri cei mai buni îşi datorează
succesele strădu'ntei de a cunoaşte mai bine realitatea, de a pătrunde mai adîne
in viata interioară a oamenilor muncii, constructorii s « 'ctă(ii socialiste.
Opère care să-şi croască drum spre inima oamenilor, înfruntînd eu trăi-
nicia lor timpul, nu pot fi scrise din fuga condeiului, ci sînt rezultatul cunoaşterii
adînci, al studiului îndelungat al real'tăţilor, al unui susţinut efort artistic, al
muncii de migală a creatorului, patruns de modestie şi exîgenţă faţă de roadele
trudei sale.

IKSTITUTULUI
->E Î S Ï O B I ^

www.cimec.ro
 Lenin spunea că art a aparţine poporului, trebuind să pâtrundă prin rădă-
cinile ei celé mai adinei in mas el e largi ale oa m en il or muncii. să fie pe înţelesul
lor, iubită şi apreciată de ele. să le unească sentimentele, gîndirea şi voinţa.
Nu poate fi mulţumire mai mare pentru un scriitor al ti'mpurilor noastre
decît ca in opera lui cHitorul, fàurar al noii orînduiri, să recunoască propr.a sa
viaţă. gîndurile şi nàzuintele sale.
Principiile realismului socialist sînt câlâuza sigura a scriitorilor noslri în
activitatea lor creatoare. Elle deschid scriitorului o perspectivă istorica justă, il
feresc de prezentarea deformată, unilaterală, plată, a fenomenelor vieţii, îi dau
putinţa de a înfăţişa cu paslune realitatea în procesul complex al dezvoltării ei.
al luptei dintre vechi şi nou, al afirmàrri a ceea ce este non şi înaintat.
Liiteraturii îi revine un roi de seama în formarea şi eduearea tineretului.
Tînăra noastră generaţie are nevole de opère care întruchipează idealurlïe pline
de măreţie ale epocii noastre, evocînd tradiţiile glorioase de luptă ale poporului,
ale clasei muncitoare, cultivînd dragostea de patrie, de muncă, năzuinţa tineretului
spre mari înfâptuiri.
Literatura epocii noastre trebuie sa însemne şi ca mâiestrie un mare pas
mainte în dezvo tarea şi îmbogăţirea literaturii romîne. Continuind tradiţiile ma-
rilor îna'ntasi, valorificînd critic moştenirea literară, scriitorii sînt chemaţi să
creeze opère care vor da o noua strâlucire com or il or limb'i noastre.
Tinerii scriitori, urmînd îndemntil fruntaşilor scrisului nostru, sa se de-
prinda, în munca gréa asupra paglnii, să facă „ucenMe neîntreruptă, pe toată
viaţa" pentru a-şi perfecţiona măiestria. Criteriul de apreciere al unei opère de
artă nu este numărul de pagini, ci mesajul şi fondul ei de idei, strălucirea ei
artistică.
Arma de luptâ pentru o literatură bogată în idei, pentru o mâiestrie înaltă
a operelor literare, critica — dezvoltînd realizările obţinute in ultimii ani —
trebuie sa manifeste combativitate in tratarea problemelor creaţiei literare. Nu
pot sluji dezvoltârii literaturii tendinţe'e de ocolire a problemelor ei arzâtoare,
subiectivismul, tonul apologetic, cît şi pozitiile neconstructive, negativiste, spiritui
de g ru p. Literatura noastrà are nevoie de o critică principială, pătrunsă de spi­
ritui de partid, receptivă faţă de tot ce este valoros şi mérita spr.jinit şi promo-
vat, faţă de operele care abordează temele realitàtii noastre contemporane.
Critica literara, publicaţiile Uniunii Scr.itorilor să combată ruptura de
realitate, de clocotul vieţii. incercările sterile de cultivare a unei literaturi cu
temat ca minora, destinată unui cerc îngust de pretinşi raiinaţi, influenţele lite­
raturii décadente şi ermetismului. refugierea în abstracţiuni nebuloase sau in
trecutul îndepărtat, ce se manifesta uneori în poezie.
O sarcina importanta a criticilor şi a tuturor celor ce activeaza Pe tarîmul
teoriei şi istoriel literare este întocmirea Istoriel Literaturii Romîne care să între-
prlnda o analizâ riguros ştiinţifică a bogatului tezaur al literaturii noastre şi a
ctapelor ei de dezvoltare.
Rodnica desfăşurare a activităţii literare depinde într-o însemnata înasurà
de munca Uniunii Scriitorilor, avînd în centrul preocupărilor ei dezbaterea pro­
blemelor fundamentale aie creaţiei literare, continua consolidare a coeziunii tuturor
forţeor literaturii pe temeLa ideologiei marxist-leniniste, creşterea cu dragoste
şi atenţie a tineretului scrMtoricesc.
In operele scriitorilor din tara noastră se reflectă nobilele idei aie luptei
pentru salvgardarea omenirii de calamităţile unui nou râzboi mondial, pentru
consolidarea pàcii şi colaborării dintre toate popoarele, pentru progrès social,
caracteristice întregii politlci a partidului, a statului nostru. (Aipauze.) In spiritui
acestor idei, Uniunea Scriitorilor este chemată sa dezvolte şi în viitor legăturile
de prietenie cu scriitorii din ţările socialiste, cu scriitorii progresişti din toate ţările.
Partidul Muncitoresc Romîn dă o inallă preţu re muncii creatoare şi acti-
vităţii obşteşti a scriitorilor patriei noastre, considerîndu-i drept ajutoare aie sale
de nadejde în opera măreaţă pe care o durează poporul nostru. (Vii aplauzc.)
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn vă doreşte, dragî tovarăşi,
noi şi însemnate succese în realizarea unor opère de valoare care să îmbogăţească
patrimoniul literaturii noastre şi să contribute activ la triumful soc.a ismuluL
(Aplauze puternice, îndelung repetate.)
www.cimec.ro
 TE/VTRU
SI
CONTEMPORAIN! EITATE

VALORIFICAREA
CONTEMPORANĂ
A DRAMATURGIEI
C LA S I C E
ÎN JURUL SPECTACOLULUI „CUM
VA PLACE"

în ziua de luni 8 ianuarie 1962, a avut loc la redacţia noastră,

o discuţie pe margined spectacolului Teatrului „Laicia Sturdza
Bulandra" : Ouim va place, de William Shakespeare, în regia lui
Liviu Ciulei şi scenografia lui Liviu Ciulei şi Ion Oroveanu.
Au luat cuvîntul : Andrei Băleanu, Liviu Ciulei, B. Elvin, D.
Esrig, Mihnea Gheorghiu, Florian Nicolau, Jjucian Pintilie, Va­
lentin Silvestru, Traian Şelmaru şi Florin Tornea.
Publicăm mai jos stenograma dezbaterilor.
• TRAIAN ŞELMARU
Probilema valorificàrii, în spirit cœtemporan, a dramaturgie! clasice constituie
una din preocupările de seamă ale inişcării noastre teatrale. E o problemă pe cît
de noua, pe atît de complexă. Ad, ca şi în orice fapt de artă, reţete şi soluţii
dena gâta nu exista, asa că fiecare spectacol în care realizatori îndrăzneţi caută
să spargă tipaire şi sa deschidâ dauirauiri noli, constitulie, indiiferent de gradul de
reuşită, o contribuţie şi are valoare de experiment.
în legàtura ou spectacoku Cum vă place, în /regia lui Liviu Ciulei, revista
noastră şi-a spus părerea în nr. 8 din august 1961. Cum nu sîntem însă parti-
zanii „sentinţelor fără drept de apel", în critica de artă, ci ai dezbaterii crea-
toare, am invitât pe tovarăşul Ciulei să-si expună punctul de vedere faţă de
cronica noastră. Lucru pe care 1-a făcut prin articolul aparut în nr. 12 din de-
cembrie 1961, aducînd în dezbatere o série de elemente de natură să explice mai
d a r concepţia sa asupra textului shakespeairean şi, impQicit, asupra spectacolului.
Discuţia înfiripată astfel, în paginile revistei, a stîrnit — cum era şi firesc — inte-
res. Unii dintre tovarăşii prezenţi azi aci, dorind să intervină în discuţie, ne-au
sugerat orgainizairea unei dezbateri mai largà. Am prarnit propunerea bucurosi
şi sîntem convinşi că schimbul nostru de păreri va fi pi'eţios nu numai în ceea
ce prdveste anailizairea profundă şi maalttillaitefrală a spectacoluilui Cum vă place
în viziunea lui Liviu Ciulei, dar va constitui un bun prilej de abordare şi a altor
aspecte legate de problema mai largă a valorificăi-ii contemporane a clasicilor.
Conviinişi de caracterul creator al dezbaterii colective, sîntem hotărîti, eu
ajuitoruil dv., sa folosiim această nietodă si pe viitor, în legàtura eu fenomenele
importante aie mascàrii noastre teatrale.
în acest spÙTit, dacà sînteţi de acord, sa începeni.

• ANDREI BÀLEANU
în legàtura ou spectacolul Cum vă place, aduc o observatie de detaliu,
referitoare la soluţiile diferite, aduse în tratarea măştilor. Fiindcà unele persona je
poartă măşti, altele nu. Care e criteriul dupa care, prin folosirea măştii, aţi
individualizat, într-un fel sau altul, personajul ? De asemenea, după ce conside-
cente v-aţi condus, aducînd în scenà pe cede doua interprète, desculţe ?

3
www.cimec.ro
• liVIU CIULEI
Intenţia noastră a fost ca toate personajele care apax în această piesă să
poamte un machiaj puternic, de „teaitrui", spre a niarca — şi prdn acest component
scenic — caracterul conventional al spectacolului, asa cum am scris în articolul
meu, ajutîndu-1 pe spectator să înţeleagă că asistă nu la o realitate imediată şi
reprezentată ca atare pe scenă, ci la relatarea unei companii de comedianţi despre
o anume realitate. Am împărţit rolurile în patru categorii, şi anume, eroii : Rosa­
linda, Orlando, Celia — mai tîrziu Oliver —, eu un machiaj de teatru, fără subli-
nierd în aifara obişnuiitutlui, necaricatuxizat. Personajele de la ouirte, eu un machiaj
în forma de mască albă, precis conturată, subliniind prin acest mijloc, de data
aceasta, nu numnai conveniţia teaitrailă, dar în special convenţionalisniuil, artificia'lita-
tea vdeţii de „curte", machiajul dlevenind, în acest caz, un element actiiv în formula
acuzării satirice. O deficientă a noastră, Ide altfel iremediabilă, este faptul că
această linie nu a fost dusă eu consecventă pînă la capăt şi ne-am împiedicat
de un detaliu : acelasi actor jucînd pe ced doi fraţi duci (cel rău şi eel bun), are
dificultăti în trecerea de la un machiaj la altul.
A treia catégorie, oamenii din pădure — deşi poartă peruci inspirate din
pictura şi enlunidnuirile epocii —, capătă prin machiaj o expresie umaniizalta, în
afară de Jacques Melancolicul, care păstrează masca societăţii ale cărei vicii s-au
grefat în el.
O a patra catégorie o formează clovnd&' piesei, în care Entra, în afara bufo-
nului Touchstone (Tocilă, cum d s-a spus în taaducere), pastorii care — repet fraza
din articol — transmit înţedepciunea personajelor populare prin inftermediul gro-
tesculud clovnesc. Bineânţeles, am cautat ca acest comic sa aiihă o nuanţă rostică,
un anume pitoresc local.
Multe scene au fost ooncepiuite ca fiind jucate de doi clovni, eu un fel de ton
de cire, amdntdindi teatrul de bîlci, de exemplu scena ddntre Corin şi Touchstone.
In legătură eu „supMcdiul descuiLt" : mdi s-a parut ca pe scinduirdile scene! —
care pentru momentul respectiv deveneau o frumoasă pajişte în faţa castelului —
apariitia feteLor în pidoarele goale dă o semzatie de tinerete si Idibertate, deziderate
incluse în caracterele celor doua eroine. Costumele inspirate din pictura lui
BoticeLld — Celia-„Flora" si Rosalinda-,Priniavera" — au încercat sa transpuie
staticul pictuaral în dinamàsm scenic; Poate ar fi fost mai clar pentru spectatori
ca, în prezeniţa curtii, ele să poarte o sanda ; şi aparitia lor la începuit în joacâ
descuite — imaginea cuprinzând semnifiicatia nazuintei de libertate — şi-ar fi că-
pàtat întregirea abia îm spatiul padurii din Ardeni.
Vreau să spun — ca nota informatdtvă, fără să fiiu inspirât de acest fapt —
că regizorul Peter Hall a montât piesa VistU unei nopţi de varà la Festin
valul de anul trecut de la Stratford, eu actori îmbrăcati în costume elisabetane
Si eu pidoarele goale. Asta, pentru a sugera imaginea antichitătii, asa cum şi-o
închipuiau contemporanii lui Shakespeare. Discutînd despre acest lucru eu regi­
zorul Kozîntev, care este şi un mare shakespeareolog, domnia-sa mi-a scos
din bibliotecă un volum, arătîndu-mi un portret de un maestru necunoscut din
secolul XVI, aflat la National Gallery din Londra, în care este reprezentată o
zeitate greacă — nu-mi amintesc care — îmbrăcată identic eu un lord englez din acea
epoeâ, dar căpătînd o nuantă pastoralà, în sensul mai vechi al cuvîntului, datorită
picioarelor goale. De la similaruil „supliciu descuilit" de la .Stratford, n-a fost
crutat nici marele actor Charles Laughton, în rolul Bottom.
« B. ELVIN
Această masă rotunda, pe care a iniţiat-o revista „Teatrul", mi se pare
o dezbatere dintre celé mai utile pe marginea problemelor teatrale din ultima
vreme. Mai aies că s-a propus discuitiei spectacolul Shakespeare, Cum vă place,
speetacol care este, prin nivelul problemelor suscitate, una din înfăptuirile regi-
zorale demne de toată atentia.
Faptul că au existât opinii deosebite în jurul acestui speetacol nu trebuie să
ne îngrijoreze, dimpotrivă, pune în liumină ecoul divers pe care l^a trezit o reali-
zare artistică, din atîtea puncte de vedere deosebită. Socotesc că nimic nu se
păstrează mai greu într-o lungă activitate critică, decît un limbaj raspicat. Or,
un limbaj critic atenuat de rezerve şi nevirulent, care refuză să se legitimeze ca
atare, este mai dăunător decît cea mai aprinsă polemică şi e de natură sa pri-

4
www.cimec.ro
 fEATRU
CONTEMPORANEITATE

mejduiască însaşi eficienţa actului critic. Iată şi de ce leg de această masă rotunda
nu numai convingerea că vom élucida eu toţii împreună cîteva problème aie in-
terpretării clasicilor, dar şi speranţa că vom înlătura, eel puţin în parte, din
practica criticii, obiceiiul de a tadnnui snub uin elogiu o acuzaitie vehemenită.
Vreau să spun, din capul locului, că spectacolul este deosebit de interesant,
atît prin victoriile cît şi prin înfrîngerile lui, apărînd într-o lumină violenta atît
de înzestrata personalitate a aceduia care 1-a pus în scenă.
Căd, după opinia mea, Liviu Ciuled este unul din acei artişti care se caută
eu nelinişte, eu fervoare, de la debut şi pînă la cea mai frumoasă maturitate
artistică, părăsind căile umblate, încercînd experienţe noi, cu riscul unui explo-
rator îndrăzneţ. El face parte din acele familii de artişti — pe care îi apreciez
foarte mult — care au oroare de repetări sa care ne prilejuiesc odată ou fiecare
creaţie o surpriză.
Sînt în spectacol miuilite idei fimgenioase şi originale. Dar aceste ildei nu se
însiuniează într-o viziuine undtară. în adevăr, faptele antàstice (care, strîns articu­
late, ar fi dobîndit gireuitatea si searunificaitia unei viziuini absolut noi asupra co-
mediilor shakespeareene) n-au suificientă preciziune şi stringenţă. Uneori, ai chiar
impresda ca regia âşi aibandonează pumcbuil ei de plecare, îsi părăseşte intemtiile
initiale.
Regia a făcut, aşa cum se şi cerea, o distdncţie netă între celé doua planuri
aie piesei <să le numim conventional : planul satiric şi planul liric), dar nu a
găsit totuşi mijloacele pentru a face sensibilă puntea care le leagă. Mai mult
decît atît, chiar înlăuntrul aceluiaşi plan există inconsecvenţe care nedumerescT
atunci cînd nu anulează intenţia.
C!red că unele din celé mai izbutite — as zice chiar remarcabile — scene din
spectacol sînt scenele care se petrec la curtea ducelui uzurpator. Am reţinut,
de pildă, momentul în care toată curtea apare ca un mecanism lipsit de orice
funcţie umană, avînd numai una strict decorativă, evoluînd intr-un spaţiu şi
într-un timp prin excelenţă artificiale. Se acuză aici tot vidul unui sistem de
viaţă. Exasta însă in spectacol alte momente de satiră, al căror sens mi s-a parut
neclar, şi dacă tovarăşul Andrei Băleanu n^ar fi întrebat care este raţiunea
pentru care personajele apar, la un moment dat, cu sau fără mască — pentru ce
unele poartă mască, iar altede nu —, eu aş fi ridicat această intrebare ca obiecţie.
în adevăr, faptul că măştile sînt aplicate pe feţele actorilor fără o clară preme-
ditare întunecă această idee foarte bună, o maschează... Se produce în mintea
spectatorulud o confuzie care are repercusiuni mai adînci. Am ridicat mai înainte
cîteva obiecţii privind neclaritatea concepţiei regizorale. Dar dacă uneori axa
piesei e deplasată, aceasta se dţatorează şi sensuQiud atrdibui't chiar unuia din per­
sonajele principale, Jacques, asupra câruia voi reveni.

• LIVIU CIULEI
Aş vrea să vă pun o întrebare : aţi evidenţiat interesul stîrnit de modalita-
tea satirică a rezolvării scenei curţii. Găsiţi sau nu că, în aceeaşi măsură, exista
un interes stîrnit de nuanţele lirice aie spectacolului ?
• B.ELVIN
Aici am rezerve, şi ele sînt legate de tratarea celui de-al doilea personaj,
Rosalinda. Dar la aceasta mă voi referi mai tîrziu.
• ANDREI BÂLEANU
Să încerc să continuu eu, vorbind despre linia satàrei în spectacol. Putem
vorbi nu numai despre o latură saitirică, ci chiar despre o_viziune grotescă,
realizată cu mijloacele convenţiei réaliste. Sigur că orice spectacol trebuie să aibă
o unitate care poate fi bazată pe o anumită înţelegere a trăirii actoriceşti — ca
în Copiii soarelui — sau poate fi bazată pe o tratare mai conveniţională (dar deo-
potrivă de realistă). Dar în momentul în care se adopta — să zicem — soluţia
conventională, aceasta iimpune regiei obligaţii mari. Dacă ai créât o lume
conventională, în ea totul trebuie să fie conseevent cu sine, conseevent cu aceasta
convenţie realistă, pentru ca lumea, asa cum vrei s-o prezinţi în teatru, să se
impună artistic tot ca o lume care redă raporturi reale.

•5
www.cimec.ro
 In spectacol, mie mi-au plăcut multe luoruiri, chiar foarte multe. Altele însă
mi-au displăeut, încât pînă la închederea reprezentaţiei am avut un sentiment
de derută.
Ce imi-a placut ? In primul rînd, concepţia foarte ourajoasă, grotescă, şi
mi-a placut şi feliul cum această concepţie s-^a realizat pairţiai în armonizarea jocu-
lui actoricesc cu costumaţia şi decorul ; adică, în tot ceea ce dădea în ansamblul
ed imaginea scenică satirică a unei anumite curţi, a unei anumite aostooratii.
Eu nu sînt de parère că convenţia realistă trebuie să fie eliminată din jocul acto­
ricesc. Mă declar întrutotul de acord eu ceea ce spune Liviu Ciuled în articolul
său, şi anume că arta actoricească nu trebuie să fie redusă la o singură modali-
tate, ci dimpotrivă ; exista mai multe modalităţi, care toate îşi pot găsi dreptul
la existenţă, bineînţeles în funcţie de text şi în virtutea unei anumite viziuni regi-
zorale. Acolo unde regia a fost consecventă cu sine din acest punct de vedere, eu
Am fost multumit şi chiar încîntat de rezultatele artistice aie acestei formule
regizorale. Mai mult decît atît : plecînd de la teatru puţin derutat, frămîntat (şi
mu e un Hucru rău să piecd de la uni spectacol eu o anumdită nelinişite), oercetînd
textul şi confruntîndu-1 cu diferite interpretàri critice, am ajuns la concluzia că
piesa Cum vă place se pretează unei asemenea tratarii.
Pe linia acestei formule de joc, apasînd pe grotesc şi căutînd să se adireseze
mai direct publicului, spectacolul aduce elemente noi. Fără îndoială că întreaga
ditscuiţie în jurul lui va subllinda, va maxca, valoarea acesitor elemente pentru
căutările creatoare din mişcarea noastră teatrală.
Dar spectacolul nu m-a satisfăcut, acolo unde n-a fost consecvent cu această
concepţie voit convenţională, în sensul popular dorit şi déclarât de regie. Pentru
că formulele convenţionale de teatru, spre deosebire de interpretarea intelectua-
listă şi abstractă pe care încearcă să le-o dea unii creatori de teatru, sînt la ori-
ginea lor — după ipărerea rnea — celé mai apiropiiaite de formele populare. Or,
mi se pare că în cazul de faţă, ca itotdeauna cônd se paşeşte pe o cale noua, nu au
existât forţa şi consecvenţa de a merge pînă la capăt. De multe ori, regia a com­
binat formule diferite, care nu se împacă una cu cealaltă.
• LIVIU CIULEI
De exemplu ?
• ANDREI BÀLEANU
Voi da mai multe exemple, în ordinea în care îmi vin în minte şi nu ierar-
hizate.
E semnificaitivă chiar inconseeventa — oareoum de dietaliu — in privinţa
măştilor, unde se simte o şovăială, care duce în celé din urmă la lipsa de pre-
cizare a unor caractère, saiu a loouiuli' unor persomaje în acţiune. In scenografie s-a
lurmarit reconstituiirea scenei de la Globe, dar naici aici rezulltatul nu1 corespunde
intenţiei. Mad ales în porţkiinile celé mai adînci aie scenei, tapiseria foarte ôncarcata
contrastează eu cadrul simplu — mai apropiat de aspectui teatrului elisabetan —
al elementelor din prim-plan.
Aş putea să nia refer şi la alte elemente : de pildă, linia populara, antipasto-
rală a spectacolului e contrazisă în mod vădit de baletul care, prin stilul său,
prin muzică şi interpretare, dă întregii desfăşurări a acţiunii, toemai un caracter
pastoral, o graţie subţiată, efeminată. Acest cadru idilic, eu balerine şi prinţese
care zburdă desculte, îmi sugerează nu o atmosferă populară, ci mai mult un
fel de teatru aristocratie, de curte.
Aş vrea însă să insist în primul rînd asupra felului cum lipsa unei con-
cepţii regizorale unitare a influenţat jocul aetoricesc, conturarea unor personaje
§i relevarea mesajului lor. Iată, de pildă, Bufonul. El trebuia să fie tăios, necru-
ţător şi plin de haz, să fie într-adevar un bufon de esenţă populară, aşa cum
este şi în text, parodiind in permanentă — de unul sdn'gur sau în tovărăşia altor
personaje — viata de la curte şi moravurile nobilimii. El parodiază această lume
încă din primele tablouri, atunci cînd scenele se desfăşoară în interiorul pala-
tului ; îşi rîde de aşa-zisa cinste a curtenilor caie ai-au cuvint de onoare ş.a.m.d.
După parerea mea, amorul lui absolut ridicol, strident, cu o femeiuşcă uşuratică
de la tara este şi el de fapt o parodie — as spune, aproape o parodie filozofică
— a apucăturilor de la curte, transpuse şi „adaptate" grotesc în condiţiile pădurii
din Ardeni.

a
www.cimec.ro
 TEATRU
COMTEMPORAMEITAT^

Dar tovarăsul Ciulei, deşi vorbeşte în articolul său din revista „Teatrul"
despre neverosimilitatea dezvoitării în acţiune a personajelor acestei piese, deşi
subMiniază aspectull lor conventional, totuşi JSa tratat pe bufoniuil Touchstone ca
pe un „caracter" (în sensul verosimilităţii de detaliu) şi 1-a pus să joace ca atare.
Astfel, în locul unei satire filozofice, Bufonul ne oferă doar imaginea unui amo-
rez bătrîn şi cam naiv, gelos pe toţi cei care se învîrtesc pe lîngă Audrey.
• LIVIU CIULEI
Asa e caracterizat el în text : Touchstone (Tocilă) e singurul caracter dintre
bufonii lui Shakespeare.
• ANDREI BĂLEANU
In concordanţă eu viziunea regizorală, cred că el ar fi trebuit tratat altfel.
« LIVIU CIULEI
Am fi trădat compîlexitaitea acestui personaj. L-aţi văzut foarte biine, exact
cutm trebuie să file. Asa că mu sesizez oantradlicţia.
m ANDREI BM.EANU
Comportarea lui Touchstone faţă de Audrey nu are, după părerea mea, rostul
d e a atriibui Bufonului o viaţă personaJă, ci este doar o modailitate convenţională
şi parcdistică de a arăta că el se include în lumea pe care o satirizează. Cam în
acelasi fel în care Jacques Melancolicul este inclus în această lume, priai discuţia
pe care o are eu ducele — şi o parafrazez din memorie :
— Dar tu însuţi eşti putred.
— Am spus eu că nu ? Mă refer la toată lumea, inclusiv la mine.
în felul acesta, pe cît mi se pare mie, autorul atrage atenţia că reflectiile
lui Touchstone şi Jacques eu privire la tarele sociale ale epoch nu izvorăsc din
caracterul sau datele propried lor bdografii <prdviţi sub acest unghi, ei n-ar avea
autoritatea morală să critice pe alţii !), ci reprezintă idei générale, pe care aceşti
doi eroi le exprima, ca nişte „raisonneuri", unul sub latura comică, iar celălalt
înitr-o maniera pesimistă. în lumina acestei viziuni, nici unul, nici celălalt nu
trebiuàa jucat ca un „caracter" (folosesc acesit terrnen în sensul de absoiută vero-
similitate biografică), deoarece aceasta îi coboară în ochii spectatorului, anulînd
în mare măsură critica socială pe care autorul i^a însărcinat s-o comunice.
• LIVIU CIULEI
Aproape eu tot ce-ai spus dumneata am fost de acord. Dar această problema
nu-mi este suficient de clară.
« ANDREI BĂLEANU
Poate că vorbind despre Jacques o să fiu mai clar. El, în virtutea biografied
saile saoi a caracteruikii sau, niu' ar fà opus aceicra pe care îi critica. în calitate de
„raisonneur" ânsă, exprima şi imiMe idei juste, înaintate. Daca el ar fi fosit tratat,
nu ca un tip sclifosit şi franţuzit, ci ca o figura absolut convenţională, ca un fel
de bufon pe de-a-ndoasedea...
• LIVIU CIULEI
Eu asa am avut impresia că-1 tratez. Poate mă înşel.
« ANDREI BĂLEANU
...atunci Jacques n-ar mai fi fost un „caracter" care devine antipatic specta­
torului, ci exponentul unei gîndiri contradictorii, în care recunoaştem şi multe
laturi pozitive. De aici provine, cred, ceea ce recunostea foai'te just însuşi tova-
răsul Ciulei în articolul său, şi anume că o parte din complexitatea personajului
s-a pierdut. Iar la bufon — ca să fiu mai clar — faptul că idila lui eu Audrey
nu e văzută ca o parodie, ci ca o idilă traita eu toată convingerea, élimina foarte
mult sau aproape totul din semnificaţia satirică a acestui episod.

;
www.cimec.ro
 TEATRU
COMTEMPORAMEITAT^

Dar tovarăsul Ciulei, deşi vorbeşte în articolul său din revista „Teatrul"
despre neverosimilitatea dezvoitării în acţiune a personajelor acestei piese, deşi
subMiniază aspectull lor conventional, totuşi JSa tratat pe bufoniuil Touchstone ca
pe un „caracter" (în sensul verosimilităţii de detaliu) şi 1-a pus să joace ca atare.
Astfel, în locul unei satire filozofice, Bufonul ne oferă doar imaginea unui amo-
rez bătrîn şi cam naiv, gelos pe toţi cei care se învîrtesc pe lîngă Audrey.
• LIVIU CIULEI
Asa e caracterizat el în text : Touchstone (Tocilă) e singurul caracter dintre
bufonii lui Shakespeare.
• ANDREI BĂLEANU
In concordanţă eu viziunea regizorală, cred că el ar fi trebuit tratat altfel.
« LIVIU CIULEI
Am fi trădat compîlexitaitea acestui personaj. L-aţi văzut foarte biine, exact
cutm trebuie să file. Asa că mu sesizez oantradlicţia.
m ANDREI BM.EANU
Comportarea lui Touchstone faţă de Audrey nu are, după părerea mea, rostul
d e a atriibui Bufonului o viaţă personaJă, ci este doar o modailitate convenţională
şi parcdistică de a arăta că el se include în lumea pe care o satirizează. Cam în
acelasi fel în care Jacques Melancolicul este inclus în această lume, priai discuţia
pe care o are eu ducele — şi o parafrazez din memorie :
— Dar tu însuţi eşti putred.
— Am spus eu că nu ? Mă refer la toată lumea, inclusiv la mine.
în felul acesta, pe cît mi se pare mie, autorul atrage atenţia că reflectiile
lui Touchstone şi Jacques eu privire la tarele sociale ale epoch nu izvorăsc din
caracterul sau datele propried lor bdografii <prdviţi sub acest unghi, ei n-ar avea
autoritatea morală să critice pe alţii !), ci reprezintă idei générale, pe care aceşti
doi eroi le exprima, ca nişte „raisonneuri", unul sub latura comică, iar celălalt
înitr-o maniera pesimistă. în lumina acestei viziuni, nici unul, nici celălalt nu
trebiuàa jucat ca un „caracter" (folosesc acesit terrnen în sensul de absoiută vero-
similitate biografică), deoarece aceasta îi coboară în ochii spectatorului, anulînd
în mare măsură critica socială pe care autorul i^a însărcinat s-o comunice.
• LIVIU CIULEI
Aproape eu tot ce-ai spus dumneata am fost de acord. Dar această problema
nu-mi este suficient de clară.
« ANDREI BĂLEANU
Poate că vorbind despre Jacques o să fiu mai clar. El, în virtutea biografied
saile saoi a caracteruikii sau, niu' ar fà opus aceicra pe care îi critica. în calitate de
„raisonneur" ânsă, exprima şi imiMe idei juste, înaintate. Daca el ar fi fosit tratat,
nu ca un tip sclifosit şi franţuzit, ci ca o figura absolut convenţională, ca un fel
de bufon pe de-a-ndoasedea...
• LIVIU CIULEI
Eu asa am avut impresia că-1 tratez. Poate mă înşel.
« ANDREI BĂLEANU
...atunci Jacques n-ar mai fi fost un „caracter" care devine antipatic specta­
torului, ci exponentul unei gîndiri contradictorii, în care recunoaştem şi multe
laturi pozitive. De aici provine, cred, ceea ce recunostea foai'te just însuşi tova-
răsul Ciulei în articolul său, şi anume că o parte din complexitatea personajului
s-a pierdut. Iar la bufon — ca să fiu mai clar — faptul că idila lui eu Audrey
nu e văzută ca o parodie, ci ca o idilă traita eu toată convingerea, élimina foarte
mult sau aproape totul din semnificaţia satirică a acestui episod.

;
www.cimec.ro
• LIVIU CIULEI
In. legătură eu această problesmă a curs foarte multă cerneală şi o concluzie
definitive încă nu s-^a tras.
• ANDREI BĂLEANU
Să dau un alt exemplu, tot légat de intarpretarea Bufonului : in scena
cu Corin, Touchstone face o parodie a vieţii de curte, iar ciobanul îi ţine isonul,
dezuanflînd împreună preţioziitatea aristocratică şi apunându-i bunul simţ, logdca
simplă, sănătoasă, a omului de jos. în spectacol s^a întîmplat altceva. Am văzut
cum un om şmecher, isteţ, caută sănl pună în încurcătură şi să-1 prostească pe
Corin, iar Corin stîrneşte rîsul publicului prin mărginirea lui, arătînd că într-ade-
văr nu se poate descurca în cursele pe care i le întinde Bufonul. Dar săgeata
satirei nu trebuia îndreptată spre Corin, ci spre acea lume pe care ei amîndoi
o ironizează. Atunci, scena ar fi căpătat adevăratul ed sens.
In ce priveşte latura lirică a spectacolului, fără să intru încă prea mult in
miezul lucrurilor, vreau să spun că şi aici am simţit o anumită accentuare a
elementulud ■sentimental — adică a aceluia aperţinând nu uned traitări eonven-
ţionale, ci named amalize caracteroloigice a pensonajudiui — în damna laturii filozofice.
• LIVIU CIULEI
Eu am conceput — cred că s-a sesizat — întregul ca unul conventional, şi
fiecare gest al fiecărui ipersonaj ca un gest de teatru, inspirât din viată, dar
transpus în metaforă scenică. Aceasta, chiar şi în gesturile dintre cei doi îndră-
gostiti. Dar sub învelişul acesta, sub acest desen al gesturilor teatrale, să existe
totuşi toată bada, itot efïiuvdiul de sentknente, de lirism, de căMură, de trambu-
linare a personajelor spre celé mai lirice zone. Am urmărit aceasta şi cred că
am şi realizat-o. Poate că elanul liric estompează anumite lucruri satirice —
nu^mi dau încă searna — mad ailes ca am urrnairit ca on joauû. Rosalindei, ca si
într-al lui Orlando şi al Celiei, parantezele de satiră să se menţină, indiferent
de efuziunea sentimentală, pe care am dorit-o exprimată printr-un lirism pur şi
décantât. Consider că acesite paranteze social-f'ilozofice sont exprima/te în spectacol
— aş încerca să spun — ca nişte replici înrămate.
• LUCIAN PINTILIE
în mare măsură sînt de acord cu obiecţiile tovarăşilor Elvin şi Băleanu,
care se refera la o anumită lipsă de consecvenţă a demonstraţiei artistice în
acest spectacol, dar de asemenea vreau să sublimez că esenţial în analiza acestui
foarte important spectacol — al cărui pătimaş aderent sînt eu — e de arătat că el
impune un nivel de exigenţă care se extinde riguros şi asupra criticii. Cred că
obieoţdd se pot gasi foarte rnuilite, însă siubordonate acestui spirit de semnalare
a valorilor noi de emoţie, de gîndire, pe care spectacolul îl aduce. Cred că o po-
lemică, fie şi politicoasă, dar nu formală, ne foloseşte noua, tuturora, Cred că
valorile pe care le oonţine acest spectacol — şi de data aceasta mă refer la critica
revistei „Teatrul" — nu meritau defel atitudinea pe care revista a manifestat-o
faţă de creaţie, inegiàla poate, dar descihtizăitoare de driuimiari, aşa cum a spus
tovarăşul Elvin aici. Critic revista „Teatrul" eu multă poMteţe si multă vehe-
menţă pentru atitudinea pe care a avut-o faţă de acest spectacol, pentru răceala
şi exclusivismul sentenţios al intervenţiei sale iniţiale, pentru refuzul de a sem-
nala direcţiile générale, principial noi, aie spectacolului.
Revista „Teatrul" şi-a arătat astfel un punct de vedere vechi (respingînd
integrals acest spectacol, nesemnalînd nici un fel de valori). Un singur lucru a
semnalat ca valoros, o interpretare : e vorba de aceea a lui Victor Rebengiuc,
şi pe care eu o consider dintre celé discutabile, toemai sub raportul teatralităţii
demonstrate, voite, sub raportul orientàrii esenţiale a spectacolului.*
Vreau să spun că revista „Teatrul", cu cea mai bună credinţă, a criticat inte­
gral şi vehement acest spectacol, însă în întregul context de voci teatrale, ea
totuşi s-a izolat, reprezentînd pînă în prezent cel puţin un punct de vedere
singular.
E vorba nu de o obdecţie, bineînţeles, ci de negarea tendintei principale a
spectacolului.

<S'
www.cimec.ro
 ÎEATRt)
CONTEMPORAINE! I A I E

Aş vrea să spun că eu însumi, deşi iubesc mult acest spectacol, am o seamâ

de obdecţii caire au un sunet comun eu cede aie itovarăşilor Elvin şi Bàleanu»
Dar mai intîi trebuie semnalat care este noutatea spectacolului în planul gîndirii,
tonul nou, decurgînd dintr-o noua viziune, a umorului şi lirismului la Shakespeare,
virtuţile noi, caracterul său polemic. Cred că trebuie spuse cîteva cuvinte scurte
despre tradiţia istorică a acelor reprezentaţii care au înlesnit lui Liviu Ciulei să
dezvolte paralel celé doua plainuri : planiul comic popular şi planul celalaLt, liric,
iironic, filozofic. Se ştie că iniitial, Sn comedia shakespeareama, care este, in spe­
cial, o comédie de curte, domina două tendinţe : una legată de spiritul come-
diei populare, cealaltă legată de manifestările preţioase ale spiritului de curte r
dezvoltînd o încredere lirică şi poetică, uneori uşor pigmentată ironie faţă de
delicaţii reprezentanţi ai faunei nobiliare. Exista deci clasica şi ştiuta tehnică a
măştilor şi antimăştilor. Această tehnică a măştilor şi anitimăştilor are în teatrul
preshakespearean un camaoter de clasă destul de pronuntat. Aidică, măştdle sînt
tocmai reprezentanţii poporului, care sînt îndeobşte satirizaţi şi sînt priviţi cu su-
perioritatea şi dispreţul curţii ; iar antimăstile sînt tocmai reprezentanţii curţii,
poetizaţi, idilizaţi, care poartă răspunderea graţioasă a intrigii sentimentale.
Shakespeare respecta în primele comedii această tehnică, la care ulterior renunţă.
Un mare merit al lui Shakespeare este că răstoarnă criteriile, valorile initiale aie
tehnicii măştilor şi antimăştilor, atribuind valoarea de mască tocmai curţii, iar
valoarea de antdmascâ, de viaţă nemistificata de conventie, de vàgoare, de sănă-
tate morală, personajelor populare. Vreau să spun că aceste două planuri exista
foarte clar în comedia pe care a regizat-o Ciulei şi că este un merit esential al
lui că a subliniat această răstuirnare de criterii, de o mare semnificatie şi valoare
filozofică, pe care Shakespeare, în evolutia sa ca dramaturg, a realizat-o.
în această perspective reevaluată a măştilor şi antimăştilor, fuga Rosalindei
şi a celorialti kT~păidure, m natură, capătă astfeT~o semniiificaţie antipastoraila. Aşa
cum foarte clar arată criticul sovietic Morozov, nu-i vorba aici de o fugă de rea-
litate, de o izolare in pastoral, e vorba de eu totul altceva : de o necesitate in-
terioară, morală, de a smulge măştile de frivolitate, preţiozitate, cruzime, ale
curtu... Şi umde ? In spaţiul pădurii dttm Ardeni, care nu e un spaţiu geografic,
ci moral. Sigur, exista in pdesă chiar ecouri de nostalgie feudală după prospetimea r
rusticul pastoral. Această atmosferă pastorală este privită uneori cu o anumită
ironie, alteori cu o anumită aderentă. Dar, in esentă, este vorba de un spaţiu
moral, ideal, in care ou foarte imiulită inţelejpciune, umaor, gàngasie — e vorba de o
comédie de maturitate a lui Shakespeare — se întrevede depăsirea condiţiilor con-
ventionale, nu în sensul teatirail, aie ornuilui ; ascensiunea si trûurnful său în cucerirea
unei noi pozitii, de demnitate, de echilibru, de armonie, de libertate, mai aies —
componente morale aie omului Renasterii, din care să nu lipsească dragostea,
care, împlinită, reprezintă o esentială conditie interioară a acestui om modern,
complex, de Renastere. (Dragostea reprezentînd conditia contradictorie, frenetdcă,
a unud nobil echilibru.) 'Mai miult decît atât, pe lângă acea&tă dragoste si paralel
cu ea, exista dorinja aproape generală a personajelor de a se obiectiva ironie.
Această tendintă se poate găsi atît la personajele pozitive, cît şi la parte din per-
sonajele, pe care, bine a făcut tovarăşul Ciulei — în principiu — că le-a negati-
vizat, ca pe Jacques Melancolicul.
Revin însă şi vreau sa explic mai départe ce mi-a plăcut foarte mult în
acest spectacol ; e vorba de cel de-al doilea plan, de planul lirico-filozofic al dra-
gostei, unde nu sînt cu totul de acord cu tovarăşul Băleanu, dar unde vreau să
asimilez totuşi cîteva din punctele d-sale de vedere.
Cred că dragostea are în acest spectacol o semnificatie, fără îndoială, pro-
fund filozofică. Dragostea in acest spectacol este plină de pasiune, dar, in acelaşi
timp, subliniată de un foarte gratios şi precis control interior, ironic. Această
obiectivizare a dragosted da tocmai noi dimensiund de poezie, foarte intense, şi.
în acelaşi timp foarte nobilă prin retinerea excesului de lirism, de sentimenta-
lism. Cred personal, anticipind discutiile, că Clody Bertola aduce în acest specta­
col din plin latura lirică, latura aceasta de dragoste cu semnificatiile ei nu numai
strict emoţionale, ci şi filozofice. Purtătorul principal de cuvînt — şi acest lucru
1-a remarcat bine Mihnea Gheorghiu în oronica sa —, eroul principal al piesei
îl reprezintă Rosalinda. Acest erou nu ipoaite fi inconsecventul bufon Tocdlă, sau
Jacques Melancolicul, deşi uneori spune importante adevàruri. Şi cred că acest
lucru — determinarea Rosalindei ca principal purtàtor al sarcinilor lirice şi filo­
zofice aie piesei — este foarte interesant. Personal cred că în special în pasa-

9
www.cimec.ro
ode de lirism, Ckxly Bertola ireal&zează umiul din cede mai firaumoase iluoruiri pe
care le-a obţimit îin cariera ei, prin această foaiite maire inobleţe pe
caire o da lirismuilui, prin înalta vibraţie poetică, depăşimd tentaţiiiLe sentii-
mentalului. Cred însă că în anumite scene, poate cele din pădure, unde apare
o anumită tensionare a jocului, devine mai palidă această obiectiviare faţă de per-
sonaj. Dar, ceea ce realizează ea la curte, într-o bună parte din pădure şi în
partea finală, în special în epilog, spus exceptional, cred că e în deplin acord eu
(sensurile dorite de Ciulei. Să mergem mai départe.
Melancolia lui Jacques Melaincolicul e o mélancolie convenţională, e o haină
tristă pe care şi-o poartă şi pe care şi-o teatralizează, şi-o compune şi o poartă
şi îin acest spaţiu moral, uinde triuimifă toomai valorile nonconvenţionaile. Această
mélancolie convenţională trebuie inctrirninaită. în finalul ipiesei tounifă valorile
de puritate, de dragoste. Printr-un consens unanim, acceptât eu umor şi lucidă
tristeţe de Jacques Melancolicul, el este îndepăiiat din acest spaţiu moral, care
exclude convenţia. Jacques Melancolicul îşi are locul în această pădure, pînă nu
vine acest val de tinereţe, de dragoste. în clipa în care el apare, noii eroi nici
nuf-1 privesc măoar — el, nun buffon, rostiind adevăruiri tragice si girotestii ducelui,
ca o altannanţa a ceasuirillor sale de contemplaire Tot timpuil el' cauita să învend-
neze credinţele naive, să strecoare otrava scepticisimului său évoluât, să semene
petalele ofilite ale negativismului lui. Şi oamenii le dau la o parte doar prin
răsutflarea lor de indragostiti. Ei tree mai départe ; Orlando are în faţă imaginea
RosaMndei, şi nimdc din ce spiune Jacques nu se leagă de el. Jacques e éliminait,
pentru că în această piesă viaţa exclude asemenea personaje negativiste, eu o
falsă mélancolie.
Subliniez mai départe că ceea ce este foarte interesant în speotacol e că
se încearcă să se regaseascà filonul popular. Deseori s-au intrebuintat impro-
priu mijloacele acestui teatru popular. Dar aceasta nu e un motiv să ne înde-
părtăm de mijloacele teatrului popular. Mijloacele de convenţie ale teatrului popu­
lar sînt de o mare eficacitate ideologică şi emoţională. Exista tendinţa marcată
de a se regăsi în acest spectacol, filonul popular, la nivelul unui act lucid şi
generos în esenţă. Ar fi enorm de discutât despire mijlooceile conventional-
populare aie spectacolului, despre asirnilarea intelectuală a acestor mijloace,
deSipre decantarea lor la nivelul unui act de cultură modernă, contemporană. Voi
mai reveni asupra acestei chestiuni şi voi mai discuta în această seară, dacă
se va mai putea.
Am şi eu o seamà ïntreaga de obiecţii la acest speotacol, pentaxi care am avut
cea mai caldă şi emoţionanită adeziiane. Şi eu' sont de acord că baletull — şi nui ştiu
dacă atît ideea baletului, cît modul prezentàrii lui — e nepotrivit. Adică, exact
cum spunea tovarăşul Băleanu, el nu intră în ideea de pamflet antipastoral ;
e un balet care aparţine secolului lui Ludovic al XlV-lea, e balet de curte.
Tovarăşul Ciulei ştie aceasta şi iniţial a avut o eu totul altă intenţie, adică,
a vrut să-i dea un caracter metaforic, poetic. O altă obiecţie : partea eomică
popuilară în spectacol, una din itendiniţele principale aie spectacolului, e realizatâ
suib un singuir raport : suib raportul satiric — dar nu pe deplin, pentru că exista
imperfectiuni actoricesti care fac ca grotescul acesta să nu aibă acea eficienţă
satirică pe care a dorit-o tovarăşul Ciulei. Mai mult decît atît : asa cum s-a
observât — şi 'tovarăsuil Mihnea Glaeorghiu în cronica sa a observait şi ed — Bu-
fonul, care continua tradiţia de teatru medieval, nu are suficient haz popular,
suficientă truculenţă. Partea de comic popular nu-i foarte bine relevată în
spectacol.
De asemenea, ader la ideea că măştile sînt o idee foarte interesantă, toemai
pentru că continua tradiţia de măşti şi antimàsti, revolutionată sub aspectul unui
ait smibstrat, de clasă, dat măştilor şi antimaştilor. Dar ciiteirdliile urtilizărdi lor nu
sînt destul de clare.
Cred că un lucru care supără este aparenta modernitate a unor interpretări,
prejudecata diurnului. Contactul eu filonul teatrului popular nu îngăduie vor-
birea aceasta diurnà. Iar acest exoelent actor, Rebengiuc, e inconseevent în
roi. Nu sînt de acord eu tovarăşul Alexandrescu, caie rezumă speotacolul
numai la aplauzele adresate lui Victor Rebengiuc. Victor Rebengiuc, care este
un actor exoelent, are o frică în el de a se lansa în acest lirism, care este
năvalnic, cuceritor şi, în acelasi timp, perfect obiectivat, ironie. Are momente
foarte bune în spectacol, dar în acelaşi timp are şi o sfială inhibantă.

