Matei Vișniec (n.

 29 ianuarie 1956, Rădăuți) este un poet și dramaturg român, activ în acest

moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria și
filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni,
coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.

Copilăria
Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți și la Costileva, sat locuit de etnici huțuli. Tatăl său era
contabil, iar mama învățătoare. Familiei sale i s-a confiscat pământul pe care-l deținea și îl lucra.
De mic, viitorul dramaturg observă că trebuie să adopte la școală și mai târziu în viața activă o
ideologie despre care știa că nu era nici pe departe perfectă. Această diferență între realitate și
modul în care este înfățișată, cum ar fi spus tatăl său contabil, între vorbă și faptă, va fi o sursă de
inspirație pentru multe dintre piesele sale. În perioada 1965- 1975 va urma cursurile școlii
primare și ale liceului în orașul natal. Acum va publica primele poeme în revista școlii,
"Lumina", apoi în revista "Cutezătorii" unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. În luna
octombrie 1972 se va produce debutul literar național, printr-o serie de poeme publicate în
revista Luceafărul.
Din copilăria într-un oraș în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum
spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți.
Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală.
Atmosfera orașului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei Angajare de clown.

Opere în limba română

Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la
literatura clasică și modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzura îi interzice unele texte,
limitându-i creația. Între 1980 și 1987 va fi profesor de istorie și geografie în comuna
Dorobanțu-Plătărești din județul Călărași.
Piesele scrise între 1977 și 1987 au fost cenzurate și circulau pe ascuns, doar poemele îi erau
publicate. Între 1977 și 1987 scrie cu aviditate cîteva volume de poezie, numeroase piese de
teatru, un roman și câteva scenarii de film. Cu excepția poeziei, celelalte texte sunt refuzate
sistematic de cenzură; autorul reușește însă să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și
să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizsdat literar.
A fost membru activ al Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au
apărut în România: La noapte va ninge(Editura Albatros, 1980), Orașul cu un singur
locuitor (Editura Albatros, 1982), Înțeleptul la ora de ceai (Editura Cartea Românească, 1984).
Debutează în volum la Editura Albatros în 1980 cu culegerea de poeme La noapte va ninge.
Publică mai multe grupaje de poezie, precum și fragmente de teatru, în principale reviste și ziare
literare naționale și studențești: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Cronica, Viața
Românească, Vatra, Echinox etc. Concluzia lui Nicolae Manolescu[3] este: „N-aș paria pe proza
lui Vișniec.”

Dramaturgul
În 1987, fuge din România și cere azil politic în Franța, unde obține cetățenia franceză în 1993.
În prezent, locuiește la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, și colaborează la
diferite alte reviste franceze.
După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și
la televiziune [necesită  citare]. În octombrie 1996, Teatrul Național din Timișoara organizează un
festival „Matei Vișniec” cu 10 dintre piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale.
Fragmente din piesele sale sunt prezentate și în câteva manuale școlare alternative.
1
Exilul și împărăția
În septembrie 1987, va obține o viză turistică pentru o călătorie în Franța și Grecia, iar la Paris o
fundație literară din Franța (La Fondation pour une Entraide Intellectuelle Européenne) îi oferă o
bursă literară. În timp ce se află la Paris, piesa sa, "Caii la fereastră", este interzisă la Teatrul
Nottara din București, cu o zi înainte de premieră, astfel că la începutul lui octombrie autorul
cere azil politic în Franța.
În perioada octombrie 1987 - august 1988, autorul trăiește primele luni de exil parizian, are
întâlniri cu membrii proeminenți ai emigrației române (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil
Tănase, etc.), ia cursuri intensive de limba franceză, timp de o lună și jumătate locuiește într-un
cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin al organizației umanitare "Secours
Catholiques". În tot acest timp, frecventează intens teatrele pariziene, începe traducerea
propriilor sale piese în limba franceză.
În lunile august 1988 - octombrie 1989, locuiește la Londra unde lucrează ca jurnalist la Secția
Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon și scrie o piesă în
limba engleză - The Pit (Groapa).
În luna octombrie 1989, demisionează de la BBC pentru a-și începe studii doctorale în Franța. O
bursă de studii de 2 ani îi permite să trăiască la Cetatea Internațională Universitară de la Paris
(Cité Internationale Universaitaire) și să scrie o teză despre "Rezistența culturală în Europa de
răsărit sub regimurile comuniste". Imediat, va obține prima diplomă franceză - DEA (Diplôme
d'Etudes Approfondies); concomitent, începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză.
După aceea, se va dedica teatrului și activității de jurnalist la Secția Română de la RADIO
FRANCE INTERNATIONALE. Începe o bogată activitate de jurnalist. Viața poate fi privită
doar prin prisma cruzimii ce se degajă din «ultimele știri» pe care trebuie să le transmită
publicului la postul de radio unde este angajat la Paris (RFI).Creația sa literară găsește aici surse
de inspirație, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille
dans la guerre en Bosnie), dar apare și pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte, pe
care l-a depășit, însă, întotdeauna.
Din 1992, piesele lui Matei Vișniec se joacă în străinătate: Les chevaux à la fenêtre, în Franța la
Teatrul Les Celestins des Lyon, în regia lui Pascal Papini, și Petit boulot pour vieux clown, la
Bienala de Teatru din Bonn. Ulterior, 20 de piese i-au fost jucate în Franța (Théâtre de l'Est
Parisien, Théâtre du Guichet Montparnasse, Théâtre du Rond-Point, Studio des Champs-Elysées,
etc.). Matei Vișniec este al doilea dramaturg român care reușește să se impună în lumea selectă și
extrem de conservatoare a teatrului francez, după Eugène Ionesco. Din 1992, va fi prezent cu una
sau mai multe piese la fiecare ediție a Festivalului Internațional de teatru de la Avignon,
prestigios festival de teatru din Franța și unul din cele mai mari din lume.

