Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tragedia lui Eschil reprezinta tentativa extrema a unei manifestari umane care aproape chiar de la aparitia ei,
ajunge nu numai la desavarsirea posibilitatilor pe care le are, dar reuseste sa realizeze un raport deplin intre efect,
care la randul lui devine cauza si civilizatia a carei manifestare este. Orestia este oglinda evolutiei umane in
procesul de formare a unei lumi civilizate. Lui Eschil i se atribuie 80 de tragedii, dintre care cunoastem doar 7.
Eschil introduce al doilea actor, micsoreaza importanta corului si pune accentul pe dialog.
Eroul – Agamemnon
Este erou prin excelenta de doua ori 1.Este omorat de sotia sa, Clitemnestra
- isi depaseste propriile limite (Se ridica cumva la pozitia zeilor cand decide sa-si schimbe destinul, lupta sa in razboi
timp de 10 ani impotriva Troiei, lupta din care iese invingator, isi sacrifica propria fiica, Ifigenia, pentru a nu atrage
mania zeului Poseidon, a reprezentat autoritatea suprema a armatei grecesti, se distinge prin spirit cavaleresc,
curaj, putere-toate fac din el un mare erou)
- incalca reguli
- isi asuma consecintele incalcarii regulilor scrise/nescrise (cand isi duce fiica, pe Ifigenia, sa fie sacrificata in
numele zeitei Artemis, face asta pentru a-si urni flota.)
- parcursul este unul foarte special, are o singularitate specifica a eroului din tragedia antica (este singur impotriva
lumii, a tot ceea ce a crezut pana in momentul revoltei)
- are de ispasit o vina tragica (hibris, vina lui tragica provine din fapta tatalui sau care-i omoara pe cei 12 fii ai
fratelui)
Antierou – Clitemnestra
- momentul deciziei este unul viciat (Dedice sa-l omoare pe Agamemnon pentru a ramane alaturi de Egist)
- nu are control asupra destinului (Desi crede ca moartea lui Agamemnon ii va aduce linistea, de sangele mamei
sale va avea nevoie Oreste pentru a-si putea razbuna tatal mort)
- nu isi asuma consecintele.