Identitatea

Fiecare individ de pe fata pamantului poseda o identitate unica. De la momentul nasterii si

pana la plecarea din aceasta lume, mai precis, pana la intalnirea cu singura certitudine pe care o
avem, si anume“moartea”, identitatea individului sufera transformari ce se impart in mai multe
categorii. Acestea se impart in: schimbari vizibile la prima vedere, cum ar fi: aspectul fizic,
gesturi, ticuri, si schimbari ce se pot observa dincolo de prima vedere, precum: atitudine,
ambitii. temperament, seturi de valori, sau spiritualitate. Pe langa aceaste amanunte,
identitatea poate fi alterata si de alti factori cum ar fi: arta, sport, moda, apartenenta la unul
sau mai multe grupuri, influente preluate voluntar sau involuntar din diferitele medii prin care
individul trece. Consider ca orice alegere, eveniment prevazut sau neprevazut, instinct urmat
sau ignorat, orice observam activ sau nu, ne poate influenta identitatea.

Pe de alta parte, exista anumite elemente ce fac parte din identitatea noastra care ne-au
fost imprimate chiar inainte de nastere. Primul element care defineste identitatea fiecarui
individ este familia sa biologica. Faptul ca apartii unor parinti, iar acestia la randul lor, au fiecare
identitati proprii , care, pentru o perioada mai mare sau mai mica, o vor forma pe a ta. Inainte
de a te naste, primesti un pachet genetic ce isi are originea in mai multe generatii ale
predecesorilor tai.

Imediat dupa nastere, dezvoltarea identitatii sufera trasnformari enorme, depinzand cu

totul de mediul din care ajungi sa faci parte, cei mai norocosi ajungand in sanul unei familii, iar
cei abandonati in diferite locuri precum centre de plasament sau familii adoptive. Adesea
intalnim sintagma: “ Cum ai fost crescut...”. De aici, concluzia mea personala este urmatoarea:
Fiecare individ dezvolta in mod inconstient mai multe segmente ale identitatii pana la aparitia
primelor manifestari ale constiintei si discernamantului. Aceste segmente ce se dezvolta
inconstient isi au originea in ceea ce individul absoarbe din ceea ce traieste si vede in jurul sau.
De aici si vechea vorba: “ Copiii sunt ca niste bureti. Isi insusesc cu mare precizie tot ceea ce le
trezeste interesul”. Prin urmare, identitatea fiecarui individ este extrem de fragila si
modificabila cel putin in prima parte a vietii acestuia.
 Dupa instalarea completa a discernamantului si a constiintei, individul cunoaste o noua
forma de dezvoltare a identitatii. Odata cu dezvoltarea acestor factori, fiecare om incepe sa-si
stapaneasca tot mai mult identitatea. Cu toate acestea, dupa parerea mea, este complet
imposibil sa avem un control complet asupra noastra. Pana la urma, “suntem oameni…”.
Oamenii sunt sclavii prorpiilor lipsuri. Sunt influentati de sentimente profunde, de impulsuri si
de ceea ce au adunat in subconstient. Fiecare dintre aceste elemente mentionate ne altereaza
in mod constant si foarte profund identitatea.

Probabil ca as avea nevoie de o vesnicie pentru a expune, explica si dezbate toate ideile ce
s-au nascut in mine odata cu abordarea acestei teme: ”Identitatea”. Intrucat sunt conditionat
de o limita de pagini, iar informatia pe care o detin consider ca nu este complet digerata,
structurata si sedimentata in mine, in cele ce urmeaza ma voi axa strict pe ceea ce e necesar de
abordat, si anume: “Cum contribuie la construirea identității mele următoarele aspecte:
trăsăturile mele, expresiile mele faciale, pielea, părul, felul în care mă aranjez; și cum cred că
mă percepe lumea.”

Atat in meseria pe care am ales sa o practic, cat si in viata mea de toate ziele, aceste
aspecte au un aport deosebit de important construirea identitatii mele. Am ales sa ma raportez
la fiecare, aducand exemple de situatii din putina mea experienta de viata personala, dar si din
mai putina mea experienta de viata profesionala.

Primul element: trasaturile mele. Dupa cum am precizat mai sus, ne nastem cu un pachet
genetic mostenit. Din fericire, sau din nefericire, omenirea inca nu a reusit sa stapaneasca acest
fenomen. Dupa parerea mea ar fi tragic daca am ajunge sa ne concepem urmasii in photoshop.
Fiecare ins e construit asa cum a vrut natura si asa ar trebui sa si ramana. Fiecare om e perfect
deoarece nu e perfect. Cei ce alearga dupa “perfectiunea” oferita de esteticienii profesionisti
sunt slabi.