Un fluture cu două aripi

Referitor la această dublă apartenență culturală, Matei Vișniec declara într-un interviu:
„Je suis l’homme qui vit entre deux cultures, deux sensibilités, je suis l’homme qui a ses racines
en Roumanie et ses ailes en France”. (Sunt omul care trăiește între două culturi, între două
sensibilități, care are rădăcinile în România și aripile în Franța).”
La 31 de ani, când ajunge la Paris, Matei Vișniec lasă culturii române o operă deja semnificativă,
un roman, foarte multe piese și câteva volume de poezie. Intră în cultura franceză prin poezie, Le
sage à l’heure du thé este distins cu premiul Cea mai bună carte de poezie din 1984.

Pasiunea pentru literatură

Pasiunea sa se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și
influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis
2
Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul
absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al romanului latino
american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist.

Opera dramatică
Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia,
Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda,
Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele
Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…
Spectacole și participări la mari festivaluri internaționale de teatru: Festivalul de la Avignon,
Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la
Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu etc.
A fost invitat pentru intervenții și conferințe pe tema rezistenței culturale și a literaturii ca spațiu
de libertate în numeroase orașe din Franța, dar și în Italia (Universitatea din Padova,
Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea
Phoenix din Arizona, Festivalul "Playing French" de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural
Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din
Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la
Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.
Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Unele au fost montate în teatre
importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din
Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din
Londra, Teatrul Național din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din
Catania (Sicilia)…
În jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile franceze Actes Sud - Papiers,
L'Harmattan, Lansman, Crater, Espace d'un Instant, L'œil du Prince.

Spectacole și montări recente (2005-2009)

Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, Teatrul Național din București, regia
Florin Fătulescu

 Richard al III-lea se interzice, sau scene din viața lui Meyerhold, Teatrul Bulandra,
București, regia Cătălina Buzoianu
 Ioana și focul, Teatrul de Comedie, București, regia Cătălina Buzoianu
 Buzunarul cu pâine, Teatrul Metropolis, București, regia și interpretarea Oana Pellea și
Sandu Mihai Gruia
 Femeia țintă și cei zece amanți, Teatrul Radu Stanca, Sibiu, regia Claire Dancoisne
 Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Teatrul Național din Cluj, regia Radu Afrim
 Femeia țintă și cei zece amanți, Teatrul Național din Cluj, regia Mona Chirilă
 Occident Express, Teatrul Național din Craiova, regia Alexandru Boureanu
 Angajare de clovn, Teatrul Maria Filotti, Braila, regia Radu Nichifor [4]
 Angajare de clown, Teatrul de Nord Satu-Mare, regia Ana Ciobanu

Cărți editate în România

Poezie

 La noapte va ninge; București, Editura Albatros, 1980

3
 Orașul cu un singur locuitor; București, Editura Albatros, 1982
 Înțeleptul la ora de ceai; București, Editura Cartea Românească, 1984
 Poeme ulterioare; București, Editura Cartea Românească, 2000
 Orașul cu un singur locuitor (antologie de poezie); Pitești, Editura Paralela 45, 2005
 Securi decapitate; gravuri originale realizate de Matei Vișniec, Andra Bădulescu, Joèla
Vișniec; București, Tracus Arte, 2012
Roman

 Cafeneaua Pas-Parol; București, Editura Fundației Culturale Române, 1992; reeditare în