10
www.cimec.ro
 TEATRU

CONTEMPORAIN EITATE

• LIVIU CIULEI
Rebenigituc a côstigat în acest sens în ultimele spectaoole, de paldă in scena
cfaid initră în padure şi-1 siûeste pe diuce să-i dea de mîncaire. Acurn, o rezolvă
într-^adevăr îmtr-um niod ironie, de parodie...
...îi dădeam ca indicaţie, pentru a-1 face să părăsească limitele „acceptate"
aie eroului clasic — următoarele sugestii : „presupune că Orlando s-a mascat
în pirat... Leagă-ţi un ochi eu o eşarfă neagră etc.".
Personal, mie Rebengiuc îrni place foarte mult în acest roi şi dacă înari-
parea lirică o rezolvă în anumite scene, în cazul că va accepta să-şi lungească
eu cîţiva centimetri aripile acestei „înaripari" şi în alte scene, se va intégra
pe deplin în concepţia mea despre acest roi. Départe de a-1 încuraja in acest
sens, critica revistei „Teatrul", lăudîndu-1, tindea mai mult să-1 demobilizeze
de la cuceririle pe care acest actor le-a reuşit asupra lui însuşi.
La Furdui se observa o altă tendinţă : el se lansează în lirism, dar se co-
rectează brusc, riscînd cîteodată să amestece doua stiluri — aş spune, un fel
de lirism eu ultimul tip de frînă hidiraulică !
• ANDREI BÀLEANU
Pe Rebengiuc nu-1 stinghereşte şi jocul Rosalindei, care este într-un ait stil ?
« LIVIU CIULEI
Eu i-am gîndit pe amîndoi în acelaşi stil.
9 ANDREI BÀLEANU
Poate că Rosalinda, relevlnd nu numai latura lirică, ci şi cea ironică, sa-
tirică, a textului, i-ar fi dat posibilitatea şi lui Rebengiuc să apară într-o altă
postură.
• LUCIAN PINTILIE
Să conturăm semnificaţiile Rosalindei, ale celorlalţi, ale lui Jacques Melan-
eolicul. Exista in această păduire, pînă la venirea Rosalindei, dulcea existenţă
a traiului pastoral, protestatar totuşi, la un nivel cam duios în cea ta ducelui.
Exista la această ceată o anumită comică voluptate a trăirii pastorale, a con-
templării, a meditaţiei graţioase, detaşate. Şi iată, în această piesă, odată eu
Rosalinda, Celia, Touchstone, vine un mare val de tinereţe, de puritate, o mare
sete de dragoste, eu toate implicaţiile ei filozofice. Vine acest val mare, care
aduce multă prospeţime şi căldură. Aceasta e mult mai mult decît un protest
pastoral, hrănit dintr-o contemiplare a frunzelor şi a pîraielor.
Prin cine se realizează conflictul în pădure ? Evident conflict comic, lirico-
filozofic. Revin la Jacques Melancoliicuil. Acestei sete générale de iubire, acestei
vitale exubérante, se opune Jacques Melancolicul, care este inteligent şi al cărui
refugiu are, fără îndoială, şi o semnificaţie socială. Şi eu cred că, în general,
Ciiulei 1-a gîndit foarte bine, deşi roliul >pe plan actoricesc putea fi dus mai
départe. Dar sub raportul noutăţii de gîndire, vreau să salut această conceptie
a lui Jacques Melancolicuil. Este foarte bine că Ciulei se obiectivează şi iese
din pielea personajului — pe care, pînă atunci, 1-a satirizat — în clipa în care
emdite adevăruri arnare despre societate. Cred că merituJl lui Ciulei este toernai
faptul că n-a devenit robn'l rdgordi de caracter. El a satirizat personajul, 1-a
incriminât .pe planul scepticiismului său şi, în acelasi timp, cînd e vorba de
satira curţii, el satirizează curtea, obiectivat. Nu trebuie uitat că Jacques are
un monolog al vîrstelor, care e un monolog al desertăciunii umane. Iar aici
nu e vorba de scepticismul pozitiv al Renaşterii, de îndoiala fecundă, ci de
soepticismul aoru într-o piesă (comédie) a triumfurilor vitale, a dragostei, într-o
piesă în care Hymeneu apare la urmă pentru a încununa totul.
Mi s-a parut că lipseşte uneori în acest spectacol o anumită precizie a
formei, deşi necesitatea preciziei formei a fost certă în intenţia lui Ciulei. Vreau
sa atrag atenţia că on cadiruil unei dernons'traţii artistice bazate pe oonsec-
venţa procedeelor convenţionale, forma nerealizată înseamnă idei neduse pînă
la capăt.
CSt pirdveşte „supliicdiuil desculit", eu cred că ar fl fost bine ca erodinele să
nu fie desculţe încă la curte, ci abia în pădure. Ideea e foarte frumoasă ca

//
www.cimec.ro
în livadă ele să fie desoudiţe, subilinAindu-se tenddiniţa lor de libertate. Dar în
pădure abia, îşi află pe deplin libertatea, ce se subliniază prin metafora picioa-
relor desculţe.
Inched deocamidaită — wând să revin mai aimplu asupra rMjloacelor, dar
poate că o vor face alţii. Vreau să spun că Shakespeare, eliberat de o série
întreagă de preţiozităţi eufemistice ale primelor sale piese, subordonează în
această piesă oamicul de tradiţie feudală unei mairi, intense, itulburătoare poezid.
Această poezie este tot timpul prezentă în Cum vă place.
Poate că de aceea mie-mi place foarte mult spectacolul.
• VALENTIN SILVESTRU
In ce pniveşte moştenirea cuiltuirailă în teatru, repertariul vechi şi străvecni r
aim impresia că creatorii responsabili de azi — şi printre ei sânt, fără îndoiala,
şi cei de faţă — aleg din imailldăirul enorm de piese acelea eu care pot de-
monstra cel mai bine crezul lor artistic şi se pot situa în cea mai deplină
contemporaneitate.
Aflînd că N. OMopkov a introdus de cuirînd în repertoriu Medeea, am re-
ailtit pdesa şi am înţeles de ce s-a oprit asupra ei, ce rezonanţe contemporane a
găsit în această foarte îndepărtaită lucrare. Am priceput câ a aies această piesà
fiindca a vrut să spună ceva anuime şi a cautat o pdesă ou care sa poată spune
acest „ceva" spectatorilor săi de azL
N-am îniţeles însă prea bine, ce a vrut sa spumă Livdu Qulei montfînd diin
întireg répertoriai! Shakespearean piesa aleasă de el : Cum vă place. Mai îratâL.
chiar în privinţa alegerid. Exista la noi tendimţa de a fetişiza global aurtorii.
O piesa a lui Shakespeare reprezintă ipenitru unii uin tabù andliscutabil, pen.tru
ca e de Shakespeare. [La fel pentru piesele lui Corneiille, Molière etc. Eu nu
cred în asernenea fetişuri, nu consider ca toate pdesele lui Shakespeare au égala
valoare. S-a créât un consens înitre oamenii de ştiinţă că unele pdese de Shake­
speare sînt mai valoroase pentru oemtemporaneitate, iar altele mai puiţin
valoroase. O bună politică de selecţie a repertcciiului clasic cere să se aleagà
piesa cea mad rezonantă în contenriporaneitate, aceea care corespunde cel mai
bine sensibilităţii şi gîndurilor spectatoruilui conternporan.
Opera lui Shakespeare este extrem de bogată, multilaterală şi diversă, fie-
care din pdesele sale oglindeşte imulte laturi aile epoedi cuprinse în ea, 5ntr-o
mare luxurdamţă Mterar-draniatiurgicâ. E probabil că gîndôl director, care a
organiizat iimensull material faptic al fiecărei piese, a fost foarte clar în mo-
mentud elaborării acesteia de câtre autor, dar în unele piese el nu mai ajunge
aitfit de d a r la noi astazi. La lectura piesei Cum vă place, aceasta nu md> s-a
parut a avea rezomanta contemporană cea mai pregnantă, sau n-am iBbutit s-o
descopăr. Mi-arn închipuit ca aceasta va fi demonstrată de autorii spectacoilului.
Lnsă n-a fost. Poate că si In această piesă, raţiunea dirdgiuitoare era limpede
la vremea ei, dar astâizi/ ne dam seama mai greu de sensul unora din întîm-
planlile din piesă ; în unede Qucrări, cum e Zadarnicele chinuri aie dragostei,
pricepem ou mare dificuitate ce mesaj a vrut să transmită scriditoruil, din cauza
selectionării prea partaculare la epocă a persomajelor şi situaţiidor.
Fiecare epocă descoperă în opera uinui autor foarte mare, acele ddei pe
care le suscita veacul respectiv. Prd'vitor la Cum vă place, unii comentatori au
considérât cîndva ca ea pledeaza pentru purdficarea rnoravurilor, prdn întoar-
cerea la natura. Alţii au avut aici viziunea romantică a luptei pentru libertate f
împotriva despotismuliui. Aliţii au găsdit în piesa un ideal de frurnuseţe şi poezier
încorporat on personajuil Rosalinda, personaj central. Au existât si păreri că
aceasta e pur si sdmplu o pastorală, fără nici un fel de preocupari ideologice.
Oare nu incumbă creatoruilui de azi sa descopere aici idei foarte clare pentru
pufolicul sau de aei, axîndu-se pe aceea ce i se pare că se potriveste cel mad
bine t&rrapului nositru ? Nu regdzoïmilui spectacolului eu aceasta' piesă îi revdne
sarcina de a fi comentatorul ei oontemporan şi totodată exegetul ei în aotua-
litate ? Nu ar fi. fost oare sarcina noastră, azi, să regăsim aici ideea irinascen-
tdstă că raţiunea umană devine itriumfătoare chdar şi în celé mai potrdivnice
împrejiurări ?
Pdesa a mai văizut lumina rampei la nod de două ori, în treout şi încà o
data în ultimii dod ani, la Constanta. Totdeauna a prilejuit expérimente regi-
zorale. Nu ştiu dacă vreodată a aivut parte de o redare scenică limpede şi

12
www.cimec.ro
 TEATRU

CONTlMPORANEITATE

putettinică. Ou atît mai bine deed că e organizată azi, aici, o disouţie creatoare
asupra celui mai recent spectacol eu pdesa în cauză, spectacolul Teatrului „Lucia
Sturdza Bulandra".
Dupa cîte se ştie, opinia publică 1-a şi caiMicat ca un spectacol de o
tinută arti&tică superioară. EU vădeşte un efort de cultura teatrala, pe lania
reconstituiiru unei vechi modalitati scenice, aceea din vremea pdesei, ou dorinţa
de a regasi parobabil filonul popular al speotacolelor de la Teatruil Globe. Acest
efort reconstitutiv, călăuzit de o nobidă nîvnă spre autenticitate documentară, s-a
sprijinit mai aies în construirea cadrului plastic. Tendinţa, izvorîtă dintr-o
bogată documenitare, este, într-un anuime fel, contemporana ca act cultural
.şi nu poate să nu ne intereseze. Căci, prin rezuiïtatele sale vizuale, un asemenea
spectacol îmbogăţeşte cultura publdculud.
Dar, din păoate, în ansamblul sau, spectacolul e neclar. Neclara este ideea
regizorulud. Miie, acest spectacol nu mi-a transmis gîndurile creatorilor sai. Se
pare ca n-au ajuns n i d la Mircea Alexandresou şi poate nica la alţii.
Intantid, într-un moment sau altul, se întrezăresc. De pildă, o intenţie
satirică la adresa curţii ducelui uzurpator exista, şi încă într-un fel de expri-
mare oriiginală şi pregnantă dtin punct de vedere teatral. Apoi, e vădit ca
snau investit în personajui Rosalinda valorile de poezie şi dragoste curată,
sjtaJtorndcă, existente în text. Nu am înţeles însă acele personaje care sînt, de
fapt, personajele absolut originale ale lui Shakespeare, adàugate de el lumii inu-
velei care 1-a inspirât în scrierea piesed. E vorba de Jacques Meilancolioul
si de bufonul Tocdla. Cred ca pnrintor-o interpretare profundă a acestor perso-
naje, am fi puitut ajunge mai lesne în posesda mesajului umanist al lui Shake­
speare din această piesă.
De unde provine dneertitudinea ideologică a spectacolului în discuţie ?
■Oitind răspunsul lui Livdu Ciulei, dat lui Mircea Alexandresou, md-au reţinut
atenţia conddtionările multiple la care supune el conceptul de „sdmplitate".
Mi-am amintit apoi de un articol mad vechd al sau, care pleda peotru „retea-
tralizarea teatrului". Si atunci m-am gîndit ca aspectul baroc şi caracterul cam
■eclectic al spectacolului Cum vă place de azi provin ddn transpunerea în prac-
ticà a acestei idei teoretdce. Aoţiunea de încorsetare a piesei in tot felul de
convenţii regdzorale, plastdce, actordceşti, aglomerarea de imijloace convenţionale,
^teatralitaitea" excesivă ou care a fost tratată piesa au dus la un spectacol de-
monstrativ, nu atît pentru valorile piesei, cît pentru talentul creatorilor săi de
a face spectacole de un fel mai deosebit.
De ce ne-a cucerit oare într-atîta spectacolul lui Zavadski eu Nevestele
vesele din Windsor ? Pirdntre altele, şi pentru că, în viziunea sa, pxiesa a fost
dezbrăcată de convenţiile artdficioase eu care o împovăxaseră sute şi sute de
reprezentări anterioare, şi a fost regăsdt astfel miezul popular, atît de gustos
şi atrăgător. Cred că dorinţa de a face un spectacol popular 1-a călăuzit oarecum
si pe Liviu Ciulei. Dar el n-a folosit ma,jloace potrivite pentru a d se adresa
spectatorului în acest sens. El nu s-a bizuit pe acele personaje care-1 puteau
ajuta eel mad mult în această întreprindere.
în artiicolui său ddn revdsta „Teatrul", Liviu Ciulei îl defineşte, de pildă,
în mod eronat pe Jacques, cel trist, citînd intr-un mod inexact pe Lunacearski.
Oitind articolul de o bogată erudiţie şi profunzime critică al lui A. V. Luna­
cearski, „Bacon în tovărăsia eroilor lui Shakespeare", veţi observa că el îl
defineşte pe Jacques ca pe un precursor al lui Hamlet, un prototip al lui
Hamlet, şi îl considéra ca pe un fiiozof umanist, a càrud mélancolie provine
din cunoaşterea adîncă a relelor societăţid din vremea sa, ceea ce 1-a şi dus la
scepticism şi viziune amară asupra luimii. Jacques şi Tocilă se află în piesă
toemai ca să exprime pregnant mesajul şi ideea raţiunii triumfătoare, chiar
dacă această ddee îşi face drum prin meandrele unor paradoxuri sceptice într-un
caz, hazoase şi chiar autopersdflatoare în celălalt caz.
Revista „Teatrul" a pus în discuiţie "faptul dacă nu cumva spectacolul a
fost o demonstraţie de regiei în sine. Cred că la aceasta întrebare nu trebuie
dat un raspuns afirmativ. Părerea lui Mircea Alexandresou în această privinţă
e amendabidă, deşi observatiile sale, în general, sînt juste, iar cronica sa spune,
în esenţă, adevăaul despre spectacol.
Dar nu cred că e vorba de o demonstratie de regie.

13
www.cimec.ro
 Ored imad ourfind că a existât un foarte mare efort de construire a unei
viziuni originale asupra acested piese, dar ca acest efort nu a fost organizat
eu certdituidini ideologice, ci eu pasduni doouimentare.
în privinţa distributied : cred cà ea ou ina slugdt pe deplin şi on toate
roluirdle 'pe aultor şi l^a îngreuiat pe regizor în imunca sa. Ored nepotrivită
distriibuirea airtisitei Œody Bertola în rolul Rosalindei. Aetriiţa foloseşte o mare
gaimă de simtire, o iteihnică artdsitdcă elegantă, face tot ceea ce se poate face,
dar exista cîteodată o anunie conddtie a actorulud care îl face sa nu poatâ
acoperi sarcdna fizică şi temperamentală pusă de rod. De asemenea, cred că nu
este bună distriibuirea lui l i v i u Cduled Sn Jacques Melancolicul. Interpretarea
actorului forţează personajul pe un sens care nu exista în text. Asezarea lui
în scenă în momente cônd trebude sa rosteasca repldci grêle die sens îl situează
ostentativ în umbră şi totodată îi uimbreste şi pe ceilalfti aotord, carora Jacques
trebude să le comunice opdniile sale fdlozofice. ActoruO. are, fdreşte, date prin
care ar fi pu tut servi, într-o măsura, acest roi. De curînd 1-am văzut pe Iiiviu
Ciulei în Copiii soarelui, unde a rezolvat eu niare frumuseţe şi strălucdre
problemele grêle aie piesei în roluil lui Protasov. Aici însă ai senzaţia fîzică, la
un moment dat, că cineva trebude să vortbească, sa spună ceva important, si
acel cineva se disdmulează pe după copaci. Refuză sa se faca auzit. Este Jacques
Melancolicul, răpdt spectatoruQuâ El a fost, as spune, desshakespeareizat în
viziunea acitorului şi regiizoruilui.
In concluzie : mi-este greu să consider acest spectacol contemporan în
esenţa sa, sau expresia unei viziuni realist-socialiste asupra unei piese din
moştenirea clasică. Contemporan ca substanţă este poate efortul fàcut de rea-
lizatoii spre originalitate, dar rezultatele sînt sub nivelul efortului şi, desigur».
sub nivelul intenţiilor care au călăuzit realizarea spectacolului, deşi pentru
acestea nu putern să nu manifestăm interes şi stimă.
• ANDREI BĂLEANU
S-a discutât mult despre Jacques Melancolicul — şi mi se pare că aici
apare una din cheile spectacolului. Nu mi-a fost limpede un lucru : care a
fost raportul dintre Jacques Melancolicul şi celelalte personaje şi, în special,
raportul dintre Jacques şi ceilalţi curteni ?
• LIVtU CIULEI
Un raport ironie.
• ANDREI BĂLEANU
îţi însuşeşti acest punct de vedere ?
• LIVIU CIULEI
Categoric !
• ANDREI BĂLEANU
Deci, pentru dumneata, Jacques Melancolicul e în mod definitiv sacrificat ?
• LIVIU CIULEI
In măsura în care îl sacrifică Shakespeare. Adică, eu consider că Shake­
speare nu decortică personajele într-un fel schematic, ci le lasă si ou coajă
amară şi eu miez dulce. însă, în dorinţa mea de a accentua mai mult asupra
părţii care pînă acum a fost neglijată — şi vorbesc şi de Jacques Melancolicul,
în poziţia critică pe care trebuie s-o avem faţă de finalitatea gîndirii lui, şi
a inactivitătii sale —, eu accentuînd pe aeeasta, ca criée itezist, am neglijat poate
prea muit partea cealalta. Aicii as fi primiit eu foarte mult interes o critică. Md
s-a parut foarte interesant ce a spus txwaraşul Băleanu. Cuvîntul lui conitine
o posibilitate de ^remediu pentru ceea ce fac eu, şi e de un ajutor efeotiv. însa n-am
înţeles în ce sens faptul că am apăsat pe caracterul individuaMst al lui Jacques
ajută la naşterea unei confuzil..
• VALENTIN SILVESTRU
Oricum, într-o operă aşa de bogată, trebuie să existe o perspective dialec-
tică foarte ascutită.

14
www.cimec.ro
 TEATRU
CONTEMPORANEITATE

• LIVIU CIULEI
Am impresia că, în expunerea duimneavoastră, aţi căutat toomai să demon-
stoati că mu air fi o operă „aşa de bogaită", scoţînd-o diin tabù-^uil general consemnat.
ail operei snakespeareene. Iar în privioţa perspectaivei ddaileetice foarte ascuitite,
am danpresia că pot fi criticat pentru o poziiţie pirea categoriică — mă refer la
Jacq'Ues.
• VALENTIN SILVESTRU
Exista o latură pastorală in această piesă. In procesul de regie, această
latură e lăsată în subsidiair — fireşte că nu interesează în esenţial. Exista în
acest pejrsonaj Jacques o latură tenebroasă. I se face o incriminare de către
duce, nu ştiu pe ce ton i se spune : „Eşti plin — sau asa ceva — de vicii, şi
wei să molipseşti întreaga lume". Nu acest lucru e interesant, ci ceea ce
răspunde Jacques. Şi atunci, dialectic, într-o asemenea piesă, cer să se facă
aceste stratiţfiicăo, diferentieri. Aici intervdne punctul de vedere pe care îl suib-
liniază regizorul.
• LIVIU CIULEI
Tot aşa se poate spune ca e importaint ce spune primul şi nu ce răspunde
Jacques, si atunci dMectic e tot aâegerea stratiificăirii, şi bineîniţeles intervine
punctuil de vedere suibliniait de regizor.
• VALENTIN SILVESTRU
în această perspeotivă dialectică, şi în munca dumitale şi a noastră a
tuturora, hotărîtoare e certitudinea punctului de vedere. Cînd punctul de ve­
dere devine şovăielnic sau incert, atunci se poate întîmpla ca personajele să
se contrazică pe ele înşile.
• LIVIU CIULEI
Sînt absolut de acord eu preteniţia tovarăşuflui Sdilve&tru, exprimată în (Ultima
firază, ca teorde |în sdne şi ca apSMcaire 3n igenere ; dar nu îşi igăseşte referiire la
spectacolull acesta. Ck»riportanienitiul sceniic al ipersonajelor e conform ooncepţiei
dirdguitoaire a punerii în scenă şi se poafte criitica în perimetrul acesitei concepţii
„neşovăiieilnice" — bmeîniţeles la rînidiuil ei pasiibilă de aritica.
• LUCIAN PINTILIE
Vreau să spun că Jacques Melancolicul trebuie déterminât in raport eu
ideea esenţială a piesei. Şi ideea esenţială schematică a piesei, cum am spus,
este ideea lepădării tuturor măştilor şi triumful tinereţii, purităţii. Jacques Me­
lancolicul se opune în această piesă în mod categoric acestui val. El nu critică
numai societatea din care face parte, dar el critică mai mult — şi acest lucru
e foarte clar —, condiţia umiană. Şi cred că e foarte bine că tovarăşul Ciulei
a luat o atitudine critică faţă de această prefigurare existenţialistă — aş zice —
an care se critică însăşi condiţia umană.
• B. ELVIN
Dacă Jacques Melancolicul e existentialist, atunci existenţialiştii de azi ar
mûri de invidie.
• LUCIAN PINTILIE
Sigur, e vorba de capacităti strălucite de ratiune la Jacques Melancolicul.
EXar pe noi nu ne interesează această ratiune dezabuzată şi neîncrezătoare în
luime, a lui...
• LIVIU CIULEI
„.în care ratiunea nu este decît un joc în sine, un exercitiu abstract...
• VALENTIN SILVESTRU
Sînt momente istorice în care scepticismul este o atitudine extrem de
progresistă.
• LUCIAN PINTILIE
Chiar în conditiile acestei societăti, Shakespeare promovează valorile de
dragoste şi triumful binelui. Jacques Melancolicul, exact în conditiile în care
Rosalinda promovează aceste valori, neagă aceste valori.

