Metoda actiunilor fizice

Dupa o viata in care artistul national K. S. Stanislavski s-a dedicat trup si suflet artei
actorului, acesta a facut la finalul carierei si existentei sale, atat ca artist, cat si ca individ, o
descoperire extrem de importanta pentru lumea teatrului. Stanislavski a precizat la
inceputul repetitiilor ca e vorba despre “munca sa de-o viata”. Aceasta era reprezenata de
noua sa tehnica de lucru, si anume “metoda actiunilor fizice”.
Cu toate ca ajunsese sa fie complet nemultumit de metodele pe care le-a devoltat in trecut,
e destul de clar ca nu ar fi reusit sa ajunga la metoda actiunilor fizice fara sa le fi
experimentat si dezvoltat pe cele de dinainte. O descoperire importanta pentru Stanislavski
a fost faptul ca sentimentele nu pot fi supuse vointei noastre. Cu toate acestea, prin aceasta
metoda a actinilor fizice, sentimentele se pot naste complet natural in momentul in care
aceasta tehnica este stapanita.
Inarmat cu aceasta noua unealta, si constient fiind ca nu mai are prea mult timp ramas la
dispozitie, Stanislavski a decis ca trebuie sa transmita aceasta mostenire mai departe cat
mai rapid. Aceasta noua metoda nu putea fi stapanita alfel decat lucrand practic. Pentru
inceput a considerat ca inaintea actorilor, aceasta va trebui inteleasa pe deplin de catre
regizori. Cu acest gand, a facut pentru inceput un exercitiu cu regizorii.
Imediat dupa, a inceput lucrul alaturi de o trupa de actori avand drept fond piesa “Tartuffe”.
Stanislavski nu dorea sa faca un spectacol, ci urmarea ca mostenirea lui sa treaca mai
departe catre o noua generatie. Dintre primele lucruri transmise de Stanislavski catre actorii
sai fac parte indicatii precum: “Trebuie sa porniti totdeauna in primul rand de la voi, de la
insusirile voastre naturale, in al doilea rand, de la legile creatiei si-in al treilea rand – trebuie
sa va raspundeti logicii altui om, adica omului – rol, adica personajului pe care il
interpretati.” sau:”Actiunea fizica este o actine reala, cu un scop bine definit, indreptata
negresit spre realizarea unui scopsi care, in momentul indeplinirii ei, se preface intr-o
actiune psiho-fizica.”
Etapele metodei actiunilor fizice pe care Stanislavski le-a fixat sunt, dupa cum spune acesta,
sub forma a cinci sau zece porunci. Prima etapa este reprezentata de exercitiile de ritm si
exercitiile cu un obiect imaginar. A doua etapa presupune cunoasterea textului in urma
lecturilor. Prin cunoasterea textului, Stanislavski se refera la inelegerea actiunilor
personajelor si a povestii. Trebuie sa fie structurat ca o poveste spusa de un copil de 10 – 12
ani. Etapa cu numarul trei este conturarea actiunilor fizice. Odata ce textul a fost inteles,
urmeaza ca actorii sa lucreze folosind actiunile puternice ce reusesc sa modifice actiunea
sau alte personaje. A patra etapa este adaugarea unui text personal creat de fiecare actor in
parte care sa sustina actiunile la care au lucrat pana in acel moment. Textul trebuie sa fie
potrivit actiunilor, dar sa nu fie cel al dramaturgului. Etapa finala, cea cu numarul cinci, este
reprezentata de introducerea treptata a textului original.
Dupa completarea celor cinci etape ale metodei actiunilor fizice, au urmat alte sarcini pe
care actorii trebuiau sa le indeplineasca pentru a aduga cee ce lipsea completarii lucrului la
rol. Acestea sarcini erau la randul lor organizare sub forma de etape. Prima etapa era
orientarea, a doua era vizarea obiectivului, a treia era chemarea atentiei asupra ta, a patra
era tatonarea de ordin psihologic, viziunea si redarea imaginilor. Odata stapante, alaturi de
etapele actiunilor fizice, actorul poate, dupa cum spunea si Stanislavski, sa joace orice rol
doreste cand doreste.
Cu toate ca avea mare incredere in aceasta ultima descoperire, Stanislavski considera ca
actorul trebuie sa studieze in mod continu si ca scopul sau trebuie sa fie stapanirea tuturor
rolurilor existente. Oricat de bun actor ai fi, el considera ca o data la cinci ani trebuia sa te
intorci pentru sase luni la a studia din nou bazele si originile acestei meserii.
Munca lui Stanislavski la acest proiect s-a finalizat cu un spectacol minunat ce a fost apreciat
si s-a jucat ani la rand. Din pacate, acesta nu s-a putut bucura pe deplin de apogeul creatiei
sale, intrucat a decedat cu ceva vreme inainte.