Eroul în teatrul existenţialist al lui Albert Camus şi Jean Paul Sartre – între „revoltă“ şi „infernul din

ceilalţi“: Caligula, Cu uşile închise.

Existențialismul este un răspuns filosofic la esențialism.

În sensul său cel mai larg, esențialismul reprezintă orice filozofie care recunoaște primatul esenței .
Spre deosebire de existențialism, care prezintă „ființa” ca pe o realitate fundamental.

Aristotel (384–322 î.Hr.) folosi termenul de esență pentru a desemna ceea ce au în comun lucrurile

dintr-o categorie și fără de care nu pot aparține acesteia (de exemplu, raționalitatea reprezintă
esența omului fără de care ființa nu poate fi om). 

De fapt, „esența” lucrului consta în proprietățile acelea definitorii fără de care nu i-am putea
folosi denumirea.

Existențialismul

Este caracterizat printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a

subiectivității.

Principii:

1. Libertatea umană: Suntem liberi în fiece clipă, deoarece avem în orice moment posibilitatea
alegerii. Când nu alegem, înseamnă deopotrivă că am ales să nu alegem. Suntem perfect
responsabili de fiecare acțiune pe care o facem.
2. Existenta precede esenta: Aceasta înseamnă că omul mai întâi este și doar după aceea este
într-un fel sau altul. Într-un cuvânt, omul își creează propria esență (nu poate face altfel),
aruncându-se în lume, suferind acolo, luptând ca să se definească puțin câte puțin, și
definiția rămâne totdeauna deschisă. Existențialismul refuză să dea omului o natură fixată
pentru totdeauna.
3. Devenirea ființei umane. Existențialismul nu este o filozofie a chietudinii; el îl invită pe om
să-și construiască viața prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipă a stării sale
prezente.

Jean Paul Sartre a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor, jurnalist și
militant social. (1905-1980)

Piesele lui Sartre au fost scrise in timpul celui de-al doilea Război Mondial și în perioada
care a urmat imediat după. Acest eveniment a avut un impact foarte mare asupra sa și i-a influențat
opera. Sartre scrie teatru intr-o Europa ruinată de război, în care oamenii și-au pierdut încrederea
într-o forta superioara care este responsabila cu intretinerea ordinii.

Angoasa existențială din piesele lui Sartre: personajele sunt condamnate la libertate.
Libertatea de a allege.

În piesa Morti fara ingropaciune personajele au libertatea de a allege sau nu daca raman
loiali cauzei lor si suporta tortura nazistilor sau daca tradeaza cauza.

FIECARE PERSONAJ NU VA FI DECAT ALEGEREA ALEASA

 Sinopsis Cu usile inchise (1943)

În piesa Cu usile inchise, trei personaje se găsesc după moartea lor în aceeași cameră: un
salon în stil Napoleon al III-lea, pe cămin o statuetă de bronz, lampă electrică, trei canapele. În
această cameră începe un proces închis în care fiecare dintre cele trei personaje judecă și este
judecat pentru faptele care alcătuiesc existența lor. Jean-Paul Sartre ne descrie aici „iadul său” , în
care nu există nici călău, nici instrumente de tortură fizică: „iadul sunt ceilalți oameni”.

Această propoziție explică că viața „se simte, este percepută” prin intermediul celorlalți; prin
indivizii care ne fac conștienți de noi înșine, de trista realitate umană. Cei trei protagoniști se luptă
constant să scape de situația lor, dar din Iad nu mai scapă nimeni.

Personajele sunt Garcin (din Rio), publicist și om de litere, Inès și Estelle (din Paris). Nu se
cunosc, provin din medii foarte diferite, nu împărtășesc aceleași credințe, nu au aceleași gusturi.

În piesa Cu usile inchise, Garcin renunta la libertatea de a se define si lasa celelalte

personaje sa ii defineasca caracterul, să il eticheteze. EROUL ALEGE SA NU ALEAGA.

ALBERT CAMUS (1913-1960)

 A fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului.

În 1933, odată cu venirea lui Adolf Hitler la putere, Camus a participat activ într-o mișcare
antifascistă.

Operele lui formează un univers si se face referire unele la altele. De exemplu, în Străinul,
protagonistul citește o știre într-un ziar prin care este rezumată acțiunea din Neînțelegerea. O
hangiță și mama sa ucid într-o seară un client necunoscut, descoperind că acesta le era frate,
respectiv fiu.

Caligula

Caligula a fost publicată pentru prima data în 1944 și face parte din colecția Ciclul
Absurdului alături de Străinul, Mitul lui Sisif și Neînțelegerea.

Titlul piesei reprezintă numele personajului principal, un împărat roman care, după
moartea surorii și nevestei lui Drusilla se angajează în căutarea unei noi libertăți. Prin ordonarea
asasinatelor și nimicirea valorilor urmărește imposibilul prin instaurarea haosului. Într-una din
replici, acesta menționează că scopul său este să cucerească Luna.
In opera sa, Camus ne prezinta protagonistii in diferite ipostaze. În Neintelegerea il
vedem pe Jan care allege constient sa pastreze secretul identitatii care l-au condus catre
moarte. În Strainul, il vedem pe Meursault care se exileaza din societate și allege constient sa
nu actioneze. În Caligula il vedem pe imparatul roman care abuzeaza de libertatea sa pana la
extrem.