15
www.cimec.ro
« VALENTIN SILVESTRU
Cine le afirmă ?
« LUCIAN PINTILIE
Rosalinda, în primul rînd.
« VALENTIN SILVESTRU
Dar bagajul ei ideologic este extrem de restrîns. Funcţia ei principală nu
e aceasta. După părerea dumitale, care a fost raţiunea care 1-a călăuzit pe
autor să construiască două personaje noi faţă de textul în proză al lui Lodge ?
Pentru a-şi afirma neîncrederea în raţiune ?
• B. ELVIN
Mi se pare interesant ce a realizat Liviu Ciulei în rolul lui Jacques Melan­
colicul. Dar cred că aici se ridică o întrebare, şi anume : Jacques Melancolicul
este numai o fiinţă care poartă tarele eu care interpretul şi-a investit per-
sonajul ? De^a lungul spectacolului am avut tot timpul sentimentul că inter­
pretul nu dă nici un fed de crezare ideilor pe care Jacques le rosteste şi caută
să-1 discrediteze.
Nu ştiu dacă aceasta este interpretarea cea mai potrivită care se poate
da lui Jacques.
• FLORIN TORNEA
Regizorul a umbrit puternic laturile pozitive aie lui Jacques, scoţîndu-i
în relief doar pe celé negative, aşa cum, dimpotrivă, i-a umbrit Rosalindei
<pe care o doreşte, exclusiv, personaj luminos) datele negative, cum sînt, bună-
oară, uinele replied aparent cindee, ca : ,,Bârbatuil e ca melcul — îşi poartă casa şi
destinul (respectiv coarnele) eu sine..." E limpede, Jacques Melancolicul are la
Liviu Ciulei o poziţie intégral negativă...
« LIVIU CIULEI
Sigur ca da. Ţinînd seama de publicul zdied de azd, mi1 se pare necuviin-
«Los faţă de el să pledez pentru gînduirile umiui om, fie şi de nivelul, de Tafima-
mentul intelectual al lud Jacques, care dispreţuieşte nu n/iimai socdetatea în care
trăieşte, dar îşi înitinde dispreţul ca uin val de doliu rnucegait peste toate florale
vdeţii.
• B. ELVIN
Cred că din acest personaj, Jacques Melancolicul — care emite o seamă
de adevaruri — s-au reţinut numai acele adevăruri care îl pot umbri. Prin
aceasta se aruncă asupra lui altă lumină decît aceea pe care a vrut-o Shake­
speare. Şi de aici decurge discuţia în jurul acestui personaj. Personajul acesta
însă este mad complex decît în spectacol, unde apare sub o unică faţetă, sim-
plificat, redus...
Vreau să spum însă că, dincolo de toate rezervele asupra feluiliui cuim a fost
pois în scenă spectacolul Cum vă place, el face parte din realizările rteatrale care
mlesnesc schimbul de opinii, mai mult decît atît : îl provoacă !
« ANDREI BĂLEANU
în această privinţă, textul mi se pare foarte limpede. La un moment dat,
ducele spune : „Aş vrea să-1 aud, deoarece, atunci cînd e amărît, spune multe
adevaruri".
Jacques însusi réclama rolu'l de bufon. Socotesc că el ar trebud sa apară
realmente ca un bufon, de la care toţi sînt gâta să audă adevaruri dureroase,
dar căruia i se poate trage un piicior în spate cînd întrece măsura. El ar
trebui să fie în centrul întregului grup, înconjurat de atenţia — uneori dispre-
ţuitoare, dar mereu vie — acordată pe atunci îndeobşte bufonilor în cercurile
nobiliare.
• LIVIU CIULEI
Sînt de acord eu ceea ce spune aiici tovarasui BMeanu şi eu crlitàca pe care o
contin celé afirmate de dônsul. Un asemenea punct de vedere critic poate ajuta
muilt şi dupa ce spectacoluil a avait întîlnirea ou 'pubHcul.
(Sfîrşitul in numărul viitor)
www.cimec.ro
www.cimec.ro
 P A R T E A Î N T l ï
Un panou eu indicaţia : „Delta Dunării, Satul
Starighiol, 1961". Se va lumina intîi panoul, apoi
te va proiecta imagines Deltei, o imagine actuală,
caracteristică. In sfirşit, lumina va creşte, des-
coperind actorii. O lumină difuză de clarobscur. In
sccnă, pc un scaun, Toma Dărăscu. Ţine ochii în-
chişi. In spatele lui, mai mult ca o prezenţâ,
Neli. într-un colţ, o fctiţă de vreo 11 ani, Daria,
P E R S O N AJELE : se joacă eu o păpuşă, ingînînd nişte vorbe pc care
nu le auzim. Apoi, départe, se aude sirena unui
vas. Fetiţa ridică, atentă, capul. Se uită intrebător
la Toma, dar văzindu-1 absorbit in gînduri, ici
continua jocul. Sirena se aude din nou.
Toma
Daria DARIA (încetişor) : Toma... Toma\
(Se apropie de el, îi pune palme, pe
Profesarud braţ. Toma deschide ochii.) îmi dad
voie să imă duc ? A sunat sirena.
Pantazi TOMA (după ce o priveşte o clipà,
Neli càci se reculege greu) : Bine, Darda.
(închide iar ochii.)
Gingirica DARIA (vorbind păpuşii) : Pentiru că
ai fost cuminte, te duc la debarca-
Filip der sa vezi vaporul. E un vapor
«mare, alb, eu doua coşuri şi oaimenii
Iani mulţi. Sa mu cumva să-ţi bagi' de-
getele în nas şi să mă faci de rîs.
Simdon (Se îndreaptă spre ieşire.)
Ffrîncu TOMA (care, evident, n-a ascultat) :
Daria, vezi cum te porţi. Să mu-ţi mai
Dainilov bagi degetele în nas. (Fetiţa, pe
punctul de a ieşi, ÎZ priveşte şi, eu
Mereş impertinenţă feminină, face, pufnind,
o mică strîmbâtură şi ridică din
Aculdina umeri, ca şi cum at spune „Poftim
Axinda ce obrăznicie !". lèse. Toma, nebă-
gînd de seamă că a plecat.) Şi să inu
Parasoa te scalzi.
(A rămas eu ochii închişi. Se aude
Anca iar sirena vaporului. După un timp,
Machidon spune, adresîndu-se probabil femeii
care a ramas nemişcată în spatele lui,
pescaiti de toate vîrstele, dar fără să întoarcă capul spre ea.)
TOMA : Profesorul o să se înïurie ràu.
femei şi fete Cum să-i explic însă că nu e o bra­
vade, ci că nu ma pot desparţi de
loeui ăsta ? (Femeia se apropie de el,
îi pune mina pe umâr. Toma, eu
llustratia de VAL MUNTEANU un surîs.) Oare ar înţelege ceva
daca i-aş vorbi de lumina mea ïn-
tîrziată ? (îndreptîndu-şi privirea spre
sală, ca şi cum s-ar adresa unui in­
terlocutor aflat acolo.) Aţi bagat de
seamă, tovarăse profesor, cum uneori
la munte, în ceasurile de amurg,
după ce a scăpătat soareile şi um-
brèle îneacă pàdurdle, vesitind stâpî-
ndrea inexorabiilă a întunerùbuilui, cîte
o culme îindepăritată se apirinde dimtr-o
data ? O lumină tainică, pură şi
blândă, o tardivă, întoarsă privire
a soarelui stărude neverosdmii pe
înaltimi, ca o ultima chemare şi
www.cimec.ro
 ca o poartă deasupra beznelor adu-
nate. (Toma se ridică, priveşte spre
Neli, care îi surîde.) Lumina întîr-
ziată ! (îşi cuprinde o ţigară, intră in
fugă Daria. Mişcarea aceasta trebuîe
să-i îngăduie lui Neli să dispară pe
nesimţite.)
DARIA : Toma ! Te caută umchiul acela
cu păruil alb. A coborît de pe vapor
şi vine aici.
TOMA (brusc înviorat) : Acela care a
irîs de tine că o să-ţi taie masul dacă
nu4 lasi in pace ?
DARIA : Ihî ! Dar el ani-a dat bam-
boane.
TOMA (rîzînd) : Aha ! Bine, şterge-o
şi cumpără-ţi bomboane. (îi dă nişte
boni şi îi face uşor vint. Daria iese
în fugâ. De-afară se aude un stri-
gât : Dàràscu ! Se face brusc lumină
putemică. Toma se îndreaptă vioi
spre profesor, care intră ştergindu-şi
faţa de transpiraţie.)
PROFESORUL : Uf, ce căidură !
TOMA : Nu vă aşteptam aşa de de-
vreme.
PROFESORUL : Ieri s-a vizitat combi-
matud de stuf, azi ddimineatâ spitalull
flotanst. Peste trai ore plecăm spre
Constanta. Si cu asta, conferinţa in­
ternationale asupra paludismului a
luat sfùrsit.
TOMA : Mulţumit ?
PROFESORUL : Da, au ramas impre-
sionaţi. Şi unde pui că nu-şi pot da
seamă oîte s^au petrecuit aici în cinci-
sprezece ani.
TOMA (cu un surîs) : Nici chiar eu nu
mai cred în realitatea amiintirilor
mêle.
PROFESORUL (apucîndu-l prieteneşte
de braţ) : A fost al naibii de greu,
nu-i aşa ?
TOMA : Da, greu. (Se face întuneric,
proiecţia se schimbă. înfăţişează un
peisaj dezolant de delta.) Mizeria,
malaria, alcoolul şi rriarea. Cam mulţi
ucigaşi pentru nişte bieţi oameni fâră
aparare. (Se face din nou lumină, re­
mue proiecţia iniţială.)
PROFESORUL : Ştii cum te^a poreclit
Beauchamp, şeful delegatiei fran-
ceze ? Le docteur-rriiracle, doctorul-
mimune.
TOMA : Aşa se creează legendele. Din
trăncăneli.
PROFESORUL : Ei, acum minunile ai
să le faci în laborator.
TOM A (după o pauză) : Nu pot veni,
tovarase profesor.
PROFESORUL : Mi-ai făgăduit.
TOMA : Am spus doar că o să mă
gîndesc. M-am gôndit.
19
www.cimec.ro
PROFESORUL : Avem nevoie de tine.
TOMA : Şi a d sînt de folos.
PROFESORUL: Azi te poate înlocui
aici pînă şi un începător destoinic.
Spital modern, avioane sanitaire,
charhana înzestrată cu cutere, dor-
mitoare pentru pescari, lumină elec-
trică. Ce mai, ţara făgăduiinţei !
TOMA (eu un surîs) : Niu chiar aşa
încă, dar în adevăr sînt îndocuibiil.
(Pauză.) Insă eu no vreau să plec.
PROFESORUL : De ce ?
TOMA : Pentru ca mi-am găsit aici,
după nwiil'te şi lungi rătăciri şi în-
cercari, o pace spirituala la care nu
vreaiu să renunţ. Imi este prea pre-
ţloasă.
PROFESORUL : Oînd omul îşi gaseşte
împăcarea, o poartă cu el.
TOMA : Ştiu şi eu ? Teoretic asa ar
trebui, dar... E mai simplu să vă spun
doar că ma simt grozav de légat de
locurile astea. Imi dau o mare cer-
titudine.
PROFESORUL : In fiecare zi ne des-
părţim iremediabil de cîte ceva. Şi
nu te supàra dacă ţi se pare indis­
cret, dar ştii cît ţin la dumneata, şi
vîrsta mi-o îngăduie. Eşti tînăr şi ar
fi ifiresc ca... în sfîrşit, sa consideri
viaţa dumitale, aici, drept un Capi­
tol încheiait.
TOMA (zîmbind) : Credeţi ? Tocmai
asta nu vreau.
PROFESORUL (cu un gest de nepuUn-
ţă) : Ma bucuram să te am lîngă
mine şi mai tîrziu să-mi ici locul.
(Privindu-l.) Ciudat... Nu-mi închi-
puiam că esti un romantic.
TOMA (surprins) : Eu ? (Izbucneşte in
rîs.)
PROFESORUL : Nu glumesc deloc.
TOMA : Şi e o diagnoză negativă ?
PROFESORUL (ridicînd din umeri) :
Depinde de punctui de vedere. Per­
sonal, cred că oamenii de soiul ăsta
dau sare vieţii. (Pauză.) Prin urmare,
este inutil sa mai insist, nu este aşa ?
(Toma încuviinţează.) Atunci, sa te
las.
TOMA : De ce ? Mai sînt trei ore pînă
la plecarea vaporuiui. Trecem pe
pridvor şi mai stàm de vorbă. Vreţi ?
PROFESORUL : Sigur. Nu doream sa
crezi ca vînez vreo confesiune.
TOMA (luîndu-l de braţ şi pornind
spre colţul scenei) : Şi dacà eu o
caut ? (Profesorul are o privire stu-
pefiatà, apoi face un gest de aservti-
ment cu mîinile.)
Intuneric
 (Sput la arlechin. Tcyma e în pi-
cioare. Putin in umbra, pe un scaun.
Profesorul.)
TOMA : Ciudată nevoia asta de confe-
siune, pe care o are irezistibil, rnăcar
o data In viaţă, pôna şi omuil eel mai
stăpânit. Operaţia este oarecum in-
deoentă, chiar uşor dezgustătoare,
este uai act de violenta împotriva ta
însuţi, si totuşi...
PROFESORUL : De ce e nevoie de scu-
ze între noi ?
TOMA : Adevărat, dm moment ce am
îneeput... Dar vă previn : voi vorbi,
voi vorbi cît n-am fâeut-o în unspre-
zece ami.
PROFESORUL (neţinînd seamà, pen-
tru a-i uşura spovedania) : Ceea ce
ma mira e faptul că doctoru] Pan­
tazi nu s-a împotrivit. După cît îl
cumosc, prin 1946 visa probabil o
altfel de partidă pentru fata lui.
TOMA : Şi-a dat seamă că era inutil
sa se opumă. Neli şi eu mine eram
ca nauci, în stare de orioe nebunie.
(Surîzînd.) Poate că aveţi dreptate,
a fost o dragoste ca in romane, îm-
pinsă pînă la marginile irealuiui si
aie afosurdului. Ştiţi la ce forme de
firenezie poate ajumge omul eândrupe
frînele şi se lasă pradă uinei idei sau
unui sentiment. Nici moartea nu-fl
mai sperie. Dimpotriva. (Pauzà.) Mă
înbreb acuim dacă această exaltare
nefiurească n-a fost chiair una din
cauzele celor ce au uirmat.
PROFESORUL : Cred că înţeleg cazul.
Dumneata eşti un romanesc, dar esta
totodată un barbât pentru care rea-
litatea exista. Şi pe urmă, meseria e
o ancoră solidă. La o femeie de tapuil
acesta, risourile sînt mai mari, căci
ciocnirile eu viaţa sînt mai brutale.
TOMA (încuviinţează şi continua) : Lu-
erarn la spitalul lui Pantazi şi lo-
cuiam în casa lui. Raporturile dintre
noi erau corecte. Absolvisem primul
facuiltatea şi eram un medic bun. Pe
de altă parte, Neli era ca un amor-
tizor între noi. Şi deodatâ, într-o
buna zi, liniştea a făeut explozie.
PROFESORUL : Da, în perdoada aceea,
pînă prin patruzeei şi noua-cincazeci.
au sârit în aer nenumărate false e-
chilibruri.
TOMA : Intocmai.
(Se stinge lumina la arlechin. Cxnà
se luminează scena, Projesorul a dis­
parut. Proiecţie pe circular : vedere
din Bucureşti. Panou eu indicaţia Bucu-
reşti, 1947.
20
www.cimec.ro
In scena, un fotoliu, un taburet în
faţa unei mese de toaletâ. într-o ro-
chie de casa, Neli îşi face genele. La
un picup, o mélodie cîntatà în sur-
dinà de Edith Piaf. în fotoliu, docto­
ral Pantazi.)
PANTAZI : Mai ai mult, Neli ?
NELI : Numai rochia să mi-o pun.
(Se ridică.) Frunioasă cravata ta.
(I-o îndreaptă şi ie&e, probabil spre
camera de baie.)
PANTAZI : Ce-i eu Toma ? O sa în-
târziem.
NELI (de atături) : Trebuie să vină.
Ed se schimbă într-o elipă. (Rein-
tră.) Vrei sa-nii închei tu rochia ?
(Pantazi îi încheie rochia, apoi o în-
toarce eu faţa spre el.)
PANTAZI : la să te văd. (Aprobă din
cap eu un mîrîit admirativ.)
NELI (eu o strimbătură alintată) : Da,
dar mantoul s-a démodât.
PANTAZI (ironie) : Nu te prea răs-
faţă ' bărbatul tău.
NELI (drăgut) •' N^are bani, săracul.
PANTAZI : M-am oferit să-i avansez
fonduri pentru desehiderea unud ca­
binet.
NELI (pedant, imitîndu-l probabil pe
Toma) : „Şthniţa, înainte de toate".
(Rîde, în vreme ce Pantazi ridică din
umeri.) Şi pe urmă, eu îl iutoesc şi
sărac. (Punîndu-şi mîinile pe umerii
lui Pantazi.) Are cine să mă răsfeţe.
PANTAZI (ducxnd mîna la buzunarul
interior, eu o grimasă glumeatà) :
Mda... Şi... Cît costă un mantou nou ?
NELI : Mi-e şi ruşine să-ţi spun. O
groază de bani. (îi spune suma la
ureche. Pantazi fluierd eu admiratie
speriată şi scoate un teanc de banc-
note din buzunar. Neli i se aruncà
de gît.) Ticuţ, eşti eel mai fermeeă-
tor bărbat din lume. (In clipa aceea
intră Toma.) în sfîrşit ! (Vine spre
el cu banii întinşi în mina.) Toma,
tata mi-a dăruit un mantou nou. (îi
întinde obrazul şi de-abiă atunci rea-
lizeaza atitudinea lui crispatà.) Ce-i
cu tine ?
TOMA (posomorît) : Nirniic, Neli. Bunâ
seara. (O sărută grăbit.)
PANTAZI (lui Toma) : Ar fi cazul să
te ©răbeşti. (Cu ironie.) Exista totuşi
anumite régula de politeţe de care
trebuie să ţii seamă în lume.
TOMA : N-am deloc chef să fiu po-
liticos astă-seară şi nu merg nd-
caieri.
NELI : Toma !
TOMA : Iar la mantou ctred că va tre-
bui sa renunti, Neli. (îi ia banii şi-i
 întinde lui Pantazi.) Eşti destul de
îmbrăcata.
PANTAZŒ (uluit şi casant) : Ce tn-
seamnă asta !
TOMA (lui Neli) : Virei să n e laşi puiţln
simguri ? Aş dori s ă discut ceva eu
tatăil itâu.
PANTAZI (îndreptîndu-se spre ieşire) :
O discuiţie p r e s u p u n e şi asenitimentul
celuilalt. Şi n-am d e gîmd să te ascult
decât atunci cînd vei deveni cwviin-
cios. (Izbucnind eu o violenta neaştep-
tată faţă de ţinuta lui flegmatică.)
Nu sînt oblrigat să-ţi suport şi gro-
solăndile.
NELI : Tată !
TOMA : Ştii, de u n d e vin a c u m ? De
la Mircescu. Imbecilul a încercat sa
se sinueidă.
PANTAZI (întorcîndu-se spenat) : A
încercat sa...
TOMA : Nici o grijă, ad sa mal ai
plăcerea să-1 înitîlneşti. A scăpat
(Dur.) De ce 1-ai sexmat sa demi-
sioneze ?
PANTAZI : (revenindu-şi) : Nu îngădui
lincapaciitatea în spitalul p e c a r e !1
conclue.
TOMA : Pentru o greşeală fâră conse-
cinţă n u se zdrobeşte cariera u n u i om.
PANTAZI : Mai sînt destule spftale In
tara.
TOMA : Şi p e cine ved aduce în locuJ
lui ?
PANTAZI : Nu ştiu încà.
TOMA : Ce comédie ! Daa.- e secretul lui
Polichinelle. Toată lumea îşi d ă coa-
te. Il dai afară p e Mircescu, ca sa-1
numesti pe nepotul dumitale, com­
promis în afacerea aceea m u r d a r a
eu meddcamentele.
PANTAZI : Justiţia n u 1-a găsit vino-
vat.
TOMA : Dar morataiente a r a m a s p à -
tat, şi trebuie readus la linia d e plu-
tire. Ştii c u m e n u m i t spitaluil nos-
t r u ? .JVIoşia Pantazi".
PANTAZI : la t e udtă, ai urnor ! (Se
instalează comod în fotoliu.) Bine,
atunci să discutăm. Dumneata, pirin
c e fund d e ţ a r ă putrezeai acum.
dacă nu t e luam la m i n e ? (Toma,
ca lovit, face un pas înapoi.)
NELI (disperată) : Tată, Toma, va
rog !
PANTAZI : A, nu ! E cazul ca aoest
domn să a u d ă cîteva adevăruri. (Lui
Toma) Şi îţi aminteşti că toemai a-
tunci doctorul Candrea a fost transfé­
r â t în provincie ?
TOMA : Ca sâ-mi facă loc m i e ?
PANTAZI : Nu, ca să se ooupe d e
horticudtura. (Se ridicâ.) Ascultă, bă-
21
www.cimec.ro
iatule, îţi încndp'Ui că ai puitut arunca
praf în oohii cuiva, în afară de-ai
ei ? Dar pentru toată lumea, ou
m i n e te-ai însurat, n u eu ea. I-ai su-
cit capul ipentru ca a v e a u n tată
c a r e putea să-ţi asigure situaţie, r e -
laţii şi să-ti satisfacă setea d e parve-
nire. Ţ ă r a n ipoorit !
NELI : Tată, îţi interzic !
PANTAZI (scos din fire) : Şi a m în-
ghiţit totul, numai ca să nu fie ea
nenorocită. D a r acum îndrăzneşti
să-mi faci morală. Dumneata ! (Se
indreaptă spre ieşire.) Mă aşteptani
m ă c a r la o elementară décanta. (Se
întoarce.) E d r e p t însă câ a s t a n u
se învată păzind gîştele şi porcii
p e rnaidane. (Dă să iasă.)
TOMA (alb la faţă, stăpînindu-se cu
un enorm efort) : O clipă. Nu mai
e nevoie să piece Mircescu. Rămîne
locul meu liber.
PANTAZI : Şi aş putea şti u n d e îţi
, vei desfăşuira p e viitor activitatea
misionară ?
TOMA : Oriunde. Şi cu cît locul va
fi m a i păcătos, cu atît va fi rnai
bine. Ai dreptate, a m r a m a s un ţ ă -
ran.
PANTAZI : Ţin însă să-ţi a t r a g a t e n -
tia asupra unui lucru. Vei pleca sin-
gur. (Iese. Neli izbucneşte în plîns,
câzînd pe taburet. Toma stă îm-
pàetrit lîngâ ea. într-un tîrziu.)
TOMA (şoptit) : Neli !
NELI (răvăşită) : Chiar vrei să pleci ?
TOMA (ridicînd-o. Stau faţă în
faţă) : Tu crezi ca as mai putea r ă -
mîne ? (Neli pleacâ capul, apoi ri­
dicâ încet din umeri. Cu imensă
duioşie, Toma o mîngîie pe obraz.)
Fetita niea, dragostea m e a !
NELI (aruncîndu-se la pieptul lui,
cu un strigăt de nefericire) : Oh.
Toma !
(Se face treptat întuneric. Se aude
sirena unui vas. O voce îndepărtată
strigă : „Maftei ! Bă Maftei !" Apoi
ait strigăt : „Vira, Vira !" Zgomot de
masini. Tăcere. Toma, la arlechin. în
umbră, Profesorul.)
TOMA : Despre Staa-ighiol a m auzit
vorbindu-se p r i m a d a t a la minister.
Şeful serviciuliui d e repacrtiitii, u n
medic bătrîn, lucrase 45 d e and la
Inspectoratul Tulcea, şi degetul lui
butucănos se oprise parcă fără voie
pe nuimele acesta d e pe lista : „Uite,
aici te-ai vindeca de reumatdsme",
mi-a spus rînjind. Ultimul medic
stabilit acolo, acum vreo douăzeci
de ani, a fost un italian, Celetti^
 un mizantrop, un nebun. S-a şi
spînzurat, de altfel.
PROFESORUL : Prim unmare, şi el
te-a categorisit romantic.
TOMA : Bra absurd. De fapt, hotă-
rîrea mea era rezultatul unei ana-
lize lucide. (Cu un aer mai accen­
tuât de màrturisire.) Vedeţi, mi-am
dat seama că, într-o oarecare ma-
sura, Pantazi avea dreptate. N-avu-
sesem imtentiile ignobile pe caire mi
le atribuia, dar practic, fără să
ştiu, aderaim la situaţia mea. Pînă
ia unmă, mi-aş fi deschds şi cabi­
net, probabil aş fi ajuns şef de lu-
crări, poate profesor...
PROFESORUL : Şi eu sînt profesor.
(Ride.) Sînt si academdcian.
TOMA : Dar prin ce activitate strâ-
liucită aţi ajuns a i d ! Mie mi-ar fi
vernit total de-a gâta, datorită în-
rudirii cu Pantazi.
PROFESORUL, : Alţii ar fi acceptât.
TOMA : N-as fi putut. Simţeam că
dacă nunmi vod reîncepe viaţa, şi
în condiţiile celé mai grêle încă,
în fiecare privire aş fi banuit dis-
preţul. Dar, mad ales, ma temeam
de dispreţul meu. Şi pe urmă, nu
uitaţi, pe vremea aceea se prâbu-
şeau vertiginos atâtea false adevă-
ruri, şi se iveau altele, surpxinzâ-
toare ! Mi-am dat seama că toţi
aceşti ani trăisem alâturi de yiaţă
si ca trebuie sa fug zdravăn dacă
nu vreau să rămîn pe un peron
pustiu, privind în urma trenuiui.
Mulţi intelectuali au trecut prin
clipa aceasta de criză.
PROFESORUL : Pricep. Dar Neli ?
TOMA (tresărind) : Neli ? Ne iufceam,
mi se părea firesc să ma urmeze.
Ţin mimte şi acum prima noastră
noapte în Delta. (Lumina înoepe să
se stingâ asupra lui Toma.) Călă-
toream de 14 ore.
(Se aude iar sirena unui vas în-
depărtat, apoi o voce : „Maftei... !" O
alta : „Ho, nu mai zbiera ! Doarme"
L/umină. Ingeniozitatea scenografului
va trebui sa evoce puntea unui mie
vas, cu minimum de elemente : o
cîrmâ, un felinar clătinîndu-se pe un
catarg şi luminînd difuz scena. Oa­
menii, înghesuiţi pe lăzi. O lună pa-
lidă. O umbră strâbate puntea bodo-
gànind : „Nu poate omul nid sa în-
chidă ochii". Spre rampă, aşezaţi pe
nişte valize, cu faţa spre public, Toma
si Neli, ghemuită în braţele lui.)
TOMA : Ţi-e frig ?
NELI (zgribulită) : Nu ştiu. Totui
22
www.cimec.ro
este atît de edudat, de strain. (Ară-
tînd cu degetul spre cer.) Aceea e
steaua polară ? (Toma aprobă. Neli,
surîzînd.) Noroc de ea şi de tine.
Altfel, m-aş fi simţit pierdută.
Parcă am fi în altă lume, nu ? Apa
asta neagră, fără valuri, păduriie
de stuf, vasul ăsta vechi, oamenid
necunoscuiti... îmi vine mereu sa
întreb : uinde mergem ?
TOMA (încercînd sa fie glumeţ) : 1M
Starighiol, fetito.
NELI : Ce prost eşti. Nu pricepi.
TOMA : Ba da, dar nu-mi place sa
te văd speriată, aşa fără noimâ.
NELI : Nu sînt speriată. Adică, puţin,
da. Ca... în unele vise. Exact ca în
unele vise ! Cînd nu ştii ce o sa se
întîmptle, cînd nu poţi évita ceea
ce va veni, cînd ţi-e puiţin frică şi
totuşi aştepţi. (Cu teamă.) Ce-a fost
asta?
TOMA : O pasăre. O pasăre de noap­
te. Ai să vezi că la lumiina zilei
totul va redeveni normal. (Zim-
bind.) Mai ales cînd o să trebuie
sa te ocupi de mîneare, de cîrpit...
NELI (zîmbind) : Da, probabil. (Pau-
zà.) Toma, noi doi va trebui sa ne
iubim foaîrte mult aici.
TOMA : Crezd că te-aş putea Duibi si
mai mult ?
NELI : Niciodatâ nu mi-a fost fricâ
pentru dragostea noastră. Era cu
atît mai importantâ decît tot ce ne
înconjura !
TOMA : Şi acum ?
NELI : Nu-i asa că sînt absurdâ V
Acum o sa fie la fel, nu ?
TOMA : Poate ca nu aveam dreptui
să-ţi impun încercarea aceasta.
NELI : Omul pe care îl iuibesti are
toate drepturile. Şi nu greutăţile
ma sperie, Toma, cu tine alăturl
pot fi fericită ordunde. Asta s-o
ştii.
(Toma se ridică şi vine lîngă arle-
Chin, oamenii din scenă şi felinarul se
imobilizează.)
TOMA (Profesorului) : M-aţd întrebat
de Neli ? Adevărul e ca m-am gîn-
dit foarte puţin la ce se întîmplă
cu ea. Mă stàpînea o singură do-
rinţă, încăpăţînată, violenta : să iaiu..
totul de la început. Pînâ nu e prea
ttrziu... Neli era femeia mea, făcea
parte din mine, mă urmase fără
şovăire. Ştiam că o să-i ti^ greu,
însă îmi spusese doar că asta n-o
sperie. Aşa încît... (Pauză.) Primul
contact eu mediul n-a fost prea m-
curajator.
 (Lumină crescută, de zori, pe sce-
nă. Neli doarme pe valiză. Toma se
apropie de un om întins pe jos.)
UN PESCAR BATRlN : N-axe nimdc,
îi trece.
ALT PESCAR : L-au priais femelle
ou fiuste rosii. Oînd t e prind ele in
horă, te apucă fierbrnţelile şi n u
m a i ştii ce e ou tine. Trebuie să
UN PESCAR TÎNÀR : P e dracu' ! Are
friguiri.
TOMA : Chin&nă i-aţi d a t ? (Pescarii
se uită miraţi la el.)
UN PESCAR T l N A R : N-avem.
TOMA (scotocind într-o servietă) :
Daţi-i p a t r u prafuiri p e zL (Pesca-
rul cel tînăr întinde mina, dar cel
bâtrîn i-o ia înainte. Toma se în-
depărtează spre Neli. Pescarul
uită la plicuri eu neîncredere, se scar-
pinà în cap şi le bagă în buzunar.
Toma s-a asezat lîngă Neli, care
deschide ochii.) Ne apropiem. Obo-
sită t a r e ? (Neli clatinà negativ din
cap, deşi, evident, este frîntă. Scoate
pudriera.)
NELT : Sânt urîtà, nu-i aşa ? (Toma
o sărută pe par, o cuprinde pe după
umeri. în spatele lor, o fetişcană,
Gingirica, o imita caraghios pe Neli,
apoi spune unei matahale de pes-
car.)
GINGIRICA : Ce stai, unohiule Si-
mioane, saruită-niă ! (Acesta o ples-
neşte eu palma peste spate şi amîn-
doi izbucnesc în hohote de ris. Toma
şi Neli se întorc nedumeriţi.)
FHJIP (mai orăşeneşte imbrăcat) :
Aşa-s oanieniii d e p e aici. Răi şi n e -
simţiţi. (Pauză.) Rărnîneţi la Stari-
ghiol?
TOMA : Da, arn fost nurnit rnedic
acolo.
F I O P (uluit) : Adică, d o c t o r ? (Toma
încuviinţează.) De aniirnale ?
TOMA (surîzînd) : Nu, d e oameni.
F H J I P : Uite ce l e m a i itrece prin
c a p ! V-au sàHdt d e la partid, nu ?
TOMA : Am vernit d e b u n ă voie.
FliLTP (clatină sceptic din cap) : Ţt-
tţ-tjţ ! Auzi, să v ă piiească ! Şi
u n d e o să staţi ?
TOMA : Nu ştdu încă, o să gasim.
FUUP : Eu a m casă curată, gospo-
dărească. Poate că ne-am învoi.
TOMA : Sa vedem. O sa m a duc în-
<tîi la primărie.
E I O P (izbucnind în ris) : OLa p r i m à -
rie ?
TOMA : De ce rîzi ?
FHJIP (rîzînd) : Nu rîd. De ce să rîd ?
Duceţi-vă !
www.cimec.ro
IANI (un adolescent eu tricou mari-
năresc se trezeşte, cascâ, dă eu ochii
de Filip) : Salutare, chiaburime I
(în timp ce Filip mormăie o înju»
rătură, Iani sare în picioare şi pri-
veşte în zare.) l a te uită, frăţime,
a m ajuns. (Cîţiva oameni, printre
care şi Neli şi Toma, se apropie de
capâtul vasului. Şoptesc intre et.)
IANI (către Gingirica) : Ce-o fi, vreo
bătaie, vreun foc ?
TOMA : De ce ?
GINGIRICA : La noi la Starighdol,
cînd vine v r e u n vas d e l a Tulcea,
toate femeile şi toţi copiai ies l a
mal.
F I L I P : Petrecere d e oameni proşti.
IANI : De, deştepţilor le-a pierit che-
ful. (Strigînd spre mal) Hei, Con-
se stantine, ce s-a înitîrnplait ? (Se aude
un strigat de départe, Oamenii se
întreabă îngrijoraţi : ce zice ? ce
zice ?)
SŒMION (urlînd) : M ă ă ! Ce s-a Sn-
tâmplat, m à a ?
O VOCE (îndepărtată) : S-au înecat
doua lotcd. (Pe vas se face tăcere.
Oamenii se privesc între ei. Apoi,
din depărtare se aud clopotele, întîi
încet.)
IANI : T r a g clopotele !
SŒMION (îşi face cruce şi eu nàduf) :
Grijania si dumnezeii ei d e viaţă 1
(Lumina scade, clopotele se aud
foarte puternic.)
întuneric.
TOMA (la arlechin) : Aşa că p r i m a
mea acţiune profesională la Sta-
righiol a fost semnarea unor acte
d e deces. S-a rîs atunci mult p e
socoteala mea. Femeile d e p e aici
au limbile ascutite si... (Se intoarce
surprins, Ta zgomotul unei masini
care s-a oprit. Apar Danilov şi Frîn-
cu care o ţine de mînà pe Daria.)
A, poftiţi, poftiţi !
FRÎNCU : A m venit numai p e n t r u o
olipă, să-mi iau r a m a s bun.
DARIA (lipindu-se de el) : Mi-a adus
o păpuşă. A r e p a r si închide ochii.
TOMA : Iar o răsfeţi.
DANILOV : Orezi că p e degeaba ?
Ştie că d e fiecare data îi sare d e
gît şi-1 pupă p e amîndoi obrajiii.
TOMA : Faceţi cunoştinţă : tovarăşul
Frîncu...
PROFESORUL (dîtid mina eu Frîn­
cu) : N e cunoaştem d e la Tulcea.
F ă r ă ajutorul tovarăşuiui secretar,
vizita noastră în Delta n - a r fi fost
atît d e bine organizată.
TOMA : I a r acesta e Grigore Dani­
lov, secretarul nostru d e aici.
23
DARIA : Toma, să aduc m i e r e şi apă
rece ?
TOMA : Sigur, ce fel d e gospodină
eşti ? (Daria iese.)
FRlNCU : Nu, nu trebuie, n-avem vre-
me. Am venit n u m a i să-ţi strînig
mîna.
PROFESORUL : Plecaţi la Tulcea ?
FRlNCU : Nu, la Bucuresti şi de-a-
oolo în Ganmania. în legătură cu
combimatul d e stuf.
TOMA : I a r n-o să n e vedam cu lu-
nile.
FRlNCU : Lasă că nu scap eu aşa
uşor d e tine. (Către profesor.) Ma-au
scos peri aibi, tovarăşe profesor.
cu spitalul lor d e a i d . Una, dcuă,
îs la raion. Vor şi aziil d e bătrîni
acum. Nimic n u le ajunge.
PROFESORUL : Adevărul e că
făcut o treabă grozavă aici.
FRÎNCU : Mda, nu e r ă u doctorul
nostru. Numai că e c a m închis. Nu
ştii niciodata ce gînduri îl bat.
(Pune cu afecţiune mîna pe urnà-
rul lui Toma.)
DANILOV (brusc) : Dar să ştiţi că de
d a t nu vi-i daim.
PROFESORUL : Cime vrea să vi-1 ia ?
DANILOV : Umblă zvonuird. Chiax d e
nu-s adevărate, noi vă spunem, aşa.
ca s ă se ştie la Bucuresti. îl le-
găm cu saule şi tot nu-i d ă m d r u -
mul.
FRÎNCU (marcînd o pauză, cu inte-
res ascuţit) : Ce zici, Toma ?
TOMA : Sîmt şi legâtuiri m a i zdravene
decît saulaie. Nu plec nicaieri, prie-
teni. Mi-e bine aici.
DANILOV : Adică, nu^i a d e v â r a t ?
TOMA : Nu, Grigore, o să-1 m a i ba-
tem m u l t la cap, împreună, pe
Firîncu. Să aibă incaitea d e ce sa
n e boscorodească.
FRÎNCU (luminat la faţă) : Ei, d a -
că-i aşa, bateţi-mă la cap cît pof-
itiţi. Ce să fac ? Se vede că asta-i
pedeapsa mea. Vă salut, tovarăşe
profesor. Cu bine, Toma.
DARIA (intrînd) : Cum, plecaţi ?
F ă r ă să gusitaiţi mderea ? E grozav
d e dulce.
FRÎNCU : A M data.
DARIA (împungîndu-l cu pumnul
Danilov) : Spune-i, spume-i !
DANILOV : O laşi pe Daria să mear-
gă cu mine la cherhama ?
TOMA : Dacă o aduci tu înapoi acasă.
Vă duc pînă la uşă. (Profesorului)
Mă iertaţi. (Schimburi de saluturi.
Se aude zgomotul maşinii care plea-
că. Toma reintră.)
PROFESORUL : Prin urmare, pentru
asta au venit ! Sa afle dacă nu te-am
momit, totuşi.
TOMA (surîzînd) : Am priceput de
oum au initirat. Ne leagă ani d e m u n -
că şi prietenie, d a r sînt d e o dis­
c r e t e p e care oamendi, asa-zişi sub-
ţiri, n-o au.
P R O F E S O R U L : Văd că te înţelegi
bine ou Firîncu. Am auzit că-i u n
om deosebit d e pondérât şi desobis.
TOMA : N-aţi asistat la p r i m a mea
întrevedere cu el ! (Izbucneşie în
ris.) De fapt, e u n choleric, însă
1-a învăţat m u n c a să se stăpînească.
(Din culisele opuse iese un grup
de oameni în care recunoaştem pe
Frîncu, Danilov, Gingirica şi alţii.
s-a Poartă plase şi se îndreaptâ probabil
spre mare, pe care nu o vedem din
cauza înălţării fundului scenei.)
TOMA (povestind în continuare) : Cînd
a m venit eu, Frîncu, fost muncitor
în portail Constanta, era d e u n an
secretaru! organizaţiei d e p a r t i d d e
aici. Nu erau în totul decît trei co-
munisti : el, Danilov şi învăţătorul
Meres. I a r acesta din u r m ă era bol-
nav. Dar ca sarcină aveau, nici m a i
mult, nici m a i puţin decît construi-
rea unei alite vieti într-un colţ în-
treg din Delta. Adică, să faca sa s a r ă
istoria d e p e şine şi s-o m u t e p e al-
tele. Şi au făcut-o ! F ă r ă să aibă,
d u p ă c u m aţi putut vedea, nici ca-
pete de iluminaiţi, nici d e mucenici.
FRÎNCU (oprindu-se, lui Iani) : Dar
ţie, u n d e ţi^au fost ochii ?
IANI : Păi, tovarăşe Frîncu...
FRÎNCU : Ce, pal tovarase ! S p u n e
cinstit : d u p ă fus t e şi aiureli !
IANI (uitîndu-se speriat la Gingirica) :
Zău câ nu d u p a fuste !
FRÎNCU (punînd mîna cu furie pe
plase) : Astea-s bunuirile statuiui a-
cum. Nu pdicepeţi odată ! Adică ale
voastre, mă, pîinea şi viaţa voastră !
Şi vă purtaţi cu ele de parcă a r fi
tot ale chiiaburilor. Ce dumnezeu,
e tot atît d e limpede ca şi unu şi
cu unu fac dod !
DANILOV (pondérât) : Lasă că au sa
înţeleagă oamendi. Asta n u se face
pe bătînd din palme. înca n u m ă r ă p e
degete.
FRÎNCU : Au să înţeleagă ! Asta ştiu
şi eu. Dar cînd ? Veţi fi avînd voi
timp aici, însà t a r a n-are. Şi h ă r m ă -
laia asta ce mai e ?
GINGIRICA (care s-a repezit în direc-
ţia de unde se aude vacarmul) : Il
a duce unchiul Simion pe Filip. (In-
24
www.cimec.ro
 tră Filip, chiaburwl de pe vas, îm-
pins de uriasul Simion şi încon-
jurat mai ales de femei care strigă :
„Trăsni-te-ar dumnezeu să te trăs-
nească ! Măcar una să-i dau după
ceafă ! Ticâlosule !")
SIMION : Ho, gura, împieliţatelor !
(Căire Frîncu) La paragate 1-am
prins. Imtrase ou cuiţitul în ele.
IANI (ţîşnind) : Mă ! Paragatele noas-
.tre, mă !
FRÎNCU (oprindu-l cu o mînă şi cu
cealaltă impunînd tâcere, face un
pas spre Filip. S-ar părea că o sâ-l
zdrobească în pumni, dar rosteşte
numai cu vocea sugrumată) : Va să
zică, tu erai ! (Izbucnind) Luaţi-1,
kuaţi-1 şi duceţi-1'la post pîmă... (Fi­
lip este scos. Rămîn în scenă Frîncu,
Danilov, grupul lor, plus Simion.)
DANILOV : încă unul mai puţin. Vezi
că oamenii înţeleg ?
FRÎNCU (destins, lui Simion) : Mi se
pare că 1-ai oaim scârmanat puţin.
SIMION (rîzînd gros) : Aşa, puiţin nu-
mai.
FRÎNCU (sever) : Dar aseară iar te-aj
bătut la oîiTciumă.
SIMION : M-am. (Apucă şi el o plasă.)
FRÎNCU (ridicînd din umeri. E evi­
dent că are prea multe pe cap) : Hai,
fraţilor, sa mergem, că peştele nu
se ponde singur nici măcar la
Starighdol. Şi dfrsearà tirebuie sa plec
la Tulcea, am fost cbemat la
judeţeană. (Coboarâ toţi în spatel?
scenei. Frîncu rosteşte din nou în-
dîrjit, deşi pe ton glumeţ.) Lasă că
o sa găsească oamenii, intx-o zi, ză-
băluiţă şi pentru gura ta, Simioane !
(Coboarà şi el. Se aude glasul lui
Simion : „Nu prea cred, am gură
tare !" Rîsete, apoi linişte.)
TOMA (face doi pasi în scena goalà
şi spune întorcînd capul în direcţia
Profesorului) : Tot în dimineaţa ace?a
pornisem şi eu sâ-mi iau în primiire
dispensarul. (Mai face doi paşi, apoi
se aude vocea veselâ a lui Neli.)
NELI (din culise) : Toma ! (Aleargă
foarte veselà spre el. E îmbrăcată
cu pantaloni pescăreşti şi cu o pâ-
làrie mare de pai.) Ah, Toma, ce
proastă am fost iea-i. Acum pot să-ţi
spun. Bram mai deznădăjduită decît
Ovidiu, dar am descoperit o plajă
splendida ! Am înotat un ceas.
TOMA : Mă bucur că te văd mai re-
montată, Neli.
NEO (debordind de exuberanţă) : Şi
e o mare limpede, ca-i vezi nisipul
la ciinci metri. Iar un pestisor a
25
www.cimec.ro
săirit din apă şi s-a uitat asa la
mine. (Face o mică strîmbătură ca-
raghioasă cu buzele.)
Toma (rîzînd) : Cunri fâcea peştişorul ?
NELI (repetînd) : Asa ! Şfei, cred câ
o sâ^mi plaça grozav aici. O sa ne
plirnbăm cu barca, o sa pesouim,
o să înotăm. Totuil e nemaiponLenii
de pitoresc, aproape paradiziac. Sa
vezi unde se varsă Doinărea in mare !
E ca lia inceputul lumii. Trebuie nu-
ma.iidecât să-ţi arăt. Had, vii ?
TOMA : Nu pot, Neli, am treabă.
NELI : Vezi ce urîcios eştd ! Am des­
coperit încă ceva : eel mai delicios
cimitAr din lume. Mie, tihnit, de-
treabă. Si sîn,t îngropaţi acolo, de-a
valma, roaruîni, italieni, francezi... Ai
impresia că toţi morţii s-au înfrăţit
şi că eşti intir-un mie oraşel de
provincie, unde locuiitorii au ieşit
în pragul caselor să stea la tarifas.
TOMA : Probabil că datează de pe
vrernea construira canalului de la
Sailina.
NELI : Am descoperit şi mormîntul
une! englezoaice. Cu o inscrdpţie ca
în romanele victoriene : „Logodnicei
mêle Hellen Pickford". Iar mai jos :
„Iartă-mă. William". Ei, nu-i ro­
mantic ?
TOMA : Şi se mai spune câ érigiezii
nu sînt sentimentali.
NELI : Stid ce ored eu' ? A ucis-o din
gelozie. Sau poate el se considéra
vinovat că a adus-o toemai aici, unde
o aştepta un sfîrsit tragic, probabil
o anémie şi...
TOMA (rîzînd) : Neli, Neli, pune-ţi frîu
imaginaţiei. Prea multă strică. Mai
ales într-un cadru ca ăsta.
NELI : Oh, ce prozaic eşti ! Şi unde
ai pornit acuim ?
TOMA : Sa iau contact cu autorităţile,
să încep sa fac ceva.
NELI : Ma iei cu tine ? (Fac cîţiva
pasi. Din sens contrar intrà Ştefan
Mereş. Hainà veche, de croialà mili-
tarâ. Şchiopătează uşor. E gâta sa
treacă de cei doi, dar dupa o ezi-
tare se opreşte.)
MERES : Bamă ziua. Duimneavoastră
sînteţi medicui care a fost nurnit
la noi ?
TOMA : Da.
MERES : îmi ingăduiţi : Ştefan Mères.
Sînt învăţător.
TOMA : îmi oare bine. Sotia mea.
MEREŞ (după un moment de stînje-
neală. căci nu e prea sociabil) : Am
vrut doar să ne cunoaştem. Dacă o
să aveţi nevoie de miime, vă stau ia
dispoziţie.
TOMA : Probahil că o să am. Cred
că prea uşor n-o sa^mi fie.
MERES (eu un suris franc şi aspru) :
Mă tern că nu.
NELI (optimistă) : N-o să stăin o eter-
initate. Şi mie, Delta mi s-a iDâirut
extraordinară.
MEREŞ (o priveşte cu imperceptibilă
ironie, apoi către doctor) : Să mu
vă reţin.
TOMA : Il caut pe secretairul de partid,
Frîncu, mi se pare. Şi aş vtrea să-mi
iau dispensairul în primire. (Mères
îl priveşte cu o surprizâ amuzată.)
E chiar atît de comic ceea ce am
spus ?
MERES : Cînd am venit adci, pnmul
drum 1-am facut la şcoală. Oredeam
că o să fie de piatră, eu... (Unei
femei trupeşe, care trece prin fun-
dul scenei cu o gàleatà.) Parasco,
1rimite-ţi mai des băiatul la şcoală.
Nu-1 mai lâsa sa umble creanga.
PARASCA : U trimit, îl trimit, vreau
sa-1 fac doftor. Să-şi poarte şi el
nevasta în pantalonl (lèse rizînd.)
MERES (încercind să atenueze im-
presia) : Doamnă, oamenii nu-s răi,
sînt doar neôncrezatori şi cam iro-
nici. (Lui Toma) Trebuie sa te stă-
pîneşti. Asta e prima condiţie a
muncii dumitale aici.
TOMA (acru) : Mulţumesc pentru sfat.
MERES (cu umor) : N-ai pentru ce.
Să ştii că nu exista dispensar îin
Starighiol.
TOMA : Şi bolnavdi ?
MERES : Unii mor, îi mai ajută la
asta şi babele, alţii scapă. Ce vrei,
nu s^au şters încă urmele războiului
şi ale treoutului. Cît se pricepe ne-
vastă-mea — a fost infirmieră —,
îngrijeşte şi ea de bokiavi. O pdcă-
tură de apă în mare.
TOMA : Halal ! Veselă treabă !
MERES (nu reacţionează) : Ei, eu vă
spun la revedere. (Saluturi. Se în-
depărtează. Se opreşte.) Dar să ştii
că şcoala e azi de piatră !
TOMA (privind în urma lui) : Inte-
resant personaj. Mă întrefo dacă ştie
că nu niai are mult de trait.
NELI (nedumerită) : Dar tu de unde
ştii?
TOMA : Doctorii au cîteodată al şa-
selea simţ.
NELI (căreia i-a disparut complet buna
dispoziţie) : Toma... (Dar în clipa
aceea, Mères iese din culise.)
MERES : Doctore ! Bine ca n-ai ple-
cat. Vine şi Frîncu.
TOMA : Mulţumesc.
20
www.cimec.ro
MEREŞ (dupa o clipă de ezitare, eu
un suris) : Să ştii că are tare mulite
pe cap. (Iese.)
TOMA (prost dispus) : Ce dascăl !
(Privind-o pe Neli, fără să-şi măr-
turiseascà gîndul, dar înregistrind
şi el insolitul ţinutei ei.) Nu vrei
să mă aştepţi acasă ?
NELI : Mi-e urît. (De altfel, apar
Frîncu şi Danilov.)
DANILOV (cordial, cum îi e felul) :
Bună dimineaţa, tovarăşe doctor. Fa-
ceţi cunoştinţa cu satul ? (Dă mîna
eu amîndoi. Către Frîncu.) Dînsuil
e tovarăşul medic de care ţi-am
spus că a sosit aseară.
FRÎNCU (înregistrind ţinuta lui Neli) :
Frîncu.
DANILOV : Unde v^aţi găsit casă ?
Aseară, nici n-am avuit răgaz să vă
întreb. Plecani pe mare.
FRÎNCU (cu o nota de ironie) : îţi
spun eu. La Fiiip.
DANILOV (nemulţumit) : De ce toamal
la Filip ?
TOMA (iritat) : E singura locuinţă mai
omeneascô în tot satul ăsta. Vă
displace ceva ?
DANILOV : Tovarăşe doctor, Filip e
un chiabur ticàlos. A şi fost arestat
azi...
TOMA : Imi pare rău, dar nu ştlam
că si închirierea unei caniere e un
act politic.
FRÎNCU : în împrejurările de-aici, ori-
ce facem noi are o însernnătate
politică. Trebuie multă judecată şi
prudenţă. E mai bine să ştiţi asta
de la început.
TOMA : Se vede că azi e zkia lecţiilor.
Am mai fost dăscălit de cineva.
Dar eu n-am venit aici să-mi com­
plétez educaţia, cd să fac medicină.
Dacă aşa ceva o să fie cu putinţă la
Starighiol. încep să mă îndoiesc
FRÎNCU (muşcindu-şi buza ca sa se
stăpînească) : Din păcate, nu sînteţi
primul. Au mai fost vreo doi domni
doctori cu doamnele pe aici. S-au
plimbat pe plajă, s-au scàldat, au
întrebat de icre nègre, dar altceva
n-au văzut, şi au plecat.
TOMA : Nu ma mira. Nid clădire
pentru dispensar nu aveţi. în ase-
menea condiţii de primitivitate...
FRÎNCU : Poate vă aşteptaţi să gă-
siţi şi un sanatoriu model ! Infir­
mière cu sortuiï scrobite.
DANILOV (încercind să domolească
lucrurile) : Ei, da, ne-ar plàcea si
noua.
TOMA (continuînd încăpăţînat) : în
asemenea condiţii de primitivitate
 se poate face felcerism, nu medicină.
Parcă n-aţi tarai în secoktl douăzeci.
Mai bine v-aţi gîndi la asta decît să
vă ocupaţi pe unde doom şi cum
«mă îmbrac. Ar fi mai serios.
(Cei doi se înfruntâ, dar Frîncu nu
<ipucă să rosteasca replica, pentru cà
Toma a ieşit din joc şi, adresîndu-se
pe ait ton în direcţia Profesorului, spu-
ne, în vreme ce ceilalţi rămîn încreme-
niţi ca într-o fotografie.)
TOMA : Aeuim înţeleg foarte bine de
ce Frîncu m-a privait foarte imultă
vreme eu neôncredere. De fapt, eram
foarte môndiru de gestufl. meu „erode"
de a veni la Starighiol, şi orgoliul
meu de imtelectual rnie-burghez se
aştepta sa fie intknpinat eu osanale
de admiraiţie şi recunoştiniţă. Şi mai
aies ţineam să-mi salvez „indepen-
denţa". (Surîde. Reintră în joc.)
FRÎNCU : Aseultă, tovarăşe sau dom-
nuile doctor, nu ştiu cum să-ţi spuin,
încearoă întâi sa înţelegi ce se în-
itîimplă aici, apucă-te de luerui, si
pe urmă sa ne iei de sus.
DANILOV (apucîndu-l de braţ) : Lasă,
de-abia a venit omul. Nu ştie...
FRÎNCU : AtuncA, să nu se grabeascà
să judeoe. (Pleacâ. Se opreşte.) Pen­
tru dispensar am avea dreptul sa
rechizitionam acum casa Qui Filip.
E cea mai potrivită.
NELI : Dar, aceea aim înohirilat^o nod.
De-abia ne-am instalat. Unde s-o
porniim acum ? (Frîncu îl priveşte
pe Danilov şi face un gest semni-
ficativ eu mîinile. Adică : ii auzi ?
Şi pleacă.)
TOMA : O să ne strîngem într-o sin-
gurà camera, Neli. Şi, la nevoie, ne
mutam.
DANILOV (bucuros) : Asa da, tovarăşe
doctor. O să vedeţi că o să ne în-
ţelegem. Frîncu are o singură
groază : zăbava. Vrea ca total sa
meargă repede şi drept. Parce s-ar
terne că n-o să-i ajungă viaţa, aşa
aleargă. Dar numai eu ştiu de cînd
cere un doctor pentru Starighiol.
O să vă ajute.
TOMA : Nu este nevoie. Mă descurc
şi singur.
DANILOV : Singurătatea nu e bun
sfătuitor.
TOMA : Eu ma împac mai bine eu
ea decât ou anumiţi oameni. Bună
ziua. (Danilov CI priveşte tndoit,
murmura bună ziua şi pleacă).
NET il (după un timp, lui Toma, care
a rămas crispât): Ai fâcut bine ca
27
www.cimec.ro
te-ai arâitat demn şi tare. După ce
că am venit în salbaticda asta... Dar
nici în chestiunea cased nu trebuia
sa cedezi.
TOMA : Nici asa, NéH.
NELI (dupa o pauză scurtă) : O sa
ne fie tare greu. (Toma tace.) Nu
regreţi ndmic, Toma ? (După o tàcere
lungà se aude un tunet îndepàrtat,
lumina începe să scadă.) Iar s-a în-
tunecat. Vine ploaie.
TOMA : Nu-mi dau voie sa regret,
înţelegi, Neli ?
NELI (îl priveşte lung şi, încet, in­
clina capul. E mai puţin o aprobare,
decît o resemnare. Apoi) : Mergem ?
(les, în vreme ce scena se întunecà
treptat. Pauzà. Apoi se aud hohote de
ris, care cresc pînà cînd se aprinde
lumina. în faţa cortinei un grup nu­
méros — alcătuit mai mult din femei,
batrîni şi copii — ride, stind pe uliţă
şi privind spre culise unde se presu-
pune a fi dispensarul. Iani cintă din
muzicuţă.)
O FETISCANÀ (murind de ris): la
uitaţi-vă cum ţine mătura, parcă
ar trage la coasă.
ACULINA (doftoroaie bătrînă) : Doam-
ne fereşte şi apără, în sfônsta zi de
duminică.
AXINIA (altă doftoroaie bătrînă) : Şi
păgîmui ăsta vrea să tămăduiască
bolile ! Cu comundsm o să vă enjec-
teze. De-aia 1-^au adus. Ca să nu mai
credeti în dumnezeu.
UN PESCAR TÎNÀR (rîzînd) : Cu ba-
bele o sa înceapa, am aflat eu. îţi
ridică fusta, îţi arde o enjecţie şi
te face blinda ca o mielusea, lele
Axinio. Te laşi de biserică, de ra-
chiu si de descîntece, şi te ţii nu-
mai de şedinţe. Eşti prima înserisă
pe tabel, am văzut eu.
AXINIA : Ptiu, neruşinatule. (Se lo-
veşte cu palma peste sold.) Àsta
nu 1-a văzut decît popa cînd m-a
botezat.
PARASCA (arătind spre culise) : Asa
barbât trebuia să-mi iau, eu sa stau
pe cuptor şi să ma dau cu dresuri,
iar el să spele podelele. (Adresîn­
du-se unor bărbaţi.) Lăsaţi, harmă-
sarilor, de acum înainte punem nod
şeaua pe vod. (Rîsete.)
GINGIRICA (lui Iani): Şi tu ce rîzi,
nepricopsitule ! Ce, e o ruşine să
•munceşti ?
IANI (dispreţuitor) : Depinde ! Ce fed
de munca.
GINGIRICA : la auziţi cine vorbeşte.
Regele chiuiangiilor.
UN PESCAR : Lasă-1, Gingdrico, în-
tr-o zi tot o să se facă el m a r i n a r
d e cursă lungă. Nu-i aşa, Iani ?
IANI : Ba bine ca nu.
ALT PESCAR : Nu e d e tàne, m ă . Pe
vapor muneeşti pînă cazd pe brînci.
IANI : Dar eu m ă fac căpitan, fle-
ţude!
UN PESCAR BÀTRlN (slab şi repe-
zit) : l a m a i tăceţi, că a m o tireabă
eu domnu' doctor. Vă spun eu în-
d a t ă cît îi d e sirios. (Strigă.) Domnu'
doctore !
TOMA (ieşind din culise. E în cà-
maşă, cu mînecile suflecate, cu o
mătură într-o mina) : M-a strigat ca-
reva ? (Bătrînul, oarecum intimidât,
tace. Cîţiva il înghiontesc : zi, ce ai
amuţit ?!)
UN PESCAR BÀTRÎN (luîndu-şi cu­
raj) : Vroiam sa vă fac o întrebare.
TOMA : Spune, moşule.
UN PESCAR B À T R Î N ; E adevărat
că faceţi dispensar aici, în casa lui
Filùp?
TOMA : Adevărat.
UN PESCAR BÀTRÎN : Asta e bine.
(Sceptic.) Da' raze aveţi ?
TOMA : De ce ai nevoie d e r a z e ?
UN PESCAR BÀTRÎN : Ştiu eu d e
ce, a m eu o boală a mea. Da' dacă
n-aveţi raze... (Dă să piece.)
TOMA : Stai, spune-mi ce t e doare.
UN PESCAR BÀTRÎN (eu o grimasă
de dispreţ) : Dacă n-aveţi...
TOMA : Dar spune odată, omule, ce
ai ?
UN PESCAR BÀTRÎN (eu un gest de
lehamite) : O masea, lua-o-ar draou î
(Cu supărare şi dispreţ, càtre oa-
meni.) M-ann lămurit, n - a r e raze.
(Pleacă.)
TOMA : De mîine să vă prezentaţi
pentru analize. Să vedem care-s bol-
navi de friguri. Aţi auzat ? (Reintră
in culise.)
ACULINA : Auzim, cum sa n-auzim !
îl aduc şi pe Samoiilă.
UNUL DIN PESCARI : O n e e Sa-
moilă ?
ACULINA : Motanul meu. (Vrea sd
piece, însoţită de rîsetele celorlalţi,
care deodată încetează, căei a apă-
rut Neli. Ochelari negri. Rochie de
plajă, decoltată.)
NELI (străbătînd cu nesiguranţă masa
oamenilor) : Bună ziua. (Se mur­
mura : bună ziua.)
ACULINA : Vai, vai, măiculiţă, aşa
d e tînără şi bolnavă d e ochi.
NELI (încercînd să fie amabilă şi,
surîzînd cu stîngăcie, îşi scoate o-
www.cimec.ro
chelarii) : Nu sînt bolnavă. Ăştia-s
ochelari d e soare.
UN BAIEŢAŞ I S T E Ţ : Cu sticla afu-
mată.
ACULINA : Gredeam că eşti oarba,
maică. Că altfel, d e ce ţi-ai p u n e
sticle negre p e ochi. Aici la nod, oa-
menii se privesc drept în luminile
ochilor, că n-ûu nimic d e ascuns.
(Neli, descumpănită, nu ştie ce să
riposteze şi se indreaptă spre ieşire.
Baba către oameni.) Şi ce bărbat ca-
lic a r e sărăcuţa, s-a zgîrcit la u n
m e t r u d e stambă şi o lasă să u m b l e
cu umerii goi ! (Neli întoarce o pri-
vire speriată şi iese repede. Rîsete.)
O FEMEIE : Bine i-ai zis-o, Aculino.
A DOUA FEMEIE (ascuţit) : Vine d e
la mare, toată ziua se scaldă in
mare.
ACULINA : O Sa. avînd vreo boalâ.
IANI : Uliu, că proaste m a i sînteţi.
La Constanţa, toată lumea se scaldâ
în mare, asa, d e plăcere.
A DOUA FEMEIE : Despuiată se
scalidă. Cum a făcut-o mă-sa. A vă-
zut-o Niculiţă. Zi, Niculiţă, dacă n u
este asa.
BAIEŢAŞUL ISTEŢ : Asa, să snor eu.
Dar tot a r e pantaloni, ca ăia d e la
cire.
IANI : Costum d e bade, tontule.
A DOUA FEMEIE : O sa de zapăcească
minţile barbatilor.
UN MOŞNEGUŢ P R À P À D I T : Asta ?
Ce b ă r b a t sa se uite la ea ? Nu v e -
deţi ce scoabă-i ? Femeia trebuie sa
fie grasă, colea cît u n morun, ;işa
ca Parasca. Să ai ce ţine în braite.
PARASCA : l a te uită ce cocos ! Multe
c a m i n e ai ţinut tu, prapaditule ?
MOŞNEGUŢUL (trufaş): Ehehei ! Să
mai a m eu atîţia dinţi în gură cîte.
O FEMEIE : l a priviţi, oameni buni,
ia paiviţi. îl pupa pe bărbatu-său.
(Toţi privesc uluiţi spre culise.)
A DOUA FEMEIE : Şi el îi p u p ă m î n a .
ACULINA : Ptiu ! Pazeşte, doamne.
PARASCA : Da' mînuşiţa p e m ă t u r ă ,
n-o ,pune. Tot el îi trage singur m a ­
inte. Uitaţi-vă, bărbaţilor, şi băgaţi
bine la cap.
DANILOV (apărînd) : Bună ziua. P e
tovarăşul Frîncu nu 1-aţi văzut ?
UN PESCAR : A r a m a s în Delta.
Mîiine vine.
DANILOV : Dar ce e aici, şedintă ?
PARASCA : Şedinţă pentru lămurirea
bărbaţilor.
DANILOV : Al tău iar s-a bătut a-
seară.
PARASCA : Da, trăsni-1-ar dumnezeu
să-1 trăsnească, i-am spus că dacă
 se m a i bate, il cotonogesc să m ă ţină
minte.
DANILOV (intrînd în enlise, strigă) :
Bumă diimiineaţa, tovarăşe doctor.
PARASCA (aţîţată, nitam-nisam, ţipă
după el) : Şi adică, d e ce să nu se
bată, că d e aceea e b a r b â t !
O FEMEIE : Barbatii noştri îs bàr-
baţi d e larg, nu papă-lapte ca doc-
torul.
TA NI (pieptoşindu-se) : Lupi d e m a r e !
Ca unchiul Danilov... (Uitindu-se
spre culise, eu ochii cît cepele.) Fră-
time, cenmi văzură ochii ! Unchiuil
Danilov spală şi el podelele docto-
rului !
DANILOV (traversînd eu o căldare în
mînă) : Ed, n u v-aţi saturât d e p r i -
vit ? Ce^ar fi să daţi şi voi o mînă
d e ajutor la aranjarea dispensaru'lui,
c a n-o fi foc. (Iese.)
GINGIRICA : Chiar aşa, zău. Hei, u -
temeuile, ufedereule, care vii la
m u n c ă voluntară ?!
UN B À I A T : Spirt e Gingirica asta.
Cu ce să t e ajut, frumoaso ?
IANI (dîndu-l deoparte) : Ce sa fac,
Gingirico ?
GINGIRICA : Bidinea şi var să vă
faceţi.
IANI : A m înţeles, var ! Hai rnă, bi­
dinea ! (Iese în fugă cu celălalt bă-
iat.)
DANILOV (reaparînd) : Ei, niimeni nu
rnişcă ? (Dar oamenii se foiesc şi se
risipesc. Se aude : „azi e durninică ;
asta nu e treabă de barbai ; ne as-
teaptă copiii acasă". A rămas numai
Parasca. Danilov priveşte după oa-
meni, ojteazâ. Câtre Parasca.) Hai
foarem tu, Parasco ! Sa-i facem diis-
pensar lui Simion, când s-o mai; în-
junghia, să aibă u n d e sa se p a n -
seze.
PARASCA : Of, trăsni-1-ar. (După o
clipă.) Iaca vin.
(Lumina scade şi imediat sput la ar-
lechin.)
VOCEA PROFESORULUI : Si Nedi ?
TOMA : M-am bucurat degeaba în
ziua aceea. Tirnpul ti-ecea şi în d ă -
direa dispensarului nu calca pioior
d e om. Băteam la fiecare casă, dar
porţile râmâneau închise. î n schimb.
cîrciuma gemea d e (lume. Bra o
toamnă rece, cu ploi nesfîrşite, şi
lipsa d e actiivitate rnă făcuse iras-
cibil, mohorît. Firîneu1 şi Danilov era\i
toată v r e m e a pe mare.
(Cortina se ridicà. în colţul din
dreapta al scenei, cîteva elemente su-
gereazà o camera, ha o masà cu o
29
www.cimec.ro
lampă de gaz, Neli. Are o carte in
faţă, dar evident că nu citeşte. Toma
pleacă de la arlechin şi se trînteşte
pe pat. Tăcere. De départe se aud
chiote şi o frînturà de cor bărbătesc.)
NELI (îşi duce palmele la urechi) :
Doamne, ce săibăticie ! (Se ridică şi
ia un tub de medicamente.)
TOMA : Nu mai lua atîta luminal.
(Neli înghite pastila.) Ai sa t e in-
toxici.
NELI (ridicînd din umeri) : Puţin îm:
pasă. Numai să dorm. Dacă as putea
sa dorm incontinuu, n-as mai vrea
ninnic.
TOMA : Ar trebui sa-ţi impui o dis­
ciplina. Neli ; să facd ceva. Citeşte...
NELI : Nu pot.
TOMA : Atunci, ieşi, plimibă-te, dar
fă ceva.
NELI : Ca să m a siimt pretutindeni ur-
m ă r i t ă d e priviri iscoditoare, d e rî-
sete ironice.
TOMA : P e n t r u nuimele lui dumnezeu,
Neli, n - o lua razna. Trebuie s a r e -
cunoşti că ţ i n u l a t a poate părea aici
uneori cam excentrică, nepotrivi.tă.
NELI : Da, a r trebui să umblu în bo-
canci, cu unghiile nègre. (Se aud
din nou chiote. Făcînd un semn cu
capul în direcţia lor.) Probabii câ o
să ajung şi aşa. Nu mi-a propus aasi
Firîncu, să m ă ocup de şezători la
Stardghiol ! ?
TOMA : Şi ce-ai raspuns ? Nu-i deloc
o idee caraghioasâ.
NELI : Găseşti ? Sînt convinsâ câ a
v r u t să-şi bată joc d e mine. I-am
r a s p u n s ca nu ştiu decît sa récit în
franţuzeşte.
TOMA : E stupid.
NELI (ca pălmuită) : Cu m i n e vor-
beşti aşa ? Tu ?
TOMA : I a r t ă - m ă , d a r recunoaşte că e
stupid să răspunzi prin provocâri
ciocoieşti u n o r inten^ii bune.
NELI (care e pe marginea isteriei).
Intenţii b u n e ! Toate si toţi m ă duş-
mănesc aici. N-^am cu cine schimba
o vorbà. Mi-e urît, mi-e firică. Lip-
seşti toată ziua de-acasâ şi cînd vii.
obosit, ursuz, cu gîndul în altă parte,
de-abia deschizi gura. I a r azi, cînd
o faci, e ca sa m ă insulţi. A m a-
juns la insulte ! Ah ! Cît sînt de
nefericită, cât sînt d e nefericită...
TOMA (speriat) : Neli, te implor. draga
mea, stăpîneşte-te.
NELI : Lasà-mà sa plîng, de saptà-
mîni întregi îmi înghit lacrdmile.
$i tu n-ai vàzut nirnic, n-ai înţeles
nimic. Puţin îţi pasă d e mine. Nici
nu mai exist pentru tine.
TOMA : Dragostea mea...
NELI (izbucnind acum în ris nervos) :
Fruimos mad arată dragostea asta. Ce
derîdere ! Dar asta e lucrul eel mai
oribil care se întîmplă îmbre moi. Nu
ma mai iutoeşti. Sau im-ai înşelat
cînd spuineai câ ma iubesti. Altfel,
in-air fi totui atît de urît.
TOMA (sever) : Nedi !
NELI : Nu striga la mine. Ca tot n-o
sa tac. Crezi că de greutâti sau de
mizerie ma tem ? Dar pentru ce sa
le îndur, în niumele cui ? Pentru
mine, dragostea asta era totui. Dacâ
s-a irosiit, ce importanţă mai are res-
tul ! Ce caut eu aici şi ce càutam
noi ailătuiri ? (Toma o priveşte spe-
riat. Apoi se închide în el. Se ridicà
şi îşi aprinde o ţigară.) Nu-mi râs-
punzi ?
TOMA : Dacă ai ajuns să-ţi pui ase-
menea întrebări...
NETJ : Şi ce aştepţi ca să-mi spud că
suit neôntemeiate şi absurde ?
TOMA (venind îîngă ea) : Sigur ca sînt
absurde. (O mingîie.)
NELI (agăţîndu-se de el) : Jură-mi !
TOMA : Astea sont copiiarii, Neli.
NELI : Nu, jura-mi.
TOMA : Bine, jur. (Neli a rămas cu
capvl la pieptul lui. Toma, conti-
nuînd s-o mingîie şi să-i vorbească
ca unui copïl.) EL, acum te-ad mai
liniştit ? Te-ai convins ?
NELI (se îndepărtează. într-un tîrziu):
Altă data era deajuns să-mi spui
că-ţi sînt dragă, pentru ca tot su-
fletul sa mi se umple de bucurie.
TOMA (încercînd să zîmbească) : Acum
ţi-am şi jurat.
NELI : Da, am auzit.
TOMA: Şi?
NELI : Eram proastă. Ce-ţi mad pot
da ouvimtele cînd nu sont vii ! Dra­
gostea înseamnă feriedre. Şi dacâ nu
e totui, nu e nimic. Asta o ştiu. Am
trăit-o, n-am citit-o în cărţi. Şi
acum, sînt nenorocită şi eu suffletul
gol. (Cu izbucnire.) Oh, Toma, de
ce ai sacrdficat viaţa noastră unei
ambitii ?
TOMA : Ştii bine, Nelri, ca niu era
vorba de o ambiţie. Credeam ca ai
înţeles. (Pauză. Cu ironie.) Sau poate,
marea ta dragoste avea nevoie ab-
solută de un anumit cadru de con­
fort şi mondenitate. Fii logică ipînâ
la capàt.
NELI : Nu e adevărat ! Dacâ ai fi ace-
laşi, m-aş simţi bine cu tine şi în
iad. (Toma tace.) Crezi ca mint ?
TOMA (concentrât) : Nu, încerc sa prd-
cep. Poate că în adevăr dacă as fi
30
www.cimec.ro
venit aici trimis cu sila, dacâ as fi
fost vreun surghiunit nenorocit, m-al
fi urmat fàrâ murmur.
NELI : Ordcât m-ar fi costat, n-ai fi
vâzut la mine nici o lacrimâ. Sa ne
arunci însă în mod délibérât în sâl-
bâticia asta, sa pui mai presus de
mine şi de dragostea mea o încăpă-
ţînare fără rost, sa te intereseze
mai muit nişte pescaxi beţivi decât
viaţa noastrâ, asta n-o pot accepta.
Şi tu, pareâ nu eşti nemudţumit si
ohinuit ? Vred sa pretinzi câ ai gâ-
sit aid vreo satdsfacţie ?
TOMA (surd) : Incâ nu.
NELI : Iţi faci iluzii. Ndciodatâ n-o
să găseşti. N-o poţi gâsi, pentru câ
totui se reduce la o încăpăţmare în-
gustâ, la un donchihotism caraghios.
Cel puţin, dacâ te-ar fi mînat aici
nevoia drezistibiilă de a te dârui
oamenilor, de a fi un soi de misio-
nar, de a servi o cauzâ. Dar pe tine,,
egoismul te-a adus aici, chiar dacâ
îl drapezi într-o formula nobilă, şi
pentru el sacrifie! totui.
TOMA (dupa ce a privit-o lung): Ai
dreptate, Neli. Cîteodată eşti foarte
luciidă. N-am vendit din devotament
pentru o cauzâ.
NELI : Atunci ?
TOMA : Dar dacâ îmi devenisem in-
tolerabil mie însuimi. Dacâ egoismul
àsta ma face sa ma simt mai cinstit
fatâ de mine şi de oamend, dacâ
ma curâtâ si ma riddeâ peste ce
am fost, nu-1 reneg. Şi-mi ajumge.
N-aş mai putea trai fârâ el.
NELI : Vei trâi nefericit.
TOMA : Poate. Exista în viaţă mul-
ţumiri aspre, mai necesare decât al-
tele dulci si surîzătoare. Se poate
trăi' şi cu pîine neagrâ.
NELI : Şi ferdeirea mea ? Aşa stupidâ,
femeiască, cum este ea. Ea n-are
nici o importantâ ?
TOMA (luîndu-şi capul în mîini) : Nu
mă mai chinui, Neli. (Pauzà.) Crezi
în adevâr câ nu ma gîndesc la tine ?
Vine iarna şi ştiu câ o sa fie şi mai
greu. Frigul, ldpsurile, singuràtatea...
(Rostind cu greu un gînd, pe care-l
rumegă probabil de mult.) M-am
gîndit câ poate ar fi noai bine sa
pleci la Bucureşti pînâ la primăvară.
NELI (incremenită) : Sa plec ?
TOMA : Ar fi mai bine şi pentru sâ-
nâtatea ta şi pentru... Sigur câ n-o
sânma fie uşor, pentru câ sînt mebun
dupa tine, prostuţo ! (O cuprinde şi
o lipeşte de el.) Dar toemai de aceea
te-aş dâsa. Ca sa nu te pierd.
NEùLI : Săirută-imă. (Toma o îmbrăţi-
şează.) încă. (Imbrăţişare pătimaşă.)
TOMA : Totdeauma este c a şi c u m
te-aş ţine p e n t r u p r i m a d a t a în
braţe.
NELI : Şi la m i n e e la fel. Spune-mi
că m ă iuibeşti.
TOMA (pe un ton glwmeţ, pentru că
e probabil vorba de o glumă a lor) :
Nu e adevărat. Te ador.
NELI (eu un răsfăţ familiar) : Oh,
Toma, miult te-am m a i iubit la viaţa
mea, om sucit ce esti.
TOMA (zîmbeşte şi o leagănă în braţe):
Nu, n - o să-Tmi fie deloc uşor, fără
suirîsul tău, fără alintârile tale, fără
obrazul t ă u p e uimărul meu, noaptea.
(Cu o flexiune aspră, pătimaşă.)
F ă r ă trupul tău şi fiinţa ta toată.
T a r e m a i sont flamand d e tine.
NELI : Mai spune.
TOMA : Numai tu m ă împaci şi-mi
dai liniştea. O lindşte adîncă şi plină
cât o m a r e . Cînd ai a p ă r u t în vdaţa
mea, m - a m simţit copleşit d e .un d a r
neasteptat. De u n d e atîta bogăţie
în mîindle m ê l e ? Şi fiecare suris
al t ă u répéta ziikùc şi întoemai m i -
n u n e a asta. De aceea, îţi cer mereu
s ă surîzi ; ştii ? (Neli, surîzînd, în-
cuviinţează din cap, fericită.) Rău
o s ă m a i tânjesc d u p ă tine. Şi o
sănmd fie şi frică.
NELI : Frică ?
TOMA : E primejdios să laşi singură
o femeie c a tine. Sînt gelos, n u
ţi-ai d a t s e a m a ?
NELI (lipindu-se de pieptul lui) : Dar
n u plec, Toma. Cum o să t e p ă r ă -
sesc aici ?
TOMA (fericit, dar insistînd) : Totuşi,
a r fi m a i cumiiinte, Nedi. Viaţa asta
îţi m a c i n ă nervii. Nu eşti fâcutâ
p e n t r u ea.
NELI (glumeţ) : O s ă iau luminal.
TOMA (cu o hotărîre) : Uite, iufoito !
Iţi fagăduiesc că, d u p ă u n a n , ple-
căm. Dă-mi răgaz u n an. După asta
p o t cere să fiiu transienat în altă
parte, chiar î n t r - u n oraş poate. Dar
a c u m n u pot fugi. Trebuie să tree
e x a m e n u l asta.
NELI (mulţumită) : Bine, Toma.
TOMA : Şi ai să rezdişti ?
NFJLT : îţi făgăduiesc. (Trecîndu-şi mina
pe frunte ca şi cum ar înlătura o
greutate.) Ce bine că a m stat des-
chis d e vorbă. (Se aud iar cîntece
în depărtare, un chiot, dar de data
asta Neli izbucneşte in ris.) Sînt
şanse sa ai şi tu imâine u n pacient.
Petrecerea asta nu se t e r m i n a fără
cuţit.
31
www.cimec.ro
TOMA (repezindu-se să-şi ia haina de
ploaie) : Te superi dacâ ies ?
NELI : Unde vrei s ă t e dued ?
TOMA : Să sohimb vreo doua vorbe
cu éd.
NELI : Nu vreau. Mi-e frică.
TOMA : O să fiu calm. Iţi promit.
(Neli vrea sa riposteze, dar se stà-
pîneşte.)
NELI : Sa nu stai mult. (H încheie
haina la gît. Toma o sàrutà repede
pe obraz.)
TOMA : î n t r - u n sfert d e oră sînt
înapoi. (Iese.)
NELI (ia calendarul de pe masă, rupe
o foaie şi H dâ drumul să coda) :
Trei s u t e şaizecd şi patru.
(întuneric. Se aude la început o
muzicuţă, apoi, reluînd motivul, un
cor bàrbàtesc din ce în ce mai puter-
nic, o voce care strigă : „încă un rîndl"
Lumină. în stînga scenei cîteva bâncir
o masâ lunga, o tejghea : cîrciuma.)
P R I M U L PESCAR : L a Sulina le-a d a t
partidui u n cuter, care-i scoate î n
larg. Ca boierii se d u c la pescuit.
A L DOŒLEA PESCAR : Păi, le-a dat,
c u m să n u le dea. Ca la ei, sefii d e
brigâ2à ies p e mare, n u zac p e c u p -
tor, nebuni d e rachiu.
P R I M U L PESCAR (violent): De m i n e
te legi, mă, de m i n e ?
AL TREILEA PESCAR : Ce sari, n - a r e
d r e p t a t e ? Ţi-a zds şi Frincu că t e
scoate d a c â se m a i întômplà o sin-
g u r ă data.
P R I M U L PESCAR : Repede a ţ i mai
udtat cine a stat p e maire trei zile
p e furtună, nemôncat şi nedonmit r
ca să v ă găsească şi să n u îngră-
şaiţi peştii.
A L DOILEA PESCAR : Ba n - a m uitat
deloc. Da' u n a n^are a face cu alita.
Pentru u n a îti p u p mîna, şi pentru
cealaltă îţi zic ceva de dumnezei,
m ă , auzi !
P R I M U L PESCAR : l a zi, sa vedem r
A L PATRULEA PESCAR : Nu te m a i
pieptosi, că-ţi zic şi eu. A venit prd-
lejul să fim si noi oameni şi să
iesim la o ailtă viaiţă, şi unii h a b a r
n u au, tot la smîrc trag.
PRIMUL PESCAR (punînd mîna pe
un scàunél) : Eu trag, hai ?
A L PATRULEA PESCAR (ridicîn-
du-se) : Tu.
A L CINCILEA PESCAR : Ho, ajunger
I a r aţi căpiat ? Zi m a i bine, c u m e
chestia cu altă viaţă.
P R I M U L PESCAR (mormaind) :... 1-a
lamuiràt Frîncu.
A L TRBILEA PESCAR : Şd pe tine
te-a lămurit, d a r ai dopuiri tn uirechi.
A L CINCILEA PESCAR : Zi, ma.
A L PATRULEA PESCAR : Lasă că
ştiu eu, nu mă p u n e la ixamen.
Alta, ce mai ! E limpede.
IANI (rîzînd) : Vă spuin eu. Vrea să-şi
c u m p e r e patifom. (Rîsete.)
A L PATRULEA PESCAR : O sa-mi.
dacâ a m chef.
IANI : Şi o sà-i cînte „Ramooona..."
(Cîntă, toţi rid, intră Toma. Se face
brusc tăcere. Nedumerire, curiozi-
tate.)
TOMA : B u n ă seara. (Se mormăie răs-
punsuri aproximative.) Dacă. mu ve-
ndţi dufmneavoastra la doctor, vine
doctorul la dummeavoastră.
UN PESCAR : Pentaru tine o fi venit,
Simicane, să v a d ă c u m îţi m e r g e
zgaiba. (Simion, care tot timpul a
băut, tace.)
TOMA : Ei, ce n e faoam eu analizele?
Să ştim caire-i bolmav d e friguri.
Şi a m d a t dispoziţii să n u se bea
decît a p ă fiartă.
PRIMUL PESCAR (ridicînd un pa-
har) : Uite, d o m n u l e doctor, ăsta e
eel m a i bum leac d e friguri, 70 de
grade. (Il dà peste cap. Ceilalţi rid
şi aprobă zgomotos.)
A L T PESCAR (venind eu un pahar) :
Beţi eu nod uin pahar, tovarăşe doc­
tor.
SIMION (e ameţit bine, dar se ţine) :
Lăsaţi-1, mai, pe domnu' doctor în
pace. El e gimgaş, nu ca moi.
UN PESCAR : îi i-e ciudă că s-a lâ-
sat să-1 pansaţi. Rîd oamenii d e el.
A L T PESCAR : Spume, Simioame, cum
a fost. Te-ai spart în cîrlig şi ţi-a
fost firică să nu-ţi curgă mărumtaiele
pe acolo. Te-ai dus reipede la dom-
nul doctor.
SIMION : A m v r u t sâ-i fac o plăcere,
că mi-e simpatic. De-aia m-arn dus.
(Şi mina lui cît o lopată cade pe
umàrul doctorului. Oamenii hoho-
tesc.) Ce, nu crezi, doftoraşuile ? Vino
să te pup. (Il apucă eu mina de după
ceafă, dar eu un gest brusc Toma
i-o dă jos. Simion e uluit. Exclama
gîtuit.) Asa ! (Urlă.) Mă, noi sîntern
pescari d e larg, nu muieri, să n e ţii
eu a p ă fiartă.
(Cu palma impinge capul lui Toma
într-o parte. Pescarii sar strigînd : „Si-
mioane, vezi-ţi de treabâ ; eşti zăr-
ghit, mă" etc. Dar Toma, calm, se în-
dreaptă spre Simion şi, în mijlocul
tăcerii, se aude doar izbitura pumnu-
lui. Spre stupoarea celorlalţi, Simion
se prăbuşeşte. Izbucnesc rîsete şi stri-
www.cimec.ro
gâte de bravo. Frecindu-şi bàrbia,
Simion se ridică încet.)
IANI (se aşază în faţa lui) : Sa nu
dai, umchiule Simioame, că zâu îti
crăp capul ! (Dar Simion îl zvîrle
în laturi ca pe o pana. Vine în faţa
lui Toma şi, deodată. neprevăzut, se
inclina adîne. Satisfactie genèrala.)
SIMION : îmi placi, tovarăşe doctor.
TOMA (întinzînduH mîna) : Pemtru
prietenia asta, beau um pahar. (I se
întinde un pahar mie.) Nu, unul
mare. (I se dă.) Să .trăieşti, Siimioane,
să trăiţi ! (Dă paharul peste cap. Toţi
aplaudă. Toma cere tăcere cu un
gest.) Dar cârciuima tot vi-o închid
eu, vodmiciilor, într-o zi !
VOC1 : Ce a spus că o să facă ? Cum ?
Cică, o să închidă côirciumia ! E dat
naibdi, tovarăşul doctor ! Să trăiască!
(Adunati in jurul lui, toti izbucnesc
cu simpatie într-un rîs homeric, in
vreme ce se stinge lumina. La ram­
pa, apar grăbite babele din tabloul dis-
pensarului şi îşi spun ceva la ureche.
Aleargâ apoi spre dreapta şi spre
stînga, de unde le ies în cale, din
culise, dite femei. Şopotesc o clipâ în-
tre ele, cu gesturi de mirare, şi dispar
în fugà. în sfîrşit, una din babe vine
la mijlocul rampei, pune mîinUe la
gură şi strigă spre sala : „Doctorul cel
nou s-a îmbătat şi s-a bàtut cu oamenii
la cîrciumà". Se stinge lumina şi se
aud numai voci de femei strigînd pe
întuneric, amplificate prin megafoane :
JDoctorul e un beţivan, doctorul e un
bătăuş, să piece doctorul de la noi !"
Tăcere. Lumina în scenà. Pe insérât,
lîngà farul vechi. Muzică : Edith Piaf.
Neli, singură, zgribulită, priveşte spre
zare. Se aude îndepărtat zgomotul mà-
e
rii, apoi un vijîit şi tiV te stranii. Neli
ridicà privirea spre cerul întunecat.
De ea se apropie o femeie tînără.)
ANCA : Raţele şi gîstele sâlbatice
pleacă. (Prezentîndu-se cu simpli-
tate.) Eu sînt Anca Mereş, soţia în-
văţătoruîui.
NELI : Nu n e - a m întîlnit pînă acurn.
ANCA : S t ă m toemai în capâtul satu-
lui. Şi Mères a r e nevoie de îngrijire.
(Aràtînd cu capul spre mare.) E vî-
n ă t ă marea.
NELI : Da, şi e frig.
ANCA : Cînd vine iarna, Dumărea în-
gheată, şi trei sau patru luni nu
m a i aveim legàturi eu lumea.
NELI : Locudeşti d e m u l t aici ?
ANCA : De la sfîrşitul războiiului. Me­
res e din partea locului. Eu sînt din
Oluj.
NELI : Eşti tînăiră şi fruimoasă. Cum
de te-ai îngropat aici ?
ANCA : Ne-aim cunoscut la un spital
de front. El era grav rănit şi...
(pauzâ) a soeotit că e de datoria lui
să se întoaircă in Delta. Pentru
dumneavoastră trebuie să fie greu
însă.
NELI : Anul treout, pe vremea asta,
Filarmonica incepuse ciclul Beetho­
ven ; ne pregăteam sa plecăm pen­
tru revelion la Predeal. Acasă aveam
musafiri în fiecare seară şi discutam
despre arta suprarealistă. (Ride cu
amărăciune.) Eram foarte supăratâ
pe tata ca nu înlocuia oaloriferul
automobilului.
ANCA (eu timiditate) : Nu vă supă-
raţi... Dar...
NELI : De ce am venit a i d ? (Ridi-
cînd din umeri.) Daca aş şti bine !
(Cu un elan brusc. Asta nu înseam-
nà profund.) N-ai vrea sa fini prie-
tene ? Sont grozav de singtură.
ANCA : Eu sînt un om neinteresant,
doamnă. V-aţi p&ictisi cu mine. De
fapt, v-am oprit ca să vă rog ceva.
Să-i oomunicaţi tovarăşutlui doctor...
NELI : Uite-1 şi pe doctor. Toma !
TOMA (e preocupat) : Te plimbai ? A
trebuit să trimit cu sila la Tulcea
un pescar cu braţul sfărîmat. Aid
nu-1 pot opera.
NELI : Doamna Meres.
ANCA : V-am căutat la dispensar.
M-a trimis Mereş să vă anunţ că o
elevă de-a lui, fetiţa lud Cosma, e
foarte bolnavă, dar părinţii nu vor
să vă înştiinţeze. Au lăsat-o pe mina
doftoroaielor.
TOMA : Cîtă inconştienţa ! Muitumesc,
o să mă duc s-o văd.
ANCA : Ar fi venit chiar bărbatul
meu să vă vorbească, însă ştiţi...
sănătatea lui...
TOMA : Ce are soţul dumitale ?
ANCA : A fost rănit şi a rămas cu
o leziune la inimă !
TOMA : Pot sa-1 examinez şi eu, în-
tr-o zi ?
ANCA (după o tâcere) : Nu-i place sa
vorbească de boala lui. Atunoi, vă
duceţi, da ? La revedere. (Se înde-
părtează. Se opreşte.) Dacă o să
aveţi vreodată nevoie de asistenţa
vreunei infirmière, chemaţi-mă. (Iese)
TOMA (îngrijorat de aspectul luiNeli):
Ce-i ou tine ?
NEL3 : Se vede ceva ? (Cu ironie sur-
dă.) Iartă-mă, fac tot ce-mi stă în
putinţă să nu se vadà.
TOMA: Nell.-..
3 — TeatruI nr. 2
www.cimec.ro
FRINCU (intrînd cu o servietă sub
brâţ) : Bună seara. (După o clipă de
ezitare, se opreşte.) De la Tulcea vin.
Am fost chemat ca să fiu întrebat,
paraître altele, ce-i cu povestea de la
cîrciuniă.
TOMA : Cînd 1-am lovit pe Simion ?
FRÎNCU : S-au făcut reclamaţii la ju-
deţeană câ te-ai imbătat si te-ad
batut.
TOMA : De ce nu-i cheamà pe oamend
să vadă cum s-au petrecut lucrurile.
FRÎNCU : Nu poate fi chemat tot sa-
tul. M-au chemat pe mine.
TOMA (cu o nuanţă de scepticism) :
Si?
FRÎNCU : Le-am explicat. (Pauzâ.) Dar
■te rog să fii mai chibzuit pe viitor
şi să nu mai dai prilej chiaburilor
sa răspindească zvonuri defăimă-
toare. Dumneata crezi ca pot stră-
bate toată Delta ca să explic fiecă-
ruia că doctorul nostru nu e un
scandalagiu ? îţi place sau nu-ţi
place, aici reprezinţi regimul nostru,
tovarâşe doctor. Şi chestiile astea-s
bune în filmele cu gangsteri. Insă
noi nu sîntem la cinema.
TOMA : Tovarăşe Frîncu, îmi pare
foarte rău că am supărat partidul şi
pe dumneata, dar eu n-o să mă
las mcaodată căilcat pe bătătură. Asta
s-o ştii !
FRÎNCU (pe un ton foarte calm, în
contrast cu violenta lui Toma şi cu
aceea a propriilor lui cuvinte) : Peste
bătătuirdle oricui, eu cale, nu cu tal-
pa, ci cu tractorul, dacă-mi strică
liniştea şi ordinea în sat. (Pleacă.
La extremitatea scenei se opreşte.
Cu o izbucnire de căldură pătimaşă.)
De ce nu încerci o data, tovarăşe
doctor, sa vezi si mai départe decît
umbra dumitale ? Nimend nu este
buricul pămîntului. (Iese.)
NELI (lui Toma care spumegà) :... asta
o să te şi închida într-o zi. (Cu sar­
casm şi cu un gest larg.) Ce poetic
şi înălţăitor e totul !
TOMA : Termina, Neli, nu ma mai
scoate şi tu din sărite. (Neli il pri-
veşte uluită şi o ia la fugă.) Neli !
(Aleargă dupa ea si o prinde.)
NELI : Lasă-mă, lasă-mă.
TOMA : Iartă-mâ, mi-am pierdut cuni-
pătul. (Pauzâ lungă.) Hai să mergem
acasă, Neli. (Cet doi traverseazâ în-
cet scena, cu capetele plecate. în
colţul scenei, Toma se opreste.) Ce
bine ar fi dacă am avea un copil.
NELI : Aici ! Noi doi ? (Izbucneste în-
tr-un ris nervos. Se opreşte brusc.
33
 Se privesc lung, împietriţi
eoperirea prăpastiei care-i
Apoi ies. Scena goală e
doar de lumina intermitentd
lui. Zgomotul valurilor creşte.
lumina scade pînâ aproape de ob-
scuritate. La rampa apare corul ba-
belor şi al celorlalte femei.)
PRIMA : Doctoruil îşi bate nevasta.
A DOUA : Doctoral s-a certat eu
Frîncu.
ACULINA (eu sufletul la gură) : Doc­
toral o taie îm noaptea asta p e fe-
tiiţa lui Cosma. (Chemàri : „Glafvro l
Sevasto ! Domnico !" Agitaţie,
gâturi, crîmpeie de froze : „Cînd ?
Unde ? Cu cuţitul de bucătărie ! Pe
masâ. O ţine nevasta învăţâtorului !
O càldare de singe ! Moare ! Moare !
Doctoral a omorît copilul !" O clipă
de tdeere. Femeile se întorc cu faţa
spre fundul scenei, de unde
neşte un ţipăt dement : „Udgaşule !
Ajutor ! Ajutor !" Lumina în scenă.
Femeile se précipita spre
scenei, unde, palid, feapdn, il vedem
pe Toma. Alături, speriată,
Mereş. în faţa lor, furie dezlănţuită,
bunica fetiţei moarte.)
BUNICA : Săriţi, oameni Ibumi ! Nu
n e lăsaţi ! A omorît-o pe poruimbiţa
noastră ! Toată a sfîrtecat-o !
AXINIA : Noi i-am spus să n-o taie
şi n-a vrut, blestematud, antihristul !
ACULINA : Nod a m fi scăpat-o. Ne-a
gonit. (Vociferări : „ucigaşule !")
ANCA (aşezîndu-se in fata doctorului,
repetînd in neştire) : Ce faceţi, ce
faceti !
O FEMEIE : Tu de ce îi iei pairtea ?
A DOUA FEMEIE : Ce cauţi aici,
neruşinato, vezi-ţi d e bănbatu' tău !
A TREIA FEMEIE : Asta e mai tînăr.
(O îmbrînceşte pe Anca. Gingirica
sare şi o ridică.)
AXINIA : Nu-1 lăsaţi, a venit sa n e
ucidă copiii ! Daţi în el ! Sa pla-
tească ! (Femeile se string în jurul
doctorului. Venită în fugd, Neli se
opreşte înspăimîntată.)
PARASCA (încercînd zadarnic sa o-
prească femeile) : Ho, nebunelor, des-
creieratelor ! Gingirîco, fugi
cheamă bărbaţii.
AXINIA : Ce mai staţi, omorîţi-il ! (Va-
carmul creşte.)
NELI (ţipînd) : Toma ! (Vrea sa se re-
peadd spre el, dar i se pune în fată
Aculina.)
ACULINA : Uite-o şi p e dezmătata !
Putoare ! (O scuipă. Neli rămîne în-
cremenită. Tumultul a ajuns
femeile se apleacâ dupa piètre, lin-
de des- sajul lui Toma pare inevitabil. Deo-
desparte. datà însà, răsună vocea lui Frîncu.)
luminatà FRlNCU : Linişte ! (Tàcere bruscăr
a faru- Frîncu se aşază în fata doctorului.
Apoi, De-abia acum, Neli izbuteşte să se
smulgă şi pleacâ în fugà.)
VOCI (dar nu mai sînt la acelaşi dia-
pazon) : E u n ucigaş ! A omorît co-
pilM ! (Murmure, gâta să se trans­
forme iar în huiduieli.)
FRÎNCU : Eu răspund d e el ! (Tàcere
compléta. Càtre Toma) Du^te acasă,
doctore. (Prin coridorul viu care se
aler- deschide, Toma iese. Rămîn, faţă în
fapă, Frîncu şi femeile. Apoi Frîncu,
rămas pared pe gînduri, după o pau-
za lungâ, ridicà ochii, le priveşte şi
rosteşte doar.) Mda... (Dar e deajuns,
ca femeile să înceapă sa se tragă
înapoi, trezite parcă şi dezorientate.)
izbuc- AXINIA (fàcîndu-si curaj) : Sa f a d
dreptate !
FRlNCU (privind-o sfredelitor) : O sa
fundul se facă. (Axinia dă speriatd înapoi,
femeile se risipesc.)
Anca
(Lumina scade pe silueta singuraticà
a lui Frîncu. Se lumineaza avanscena
dreaptă. Apare Neli, răvăşită, cu o va-
lizà. Aduce din culise şi un scaun cu
lucruri de îmbrăcăminte pe el, îl
pune lîngd valiză. Sîntem deci acasă
la doctor. Neli, ca somnambulă, rostind
cuvinte indistincte, aruncă înfrigurata
rochii şi dite lucruri în valizà. Deo-
datd, tresare, se aşază în faţa valizei,
ca şi cum ar vrea s-o ascundd. Intrâ
Toma, cu hainele în dezordine. Văzînd
valiza, se opreşte. Schimb lung de pri-
viri. Apoi, Neli, eu figura împietrită,
cade pe scaun.)
TOMA : Nu trebuia sa t e sperii, Neli.
N-a fost ndmic. Numai o neîniţele-
gere. S-a lămurit totul. N-ai văzut
că Frîncu... Oamenii nu sînt răi, sînt
numai ignoranţi... orbiţi d e supersti-
tii... Ai să vezi ca totul o sa se
aranjeze... şi...
NELI (cu voce alba) : Dacă nu-ţi dai
demisda, plec şi nu m ă m a i întorc
niciodatâ.
de TOMA : Neli...
NELI : Plec pentru totdeauna.
TOMA (îşi acoperd fata cu mîinile.
într-un tîrziu, spune) : Bine. (Se în-
dreaptd spre ieşire.)
NELI : Unde te duci ?
TOMA : La Frîncu. (Iese. Neli izbuc-
neşte în plîns.)
(întuneric la avanscena dreaptă,
maxim, lumina la cea stîngd, unde lucreazd la
o masă, Frîncu. Doua scaune.)
34
www.cimec.ro
FRÎNCU (ridicînd privirUe de pe hir-
tii) : Tntra.
TOMA : Buna ziua. (Din xntuneric se
aude plînsul lui Neli. Toma îşi duce
palmele la urechi. Frincu îl priveşte
nedumerit. Toma, după o clipă, je-
nat.) Nu, nimic...
FRÎNCU : Te ascult.
TOMA : Am venit să te aniunţ cănmJ
dau demisia.
FRÎNCU (nu se aştepta totuşi) : Prin
urmare, şi duimneata... (Pe un ton
neutru.) în arice caz, o să trebuiască
să aştepţi rezuiltatul anchetei. Am
chemait Tulcea şi am cerut o an-
chetă.
TOMA : Impotriva mea ? După ce au
aruncat eu piètre în mine şi au
scuipat-o pe nevastă-mea ?
FRÎNCU : Nu împotriva dumitale anu-
me, ci pentru stabilirea răspunderi-
lor şi adevăruJui. Copilul e mort t o
tuşi şi satul e în fierbere. Starea
asta trebuie cuirmată.
TOMA : Singuruil vinovat e obscuran-
tismul oamenilor care se feresc de
medic, practicale doftaroaieloir, şi
poate şi intrigile duşmănoase despre
care vorbeai dumneata.
FRÎNCU (eu un surîs ironie) : Ai în-
ceput să le vezi ? (Pe ait ton.) Dacâ
ancheta va stabili că eşti vinovat, e
necesară pentru dreptate. Iar dacă
va dovedi' că nu, oamenii au sa în-
ceapă să înţeleagă că aşa nu mai
merge. Deci, tot necesară e.
TOMA : Dar dumneata ma crezi vi­
novat ?
FRÎNCU : Nu ma pricep în chestauni
de medicină. (Pauză.) Aş vrea să
nu fii. Ai muiltă dîrzenie în dum­
neata, şi socoteam că o să pu tern,
eu timpul, să ne înţelegem. Dar dacă
orioum pleci, asta înseamnă... In
sfîrşit, nu te putem ţine eu sila.
TOMA : Ce voiai să spui ? Ce în-
seamnă plecarea mea ? Sa vorbim
deschis.
FRÎNCU : Inseamna că dîrzenia dumi­
tale nu-i din celé la care mă gîn-
deam eu. E mai mult încăpăţînare.
TOMA : Ascultă, tovarăşe Frîncu, cînd
m-am dus să văd copiJul, mi-am
dat seama că am fost chemat prea
tîrziu. Că nu mai poate fi transpor­
tât la Tulcea şi că, în orice caz, în
cîteva ceasuri va mûri. Exista o sin-
gură şansă la mie : sa-1 scap prin-
tr-o operaţie făcută aici. Ştiam foarte
bine că-mi voi ridica tot satul în
cap dacâ nu izbutesc şi că îmi voi
périclita pentru totdeauna munca
aici, si poate cariera. Dar exista o
www.cimec.ro
şansă la mie. Şi am opérait. Asta nu
se cheamă încăpăţînare.
FRÎNCU (impresionat) : Alt medic ar
fi opérât ?
TOMA : Nu ştiu. De obicei, nu se in-
tervine în asemenea cazuri. (Pauză.
Cu intensitate.) Dar dumneata în lo-
euil meu ce ai fi făcut ?
FRÎNCU : Eu... Hm ! (Izbucnind.) Şi
de ce vrei sa pleci, omule ? De ce
te dai băitut ? în cinci ani vom avea
şi spitai aici. Lichidam analfabetis-
muil. Construim o cherhana noua.
Copiii de azi au să se facă oameni
Êrumosi, sănătoşi, luminaţi. Nu mé­
rita să înduri şi să te baţi pentru
asta ?
TOMA (şovăielnie) : Eu...
FRÎNCU : Eu, mereu eu ! Eu! ăsta
ne omoară ! E asa de greu să spui
noi ? Să gîndeşti şi să simţi noi ?
E chiar atîit de greu ? Şi doar asta
e toată fiiozofda. (Zimbind.) Nu te-ai
plictisit încă sa stai nas în nas sin-
gur cu dumneata ?
TOMA : Nu sînt chiar singur. Am o
nevastă.
FRÎNCU (pauză) : Da. Trebude să fie
tare neplacut aici pentru ea.
TOMA (aprobînd din cap. Se ridica) :
îmi pare rău, tovarăşe Frîncu.
FRÎNCU (cu surprinzătoare timiditate):
N-ai vrea... să stau eu de vorbă cu
ea ? Am mai rugat-o să organizeze
o şezătoare, dar poate că altceva ar
interesa-o. Nu prea ştiu bine ce as
putea să-i spun. Oare nu i-ar plăcea
sa meargă la pescuit ?
TOMA (cu un surîs, pentru cô simpa-
tia evidentà a omului l-a dezarmat):
Dacă totul s-ar putea rezolva atît
de simplu ! Şi pe urmă, e mai bine
şi pentru dumneavoastră să plec.
După operaţia asta, oamenii n-ar mai
avea încredere în mine. Poate că
nu ştiu să ţin bisturhul în mînă,
poate că sînt un macelar. (Abătut.)
Nu mi-e uşor, crede-mă, dar trebuie
să plec.
FRÎNCU (străbătut de o idee) : Ascuita,
doctore. De data asta îţi vorbesc ca
pacient. Am o apendicită care mă
sîcîie de muilt.
TOMA : Şi ?
FRÎNCU : Vrei să ma operezi ?
TOMA (uluit) : Eu ? Ai avea încre­
dere ?
FRÎNCU : Altfel nu ţi-aş cere-o.
TOMA : E absurd. Te duci la Tuilcea
şi în trei zile te întorci sena­
tes. Acolo au medici buni şi con-
diţii.
FRlNCU : Şi dacă... să zicem, n-am NELI : Te rog eu. Mai a m şi altele.
timp ? (îi pune rochia în braţe.)
TOMA : Nu, tovarăse Frîncu. (întin- ANCA (o aşazâ pe scaun) : Mulţu-
zîndu-i mîna.) însă îţi mulţuimesc.
FRÎNCU : Nici n u vreau să aud. Chiar mesc, d a r e prea frumoasă. N-aş
mîine m ă tai. Pregăteşte-te. avea ce face cu ea aici.
TOMA : Tovarăşe Frîncu... NELI : Poate că ai sa p i e d într-o zi.
FRÎNCU : Gata, e hotărît. Ei, hai, n u ANCA (după o scurtă pauză) : M-a
t e mad uita aşa la mine, că nu pen- trimis Mexeş să v a d ce faceţi după
t r u duimneata o fac. Nu înţelegi ? înitîmplarea nenorocită d e azi-diimi-
O să fie ca şi c u m aim a r u n c a peste neată. Eram... Era îngrijorat..
toată vîlvătaia asta o căldare cu apă. NELI : Se p a r e că şi d u m n e a t a ai
Şi scap şi eu d e o foelea. Nu, nu avut d e pătimit.
mai spune nimic. N - a m tirnp, la- ANCA (înroşindu~şe) : Nu, eni nu.
s ă - m ă să-mi v ă d d e treburi. (Il Bieţii oameni nu sînt vinovaţi. Au
impinge spre usa.) stat atîţia ani în mizerie şi întu-
TOMA : Dar... necime...
FRÎNCU : Nici u n dar. Ruina ziua. NELI (privind-o) : Ciudat, te exprimi
(îl scoate afară, se întoarce la sce- ca Toma. (Cu ură.) Nişte Ë a r e .
nà.) Ei, comédie ! Tràiam foarte
bine şi cu apendicită. Numai d e nu ANCA (bucuroasà, trecînd peste pă-
m - a r curate. rerea lui Neli) : Prin urmare, doc-
torul n u s-a lăsat demoralizat. Ce
(Trecere de lumină la avanscena b i n e ! E la dispensai" ?
dreaptă. Neli continua să impache- NELI : Nu, e la Frîncu. Ca să-şi
teze. Intră Iani.) aranjeze demisia. H e c ă m .
IANI : A m vorbit, d o a m n ă doctor. ANCA (tresârind) : Parcă spuneaţi...
Vine Grigoxe eu căiruţa. Pleacă un NELI (cu iritare) : Ce vrei, draga
barcaz după masă. mea, n-avem toţi virtuţi d e m u c e -
NELI : Mulţuimesc, Iani. nici. Viaţa poate fi t r a i t a şi fru-
IANI (timid) : O să lipsiţi m u l t ? mos.
NELI : Da.
IANI (ca să schimbe vorba, dar şi ANCA : Da, desigur... Atunci, bunà
foarte amuzat) : Doamnă doctor, ziua, doanină. (Se strecoară zăpăcită
dacă aţi şti ce cârîială e i n sat ! pe uşă, unde se ciocneşte de Dani­
Tipă femeile ca din gură d e şarpe. lov.)
S-au întors bărbaţii şi tin eu ele DANILOV (robust şi calm) : B u n ă
nişte şedinte de-ai gîndi că e j u - ziua. Tovarăşul doctor e acasă ?
decata d e apoi ! (Văzind expresia NELI : Nu.
ostilă a lui Neli.) Nu vă bucuraţi că DANTLOV : Vroiam să vă spun sa
foărbaţii nu s-au lasat prostiţi ? nu puneţi la inimă...
Mamă, ce m a i praftură le-a m a i
t r a s unchiuil Danilov. „Mă, beşlege- NELI : Toma e la partid. (întorcîn-
lor, le-a s-tirigat ei, v-au încalecat du-se brusc spre valize.) Scuzănmă.
mdşte babe nebune !" Asta zic şi eu (Danilov o priveşte, murmura bună
prelucrare. ziua şi iese. Neli aruncă rochia în
NELI : Iani, trebuie să t e r m i n ba- valiză. Intră Toma. Neli îl priveşte
gajele. lung, apoi, fără ostentaţie, continua
IANI (stingherit) : Iertaţi-mă, credeam să împacheteze.)
că... (Iese. Neli apucă o rochie ele- NELI (pe un ton voit firesc) : Haina
gantă de pe scaun, o priveşte şi o d e ploaie ti-^am lăsat-o afară. (To­
prinde în dreptul umerilor. Se aude ma tace.) Pledul galben nu-1 m a i
plaça cu Edith Piaf în surdină. Ri- iau ; s-a ars la calcat. (Toma tace.)
dicà brusc capul, auzind o bătaie Se găsesc pleduri frumoase la Con­
în uşă.) s i g n â t . (Toma tace.) Mai plouă ?
N E L I : Da. (Toma tace.) Pleacă un barcaz d u p ă
ANCA (intrînd) : B u n ă zhia. Nu vă masă. Am vorbit pentru carută.
stingheresc ? (Ca să facà conversa-
tie.) Ce rochie frunioasă ! (Se întoarce brusc spre el.) Ce a
NELI : Vred să-mi faci o piăcere ? spus Frîncu ? Te-a amendnţat ?
Frimeşte-o, t e rog. TOMA : Dimpotrivă. Niciodată n - a m
A N C A (fermecată de rochie) : De ce? simţit niai bine ce poate însemna
Nu, n u trebuie. sprijinul u n u i c m .

