Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiindca aveau viziuni diferite despre cum trebuie sa arate spectacolul de teatru,
Carlo Gozzi si Carlo Goldoni au fost protagonistii unui important conflict ideatic
in epoca. Goldoni isi luase ca model teatrul francez al lui Molière si voia sa
reprezinte prin teatru viata contemporanilor. Pentru ca a renuntat la masti, la
schemele impuse de commedia dell’ arte, Gozzi l-a invinuit pe Goldoni ca distruge
teatrul italian, poezia si fantezia acestuia. Prin urmare, Gozzi s-a apucat sa rescrie
basme, iar succesul acestora l-a suparat atat de tare pe Goldoni, incat a parasit
Venetia si s-a autoexilat in Franta. Dar dincolo de conflictul din epoca, cei doi si-
au pastrat fiecare un rol important in istoria teatrului: Goldoni ca reformator,
Gozzi ca autor al unor extraordinare basme teatrale.
În basmele sale teatrale, Gozzi ridiculizează neîndurător și respinge inovațiile
luministe susceptibile să altereze natura teatrului ca formă de artă. În fața reformei
realiste a satiricului Goldoni, Gozzi se proclamă drept conservator, drept apărător
al teatrului italian tradițional bazat pe improvizație – deși în interpretarea lui,
commedia dell’arte se prezintă într-o formă înnobilată, curățată de gaguri vulgare
și de licențiozități ce urmăresc amuzamentul ieftin, cu orice preț. Degenerarea
artei teatrale denunțată și combătută de Goldoni este o realitate din Veneția
Settecento-ului, dar Gozzi nu poate digera soluția reformatoare goldoniană din
rațiuni de incompatibilitate structurală. Realul (sub)mediocru, cenușiu, meschin
este, în viziunea lui, un dat greu de remodelat, de învins cu adevărat. Însă acest
blestem al condiției umane se cere a fi depășit și răscumpărat prin evadarea în
supranatural, în fantezia înaltă, în iluzia teatrala (neapărat nobilă, purificatoare).
Prin urmare, în basmul gozzian comedia benevolentă se amestecă nonșalant cu
satira subțire, iar idealismul, încrederea în virtuțile spiritului uman, se împletesc
cu ironia necruțătoare, impecabil reglată și precis țintită.
Gozzi a păstrat măștile din comedia dell arte cum ar fi Tartaglia care este o masca
frustrata, se enerveaza foarte ușor, are defecte de vorbire etc.
Turandot
Este o tragi-comedie, cu elemente de basm teatral.
Personaje: printesa Turandot, Calaf, Barach, Altoum (tatal ei),
Adelma (servitoarea), Zelima, Pantalone (imparat chinez), Tartaglia,
Brighella, Truffaldino, Schirina.
Spre exemplu, scena noptii, in care Calaf este ispitit sa-si tradeze
numele de catre Turandot, cuprinde episodul comic al dialogului cu
Schirina. Episodul liric este cel al dialogului cu Zelima, iar cel tragic
este cu Adelma. Trei tonalitati diferite incadrate intre scenele de masti
unde cascada de gaguri, glume, intepaturi satirice cu trimiteri la
realitate introduc un element viu plin de interes.
Cantec, dans, acrobatie, ecchilibristica, masti, abilitatea imitarii
accentelor straine, a defectelor de limbaj- sunt pastrate elementele din
comedia.