TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA-ANUL I ID-GR.

TEMA NR. 1

Discutați personalitatea dumneavoastră din perspectiva elementelor înnăscute și a celor

dobândite.

În orice zi interacționăm cu persoane sau le observăm în interacțiunile lor cu alte persoane și

ne formăm păreri despre ele, despre personalitatea lor. Astfel, putem observa că avem cu unele
dintre acestea trăsături în comun, cu unele mai multe, cu altele mai puține, sau că suntem persoane
complet diferite în reacții, în modul în care ne rezolvăm problemele, în modul în care facem față
situațiilor în care ne aflăm zi de zi. Putem fi asemănători, dar totuși diferiți, fiind astfel unici.
Așa cum este definită personalitatea în Dicționarul de Psihologie Larousse, aceasta este
”element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează și o diferențiază de o altă
persoană. Fiecare individ are particularitățile sale intelectuale, afective și conative (cu referire la
voință, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea.Fiecare om este
totodată asemănător cu ceilalți membrii ai grupului și diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor
sale. Singularitatea sa, fracțiunea cea mai originală a Eului său , constituie esența personalității sale.
După unii autori, aceastaar fi determinată de constituția fizică, ereditară (E. Kretschmer,
W.H.Sheldon), după alții de influențele sociale (E. Guthrie), în realitate, ansamblul structurat al
dispozițiilor înnăscute (ereditate, constituție) și dobândite (mediu, educație și reacție la aceste
influențe) esteacela care determină adaptarea originală a individului la anturajul său. Această
organizare se elaborează și se transformă continuu sub influența maturizării biologice (vârstă,
pubertate, menopauză...) și a experiențelor personale (condiții socioculturale și afective).Mai mult
decât factorul biologic, căruia nu trebuie să îi minimalizăm importanța, condițiile psihologice joacă
un rol considerabil în elaborarea personalității.”
Personalitatea este o “structură complexă implicând un ansamblu de substructuri și
funcționând sistemic” (T.Crețu, 1987, p. 266). Dimensiunile personalității sunt: temperamentul,
aptitudinile, caracterul, inteligența și creativitatea.
“Temperamentul constituie latura dinamico-energetică a personalității” (M. Zlate, 2009,
p.265), astfel această dimensiune a personalității ne oferă indicii despre ritmul și viteza derulării
vieții psihice a unei persoane, dar și despre energia deținută de aceasta și despre modul în care
aceasta o consumă. Putem observa cu ușurință faptul că unele persoane vorbesc mai repede, intra
repede în activități, se exteriorizează cu o mai mare ușurință, pe când alte persoane au un ritm mai
lent atât la vorbire cât și la intrarea în activități și au o dificultate în a se exterioriza.Modul în care o
persoană se comportă în anumite situații este vizibil de la vârste foarte mici când încă personalitatea
nu este definitivată. Cei mai mulți dintre autori sunt de acord cu faptul că temperamentul este
înnăscut, dar cu toate acestea el nu se manifestă identic pe tot parcursul vieții.
1
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA-ANUL I ID-GR. 1

Spunem despre anumite persoane că sunt talentate atunci când vrem sa scoatem în evidență
faptul că posedă anumite trasături care îi fac să deprindă mult mai ușor anumite informații cu care
intrăm în contact, sau îi fac să aibă rezultate mai bune în situații similare. Putem afirma asta despre
persoane care fără mult efort învață o limbă străină, sau înțeleg și rezolvă probleme de matematică
și despre cei care pot cânta cu vocea sau la un instrument, sau desenează foarte frumos. Aici
intervine o altă dimensiune a personalității – aptitudinile. De aptitudini depind performanțele pe
care le putem obține în diferite forme de activitate. Identificarea lor, cred că, este importantă pentru
orientarea în carieră pentru a merge cu plăcere la locul de muncă.
Așa cum aptitudinea este definită în Dicționarul de Psihologie Larousse, aceasta este
“dispoziția naturală și dobândită de a efectua anumite sarcini. După E. Claparède, aptitudinea este
ceea ce permite diferențierea indivizilor atunci când, la o educație egală, îi privim din unghiul
randamentului.”Aptitudinile sunt calități speciale de a face sau de a învăța să faci anumite lucruri cu
ușurință și rapiditate.
“Aprecierea prezenței sau absenței aptitudinilor la un subiect trebuie făcută nu numai după
produs , după caracteristicile lui, ci și după latura procesuală, după fazele parcurse pentru a a junge
la un asemenea produs, după particularitățile laturii procesuale (viteza, durata, noutatea procedeului
utilizat)” (M. Zlate, 2009, p. 280)
Îmi vine acum în minte o discuție auzită cu privire la doi mari tenismeni- Dokovic și Nadal-
care au același număr de titluri de grand slam castigate,dar unul dintre ei e un jucător de tenis
talentat, cum obișnuim să spunem, iar celălalt un jucător care a muncit foarte mult, cu un program
mult mai strict și cu mai multe sacrificii pentru rezultatele obținute.Acest talent se poate observa în
jocul practicat de Dokovic, un joc aerisit, care dă impresia că totul e ușor. După opinia mea, având
în vedere cele meționate anterior, jucătorul care posedă aptitudini pentru jocul de tenis este
Dokovic, iar Nadal a opținut același rezultat, dar datorită muncii depuse,
Caracterul este modul de a fi al omului, acesta exprimă valoarea morală personală a omului.
“Caracterul poate fi definit drept schema de organizare a pofilului psihomoral, general al unei
persoane, considerată prin prisma unor norme și criterii etice, valorice.” (M. Zlate, 2009, p. 289)
Atunci când încercăm să caracterizăm pe cineva din punct de vedere fizic o facem prin
adjective, la fel de bine putem caracteriza persoana și din punct de vedere psihic.
Inițial, raportându-ma la personalitatea mea, puteam să spun despre mine că sunt sociabilă,
vorbăreață, amabilă, curioasă, îmi place să îmi fac prieteni și să ajut oamenii, dar imi fac griji de
multe ori pentru cum va arăta viitorul copiilor mei...Acesta a fost răspunsul meu atunci când a
trebuit să mă descriu la una din ședințele de consiliere de care am avut parte printr-un program al
facultății.Pe ce m-am bazat atunci când am formulat acest răspuns?Ceea ce m-a făcut să afirm