36
www.cimec.ro
NECLI (încercînd, agasată, să închidă NELI : Tacd. (înehide ochii, încet, cu
valiza) : Virei tu s-o închizi ? (Toma infinité disperare.) Te urăsc... Te
vine lîngă ea, pune mîna pe valizâ, urasc... Te urăsc...
dar n-o închide. Se privesc lung în
ochi. Neli, înţelegînd, e înspăimîn- (Lumina scade. Toma trece direct
iată.) A m fost batjocoriită, scuapată ! la arlechin.)
TOMA : Neli, nu pot. Pleacă tu sin- TOMA (scoţînd o ţigară. E emoţio-
gură, p î n ă la p r i m ă v a r ă . nat) : Asa a plecat.
PROFESORUL (e şi el impresionat) :
NELI : P r i n uirmare, ai ales. Ce-ar fi sa facem cîţiva paşi la
TOMA : Dar nu e vorba d e o ale- aer ? Cîteva m i n u t e . (les. Lumina
gere, înţelege-imă... plinà. Pauzà.)

P A R T E A A D O U A

TOMA (la arlechin) : In n e n u m ă r a t e hai, ca n u te m a n î n e a tovarăşul

nopţi d e nesomn a m r e t r a i t clipă doctor. Are gustuiri m a i subţiri. Uf,
eu clipă, în toate a m a n u n t e l e , scena cà frig m a i e afară.
aceea atroce. î m i închipudam, şi ACULINA (intimidate) : B u n ă seara,
umeori îmi mai închipui şi acuim, maică.
că găsesc u n gest, pe c a r e n u 1-am TOMA : Stai. Dă-i scaunul, Iani.
făcut, un cuvînt pe c a r e n u 1-am IANI (ceremonios) : Poftim, tanti.
rostit şi care, c a printr^o minuine, ACULINA (izmenindu-se) : Lasaţi,
a r fi schàimbat, dacă a r fi existât, nu-i nevoie. (Lui Iani) Mangosi-
tot ce a urmat. Poate că d a c ă a- tule.
tunci aş fi înţeles că u r a ei e r a d e TOMA : Uiite d e ce te^am r u g a t să
fapt disperare şi d-aş fi vorbit, vii. A m auziit că esti o moasa gro-
sau as fi condus-o m a c a r p î n ă la zavă.
Bucureştd, sau... (Cu un suris amar.) ACULINA (aràtîndu-l pe Iani) : Si
Dar timpui nu poate fi r ă s t u r n a t pe neisprăvituil ăsta tot eu 1-am
şi tot ceea ce s-a întômplat r ă m î n e adus p e lume. Mai bine il lăsam
împietrit, imuabil. umde era.
A m m u n c i t nebuneşte in iairna aceea, TOMA : D a r de medicină ilegala t e
Frîncu şi Damilov m-^au ajutat ca mai ţii ?
p e un frate, a m cîstigat înerederea ACULINA : Sa m ă trăsnească d u m n e -
oamenilor. Mi-am găsit cu adevă- zeu, maică, întrebaţi-1 şi p e Frîaicu.
r a t u n rost. F ă r ă să ştiu cînd, a m Mi-ajunge ce a m iras.
învăţat să gîndesc şi să spun ca şi TOMA : Ei, atuinci, n-ai vrea să m ă
Frîncu : noi. (Surîde.) Vorba lui : ajuti ipe m i n e ?
asta e r a toată filozofia. Dar sufle- ACULINA (uluità) : Să te a jut ? Eu
tul m ă d u r e a ca o rană. p e d u m n e a t a ? Nu, nu se prdnde.
TOMA : Vorbesc foarte serios. La prd-
(Lumină în scenă. Acasa la Anca. n i ă v a r ă facem o maternitate. Te
La o masă, Anca Mères cu un regis- I r k n i t la nişte curs'Uiri şi te facem
tru înainte. în partea cealaltă, Iani, funcţionară d e stat. Moaşâ legală.
uitindu-se prin microscop, aplecat ACULINA (cu ochii crescuţi) : Fonc-
peste umărul lui Toma.) ţionară ?
TOMA : Ei, ïi vezi ? IANI : Cu p a t a l a m a la mina.
IANI : îhî ! Şi rniscă. l a te uită n e - SIMION : Şi cu drept la pensie, Acu-
merniedi : se plimbă prin vine ca lino.
peştele pe Dunăre. ACULINA : Cu drept la pensie ? Eu?
TOMA (scoţînd lamele) : Cine a fost Stuchi-v-ar mîţele ! (Izbucneşte în-
ăsta ? Ei, Anca, u n d e ţi-s gîndu- tr-un ris homeric.)
rile? TOMA : Sa ştii că n u glumesc. Ce
ANCA (stingherită. Căutînd in re- a fost a m uitait. Gîndeşte-te şi
gistru) : Platon Ştefan. adu-mi răspunsul.
TOMA : Notează-1. Paludic. (Intră ACULINA (uluità) : Bine, maicâ. (în-
Simion.) dreptîndu-se spre uşă.) Doamne
SIMION : A m adus-o, tovarăşe doctor. iartă-mă : fonctionaa'à. (Din uşă, cu
(Trăgînd-o de mina pe Aculina.) Hai, umor.) Poate că eşti bolnav, nu

37
www.cimec.ro
 vred sa te descînt ? (Iese. Toţi rid.
După o clipă, reintră.) Tovarăşe
doctor, să-i scrii cucoaneii duimitale
că-i cer iertare. Pînă la pămînt îi
cer. (Se inclina adînc.) Da.
TOMA (devenind brusc sumbru) :
Bine, bine. (Aculina iese.)
IAN1 (intuind că trebuie să taie at-
mosfera) : Atunci, mîine maă duc
după medicamente.
TOMA : Da, vedeţi de căruţă.
IANI : Hai, unchiule Simioane.
SIMION : Asta înseamnă că mîine
am şi eu soutire de inţepătuiri.
TOMA (rîzind) : Da, da. (Cei doi ies.
Către Anca) L-am găurit ca pe o
sită. De cîte ori uin pescar nu se
lasă să-i fac analiza, Simion se
oferă peratru demonstiratie. Oică, îi
face bine să-d iau sînge, îi taie
cheful de bătaie. (Anca ride. Intră
Mereş, pe care ex nu-l văd.)
MEREŞ (surîzînd) : Faci minuni, doc-
tore ! De mult n-am mai auzit-o
pe Anca rîzîr.d eu atîta poftâ.
(Anca este stingherită.)
TOMA : Da ? Eu o credeam un am
vesel.
ANCA (grăbită) : L-am poftit să ră-
mînă la noi la masa, n-a môneat
de doua zile.
MERES : Bine ai făeut. De altfel, ÎB
lipsa soţiei dumitale or trebui să
■vdi mai des la masă 'la noi.
ANCA (eu o mulţumire pe care n-o
ascunde) : Sdgur. Nu se hrăneşte de-
loc. (Mereş o priveşte eu o curiazi-
tate intensă.)
TOMA : Nici vorbă nu poaite fi. Ma
desourc.
ANCA : Ma duc să asez masa. (Se
pregăteşte să iasă.)
MERES (lui Toma) : Ai să-ţi ruinezi
sănătatea. Cînd se întoarce doamna
doctor ? (Anca s-a oprit în uşă,
evident pentru a astepta raspunsul.
E eu spatele la ei. Mères o pri-
veşte.)
TOMA (brusc mohorît) : Nu ştiu...
Mai în pnimăvară. (Anca iese.) Cred
că merge prost posta, n-am mai
primit de mult nimic. (Mères tace.)
Sau poate... (Se ridică. AU ton.)
Ţi-am invadat casa. La dispensar
se répara azi soba, şi Anca a pro-
pus să lucrăm azi, aici.
MERES : Foairte bine. Pe mine mu
ma deranjeaza deloc.
TOMA : Anca e un om admirabil.
Dar n-ar sta la dispensar mai mult
de celé doua ore, pentru care ţi-am
cerut-o, pentru nimic în luime.
38
www.cimec.ro
MERES : Şi-a băgat în cap că nu
trebuie să mă lase singur. Poate
râmîne oricît dacă e nevoie.
TOMA : Nevoie ar fi.
MERES : Anca !
ANCA (intrind) : Poftim.
MERES : Doctorui se plînge.
TOMA : Nu ma plîng, am spus doar...
MERES : Doctorui se plonge că nu-l
ajuţi îndeajuns.
ANCA (nedumerită) : Fac tot ce pot.
TOMA : Dar bineînţeles ! Nu despre
asta era vorba, ci...
MERES : Spune că are nevoie de tine,
să stai mai mult la dispensar.
ANCA (după o privire spre Toma) :
Am şi eu casa mea. Nu pot 6ă te
las toată ziua singur.
MERES : Astea sînt copilării.
TOMA : Anca, Meres, am aruncat şi
eu o vorbă, acolo. Pînă la venirea
unei bune infirmière e în adevăr
greu. Mîine, de pildă, trebuie sa
plec la Istria. Bănuiesc că va fi
nevoie de o intervenţie. Nu ştiu
dacă o SK> pot face singur. Dar nu
vreau sa vă închipuiţi că-mi îngă-
dui să mă amestec în viaţa voastră.
MERES (surîzînd) : Nici nu ne închi-
p«im. Ţineam doar ca Anca să
afle că eu n-am nimic împotrivă.
Aş fi chiar bucuros s-o văd mai
puţin preocuipată de mine. Mă face
să mă simt mai bolnav decît sînt.
(Surîzînd din nou.) Asa că ne-am
înţeles ? Şi pleci mîine eu doctorui
la Istria ?
ANCA : Nu ştiu, o să ană mai gân-
desc. (Iese.)
TOMA : poţi într-adevăr sa te lip-
seşti de ea ?
MERES : E mai bine să aibă o muncă
şi un rost, o independentă. Mă spe-
rie ideea dezorientării ei, în ziua
cînd va rămîne singurà.
TOMA : Cu bolile astea de inimà
poţi îmbatrîni.
MERES : Sînt bâtrîn. Am 40 de ani.
Şd Anca are doar 30. (Privindu-l pe
Toma.) Femeia asta are o curăţe-
nie de înger şi e de un devotament
rar întâlnit.
TOMA : Te iubeste.
MEREŞ ' Ma respecta. Intr-o zi, îşi
va da seama ca dragostea e alt-
ceva. As vrea ca atunci să nu mai
fiai'. Nu at&t pen^tru mine, cît pen­
tru ea. S-ar chdnui prea mult în-
cercînd să-si ascundă ei însăşi ade-
vărul. (Surîzînd.) Sa ştii că n-am
obiceiul detestabiil de a face confi­
dente, dar voiam sa pricepi.
TOMA : Fricep. Din pacate, p o c e p e m o instalaţie telefonică primitivă ; Ma­
m a i uşor chiar lucxurile cele anai chidon, telefonistul.)
complicate, atunci cînd e vorba TOMA (dînd buzna) : Ai prins Bucu-
de alţii, decît lucxurile cele mai reştiul ?
simple, cînd e vorba d e noi. MACHIDON (făcîndu-i semn să
MERES : Da. Cînd e r a m tînar, md se tacă) : Alo, alo, Tulcea ? Nu, Ba-
părea că p<recepitul Luti Socrate badagul, tovarăşe. Ai spus că-mi
„ounoaşte-te p e tine însuti" e o gân- dai Bucurestiul. De două zile îl
dire neper mis d e b a n a l ă pentru un cer. Ce vrei, să-ţi cad în genunchi?
Mozof adevărat. îţi taimit u n m o r u n d e 400 d e
T O M A : O n d esti tînăr, acţiunea pri- kile, zău. Alo, alo ! (Lasă descu-
mează totuil. rajat casca. Izbeşte in aparat.)
MEREŞ : Dumneata eşti încă foarte Fiir^ar al dracu'lud de rabilă. (învîr-
tînăr. tind nebuneşte manivela.) Ori c r ă p
TOMA (ridicîndu-se) : Nu deajuns eu, ord tu ! (Sugrumat de bucurie.)
pentru a nu fi început să-mi pun Da, eu... Morunul. Nu, nu şapte,
anuimiite întrebairi în legătuiră cu şase ! Alo, d o a m n a doctor ? Vorbiţi!
mine. Cu cît înţeleg m a i m u l t e din (Întinde triumfător receptorul lui
viaţa înconjurătoairej eu atît mai n e - Toma.)
dumerit sînt faţă d e m i n e însuimi.
MEREŞ : Şi totuşi, într-o zi, dacâ TOMA : Neiï, tu esti ? Alo, Neli ? Da,
eşti persévèrent, acordul se înfâp- eu, Toma, tu ? Ce m a i faci ? (Ţi-
tuieşte. E o m a r e împăcare. pînd.) Intrebamri ce faci. Nici eu
n - a u d nimic. (Machidon, ca la meci,
T O M A : Sper că o s-o găsesc şi eu face semne de încurajare, uitîndu-se
cîndva. (Intră Gingirica în fugă.) cînd la doctor, cînd la aparat. Pre-
G-INGIRICA : Tovarăşe doctor, m-a zenţa lui îl stînjeneşte pe Toma.)
trimis Machidon, telefonistul. A Ba da, spun. (Cu voce scăzută, arun-
ptrins Bucureştiul. cînd priviri furioase spre Machidon.)
TOM A (tuîburat) : lertaţi-mă, n u mă Mi-e dor d e tine. (Machidon aprobă.
aşteptaţi la masă. (Iese fugind.) Toma îl ia de guler şi îi face vînt
GINGŒRICA : T a r e Q m a i perpeleste, pe uşă. Urlînd.) Spun că m i - e dor,
săracul. mgirozitor d e dor ! De ce nu-md
MEREŞ : Cine ? scrii ? N - a m primit decît o c a r t e
C I N G I R J I C A : Parcă dumneavoastrà poştală. Alo, alo ! Neli, m a auzi ?
n u ştiţi. Doamna doctor. Cică, a d i - Cînd vii ? Peste o l u n ă începe dez-
vorţat. gheţul ; cum, ce ai ? Nu ţi-e bine ?
MERES : Bîrfeli. (Speriat.) Poftim ? Esti sănătoasă ?
C-INGIRICA : Ndci eu n u cred. Parcă Nu m a i înteleg nimic, vorbeste mai
mai gaseste u n om ca el ! De ce tare. Aha, da, îmi scrii ? Alo ! Neli !
s-or m a i fd zbuciunûnd unii a s a ? Neli ! (Dar convorbirea s-a între-
Ca doar n-avem şase vieţi d e trait. rupt.)
Şi dacă e una, sa fie b a r e m cu
voie b u n ă şi dintr-o bucată. Nu ? MACHIDON (intrînd şi jubilînd) : Aţi
MERES (surîzînd) : Sigur, Gingirico. vorbit ? Vă s p u n e a m eu că e un
G I N G I R I C A : Ei, eu m-am dus. Bună a p a r a t clasă ! (îl vede trist pe
ziua. (Iese. Intrà Anca.) Toma şi tace brusc. Toma oftează,
ANCA : Poftiti la... (Observa lipsa pune receptorul în furcă.)
lui Toma.) (Pe aceasta imagine, întuneric trep-
MERES : A plecat. A fost c h e m a t da tat, şi luminà crescîndâ la arlechinul
telefon. celălalt, unde Neli, în elegantă rochie
ANCA : Vreun caz grav ? de casă, a rămas şi ea cu mîna pe
MERES : Nu, vorbeste cu Bucureştiul. receptorul pe care l-a închis. Priveşte
ANCA (neputîndu-şi stăpîni o bruscă în gol. Telefonul sunà.)
mohoreală) : Aha... NELI : Da. Cînd ? (Stînjenită.) Da,
MERES (privind in altă parte) : Spu- m - a c h e m a t cineva. Da, el era.
nea să nu-1 mad aşteptăm la masă. (Ridicînd obositâ din umeri.) Ce să
ANCA : Btine. Sâ mîncăm. (Iese. Me­ spună ? Ce fac, d e ce n u scriu,
res priveşte în urma ei, face un cînd o să vin... Cum şi ? Nimic. Nu,
gest de nedumerire eu mîna şi iese n-am chef să ies. O, nu, fără r e -
şi el.) proşuri, t e rog. Pentru că aşa ne-am
înţeles şi pentru că n-ai nici un
(întuneric pe acest colţ de scenâ ; drept. Dacă vrei sa n e m a i v e -
lumină la arlechinul stîng. O masă, dem, r e n u n ţ ă la tonul ăsta d e p r o -

39
www.cimec.ro
 prietar. Da, exact, sînt enervată.
Da, sînt imposibLlă. (Cu oboseală.)
Bine, la opt. Cine sa nu ne vadă ?
Parcă mai are vreo importantă !
Nimic nu mai are nid un fed de
dmportanţă ! (închide.)
(întuneric la arlechin. Lumină pe
scenă. O coloană frîntă. Sîntem la
Istria. Intră Toma şi Anca.)
ANCA : Frumoasa operaţie. Mai ales
în candiţiile astea.
TOMA : Era liscant, dar poţi sa nu
intervii ? Odată şi odată o să-mi
frîng gîtul. Hai sa nu mai vorbim
de mesarie măcar pînă ne clacso-
nează şoferul. Istria mi-a dat în-
.totdeauna senzaţia unei sinoope în
timp. (O apucă de mînă.) Ascultă
ce linişte, auzi ?
ANCA : Nici apa nu se ciinteste. Par-
că ar fi şi ea moartă.
TOMA : Pentru cà mai bine de trei-
sprezece veacuni viaţa a miuirdt aici.
Nu simţi ? Pluteşte în aer o vrajă
gréa. E o cetate funerarâ.
ANCA (scîncït) : Au.
TOMA : Ce-i ?
ANCA : Mîna. Mă doare.
TOMA (dîndu-i drumul cu un ris în-
cet) : Iartă-mă. Delir poetic. Mi se
întîmplă rar. Vrei să stăm ? (Se
aşază.)
ANCA : Ce cLudat. Şi dumneata îmi
pari ca o umbră acum. M^ai su-
gestionat.
TOMA : Poate ca de fapt sîntem niste
umbre fără odihnă şi veghem aici
de mai de ani, iar Starighiolul e
doar o iluzie.
ANCA : Nu vorbi aşa, mi-e frică.
(Are un ris timid, înăbuşit re-
pede.)
TOMA : Vezi, nici nu poţi rîde.
ANCA (intrînd în joc) : Şi sîntem
numai noi doi ? Singuri în toată
cetatea, în toată lumea ?
TOMA : Da, numai jos, lîngă ruinele
templului, mi s-a parut că zăresc
o altă umbră. (Ducînd mîinile là
gură, strigă.) ' Skyles ! (Ecoul répé­
ta : „Skyles, Skyles".)
ANCA : Nu-1 chema, taci, era atît de
bine înainte... Cine e Skyles ?
TOMA : Un rege scit. Marna lui era
o femeie din Istria. Skyles a îm-
brăţişat obiceiurile elenilor şi, în-
tr-ascuns de ai săi, s-a initiât în
cuitul lui Dionysos. Sciţii au aflat,
şi chiar fratele său Octomasades
l-a taiat capul.
ANCA : Era vinovat Skyles ?
TOMA : Probabil. Toate trădările şi
de orice fel se plătesc cumva. He-
www.cimec.ro
Todot spune ca atunci cînd sciţii I-au
vâzut cupxins de nebunia sfîntă
a lui Dionysos, li s-au strâns ini-
mile de mîhnire.
ANCA : Nebunia sfîntă... Exista ne-
bunii sfinte ? (Cu înverşunare
bruscă.) Au făcut bine că I-au dé­
capitât.
TOMA : Ce intransigentă ! De ce
te-ai ridicat ? Nu vrei să mai stam ?
Sînt unele clipe despre care ştii cu
certitudine ca nu le vei mai în-
tîlni niciodată în viaţă. Ca acum.
Nu simţi ce liniste augustă e ?
ANCA (cu febritate) : Nu, te rog sa
mergem, te rog.
TOMA : Mi se pare ca te-am plicti-
sit ? (Se ridică şi el. Privind-o eu
un ton de surpriză, dar prieteneşte.)
Ce fruimoasă eşti, Anca. Ai un pro­
fil pur, ca un zbor încremenit de
pas are.
ANCA (încercînd să rîdă. Emoţionată) :
Eu... Frumoasă ?
TOMA : Niciodată nu mi-am dat sea-
tma că eşti frumoasă. Ràmîi asa, nu
te misca.
ANCA (şoptit) : Nu ma mise. (Ră-
mîn nemişcaţi. Se aude urletul stri­
dent al claesonului, dar ei sînt tot
imobili. Anca, într-un tîrziu.) Ai
lacrimi în ochi.
TOMA : Ţi se pare.
ANCA : Ce ai, spune-mi !
TOMA : Mi-ai amintit-o pe Neli.
ANCA (are o tresârire greu stàpîni-
tâ. Dupa o mica pauzà) : O ktbesti
atît de mult ? Credeam...
TOMA : E femeia mea.
ANCA (sugrumat) : Pricep.
TOMA : Adică, nu numai nevasta, ci
femeia unică de care ai nevoie,
fără de care nu eşti întreg, fără de
care eşti singur, stingher, neîmpli-
nit. (Cu un ton mai scăzut.) Oricum
ar fi ea.
ANCA (la capàtul puterilor) : Ştiu,
am priceput. (Se aude din nou
clacsonul.) Ne cheamă.
TOMA : Mai stai o clipă. Vreau să-ţi
spun ceva. Să ştii că ţin foarte
mult la prietenia dumitale. Mi-o
dai ?
ANCA : Da. (Dar juge.)
TOMA : Anca, Anca ! (întuneric si
ecoul : „Anca, Anca !")
TOMA (la arlechin) : Cam peste o
lună, a început dezgheţul. Era o
după amiază eu soare palid, care nu
înoălzea încă, dar mîngîia blind
feţele oameniilor, firele de iarbă,.
 ramurile jilave ale copacilor. In
itoată natura era o fagăduinţă de
bucurie. Această făgăduinţă o sim-
ţisem tresărind şi în mine şi as fi
vrut s-o încălzesc lîngă un suflet.
îmi terniinaseni treaba şi mă în-
vîrteam fàra ro&t. Frîncu era ple-
cat de cîteva săptămîni la o şooală
de partid, Danilov era în Delta... Am
pornit spre casa soţilor Mereş.
(Lumină în scenă. O bancă, pe
care, imbrăcat eu pardesiul, stă Me­
res. Un copac. Anca pune nişte ră-
saduri. Sîntem în curtea casei lor. Me­
res o priveşte gînditor pe Anca, dar
deodată înalţă ochii spre cer urmă-
rind ceva. Oftează încet. Anea, ridi-
cînd întîmplător capul, priveşte şi ea
cerul. Se întoarce fericită, cu toată
tinereţea ei, spre Mereş.)
ANCA : Ştefane, berzale !
MERES : LLe-am văznut.
ANCA : Oare mai vin şi în amul ăsta
la noi ?
MERES : Să sperăm. Cuiibul 1-am
păzit neatins, cugetele ni-s curate,
aşteptarea neobosită. Avem dreptul
la bucuria asta a oaspeţilor.
ANCA (rîzînd) : Vorbesti ca în legen-
dele vechi.
MERES : Cum addcă ?
ANCA : Nu ştiu, misterios.
MERES : Legendéle vechi nu sînt
misterioase, sînt solemne şi naive.
De aceea, par taindee. Poate că ai
dreptate, devin tot mai maiv şi plic-
ticos de solemn.
ANCA (venind la el şi închizindu-i
pardesiul la gît) : Nu ţi-e frig ?
MERES : Nu, mi-e bine. Stai puţin
lîngă mine.
ANCA (aşezîndu-se) : De Ce devii
asa ?
MERES : Pentru că atunci cînd cîstigi
în înţelepciune, lucrurile îti apar
tot mai simple, adevărurile — mai
puţine, dar mai temeinice, şi asta
te minunează ca o descoperire. Re-
devii naiv şi solemn ca un copil.
ANCA (glumeţ) : Prin urmare, tu eşti
un înţelept.
MERES (surîzînd) : Ihm.
ANCA : Si ce ai descoperit în înţe-
lepciunea ta ?
MERES : Iţi stă grozav de bine cînd
priveşti berzele si cerul, şi cînd rîzi.
ANCA : E primăvară.
MEREŞ : Tocmai. De ce te scuzi ?
Tristeţea e o boalà mai urîtă decît
cancerul, şi în uiLtimui timp ai fost
tare tristă.
ANCA (tresărind) : Ţi s-a parut.
//
www.cimec.ro
MEREŞ ' Mai aies, stai ca pot să-mi
amintesc exact, da, mai aies, după
ce te-ai întors de la Istria. A&tăzi
însă, cînd te-ai uitat la cer, umbra
de pe faţa ta a cazut ca o coajà
şi te-am găsit sănătoasă, intactă.
ANCA : Ştefane, la Istria...
MEREŞ (oprind-o) : La Istria am stat
şi eu multe ceasuri, pe treptele din-
spre Sinoe. Acolo am aflat ce ne-
preţuită e uneori tăcerea şi ce inu­
til, primejdios e cuivîntul. Cîteoda-
tă, în loc sa explice, strică. Spunead
ceva ?
ANCA (inclina capul) : Nu, nimic.
MEREŞ : Atunci, sa tacem. (Pe un ton
mai scăzut.) Poate că nu aveam
dreptuil să mă casătoresc cu tine.
Ţî-ai irosdt tinereţea lîngă un bol-
nav.
ANCA : Tu ai făcut din mine om. Crezi
că e puţin ? Şi-mi eşti drag, nespus
de drag. Tu ştii că nu mint. (Mereş
duce mîna la obraz, rămîne aşa.)
TOMA (intrînd) : Bună ziua.
MEREŞ : Stad să-ţi facem loc.
TOMA : Mă aşez pe jos. (Răsuflă a-
dînc.) A venit piniimavara.
ANCA : Danilov spunea că mîine sau
podmîdne vine şi vasud de la Tuilcea.
TOMA : Stiu, ne aduce şi lăzile cu vac-
cinuri. (Jovial.) Au început să meairgâ
lucrurile. Pînă la urmă, toate or să
meargă bine. Trebuie. (Ride.) De fapt,
am venit la voi pentru că nu mai
puteam să îndur asteptarea. Toată
ziua m-a copleşit presentimenitul unei
bucurii care se apropie. Uf, ce tare
miroase aerul. (Cu aparentă detaşare.)
Poate vine şi Neli cu vaporul.
ANCA (lui Mères) : Mă duc să-ţi aduc
laptele. (Iese.)
MEREŞ : în presentimente nu prea
cred, dar şi eu am convingerea că
atunci cînd oamenii sînt de bună
calitate, nu exista drame irezolva-
bile. Totul e o chestiune de voinţă
şi demnitate. Optimismul e o dis­
ciplina mai austeră decît se crede.
De aceea, lumea viitoare, lumea co-
munistă, nu ştiu dacă va trăi în
euforie, dar va fi infinit mai echi-
librată şi curată. (Deodată îşi duce
mîna la inimă.)
TOMA : Ce ai ?
MERES (făcînd semnul tăcerii pe
buze) : Ieri am avut o criză afu-
risdtă.
TOMA : Te obosesti prea mult. Ti-ar
trebui un regim de odihna sau
chiar de nemişcare.
MERES (rîzînd) : Sa încep din viaţă
să stau nemişcat ? Sigur că as
 face-o dacà aş a v e a v r e o şamsă. TOMA : E o senisoare d e la nevastâ-
Dar duimneata cunosti adevărul. Cel mea. Imi p r o p u n e să n e desparţim.
puţin, să m a i fac cite ceva util şi ANCA (după o lungă tàcere) : Nu
să n u întoristez p e ceri diin jur.
T O M A : Spune-mL.. trebuiie s-o lasi. Femedle sînit atât
MERES : Had, nu te sfii. d e slabe.
TOMA : Nu ţi-e frică ? TOMA (de fapt, acest îndemn îl
MEREŞ : Nu, d e mult. Totui trece, e aştepta) : Ce să fac ?
o lege. Mi se p a r e a b s u r d sa fac ANCA : N-ad auiziit ? Vaporuil pQeacà
tragedii. Şi e chiar indecent. Eu peste u n ceas. Du-te şi ad-o cu
a m r a m a s un ţ ă r a n pudic. (Anea dumneata. Nu zàbovd. Pleaca repede.
intră eu laptele.) Şi u n papă-lapte. Repede !
ANCA : Cineni papă-lapte ? TOMA : Muilţumesc. (H sărută mina
MERES : Bărbatuil tău. şi iese fugind. Anca îşi priveşte
ANCA : E comunist din '44, şi a fost mîna sărutată şi rămîne nemişcată.
d e doua ord décorât pe frontul de Reintră Mereş şi Danilov.)
vest. DANILOV : Unde-i ?
MERES : Anca, doctorud mi-e prieten. ANCA : Pleacă la Bucureştd să-şi a-
VOCEA LUI DANILOV (din culise) : ducă nevasta.
Hed, Mères ! (Toţi se întorc în di-
recţia aceea.) DANILOV : D e ce zorul ăsta ?
ANCA : I-a scris că vrea să se des-
PROFESORUL (la arlechin) : Iartă-mâ, p a r t ă d e el. (Cu o izbucnire de dis-
doctore, dacă te întrerup. preţ.) Ah ! ce mica la suflet şi rea
TOMA (iese din joe, vine spre el) : trebuie sa fie !
Spuneţi. MEREŞ (eu usoară ironie) : Anca,
PROFESORUL : Dumneata nu ştiai in u n d e ţi-e blîndeţea ?
a d e v ă r că Anca Meres era îndră- ANCA (aproape ţipat) : Cine a spus
gostită d e d u m n e a t a ? ca sînt blinda ? Nu sont blinda !
T O M A : N - a m bănuit nici o clipâ.
A m înţeles totui m u l t m a i târziu, (întuneric. Un uruit de tren, o si-
după moartea lui Mères. renà. Voce prin megafon : „Trenul
accélérât din direcţia Constanta—Tul­
PROFESORUL : Ce a a v u t ? cea—Bucureşti soseşte la linia 5."
T O M A : Embolie. (Profesorul dà din Zgomote specifice de gara mare. Apoi,
cap, în semn că a înţeles.) claesoane de automobile, strigàtele
(Toma se îndreaptă spre grupul vînzătorilor de ziare. Zgomote. Brune,
Anca, Mereş, şi scena se reia.) tàcere şi luminâ. Sîntem acasà la Neli
MERES (vesel) : Àsta e Dandlov. Sîn- Acelasi decor ca în primul tablou.)
tem aici ! (Intră Danilov.) TOMA (la telefon) : Casa Gheţu ?
T O M A : Cînd ai vernit ? Nu vă supăraţi, d o a m n a Neli Dă-
DANILOV : Cu vaporul. L-am întîl- răscu e cumva la dumneavoastră ?
Nu... u n cunoscut. Vă rog să mă...
nit la mila 70. Peste un ceas se (Dar i s-a trîntit probabil telefonul
întoaree, aşa că dacă aveţi ceva de în nos. Reia cartea de telefon, o răs-
trimis la Tulcea, puteţi trimite. foieşte, o aruncă, se aşază într-un fo-
T O M A : Pasageni n-au fost ? toliu şi ràmîne nemişcat. Deodată, se
DANDLOV : Nu. î n schimb, medica- aud paşi, o mînă schiţează gestul cau-
mente, cherestea, ciment, u n motor tării comutatorului, se face luminâ
de şalupă şi... (triumfàtor) o scri- plinâ şi intră Neli. Foarte fardatà,
soare. dar obosită şi cu ceva jalnic în ea.
TOMA : Pentru m i n e ? (I-o smulge a- Dînd cu ochii de Toma, ràmîne ne-
proape.) Iertaţi-mă. (O desface grà- mişcată. încrucişare lungà de priviri.)
bit, ceilalţi il urmăresc cu privi- TOMA (surd) : Scuză-mi grosolănia
rea, faţa lui Toma se intunecă.) d e a sosi neanunţat.
MERES (lui Danilov) : Hai să-ţd a r ă t NELI (total debusolată) : Cînd ad ve-
stupdi. (les. Sub privirea neliniştită nit ?
a Ancâi, Toma termina de citit, apoi TOMA : Aseară, la zece. Acum e ora
vîră scrisoarea în buzunar şi, cu un p a t r a . (Dur.) Unde-ai fost ?
aer rătăcit, pomeşte spre ieşire.) NELI (câutînd înfriguratà o minciu-
ANCA : Doctore ! (Toma mai face un nà) : La... Coca Zărnescu... A a v u t
pas.) Doctore ! (Toma se întoaree.) o mica petrecere. (Toma ia cartea
Unde pleci asa ? Ce-i cu d-ta ? de telefon, cautà, apoi pune mîna