2008 la Editura Cartea Românească; reeditare in 2014 la Editura Polirom
 Sindromul de panică în orașul Luminilor; București, Editura Cartea Românească, 2009 [5]
 Domnul K Eliberat; București, Editura Cartea Românească, 2010
 Dezordinea preventivă; București, Editura Cartea Românească, 2011
 La masă cu Marx; București, Editura Cartea Românească, 2011
 Scrisori de dragoste către o prințesă chineză; București, Editura Humanitas, 2011
 Negustorul de începuturi de roman: roman caleidoscop; Polirom, Iasi, 2014
Teatru

 Țara lui Gufy; București, Editura Ion Creangă, 1992

 Angajare de clown; București, Editura Unitext, 1993
 Văzătorule, nu fi un melc; București, Editura Expansion-Armonia, 1996
 TEATRU (I) și TEATRU (II) (în două volume); București, Editura Cartea Românească,
1996 - prima culegere masivă din teatrul scris de autor între 1977 și 1990; reditare la aceeași
editură în 2007
 Negustorul de timp și Frumoasa călătorie a urșilor Panda povestită de un saxofonist
care avea o iubită la Frankfurt, colecția TEATRU/BIBLIOTECA; București, Editura
Eminescu, Asociația Uniunii Scriitorilor, 1998
 Teatru descompus și Despre sexul femeii-cîmp de luptă în războiul din Bosnia; București,
Editura Cartea Românească, 1998, reeditare în 2007 la aceeași editură
 Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal; Brasov, Editura Aula, 2001;
reeditare la Pitești, Paralela 45, 2007
 Caii la fereastră; Brasov, Editura Aula, 2001
 Mansardă la Paris cu vedere spre moarte; Pitești, Editura Paralela 45, 2005
 Omul cu o singură aripă; Pitești, Editura Paralela 45, 2006
 Păianjenul în rană; București, Editura Cartea Românească, 2007
 Groapa din tavan; București, Editura Cartea Românească, 2007
 Omul pubelă & Femeia ca un câmp de luptă; București, Editura Cartea Românească,
2007 [6]
 Imaginează-ți că ești Dumnezeu; Pitești, Editura Paralela 45, 2008
 Mașinăria Cehov și Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați; București,
Editura Humanitas, 2008
 Femeia țintă și cei zece amanți; Pitești, Editura Paralela 45, 2009
 Occident Express și Despre senzația de elasticitatea cînd pășim peste cadavre; Pitești,
Editura Paralela 45, 2009
 Omul din cerc (antologie de teatru scurt); Pitești, Editura Paralela 45, 2011
 Procesul comunismului prin teatru (antologie); București, Editura Humanitas, 2012

4
 Omul din care a fost extras răul; București, Editura Cartea Românească, 2014
 Trilogia balcanică. Migraaaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcă; București,
Editura Humanitas, 2016
 Ultimele zile ale Occidentului; București, Editura Polirom, 2018
Varia

 Cronica ideilor tulburătoare sau Despre lumea contemporană ca enigmă și amărăciune;

Polirom, Iași, 2010
 Cabaretul cuvintelor: exerciții de muzicalitate pură pentru actorii debutanți; București,
Cartea Românească, 2012

 Attention aux vieilles dames rongées par la solitude, Editions Actes Sud-Papiers, 2004
 Du pain plein les poches et autres courtes pièces, Editions Actes Sud-Papiers, 2004
 Mais maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier, Editions
L’espace d’un instant, 2004

Premii și distincții în România

 1977: Premiul revistei ROMÂNIA LITERARA la Festivalul Național de Poezie "Nicolae

Labiș"
 1978: Premiul de Poezie al revistelor Viața Studențească și Amfiteatru
 1980: Premiul Concursului de debut al Editurii Albatros
 1985: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Cea mai bună carte de poezie,
pentru volumul Înțeleptul la ora de ceai (1984)
 1991: Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească a anului 1990, pentru
piesa Angajare de clovn
 1991: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie
 1998: Premiul pentru Dramaturgie al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA pentru
volumele "Teatru I - Teatru II" apărute la Cartea Românească
 1998: Premiul de Dramaturgie al ACADEMIEI ROMÂNE
 2002: Premiul pentru dramaturgie al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA pentru
volumul "Istroia comunismului povestită pentru bolnavii mintal" apărut la Editura Aula
 2002: Premiul Național de Dramaturgie acordat de Ministerul Culturii
 2007: Premiul pentru Dramaturgie acordat de UNIUNINEA SCRIITORILOR DIN
ROMÂNIA pe 2006 pentru volumul "Omul cu o singură aripă" apărut la Editura Paralela 45
 2009: Premiul revistei "Viața Românească"
 2010: Premiul pentru roman acordat de revista OBSERVATORUL CULTURAL (pentru
romanulul "Sindromul de panică în orașul luminilor")