Trasaturile nu sunt intotdeauna unice. Probabil ca fiecare dintre noi a observat acest
aspect. Consider ca toata lumea a intalnit oameni care seamana izbitor cu alti oameni fara a
avea vreo legatura. Unii au acelasi zambet, altii aceiasi forma a ochilor, unii par a fi varianta de
sex opus a celorlalati. De aici probabil si ideea de “chip comun”.
 Aportul adus de trasaturi in constructia identitatii mele consider ca este foarte important
atat in viata personala cat si in viata profesionala. In viata personala aceste trasaturi sunt
puntea catre prima impresie pe care oamenii si-o formeaza. Primul contact, si cu cel mai
puternic impact, este cel vizual. Oamenii in general se indragostesc sau sunt atrasi de fata altui
om. Pana la urma este si cel mai important aspect fizic. Persoanele care m au complimentat
pentru aspectul meu fizic s au referit in marea majoritate a cazurilor la chipul meu, deci la
trasaturile mele. Am ochii mari caprui si somnorosi. Am cearcane. Nu as renunta la ele. Aduc un
farmec personal. Am buzele mari si rosii iar tenul e palid . Ma face sa arat ca un vampir. Mereu
m-am simtit atras de ideea asta. Nu am barba. Abia daca imi cresc niste urme de cioc si de
mustata. Obisnuiam sa fiu foarte frustrat la finalul liceului. Imi doream sa am o barba mare si
frumoasa. Am realizat ca nu-mi va aduce nici un avantaj. Din contra, faptul ca nu posed o barba
si am acest chip de copilandru, ma face sa par mult mai tanar. Adesea sunt intrebat ce varsta
am cand doresc sa-mi cumpar tigari si alcool. Le spun ca am sindromul lui Dorian Gray. Foarte
putini se prind de gluma. Uneori o explic si dupa radem impreuna.

In ceea ce priveste viata profesionala, trasaturile sunt destul de importante fiind uneori
factori cheie in alegerea unor actori pentru anumite roluri. Cu toate ca in teatru acest aspect
poate fi ocolit, intrucat intalnim mult mai multe conventii si libertate spiritului creator consider
ca e mult mai mare, in film lucrurile stau diferit. Anumite trasaturi pot fi definitorii pentru
alegerea actorilor. Eu nu am ceva foarte special. Am ochi caprui, nasul maricel si nu imi creste
par facial. Cred ca pot fi catalogat ca avand fata de baiat mare, de tanar adolescent cel mult un
tanar barbat slab dezvoltat. Ma incuraj spunandu-mi ca totusi, faptul ca arat mult mai tanar imi
va aduce intr-o zi un rol special.

Trasaturile sunt un soi de “materie prima” de care ne folosim pentru a crea expresiile
faciale. Acestea reproduc ceea ce noi traim. In general cele mai puternice emotii, cele sapte
emotii de baza: fericire, surpriza, dispret, ura, tristete, furie, dezgust si frica, alcatuiesc
expresiile faciale de baza pe care le poseda toata lumea. Elementele cel mai important ale unei
expresii faciale sunt ochii. Consider ca ochii ne dau toate informatiile de care avem nevoie. Doar
privind in ochii parterului nostru si avand o judecata limpede, ne putem da seama de intentii
sale indifferent de expresia faciala pe care acesta o afiseaza.
 Mi s-a spus ca sunt foarte simpatic cand sunt suparat si ca sunt foarte sarmant cand sunt
indragostit. Nu pot minti. Admit cu toata sinceritatea ca sunt un om narcisist. Am ales sa
vorbesc despre asta aici, la expresiile faciale, deoarece asa a inceput totul. Cand eram mic
petreceam mult timp in oglinda maimutarindu-ma. Incercam sa fac tot felul de expresii faciale
complet exagerate. Trageam la propriu cu mainile de fata mea incercand sa obtin rezultatul
droit. Imi placea sa ma urmaresc. Curand am inceput sa ma admir si sa observ diferitele
transformari ce se petreceau. Cand am ajuns sa practic actoria la nivel inalt, in vremea in care
eram la facultate, am inteles ca aceste expresii pot aparea natural in timpul lucrului pe scena.
Am urmarit niste filmari in care eram la lucru si nu m am recunoscut. Nu eram eu cel din oglinda
care incerca mecanic anumite expresii faciale. Atunci am inteles ca expresiile faciale apar in
mod natural daca cee ace traim pe scena e real.