42
www.cimec.ro
 pe receptor. Neli, speriată.) Ce vrei
sa faci ?
T O M A : Sa-i dau u n telefoon prietenei
tale, s-o întreb dacă n-ai uitat po-
şeta la ea.
NELI (care are poşeta in mină) : La
ora asta ?
TOMA (începe să formeze numarul,
Neli schiţează gestul să-l opreascà
şi apoi abandonează, ceea ce e mai
mult decît o mărturisire.
sdrbit, inchide telefonul) : Sa te
ajut eu. P o a t e m ă c h e a m ă Coca.
(Vine la ea.) Cine e ? (Neli
Zgîlţîind-o de umeri.) Cine e ?
NELI (e obosită de moarte) : De ce
ai venit ? Ţi-am scxis că e mad bine
să n e despărţim.
TOMA (printre dinţi) : Dacă aş rosti
cuvintele p e care le a m p e buze...
NELI (pasivă) : Spune-le. Mi le-am
spus şi eu.
TOMA (violent) : De ce ai făcut asta ?
De ce ?
NELI (il priveşte, apoi ridicà
umeri) : Nu ştiu. Chdar dacă m-ai
bate, n-aş putea să-ţi răspund. Nici
nu t e m a i învinovăţesc. Probabîl
pentru că viaţa e o minciună m u r -
dară, o farsă abjectă şi ca ea sân-
tem şi noi.
TOMA : II iubeşti ?
NELI (după o pauză lungă) ; Ar t r e -
bud să-ţi răspiumd : da. Ca să pleci
imediat şi să se t e r m i n e odată
totul.
TOMA : Vrei să pretinzi că...
NELI : Da, îl detest. Şi p e mine. Şi
p e tine. Mi-e silă d e toţi şi d e
toate. Acum, du-te. (Cu lacrimi
gît.) Vireau să dotrm, să dorm, să
dorm...
T O M A (işi pune haina de ploaie, se în-
ăreaptâ spre ieşire. Neli îl priveşte
înspăimîntată, realizind de-abia acum
despărţirea lor. La uşă, Toma se
opreşte. E cu spatele) : Poate că
sînt şi eu oarecum vinovat, d a r viaţa
nu-i abjectă. Tu ai făcut-o, tu ai
făcut-o.
NELI : Dacă n-aş fi crezut în d r a -
eostea noastră, şi dacă tu n-ai fi
călcat-o în picioare, nimic n u s-ar
fi întîmplat.
TOMA (surd) : N - a m încetat n i d o
clipă să t e iubesc.
NELI (izbucnind pentru prima
pâtimaş) : Minţi !
TOMA (întorcîndu-se cu faţa spre ea,
dupa un timp) : Dar în afară d e
dragoste, mai exista şi aite lucruiri
pe lume. Şi dragostea a d e v ă r a t ă
nu-i delirul a doi iresponsabili. E
o p u t e r e creatoare, u n act d e cre-
dintă faţă d e viaţă. Cel mai malt
d i n t r e toate. Asta n-ai înţeles.
NELI : Poate. Sînt poate o nemerni-
că, o femelă necurată. Oricum, e
prea tîrziiu. (Cu un ţipât de animal
înjunghiat.) De ce m a i stai ? Plea-
că odată şi lasă-mă.
TOMA (e zguduit, dar îşi impune un
ton rece) : Asculta-mà, Neli. Dacà
Toma, vrei să vii eu 'mine, îţi p r o m i t ca
ndciodată să nu-ţi m a i pun nici un
fel d e întrebare. Dacă n u vii, e
tace ultima data cînd m ă vezi. (Neli îl
priveşte uluită, ca şi cum n-ar fi
înţeles. Toma, crezînd că nu vrea
sà-l urmeze.) Atuinci... ramâi cu bine
(Dă să iasă.)
NELI : Toma ! Ai primi în adevâr...,
ai1 primi ca eu...
TOMA : Peste doua ore este un tren
spre Tulcea.
NELI : Toma.... (Izbucnind.) Oh !
din Toma, àa-rna cu tine, scapă-mă, fă
ce vrei cu mine. O să-ţi flu o ne-
vastă bună, o sa te-ngrijesc, o sa...
d a r nu m a i vreau, nu m a i pot, nu
m a i vreau... (Plînge incet cu capul
în palme.)
TOMA (vine spre ea, o apucă de
umeri, o ridică. îşi apropie încet
buzele de gura ei. Deodată, scrişnit):
Tâtrfă ! (Neli dă înapoi ca pălmuită,
dar nu se poate smulge, şi Toma
cu violenta sălbatică o îmbrăţişează.
Se face întuneric, în timp ce Neli
strigâ : „Nu, nu, nu...")
în (La avanscenà apare Danilov izbind
într-o tinichea.)
DANILOV : Gâta, repaus d e prînz !
(Intră oameni cu hîrleţe, tîrnăcoape.
Iani, cu un acordeon.)
PRIMUL PESCAR : Ma, mai învaţâ
şi tu altceva, că mi se apleaca.
Ceva m a i d e viaţă.
IANI (care cîntă „Valurile Dunării") :
Tţ ! Cu asta a m d a t gâta o fată p e
care o ştiu eu. (H face cu ochiul
Gingiricai, care traverseazâ scena.)
AL DOILEA PESCAR : S-a mecanizat
Iani, şi-a c u m p ă r a t harmonica !
(Oamenii se aşază, işi scot merin-
dele.)
AL TREŒLEA PESCAR (scoţînd o stic-
oară la de vin) : Ei, fraţilor, să tragem
o diuşcă din impărtăsanda p e care
ne-au adus-o Danilov şi dootoi-u]
la „Alimentară". (Danilov ride.) Rîzi,
diavole !
AL PATRULEA PESCAR : Ţii miiinte
cînd vrodai să-1 baţi p e doctor că
www.cimec.ro
 a închis cftrciuma ? Gică, avea...
microbi.
PRIMUL PESCAR : Mania, mama,
ce-a m a i fost şi-n ziua aoeea !
AL CINCILEA P E S C A R : Iaca şi-a
făcut voia eu moi, şi acum b e m zea-
m ă d e strugure şi-i Tidicăm m a t e r n i -
tate.
PARASCA : Bine v-a faoût ! In loc să
horăiţi bezmetdc noaptea, acuim va
m a i vedeti şi d e neveste.
AL, DOILEA P E S C A R : Ha, ha, b r a ­
va, Simioane ! Halal bărbat, dacă-J
laudă şi nevastă-sa. A sosit v r e m e a
minuinilor !
AL, SASELEA PESCAR : Să vedeţi
ce-o sa m a i fie la v a r ă : dimineaţa,
plecarea boiereste, tolăniti în lotci
l i strigi d o a r ăluia d e p e cuter, ca
l a t r e n : mînă, şefule ! Asa-i, Da­
nilov ?
DANILOV (surîzînd) : Asa-i.
AL ŞASELEA PESCAR : I a r la prônz,
aduşi la c h e r h a n a noua, eu pereţi
d e porţolan.
AiL CINCTT.F.A PESCAR : Dacă te-ai
zgîriat, d o a m n e fereste, fuga la dis-
pensar.
AIL TRELLEA P E S C A R : Şi dacă-ti
vine sa naşti, la maiternitate.
A(L DOILEA PESCAR : Seara, dacâ
esti b u rlac, tragi la càmin. Te vîri
sub stropitoare, t e speM, dai d r u -
m u l la raddo si dormi eu muzică.
PRIMUL PESCAR (prăpădindu-se de
ris) : î n pejama, ca doctorul ! In
p e j a m a ! (Rîsete.)
SIMION : Si ce v ă miraţi, m ă , ca-
p e t e d e cîlţi ! Dacă se fac toate
astea p e n t r u noi, î n s e a m n a ca sîn-
tem cineva, c a r e v a să zică a r e
nevoie repuiblica d e noi.
A L CINCILEA P E S C A R : Nu-i prost
Simian, zău că nu-i prost, m ă c a r
că-i m a r e ! Asta aşa-i !
A L PATRULEA PESCAR : Ce, pes-
scari d e larg găseşti p e toate d r u -
murile ? !
IANI (sărind) : Fraţilor, s-anntors to-
varăşul doctor !
(în scenă inlră Neli şi Toma, lani
se repede, le ia valiza şi le strînge
bucuros mîinile.)
IANI : Bine aţi venit, tovarăşe doctor.
Bine aţi vernit, d o a m n ă doctor !
DANILOV : Ai picat toemai întir-o
zi d e m u n c ă voluntară. (Lui Neli)
Buna ziiua ! (Pescarii îl înconjoară
eu simpatie pe doctor şi prietenia
aceasta accentuează şi mai mult
sentimentul de izolare al lui Neli.)
TOMA (încîntat, dă mîna eu pescarii):
Vă mulţumesc. Merge, merge ?
41
www.cimec.ro
SIMION : Veniti sa vedeţi. (Toma
iese înconjurat de oameni. Se aud
doar frînturi de vorbe : „Nu ne-au
trimis xncà geamuri" ; „10 care de
pietriş" ; „Parasca e grăbită s-o vadâ
gâta" ; etc. les.)
DANILOV (lui Neli) : Mă b u c u r că vă
văd. (Observînd preocuparea ei.) Da,
oamenii ţin m u l t la doctor şi-s ca
nişte copii. N-au r ă b d a r e şi vor sa-i
a r a t e ce-au lucrat.
NELI (eu un surîs palid) : Da.
DANILOV (stingherit) : Nu mergeţi
şi dumneavoastră ? Facem o imater-
nitate.
NELI (dezorientată) : Nu. Nu vreau
să-1 încurc. M a d u c înainte acasă.
La revedere. (Pleacă, Danilov râ-
mîne privind în urma ei. O vede
pe Gingirica şi o strigă.)
GilNGIRICA : Ce-i, unchiule Danilov ?
DANILOV : A venit n e v a s t a docto-
rului. Nu vrei să t e duci pôna la ea ?
Poate m a i a r e nevoie d e ceva. Ca
la îneeput. L a p t e sau m a i ştiu eu
ce. Vezi tu, esti femeie.
GINGIRICA : Bine, m a duc. (Iese.)
TOMA (intrînd jovial) : Aţi lucrat, n u
giumă. Nevastă-mea a plecat ?
DANILOV : Da.
TOMA : Ma d u c şi eu sa m a spăl,
si m a întorc.
DANILOV : Da' stai, omule, acasă şi
t e odihneşte. De-abia aţi venit d e
pe drum.
TOMA : Nu sînt obosit.
DANILOV : Dar soţia d u m i t a l e tre-
buie sa fie.
TOMA (deodată înnegurat) : O să
doarmă. (Pleacă. Danilov, rămas sin-
gur, clatină din cap eu un gest gîn-
ditor.)
(Trecere de lumină spre Toma, la
arlechin.)
TOMA : Au m a i trecut cîteva luni.
Mères pretindea că n u exista d r a m e
irezolvabile. P e n t r u el totul era
liimpede. Dacă i-aş fi màrturisit
adevărul, mi^ar fi răspuns : Iartă,
sau desparte-te, însă n u vă mai chi-
nuiţi. Suferinţa e trivială, micşo-
reazâ pe om, îl înrăieşte şi-1 macină.
Dar nu, eu nu p u t e a m nici sa uit,
nici să m a despart. Şi n u m a i a v e a m
nici o îneredere în Neli. Toate în-
cercările ei d e a deveni a l t ă fe­
m e i e mi se păreau viclene şi ri~
dicole. Ce orbi şi necunipăniţi p u -
tem fi uneoi'i !
(Acasâ la Toma. Masa e pusà pen­
tru doua persoane. Neli are nişte cio-
rapi de cîrpit, în poală. E abătulă,
absenta. Deodată tresare, îşi
jează părul, arborează un suris de
circumstanţă. Intră Toma.)
NELI : In sfîrşit ! (Se apropie de el,
xi întinde obrazul.)
TOMA (mohorit, se mulţumeşte
bâta conventional eu vîrful degete-
lor pe obraz) : B u n ă ziua !
NELI (jucind mai départe veselia) :
Ored că ţi s-au lungit urechile d e
foame.
TOMA : Am mîneat. (Vede masa pusâ,
iritat.) De ce m-ai aşteptat ?
te-am r u g a t d e atîtea ori să nu m ă
aştepţi dacă întîrzii ?
NELI : Da... d a r n u mi-a fost nici
foame. (Toma e indispus, ia o re-
vistă şi-şi coûta un loc unde s-o
citească. Neli, murmurât.)... Sa n u e
plăcut să mănînci singura.
TOMA : Scuză-mă, a m fost ocupat.
(Simţind nevoia unei explicaţii.) Am
fost eu Danilov p e m a r e şi a m mîn­
eat la întoarcere la cherhana. (la
ciorapii de pe scaun ca să se aşe-
ze.) N-a venit Parasca sa ia cio­
rapii la cîrpit ?
NELI : Ba da, a fost... Dar pot să-i
cîrpesc şi eu.
TOMA (eu un suris rautacios) : E o
ocupaţie dizgraţioasă. (Accentuind
ironia.) în ciuda faptului că suge-
rează o a m b i a n t ă conjugală. (Şi mai
rautacios.) Sau poate de
care frază a fost pentru Neli o pal-
mà, dar e vădit decisă să se stă-
pinească. îşi muşcă buza şi începe
să strîngă masa.) Ce-i asta ? Greva
foamed ? Nu ţi-am spus că a m fost
ocupat ?
NELI : Ba da. O să m ă n î n c mai tir-
ziu. (Mai trebăluieşte puţin şi se
aşază şi ea.) A fost o zi bună d e
pescuit ?
TOMA (peste revistâ) : Nu
(Pauză).
NELI : Spune, Toma, s-ar putea ca
în adevăr organismul oamenilor sa
devina eu timpul rezistent l a a n t i -
biotice ?
T O M A (surprins şi ironie) :
vend ?
NELI : Am răsfoit şi eu revista asta.
T O M A (ridicînd din umeri) : E po-
sibil.
NELI (pauzà) : Ştii, m ă gîndeam că
dac-ai vrea tu, dacă m-ai învăiţa...
T O M A : Nu pricep.
NELI : Poate că aş putea sa te ajut
şi eu ca Anca Mères.
TOMA : Neli, asta-i literatura. Şi n u
din cea mai bună.
aran- NELI : Dar...
TOMA : Nu mai ad nimic d e citit ?
(Neli pleacă fruntea.) Nu t e supăra,
n - a m avut nici o intenţie ironică.
Ştiu că te plictiseşti. A r trebui să
s-o serii la Bueureşti tatălui tău să-ţi
triimită cărţi. (Neli tace.) Nu vrei ?
NELI : Ba da.
TOMA (ridicîndu-se brusc) : Ah, aere-
le astea d e martiră.
NELI : Dar n-am nimic, Toma. Sînt
foarte bine dispusă.
Nu TOMA : Ce pot să-ţi ofer adci ? Ştdiad
d o a r la ce trebuie să t e aştepţi d n d
te-ai întors.
NELI : De ce m ă învinovăţeştd p e n e -
d r e p t ? M-am plîns eu d e ce va ?
TOMA : P a r c a e nevoie să t e plîngi.
Iţi închipud ca sînt orb ? Nu văd
că eşti neferdcită ?
NELI : Toma, spuneai odată c-ar fi
bine dac-am a v e a u n copil.
TOMA : î n adevăr, asta-ar m a i lipsi,
u n copil în chip d e panaceu u n i ­
versal. Bebeluşul-minune. Vindecă
r ă n i l e sufleteşti, şterge trecutul, r e ­
face vdrginitatea morală. Deasupra
leagănului, soţii iubitori îşi întind
mîinile şi surîd viitorului luminos.
Feţele lor e x p r i m a bucurie cetăţe-
nească, dîrzenie şi o încredere, bi-
neînţeles, tot luminoasă. Şi asta e
literatura proastă, Neli. Las-o pe
(Fie- seama criticilor plastici.
NELI : Toma, era poate m a i bine
dacă nu 'mă întorceam.
TOMA (tresărind) : Penitru cine era
m a i bine ?
NELI : Pentru tine.
TOMA : Eu mi-arn făout atunci toate
socotelile. Nu t e ocupa d e mine.
Dar poate că tu vrei să pleci iar.
NELI : Eu n u m a i a m puterea să
vreau nimdc, pentru mine. Ced puţin,
prea. deocanidată. Insă tu nu poţi uita.
TOMA (scrîşnit) : Nu, nu pot. Dar nu
vreau să pleci. Chiar daca n e - a m
chinui aşa pînă la moarte. (Istovit.)
Poate ca într-o zi vom găsi totuşi
liniştea.
Ce-ţl NELI (venind la el) : Mi-aş d a viaţa
să te ştiu împăcat. Nu m a crezi ?
TOMA (cuprinzind-o eu braţul şi li-
pindu-şi fruntea de şoldul ei. Neli
il mîngîie pe par) : De ce ai facut
lucrul acela oribil? (Neli tace. Toma,
smulgîndu-se, vine spre arlechin.)
Dacă mi^-ar fi spus : si tu eşti vi-
novat, as fi lovit-o. Şi totusi. în
parte, n u era oare ăsta adevàrul ?
(Se întoarce în camera, adresîndu-se
lui Neli.) Nu-mi răspunzi ? (Neli
tace. Violent.) Cane e r a ?
45
www.cimec.ro
NELI : Al făgăduit să nu m a i vor-
besti niciodată despre asta.
TOMA (stăpînindu-se) : lairtă-mă. (Pre-
gătinău-şi trusa.)
NELI : P i e d ?
TOMA : Da, la Grindul Lupilor. O sa
dorai noaptea asta acolo. Vin
mîine.
NELI : Cum o sa fie, Toma ?
TOMA : Ce a n u m e ?
NELI : Cu nod doi.
TOMA (oftînd) : Nu ştiu, (Pleacă. Din
uşă.) La revedere. (Neli rămîne un
timp nemişcată, apoi eu febrilitate
caută printre lucrurUe doctorului,
scoate o seringa, nişte fiole, umple
seringa, dar se aude o voce din
culise : doctore ! Neli ascunde în
grabă seringa. Intră Frîncu.)
FRlNCU : B u n ă ziua, doctoral nu-i
acasă ?
NELI : Nu, a plecat chiar acuim la
Grindul Lupilor.
FRÎNCU : Viroiam să-i' c e r u n sfat.
P o t să stau o clipă ? A m venit r e -
pede.
NELI : Te rog.
FRlNCU : Ce încuircăitură ! Aseară
m - a m dus la Şipotele, dimineaţa
m - a m suit in barcă şi a m porniit
înapod spre Starighiol. Vîsleam d e
v r e u n ceas, cînd a u d deodata un
scîncet. Am crezut că m-a tirăsnit
soarele. E r a m singur cît e Dunarea
d e lată. Cind m ă udt înapoi, sub
sitelca din spate, ce să văd ? O le-
gătură de cîrpe, şi din ele ieşeau
nişte ţipete să-ţi spargă urechile.
NELI : Un copil părăsit ?
FRÎNCU : Da, o fetiţă. A m dezle-
gat-o, a m spălat-o, că d e aceea
plîngea. Noroc că a v e a m şi o stdclă
cu lapte la mine. A m înfăsat-o la
Hoc, a m pus-o p e genunchi, şi na-ni,
na-ni şi giu-giu-giu, a m vîslit pînă
aici. Ce să fac cu ea a c u m ?
NELI : Crezi că e asa d e greu d e
aflat cine e m a m ă - s a ?
FRÎNCU : Poţi fi sigură că n u e din
Şipotele. Şi u n d e s-o cauti ? Dar
chiar daca aş şti-o şi tot n u i-aş
m a i da copilul înapoi. Ce, asta-i
mamă ?
NELI : Cine ştie cît o fi d e nenoro-
cita.
FRlNCU : Nenorocit e sufletul ei
strîmb. Cine-şi mai leapădă astăzi
copiii ? Problema e, ce fac cu fata ?
De aceea, vroiam să m ă sfătuiesc
cu doctoral. Eu aş ţine-o, d a r sînt
singur şi toată ziua p e drumuiri.
NELI : Unde-i a c u m ?
46
www.cimec.ro
FRÎNCU : Afară, cu GingMca. (Stri-
gînd.) Gingiirico ! (Intră Gingirica cu
un copil înfăsat în braţe.)
GINGIRICA (încet) : Doarme. (Frîncu
i-o ia din braţe, Neli se apleacà
peste umănU lui.) A r e nasul cîrn o a
al diumneavoastră. Eu a m r u g a t - o
p e marna s-o ia, d a r n u w e a . Era
să m ă bâta.
FRÎNCU : Uite c u m poate sa a r a t e u n
sublet d e om. Ti-i şi frică să r ă -
sufli peste ea. î n schimb, gropd'ţa
în barbie are, vrăjitoriţa ! Ce facem.
tovarăşă doctor, cu viaţa asta mdcă ?
(Pare atît de dezarmat, încît Neli
îi spune.)
NELI : Dă s-o ţin eu.
FRÎNCU (trecîndu-i-o) : De tot ?
NELI (care nu .«e aştepta) : De tot ?
FRÎNCU (privind-o) : Eu cu biserica
nu sînt în relaţii p r e a bune, d a r
chipul mamei cu pruncui totdeauna
m - a zgîndărit aici (arată inima).
P a r c ă poartă o n ă d e j d e în braţe.
NELI (şovăitoare) : Ce-o să s p u n à
Toma?
FRÎNCU : Dar d u m n e a t a ai v r e a ?
NELI : Ştiu şi eu ?
FRÎNCU : M-am gîndit şi la un
n u m e : Daria. Nu-i frumos ?
NELI (aprobînd) : De la cuvîntul „dar".
FRÎNCU : Asta n u m i - a trecut p r i n
cap. î m i place nuniele. î n s ă p o a t e
sa fie în a d e v ă r şi u n dar.
NELI (privindu-l cu ochi care se lu-
mineazà) : Crezi ?
FRÎNCU : Gingirico, du-te şi fă iute
rost d e o copaie. Şi cheam-o si p e
b a b a Aculina, se prdcepe la copii.
(Gingirica iese.)
NELI : Tovarăşe Frîncu, totusi n u ştiu
dacă o sa pot eu...
FRÎNCU (oprind-o) : Încearcă. D u m ­
n e a t a moi nu-ţi dai seama c u m ţi
s-au luminat deodată ochii. De a-
oeea, a m trimis^o p e Gingirica. O -
mud trebuie să poarte o lumină-n
ochd.
NELI : Chiar dacă e întîrziata.
FRÎNCU : Prin uirmare, îţi iei r ă s -
punderea asta ?
NELI : Bine. Mi-o iau. (O mişcare
greşită face să cadă seringa, care
se sparge.)
FRÎNCU : S-a spart ceva.
NELI : Nu face nimic. O seringa.
(Trecere de luminà spre Toma, la
arlechin. Aceste treceri se pot face în
general în vreme ce actorii ceilalţir
într-un clarobscur crescind, schimbâ
elementeie de decor. Cad ele sînt sim­
ple evocări ale lui Toma.)
TOMA : Dim ziua aceea a a p a r u t la
Neli o îndîrjire ciudată. Nu m a în-
frunta, d a r simţeam că şi-a créât
îin jurul ei o carapace şi că, în
fiinţa ei, e r a acuim o zona d e li-
nişte si siguramţă u n d e eu nu tmal
ajungeam. Şi asta m ă irita. Căci
trebuie să măirturisese tot adevărul,
ardcît a r fi d e jalnic. M ă irita si
prezenţa fetiţei. N-o iubeam. Mi se
părea un scut pus d e Neli între ea
şi mine. M ă iritau şi noile îndeletni-
ciri aie lui Neli. începuse să dea
lecţii la analfaibeţi. L u a m în derîdere
ceea ce la a lta as fi preţuit. Şi
unii oameni începuseră în a d e v ă r
s-o preţuiască. Se împrietenise oare-
cuim ou Frîncu, şi lucrul ăsta nepre-
văzut şi neverosimil m i se părea
o sfidare. Niciodată n u fusesem
mai neferdciit şi n e m u l ţ u m i t d e mine,
într-atîta e d e a d e v ă r a t că o viaţă
sentxmentală prost aşezată şi ou
drojdii e u n izvor nesecat d e r ă -
tăciri, d e suferinţă ignobilă şi de-
gradare. Deseori m ă îmtrebam dacâ
n-o urăsc.
(Luminâ în scenă. Lîngă jarul vechi.
Ca şi într-o scenă anterioară, Neli, a-
şezată, priveşte spre mare. E o lu-
mină calda, de crepuscul. Intra Toma
eu trusa în mînă, se opreşte în spa-
tele ei şi o priveşte o clipă.)
TOMA : E ora d e poezie ?
NELI (surprinsă) : Nu te-am auzit ve-
nind. Ce faci pe-aici ?
TOMA : Ma d u c l a maternitate.
NELI : Stai şi eu m i n e puţin. N-ai
tiimp ?
TOMA : Ba da. N-aş vrea însă să-ţi
strie rnediitatiile.
NELI (poartă acum pe faţă o mélan­
colie senina, care nu împiedică zîm-
betul sau gluma) : Nu sont impor­
tante.
TOMA : E d r e p t c-ar trebui să pro­
fit de întîmplare. Doar aşa să mai
stăm de vorba.
NELI (surîzînd) : Asta spuneam şi eu.
TOMA : Ti-ai terminât apostolatul p e
azi ? (Neli aprobâ, tot surîzînd. Ze-
flemisitor.) Spune-mi, Neli, tu chiar
te iei în serios în rolul de activiste
cullurală ? Sau e şi asta u n ca-
priciu.
47
www.cimec.ro
NELI (după o pauzà, uşor) : Poate s a
fie u n capriciu. Dar dacă m ă dis-
trează...
TOMA : E absurd. Nu se fac în glumă
lucruri serioase. E... imoral.
NELI (izbucnind în rîs) : Oh, Toma,
ce caraghios poţi fi uneori.
TOMA (furios) : Caraghios e să soco-
teşti că toată viata e alcătuită din
capiicii şi răsfâţuri.
NELI (continua să rîdâ) : Şi eşti lipsit
d e umor, ca o scrumbie afumată.
TOMA : Adevărat, n - a m umor. Nici
n u - m i a r d e să am.
NELI : Şi cazi şi în puritanism. Asta
e u n semn d e bătrîneţe.
TOMA : Nu crezi c-ar fi preferabil s ă
eviţi subiectul puritanismului ? (Ve-
selia lui Neli code brusc. Toma îşi
dă seama de violenta sa, o regretă
şi toemai de aceea perseverează.) Fe-
tdiţa a uirlat toată dupà-onasa. Cînd
îţi îngădud distracţia sa creşti un
copil, trebuie sa ai cel puţin grijă
d e el.
NELI : Am lăsat-o ou Parasca.
TOMA : Nu e acelaşi lucru.
NELI (vrînd să piece) : Ma duc.
TOMA : Acum las-o, doarme. Mai stai
puţin şi eu mine. Ţi-e atît d e greu ?
(Neli tace, stîngaci.) E frumoasă
m a r e a azi.
NELI (alb) : Da, e frumoasă.
TOMA : Eşti foarte nefericită ?
NET il (pauză) : Nu chiar foarte. Acum
totul e mai suportabil.
TOMA : De ce ? T a r e aş vrea sa aflu
ce gînduri îţi u m b l ă prin cap.
NELI : Ti-am spus, nimic important.
TOMA : Şi totuşi îmi ascunzi ceva.
NELI : Dar n u ascund nimic, Toma.
O fac p e fată. P u r şi sdimplu, în-
cerc să găsesc o busolă.
TOMA : Poate ca n u mai ţii deloc l a
mine.
NELI : Ba da. (Pauză.) Dar nu spuneai
chiar tu ca a orede în valoarea a b ­
solute a dragostei, ca într-un a d e v a r
suprem şi de sine stătâtor, duce
la naufragiu ? Eu a m trecut p e lîngă
naufragiul ăsta. (Suride.)
TOMA : De ce surîzi ?
NELI : Mi-am adus a m i n t e d e o dis-
cuţie eu Mères. Pretimdea că în cei
mai mulţi dintre noi se petrec pe
nesimţite prefaceri care vor schimba
 eu totul fizionomia omului, simpli-
ficînd-o şi curăţind-o. Că pînă a-
cum omenirea nu s-a cunoscut decît
sub aspectul turmei, apoi al indi-
vidului, şi că descoperirea omului
de-abia acuim începe. Ţi se pare
iridicol că am reţinut ?
TOMA : Nu, deşi...
NELI : Deşi eu sînt o femeie egoistà
şi uşuiratică.
TOMA : Altceva voiam să-ţi spun.
Că Mereş gîndeşte în comunist şi se
referea la lumea comunismului.
NELI : Exact. Pe cînd eu sînt o femeie
egoistă, o mic-buirgheză sentimen-
tală şi ineptă. Nu mă întrerupe, as a
este. Dacă Mereş are dreptate, eu
sînt o damnatà. Dar dacà eu nu
accept să fiu o damnată ?
TOMA : Comunismul nu e doar o
chestiiune de bune intenţii morale.
Şi la ce ooncluzdi ad ajuns ?
NELI (ridicînd din umeri) : Cred că
dacă n-am fi aici, mi-aş căuta o o-
cupaţie, ml-aş scoate diploma din
sertar şi m-aş face profesoară !
TOMA : Crezi că ai rezista ?
NELI : Nu ştiu. Poate că da.
TOMA : De ce să te intoxici iar eu
iluzii. Ai abandona totu'l după doua
luni, exact asa cum, într-o bună zi,
ai să renunţi şi la capriciul eu
analfabetele taie. Nu-ţi spun asta ca
să te jignesc, ci ca să-ţi cruţ o criză
de nervi. (Neli işi duce mina la
frunte.) Ce ai ?
NELI : Un frison. S-a răcorit. (Se
ridică amîndoi.)
TOMA : De fapt, mai de mult voiam
să-ţi spun ceva, Neli. Ştiu că sînt
insuportabil şi cred că eu am greşit
cerîndu-ţi prea mult. Sînt gâta
sa te iau asa cum eşti şi să nu-ţi
mai reproşez niciodatà ndmic. Bine ?
(H întinde mîna, dar Neli privin-
du-l îrvtîrzie să i-o dea.)
NELI : Nu aşa, Toma. Sînt totuşi un
om si eu... (Intră în fugă Anca Me­
res.)
ANCA (doctorului) : Bine că te-am
gàsit. Vino repede la ddspensar. Au
fost aduşi trei oameni de la Ostrov.
Febră tifoidă... probabil. (Fără să
mai pună vreo întrebare, Toma iese
în fugă, strigind : vino ! Anca e
gâta sâ-l urmeze. Lui Neli.) Să nu
beţi apă nefiartă.
(Iese, lumina scade, se aude înde-
părtat un sunet monoion de tobe, care
48
www.cimec.ro
creşte, apoi la rampa apare Simion şi
strigă puternic spre sala : „înapoi, nid
o barcà nu intră-n sat !" Făcînd din
palmă portvoce : „Épidémie ! Epidé­
mie !" Zgomot puternic de tobe. Apoi,
lumină în scenă. Oameni care traver­
sera grăbiţi scena cărînd nişte pu­
pitre de şcoală.)
MERES : Duceţi-le în clasa a IV-a şi
aşezaţi-ie peste celelalte pupitre. Pe
urmă, goliţi şi clasa a Il^a. (Iese,
alţi oameni aduc paturi de fier ; se
instalează o sala de spital.)
FRÎNCU (simulînd o convorbire tele-
fonică la arlechinul stîng) : Da, doc-
torul a plecat pe teren. Oredem că
toate focarele au fost identifdeate.
De unde s-a putut, bolnavii au fost
evacuaţi şi aduşi la Stairighiol. în
scoala. Am golit clasele. Cînd ? De
trei zile oamenii n-au îmehis ochii.
Bine, atunci trimiteţi echipa direct
ila Ostrov, şi aici o sa ne mai
descurcàrn singuri. (Iese. în dreapta
scenei intrà Danilov înconjurat de
un grup de oameni.)
DANILOV (unui pescar) : Caii să stea
înhămati la căruţă. Gâta în orice
clipă. (Pescarul iese. Danilov, spre
culise.) Iani, nu uita, din casă în
casa !
UN PESCAR : Danilove, am adus va-
rul.
DANTLOV : Bine, vin îndată. (Pesca­
rul iese.) Simioane, aţi ancorat lot-
cile pe canale ?
SIMION : Ancorat.
DANILOV : Atunci, ici o barcă şi o
duci pe Aculina la Grindul Lupilor.
AouMno, n-iad uitat ce ţi-^a spus
doctorul ? Ne-am înţeles ?
ACULINA : înţeles, înţeles, că-s de
meserie doar. Dar mai dà-mi pe ci-
neva.
SIMION : O să meargà Parasca.
DANILOV : Bine, daţi-i drumui re­
pede.
PESCARUL BÀTRlN: Da' eu ce fac,
Danilov, ce, nu ma vezi, cît să mai
trag de tine ?
DANILOV : Lasă-mă, raioş Elisei, du-te
acasă că eşti bătrîn.
PESCARUL BÀTRlN (tràgîndu-l de
mînecà) : Tu să nu ma înjuri pe
mine, că te ştiu de cînd erai atîta.
Dà-mi sa fac o treabà, îţi spun.
DANILOV : Zău, lasà-mà, mos Elisei,
cà nunmi mai vàd capul. Stai, te fac
curier, vrei ?
 PESCARU1L BÀTRÎN : Nu vreau, ce-i
ada curier ! Da, zi-i !
DANILOV : Du-te la charhana şi spu-
ne-i lui Nichita să trimeatà numai-
decît peştele.
PESCARUL BÀTRÎN : Asta n-are nici
o legătuiră ou ipidemia.
DANILOV : Şi ce, viaţa ou merge
înainte ? (Danilov mergînd spre cen-
trul scenei, unde se continua aş-
temerea paturilor, se întîlneşte eu
Meres, care intră grăbit.) Tot aici,
Mereş ? (Mereş U face semn să tacă,
càci a intrat Anca, eu o hîrtie în
v mînă.)
ANCA (unui pescar care aşază patu-
rile) : Àsta n-are pernă.
PESCARUL : Nu mad sont, tovarăşă
Anca. i * I ; tj
ANCA : Să se ducă cineva la mine
şi sa Je ia pe celé de pe ladă.
Tot nu te-ai dus acasà, Ştefane ?
MERES : Acum, Anca. Numad o voonbă
să-di spun lui Daniilov. (Anca iese.)
Nu mai turna si tu gaz peste foc.
DANILOV : Ştii ce a spus doctorul
Toma ? Dacà nu stai acasa, sa te
legam. Am auzit că ţi-a fost rău.
MEREŞ : Gâta, gâta, ma duc. (Iese.)
FRlNCU (intrînd, lui Danilov) : Mi-a
trimis Toma vorba. A organizat un
punct la Nisipoasele, eu oamenii de
acolo, şi miine diinineaţă e aici.
Dacà ai nevoie de mine, mă gâsesti
la telefon. (Iese.)
DANILOV (unui pescar care intră eu
pàturi şi perne) : Dionisie, ia astea
şi fiugi după tovaraşul Mereş. Du-te
eu él pînă acasă. Nu se simţea bine.
PESCARUL : Sa fii tu sàmàtcs ca el !
S-a suit în lotcà şi a plecat eu
echipa de la Ochiuri. (Danilov iese
şi în urma lui intră Neli eu Gingi-
rica, pwrtînd caldàri. Amîndouà în-
cep să spele pe jos.)
GINGLRICA : Doamnâ doctor, zău că
nu era nevoie. Trebuie sa vie Ma­
ria.
NELI : Şi dacà nu vine ? (Spală pe
jos.)
ANCA (în trecere, lui Neli) : Ti-am
fiert laptele. Bea-J cît e fierbinte.
NELI : Multumesc, Anca. (Anca iese.
Neli se ridicâ, se clatinà.)
GINGIRICA: Ce-i, tovarăşă Nell?
NELI : Doar o ameţeală. Am mai
avut. Trece.
(Trecere de luminà spre arlechin, la
Toma.)
4 — Teatrul nr. 2
www.cimec.ro
TOMA : A fost ultima mare épidémie
de tifoidă din regiunea noastră. Dar
a izbucnit eu atîta furie, încît toate
măsiurile preventive, pe care le lua-
sem, au fost maturate ca de un
uragan. Plăteam pentru zeci şi zeci
de ani de mizerie, de malarie, de
foamete, de murdărie, de alcoolism
şi exploatare. Cu toate astea ne
băteam, nu numad ou boala. Părea
că tafoida era întruparea de balaur
a trecuitului şi a tuturor dospelilor
şi cancerelor làsate de el. Pînă să
ne vină ajutoare masive de la Tul-
cea, am muncit ou toţii pe brînci.
(Cu fervoare.) Atunci de-abia am
aflat ou adevărat minunea ouvîntulud
„cu toţii". Ed, da, cu toţii împreună
am M n t cei şapte grumajd ai balau-
rului.
(Lumină plină în scenă. Acum, pa-
turtle sînt ocupate de bolnavi. Lîngă
unul din ele, Anca. Intră Toma.)
TOM A : Dumneata ai stat toată noap-
tea. De ce nu te-a schimbat Neli ?
ANCA (căutîndu-şi o treaha) : Nu sînt
obosiită.
TOMA : Cine .trebuia sa te înlocu-
iască ? Fără disciplina ne irosim
prosteşte. (Anca se face că n-a au­
zit.) Am întrebat cine trebuia sa
te sehimfoe.
ANCA : Probabil ca a dormit mai
greu'. Are şi ea dreptul dupa atîta
oboseală.
TOMA : Cine anume ?
NELI (apare istovită, în uşă) : Bună
dimdneata. Te-ai inters, Toma ?
TOMA : Da, în zori.
NELI : Am întârziat, Anca, iartă-mă.
ANCA : Dar nu face nimic.
TOMA : A, tu trebuia s-o schimbi ?
Hotărîsem ca schimburile să se facă
la şapte. Acum e opt.
NELI (abătută) : Ştki...
ANCA : Dar pentru numele lui dum-
nezeu, de ce atâta zarvă ?
TOMA : Dacà socoteşti cà se va ré­
péta, ar fi mai bine să renunţi la
munca asta, Neli. E nevoie de oa-
meni pe care sa ne putem bizui.
(Către Anca.) Ma reped la Grindul
sa vàd ce a fàcut Aculina acolo.
(Câtre Neli, atingîndu-i obrazul cu
mîna.) Ma întorc disearà. (Iese.)
ANCA (stîngaci) : Nu trebuie sa i-o dei
în nume de ràu. Are atita răspun-
dere pe cap.
49
NET.I (încercînd să zîmbească) : Are
dreptate, am lenevit neiertat.
ANCA (arătind paturile) : Aici, totul
merge destul de bine. I-a văzut şi
doctorul. (Eziiînd.) Vreau să-ţi spun
ceva. Odinioara, cînd nu te cunoş-
team bine, aveam o parère foarte
greşită despre dumneata. Şi aş dori...
aş vrea să ştii că regret asta... şi că
te stimez. Dacă mai ţii să fim paie-
tene...
NELI : Siguir, Anca. (Punînd mîna pe
mîna ei.) Nici nu ştii ce bucurie
mi^ai fâcut.
ANCA (tresărind şi primîndu-i raina) :
Dumneata ai temperatuiră.
NELI (trăgîndu-şi mîna) : Nu. Adică,
poate. Puţină. De oboseală.
ANCA : Să-ţi pui imediat termoanetirul.
NELI : Am făcut-o acasà. Am doar 37.
Totdeauna fac puţină temperatuiră,
cînd sînt obosită.
ANCA : Sigunr ?
NELI : Sigur. Şi nu-i spune nimdc lui
Toma. Ar rîde de „fragilitatea" mea.
Du-te şi dormi. La revedere. (Anca
o priveşte încă neliniştită şi iese.)
ANCA : De-ar veni odată ajutoarele
de la Tulcea.
NELI (aşază pătura unui bolnav. Altul
cere apă. îi dă. Se aşază pe un scău-
nel, îşi pune termometrul. Un bolnav
bolboroseşte ceva. Neli se duce la
el, îi şterge fruntea, eu mîna li­
béra) : Taci, nu esti singur. Liniş-
teşte-te. Ai să te facd bine. Taci,
taci. (Bolnavul se linişteşte, dor
Neli ridicîndu-se se clatină. Scoate
termometrul şi-l priveşte îngrozită.
Ţinîndu-se de paturi, se îndreaptă
spre uşă. Vrea să strige, dar stri-
gătul iese slab, gituit.) Anca... Anca...
Oh ! (Işi cuprinde faţa cu mîinile şi
cade.)
lntuneric şi cortină interioară.
TOMA (la arlechin) : Am fost chemait
prinfcr-un om. Am stat toată ziua
şi toată noaptea lîngă patui ei.
Cînd nu zăcea toropită, délira. Nu
mă recunoştea, deşi tot timpuil, eu
un fel de înversunare dementă, o
chemam. Ca şi cum chemarea mea
auzită ar fi putut s-o aducă înapoi.
Dar ea se izbea de un zid nevăzut,
pe care nu-1 putea trece, şi zadarnic
repetam : Neli, Neli, Neli...
(Pe această chemare, urmărit de re­
flector, traversează scena de-a lungul
rampei pînă ajunge la patul din faţa
cortinei interioare, pe care e întvnsă
50
www.cimec.ro
Neli. Se aşază pe marginea patului şi
continua : „Neli, Neli". Frîncu pune
mîna pe umărul lui şi Toma tace. In
picioare, Mereş şi Anca.)
NELI (în delir) : Nu, Toma, parcà ar
fi un orăşel de provincie, unde oa-
menii ies în faţa caselor şi stau la
taifas. Pe HeJilen o cunosti, Toma?
E o prietena veche şi... Anca, spu-
ne-i omuiui ăsta să piece de aici,
sa nu-1 vadâ Toma. Toma nu piri-
cepe nimic... Nu poaite»uita. Oh, de
ce ne chinuim aşa... Ce n^ani în-
ţeles nod doi, Toma? Cînd îi ceri
unui om mai mult decît e pregâtit
sa dea, îl striveşti. Eu niciodată n-am
fost prea deşteaptă, Toma. (Pauzâ.Y
Noroc de steaua polară şi de tine...
Apa asta neagră... Vasul ăsta vechi...
totul e atît de ciudat. Mereu îmd
vine sa te întreb, unde mergem,
Toma ? (Se aude foarte îndepărtat
plaça cu Edith Piaf. Cu violenta.)
Gâta, gâta ! (Muzica încetează.) Tre-
buie sa ma îmbrac şi sa plec.
(Pauza.) Da, dragostea adevăratâ G
un act de crecLinţă faţă de viaţă. Am
înţeles, Toma. Mai multe decît crezi
tu. Cu toate că eu sînt foarte... Lu-
mina chiar dacă înfârzie... (Deschide4
ochii, redevenind constientă.) ...Chiaa
dacâ întârzie... (Cu o mare expresie
de bucurie.) Esti aici, Toma ?
TOMA : Da, Neli.
NELI : M-am îmbolnăvit puţin. Dar o
sa ma fac bine, nu e aşa, Toma ?
(Anca şi Mères ies.)
TOMA : Da, NeH.
NELI : Si n-^ai sa mai fii supărat pe
mine ? O să fim fe...
TOMA : Sigur, iubito, o să fim fe-
triciti.
NELI : Sa mă ţii înitotdeauna lîngà
tine, sa nu ma mai laşi sdngură.
TOMA : Niciodata, NeM. (Neli înceqrcâ.
sa facà o mişcare cu buzele, dar nu
izbuteşte.) Ce e, dragostea mea ?
NET il : Voiam să fac ca pestisorul,
ca să rîzi. (Deodată, deschide ochii
mari, se ridică şi spune tare.) Mi-e
frica, Toma ! (Şi code.)
lntuneric.
VOCEA LUI TOMA (din întuneric,
dar lumina va creşte treptat) : Lu-
mina întîrziată ! Aţi băgat de seamă,
tovarăşe profesor, cum uneori la
munie, în ceasurile de amuirg, dupa
ce a scapătat soarele şi umbrele
 parcă au înecat defintitiv padurile.
cîte o culme îndepărtată se aprinde
deodată ? O luimină tainică. p u r ă şi
blinda, o tardivă, întoarsă privire a
s o s r e h i , stăru.'e neverosimil pe înăl-
ţimi, ca o ult'imă chemacre şi ca o
poairtă. (S-a făcut lumină complet.
Toma, ajuns în mijlocul scenei, unde
H iese în cale Profesorul.)
PROFESORUL : Da, daeă n-am şti să
ne prefacem rătăcirile şi suferinţele
în întelepciume şi într-uri spor d e
dragoste pent.ru oamemi, rirîtă acr mai
fi viaţa. înţeleg de ce nu te d e , parti
de locuriile astea. Duimneata. ai t r a n s ­
formât aici, veninul în miere, cum
spune poetul. (Se aude sirena vasu-
lui.) Trebuie să plec. (Se îndreaptă
amîndoi spre fundul scenei. Din en­
lise se aude vocea Dariei : „Toma !
Toma !" şi Daria intră alergind.)
TOMA : V-aţi şi întors ? Unde e un-
chiud Danilov ?
DARIA (eu sufletul la gură) : Ştii ce
m a r e grozavă e azi ? îj vezi ni si pu!
şi la cinci m e k i . Vii să ne scăldăim ?
TOMA : Bine, vin. D s r sa n e luâm
î~t:i r a m a s bun de la tovsrăşuil pro-
fesor. (Către acesta, cu mina pe umă-
rul Dariei.) Ei cei puţin vor merge
pe d r u m u r i mai puţin complicate,
şi mai drepte.
PROFESORUL : De fapt, ăsta e şi ros-
tul nostru cel mai adîne : să fim o
treap'tă. Cu bine, dragul meu. Vino
să te sărut, Daria.
DARIA : Cînd mai vii. unchiule ?
PROFESORUL : Cine ştie ! Nu mai a m
nici un rost aici. (Se indepărtează
spre fundul scenei. Acolo se în-
toarce.) Am udtat să te întreb. Ce
s-a întîmplat cu Anca Mères ?
TOMA : E la Constanta. A făcut m e -
dicina. s-a remâritat şi are doi copii.
(Profesorul face un gsst de salut şi
coboară în spatele scenei.)
DARIA : Toma, ridicâ-mă în braţe să-i
fac semn. (Toma o ridicâ. Grupul
lor se proiectează pe orizont. Daria,
Profesorului.) La revedere ! (Rîzînd
şi ţipind copilăreşte.) Mai sus, Toma,
mai sus !

C O R T N
Bucureşti, decembrie 1961

, i i? • «

www.cimec.ro
 PREMIERE
i

„ŞVEJK
ÎN

AL
DOILEA
RÀZBOI

MONDIAL",

DE
BERTOLT
BRECHT,
LA

TEATRUL
DE

COMEDIE

www.cimec.ro
Stinga — Florin Scărlătescu (Şvejk), Tamara Buciuceann (Kopecka), Dem. Savn (Balonn), Mircc i
Constantincscu (Primnl client)

Dreapta — Ion Lndan (Bullinger) si Florin ScSrlătescn (Şvcjk)

Jos — Scenă din spectacol ".■■'-!

www.cimec.ro
O
z

o
I—
H seme,
<
<
oc
a
AZI,
DESPRE
:>
LU
TRRRIMI
_l
CÛ
o
OÙ
Ou

scrie. azi, despre ţârani înseamnâ a surpriaude şi reflecta esenţa

timpu'lui cînd „ţărănimea noastrâ itrece în masà spre gospodâria
colectivă, uaimează ou încredere Idmda tirasată de partid", cînd „se
poate prevedea că procesul de colectdvizare va fi încheiat înainte
de 1965" '. Sîntem în faza câmid — me-o spune tot tovarăşul Gh.
Gheorghiu-Dej — „gospodarMe colective şi întovărăşirile, laolaltà
eu gospodâriiile agricole aie staitului, deţiin peste 90% din totalul
supraifeteà arabile" 2 . Trăim si înscriem, fără putdnţă de tăgadă,
cea mai luminoasă pagina din istoria zbuciumată a ţărănimii noastre, scoasă
pemtru priima data efeotLv din întuinericul veacuirilor de obidă şi săltată pe o
treaptă de viaţă omenească, cdvilizată, m pas eu cèle malt avansate ouoerixi aie
epocii cosmdoe.
E uni procès, acesta, ou total mou în tara noastră, prin nimic asemânăitor ou
vreun fenomen sau experieniţă socială anterioare. De aceea, el se oferă priviriJ
scriitotnuilui eu fammecuil si prospeţimea faptelor, a cuivintelor dtimtâi, nerostite
încă. Inlocuind strîmta gospodàrie individuălă eu „zările necuprinse" aie celei
colective ; arînd în adîneime — şi nu zgîriind doar — eu pluguri trase de trac-
toare vestite şi peste granite ; secerînd eu combine fără greş la strînsura bobu-
iui, agricultura socialiste, a colectiviştilor, răstoarnă astăzi, odată eu noua
brazdă, si străvechea, pretins imuabila matcă a satului romiînesc. A sàrit în
tăndări secularrul orizomt al sateanuliui, inscris îmtre dopotniţa bisericii şi tinti-
rim, îmtre râzboiui de iţesuit şi claca de la ourtea docoiască. Se împliineşte sub
ochii noştri o prefacere de mari proporţii, decisivă, istorică.

Ajutorii draimatici n-au ocolit aoeastă zona de observaţie şi reflectatre a pro-

ceselor transformatoare din satul mostru. Totuçi, ne^a aitras ateniţia un. anuimiit
fenomen de discomittooiàtate. Dupa cîteva mcercàri de a sesdza şi ilustra însuşi
procesul colectivizării, dramaturgii au părăsit această preocupare în favoarea

1 In Cuvîmarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la Incheierea Consfatuirii pe tari a ţăranilof

«colectivişti. „Scinteia", nr. 5587, din ÎJ decembrie 1961.
1
Ibidem.

