UNIVERSITATEA TIBISCUS

Facultatea de Psihologie

Disciplina:

Psihologie clinica si psihoterapie

Sandu Raluca Alexandra, Anul II

Timisoara

2022
Introducere

Am ales spre analiza, studiul de caz numarul 1.

Motivul pentru care am ales acest caz este acela ca reprezinta un caz clasic in care fiul este
extrem de protejat de mama. O protectie care in timp devine nesanatoasa, incetinind ritmul
natural al desprinderii si independizarii acestuia.

Dupa cum se va vedea in continuare, acesta duce in relatia de cuplu elemente din modul in
care se raporteaza mamei sale.

Astfel, pentru a sprijini clientul in atingerea obiectivelor sale, am ales sa abordez lucrurile din
perspectiva analizei tranzactionale, a intelegerii rolului si a tipului de atasament pe care il are.

1
Analiza tranzactionala pentru imbunatatirea comunicarii:

Din perspectiva analizezi tranzactionale a lui Eric Berne, medic psihiatru, din secolul XX,
omul comunica din trei perspective diferite ale eului.

Eul parinte, eul adult si eul copil.

De regula dificultatile in comunicarea cu ceilalti si in afirmarea emotiilor noastre, cu claritate,

vine din comunicare ce are loc din cele doua extreme ‚’’eul parinte’’ si ‚’’eul copil’’.

Analiza tranzactionala ne invata ca ‚’’eul parinte’’ este de fapt un eu normativ, cel care
impune reguli, isi impune punctul de vedere si domina, fara sa se lase dominat. Eul copil este
fie cel supus care tace, executa si nu comenteaza, preferand compromisul chiar in locul
conflictului, fie eul copil mai poate fi si ‚’’copilul rebel’’, ludicul, cel care se revolta si
traieste in extreme.

Eul adult, pe de alta parte este eul asertiv, calculat, calm, care nu se grabeste sa raspunda
imediat unei provocari, deloc impulsiv si mult mai atent. Eul adult este de fapt eul in starea sa
de echilibru, acea stare din care nevoile se pot exprima cu asertivitate.

Este posibil ca in cazul de fata clientul sa fi ramas in stadiul eului copil – supus fata de mama,
al carui rol il duce mai departe in viata de cuplu, proiectand pe sotie rolul pe care l-a avut
mama sa, in viata lui.

Abordand mai departe teoria rolului, vedem ca mai multi psihologi sociali au fost pionierii
teoriei rolului – Cooley, Linton, Parsons, Newcomb, Sabin, Ackerman, Biddle.

Teoria de baza pune accentul pe trei puncte:

(1) Oamenii joaca mai multe roluri, si conceptul de rol ofera o baza deosebit de utila pentru
un limbaj practic pentru psihologie.

2
(2) Mintea functioneaza pe doua nivele: exista dimensiunea pluralista, modul in care mintea
poate fi (partial) inteleasa ca un ansamblu de o multitudine de roluri (parti, sub-sinele, starile
de ego, subpersonalitati, complexe etc.). Celalalt nivel, “metarolul”, moduleaza ce roluri sunt
jucate, cand si cum – aceasta este functia de unificare.

(3). O abordare utila a educatiei sau a terapiei presupune cultivarea aptitudinilor si identitatea
metarolului, si de a aduce la un nivel constient explicit acest rol si functia sa.

Termenul de “rol” provine din sulurile “rulate”, care erau de fapt scenariile pe care le tineau
in mana actorii din piesele antice. Cu timpul, scenariile au devenit practic rolurile reale
jucate. Dar termenul este util mai ales ca o modalitate de a descrie viata oamenilor si
dificultatile relationale ale acestora.

Oamenii joaca multe roluri. Cele mai familiare sunt rolurile sociale.