2
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA-ANUL I ID-GR. 1

aceste lucruri au fost modul în care interacționez cu oamenii din jur, faptul că îmi este greu să refuz
( și de multe ori nici nu o fac) pe cei care îmi solicită ajutorul, iar după ce fac ceva pentru ceilalți
simt că mi-am utilizat timpul cu folos.Îmi place să fiu în compania altor persoane, îmi plac
petrecerile și vorbesc mult cu persoanele care îmi ies în cale.
Chiar dacă îmi desfășor activitatea într-un sistem ce ține de familia ocupațională ordine și
siguranță publică, iar pentru a intra în acest sistem și a-mi desfășura activitatea în continuare am
fost testată psihologic periodic niciodată nu am avut acces la interpretare datelor colectate din
testele completate de mine, dar din dorința de a ști ce fel de personalitate sunt am făcut mai multe
teste.Astfel, pot afirma că am obținut punctaje mari la testul Big Five la extraversiune, deschidere,
agreabilitate și conștinciozitate, iar la nevrozism punctaj mai mic.
Având în vedere că trăsăturile ce țin de temperament sunt înnăscute am căutat să văd ce fel
de copil am fost și îmi amintesc că îmi placeau petrecerile organizate de părinții mei deoarece îmi
puteam expune mișcările de dans proaspăt învățate, îmi plăcea să fiu în centrul atenției. În
momentul în care trebuia să ne jucăm de-a învățătoarea alegeam să fiu eu aceasta și să fac regulile
jocului, să mă impun. Din perioada de copil mic știu din cele povestite de părinții mei că nu îmi era
teamă să mă aventurez și întotdeauna unde era o baltă după ploaie, eram și eu, iar toate vietățile
mici erau analizate de aproape. De asemenea, atât din cele povestite cât și din multele “dovezile”
existente pot spune că îmi placea să îmi fie făcute fotografii.Am fost un copil care plângea dacă era
un alt copil care plângea în apropirea mea și care am îngrijit animalele care aveau nevoie de ajutor.
În ceea ce privește aptitudinile pot afrma că aptitudinile fizice m-au ajutat să fiu admisă și să
joc handbal atât în generală, cât și în liceu în echipele școlilor, iar mai târziu să fiu admisă la școla
militară pe care am urmat-o. Acestea au fost perfecționate în timp fiind punctul de plecare pentru a
obține rezultatele dorite.Coordonare mână-ochi mă ajută să obțin punctaje bune la tragerile cu
armamanetul din dotare pe care le desfășor la locul de muncă. De asemenea, la locul de muncă cred
că am reușit să dezvolt raționamentul ca și aptitudine care mă ajută în munca de cercetare și
investigare a infracțiunilor.Totodată, consider că oaltă aptitudine care mă ajută în activitatea pe care
o desfășor, dar și pe plan personal este comunicarea.Am această înclinație spre a fi o persoană
comunicativă susținută și scorul ridicat obținut la extraversiune, care a fost dezvoltată de-a lungul
vieții.
Foarte des se întâmplă să rezolv puzzle-uri cu copiii mei, cel mare are aceeași plăcere de a
face puzzle ca și mine, iar această plăcere vine din faptul că reușim să le asamblăm mai repede
decăt ceilalți membrii ai familiei, iar în copilărie îmi plăcea foarte mult cursul de orientare turistică,
care era un curs opțional la scoală, reușind să folosesc harta și busola cu ușurință pentru a identifica

3
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA-ANUL I ID-GR. 1

obiectivele. Astfel pot afirma că inteligența vizual-spațială face parte din dimensiunile personalității
mele.
Personalitatea este cea care ne subliniează unicitatea și care ne face să alegem oamenii de
care să ne apropiem.Tot ea ne explică de ce simpatizăm anumite persoane la prima vedere și de ce
le evităm pe altele fără a avea o explicație pentru asta.

BIBLIOGRAFIE
Zlate, M., 2009, Fundamentele Psihologiei, Iași, Ed. Polirom
Crețu, T., 1987, Abordarea structural și sistemică a personalității, București, Ed.Universității