54
www.cimec.ro
unui filon, e adevârat destul de atractiv şd itœtralmente feoumd, care prives
oscdlatiile târamulud mijlocaş, in pragma eoleotiivei, pentru a reveni — îin ultiima
virerne — la realitatea gospodariillor colective, dar ca la un procès închedat, ca
la „luerui de-a gâta".
Scrditorii nostri de teatiru au ţinut să dea propriilor piese un caracter de
agiitatie, să răspuaidă eu promptitudtine uinor étape precise. Dim această tendintă
s-au nascut — odată ou priimele înehegari de igospodării agricole colective — lu-
crări dramatice ca Ziua cea mare a Mariei Bamuş sau Mireasa desculţă de Sûtô
Andràs şi Hajdu Zoltàn, la care sna adaugat, ceva mad tîrziu, împărătiţa lin
Machidon de Tiberiu Vornic şi Ioana Postelnicu. Dar filonul acesta a fost ulterior
unilateralizat, făcînd loc unei dramaturgii a „şovăielii", a dialogului contradicto-
riu ddin conştiiiinita mijlocaşilor, avînd exernplul tipic şi poaite cel mai izbuttt în
VlaÀcu şi feciorii lui de Ducia Demetrius. Daitorită masàvei creşteri a procesului
de coleotivizare şi, în consecainită, deplasairii cemitruilui de igreutate in însasi
aria vitale a gospodàrdilor colective, la ordinea zilei este, în prezent, contrdbutia
draniaturgică la întàrirea econormco-oa^anizatorică a acestor gospodarii. E drept
cà în Uriaşul din cîmpbe, Davidoglu încearcà să dea expresde condiiţiilor drama-
tice aie luptei eu duşmanii transformării socialiste a satului, dar nu atinge esen-
ţele ei şi imaginea rărnîne palidă, nesustinuita. în séria Uriaşului se însciriu —
indiferent de ordinea apariţiei lor — şi Maria lui Vasdie Iosif, Milionarii de Ion
Istrati, pîna la recenta îndràzneala a lui Gheorghe VHad. Sîntem, aşadar, în plină
actuailiitaite a refflectăirii stadiului materiail şi a petrspectivetlor economice aie co-
leotivei, dar nu ne-am oprit suificdent la conseeàmtede, la ràsunetul pe care îl au
conditiile noi de mumcă, noile relaţii de producţie, în sufletul oameni'lar.
Virem sa spunem, eu acestea, că n-avem încă o dramaturgie a creşterii
conştiinţei urnane prin coleetivizare, mai precis, o piesă putennică, pe masura
rnarilor transformard aie satuRui. S-a negidjat un motiv de inspiraţie deosebit
de preţios, punotui culminant ail uned piamadiri de viaţă noua. E toemai ideea
care persista şi în viziunea retrospeotivă a Mariei Banuş, asistând la Consfătudire:
„Revăd adunărdle diramatice, furtunoase, ţinute noaptea, la Tumina scăzuită a uned
lampi de gaz, în sali de dasa, la şcoalâ. Revad flanelurile zdrenţuite, picioarele
desculţe ale bărbaţilor, basmalele nègre, decolorate, aie femeilor. Ele erau numai
cîteva, văduve de războd, de obicei. Ou greu intrau în sala de adunare. Nu prea
deschideau gura. Mulţi oameni erau înehisi, tăouti, tematord..."3. Or, treeerea ma-
terdalizată artistic, într-o evoluiţie drarnaituingică vizilbilă, de la lampa de gaz la
becul electric, de la flaneluriQe zdrenţuite la îmbrăcămintea îngrijită şi curată,
de la pdcdoarele desculţe la booanci şi pantofi (fàra etapa opincii), de la sfiialâ la
cwvîntul rostit răspicat şi eu liibertate în adunărd, imagdnea acestei treceri a lip-
sit ddn textui pieselor noastre de pôna acum. „Poemul colectivizarii". scris ou
iiitere de foc şi de aur Sm viaţa satdlor noastre, n_a fost înca scris, eu toată am-
rfploarea si adîneimea de semnificatii, în oartea teatrului conteroporan.
Socotind ca autordi dramatici rămîn debitori la capitolul acesta, să vedem
ce se întîmplă în piesele actuale, care urmàresc direct consolidarea colectivelor.
Aici se reflectă în oarecare masura niveM de bunastare atàms prin revolutionarea
relatiilor de productie şi prin praetiearea unei agriculturi înaintate, dar în
acelaşi timp pot fi semnalate goluri de coniţinut şi de reûectare artistică, din
păcate generalizabile.
In primul rînd, abundă observatia crudă, itranserierea nudă a raptelor (chdar
şi atuncà cînd sînt semnificative). Rareori, aotiunea dramatică înaintează pe tere-
nul problemelor de eonştiintă, al dezbaterilor de idei. Seriitorii parca se fami-
liarizează acum, pe loc, în piesă, ou structura organizatorică a gospodăriei co­
lective, intră în hăţisurile notiunilor elementare de agrotebnicâ şi abia se mad
văd din ele. Répéta, în felui lor, ikipta eu hectarele, eu prăşitul, eu metodele
agro- şi zootehnice si pierd ddn vedere omua. Am spune, în şagă fireşte, că se in-
versează zicala : nu se mai vad copacii ddn cauza pàdurii.
3
Maria Banuj, Poemul colectivizarii, ..Gazeta literară", nr. 51 (406)

J5
www.cimec.ro
 Nu s-ar puitea susţine, totuşd, că lipsesc ddieile initiale, nucleele din care ur-
mează sa se dezvolte aoţiunea, chiiar dacă în Milionarii, bunăoară, nu vedem un
tnobil clar din punet de vedere ai confliotului. Totui e prea superficial analizat,
îneît pînă la urmă calitatea pdesei rezidă numaii în pdtarescui .unor tipuirà. Şi în ver-
siunea amplificată a piesei Ce cauţi şi ce găseşti a lui Tiberiu Vornic... cauţi
şi găseşti o idee intaresantă, semnalată şi suibliniată la Consfătuire : efectul
folositor pe care-1 au vizitele mtovărăşiţilor sau aie individualilor la colectivele
prospère. Din păcate însă, vàzàta perechii de întovărăşiţi dtn piesa lui Vornic
are canacterul unei plimbari printr-o expozitie agricolă unde se admdră eşan-
Itioane fruanos etalate. E o aglomerare de date asupra avantajelor ooleotived,
îmibelşugarea acesteia e evidenta, dar semnificatiile nu tree prin „camera fier-
binte" a delifoerărilor sufleteşti, nu sînt asimilate dialectic.
Intr-o altă piesă, inedtită (ne-am luat dreptul să ne referdm şi la lectu-
rile unor piese în şantier, toamai pentru a desprinde cîteva tendiniţe générale),
ideea centrală e atracţioasă : cîştigarea pentru colectivă a ultknului individual,
răimas izolat, adică lupta şi pentru un singur om. De fapt, ar fi trebuit să fie
1/upta dintre etica noua, socialistă, ci impulsurile individualiste, de tip capita­
list, sau ced puiţin dintre o nientaii'tate avansată şi una rétrograda. Motdvele de
însingurare aie „ultimului individual" rămîn însă înceţoşate, autarii neducîndu-şi
pînă la capăt niotivul de coniflict, şi 5n felul acesta tn piesă sună ceva fais,
forţat. Cam aceeaşi idee, mai dezvoltaită, stă la baza unei alite lucrări inédite
a umui tînar auitor, nu lipsit de .talent (care a si fost jucat, nu de mult). E vorba,
aid, de miste „vînători de zile" — de zdle-muncă, fireşte — care se asocdază
şi comstituie chiar în sânul colectiVed un fed de „societate pe acţiuni" de tip
capitalist. Ingenioasă încercare de a reflecta nxanifestarea vechiului, care ga­
ses te partite de afiirmare în structuri organizatorice noi. încercarea ar fd fost
total izbutàta dacă ianaginea fondului, a trunchiului sanatos al colectivei, ar
fi ireieşit eu limpezime. Autorul e dator să echilibreze raportul de forte, pentru
ca demascarea personajelor negative sa nu mai apară ca o acţiune „ex machina",
urzită undeva în taină, d ca o atitudine şi o manifestare puternica, vitalà, a
noului, majoritar ca număr şi superior suib unghiul caliităţii umane.
Am mai putea cita numeroase exemple în sensul acesta, dublîndu-le cel
puţin. Important e însă nu a cita, ci a trage o prima concluzie. Aceasta s-ar
putea formula în următoarea frază : autarii nu-şi duc ideile pînă la capăt, nu
le store — dramaturgie vorbind — de tot ce-ar putea oferi. Se împiedică in
fapte — şi de multe ori în vorbe — şi le transcriu brut, nu le transfigurează
artistic. De aici impresia, destul de frecventă, a unor lucrări mai mult sau mai
puţin „fotografice", a unor clişee cenuşii, care nu interpretează fenomenele, ci
le redau, copiindu-le.
E lesne de înţeles că la această impresie contribuie, ca un corolar, o a
doua constatare : lipsa de conflicte puternice şi de caractère bine conturate. Cu
puţine excepţii, conflictele nu se încheagă între oameni cu poziţii contradictorii
(nu neapărat antagoniste), ci între oameni situaţi pe aceeaşi traiectorie, dar cu
nuanţe în plus sau în minus. Am putea spune, simplificînd, că se înfruntă nu
conştiinţe înaintate şi retrograde, ci mai degrabă că îşi dispută unele opinii
oameni eu niveluri de conştiinţă iprea puţin diferenţiate. La capitolul acesta —
printr-o inexplicabilă, secretă conivenţă — calul de bătaie îl constituie preşedinţii
de colectivă. Aproape că n-am citit piesă cu ţărani în care preşedintele să nu
fie ba gură-cască şi delăsător, ba prudent din cale afară cînd e vorba de o
initiative bună, ba nepotist şi initeresat, dacă nu de-^a dreptul incapabiil, demn
de a fi ânlocuit pe loc. Acestea sînt imagini care contravin aproape total rea-
lităţii. Adevărul e că în transforrnarea socialistă a agriculturii, în înflorirea
colectivelor, preşedintii au avut un roi determinant. Dovadă elocventă e că
cinci dintre ei au fost distinşi eu titlul suprem de Erou al Muncii Socialiste.
Dovada e că regiunea Bucureşti, de pildă, a ajuns fruntaşă şi pentru că „în
funcţia de preşedinte şi în consiliu au fost aleşi cei mai capabili şi harnici
colectivişti, oameni eu experientă şi autoritate în masa colectiviştilor" 4 .

* In Cuvintul tovarăşului Gheorghe Nccula la Consfătuirca pc ţară a ţăranilor colcctivişti, „Scîntcia".

nr. 5383, din 19 decembrie 1961.

56
www.cimec.ro
 Limitata apreciere din partea dramaturgilor a aspectelar satului nou şi a
oamenilor lui, primtre care îndeosebi preşedinţii colectivelor, pune în lumină
fiaptul că dramatuirgii nu cumosc siufictiient terenul, viiaţa, realitatea amabiaotei pe care
îmcearcă s-o oglindească. Se vădeşte astfel caracterul de împrumut al tratării
şi caracterizării personajelor. Realitatea e înlocuită, de multe ori, eu „păreri"
— transmise, şi făcînd modă, de la o piesă la alta — aie unor autori încă needi-
ficaţi total asupra esenteà femorneneilor. De aceea, ltipsesc încă statuirdle masive,
puternice, de eroi ai colectivizării. In piese, fiindcă în realitate ele abundă de
pe acum. Nu degeaba nota eu entuziasm Petru Vintilă din sala Consfătuirii :
„Fără nici o exagerare, dar consider că erau în sală tot atîţia eroi de nuvelă
şi roman, cîţi delegaţi vendseră ddn toate unghiuole ţămii la Consfătudre şi ma
gîndeam că, de fapt, realitatea ne oferă milioane de eroi, milioane de oameni
noi, educati de partiel, şi care ar face ca paginile cărţilor noastre să cloco-
tească de viaţă şi de poezie" 5 . Am avea doar de adăugat : tot atîţia eroi şi de
piese, pe scenă.
Reportajele şi articolele celor care au fost de faţă la Consfătuire ne fac
cunoştinţă eu nume şi înfăţişări concrete. Alecu Ivan Ghilia série despre An­
drea Traian, „eu extraordinarele lui roşii timpurii", despre Pintea loan, „eu
patetica lui intervenţie în problema lupinului", despre „vestitul preşedinte de
la Mădăraş, Todor Maghiar" 6 ; Tita Chiper vorbeşte despre colectivişti frun-
taşi şi despre „dragostea faţă de nou, receptivitatea lor, munca neobosită", ca
şi despre brigadierul P. Stan, autor de carte apărută în Editura agro-silvică 7 .
Asta ca să dăm cîteva exemple, gâta picurate prin instilatorul fin al peniţei
reportericeşti. Important e ca aceste figuri să nu rămînă simple efigii, chiar
dacă sînt încrustate în metal preţios. Importaint e ca ele să fie văzute în miş-
care, în acţiune. Si, mai aies, în mişcarea lor sufletească. Aspectul acesta a
fost reţinut Işi redat eu precădere de Paul Anghel, cînd povesteşte zbuciumul
preşedintelui, care, pierzînd o cantitate de porumb la nectar, devine constient
că lipsa lui de prevedere atinge „pSna la unmă leul ce s-ar fi putuit adauga
în plata oamenilor la ziua-muncă... — Le-am furat un leu, se vaită omul, cu-
prins de mîhnire şi parcă de remuşcări... M-a impresionat înalta conştiinţă a
acestui om (...) M-a impresionat răspunderea lui oetătenească, luciditatea exa-
menului la care şi-a supus munca, raportarea acestei munci la destinul oamenilor
pe care îi conduce, la viata lor de fiecare zi" 8 .
BVumos scris si adevârait. Ialtă, foarte suimar schitat, germenele uinei piese eu
o problematică realmente majora. Nu hectarul în sine trebuie să ne atragă
atenţia, ci omul eare-1 cultiva, omenia lui caldă şi profundă. Pentru a ieşi din
platitudine şi din însăilarea brută de fapte mărunte — fără să negăm necesi-
tatea şi utilitatea cunoasterii lor amănunţite — e bine să ne apropiem, în pri-
mul rînd, de noul univers sufletesc al satului nostru. (Problemele imediate,
strict tehnico-economice, aie activitătii menite să ducă la întărirea gospodăriilor
colective — producţia la hectar, mărirea şeptelului, însilozarea porumbului etc. —
pot şi trebuie să facă obiectul unor lucrări artistice de gen teatral, dar eu c*
adresă şi o forma specîifice : programéle ibrigazàlor artistice de agditaţie.)
Să încercăm să desprindem marile şi profundele înţelesuri ale transformărir
socialiste a conştiintelor. Ce aduce nou socialismul în minţile şi inimile tara-
nilor, ce rănii de veacuri vindecă el printr-o acţiune răbdurie şi progresivă —
iată răsDunsul pe care trebuie să-1 dea, odată cu celelalte arte, teatrul.
S-a dezdoit — la propriu) si la figurât — spinarea încovoiată din străimoşi
a ţăranuSiui. Oameni înitre două vîrste, care au mai apucat .^lumea veche", con­
stata azi; cu plăcultă uimire că, faunăoară, nu mai sînt nevoiti să rupă spetindu^se,
şapte-opt cămăşi de cSnepă într-o vară de teudă. Oameni care, aouim 15—20 de ami,
se speriau văzînd, o singură data în viată, trenul, „bivolul de foc", păşesc calmi
5 Petru Vintilă, La consfàtuirea colectiviftilor, „Gazeta literară", nr. 52 (406).
8
Al. Ivan Ghilia, Menirea scriitorului, „Gazeta literară", nr. 52 (406).
7
Tita Chiper, Tàran: fi profesori, „Gazeta litcrară", nr. 52 (406).
8 Paul Anghel, Paramétra porumbului, „Contemporanul", nr. 49 (791)-

57
www.cimec.ro
m uirma combinelor, mudţuimiti că mu se pierde ndei un bob de griu. Mumca pe
ogor e mult mai uşoară, şi ced eu darud imagdmilor revelajtorii m&rtiuirisesc că. în
coleotivă, „ndci nu-şi dau seatma ouim le ajumge pita în straiţă".
Eliberarea de truda fizică excesivă, care-1 aşeza pe ţănan în rînd eu
vitele de povară, duce si la eliberarea de servitutiile imorale. Fostii săraci nu
mai au complexe de inferioritate faţă de fostele „gazde" aie satului. Incep să
dispairă slugărndcia, sentiimenituil înirobdirii şi caştiigă tot mai mult teren înore-
derea în propria capacitate de miuincă şi indiţiativă. De fapt, aceasta e impresia
cea mai puternică pe care o lasă un sat colectivizat : siguranţa în gîndire, în
vorbă şi în faptă a oamenilor, credinţa că orice realizare, orice progrès pe
plan material şi spiritual stă, mai aies, în mîinile lor, depinde de priceperea
şi hărnicia eu care se gospodăresc.
Munca în colectivă e permanent creatoare, ascute mintea, face mina mai
sprintenă. Vechiul gospodar avea cunostinte unilatérale şi rudimentare despre
cultura pămîntului, ca şi uneltele pe care le folosea. Brigăzile complexe aie
agrioulturii socialiste îl introduc pe colectivist în tainele tuturor culturilor şi
înlătură practica unor gesturi mecanice, stereotipe, care sclerozau, odată eu
braţele, şi creierul. Astăzi, ţaranul colectivist e chemat să producă, eu égala
pricepere, şi grîu şi porumb, şi tutun şi piersici, şi plante médicinale. Gospodar
ou semanàtuird vaste şi vairdate, el creşste vlite şi pasaai, întemeiază stupi şd stro-
peşte viţa de vie.
In trecut, asezarea capitalistă îl „dinamiza" pe ţâran numai prin spiritul
de concurenta şi de acaparaire, care-1 împdinigea, dezumandzîndu-1, pôna la criniă.
Ţăranul şi farnilia sa trăiau numai pentru petecul de pămînt, căruia îi saori-
ficau totul, în primul rînd propria lor fiinţă. Oamenii munceau excesiv şi fără
spor şi vieţuiau mizerabil. Acum, vechea nelinişte a „setei de pămînt" se pre-
schimbă într-o progresivă sete de perfectionare, de ridicare a nivelului de tarai
şi, concomitent, de lărgire a orizontului spiritual, întx^un cuvînt, o sete neastîm-
părată de viaţă.
Inainte vreme, o asemenea sete de viaţă era sufocată şi deviate în faimosul
„sentiment al proprietăţii", socotit de cei interesaţi ca făcînd parte inextaricabilă
din structura sufletească a ţăranului. „Teorie" mincinoasă.
Am fost astă-vară, în timpul secerişului şi după aceea, la o gospodărie
agricola colectàva înfLoiùtoare : ţăirainii nu mai pomeneau de locul >unde avuseseră
pămînt, şi nici nu-i interesa. îi preocupa, în schimb, pe toţi, eu febrilitate, gindul
că grădina de zarzavaturi are nevoie de un sistem de irigaţie şi că o parte din
şeptelul sporit nu are încă adăposturi corespunzătoare.
CSt despre mândirda oairbă, pe care o puiteau produce înainte, averea şi însitămi-
rea indivilduaiLă, ea a fost înloaufiita eu satdsfacţia deplină a nodi înzestrări a vieţii
satului : şcoli eu intemate, dispensare, maternităţi, toate în construcţii moderne,
camine culturale eu scene ample, uliţe (de aci înainte, impropriu spus) asfal-
tate şi luminate eu neon, cinernatografe eu écran lat, magazine universale eu
etaj, cofetarii, brutării, stadioane, cooperative de frizeri şi fotografi. Ca să nu
mai vorbim de ceea ce a devenit loc comun în toate reportajele : aragaze, tele-
vizoare, motociclete... (Din păcate, un loc comun primejdios pentru literatură,
pentru că poate duce la eristalizarea în série a unor clisee comode, care sub-
ţiază continutul vaeţii saitiufliud şi-1 sărăcesc de pulsaţia ed reală, concentrată mai
presus de orice în sporul de conştdintă, de nivel ideologtic si eultuiral.)
Viată nouă — oameni noi. Acesta este aspectul cel mai de preţ, eel mai
interesant pentru scriitori. Adică, personaje şi — nici o teamă ! — conflicte noi.
Toate transformările prestigioase la care asistăm nu se produc de la sine şi
nici fără o luptă încleştată* decisivă, - între nou şi vechi. lndeosebi, vechiul
din constiinte. Dialogul aprdns ddn.tre nou si vechi e direductilbil şi atîta timp
cît la tara vor mai fi oameni care lucrează eu tractoare si eu semănătoare me­
canice, dar eu mintea încă stăpînită de unele păreri înapoiate despre natură,
despre relaţiile etico-sociale, scriitorii vor avea în faţă un teren potrivit atît
pentru propria inspiraţie, cît şi — îndeosebi — pentru exercitarea funcţiei edu-

58
www.cimec.ro
 ■caitàive, de flanmaire, de desţeSlenire a artei Jar. Exista, uneari, o inertie care
Irebuie înfrîntă. Nu toată lumea satului are viziunea exactă a dezvoltarii — pas
ou pas — ce-i stă înainte. Unii sont grăbiţi, aşteaptă roade fără să pună umărul,
se descurajează trecător cînd nu obtin într-o lună ceea ce e de realizat într-un
-an. Alţii, dimpotriivă, sînit prea înceti, amână pe miîine rnunctile de astăzi, ddn
comoditate sau neînoredere metodică în noutatea formelor de muncă. Mai exista
lene, uişurătate în a trata bunurile comune, sau spirit de chivemiseală, mai
-exista răbufniri şi încâpăţînări individualiste, invidii sterile, cum şi prejudecăţi
şi credinţe mistice. Pe trunchiul tânăr al vieţii nod a ţăranului, resturile vechiului
caută să se mai încolăcească, ici şi colo, ca nişte şerpi leneşi treziţi din som-
nolenţă. Ca şi pe lanul de porumb, şi în conştiinţe e nevoie de praşila a treia
şi a paîtra, penibru ca «rodul să fie curait şi abundent.
Cert e însă că satuil colectifvizat de azi iveşte — aşa cuim ar spune poetul —
frurnuseti umane noi. La răscrucea tuturor înfăptuirilor şi ciocnirilor, domi-
nîndu-le şi dîndu-le direcţie de înaintare, se profilează figuri şi caractère pu-
iernice, de proporţii nemaiântâlnite în universul sătesc : instructorul de partid,
preşedintele de colectivă, brigadierul, şeful de echipă. Cu un cuvînt, conducă-
torul de formatie şi structura morală nouă. In mediul sătesc, conducătorul acesta
ocupă un loc proéminent, detaşîndu-se cu vigoare. Oamenii de partid, comumiştii,
au desfăşurat la ţară o uriaşă, inestimabilă muncă politică, o continua acţiune
de convingere şi stimulate, o luptă fără odihnă pentru triumful transformării
socialiste a agriculturii şi oamenilor ei. Curba ascendentă care ar înregistra gra-
ficul muncii îneununate de succès a acestor oameni, de o fibră cu totul inedită,
poate trezi interesul creator al celor mai mulţi dintre dramaturgi. Cît despre
preşediniele de colectivă, acestuia i se cer mintea, spiritul de organizare, simţul
comercial şi mobilitatea unui director de mare întreprindere (căci o gospodărie
colectivă este o mare întreprindere producătoare de céréale, vite de rasă, le­
gume şi fructe). Nicicînd n-a produs satul — în sat şi pentru sat — asemenea
personaMtăţi complexe si puiternice. Cîu ajiutanul, bineâniţeles, al muncitordilor de
la oraşe.
Fiindcă orasul nu mai trimite în sat porunci şi potere, care să-1 ţină în
obscuritate iobăgistă ca pe vremea boieriior, ci vine — de la tractoriştii S.M.T.-
urilor pînă la omul de ştiinţă al institutelor academice — din ce în ce mai
prezent şi mai determinant, nu numai în problemele tehnico-economice aie
satului, ci şi în celé umane, cu gînduri şi fapte constructive, prietenesti, menite
să şteargă străvechile diferente, să dea ţăranului putinţa de a-şi organiza o viaţă
•omenească. Aceasta înseamnă că s-au statornicit raporturi cu totul noi între
oraşul muncitoresc şi satul cultivator al solului. Clasa muncitoare se dovedeşte
un prieten consecvent şi sincer al ţărănimii, pe care o ajută să se ridice, din
-toate punctele de vedere, la lumină. Drept urmare, alianţa muncitorilor şi ţăra-
ndlor — în statul care le aparţine — dobîndeşte o vigoare şi o consistenţă
sporite. „în procesul acestor transformări revolutionare, care au schimbat din
iemelii înfăţişarea satului — spune tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — se
formează o clasă nouă, ţărănimea colectivistă, prietenă şi aliată de nădejde a
clasei muncitoare, se dezvoltă conştiinţa socialistă a maselor ţărăneşti, se în-
iăreşte şi se ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa muncitorească-tărănească" 9 .
A scrie, azi, despre ţărani înseamnă, aşadar, a scrie despre dezvoltarea
acestei conştiinţe socialiste, despre noua treaptă a alianţei muncitoreşti-ţără-
neşti, despre noua clasă a tărănimii colectiviste. Inseamnă pentru noi, oamenii
de teatru, a scrie piese capabile să contribuie la transformarea socialistă a
•conştiintelor, să acţioneze efacace asupra mtotii si inimillor unei întregti lumi
săteşiti, dornice să stea de vorbă cu sine însăşi la rampa ikuminată. A scrie pentru
un public admirabil^ gâta de o concentrare estetică oricît de pretenţioasă, pentru
oameni care vin să-şi descopere şi să-şi verifice — şi pe scenă — sensul vieţii
lor noi si din ce în ce mai bune.
Florian Pvtra
S Din Raportul tovaraçului Gheorghe Gheorghiu-Dej, prezencac la cel de-al III-lea Congres al P.M.R

59
www.cimec.ro
 lieorge Constantin (Baudricourl) şi Liliana Tomescu (loana)

,CIOCÎRLIA" DE JEAN ANOUILH (TeatruI „ C . I. Nottara")

PREMIERE
www.cimec.ro
 TEATRUL
REGIONAL
BUCUREŞTI
LA ÎNCEPUT DE DRUM

L ocuitorii din regiunea Éucuresti au, începînd din toamna anului trecut, un
teatru al lor : Teatrul Regional Bucureşti.
Naul teatnu are meiniilrea sa contiribuie eu imàjloace specdtfice la edu-
cairea oetăţenească şi airttistică a rnaselor de muincitori şi iţărani diiin întreprinde-
rtMie industriale, S.M.T.-uirile, G.A.S.-uirille şi gospodăiriile colective din regiiuine. „El
este chemat — aşa cuim pireeilza nu de muilt ziamuQ. „Scîniteda" — să joace un
actâv roi cuituinallL să aducă o contiriibutie preţioasă la eduoarea amtdstică, dldeolo-
gică şi political a uinor mase iargi", prin intermediul uinui „repertoxiu de mare
aacesdlbilditate, caire sa cuprinda piese eu un puternàlc mesaj actual". ,
Teatrul nu porneşte pe drumuri neumblate. în anii din urmă, colectivele
teatrale din Bucureşti au prezentat pe scenele caselor de cultură şi căminelor
culturale nou construite nenumârate spectacole, multe din ele eu distribuţia
de la piremieră. Maire parte ddn loculiitoirii regàiundi au avut putinţa să cu-
noască spectacole de teatru şi prin intermediul televiziunii sau teatrului la
microfon. în acelaşi timp, o contribuţie de seamă în educarea gustului artistic
al ţăranilor şi în familiarizarea lor eu unele din opereJe literaturii noastre
dramatice o au echipele artistice de amatori care r în cuprinsul acestei regiuni,
ca şi în alte părţi, au desfăsurat în anii din urmă o rodnică aotivitate.
Colectivuil teatru'liui înitôlneste deci uin public exigent, eu gust amtdsitiic évo­
luât. Pe de altă parte, teatnuil trebuie sa ţină seam» totuşi că tuirneeite ante-
rioare n-au putut cuprinde toate comunele, că mai sînt deci spectatori eu o
formaţie artistică incomplete, pentru care venirea unui teatru profesionist la
ei acasă va constitui un eveniment de o însemnătate deosebită. In égala măsură,
pentru ambeie categorili de speetaitotri, teatrul e chemat să pirezinte spectacole
realizate la un înalt nivel artistic, să excludă de la bun îneeput orice sub-
apreciere a puiterii de receptaire a ipuiblicuikiài, orice comptromds. De felufl în
care actorii noului teatru vor înţelege acest lucru, depinde măsura în care ei
îşi vor putea cîştiga preţuirea şi simpatia publicului. Ne-a interesat de aceea,
pentru îneeput, modul în care se proiectează împlinirea acestor principale
obdeotdiVe ce stau în faţa teaitrullui : repertoriul, caire sa ţină seaimâ de oerinţele
locuitorilor regiunii şi de problernele lor de viaţă şi de muncă ; ţinuta artistică
şi cairacterul accesrbil al spectacolelor prezentate.
în privinţa repertoriului, planul actual al teatrului se prezintă îmbunătăţit
faţă de programul iniţial. Direcţia şi secretariatud literal îşi îndreaptă acum
atenţia în primul rînd spre .piesele originate, avfînd la baza lor tematică pro­
blernele cete mai actuale ale satelor noastre colectiivizate şi în mesura fiàmdsadea
răspuns întrebàxilor care frâmîntă mai ales pe coleotàvdstii regi<unii. în acest
sens au fost înscrise piesele îndrăzneala de Gh. Vlad şi Un drac de fatà de
N. Daimasichin, amSndouă reflectônd unele aspecte aie luptei pentru înitàriirea
economică şi organizatoricà a gospodariilor agricole colective.
Pe lîngă aces te piese, alte trei lucrări aflate pe santterul de lucru ail secre-
tairiatului lliterar (Cenuşăreasa de Domindc Stanca, Vînàtorii de zile de Ion Dtra-
gomia- şi Cărări întunecate de Miihail Joldea) sînt de asemenea inspirate din
vdaţa colectiviştilor.
Consitierăm de asemenea judticioasă alegerea piesei Mielul turbatt de Aurel
Baranga, intr-o versiune revăzută. Liuerairea se va buouira, fără îndoială, de un
intares égal şi on rîndiul muinciittorillor şi în cel al coăectiviştillor, ţinâmd seamă
de calitătite sale atrtistice, precum si de faptul ca inovatorii nu sînt abseniţi
nici în gospodăriile colective. In repertordul actualei stagiuini mai figurează
O «card Alecsandri, in cadtrul careia sînt pregatdte Millo director, Iaşii in car-
naval şi oîteva cînticele comiLce. Ideea uaiui spectacol Alecsaindri, care s-a nasout
din doriniţa teaibruilui de a face cuinoscuite publiouliui dtin regàutne operate dra-
maturgilor noştri olasiicdi, este bună.

61
www.cimec.ro
 . Teatrul a mad inscris în repertoxèu şi-draniatizăriile Ochud babei de Gh. Va-
silescu după I. Greangă şi Mateiaş gîscarul (după lAidas Matyi de Mariez
Zsigmond).
Actuala configuraţie a xepertoriullui teatinuliui releva însă lipsa uinor piese
într-un act, care să poată fi prezentate şi pe scenele cawiinelor ouilturale fară
posibilităti prea imari de montare.
Pe linia stàmulardi diramatuirgiei oiriginaile, iteatruil âsi propuine să invite
autofri dramatici să însatească colectivuil In deplasariile sale, astfel încît sa l e
înlesneasca contactai eu noii dor spectatori, ou oamenii din regiune.
***
Alegerea pentru spectacolul inaugural a piesei Trenul blindât 14-69 d e
Vs. Ivanov a fast» fără îndoială, ndimerită. LAiorare din fondu! de aur al drama-
turgiei sovietice, drama lui Vs. Ivanov este străbătută de un puternic suflu
agitatoric. Drumul spre revoluţie, spre întelegerea profundă a sensurilor ei,
procesul de clarificare idealogică şi politică a ţăranului Verşinin, intrat în
rinduirile partizanMor 1pentru a llupta împotriva albgardtiştilor şi interventionistilor
americaind si japonezi , scot în relief alianţa dintre olasa munedtoare şi ţără-
nimea muncitoare, rolul conducător al partidului în victoria revoluţiei socialiste,
Insoţind teatrul în una din deplasările sale (în comuna Olteni din raionul
Videle), am putut să ne dăm seamă că spectacolul este primit de speotatori
eu mult interes. Colectiviştii din Tătărăştii de Sus, Slăveşti, Brătăşani, Orbeasca
şi alite comufne învecinate au venit în mare nuimăir, eu camioane, săniti, căruiţe
şi chiar, în1 ciuda diruimurilor acoperiite de zapadă, ou bdcicletele. Biletele au fost
epuizate eu câteva zile înainte de spectacol, asa încît s-a jucat „eu casa închisă".
N-am întâlnit de mult un public atît de proaspăt, atît de entuziast, atît de
recepbiiv, çare să urmărească eu atâta aitenţie un spectacol.
Spectacolul (regia Vlad Mugur) — realizat eu mijloace artdstice expresive,
într-o ţinută sobră, eu accentele bine distribuite — a înfăţişat eu autenticitate
mediul şi atmosfera în care se desfăşoară acţiunea, a permis ca ideile textului
să fie uşor înţelese de speotatori. Decorul, pe linia unei maxime simplităţi,
adeevat unei montări rapide şi deselor schimbări de scenă, a fost în génère re-
ceptat fără greutate, eu excepţia proiectiilor de pe fundal, care au aparut
uneori confuze.
Patetismul simplu, reţinut, forţa de interiorizare şi mijloacele de expresie
simple, care caraoterizează în gênerai jocul lui Şt. Ciubotăraşu, au făcut ca
Versinin, ţăranul partizan, să aibă în interpretarea sa multă forţă de convin-
gere. Ţăranii coleotivişti participanţi la spectacol au apreciat şi interpretarea
lui Benedict Dabija, care a realizat în linii precise, eu vădită atitudine critică
faţă de roi, chipul plutonierului Obab. In general, spectacolul a fost ascultat
eu interes şi înţelegere de spectatorii care au umplut sala pînă la refuz. Din
pacate, au existât şi umeîe momente în care tensdunea dramatica a fost diluata,
în care accentele eroice s-au şters. Cîteva personaje episodice, încredinţate
după premieră unor interpreţi mai puţin familiarizaţi eu rolurile respective,
nu au avut încă suficientă consistenţă. Ar fi bine ca regizorul Vlad Mugur
sa revada, pe acesite ccoirdonate, speotaookal şi sa remedieze a&tfel neajunsuirile
arătate.
De altfel, ţinînd seamă că nu întotdeauna condiţiile în care se joacă în
deplasare sînt acetleaşi oui oefLe de la sediu, ţinînd seamă si de faptuJ că în
timpul deplasărilor acelaşi spectacol e jucat timp de aproape o săptămînă de
dite doua ori pe zi, exista perioolul ca spectacolele să se degtradeze pe parcurs.
De aceea, atunci cînd este eu putinţă, e bine ca regizorul sau unul din membrii
consiliului artistic să însotească colectivul aflat în deplasare, pentru a semnala
la timp scăderile ce pot surveni.
***
Arn stat de vorbâ eu mai maaliţi spectatori înaitnte şi dupa teaTmiiriarea speota-
colului. Unii dintre ei nu ştiau prea multe lucruri despre noul teatru care le
apartine. Gredem ca ar fi bine ca .teatrul să iniţieze încă de pe acum oonsfătuiri
eu spectatorii săi, în care să-şi facă cunoscute proiectele de repertoriu, precum
şi planul celorlalte acţiuni pe care intenţionează să le pună in aplicare şi sa
asculte pârerile şi sugestiile referitoare la acestea. De asemenea, ar fi util ca
teatrul să organizeze discuţii pentru a verifica în ce măsură publicul recep-

62
www.cimec.ro
Scenă din „Trenul blindât' de Vs. Ivanov
In rolul lut Verşinin, Ştefan Ciubotăraşu

tionează spectacolele sale. Ar fi cel mai potrivit prilej de a stabili nişte pre­
mise sigure de apreciere a valorilor unui text şi a unui spectacol de către
noii spectatori, din care urnora — nu trebuie să udităim —e necesar sa M se facà
şi educaţia estetică. Poate că ar fi bine de asemenea ca, la repetiţiile générale
de la sediul teatrului, să fie invitaţi pe cît e eu putinţâ şi unii dintre acti-
vistii culturali din regiune. De asemenea, instalarea în holul caselor de cultură,
a unor panouri şi fotomontaje privind realizările teatrului, precum şi redac-
tarea unor materiale care să fie transmise prin staţiile de radioficare de la
sate ar putea să asigure o bună popularizare teatrului şi spectacolelor sale.
Sîntem încredinţaţi că Teatrul Regional Bucureşti, teatrul eu celé mai multe
scene, îşi va créa un bun renume prin realizările sale de viitor, ciştigînd pre-
tuirea unanimă a publicului.
Ilie RUSÏI

63
www.cimec.ro
 Cronlca
T E A T R L L N A T I O N A L „ I . L. C A R A G I A L E "

„OAMENII ÎNVING", de AI. Voitin

Premiera : 25 noiembrie 1961. Regia : Mihai Berechet. Decoruri : Mihai Tofan. Costume : Mihai Be-
rechet. Distributia : Emil Liptac (Axinte) ; Irina Răchiţeanu-Şirianu (Maria) ; Emil Botta şi Al. De-
metriad (Banu) ; Eva Pătrăşcanu (Rada) ; Gh. Cozorici şi Mircea Cojan (Stefan) ; Costache Antoniu (Ion) :
Matei Gheorghiu (Mihai) ; Nataşa Alexandra (Elencu) : Cella Dima (Yvonne) ; Aurel Munteanu (Ianopol)

Emil Liptac (Axinte) şi Emil Botta

(Banu)

Comentînd noua premieră a Tea- e unanimâ în a considéra Oamenii

truikii National „I. L. Canagiale" cu înviTig drept o lucrare reprezenitatdvă
piesa lui Al. Voitin şi situând-o în pentru drama turgia noastiă pe terne
perdmetrul chramei ciclice inaugurate eroice. Predilectia tematicà pentru o-
eu Oameni care tac, oritica dramatică glindirea etapeloj- decisive din lupta

64
www.cimec.ro
partidului penfcru elilberarea ţăirii de
sub jiugul fascist — ilegalitatea, insu-
recţia armată —, ca şi relevarea sen-
surilor acţiunilor comuniştilor de^ai
lungul istoriei ultiimelor decenii se ex­
prima adL prim relatarea unor eveni-
mente aparent cotidiene, obisnuite, des-
căxcate de patos erode şi gesturi mo­
numentale, dar înlăuntrul cărora se
defdnesc în chip puternic caracterele
si faptele eroilor pionieri ai vremu-
riloir noastre.
Al. Voitin si-a structurât şi cea de-a
doua drama a dcluiliui său în clasica
uniitate de loc şi de timp, ou tin
număr-ldmită de personaje. Deosebita
preocupare a scriitorului pentru com-
poziţia operelor sale dramatiice s-a
manifestât şi de astă data în construi-
rea conflictului în treptele unei sime-
trii a cadrelor de vieţuire şi mişcare
a personajelor, eu un contoapumet ne-
contenit pîna la dezncKlamônitul final.
Ultimiuil tablou, al cinciilea, reuneşte
celé doua planuri pînă atunci dispuse
paralel, conchide în tonuri de epilog
soarta eroilor şi le deschide totodată
drum către ulterioare devendri drama-
tice.
Reîntâlnirea eu grupul oamendilor
„care au tacut" în noaptea gréa a ile-
gaiităţii — acum, în ziua de răscruce
a istoriei, din preajana victoriei insu-
rectiei armate — prilejuieste scriitoruloii
zugrăvirea unui moment de culme din
marea frescă a luptei poporului pentru
eliberarea ţării, pe care, pare-se, au­
torail intenţionează s^o ogMndească în
ciclul dramelor sale. Dacâ pentru
spectatori, Oamenii înving rămîne o
piesă eu valoare autonomă, ai cărei
eroi parcurg un conflict finit, ou un
limpede deznodamînt, pentru oritioul
şi cronicarul literaturii noastre dra-
.matice, această piesă este,' înainte de
ordee, cea de-a doua verigă a unei
opère de mai largă respixaţie, al cărei
plan unie depăşeşte tiparele fiecărei
piese luate în parte. Ounoaştem ante-
cedentele celor mai muiţi dintre eroi
şi scrutăm persipectiva transformării
lor, de la o piesă la alta, în lumina
evenimentelor social^istorice la care ei
participa, ori asistă numai, sau din
care caută să dezerteze.
Noua piesă urmăreşte ou consec-
venţă, pe datele unei evoluiţii obiec-
tive, fires ti, caracterele şi profilu! celor
mai mulţi dintre eroii primei piese.
S-au adîneit astfel liniile dramatice
aie profesorului Banu, al cărui aer
usor vetust în comportament şi de
démodât Idiberalism intelectual dobîn-
deşte acum, eu un farmec plin de
Teatrul nr. 2 65
www.cimec.ro
candoare, prospetimea unei conştiinţe
de participant activ la o luptă măreaţă.
O regasdm şi pe Rada, maturizatâ,
înăsprită în contact ou greută'ţile lup­
tei şi nefericdrile ei personale, dar eu
aceeaşi lumina a tinereţii cinstite si
pline de elan. Piesa aduce totodată si
cîteva întorsături surprinzătoare în
biografia altora, pasibile de concliuzii
generalizatoare, îmbogătind în acest
chip, zestrea psihologică a tipurilor
dramatice cuprinse în ciclul proieotat.
Bunăoară, Maria, al cărei profil s-a
adîneit mult, a căpătat noi dimen-
siuni dramatice, ea trecînd printre eroii
prdncipald, în primul plan al piesei,
eu o firumoasă evoluţie de la femeia
simplă, neştiutoare, lipsită de conşti-
inţă de clasă şi alăturată întîmplător
luptei comuniştilor (în Oameni care
tac), la o luptatoare conştdentă si ma-
tură (în Oamenii înving). Dimpotrivă,
Mihai, tînărul intelectual eu perspective
de a se apropia de mişcarea munci-
torească (în prima piesă a lui Al. Voi­
tin), a involuat eu rapiditate (în cea
de^a doua) de la bunul simţ în înţele-
gerea problemelor sociale şi istorice,
la pozitia oportunistă, fascistă, la de-
gradare umană şi bestialitate.
Lărgind cercul observaţulor sale ti-
pologice şi sociale, scriitorul dntroduce
în noua dramă cîteva tipuri noi, si-
tuîndunle la celălalt pol al conflic-
tului dramatic. Este vorba de celé trei
fiinţe care îşi prelungesc o agonică
existentă în „catul de sus", într-un
moment premergător definiitivei sfărî-
mări a „oitadelei", dar anunţînd-o
raspicat. Sînt figuri de boieri „descă-
lecatori" şi afacerişti veroşi, cărora
scriitorul le-a surprins, eu laconismul
limbajului teatral ce-i caracterizează
stilul şi mijloacele de subtila inves-
fâgaţie psihologică şi portretizare dra-
matica, eîteva trâsături definitorii, me-
nite să-i încorporeze în galeria tipu-
ïiior unei lumi în irevocabil crepuscul.
Fidel virtuţilor sale de portretist si
creator de caractère durabile, Al. Voi­
tin nu compune elementele de pito-
resc şi culoare pentru valorile lor de
sine stătătoare, ci le utilizează pentru
adîneirea liniilor majore aie conflic-
tului dramatie. Iar conflictul dramatic
în care se cioenese toţi eroii noii sale
piese îşi are şi aci o axa majora
structurată pe datele istoriei. în Oa­
menii înving, cioenirea ou lumea odio-
sului sistem burghezo-moşieresc îşi află
un cadra mai amplu de desfaşurare
decît biroul în care acţionau în Oa­
meni care tac cei doi inspectori-zbiri
ai siguranţei. Pe deasupra, şi actiunea
Cranica
diraimatică e înzestrată cu noi, vădite
semnificaţii simbolice. Eiroii oomunişti
şi oamenii simpli şi cinstiţi se aflà
acum faţă în faţă ou însăşi lumea
care piere, zbătîndu-se ou încleştăiri
neputincioase. Saloraud ou inobile şi
tablouri afuimate — itraditionahil ca-
dru în care au avut loc tribulaţiile a
nenumăraţi eroi de romane şi drame
într-o lume de huzur, fixată definitiv
în istoria iiteraturii noastire eontem-
porane — capătă aici, In draina lui
Al. Voitiin, o valoare simfoolica : între
cei patru pereţi ai acestui salon, în
locul ..muşaitLnilor" ou genealogii asu-
pritoare de boieri detracaţi, rafinaţi
în grosolànie ; în looul negustorilor si
burghezilor hrăpăreţi, al parveniţilor
şi scâpătaţiilor d e război; în locul ofi-
teriilor legionari şi fascişti, se imstalează
acum, eu simplitatea hotărîtoare şi de
nezdruncinat a istoriei, „oamenii care
înving" — munedtorii şi comunistii de
tipul lui Axinte, al Mariei şi al tova-
răşilor lor. „Oamenii care au tăcut"
ieri şi „oamenii care înving" azi pă-
răsesc acum, pentru totdeauna, beciu-
rile siguranţei, ale caselor conspira-
tive, ale tipografiilor ilegale, penlxu a
urca „sus", în timp ce ceilalţi coboairă.
Şi credem că n u întîmplàtor autorul
suibliniazà în textul dramei sale meta-
fora scenică a celor doua planuri.
Apreciind sensul şi forţa edificatoare
a acestei metafore, nu n e putem însă
opri de la o obiecţie : desfăşurairea
oontinuu duală a acţiunii şi conti­
nua despărţire a celor două planuri,
care converg càtre acelaşi final, nu
duc întotdeauna la detei-minarea reci-
proeà a comportamentului eroilor. Dacă
acţiunea care se desfăşoară „sus" îşi
află ouvenitele adîncimi psdhologice, ou Matei Gheorghiu (Mihai) ;i Eva Pătrăşcanu (Rada)
determiLnantele cauzale strîns înlânţuite,
nu în aceeaşi măsură drama unor per-
sonaje de „jos" a fost obiectud unei
explorări asemănătoare. Poate de a- cina simetrdei construcţiei dramatice (în
ceea, uneori, asistâm parcà la doua mod dialectic, virtutea se ta-ansforina
piese paralele, care-şi dau simetric, în carenţa), scriitorul stàrude ou égala
prin acţiunea lor, u n a alteia replica, intensitate asupra tuturor participantilor
dar al căror deznodămînt nu se rea- în acţiune — la momentul dat al pie-
lizează totuşi ca o consecmţă a înlăn- sei ; o anuimită catégorie a eroilor n e
'ţuMi dramelor respective. Ne apar, apare însà în piesă într-o îniătisare
astfel, cu deosebită fineţe analitică şi prea neobisnuità» pentru a nu pretinde
deplin revelantă, deorepitudiinea şi sfî- autorului sa fi relevât, printr-o inves-
şierea intestinà a unor ciocoi ce se tigaţie mai în amànunt si mai adîncă,
îngăduiau tacit, pînă în clipa prăbu- resorturile care au dus la asemenea
jşirii bazei complîcitătii lor ; dar pră- noi înfăţişări morale şi spirituale. Ne
buşirea acestora nu ni se prezintă ca gîndim la Mihai, personaj complex şi
determinată de acţiunile eroilor nemij- interesant, sau la Rada, aie càrei zba-
locit opuşi lor — acţiunile celor ce se teri şi dezbateri de conştiinţă, apro-
asoundeau în beciul de suib saloniuï fundate, ar fi sporit tensiunea şi lumi-
boieresc —, ci ca o consecintă a legilor nat sensurile ciocnirii dramatice.
jşi stămillar general-dstorice. Tot din pri- Fidndcă trinitatea abjectăce convieţu-

www.cimec.ro
Eva Pătrăşcanu (Rada) ţi Irina Râchi)eanu-Şirianu
ieste spire dispariţie în salonul bătrînei
Elencu aduce, deşi excelent portreti-
zatà, mai puţin inédit dramatic decît
alţi eroi cunoscuţi încă din Oameni
care tax: şi care sînt aduşi în scenă,
acuim, eu date biografice şi psihologice
noi. Şi am fi dorit ca Maria, Axinte,
Banu, Mihai sau Rada să fi adus lu-
mea >lor de idei şi sentLmente, in
înifcregime dezvăihmtă.
Suigerînd scriitorului o subliniere
mai puternică a liniilor psihologice
care despairt şi opuin în conflict eroii
săi, nu ne putem opiri — din nou —
să nu remarcăm că, prtn putei-ea de
sugestie a .replicilor sale, sirnţim, din-
colo de casa în care se mişcă respec-
tivele porsonaje, îmtragul freamăt al
67
www.cimec.ro
(Maria) Costache Antoniu (Ion)
epocii ; sirnţim spairna de moarte şi
■u'ltimele zvîrcoUri ale exploatatorilor
în faţa loviturilor istoriei ; simţim
lupta organizată şi puteirnică a comu-
niştilor ce pregăteau cu calm şi ştiinţă
insurecţia armatà. Retràkn întrebările
şovăitoare, dezbaterile grave şi raspun-
surile hotărîte pe care le căpătau cei
ce se alâturau tot mai încrezători a-
cestei lupte şi rnişcări — intelectualii,
ţăranii, masele de oameni ai muncii,
simpli şi ciinstiti. în sfîrşit, vedem în
conflictul diramatic, aies, apàaûndu-ne
refleotat ca într-un strop, un întreg
univers uiman aflat în clocotul prefa-
cei-ii, surprins în zorii acestei prefaceri.
Valorile de sinteză, elocvenţa iimagi-
nii dramatioe, pe care le oferă lecto-
rului sau spectatonului Oamenii în-
rYoni
ving, îndreptăţesc curiozitatea in faţa
cLrwnuiLud Sin vditor al oaimenriilor şi...
neoamenilor ce se imiiscă în opera dra-
matdcă a scriitorului care cerceteazàcu
conştidnciozitate şi paskune dstoria
acestor and contemporani.
Pe scena Teatrului National, noul
speotacol se înscrie în buna tradrţie
cîştigată de echipa care a reailizat
Oameni care tac, păstrînd, împreună
eu regizorul Minai Berechet, pictorul
scenograf Miihai Tofan si protago-
ndştii vechilor roluri, respectivele vir-
tuţi de punere în scenă şi interpre-
tare, cărora Id s^a adăugat creator a-
portul noilor actori din ddstriibutie.
Caracterizat prin aourateţe scenică şi
grijă pentru amâniunitul psihologic re-
velator, spectacolui recreează în deta-
Mu evolutia caracterelor, integrînd-o în
determinarea sensurilor majore aie pie-
sei. S-a remarcat strădania creatordlor
de a releva, ou tendinţă de simbol şi
generaldzare, semnificaţiile cadrului
dramatic. Astfel, prin transparenţa pe-
retilor salonului se desenează metafora
păianjenului de luimini şi uimfore, per-
fidă reţea acaparatoaire, întregul ca-
dru plastic, recuzita, culoarea contri-
buind la tălmăcirea artistică majora a
sensurilor ideologice dorite de autor.
Nu eu consecvenţă însă. Căci nu a-
celaşi lucru putem spune despre al
doilea cadru de joc, pentru care sce-
nograful şi regizorul n-au ştiut să
găsească, se vede, mijloace suficiente
de combustie expresivă. „Becdul" se
arată, de aceea, sărăcit de substanţă,
aproape de o plasticitate mediocră. în
aceeaşi ordine de idei, mai remarcăm
că regia a făcut prea paiţine eforturi
pentru ca legătura dintre celé doua
planuri să reiasă eu mai multă evi-
denţă, ca înfruntarea lor sa fie mai
complexă, mai violenta în sensuri.
Aceasta a făcut ca spectacolui să ira-
dieze şi el vaga senzaţie de separare
a actiunii în drame paralele. După
cum au mai remarcat şi alţii, muzica
ce însoţeşte aparitia personajelor, fru-
moasă în îndraznelile ei melodice, se
integrează prea puţin în atmosfera e-
pocii si aduce o nota străină în ţesă-
itura de poezie reailistă ce caracteri-
zează întregul spectacol.
Munca actorilor asupra rolurilor şi
cea a regizorului eu actorii au dat naş-
tere unor creatii de prestiigiu şi, în
general, unei interpretări de ţinută şi
expresivă pondère artistdca. Irina Ră-
chiteanu-Şirianu a lărgit ou evidenţă
registrul nuanţelor suûetesti în carac-
terizarea Mariei, izbutind o creaţie vi-
68
www.cimec.ro
guroasă, de eroinâ luptătoare, oăreia
datele de constiinţă înainitată, départe
de a-i acoperi, îi scot în valoare fon­
dai omenesc şi feminitatea gdngaşă. Ei
i s-a alăturat. eu farmecul său sfatos
şi umorul dulee, Oostaohe Aaitoniiu în
rolul bătrînului Ion, argatuil, care o
viaţă întreagă a urît cLocoii pe care
obligat a fost să-i slliujească, ataşîln-
du^-se acurni — eu o lumină fericită
în ochi — luptei comundstilor. L-am
reîntîlnit pe Emil Botta, adîncind eu
consecventă psiihologică trăsăturile pro-
fesorului Banu, eu o masca mult mad
corespunzătoare personajului decît în
spectacolui precedent şi eu o sporită
eficientă scendcă în plastica mişcării
sale. De aseimenea, dintre veohii in-
terpreti, Matei Gheorghiu (Mihai) a
oferit satisfaotia unei creatii mai pro­
fonde, realdzînd rolul său, sinuos, ou
gînddre, disereţie si dozare exactă a
gesturilor şi ţinuitei. Ne-au plăcut şi
tăeerile personajului — în care lesne
s-au gnicit ura şi dispreţul sau laş faţă
de oameni — ca şi intrarea sa enispata
în tabloul 4 în beci. Emil Liptac a
fost acelasi Axinte, eu o căldură grava
în glas şi sobrietate în gesturi, dar am
fi dorit un efort mai intens din partea
interpretului în marcarea poziţiei noi
pe care personajul o are — de la o
piesă la cealaltă — faţă de niisiunea
sa istorică. Cu surprindere am constatât
ca Eva Pătrăşcanu (Rada) a évoluât eu
accente melodramatice, exterioriizîndu-si
drama personală într-un contrast izbi-
tor fată de interpretarea — sobră —
generală. In rolul ifânărului locotenent
Stefan, Gheorghe Cozorici a schi'ţat
eu finete un personaj, desi episodic,
deosebit de util în înţelegerea semni-
ficaţiilor politice ale acţiunii oame-
niăor ce înving. CSt despre „trinitatea
din salon", aceasta s-a manifestât eu
multă convingere şi relief scenic,
creînd trei portrete remarcabile şi
nuanţat lucrate : Aurél Munteanu (Ia-
nopol) a întruchipat de astă data fi­
gura unei alite oanalii din lumea o-
dioasă de ieri, realdzînd, fără osten'-
taţie şi fără efort vizibil, tipul unui
îmbogătit de război, cinde, grosolan şi
dornic de „rasare", într-o perfectă ar-
monde eu o etica abjectă. Nataşa A-
lexandra (Elenou), într-o compozitie
pitoreasca, cu o bună detaşare critică,
a ştiut să nu folosească clişeul unor
driimuri mult bătătorite. In rolul de-
pravatei muşatine Yvonne, Cella Dima
a găsit resorijurile unor motivări psiho-
logice corespunzătoare, ferind persona­
jul de vulgaritate si tonuri bulevar-
 D e l a «tînga la dreapta . Emil Botta (Banu), Natata Alexandra (Elencu),
Cella Dima (Yvonne)

diere, şi a descoperdfc în însesi dsatete
textukii justificairea prăibuşirii ei.
După şi alaturi de Oameni care tac,
noua premiera a Naţionaluikii a adus
în reperlxxriul teatiruikii ait spectacol de
prestigiu artistic şi eficienta educa-
tdvă, vaEorificfLnd opera unui sariitor
care şi-a asuimat dificila dar nobila
misiuine de a fi un cronicar al marilor
ani ai Eliberarii şi un creator scenic
al oamenilor care au fàurit şi făuresc
istoria acestor ani.
Mira Iosif

TEATRUL „LUCIA STURDZA BULANDRA"

„COPIII SOARELUI" de Maxim Gorki
Premiera : 7 ianuarie 1962. Regia: Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie. Decoruri : Paul Bortnovski. Costume :
Valentina Barbu. Distribuţia : Liviu Ciulei (Protasov) ; Clody Bertola (Liza) ; Gina Petrini (Elena) ; Victor
Rebengiuc (Vaghin) ; Gh. Oancea (Cepurnoi) ; A n a Negreanu (Melania) ; N . Ştefănescu (Nazar Avdeevici) ;
Vaiile Florescu (Misa) ; Mircea Basta (Egor) ; Ioana Cocea (Avdotia) ; Dorin Dron (Iakov Troşin) ;
A u i o r a Şotropa (Antonovna) ; Rodica T a p a l a g ă (Fima) ; Doina Mavrodin (I.usa) ; Gh. lorgulescu (Roman) ;
Gh. Petreanu (Doctorul).