Un receptor important este pielea. Atingerile de care toti avem atat de mare nevoie. Noi
ca specie nu putem trai fara atingere umana. Se spune ca daca trec 3 ani in care nu am
experimentat atingerea umana, vom dezvolta mari probleme. Efectiv vom simti discomfort
cand vom fi atinsi de oameni. Mi-am implicat pielea in experientele personale in urma cu cativa
ani cand obisnuiam sa petrec o ora pe zi cu ochii inchisi pentru a experimenta ceea ce simt
orbii. Incepusem chiar sa invat alfabetul braille. In timpul acela doream sa imi dezvolt mai mult
celelalte simturi. O alta experienta petrecuta cu pielea a fost tatuatul. E uitmitor cum poti
spune povesti cu pielea. Sunt nerabdator sa repet experienta. Dar lasand tatuajele la o parte,
pielea mai poate spune si alte poveti. Cicatricile si semnele fiecaruia sunt o alta forma de
poveste pe piele. Pe scena atingerile sunt un factor important. Cand am jucat Tom din
“Menajeria de sticla”, atingerile mamei si surorii mele au fost associate de fiinta mea cu cele ale
familiei mele de acasa. In acelasi timp si eu am pastrat acest raport, simtind nevoia de a le
atinge complet diferit pe colegele mele decat o faceam in afara spectacolului.

Parul este pentru mine personal un capitol complet fascinant. Voi face referire doar la
podoaba capilara. Dupa privire si buze, cred ca cel mai mult farmec se afla in par. In ceea ce ma
priveste il prefer mai lung. Atat la femei cat si pentru mine. In liceu eram obsedat de ideea de a
avea o frizura perfecta. Incercam sa-l fac sa para cat mai drept. Am avut obsesia pentru par
pana anul trecut. Consider ca am fost complet absurd. Parul meu este cret si e foarte apreciat
de persoanele din jurul meu. In plus, e chiar un element special ceva mai rar intalnit. Am
incercat sa-l fac sa stea cum vreau eu, sa arate cum vreau eu, dar am omis ceva important. De
ce sa nu-l las sa stea cum vrea el sis a arate cum vrea el? De ce sa pun stapanire pe el, cand e
evident ca are atat de multa personalitate. E cret. Si ce daca? Albesc. Si ce daca? Sta cum vrea
el. Si ce daca? Cred ca treaba asta cu parul m-a invatat o treaba importanta. Indiferent ce
dezavantaj crezi tu ca ai, daca il folosesti ca pe armura, lucrurile bune vor veni la tine. Cu parul
cam asa a fost. Imediat ce l-am lasat de capul lui, si l am expus cum e, a fost bine.

In ceea ce tine de cum ma arnajez, lucrurle variaza enorm. Am avut tot felul de perioade
in care am incercat tot felul de stiluri. In tot ce am incercat consider ca m-am regasit cumva in
functie perioada pe care o traversam. Mama mea e croitoreasa, iar asta mi-a oferit prilejul de a
incerca cateva lucruri. In primavera trecuta m-am indragostit de camasi, veste si paltoane. Cand
mi-am rugat mama sa-mi croiasca aceste piese vestimentare, am pornit si un experiment
personal. Eram curios daca haina il face pe om. M-am intors la Bucuresti in vara. Ziua munceam
pe bicicleta pentru Food Panda, imbract in niste haine vechi, iar noaptea ma plimbam imbracat
elegant, ca pentru un eveniment important. Locuiam chiar in centrul vechi. Cand eram la munca
nu eram observant sau chiar mi se spunea sa ma dau la o parte ca le stau in cale. Noaptea insa,
eram abordat in mod constant, primeam tot felul de oferte si complimente. Se pare ca haina
chiar il face pe om. Hainele acelea chiar imi dadeau o stare diferita, ma purtam complet diferit.
Simteam ca am mai multa incredere si mai multa putere asupra celor din jur. La fel se intampla
si cu costumele pe care le-am purtat la personajele pe care le-am jucat. Fiecare costum bine
executat iti poate oferi foarte multe parghii in constructia personajului. Cand am lucrat la
Mortensgard din “Rosmersholm” a lui Ibsen, am avut o senzatie comparabila cu ce am trait
vara asta cand ma plimbam noaptea prin centru. Ma simteam foarte puternic.

Sper ca oamenii ma percep asa cum ii percep si eu pe ei. Nu sunt cel mai bun om si nici cel
mai bun actor, insa fac eforturi in fiecare zi pentru a devein mai bun. Incerc sa fiu cinstit in
aprecieri. Sper ca si cei din jurul meu sa faca acelasi lucru in ceea ce ma priveste.
Dacă ar fi să aleg o singură expresie facială care să reprezinte cel mai bine un actor în timpul
creației, care ar fi aceea?

Cea mai reprezentativa expresia faciala a unui actor in timpul creatiei este, dupa parerea mea,
surpriza. Un actor surprins este un actor care incaseaza. Consider ca incasarea e foarte
importanta in procesul de creatie deoarece este un motor important ce duce scena mai
departe. Cu cat incasarea este mai puternica, cu atat optiunea actorului e mai reala mai
profunda si mai spectaculoasa.