Premii și distincții în Franța

 1991: Premiul Juriului la Festivalul "Les Journées d'Auteurs" organizat de Teatrul LES
CELESTINS DE LYON, pentru piesa Caii la fereastră
 1993: Spectacolul Teatru descompus montat la Teatrul MUNDI în coproducție cu
INSTITUTUL FRANCEZ de la București obține, pentru versiunea sa franceză, premiul
"Théâtre vivant" acordat de RADIO FRANCE INTERNATIONALE

5
 1994: Marele premiu de teatru radiofonic al SOCIETAȚII AUTORILOR ȘI
COMPOZITORILOR DRAMATICI DIN Franța pentru piesa Povestea urșilor panda
povestită de un saxofonist care are o iubită la Frankfurt
 1996 și 2008: Premiul presei la Festivalul de teatru de la Avignon, secția OFF
 2009: Premiul EUROPEAN acordat de Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici
din Franța.

6
1. N-a fost chiar aşa rău

Nu aşa, îmi spuse ea, nemulţumită

nu aşa prostule, neghiobule, neînvăţatule
nu ţi-am arătat eu ultima dată, unde te uiţi,
nu aşa, ci pe dinăuntru

eu simţeam cum mi se topesc degetele

simţeam cum îmi îngheaţă vorbele în gât
de altfel i-am şi spus: simt că am o nucă de cocos
în gât
simt că alunec, că mă duc
n-o să mai pot rămâne mult la aşa o mare depărtare
de lume

ea a râs, m-a mângâiat cu tandreţe pe lobul urechii

hai că n-o să mai dureze mult, mi-a zis
hai că n-a fost chiar aşa rău
încă două trei zile şi ieşim la lumină prost mic
ce eşti, stângaciule...

2. Mă iartă, nu mă iartă

Supărată pe mine rău rău ea cânta

când m-am aşezat la masă
nu tu cuţit, nu tu lingură, nu tu pahar
pâinea era netăiată, supa rece, vinul înăcrit

eu nu făcusem însă nimic, de câte ori să-ţi mai spun

că n-am făcut nimic, i-am spus
jur cu mâna pe inimă, mâna mea n-a atins altă inimă

şi ca să vadă ea mai bine că inima mea n-a atins altă inimă

îmi smulg cu delicateţe inima şi i-o pun pe masă
lângă pâinea învechită brusc în faţa mea
lângă farfuria cu supă neagră
lângă vinul care făcea spume în sticlă

cinci minute am stat aşa, cu mâna pe inima mea palpitândă

abia reuşind să-mi stăpânesc inima palpitândă excitată de
imensa zonă de libertate întrezărită brusc pe faţa de masă
cinci minute am stat aşa aşteptând ca ea să-şi termine cântecul
întrebându-mă cu inima strânsă
mă iartă, nu mă iartă 

7
3. În fiecare noapte, ea

În fiecare noapte, ea
după ce mă vede fericit, topit, terminat
adormit buştean în al nouălea cer
fuge la amanţii ei

fericit, topit, terminat cum sunt

adormit buştean în al nouălea cer cum sunt
eu o simt cum se strecoară afară din inima mea
cum îşi extrage cu delicateţe
degetele
dintre degetele mele încleştate peste degetele ei
cum se desprinde de mine lăsându-mi doar ca aşternut
aripa ei protectoare

fericit, topit, terminat cum sunt

adormit buştean în al nouălea cer cum sunt
eu o simt plutind prin încăpere
o simt cum se duce la dulap cum îşi pune
rochia decoltată pentru amanţi, cum se parfumează
cu parfumul suav pentru amanţi
cum îşi pune cerceii, mărgelele de argint pentru amanţi

când iese uşa suspină

pragul se chirceşte sub pasul ei gol
traversarea grădinii îi ia o eternitate
pentru că ea când înaintează prin spaţiu dă la o parte
iarba fir cu fir

aşa iese ea noapte de noapte

şi se duce la amanţii ei
nici pisica nu o miaună nici câinele nu o mârâie

numai bufniţa deschide ochii o singură dată

Înţelege totul şi se culcă la loc

4. Ce să-i mai cer

Ce să-i mai cer când ea mă întreabă

cu gura ei care mi-a şoptit
dacă mai vreau ceva

8
cu ochii ei care m-au orbit
cu degetele ei care m-au înlemnit
cu sânii ei care m-au topit
cu parfumul ei care mi-a decantat de trei ori fiinţa
(da, de trei ori a trebuit să trec prin alambic
fără să zic nimic)
ea mă întreabă dacă mai vreau ceva

dar eu ce să-i mai cer când ea m-a învăţat deja pe de rost

când fiecare cuvânt pe care-l pronunţ
în faţa ei
se face imediat din ce în ce mai mic
şi dispare din limbă.