CSnd reciteşti astăzi opera lui Gorki,
întelegi o data mai muit ca te afli în
preajma unei inimi generoase, aie că-
irei vibratii tinipul ni le va transmite
mereu eu aceeaşi emoţie. Fapte, idei,
oameni sînt văzuţi si judecaţi prin
perspectiva acestei inimi, din care nu
este exolusa n i d una din experien-
ţele decisive ale vieţii şi care, dacă
e gréa de toată durerea lumdi, e a-
prinsă de toate speranţele ei. Gorki
aduce în creatia lui o profundă pa-
siunede a înţelege conddtia mil ioanelor
de oameni oprimaţi. Gorki exprima în
creatia lui rascolitoarea nevoie a u-
manitătii de a lupta împotriva întune-

69
www.cimec.ro Croule
 ricului şi exploatării. Este sensul exis-
tentei sale de om şi de scriitor. El
nu cunoaşte alt imperativ decît acela
al inimii sale fierbmti şi altă chemare
decît a conştimţei sale clarvăzătoare.
De aceea, în piesele lui este ceva a-
prig, ca în luptele pe viaţă şi pe
moarte, un accent patetic, vital ; de
aceea, în piesele sale simţi prezenţa
unui suflet de om care somează, care
acuzà şi care revendică un alt destin.
în Copiii soarelui, trăsăturile spéci­
fiée operei gorkiene se afirmă, fireşte,
eu mai puţină forţă decît în opei'ele
sale ulterioare, dar piesa poartă pe-
cetea inimitabilă a marelui scriitor,
care socotea că lurnina solară trebuie
să inunde şi să scalde existenţa acestor
făpturi măreţe prin creaţie, prin su-
ferinţă, prin luptă, care suit oamenii.
Acţiunea piesei se petrece la în-
ceputul secolului, într-o lume inăbu-
şitoare, în care, alàturi de fiinţe ţi-
nute în abrutizare morală şi mizerie
De la stînpa la dreapta : Gina Pe-
trini (Elcna), Victor Rcbengiuc (Va-
ghin), Liviu Ciulei (Protasov)
www.cimec.ro
fizieă, se zbat dezoiientaţi o seamă
de intelectuali, torturaţi de întrebări,
chinuiţi de setea de mai bine, dar
împiedicaţi în avîmturile lor nobile de
lanţurile şi de capcanele unor con-
cepţii retrograde, ce s-au infiltrat a-
dînc în conştiinţele lor. Pe toţi eroii
săi, aflaţi desigur fiecare la ait sta-
diu de înţelegere a lurnii, Gorki îi
urmăreşte, făcîndu-i să se întîlnească,
cel puţin în aspiratii, sub cupola unui
univers de armonie şi frurnuseţe.
Ar fi greşit să se vadă în Copiii
soarelui doar o drama a intelectua-
lului. Şi aceasta nu nurnai fiindcă în
piesă apar clase sociale foarte diverse
(muncitori, reprezentanţi ai burgheziei
în ascensiune, elemente declasate), dar
fiindcă piesa pune problema sensului
existenţei, a viitorului, a celui mai
sigur dru^m spre bucurie. De altfel, a-
tracţia şi intexesul pe care intelectua-
lii le suscita în rîndul celoxlalte per-
sonaje sînt legate de faptul că eroii
piesei asociază (şi dupa cum se va
vedea, în mod greşit) pe aceşti intelec-
fcuali de descoperirea unei căi care să-i
poarte dincolo de barierele şi de gra-
tiile societăţii buirgheze, spre o luime
andimată de un ideal superior, lumi-
nata de raţiune, tntemeiată pe o largă
soliidairitate umana.
In Copiii soarelui, persona je izo-
late de fapt unele de celeJalte caută
o comuniune şi se zbat pentru a afLa
o soluiţie de viaţă întocmită pe cu-
noasterea cauzelor adînci aie injusti-
ţiei şi răuiui, nazuind la o transfor-
mare radicala a societăţii. Şi toate per-
sonajele acestei piese, care se cheamă
unele pe celelalte, fără să-şi răspundă,
privindu-se şi descoperindu-se reciproc,
ne dau o imagine despre vîrtejul unei
lumi ce-şi caută o ţintă şi mnjloa-
cele de luptă într-un moment istoric
de febrilitate intelectuală şi de frămîn-
tare suifletească anunţînd o nouă şi
superioară orînduire socială.
Sînt nenumarate idei în piesă. Dez-
acorduil între adevărata fericire şi fe-
Gh. Oancea (Cepnrnoi) fi Clody Bertola
(Liza)
www.cimec.ro
ricirea mic-buirgheză ar fi una ' drntre
ele. Caracterul sterp al oricarei acti-
vităti neanimate de un ideal superior
ar fi aiLta. Tragicomediile nascute din
dorinţa de a fi mai bun şi din ten-
dinţa de a trăi bine, independent de
ceea ce se petrece în jur, air fi al
treilea gînd mare al piesei. In fine,
din piesă se desprinde şi ideea că în
societatea împărtită în clase antago-
nice trăiesc practic doua lumi, eu va-
lori foarte deosebite, eu drame şi pxe-
ocupari foarte diferite, dzolate una de
cealaltă printr-un conflict fundamental,
care, la o orà a istoriei, va izbucni
violent.
Dar sa vedem cine sînt eroii piesei.
Pavel Feodorovici Ptrotasov este un
înzestrat om de ştiinţă, absolut ferecat
m universul preocupàrilor sale, de un
egoism inconştient desigur, dar nu mai
puţin féroce. O înailtă minte de cantu-
rar dezmiardă celé mai firumoase gîn-
duri eu privire la umanitate, dar e
cum nu se poate mai sterp .pe dinăun-
tru. Un savant însufleţit sincer de cre-
dinta în mareţia omului, careia îi în-
chină teoretdc toată munoa sa, trece
orb prin viaiţă, practic insensibil la
suferiniţele celor înfometaţi şi împilaţi.
Ceea ce este extraordinar de constatât
la Protasov, ceea ce face eşecul lui si
mai dramatic este cà — teoretic — el
îndrăgeşte profund umanitatea si de-
plînge condiţia ei în societatea în care
o fiinţă este îndepărtată de cealaltă
prin sălbăticia egoismului.
Elena, soţia sa, fermecata de per-
sonalitatea lui Protasov, caută prin el
un înţeles existentei, un adevăr caruia
să i se dedice şi-şi cheltuieşte viaţa
fără ca pasiunea ei să-şi afle obiectul.
Bunătatea şi inteligenţa Elenei se iro-
sesc alături de un om prea absorbit
de sine ca să se poată dărui cuiva.
Descurajată în elanurile ei, Elena va
căuta să recucerească sensul înalt şi
pur al vieţii prin pictorul Vaghin. Dar
Vaghin este, la rîndul lui, o fiinţă
străină de ceilalţi, interesat doar de
arta sa.
Pe Melanàa, Protasov o atrage şi o
seduce, căci ea nadăjduieşte ca în
preaj ma acestui savant, căruia ar voi
să-i dărudască totul, sa rascumpere o
existenţă mîncată de vieil morale, eli-
berîndu-se în sentimentul fericit al u-
nei valori morale recîştigate. Dar Pro­
tasov o va dezamagi si pe Melania.
Liza — sora lui Protasov — sesi-
zează indistinct, confuz, poziţia absurdă
pe care s-^a situât acesita. „N-are parte
de viaţă personală acela care n-are
puterea să comsidetre toată viaiţa de pe
luime drept viaţa lui proprie", spume
ea la un moment dat şi replica e mai
mult decît un avertisment, e o sentinţă.
De altfel, personaiul acesta, în sufletul
căruia se duce o teribilă luptă a apa-
rentelor eu realitatea, a erorii eu a-
devăirul, a miizantropiei eu speranţa,
iiustrează clar urmările unei existence
înstrădmate de tot ceea ce e viu şd ade-
vărat în lume. Cuimplit de nediumerită
de prăpastia care desparte cuvintele
lui Protasov de realitate, Liza va sfîrşi
eu mintea întunecată, ca o întruchi-
pare tragică a dezacordukii dintre fan-
teziile armonioase aie lui Pavel Pro­
tasov şi „viaţa asa cum este", îngro-
zită de drurnul fàrâ de întoarcere pe
făgaşul căruia a imtrat luniea ei.
Cel care o cheaimă pe Liza să tra-
iască în concret, în adevàr, este mo-
destul medic Bords Nikolaevici Cepur-
moi, o fiintă condusă de o mare şi
reală dragoste pentru oei din jur. Bo­
ris Nikodaeviei este un erou tiipdc
gorkian, decis sa spună adevărul aşa
cum îl simte şi care are neistovite
resurse de generozitate. Omul acesta,
care îniţelege că Protasov nu trăieşte
decît pentru ştiinţa lui, că cei care îl
înconjoară pe Protasov sont sau hră-
păreţi, sau stupizi, sau neputincioşi
(ca Liza, „care poartă o tragédie în
suflet"), a încercat niereu de-a lumgul
existeniţei sale „sa fie bun". Qbos&t
sa mai iupte împotrlva tuituror, Boris
Nikolaevici îmeheie pnin a se sinucide.
S-ar părea că pricina ixnediată a
acestui act ar fi discuţia jignitoaire eu
Vaghin, care într-oin sens e frate bun
eu Protasov („Ce-mi pasa mie de oa-
imend. Bu vreau să cânt în gura mare
côntecul meu de unul singur şi nu-
mal pentru mine"... „Sînt foarte plic-
tisitori oamendi care suferă pentru
toată lumea..."), dar raţhinea sinuci-
derii sale e, evident, mai profundă.
Prdn moartea sa, Boris Ndkoliaevici face
ca viaţa să pătrundă dinitr-o data în
lumea lui Protasov, lasînd toate gîn-
durile ei vraişte, toate refugiile ei des-
coperite, acuzînd-o şi condamnînd-o.
Un personaj extrem de interesant
în piesa lui Gorki este lăcătuşul Egor,
în care se îmibină o arzătoare dorinţă
de demnitate, eu izbucniri de bruta-
litate. Egor e o forţă primară, urnii-
lită, dar capabilă — în ceasul luminarii
ei — de mudtă énergie morală şi de
putere de luptă împotriva orînduirii
ţariste. El se despriiide din cea mai
arzătoare actualitate a acelui moment
social.
72
www.cimec.ro
Conflictul piesei este anunţat de
Gorki întrHma din primele pagini, a-
tunci cînd bătrîna dădacă Antonovna
îi cere lui Protasov să intervină aotiv
în viaţă, iar acesta îi replaça : „Hai,
batrîno, mai ]asă-mă în pace. Dacă
aş pune la inimă tot ce spui ziua
înitreagă, ar trebui sa uniblu dupa
toţi oamenii şi să le zic ce se cade
şi ce nu se cade. Pricepe ca asta nu-i
treaba <mea". Nu ! — spune Gorki prdn
înitreaga sa piesa : intelectualul nu se
poate demite din funcţia de om. Ni-
meni şi nimic nu^i poate da o dis­
pensa de a trăi laolaltă eu ceilalti
împărtdnd durerile, preocupările şi
bucuridle générale. Un savant, un ar­
tist pot realiza lucruri excepţionale,
dar dacă ei ignorează umanitatea, acest
lucru se va răzbuna mai devreme sau
mai târziu, întorcându-se împotriva lor.
***
Copiii soarelui este una dim acele
opère aie lui Gorki care stau cel mai
mult sub influença lui Cehov. Copiii
soarelui este, în acelasi timp, o piesă
în care începe să se distingă clar ceea
ce-1 va despărţi pe Gorki de Cehov.
Regàsim în aceasta piesa luma din
ideile scumpe lui Cehov, şi amume con-
vingerea că inertia, phctisul, oboseala,
zadărnicda unor existenţe decurg ddn
refuzul de a tarai eu adevărat viaţa,
escamotînd dificultătile şi ràspunde-
rile ei. Regàsim, de asemenea, în piesa
lui Gorki speranfţa înibr-o luime a crea-
ţied şi a culturii, în care funţa u-
mană va face acordul eu vocaţia ei,
îniiplinimdu^-se într-o muncă lilberă şi
demnă. Dar dacă Cehov lasă sa cada
accentul în operele sale asupra nepu-
tdnţei eroilor sai de a se smulge din
propria lor itoropeală şi urmăreşte ou
regret, dar şi eu înţelegere, treptata
lor pustàire lăunitrdică, de-a lungul unor
zile în care se aimestecă nostalgii ne-
consuimate şi înfrînigeri consimţite,
Gorki îşi priveste personajele fără nid
un fel de complicitate şi uneori pole-
mizează deschis ou ele. Autorul Dus-
manilor e atras, mai eu seama, de
procesul social obiectiv, de conflictele
ireconciliabile dintre clase.
Armătura de fapte mărunte, de inci­
dente cotidiene, care susţine edificiul
pieselor cehoviene, o vom afla şi la
Gorki. Sentimentul ca scena nu este
decît sediul unei drame care a început
eu mult înainte de ridicarea cortinei
şi va continua şi după îneheierea pie­
sei, ninl comunica, pe urmele lui
Cehov, şi opera dramatică a lui Gorki.
Dar Gorki nu are acea oroare tem-
 *{
:■
De la stinga la dreapta : Mircea Başta (Egor), I.iviu Ciulci (Pro­
tasov), Gina Petrini (Elena), Clody Bertola (Liza), Victor Rcbcnginc
(Vagfain), Gh. Iorgnlescn (Roman)
paramentală a lui Cehov penitru orice
excès de atitudine şi de expresie, ci,
dimpotrivă, reacţiile sale sont fulmi­
nante şi categarice. El este, îm priimui
rind, un soriitor al ciocniirilor vio­
lente intre poziţii adverse de gîndire
şi se defineşte prin înorederea abso­
lute pe care o are în masele opriimate,
în forţa lor sooială, îin fruimiusetea lor
etică, pe care le vor degaja într-o zi
sub forma uinei explozii de lumdmă şi
de bucuiïe. Gorki este aproape de a-
ceste mase, cărora li se dăruieşte in­
tegral.
Realizatorii spectacolului de la Tea-
trul Municipal (regia : Liviu d u l e i şi
L. Pintilie) au înţeles simiMtudinile
dintre piesa lui Gorki şi opera ceho-
viană, şi de aici vin nurneroase din
însuşirile acestui spectacol plin de in-
teres şi, în cea mai' mare parte, bine
conturat.
Neajunsurille spectacoluilui ţin, după
părerea noastră, de faptul că regia a
stăirudt itotuşi prea puţin asupra ceeace
e specific gorkian şi că vigoarea mare-
lui sariitar râzbate insuficient de^a
lungul scenelor şi prin mijlocirea in-
terpreţilor, care a r fi trebuit s-o ex­
prime în mod special.
Dincolo de această rezervă, trebuie
să spunem din capul locului, şi spre
73
www.cimec.ro
onoarea regàei, cà spectaeoliul trans­
mite foarte iniult din turoudibul de
problème aie piesei, fără sa rezume
şi fără să simplifiée. Spectacolul a e-
vitat să facă din Copiu soarelvi o
piesă în care într-o scenă un personaj
se pronuniţă pentou o atitudine în
viaiţă, în altà scenă un ait personaj
o combate, urmate de o scenă în care
pozit'ile se ciocnesc, dupa care dezno-
dămîntul vine ca o conduzie. Nu avem
de-a face eu o construcţie silogistica,
avem de-a face eu o amplă dezba-
tere de idei, care a dobîndit bogăţie
şi claritate prin studiul caracterelor şi
împrejuràrilor în care acestea se ïn-
fruntà.
Lnterpretul lui Protasov este Liviu
Qulei. El este un creator care nu se
poate limita la munca „sedentară" a
unui actor prob, fără iniţiatdvă şi
fără fantezie. Asa cum ne-am aşteptat,
el a créât un Protasov 'plan de origà-
nalitate şi care marchează în cariera
sa o reală victorie actoricească. In
interpretarea lui Ciuiled, Protasov se
deftoeste mai puţin prin ceea ce spune,
cît prin ceea ce face. El are egoismui
inocenit si cruzimea „pură". De aceea,
imnurile închinate de Protasov umani-
tăţii sună în gura interpretului ca o
frunioasă, gratuită şi inefiedentâ reto-
 ricà, ce sfîrşeşte pirini a acuza un vid
sufletesc. Tôt ceea ce se întîmplă în
pdesă ar trebud să-1 poarte pe eroul lui
Gorki la întâlnirea ou el însuşi, dar
Protasov —in interpretarea lui Liviu
Ciulei — e eu desăvîrşire impermeabil
si senin, iar artistul subliniaza ou mili­
ta fineţe cît e de vinovată aceastâ
„camdoare" marală a lui Protasov. Să
rearnintim în acest sens un singur (mo­
ment din şdirutl atîtor momenite exce-
lente : scena în oare Protasov află de
dwrerea lui Egor, a cărui soţie s-a îm-
bolnăvit grav, si asociază duirerea lăcă-
tuşului de suferinţa pe care şi el a în-
oercait-o in aceeaşi zi, constatind că i
s-a spart o eprubetă.
Regretăim nuimai că adesea Protasov
ne apare ca un savant distrat şi ridi-
col, practic lipsit de acel fanmec oare
să justifiée afecţiumea Elenei, a Mela-
niei si a Lizei pentru el.
lin rdlutl Lui Boris Nikolaeviici, tînă-
rul actor Gh. Oancea se impune ca
un interpret sensibil, dotât ou remar-
cabile însuşiri. El a redat eu imă-
sură şi pondère trăsătuirile unei inimi
însetate de fericire, spasmele singură-
tăţii morale, impuilsul de a răspunde
printr-o hotărîre definitive a/tîtar de-
ceptii. Totul se temperează în inter­
pretarea lui Oancea, care nu are nici
excese, n i d depresiuni, ci un fel de
egalitate sobră, nu lipsită de o dis-
cretă môndirie, şi care este sernnul dis-
tincfciv al personajuluà.
Foarte bine şi-a înteles rolul Elena
Negreanu (Melania), care a arătait că
sufletul acestui personaj, expus celor
mai adînci căderi în prapastda cupidi-
tăţii şi a egoisrnului, dar capabil să
se apropie măcar pentru o clipă de
sensul înalt si curât al vieţii, este
terenul unei lupte între frumos şi môr-
şav, ou victorii şi înfringeri suoeesive
aie acestor tendinte potrivniee.
Demnitate, cinste, delicatete, genero-
zitate sont atributele eu care a inves-
tit-o Gina Petrini pe Elena, eroina
care încearcă zadarnic să realizeze un
vis de fericire şi adevăr. Interpréta a
insinuât ou o artă matură simţămin-
tul vieţilor iremediabil sfîrşite, triste-
tea destinelor neîmplinite.
Ne-a plâcut de asemenea V. Reben-
giuc în rolul pictoruiiui Vaghin, pentru
că a ştiut să arate ceea ce e comun
eu Protasov in personajul său. Totuşi,
Vaghin trece prin scenă prea şters,
într-o umbra care-4 asounde destule
din trasăturile rnenite să eviden.ţieze
o concepţie destuil de înapoiată şi pri-
mejdioasă. In interpretarea acestui
personaj, ca si a altora, se manifesta
74
Croiiica www.cimec.ro
acea lipsà a regiei de care vorbeam.
Nu răzbate culoarea aprinsă pe care
o au în pàesele gorkiene simţămintele
şi ideile, nici faptul că autorul e
într-un dezacord vădit eu viziunea lui
Vaghin despre artă.
Pe Liza a jucat-o Clody Bertola, a-
ceastă actri.ţă alît de dotaită şi pe
care am aplaudat-o emotionaţi in re-
petate rahduri. copleşiţi de capaciitatea
ei de a lurnina eu poezie şi îngându-
rare seeretud unui personaj. De data
aceasta însa, ea nu a mai évoluât,
ou arta ou oare ne obisnuise, pe ho-
tarul incert între dezlanţuire şi so-
brietate. Interpréta trebuia să ne tre-
zească un août sentiment de încredere
în ceea ce vesteste Liza si un grav
sentiment de durere pentru destànul
personajulud, realizînd drama unei
fiteţe care are o aititudine ocolită îxi
faţa vieţii, eu elanuri retezate, eu o
ostilitate neclară şi 'totuşi prezentă faţă
de ideile lui Protasov, ou o spaimà
iniţiailă pentru catastrofa ce o pîn-
deşte. In spectacol, Liza nu e un
personaj gorkian, şi nu ştim de ce
regda a accentuât latura stranie a
personaj ului.
Gresit îndrurnat ni s-a parut şi in-
terpretul lui Egor {Mircea Başta), căci
acesta, în loc să ne arate — aşa oum
a vrut Gorki — îmbinarea de bruta-
litate eu foamea după o viaţă mai bună
a eroudui, lna prezentat ca pe o fiinţă
pentru totdeauna exclusă de la îniţe-
legerea vieţii. Egor este însa nu nusmai
o fiinţă primară, în el exista acea fe-
ounditate morală care-i dă puterea să
se regenereze si sa se ridiee la lurndnà.
Nu putem uita că umilitii şi exploa-
taţii au gâsit în Gorki vocea lor cea
mai elocvenită.
în Fima, Rodiea Tapalagă a deseo-
perit eu nuanţat umor corupţia tra-
vestită în ingenuitate, rapacitatea tâi-
nuită sub inoeentă, subliniind oă su-
ffletul acestei fete e un viespar de
porniri josnice, pe care sagălnicia îl
maschează poate ou farrnec şi în nici
un caz nu-1 iartă. Nae Ştefăneseu (in
Nazar Avdeevioi), V. Florescu (în
Misa), Ioana Coeea (în Avdotia), Dorin
Dron (în Iakov Troşin) au créât eu
talent o diversitate de tipuri care se
pastrează distinct în memorie, legate
mult tirn,p încă de sugestivul decor
(realizator, Paul Bortnovski) în care
au évoluât şi care a proiectat aspi-
raţiile eroilor pe un fundal de poezie,
eomunicînd în aoelasi timp atmosfera
de opresiune socială.
B. Elvin
 TEATRUL TINERETULLI
„DE PRETORE VINCENZO" de Eduardo de Filippo

Premiera • 14 ianuarie 1962 Regia : Dinu Cernescu. Scenografia : Jules Perahim. Distributia • Florin
Vasiliu (De Pretore Vincenzo) ; Florica Demion (Portăreasa) ; Magda Popovici (Ninuccia) ; Pompilia Vasiu.
(Doamna bătrînă);Ion Anghel (Subcomisarul.de politie); Nicolae Tomazoglu şi Nicolae If rim (Don Ciro); Doina
Tutescu (Doamna strâină) ; Tudorel Popa (Domnul strain) ; Luiza Marinescu (Nanina) ; Madeleine Andro-
nescu (Cuconiţa) ; Ileana Cîrstea (Fata ei) ; Nicolae Ifrim (Vînzătorul de ouă) ; Mişu Andreescu (Plăcin-
tarul) ; Ion Popescu (Domnul cu mînecile suflecate) ; Ion Ilie Ion (AgentuI de circulaţie) ; Felix Caroly
(Funcţionarul de bancă) ; Natalia Arsénié (Maria) ; Cicerone lonescu (losif) ; Marcel Gingulescu (Domnul) ;
Arcadie Donos (Petre) ; Nicolae Motoc (Ioachim) ; Dinu Ianculescu (Doctoral).

Poate cea mai la îndemînă moda-

litate de a pune această piesă a lui
De Filippo în scenă ar fi fost cea
„neoreaâista" : urn joe bun, cât mai
autentic, o descriere aplicată şi minu-
ţioasă a mediului, tonul întregului
spectacol firesc, apropiat de viaţa de
fiecare zi. In piesă este vorba de doi
oameni mărunţi, chiar foarte mărunţi
— un hoţ Şi "O fată care spală sticle
şi vase — care se iubesc şi care nu
vor să accepte mizeria. Fata, bigotă
cu toată candoarea adolescente!, îl în-
deamnă pe Vincenzo să caute protecţia
unui sfînt ; hoţul adaptează acest în-
demn la psihologia lui, rugîndu-1 pe
sfîntul losif să-i scoată în cale oameni
din cei „care nu se uită dacă aruncă
zece sau o mie şi dacă aruncă o mie,
chiar din clipa aceea, nu se mai gîn-
desc la ea". Aici este nucleul, miezul
piesei — în discuţia hotului De Pre­
tore Vincenzo eu sfîntul losif ; în ré­
volta lui împotriva lumii nedrepte, ïn
care uiniii se scaldă în bine şi aUtii
sînt obligaţi să fure dacă nu vor să
se lase copleşiţi de mdzerie ; în cre-
dinta că şi lui i se cuvine tot atîta
bine cît oricărui altui om, că şi el are
dreptul la un trai îndestulat şi fru-
mos. Discutia continua intr-un delir
al lui De Pretore, care, împuşcat în
timp ce încerca „marea lovitură", se
răfuieşte în închipuire cu tot raiul,
cerîndu-şi măcar după moarte dreptu-
rile. „Tinta" piesei este limpede : eroul
se războieşte cu toată nedreptatea Florin Vasiliu (De P.etore Vincemo) si
lumii sale mizere, iar raiul îmbracă, Magda Popovici (Ninuccia)
in imaginaţia lui, înfăţişarea celei mai
opulente vieti pe care o cunoaşte —
viata bogaţilor, aşa că răfuindu-se cu ziinţă o poziţie ourajoasă şi foarte înadn-
sfinţii şi cu Dumnezeu, el se ràfuieste tata.
tot cu capitalul si cu mistàcisimiuil bigot. De Filippo înscrie această dezbatere
Pentou uin autor care creeazâ ïn con- in planul — caracteristic pentru neo-
ddţiile Italiei coniternporane, asta repre- realism — al faptului cotidian : chiar
şi halucinaţia lui De Pretore zugrà-

76

www.cimec.ro Çronica
 veste un rai care seamănă aidoma eu
castelul din satul lui de baştină şi
în care sfinţii „sînt ocupaţi eu îndelet-
niciri casnice. Unul curăţă o farfurie,
altul o piesă de argintărie, altul bate
un covor. Unul rade caşcaval" (aşa
cum scrie De Filippo în indicative de
la inceputul tabloului). Dar, prin am-
ploarea viziunii asupra societăţii bur-
gheze contemporane şi prin îndrăznea-
la generalizărilor pe care le încearcă,
chiar dacă nu le duce pînă la capăt,
el se ridică deasupra cotidianului mă-
runt.
Spectacolul realizat de Dinu Cernescu
la Teatrul Tineretului porneşte de la
aceste premise, pentru a da o expri-
mare conventional — cît mai di-
rectă şi mai pregnantă — ideilor. Spec­
tacolul capătă rezonanţe mai acerb
critice, mai véhémente : dacă piesa,
70
Cronica www.cimec.ro
ca mai toate scrierile lui De Filippo,
poate fi definite ca o comédie melo-
dxamatică, eu unele semnificaţii satiri-
oe, spectacolul este hotăirît şi făţiş
satMc. Este o satiră cneeruitàitoare, care
se desfăşoară pe plaraul polemical ou o
falsă conceptie de viaţă şi eu o ltime
mincinoasă, satiră ou atît mai vi-
guroasă ctu cît realizairea ei este suib-
Scenă din actol II
tilă, niciodată Itipfiită de măsură. Se
desluşeşte limpede aicti avansul gînddirdii
unui regiizor care judecă de pe pozitiile
artei socialiste, faţă de limitele unui
realism critic chiar foarte înain.tat.
Dinu Cernescu se straduieste să prin-
dă nemijlocit ideea în imagine, să o
exprime vizual şi, de celé mai multe
ori, izbuteşte. Decorul lui Perahim
este, din acest punct de vedere, de
însemnătate esentială în spectacol,
smgeatfnd, in chdar iimaginea pe care
o vede spectatorul la ridicarea corti-
nei, înţelesuil acţiunii care încă n-a
început. Imagmaţia lui Perahim con­
féra expresivitate pregnanta ideilor.
Spectacolul ni se înfăţişează ca un în-
treg în care evoluţia scenică a ac-
ţiunii şi cadrul ei plastic se comple-
tează organic. Un exemplu : convor-
birea eu sfîntul, „ânţelegerea" lui
Vincenzo eu patronul ales, are loc in
piesă, în faţa unui mie tabernacol pe
care se află o statuietă a sfîntului Io-
sif. Perahim răstoarnă însă raporturi-
le dintoe erou şi interlocuitorul sàu
mut : monologul se desfăşoară pe o
platformă înălţată eu cîteva trepte
faţă de nivelul scenei, aproape pustie
(într-un colţ se zăreşte un felinar, în
avanscenă se află etalate pe un panou
mişcâtor revisteJe de réclama de la o
www.cimec.ro
tutungerie) ; în mijlocul scenei se ri-
dică, masiv şi alb, piedestalul unui
colos — statuia. Discutînd eu acest
coplesitor monument, rugîndu-se uria-
şelor degete desculţe şi aruncîndu-şi
strigătele spre înălţimi — acolo unde
bănuim că trebuie să se afle capul
sfîntului — De Pretore discuta eu în-
treaga sa lurne, înfruntă cerul şi pe
Magda Popovici (Ninuccia) fi Florin Vasiliu
(De Pretore Vincenzo)
toţi puternicii, se răfuieşte eu ei. Mo­
nologul capătă înzecit mai multă for-
ţă decît în piesă. Fiecare frază pe care
hoţul o rosteşte din alt loc, învîrtin-
du-se în jurul colosului, sau căţărîn-
du-se pe piédestal spre a-i fi mai
aproape, capătă o nouă semnificaţie,
eu atît mai mult eu cât seena este foarte
bine jucata de Florin Vasiliu, eu gesturi
alèse eu zgîrcenie, care se desenează
frumos şi precis în decor, eu pauze
bine gîndite şi eu nuanţări şi grada-
 ţii executate abil. Şi deşi publicul ho-
hoteşte neîntrerupt — cînd De Pretore
se linguşeşte pe lîngă statuie spunîn-
du-i „sfinte Iosifelule", sau cînd măr-
turiseşte că mai mai vrea să fure... fără
să ştie de la cine fură —, scena are în
subtext multă tristeţe : însăşi nemişca-
rea albă şi tâoută a mariUor pdcioare
de ghips, în albastrul nopţii, sugerea-
ză zădărnicia strădaniilor celui care se
zbate pentru a obţine o viaţă ome-
nească.
Momentul este caracteristic pentru
viziunea regizorului asupra textului,
viziune în care totul converge spre
crearea imaginii unei lumi nemiloase
şi neînduplecate faţă de omul mă-
runt — lumea burgheză contemporană.
El este cuprins în cea mai reuşită
parte a spectacolului, tablourile 3 şi
4, legate printr-un hazLifu intermezzo
imaginât de regizor — renovarea sta-
tuii. In sunete vesele de cha-cha, De
Pretore conduce baletul unei trupe de
preoţi, cam graşi şi cam murdari,
care spală statuia. In timpul renovârii,
lumina se schimbă, fundalul devine
verde-deschis, aproape transparent,
statuia se colorează într-o strălucire
nouă. Totul se încheie cu răsplătirea
părinţeilor de către De Pretore : hoţul
imparte bancnote, tot în ritm de dans.
Regizorul tinde să se exprime prin
toate componentele spectaculare : plas-
tica scenei, cu luminile şi culorile
pline de strălucire, interpretarea acto-
ricească executată cu multă atenţie
pentru expresia ei vizuală, muzica, jo-
cul accentelor de lumină şi sunet.
Dacă satira îşi atinge ţinta, aici,
asta se întîmplă tocmai pentru că, in
decursul spectacolului, ea nu se uni-
lateralizeazâ, acţiunea nefiind nici în-
groşată, nici sărăcită de semnificaţii
de altă natură, de lirism, de pildă.
Este frumoasă scena dintre cei doi în-
drăgostiţi, din actul I, care se desfă-
şoară sub fjumdalul ailbastru pe care fug
norii şi în care micuţa Ninuccia plîn-
ge eu hohote, în timp ce se dezbracă.
In tabloul paradisului, spectacolul
oferă un bun prilej de reflecţii asupra
noţiunii de convenţie teatrală. Pentru
că ceea ce vedem este evident teatral,
născocit de regizor şi realizat în aşa
fed încât să ne dăm tot timpul seaimă
de asta, şi totuşi ne fuiră, ne aimăgeşte.
Este o convenţie în care credem şi
nu credem, un adevâr teatrai care cu-
cereşte, în ciuda teatralismului său
voit şi déclarât, şi de multe ori tocmai
prin asta. De Filippo descrie paradi-
78
www.cimec.ro
sul din halucinaţia hoţului ca un loc
din satul Melizzano. La Perahim, apa-
riţia din vis este mult mai frumoasă :
la ridicarea cortinei vedem, într-un
plan destul de înaintat al scenei, un
portai greu, întunecat, încadrat de o
parte şi de alta cu un fel de fantas-
tică broderie verde pe care sclipesc
nişte rotocoale mari roşii-aurii. Sînt
merele din visul lui Vincenzo — ne
dăm seama cînd lumina creşte şi um-
ple scena. Dar momentul de uluire şi
adimiratie, prdcdnudt de prima vizôume
a acestui covor vertical de fructe,
înainte ca noi să izbutim să înţeJegem
ce vedem, a fost deajuns pentru a
créa starea de spirit a eroului, făcîn-
du-ne să păşim în plin vis. Deci, cre­
dem. Cînd însă, în această lume a
halucinaţiilor apare un sfint Iosif îm-
brăcat în j acheta, dar cu cap de
sfînt, ca în icoane, cu bărbuţă albă
frumos tunsă şi cu aureolă, însoţit de
o sfîntă Marie ce poartă o rochie
neagră, croită după ultima modă, per-
cepem instantaneu convenţia, ideea re­
gizorului exprimată direct : sfinţii, ca
şi paradisul, sînt o imagine a lumii
„bune", iar această lume bună, bur-
gheză, nu are nimic sfînt.
Accentele de satiră făţişă vor reveni
în tabloul paradisului, dar ele nu rup
ţesătura acţiunii. Atmosfera de vis, de
halucinaţie, şi lirismul dureros al ul-
timei bătălii purtate de acest sarman
hot („Am dreptul la intrare !") nu se
destramă. Satira este viabilă, tocmai
pentru că nu se reduce la afirmarea
simpliste a ideilor regizorului, ci cautâ
să se desprindă din multitudinea de
emoţii insuflate de piesă.
Desigur, se pot aduce obiecţii spec­
tacolului, mai aies pe detalii. In final,
Dinu Cernescu se trădează singur : de
unde pînă atunci el a ştiut să évite
cu dibăcie melodramatismul prezent
în piesă, în ultimul tablou, de diragul
unei încheieri „de mare spectaool", el
o pune pe biata Ninuccia să se ro-
tească pe scena pustie sub un fundal
de nori în mişcare, filozofînd : „Nu se
poate ca totul să se încheie astfel...
Nu se poate... Nu se poate... !" Sen-
sul piesei, mai aies aşa cum a văzut-o
regizorul, era răfuiala cu lumea ba-
nului, şi această răfuială s-a încheiat
odată cu moartea lui De Pretore. Ulti-
mele vorbe aie Ninucciei nu au ait
rost decît acela al unui foarte discret
acord liric : amplificarea lor este ne-
justificată — deşi ea poate fi funda-
mentată „teoretic", ca un început de
gîndire protestatară a eroinei —, nu
decurge organic din desfăşurarea spec-
tacolului. G-ratuitatea şi lipsa de miez
a acestei scene generează melodrama-
tismul.
Florin Vasiliu, care realizează, uneori
chiar cu strălucire (în actul II, cum
am arătat), un roi nou pentru el, nu
izbuteşte încă să înfrîngă toate difi-
cultăţile partiturii scenice. De pildă,
în scema discuţiei ou „Donnnui", jocul
lui nu mai este atît de nuantat, atît
de precis ca în cealaltă mare scenă a
spectacolului — monologul de la sta-
tuie. Aicd, implora mai mult decât se
luptă, ceea ce din nou aduce pe sce-
nă o uşoară nuanţă melodramatică.
Figuraţia, frumos dispusă plastic, ră-
mîne prea puţin caracterizată în joc.
Ideea de a „italieniza" personajele în
vorbire e puţin cam bizară ; pornind
la asemenea intenţie, putem juca pie-
sele ruseşti eu accent slav, iar cele
englezeşti, cu dntonaţii anglosaxone.
Specificul national trebuie căutat aici
mai mult în ritmul lăuntric al inter-
pretării decît în datele ei exterioare.
Dar aceste neajunsuri — dintre care
cele de joc se mai pot remédia — nu
trag prea greu în cumpănă faţă de
ansamblul armonios al spectacolului.
Jocul actorilor, fuindamenitat pe o în-
ţelegere superioară a rolurilor, este
bine exécutât. Magda Popovici (Ni-
nuccia) are multă spontaneitate, pros-
peţime şi puitere de a ©rede în ac-
ţiunea pe care o interpretează, deşi
personajul schiţat de ea suportă o
nuanţare mai variată. Tomazoglu, ca
de obicei subtil şi degajat, declanşează
cu un gest minim cascade de ris. In
scurta apariţie a turiştilor americani,
Doina Tuţescu şi Tudorel Popa ïsi sa-
tirizează cu vervă persona jele — ma-
nechine cu vorbire mecanică, preţioase
în mişcări şi strident îmbrăcate. Me­
rited principal al spectacolu'lud răimîne
dezvoltarea îndrăzneaţă a ideilor auto-
rului şi strădania de a întrupa gîn-
direa regizorală într-o imagine sce-
nică vie, cu înţelesuri multiple, reali-
zate prin sinteza componentelor spec-
taculare — adevărat protest împotriva
teatrului inexpresiv.
Ana Maria Narti

TEATRUL MUNCITORESC C. F. R.
„FATA CU PISTRUI" de A. Uspenski
Premier* : 22 decembrie 1961. Regia : Stelian Mihăilescu. Decoruri : Eugenia Bassa Crîsmaru.
Distributia : Maria Georgescu-Pătraşcu şi Elisabet.i Raicu (Glasa) ; Mircea Cruccanu (Alexei Roscin) ; Kitty
Musatescu şi Dory Nichita (Ana Petrovna Roscina) ; Constantin Lungeanu (Rubtov) ; Astra Dan si Ileana
Codarcea (Zoia) ; Mircea Dumitru şi George Păunescu (Mis? Gusev).

„OAMENI SI UMBRE" de Şf. Berciu

Premiera : 13 ianuarie 1962. Regia : Geta Vlad. Decoruri-costume : Sanda Musatescu. Distributia :
Iulian Necşulescu (Marius Bozianu) ; Corado Negreanu (Florian Papadopol) ; Sabina Musatescu şi Elvira
Manolescu (Sidonia Pretorian) ; Eugenia Bădulescu( Olga Pretorian) : Athena ZaLariade Demetriad (Marga
Pretorian) ; Marga Anghelescu si Lulu Nicolau (Teodora Ganovici) ; Dana Comnea (Lola Caliopi) ; Ioana
Oancea (Coana Jana) ; Al. Azoitei si Mihai Constantinescu (Lt. Dan Olteanu) ; Ştefan Bănică (Marcel
Bondea) ; Cornel Vulpe (Gică Frumosul) ; Titu Vedea si Minel Klepper (Paul Dobrotă) ; Ion AureJ
Manolescu (Ioachimescu) ; Dori Costin (Lt. Smaranda).

Fata cu pistrui de A. Uspenski, în buftele proprii unud om nou, constiruc-

ciuda apairentei referird la o sferă de
preocupări restrînsa la consecinţele
umui mariaj pripit, are o semnifica-
ţie mult mai ouprinzătoaire. Glaşa,
care la primaa vedere nu se deose-
beşte de alte fete decît prin faptul
că are un năisuc foarte-foarte pistruiat,
se dezvăluie surprinzător soţului ei,
Alexei, şi implicit spectatorilor, ca
fiind o vxednică oomsomolistă, şi ca-
liltatea aoeasta însumează toate atri-
tor al societătii com'uniste, şi-i conféra
o neasemuită frumiuseţe morală. Prin
Glaşa, autorul vorbeşte despre infiluen-
ţa hotarîtoare a oolectivului asupra
omiului, vorbeşte despre fericire în-
ţeleasă In consensul ed social, vorbeşte
despre raporturile dintre oameni, în-
temeiate pe înaltele principii aie mo-
ralei socialiste. Refuzul acestei fete
aparent neânsemnate de a-şi începe
viata cu o renuntare la credinţa ei

79
www.cimec.ro
 Stînga : Dana Comnea (Lola Caliopi)
Al. Azoiţei (Lt. Dan Olteanu)
Mijloc : Cornel Vnlpe (Gică Frumosul)
Dreapta : Ştefan Bănică (Marcel Bondca)
si Iulian Necşulescu (Marias Boiianu) in
„Oameni si umbre"
nestrămuAată în cdmste şi cuaraj, pen-
tru o meschină opţiume d e ordin strict
personal, hotàifrea d e a détermina şi
pe soţul ei să păşească alătuiri de ea
fac din Glaşa o adevărată eroină a
z&Lfelor noastre, démina de respect şi
admin-aţie.
Am apreciait la Maria Georgescu-
Pătraşou discretia fină eu care a dez-
valuit, în momentele celé mai potri-
vite, ddferitele trăsături de caracter
aie erodnei sale, izbiïtànd să ne-o arate
pe Glasa la începuft sfielinică, puţin
stinjenită, foairte îndrăgostită de Alexed,
penitru a o face, pe parcursuQ. actiiunii,
din ce în ce mai aitorăgătoaire, însoţdnd
fiecare faptă a acestei tinere comso-
moldste ou un plus d e farmec şi gra-
tie.
Cu nimic păguibiitoare rolului, limia
pe care a mers cea de-a doua inter­
préta, Elisabeta Raicu, pune în va-
loare acele tràsaturi ale Glased care
ţin de lupta ei, de dorinţa ei de a fi
la înălţimea exdgenţelor pe care viaţa
le impune. Şi u n a şi aQta din inter­
prète au izbutit strălucit să dezvăluie
finalmente superioritatea morală a şi Dory Nichita, Astra Dan şi Ileana
eroinei lor.
Mircea Crnceanu (Alexei Roscin) si Maria
Georgescn-Patrasco (Glasa) în ..Fata eu
pistrni**
www.cimec.ro
şi
După un început timid, prea puţin
cald, prea puiţiin entuziast, probabil
pentru că postura de soţ îndrăgostit
nu-i convenea, Mircea Cruceanu a
reuşit pînă la uirmă să-1 contuireze mai
precis pe Alexed, dezvăluindu-i latu-
rile şubrede ade caracterului, ca şi
procesuil sufletesc final care îd déter­
mina să meargă pe calea Glaşei. Res-
tul interpreţilor — Kitty Muşatescu
Codarcea, Constantin Lungeanu, Mir­
cea Dumitru — s-au măirginit să va-
lorifice doar cite o latuiră a perso-
najelor lor, întotdeauna cea domi-
nantă, dar nu întotdeauna suficientă.
De bună seamă, e o consecinţă a
faptului că irolurile lor nu se dovedesc
a fi prea generoase, dar în parte e
şi vina regiei lui Stedian Milhăillescu,
caire a mers pe druamul facil al solu-
ţiilor imediate, lipsind spectacolutl de
strălucire. Il rămîne regizorului me-
iritul de a fi desluşit limpede şi d e
a fi sufoliniat ideea spectacolului în
mod simplu şi corect, nu înţelegem
însă d e ce a acceptait decoruil total
indiferent al Eugeniei Bassa Crôsmaru,
a càruii linie modernă nu e suficientă
penibru a créa un cadru potrivit ac-
ţiunii.
Cu Oameni şi umbre, Ştefan Ber-
cdlu se depaşeşte net, confirmînd în-
crederea cu care-i fusese încurajat de-
butul. Dacă în Cine a ucis ? — pri­
m a lui piesă — arăta doar o reală
 Hidemînare în ccnstruirea imei ac-
ţiuini palpitante, fără a dovedi o preo-
cupaire deosebită pentru adîncdireà
psimologică a caraoterelor, d e data
aceasta calitărti noi vin să se adauge,
conferdnd textului o valoare liiterară
de netăgăduit. Avem de-a face eu
un dramaturg talentat, care p e viitor
îşi va lăirgi desigur sfera tematică şi
îşi va îmbogăţi implicit arsenalui d e
mdjloace artisitice.
I n cea de-a doua pdesă a lui, Ste­
fan Berciu abordează tema vigdlen-
tei de clasă, pledînd pasionat pentru
lupta împotriva duşmaniilor patriei.
Materialul faptic al piesei este rela-
tiv r e s t o n s : oamenii de încredere ai
unei agentuiri străine de spionaj vor
să recruteze elemente trădătoare de
patrie, pentru a obţine prin intenme-
diul acestora, anuimite documente im­
portante, încercàrile lor se izbesc de
vigilenţa şi cinstea oamenilor m u n -
cii şi de abilitatea eu care organele
securitătii d e sitat dau de urima duşma-
ndlor şi-d fac inofeaisdvi. Oamenii a d e -
văraţi, oamenii rimstiiţi, buini p a t r i ­
ot!, se înfruntă eu umbrele treouitului,
otrepe gâta să-şi vîndă patria, şi dim
aeeastă înifruntare Ses mvingatori cei
ddmtîi, pentru că Lupta lor solidară
apără cucerirille poponului, direptud lor
la fenicire, libertatea lor. E un méri­
tât elogiu adus celor care, prin aitàtu-
6 — Teatrul nr. 2
81
www.cimec.ro
dinea lor cinstiită, prin kipta lor cu-
rajoasă, grăbesc pieirea umbrelor din
vilaţa noastră noua.
Elementui surpriză, neprevăzutuil,
factori hotărîtori ipentru reuşita uned
piese de acesit gen, sînt folosite cu
abilitate de autor, care a ştiut să cul­
tive pînă in momentul final al piesed,
Lnteresul arescînd pentru întimplarile
mereu neaşteptate. Asupra acestor
elemente si-a concentrât atenţia Geta
Vlad, care semnează regia antdistica,
reuşind sa se integreze în acest fel
intenţiilor auitorulud. Particularitàtile
de oonstructie ale textului i-au creat
desigur dificuităţi, p e care, în cea
mai m a r e parte, regizoarea le-a de­
posit ou succès. Rămîne o deficienţă
d e semnalat : succesiunea rapidă a
numeroase tablouri, conjiugată cu o
curioziitate firească a spectaitorilor
pentru ce se va întîmpla în conti-
nuare, impunea o soluţie scenografică
mai puiţin gireoaie. N-am înţeles d e ce,
cînd Sanda Muşatescu a avut la în-
demînă apairatul de proiecţie, pe care
1-a şi folosit partial, ca şi turnanta, a
trebuit să recurgă şi la alte elemente
de decor, a căror m a n e v r a r e înceată
a dat dimensiuni nedorite pauzelor
dintre tablouri.
Valoroase realizări actoriceşti vin
să întregeasca reuşita acestui speota-
col. Merita sublindata în primul rînd
Cronica
creaţia lui Carado Negreanu, inter-
pretul lui Florian Papadopol, perso
naj care apare în trei înfatişări di-
ferite. Actorui a izbutit nu nuimai să-i
compună manuiţios fiecare nouă îmfă-
ţişare, dar a dat fiecărui tip o trăsa-
tură comiună, hidoşenia morală, putre-
ziciuinea incurabiilă a caracterulud ab­
ject al vîrazăitoanilui de patrie. Cor­
nel Vulpe a realizat eu nesecat urnioir
şi eu multă călduiră un personaj di-
fficH, un hoţ de buzunare, însă am
cinstit si bun în esenţă. Dana Com-
nea a biruit dificultăţile unui roi de-
stul de complicat, în care stridenţa
şi vulgaritatea au fost abil evitate.
Marga Anghelescu, neaşteptat de
aspră, rece şi rea, a surprins prin
noutatea aparitiei. Ştefan Bănică, plin
de vervă ca de obicei şi eu un plus
de maituritaite pe care i-o doream, Iu-
Man Necşulescu, Eugenia Baduilescu,
DOUA PBEMIEBE LA TEATBUL „ŢANDABICA"
„CEA MAI FRUMOASA STEA" de Irina Opran
„CACTUS l-UL SI ULTIMUL" de Mircea Sîntimbreanu
De d n d Gagarin şi Titov au pornit
sa cucereasca cosmosuil, celé sapte
mari şi sapte ţări pe care le stră-
baite Fât Fruimos, în căutarea faptelor
de vitejie, au încetat de a mai mul-
tuimi fantezia copiilor. Rresimţimd un
viitor mult niai minunat decît orice
basm, acestia cer şi ascuita eu ne-
saţ povesti don care să afle ce se
petrece dincolo de orizontul Pămîn-
tului.
NouU spectacol ai Teatrului „Tàn-
dărică", Cea mai frumoasă stea de Iri­
na Opran, răspunde acestei noi do-
rinţe de cunoaştere, şi de aceea micii
spectatari 1-au primit eu entuziasm.
Pe o staţie interplanetară, Tu a
râmas singur eu căţeluil Codiţă, si ro-
botul eu creder electronic Ka-Ma. în
loc să-si vadă de lecţii, Tu se gîn-
deste cum sa ajungâ pe planeta Pâ-
mînt unde — a învăţat la géologie —
sont muilti copii eu care s-ar putea
juea. Cu şiretenie scapă de sub vi-
gilenta lui Ka-Ma, se urcă în nava
sa cosniică—jucărie şi porneşte spre
Pămînt. Dupa diverse peripeţii cu a-
gentul de circulaţie cosmică — acesta-i
82
www.cimec.ro
Sabina Muşatescu, Athena Zahardade,
ca si ceilalţi interpreti, care au gasit
în roluri de mai mică întindere po-
sdbilităţi de a realiza tipuri distincte,
bine precdzate, fac să crească valoa-
rea spectacoluJui.
Aceste doua ultime spectacole aie
Teatruilud Muncitoresc C.F.R. repre-
zdnită desigur un aspect pozitàiv, un
aspect al activitoţii talentatului codec-
tiv, care însă trebuie întregită cu alte
spectacole de largă respiraţie, de înal-
tă ţinută artistică, aşa cum teatrul
ne-a obişnudt în stagiunile trecute. E
o conditie vitală pentru menţinerea
şi cresterea popularităţii şi prestigiuliud
acestui teatru care, sîntem siguri,
nu-şi va dezminţi faima binemeritată,
de teatru cu adevărat popular.
Virgil Munteanu
cere penmisul si un talon —, cu docto-
ruil sanatoriiului care descoperă că e
bolmav de neascultare, Tu ajunge în
sfîrşit pe Pâmant, unde cunoaste şi
se împrieteneşte cu copdii. Dar pa-
irdiiţau lui Tu 1-^au găsdt şi vin să-1 ia,
asa că foarte curînd trebuie sa se
despairtă de noii sai prieteni ; cu pa­
rère de râu, caci lumina, culorile şi
legile Pămîntuilui 1-au fàcut să-şi dea
seama că acesta este „cea mai firu-
moasă stea" din univers.
Chiar şi părinţilor din sala le-a plà-
cut povestea lui Tu. Scrisă cu fante-
zie şi umor, educative şi instructive,
dar déloc didactică, piesa Irined Op­
ran a încîntat spectatorii de toate
vîrstele.
Meritul nu a fost numai al autoa-
rei. Regizorul — Miron Niculescu —
şi decoratoarea — Mioara Buescu —
au transpus scenic povestea, cu mul-
tă inventivitate si poezie. Proiecţia
unei nebuiloase pe o cortină transpa-
rentă, prin care se vede fondul al-
basifcru întunecat, cui stele, al decoru-
lui, sugereazâ plastic universul. Mai
puiţin fericit rezolvat — şi pentru că
celălalit termen al comparatiei e un
super lativ — e peisajul terestru.
Contribuie sugestiv şi ilustraţia so-
nară a spectacolukii (Titus Suru). De
exemplu, sunetele care vestesc intra-
rea în scenă a robotului electronic,
precum şi vocea sa metalică (aceea
a lui Costel Popovici redată prin mag-
netofon) întregesc impresia de onuma-
şină. Iar frinturile de cîntec sînt in
perfectă concordanţă eu optimismul
spectacolului.
Păpuşile. fruimoase şi eu chipuri ex-
presirve, sînt mînuite eu artă. Tu se
mişcă atît de firesc, atituddnile sale
d e ştrengar sînt atît de naturale, în-
cît realizezi eu greu că viaţa lui e
de fapt meşteşugul Brînduşei Zaiţa
Silvestru. Aceleaşi elogii le mérita
Rita Stoàan, Costel Popovici, Justin
Orad, Valeriu Sdimion, Mihai Prujinski,
Gheorghe Fundătură, Mihaela Stanescu,
Florentina Mateuşan. Păcat numai că
la premieră, cei ce voiau sa le afle
numele nu puteau, caci nu aveau pro-
grame !
www.cimec.ro
Mai puţin indntaţi au plecat micii
spectatori de la Cactus I-ul si ulti-
mul de Mircea Sîntimbreanu. Inspi-
rîndu-se din lumea, azi foarte puţin
interesantă, a régi lor şi sfetnicilor lor,
autorul povesteste cuim Cactus I-ui şi
ultimuil, regele leneş şi lacom care
Scena din „Cactus I-ul
fi ultimul"
trage pe toţi în cactus, a fost la rîn-
dul său tras în cactus de catre dste-
ţul barbier Pămătuf şi prietenii săi.
Decoruriile de la curtea regelui,
destul de terne, alterneazâ din feri-
cire eu cadrele luaninoase şi pli ne de
viată în care evoluează eroii pozitivL
(Decorurile sînt semnate de Ştefan
Hablinski). Iar cîntecuil şi mişcarile
suple aie lui Pamatuif — deosebit de
frunios minuit de Antigona Papazi-
copol — înviorează întreg spectacolul.
Regizorul Ştefan Lenkisch şi-a obişnuit
însa publieud eu realizari muilt mai
frumoase. De aceea, această cronică
nu-d va pomeni.
Dana Crivăţ