Rolurile sunt deseori invatate si conditionate cultural; putem sa le dezvoltam, sa le

amplificam sau chiar sa renuntam la ele (cu mai multa sau mai putina dificultate). Diferite
roluri implica alte roluri componente, care deseori la randul lor implica mai multe
subcomponente. Este adesea util sa analizam aceste roluri. Problemele apar atunci cand
oamenii nu fac acest lucru; sa presupunem ca oamenii sunt fie competenti fie incompetenti
in general in ceea ce priveste un rol. Acestia pot fi foarte buni la unele componente de rol,
priceputi la altele, si incompetenti la altele. Problemele apar atunci cand se afla intr-o situatie
care cere competenta in acel subrol in care aceasta competenta nu este prezenta.

Desigur, nu se rezuma totul la competenta. Problemele apar atunci cand se creeaza un

dezechilibru de roluri – fie are loc o implicare in exces in unele si intervine neglijarea altora,
fie exista o neasumare a rolului. Neglijarea poate fi a clientului sau a familiei sale cand era
copil, lipsindu-l de atribuirea de sarcini corespunzatoare unui anumitor rol – ca in cazul de
fata - aspect ce ar fi creat constientizare. Uneori oamenii nici nu sunt constienti de roluri!

In cadrul acestor roluri gresit intelese sau deloc intelese, oamenii comunica eronat fie din
planul de copil supus/rebel fie din cel de adult, normativ, situatie in care apar conflicte si
neintelegeri, frustrari, dezechilibre si chiar rupturi in relatii.

3
Sarcini de lucru:

1. Dacă ați fi psiholog clinician/ terapeut în cabinet, ce instrumente de evaluare

(teste/ chestionare) ați utiliza? motivați răspunsul.

In calitate de psiholog clinician/terapeut as folosi teste de personalitate pentru a

identifica tipul de atasament precum ‚’’Chestionarul pentru depistarea stilurilor de
atasament’’ pentru a intelege dinamica dintre relatia lui cu mama dar si cu sotia.

De asemenea as folosi testul COP pentru a vedea care sunt mecanismele lui de coping
in situatiile dificile.

2. Ce obiective ați stabili cu clientul sau care ar fi posibilele direcții de acțiune în

lucrul cu acest client.

Pentru a avea o perspectiva mai clara asupra obiectivelor si a directiilor de actiune posibile
am identificat urmatoarele ipoteze:

1. P. Simte ca mama il vede mai putin capabil si mai neajutorat decat pe fratele sau.

2. P. Nu isi comunica nevoile suficient fata de mama sa.

3. P. Se simte controlat pentru ca i se impune un standard (‚’’sa fii si tu in randul lumii’’,

dezacordul familiei fata de sotia sa).

4
Alte aspecte de investigat ar fi:

 In ce masura acesta se implica in treburile casnice, alaturi de sotie.

 Care este calitatea relatiei intime si de cuplu, cu sotia sa inainte si dupa nasterea
copilului.
 Daca pleaca singur in alta camera = deresponsabilizarea lui proprie,
fuga sa.

 Daca sotia l-a alungat, a fost inlaturat = nu i se permite implicarea.

Obiectivele ar fi:

 Imbunatatirea comunicarii/a exprimarii nevoilor.

 Psihoeducatie in privinta stabilirii unor limite sanatoase.

Directii de actiune:

 Identificarea nivelului de asumare a rolurilor din viata sa (sot, tata, etc.)

 Cu ce rol o investeste pe sotia sa – cum o vede pe ea - o vede in rol de mama, iubita

sau mama fetitei.

In concluzie:

Atat obiectivele cat si directiile de actiune pot fi multiple. Uneori acestea se reactualizeaza pe
parcursul terapiei in functie de ceea ce se descopera prin intrebari si daca acestea ne confirma
sau nu ipotezele, provocandu-ne sa venim cu altele noi, mai aproape de realitatea si
obiectivele clientului.

5
Bibliografie:

1. Christine Lister Ford, Analiza Tranzactionala, Psihoterapie si Consiliere, Editura

Herald, Bucuresti, 2010

2. Dinamica rolului:

https://cristinaschmidt.com/blog-post/dinamica-rolului-o-abordare-integrativa-a-
psihologiei-si-a-limbajului-accesibil/