TEATRUL „C. F. NOTTARA"
„CÎNTĂ PRIVIGHETORILE" de Lucia Demetrius
(Lia Pop-Fârcâşan—Viorica ; Const. Guritâ — Alecu)
Asa cum s-a remarcat altă data în
paginile irevistei noastre, „gluma" Lu-
ciei Demetrius a fost luată foarte în
serios de regizorul Gh. Cheţa, realizîn-
du-se un spectacol hibrid, în care re-
gistrul grav, şi de celé mai multe ori
pseudograv, al majorităţii interpreţilor
a altérât convenţia jocului „de-a cc~
media"... S-au mai semnalat şi alte
neajunsuri. Partial, s-au remédiât une-
le dintre ele prin două interpretări
noi, chemate să împrospăteze distri-
buţia.
Const. Guriţă, în rolul tînărului ïn-
văţător Alecu, a évoluât eu mult bun
simţ scenic, în primul rînd datorită
faptului cà a ştiut să dea interven-
ţiilor sale muzicale un colorit teatral,
84
www.cimec.ro
A I)OUA DISTPIBUŢIE
abandonînd stilul „belcanto", şi in-
tegrîndu-le chiar eu un anumit farmec
în biografia temperamentală a perso­
na jului. Ne-^ar bucura şi mai mult
compoziţia sa, dacă actorul ar renun-
ţa, pe parcursul rolului, la o expre-
sie-şablon, sentimentală, păstrată eu o
fixitate obositoare, şi ar folosi o gamă
mai variată de miijloaoe în exprimarea
sentimentelor.
O contribuţie areatoare reală, în dis-
punerea spectacolului spre un gen co­
mic contemporan, a adus-o actriţa Lia
Pop-Fărcăşan. Folosind drept pretext
conturul scenic al personajului Viori­
ca, pivot conventional al imbroglio-
ului dramatic, interpréta a înţeles că
un asemenea roi nu-şi dobîndeşte efi-
cienţa scenică cuvenită, decît dacă,
detaşat de personaj, actorul intră vi-
zibil într-un joc „de-a comedia". în-
tr-o continua şi spirituală polemică
cu interpretările grave şi de „mare
traire" într-o micută comédie, Lia
Pop-Fărcăşan a schiţat cu haz efer-
vescent, stilizîndu-şi mişcarea, ţinuta
şi vocea, silueta fetişcanei funcţionară
la posta, care, cu o candoare nu lip-
sită de un grăunte de răutate femi-
nină, e pricina tuturor încurcăturilor...
Felul în care rolul evoluează pe scenă
exprima eu elocvenţa imaginii teatrale
un complex de sentimente şi gînduri,
integrate în stilul comediei-glumă pe
care Î2 cerea si textul.

TEATRUL „LUCIA STUBDZA BULANDBA"

„MENAJERIA DE STICLĂ" de Te messee Williams
(Nelly Sterian —Amanda ; George Carabin -Jim O'Connor)

In MeTvajeria de sticlă a lui Ten­ pentru a-i edifica asupra valorilor dra-
nessee Williams,, laceastă „piesă a maituirgiei lui Tennessee Wdililiams si a
amintirilor" ce evocă irosirea zadar- limitelor acesteia, dar nici a acelei in-
nică a unor destine in America ani- dispensabile foi cuprinzînd numele ac-
lor „paxœperiftatii", Nelly Sterian ânter- torilor care se fac cunoscuţi publicu-
pretează rolul Amandei Wingfield, lui în seara respectivă.
creat în stagiunea trecută de regretata
Lucia Sturdza Buiandira. Cunoscuta M. I.
actrită aduce în scenă o creaţie bo-
gată în resurse dramatice, adăugînd
cîteva nuanţe colorate subtil, la por- Dreapta : Nelly Sterian (Amanda) fi Octa-
tretizarea acelei lumi din care a cău- vian Cottescu (Tom)
tat să evadeze — unde, nu ştia nici
el — Tom, protagonistul dramei.
Actriţa s-a preocupat să relevé spec-
tatorilor mai putin refugiul nostalgic
in lumea „zăpezilor de odinioară", al
fiicei Sudului sclavagist, cît simţul
practic yankeu, cupiditatea venală,
uneori acoperită de vàlul unei ridicole
dragoste biologic-materne, alteori, sub-
tiată îndărătul preceptelor puritanis-
mului bigot şi al altor sloganuri de
largă circulaţie în anii dintre celé doua
războaie. Ni s-a parut cu deosebire
realizată evoluţia ei scenică. în partea
a doua a spectacolului, cu brusca tran-
ziţie de la o exuberanţă artificioasă şi
ostentativ acaparatoare, la o deznădejde
surdă şi resemnată.
George Carabin a compus persona-
jul Jim O'Connor în datele tiparelor
scenice fixate într-o prima interpretare
de Septimiu Sever, accentuînd însă,
într-un bun acord de intenţie şi rea-
lizare, latura dezamăgirii ipocrit-cinice
— în realitate, postura resemnata de
înfrînt a eroului.
Cu prilejul revederii acestui spec-
tacol, am remarcat cu parère de rău
lipsa în continuare a programului de
sală. Nu numai a caietului-program,
care, după un an de la premieră, nu
este încă la îndemîna spectatorilor,

www.cimec.ro
 NOUL
IN
DRAMATURGIA
SOVIETICĂ
Articol scris special pentru
revis ta „Teatrul"

de V, Pimenov
Redactcr-tef ai revistei „Teatr"

H
oui in dramaturgie presupune nouil îm teatru. Iar inouï în teatru a
fost şi va fi conternporaneritatea. Viaţa omului eu toată complexi-
tatea lui — psihologică, socială — a déterminât întotdeauna conţinu-
tul şi esenţa literaturii şi artei. Dar, în ultimul deceniu au fost
rnulte evendrnente noi în viaţă, şi prin urmare, şi în creatia scriito-
riloir, a oamenidor de artă. In tara noastră s-au înregistrat progrese
uriase în ştiiniţă, în cultură, în viaţa statului. Semnalele navelor
cosmice au răsunat în lurnea întreaga. Hidrocentralele electrice de
la, Bratsk şi de pe Volga nu au pereche în lurne ; spargatoarele de gheaţă ato-
rnice brăzdează oceanele ; prin paduriile seoulare aie Nordului tree trenuri elec­
trice ; sute de mil de tineri, pleccţi în stepele Kazahstanului, au cucerit imensele
pămînturi astăzi desţelenite ; ţara care a lichidat eu desăvîrşire analfabetisimuL
fcrece acum la o nouă treaptă a dezvoltărdi sale cuiltuirale, la realdzarea învăţă-
mîntuiui mediu pentru întreg tineretul. Se formează o noua sodetate, bazată pe
miunea aleasă în mod liber, pe dezvoltarea multilaterală a capacitàtilor omului,
pe educarea sentimentelor cetăteneşti şi pe o noua morală — cornunistă. Aceste
démente aie noukii încearcă sa le surprindă în viaţă dramaturgii noştrd. Ed. au
îneeput să acorde mai multă atenţie dezvăluirii lurnii lăuntrice, psihologiei eroilor
piesedor lor, să puma accent pe importanţa tot mai mare pe care încep s-o dobîn-
dească pentru om legile morale, în condiţiile în care spiritul cetăţenesc şi ţelu-
rile obşteşti sînt indisoluibil legate de eoneeptiiie lui politice, de conştiinta lui
umană. E timpul cînd omul stabileste normele şi legile vieţii, animât de sentA-
menitul colectivisimului, cônd individualismui şi excepţia nu gasesc sprijin în socie-
tate, personalitatea excepţionala ivimidu-se numad în împrejurarea în care exprima,

86
www.cimec.ro
îin imodul eel niai just, trăsăturiil© poporului, cîind ea se face cu adevărat pur-
tătorul ideilor şi sentiimentelor poparului.
In draimatuirgia sovietică a ultiimului deceniu au intrat şi s-aiu afirmat
nume noi de serditori. Sînt lairg cunoscute lucrăirile lui Vdktor Rozov, Viktor
Laweratiev, Afanasie Sadânski, Andrei Makaionok, Nikolai Zarudmîi şi ale foarte
Jtănăiruilui Igor Sobolev. Sînt draniaturigi de felurite stiiuiri, fiecare posedînd o per-
sonalitate deosebită, o conceptie- artistică proprde asupra vieţii. Aceşti tineri
scriitori întregesc în mod onorabil faxndlia dramaturgilor din generaţia mai vîrst-
nică, în rînduriile căreia, în acest răstiimp, deplELngem mari pierderd : au plecat
ddntre noi scaiitord eu renume în lumea întreaga, precum Boris Lavrendev, Boris
Romaşov, Ivan Popov, auitorul pdesei despre tdnereţea lui Lenin, Vsevolod Vîşnev-
ski, Boris Gorbatov.
Din generaţia vîrstnică pot fi socotiţi : dramaturgul nr. 1 — conducătorul ate-
lieruilui de sciiitari-dramaturgii — Nikolai Pogodin, precum şi Ailexandr Korneiciuk,
Anatolii Sofronov, Vera Panova, Alexei Airbuzov, Alexandr Stein ; şi tot din gene-
■iraţia vîrstniciilor face pairte şi Konstantin Simonov, cu toate ca este cel mai tînăr
■dinhre toţi : nu a îrnplinit încă 50 de ani.
Iată aşadar prinedpalele forte în dramatiurgia noastră. Neîndoios, mai exista
mulţi aiţii, dar Lucrările lor n-au cunoscut o răspîndire prea largă în ţară.
în rastimpul scurt dintre 1940 şi 1950, a avut loc procesul de lichidare a
lined bold destul de grave în dramaturgie, denumită ldpsa de conflict. Dezvoltată
pe terenul prielnic al culitului personalitătii, ldpsa de conflict a apărut în creaţia
pnor dramatungi ca manifestare a unei inerţii în creaţie, ca semn al unei indife-
(renţe şi pasivitâti, toate determinate de teoria ce s-a bucurat de o largă circu-
laţie în arta noastra, şi anurne de teoria ildchidării oricăror contradicţii în socie-
tatea noastră. Transpunerea mecanică a categoriilor sociale, politice, de clasă In
artă ducea la ilustrativism, la văduvirea artei de intrigă, de cioenirea caracterelor,
ducea, prin lurmare, la lipsa de conflict.
Dacă boala nu este înca definitiv lichdldată de organismul sănătos al drama­
turgilor sovietici, rădăcinile sînt în ordee caz dezvăluite, iar legile preîntômpinardi
ei ne sînt astâzi cunoscute.
Unul din celé mai de seaimă evenimente din ultiimii ani a fost incheierea
trilogiei lui Pogodin despre Lenin. Ultima parte a trilogiei — A treia, patetica —
povesiteşte despre celé din .urmă zdle ale lud Lendn şi despre rnoartea sa. Scrisă
eu' mare fineţe psihologiică, piesa ne oferă o imagine despre gîndurile, despre
generalizările filozofice aie lui1 Lenin în oele mai importante problème sociale.
.Şi aici, ca si în multe alte piese contemporane, autorail face încercarea nu numai
de a ptrezenta, dar şi de a expdica legile de dezvoltare ale noilor principii morale
aie societătii, de a prezenta în chdp nou problema îmbinarii într-un tot unie
a simpli'tăţii şi geniuiui, de a înfătişa în aoest scop unitatea dintre Lenin — cel
mad om dintre oameni — şi popor. Alte piese aie lui Pogodin scrise recent —
Flori vii şi Mica stndentă — reprezintă observatii culese de scriitor, tablouri din
fviaiţa cotidiană a tineretului muncitor şi studenţesc.
Rodnică a fost şi creaţia lui Alexandr Korneicduk, continuată pe Idnda co-
mediled, începuta de dînsul înca în deceniu! al patrutlea cu piesa în stepele
Ucrainei. Dupa Crîngul de côXim, comédie care poartă pecetea lipsei de conflict,
au urmat Aripi, De ce zîmbeau stelele si recent premdera MHAT-ului, Pe IVtpru
(Ascultă-ţi inima). în centrul aeţiunii din piesa Aripi se află chipul unui acti­
vist, Dremliuga, presedintele unui comitet executiv regional, care concentrează
în sine grave rămăşite ale vechiului : îngîmfare, indiferenţă faţă de oameni,
goliciune lăuntrică. Acestuia i se opune chipul omului de tip nou, Romodan,
om care pune interesele poporului mai presus de orice. într-o forma extrem de
ascuţită, care uneori frizează bufonada, Korneiciuk atacă în piesa Pe Nipru îna-
poderea şi spiritul rnic-burghez, carderdsmul şi meschinaria. Autorul duce dernas-
carea personajelor negative pînă la o înaltà satiră. Astfel, Makedon Somn, tip
suculent, plin de hez, în care calitâtile se îmbină cu o seamă de defecte, este

87
www.cimec.ro
 satirizat fără milă. Deosebiit de actuală, satitra lui Korneiciuk nu lâpseşte totuşi
creatia lui de lirism şi dudoşie, caraciteristici aie chipurilor eroilor pozitivi din
piesă. Din rîndul acestora, deosebit de preţuit in ochii spectatorilor este perso-
inajul Ivan.
Oeea ce caracterizează creaţia lui Arbuzov este lirisimuil. Foveste din Irkutsk,
piesă care se bucură de o apreciere pozitivă unanima, atât diin partea puiblicului
cît şi din partea oranicarilor, dezvăluie viaţa intima a tineretului nostru, com-
plexitatea relaţiilor dintre .tineri, rolui îniălţăitor al dragostei. Tot ceea ce drago-
tstea iscă nobii şi fruimos în suifletul omulud, fericiirea pe care o poartă în sine, in­
clude şi imunca, şi viaţa, şi bucuiria maternităţii, şi stima faţă de om ca membru
al societătii.
Maniera lui Ajrbujzov se bucura de partizani şi imitatori. Viktor Rozov a
intrat în dramaturgie in decenduil al saselea, şi are, de pilda, pumcte comune eu
Airbuzov pe planui creaţiei. Eroii piesélor lui Rozov se cairacterizează prin intran-
sdgenţă faţă de spiritul mdc-burghez, prin subtil itatea trairilor intime, prin ca-
racterul évoluât al sentimentelor, prin sinceritate. El cultiva o tema proprie
— tema tineretului în praguQ vietii. Tinerii care intră în dificuJltăţiile vietii, iată eroii
principali ai tuturor piesélor lui Rozov, fie că aceştia sont muncitord, ca în
Pagini aie vieţii, elevi, ca în într-un ceas bun, militari, ca în Veşnic vii (Zboară
cocorii), tineri tehnicieni, ca în piesa în càutarea bucuriei.
AnatdMi Sofronov s-a manifestât mai pregnant în ultianid ani, ca un talen-
»tat autor de comedii. Din numeroasele lui ïucrari, au fost mai aies bine primite
doua comedii, legate înitre ele de personaje comune : Bucătăreasa şi Bucâtăreasa
se mărită (aceasta din urmă un fel de continuare a celei dintîi). Piesele lui So­
fronov pot fi trecuite în rlndufl comediilor populare. La baza lor stă viaţa caza-
cilor din Kuban ; ele ouceresc prin sinceritatea dezbaterilor, prin coloritul local,
prin glumele suculente, prin situatiile comice extrem de ascuţite.
Sofronov, Arbuzov si Rozov lucrează mult şi rodnic, dar nu întotdeauna eu
succès. Opinia publica şi presa au reproşat adesea lui Airbuzov un anunùt exce-
siv melodrama/tisni şi o exagerată pasiume pentru forma ; luti Rozov, o oarecare
minimalizare a temei ; lui Sofronov, oarecare înelinare spre simplism şi reflectare
ilustrativă a realitatii.
Simonov, care a tăcut cîţiva ani în dramaturgie, a saris de curînd Al pa-
Irulea — o piesa neobisnuită. Celé 59 de pagina, care includ un singur act, alcă-
»tuiesc de fapt o monopiesa. Are un singur personaj, celelalte sont invitate de el
la judecarea conştiinţei sale. Eroul pdesei se gîndeşte la destinul său. Este mo-
mentul în care omul, înfrîngînd in el tot ceea ce e rău, poate deveni cinstit.
Ceea ce nu este un lucru simplu ; dimpotrivă. Nod trăim o epocă in care fiecare
om trebuie să lupte activ pentru pace. în numele acestei datorii cetăţeneşti,
trebuie să-ţi răscolesti sufletul, să ucizi în el ceea ce e mai respingăitor — auito-
mulţumirea mdc-burgheză. Piîesa se bucură de un mare succès în teatrul condus
de Gheorghi Tovstonogov, la Leningrad.
Alexandr Stein a venit în dramaturgie din cinematografie, dar a ajuns să
ocupe, in ultimài zece ani, un loc de frunte în teatru. Aceasta, mai aies, după
succesu! obtinut eu ultima lui piesă, Oceanul — vast tablou despre soarta unor
(tineri marinari sovietdci. Este povestea a trei prieteni, fiecare eu caracterui său,
ou modul sâu de a pritvi notiumiea de onoare şi datorie. Stein a ştiut sa arabe,
poate chiar mai bine decât alţii, chipul eroului pozitdv contemporan. Eroul lui,
căpitanul Platonov, se caracterdzeaza prin bogătie spiriituală, prin înalt nivel
intelectual, prin exigenţă faiţă de sine, prin princdpialitate în muncă şi prin sen-
timentul unei adevărate prietenii faţă de tovarăşii săi. Ciocnirea ascuţită dintre
rPlatonov şi alţi oameni superiori lui în grad, viaiţa personală complicată şi stoi-
cismul său în momente dintre celé mai riscante pentru dinsul îndreptătesc ex-
tremul interes ce i se acordă din .partea publicului.

88
www.cimec.ro
 Am vorbit despire tînărul draimaturg Rozov. Alătuiri de el păşesc însă eu
fermitate în rînduirile tineridor o seaimă de alti dramaturgd : Salînski (care a cu-
cerit o mare faimă cu pdesa Nila, toboşara), Lawentiev (care a îmbogăţit scena
cu chipul interesant al œlno2mdculud Ivan Budanjţev, umui din reaildi conducători
ad satului colhoznic), Andred Makaioook, Nikolai Zarudnîi şi Igor Sobolev {care
s^au apropiat cu deosebire de viaţa satului şi o cunosc în toate nuantele ei).
In sat a crescut un noui tip de intelectual. Tehnica înaintată, agricultura orga-
nizată în mod ştiinţific cer de la ţărani cunoştinţe multe şi un Inalt nivel cul­
tural. Pdesele acestor tineri autori oferă o imagine a vieţii de la tara, a moduilud
cum se îmbină treptat interesele ţăiranilor şi mnoncottorilor, ouni se formează noua
societate a oamenilor muncii, curn se construieşte comunismul.
în repertoriul anilor 1960 şi 1961, cel mai mare nium&r de spectacole 1-au
înregistrat piesele dramatuirgilor despre care am serds în acest articol, dar pri-
mul loc îl ooupă patrui pdese : Poveste din Irkutsk de Arbuzov, Bucàtàreasa de
Sofronov, Nila, toboşara de Salânski şi Oceanul de Stein.
Este interesant de remarcat c&,< la fel ca şi înainte, în dramaturgia dece-
niului al şaselea, se afimma în conitinuaire şi se îmibogăţesc minunatele tradiţii
aie dramaturgied clasice ruse şi aie dramaturgiei sovietdce din deceniul al tred-
lea. Se face simţită infLuenţa lui Gorki şi Cehov, Treniov, Lavreniev, Bill Bilo-
ţerkovski1 şi Romaşov. Aşa-numita „inovaţie" în forma si monoloagele ilăunitrice,
atât de larg uitilizatie în dramatungia neorealdlstilor, nnau ,,prins" la noi, éle ne-
facônd parte organică din stdlul 'ldteraturii dramatice sovdetdce.
Dar, în acelaşi timp, se naşte şi ceva nou în dramaturgia sovietică. Noull
constă în faiotul că acţiunea piesei se îmibibă tot mad mult de gîndire. Acţiunea
încordată, evendmentele şi faptele, soluţdile şi concluziile, care se dezvălude în
subiect, care se déclara în idee, problemele si temele aitdnse — toate sont nece-
sare în piesa pentru naşterea şi triumful gîndirii urnane. Filozofia marxist-
leninistă dezvălude esenţa existenţei umane şi forţa societătii omeneşti funda-
mentate pe muncă. Aceasta con&tituie baza în piesele lud Pogodin, Sdmonov,
Stein, Arbuzov. In al doilea rînd : epocii noastre optimiste a construirii comu-
nisrnului, a vieţii oamendlor sănătosi şi veseli, îi oorespunde genul optimist al
oomediei, emoţionant şi contaniinant, ibdciuiitor şi savuros, care nu lasă oarnenii
să fie invadati de indiferenită. La noi se creează un tip special de comédie, în
care comedda de caractère se îmbimă cu comedia de sdtuaţii, situaţiile comdce
înlesnind crearea unor chipurd vii şi réaliste aie conternporanilor noştrd.
www.cimec.ro
 y

VA
PREZENTĂM
„PICCOLO
T E A T R O"
Articol scris special pentru revista „Teatrul"
de Ggi Lunari

n
feful Birovlui de studii ai lui „Piccolo Tealto"

nfiinţat în 1947 de cabre Paolo Grassi şi Giorgio Strehler, „Piccolo

Teatro dalla Città di Milano" (Teatrul Mie al Orasjilui Milano) re-
prezintă în istoria recentă a teatruilud itaJian, (mullt mai imult decît
ceea ce ar putea reprezenta oricare teatru gerrnan sau francez
în istoria teatrului din Germania sau din Franţa. Şi nu atît pentiru
excelentul nivel artistic şi tehnic ail spectacoielor sale — care l^a
fâcut în nuinai cincisprezeee ani un teatru de renurne mondial —r
ci mai aies pentru adînea irevoluţie pe care apariţia şi conduita
sa au determdnat-o în olimatul teatral Italian, în conştiinţa puiblicuiLui italian,
în însăşi defimirea locului si a sarcinilor ce irevin teatrului în organizarea so-
cietătii.
Pentru a înţelege acest lucru, trébuie sa ne referim la situatia în care zàceau
teatrul şi cultura italiană la sffcşifcui celui derail dodllea război mondial. Brau
anii în care John B. Ptriestley putea să scrie, şi nu fără îndreptătire, că teatrul
italian nu exista ; Italia ieşea din catastrofa celui de-al doilea război mondial
şi din iunga perioadă a obscurantismului fascist, sfîrşită şi nepregătiită ; sifîrşită
prin clasa ei conducătoare burgheza, în bună masuiră partaşă la răspunderile
pentru degenerarea fascistă, şi nepregătită în sectoaréle ei populare, pe care
fascismul le ţinuse în ignoranţă, împiedicînduHle să participe la celé mai vii expe-
Tienţe culturale, artistiice <şi desigur sociale), pe care Europa şi America le îm-
pliniseră între timp. Teatrul, în special, se alla — atît în privinţa literaturii dra-
matice, crt şi în privmţa aparatului organizatoric — într-o stare de decadentă
şi destrămare, ceea ce impunea o cît se poaite de grabnică şi de adîncă actiune
de înnodre. literatura dramatică, pusă în perioada fascistă (şi în perioada pre-
fascista a decadeniţei burgheze) în imposibilitatea de a urrna exemplul unui Gorki,
al unui Brecht, al unui O'Casey — care atrăgeau atenţia asupra celor mai urgente
problème materiale şi morale aie societăitii contemporane —, se restrinsese puţin
cîte puţin la comedia de salon, goală, terminată în „happy-end" eu tot dinadinsul,
sau îşi căutase o soluţie într-o forma de teatru-culturâ, eu o problematică Mo-
zofică sau pseudofilozofică, pînă la urrna la fel de gratuit şi evaziv, asa cum
o dovedeste în aspectele ei celé niai şuibrede, însăşi opera lui Pirandello. Cît
despre sisternul de organizare a teatrului, Italia a păstrat aproape intacte vechile
structuri aie secolului al XIX-lea ; la cîrma corăbied, in'ţiativa particulară con­
tinua să vadă în teatru o activitate comercială întrutotul asemănătoare ceJorlalte
al caror scop era de a procura un cîştig : un spectacol în stare sa adune cel mai
mare numar de persoane eu puitrnţă era tinta cea mai rîvnită a acestei forme
evazioniste de teatru, care făcea abstracţie de orice judecată de vadoare estetică

90
www.cimec.ro
sau imarală şi cetăiţenească. La ospăiţui acestui teatru cudinar — cuim 1-a définit
Brecht — lua parte, bineâmţeles, numad buarghezda. Clasele populare — datorită unei
fireşti lipse de interes faiţă de un asemenea teatru, din cauza unei îndelungate
dezobdşnuiri si, oricum, din cauza preţuirilor rdddcate — lipseau eu desăvîrşire
din staluri'.
lată că tocmai în această atmosferă aprinsă şi plină de fervoare, Paolo Grassi
şi Giorgio Sfcrehler — pe vremea aceea cronicari ai celor două zdare milaneze de
sifânga : „Avanti !" şi „Milano Sera" — au început să critice tot mai sistematic
şi mai (radical, repertoriul şi sisitemul de viaţă al teatrului dtalian, cerînd teatrului
o înaJtă funcţie de educare morală şi cetăţenească, de tribună de idei, care să
contribute la ridicarea socdetăitii» denunţînd totodata nepuitinţa iniţiaitdved parti-
culare de a susţine ou demnitate sarcinile în legăturră eu teatruil. în concluzia
acestui examen critic, Grassi şi Strehler au susţinut necesitatea ca teatrul sa
înceteze de-a mai fi. forma de distractie a unei singuire clase, pentru a redeveni —
asa cuim a fost în momentele de maxima strălucire — factor formatiiv si educa­
tiv aJ întregii naţiiumi, teatru ou adevarat popular.
Trecerea de la <un teatru care constituia divertisnientuil unei singure clase,
la un teatru caire voda să fie o experienţă formativă şi educativă a întregii na-
ţiuni, implica o radicailă rasturnare a numeroase raporturi existente, înainte
vreme, între teatru şi iniţiaitiva paiiâculara, între teatru şi societate. O prima
conserinita a fost următoarea : dacă putea exista sau nu, dupa bunul plac, un
teatru-davertiisnient, un teatru educativ trebuie să existe. Dacă un teatru-divertisment
e facultativ, un teatru educativ e necesar. Daca societatea putea să se dezintereseze
de un teatru ca simpla distractie sau evaziune, nu poate sa se dezintereseze de
un teatru care să fie o şcoală. In sfirsit, pentru că bdlaniţul unui asemenea teatru
— inevitabil, poate — este deficitar, tot societatea trebuie să intervină şi sa în-
locuiască initiatdva particuiLairă, care, la primul semn de deficit, se grăbeşte să
se faoă nevăzută.
Dar această interventie nu trebuie sa fie concepută ca un ajutor pentru a
reechilibra bilanţul unei aotivitati culturale care realizează un produs eu cererea
mai mica decît oferta, ci, dimpotrivă, trebuie concepută ca un capital de im-
pulsionaire, ca un iimbold spre o poJitică teatrală capabilă să ajungă la publicul
eel mai larg cui putinţă, capabilă să ofere tot ce e mai bun în materie de teatru,
tuturor pungilor. Mecenatismul particular s-a sfîrşit, iniţiaitva privată nu se ocupă
de teatru decît într-tm spirit mai mult sau mai puţin marunt comercial.
Paolo Grassi a fost eel care a lansat pentru prima oară, în Italia, conceptul
de teatru ca serviciu public. Iar „Piocolo Teatro délia Città di Milano" a fost
cel dintîi exempiu italian de teatru întemeiat pe ideile expuse aci pe scurt. O
conceptie atît de revoluţionară despre locul si funcţiile teatruilui în societate nu
putea sa nu se reperouteze asu.pra întregii structuiri şi desfăsurări a lui „Piocolo
Teatro", pîmă în a-1 diferentia ou totul şi prin .totui de celelailte organdsme teatrale
aie timpului.
„Piocolo Teatro", înainte de toate, a aparut — într-un sistem care cunoştea
numai vechile compandi de tumeu — ca primul teatru ou sediu stabil într-un oras,
exerciitându-şi activitatea şi iwfliuenţa, eu continuitate, în faţa unui public bine
precizat şi din punct de vedere geografic. A fost primul teatru subventionat eu
banul public, în vederea acelei finaliităţi pentru care fusese créât. Chiar şi astazi
— când şi-a cîştigat personalitatea juiridică de institutie autonomă — „Piocolo
Teatro" e sttstinut, dûn punct de vedere financiar, de primarie, de Prefectura pro-
vinciei Milano, de Casa de economdi a provincidlor lombarde, de Organizaţia
manifestarilor midaneze, prin contributii proporţionaile eu interesuil pe care
diferi.telle instituiţii publiée îl pot avea în activitatea desfâşurata de „Pic­
colo Teatro".
A fost, în sfîrşit, primul teatru care nu şi-a limitât organizarea numai la o
companie de actord, ci care şi-a adăugat la „secţia artistică" o structura de ade-
vărată întreprindere, menită să-i coordoneze activitatea şi sa porneasca sistematic

91
www.cimec.ro
şi ştiinţific în căutarea unui public ce s-a vtrut şi se vrea mereu noai larg şi mereu
mai reprezentativ.
Fireşte, toate acestea ar fi fost zadarniee dacă „Piccolo Teatro" niu era în
măsură să realdzeze pe plan artistic — (La nun mdfved excellent — premisele sta­
bilité. Datr aici nu intentionăim atâta sa vorbiim despre rezultatele artistice
dobîndite de „Piccolo Teatro" — datorate Snainte de toate regizorului şi codirecto-
(rului său, Giorgio Strehler —, cît, mai eu seamă, să informăm pe scuirt despre
structura şi despre caracteristiciile organizării sale, precum şi despre activitatea
desfăşurată pe acest plan. In istaria teatrului nu lipsesc exemple de program
artistic şi artistic-social, care au eşuat mai muilt sau mai' puţin total, pentru că
realizârii lor i-au lipsit structuri organizatorice trainice şi bine chibzuite. Să ne
gîndim la cazul lui Erwin PSscator, al carud teatru n-a fost susţinut de un aparat
organizatoric potrivit eu scopul propus şi care a sufarit un mare eşec în încer-
carea de a aduce masele populare la teatru. Propaganda dusă eu mijloace obis-
nuite — ziare etc. — a dat roadele obişnuite, şi teatruil politic ai lui Piscaitor a
fost freeventat de obisnutiitul public buirghez, care a transformat într-un fapt tea-
tral încă şi mai monden şi mai snob — toemad ceea ce ar fi trebuit sa constituie
un serdos şi inspirât experiment de teatru popular. Vrînd să aducă la teatru,
într-o societate burgheză, acele olase sociale caire-i părăsiseră de mult, „Piccolo
Teatro" s-a vazut nevoit să recurgă la o tehnieă de propaganda deosebită eu mult
de cea curenta, capabilă să euprdndă doar publicul buirghez. Propaganda şi reeru-
tarea publicului nou s^au desfaşurat în nucleele celé mai adînci, în şcoli, în clu-
buri, în fabrdci, în universdtăti : afişele au fost lipite aeolo unde de obicei nu
apâreau decât afisele meciurilor de fotbal ; propaganda s-a desfăşurat în ziare pe
care teatrul iburghez le dispretuise, dar care erau toemai ziarele citite de publicul
popular. Optzeci la sută din puibldcul care frecventează astăzi „Piccolo Teatro"
aparţine pàturilor sociale care înainte nu freeventau teatrul : elevi, mici funcţio-
nari, studenţi, muneitori. Numeroase au fost motivele care ţinuseră acest public
départe de teatru şi, de aceea, numeroase au fost şi mdeile revoluţionăiri sau inovaţii
facute de „Piccolo Teatro". Propaganda exercitată prin mijloace noi a adus la
teatru pe cei care nu fuseseră niciodata la teatru, din simplul motiv că „nu-1
cunosteau" <de exemplu : muncitorii). Preţurile stabilité pe baza unor criterii politice
au reeîştigat pe ced alungaţi de 'pretuirtile riddeate aie teatrului burghez (de exem­
plu : profesorii, elevii). .Un serviciu de autobuze, destinât transportării grupurilor de
spectaitori după reprezentaţie, a apropiat don nou de teatru pe ced càrora le era
eu nepurtintă sa-1 freeventeze din cauza depărtăirii de centrul oraşului. Spectaco»
lele eu ora de îneepere mai devreme decât de obicei (la sapte şi jumătate, in loc
de noua şi juimatate) au înlesnit freeventarea teatrului de cabre elevi, muneitori,
funotionari care dimineaţa sînt nevoiţi sa se scoale devreme. în sfîrşit, un reper*
toriu de mare valoare artdstică şi oultuiraiă, ou excluderea compléta a siterpulud
teatru bulevardier atît de gustat de burghezie, a călăuzit din nou spre scenă pe
cei îndepărtati de neobrazarea repertoriului burghez.
Politica populară a lui „Piccolo Teatro" îşi găseşte exemplele celé mai tipice
în alcătuirea repertoriului şi într-un distinct regiim al preturilor. în ceea ce pri-»
veste repertoriul, înlăturînd din capul locului echivoeui — destul de ràspînditln
Italia — dupa care prin teatru popular ar trebui să se înţeleagă melodrama
umflată ddn secolul al XIX-lea şi mai imult sau mai putin „teatrul prost", .JWeoolo
Teatro" îşi îndreapită atentia spre operele celé mai valabide aie Mteratuirii dra-
matiee din toate timpurile şi din toate tările. Luerările puse în soenă de „Piccolo
Teatro" se statornicesc în diferite „discutii", care sfîrşesc prin a fi adevărate oer-
cetari critice asupra unor personaiităti şi ourente din istoria teatrului. Cunoscută
este, bunăoară, „discutia" despre Goldoni, care a început în îndepărtatul 1945
prin comedia eu maşti Arlechin, slugà la doi stăpîni şi s-a încheiat zece ani după
aceea — dacâ s-a încheiat... — prin marea fresca istoricâ şi sociaLă a Trilogiei
vilegiaturii. De asemenea cunosoută e „diseutia" despre Brecht, începutâ acum
cincd ani eu expresionista Opera de trei parole, cont&nuată dupa doi and eu matura

92
www.cimec.ro
pdesă epică Omul eel bun din Seduan, itkustrîaid apod încercarea de depaşire a
teatruluii epic prin Şveik in eel de-aX doilea război mondial. Alte „discuţii" au
fost dedicate literatuirii itaiiene cantemporane, dramaturgiei veriste a ultimelor
decenii ale secolului treout (ianportantă, in acest sector, redescoperirea teatrului
luii Bertolazzi), lui Shakespeare etc.
CSlfc despre preţuri, am arătat mai sus că acestea suit stabilité îin baza unor
spéciale criterii de inecesitate politică. Concret, datorita sistemului de abonamente,
spectatorul plăteste pentiru fiecaire reprezentaţie a lui „Piccolo Teatro", suma de
cca. 400 lire, adică, mai puiţin de jumătate din cît ar plăti sau ar fi plătit — In
conditii identice de vizibilitate şi de acustică — într^in teatru burghez.
Dar polatica populara a lui „Piccolo Teatro" nu se opreşte la alcăituirea reper-
toriului şi la regimul1 special al preţuirilor. însusi faptul că teatru'l e sustinut şi
încurajat prin bainul public face din spectator nu un client, ci un colaborator. In
afară de spectacolele propriu-zise, publicui e angajat în dezbateri care se desfă-
şoară aproape zilnic în diiferite cluburi, în fabrM, în şcoli, după ce rnembrii aces-
tora au asistat în grupuri la spectacole. în felul acesta, spectatorul e consultât,
provocat să-şi exprime propriile sale dezideraite şi păreri, e îndrumat spre o in-
formaţie, spare o discuiţie privată şi publică. O publicaţie bimensuală îl caută
acasă, aducîndu-i ştiiri despre „Piccolo Teatro" şi despre actiivitatea lui. Programele
împăirtiite gratuit in teatru îi oferăi toate datele necesare pentru a înţelege critic
spectacoluil la care asistăi şi pentru1 ai plasa opera la locul istoric cuvenit. Cei
douasprezeoe mai de abonaţi — cifra e în creştere de la an la an — alcătuiesc
puiblicul eu care „Piccolo Teatro" mentine raporturi stotornice de strinsă oolaborare.
Raparturile dintre „Piccolo Teatro" şi pmblicu'l sau constdtuie desigur aspectul
eel mai interesant al activitătii organizatorice a renumitului teatru din Via
Rovello. Dar daca vrem să obţinem un tablou complet al acestei organizaţii,
care tinde, de fapt, să cuprindă itoate ramurile si modurile de existenţă ale cul-
turii sa practicii teartrale, ar fi necesar sa ne referim şi la aLte aspecte. Patru
şcoli — arta actorului, regie, arta rniniului şi scrimă — au menirea să pregătească
şi sa alimenteze cadrele artilstice aie lui Piccolo, şi numai mijloacele reduse ce le
stau la îndemôna fac ca rezudtatele concrete sa nu fie mai ample, dacâ nu mai
bune, decît celé actua!e. Un atelier de scenografie şi croitorie exécuta decoruri si
costume pentru1 spectacolele lui „Piccolo Teatro" şi — în scopul de a miesora
întrucîtva cheltuielile de producţie — pentrui alte companii de proza şi de revistă.
Un birou de studii se îmgriijeşte, în scErsit, de raporturi'le eu teatrele si organiza-
ţiile teatrale din Italia şi din restul lumii, asigurînd cu'legerea de material docu-
mentar şi de informatii, citind texte italdeneşti şi străine, ţmind la curent arhiva
lui' „Piccolo Teatro" eu tot ce e nou şi interesant în diferitele teatre. în sfîrşit,
acordurile spéciale eu diverse edituri permit puiblicarea textelor jucate de „Piccolo
Teatro", a volumelor .perdodice si a bilanţurilor artastice aie activitătii lui Piccolo,
a documentatiei fotografice şi crittice privind spectacolele celé mai izbutite şi mai
interesante.
Asa cum am afirmat mai sus, itoate acestea ar fi zadarnice şi insuficiente,
daca „Piccolo Teatro" n-ar şti să âmpletească această rodnică desfăşurare de mij-
loace si de iaiiiţiative ou o conduită artistieă de mivel corespunzător. Dar aceastà
a doua parte a discuiţiei deschide capitoilul metodelor de lucru, al raporturilor
dintre sectorul organizatoric şi eel artistic, dintre regizor, actori şi corpu'l tehnic,
al raporturilor actorilor înitre et. Asupra acestei parti, care nu e mai puiţin intere-
santa decît prima, intenţionăm sa revenim în curînd.
www.cimec.ro
 TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE"
S T A G I U N E A 1961 — 1962
O scrisoare pierdutâ de I L.
Caragiale
Regia: Sicâ Alexandrescu
învierea, dramatizare dupa Lev
Tolstoi
Regia : Vlad Mugur
Poveste din Irkutsk de A. Arbuzov
Regia: Radu Beligan
Cidul de Corneille
Regia: Mihai Berechet
Regele Lear de W . Shakespeare
Regia : Sicâ Alexandrescu
A treia, patetica de N. Pogodin
Regia : Moni Ghelerter
Tragedia optimistâ
de Vs. Vîşnevski
Regia: Vlad Mugur
Nâpasta de I. L. Caragiale
Regia: Miron Niculescu
Titanic Vais deTudorMuşatescu
Regia : Sicâ Alexandrescu
Bâdâranii de Carlo Goldoni
Regia: Sicâ Alexandrescu
Tartuffe de Molière
Regia: Ion Finteşteanu
Surorile Boga de H. Lovinescu
Regia: Moni Ghelerter
Hangifa de Carlo Goldoni
Regia : Sicâ Alexandrescu
Macbeth de W. Shakespeare
Henric al IV-lea de W. Shakespeare
i Orfeu în infern de Tennessee Williams
Bulevardul Durand de Armand Salacrou
1
Febre de Horia Lovinescu
Maria Stuart de Fr. Schiller
Chirifa în laşi de Vasile Alecsandri
1
AGENŢIA DE B I L E T E : Calea Victoriei 42—Telefon 14.71.71
1 m
- - ■ — ^ ^ ^ ^ i » ^ * » » * *
în r e p e r t o r i u :
SALA C OMEDI A
SALA
în p r e g â t i r e
Regia Mihai Berechet
Regia Al. Finfi
Regia Moni Ghelerter
Regia Al. Finfi
Regia Sicâ Alexandrescu
Regia Ion Finteşteanu
Regia Ion Finteşteanu
— * — — — — — — — — — —
www.cimec.ro
Apus de soare de B. Delavrancea
Regia: M. Zirra
Discipolul diavolului de G. B.
Shaw
Regia: Al. Finfi
Cînd scapâtâ luna de Horia
Stancu
Regia: Vlad Mugur
Oameni care tac de Al. Voitin
Regia: Mihai Berechet
Siciliana de Aurel Baranga
Regia: Sicâ Alexandrescu
Anna Karenina dupa L Tolstoi
Regia: Moni Ghelerter
Oamenii înving de Al. Voitin
Regia: Mihai Berechet
STUDIO
Dezertorul de Mihail Sorbul
Regia: Miron Niculescu
Ascultâ-ţi inima
de Al. Korneiciuk
Regia: Al. Fin}i
Milionarii de Ion Istrati
Regia: Lia Niculescu
Fiicele de Sidonia Drâguşanu
Regia: AI. Finfi
Bolnavul închipuit de Molière
Regia: Sicâ Alexandrescu
— — —
ţ p^^a—J-^^^^J- r j j-j-j-j-j-j-j-j-j-j-j-
£llUBlBllllflllllBIII!BIIIIBIIIIBItllBlBIIIIBIIIIBHIIBIIIIBI!IBI!IH

TEÂTRUL DE COMEDIE l

PREZINTĂ ALTERNATIV I

ŞVEJK ÎN AL DOILEA RÀZBOI MONDIAL

de BERTOLT BRECHT
Traducere de FLORIN TORNEA
Muzica: Directiu de scenă:
HANS E I S L E R LUCIAN GIURCHESCU
Decoruri şi costume: DAN NEMŢEANU
• • • —

. C E L E B R U L 702
r Comédie de AL. MIRODAN
Directia de scenă: Decoruri şi costume: 1
MONI GHELERTER AL. B R Ă T Ă Ş A N U ■
• • • s
i PRIETENA MEA P I X
Comédie de V. EM. G AL AN
Direcţia de scenă: Decoruri şi costume : ■
RADU PENCIULESCU I. POPESCU-UDRIŞTE j
• • • «

vf MI SE PARE ROMANTIC |
Comédie de R A D U COSAŞU *
Direcţia de scenă : Decoruri şi costume : §
D. E S R I G I. POPESCU-UDRIŞTE ■
Casa de bilete deschisă Intre orele 10—13 şi 17—20, str. Bălăeeanu nr. 2 (in i
B
j spa tele Poştel Centrale). Tel. 16.64.60.
IllBlBIHIBIIIIBIIIlBllllBllllBIIIIBIIIlBIIIM^
www.cimec.ro
 Kl
1

în sezonul acesta

O. N. T. CARPAŢI
va pune la dispozifie
M I N U N A T E P O S I B I L I T Ă T I DE RECREARE
S I Î N T Ă R I R E A SA N Ă T Ă Ţ M
pr in \
• Concedii de odihnă de 3-12 zile la munte ■
1
• Vacante in tabere pent ru student! in 1
stuţiiiiii de sport uri de iarnă |
■
• Concedii pentru tratament, de 21 de
zile 9 în stafiuni balneo-climateriee
• Evcursii la cerere, pe orice distantă
şi diirata. eu trenul sau eu autocarul
CONDIJII BUNE — PREŢURI FOARTE AVANTAJOASE
Redueeri de 50—67% pe C.F.R. şi I.R.T.A.
INFORMATII SI ÎNSCRIERI LA ORICE AGENŢIE SAU FILIALÀ O.N.T. CARPATI
RilllalllllBUIiBlllBllllBllllflllllBllUBUllBlllHUIIBiBllllBUllBllllBOIIBIIIIfllllBIIIIBi
I. P. 2. c. 298
www.cimec.ro
 TEATRUL SATIRIC-MUZICAL „CONSTANTIN TÀNASE"
prezintâ alternativ
In sala Savoy — Calea Victoriei, 33
••REVISTA 62"
de NICUŞOR CONSTANTINESCU şi GEORGE YOINESCU
In distribuée :
MARIA TÀNASE N. STROE
— artistâ emeritâ — — artist emerit —
V. Tomazian, Gică Petrescu, Elena Burmaz, I. Antonegeu-Cărăbuş,
Puiu Călinescu, Gabi Pascu
e
Conferinţa experimental;! (Ciclul III)
„TÀNASE SI REVISTA"
Conferentiar : Nicolae Dinescu — prim regizor artistic al teatrutui
Conducerea muzicalâ : Nicola* Patrichi
Scenetele, cupletele şi muzicile din revistele lui Tânase sînt interpretate
de : Dorina Drăghlcl, EUna Burmaz, Anton*scu-Cârâbus, Puiu Càlinetcu, loona
Matache, I. Brandea, Gabi Pascu, Dorina Goga

In sala Victoria — Calea Victoriei, 174

„CONCERT î \ ItE...II\ZLIl'••
de JACK FULGA şi AUREL FELEA
Muzica : H. Mâlinoanu, lauréat al Premiului de Star,
Sergiu Malagamba, MifU lancu
eu Orchestra de jazz Bucureşti — Dirijor : Sergiu Malagamba

La sala Dalles — B-dul Bâlcescu

„ŞAPTE MOTE POTCOVITE**
de MIRCEA CRIŞAN, AL. ANDI, RADU STÀNESCU
Muzica : Elly Roman, Edmond D*da, Valenţiu Grigorescu

Inter p r e t e a z â :
Mircea Crişan, Nicola* Niţescu, Surorile Kosak, Mara lanoll, Glgi Marga, Tanţl
Capâţînă, Sorlna Dan, R. Hodovanschl, Norocel Dimitriu fl Fraţii Grigorescu
Moment coregrafic: Sandu F*y*r, Silvia Grigorescu, Anton Nicola*
şi Romulus Sfrbu
Conducerea muzicalâ : Edmond Deda
Regia artisticâ : Sandu Eliad — maestru emerit

Casele de bilete : Calea Victoriei, 33, Calea Victoriei, 174

si Sala Dalles
www.cimec.ro
 ^rv

www.cimec.ro