Teme PPATA

1. Retrăiește încă o dată propria experiență din perioada preadolescentei. Cum te simțeai
atunci? Câti prieteni aveai? Ce calități ale prietenilor tăi iți păreau a fi cele mai importante?
Cine te ajuta să treci peste momentele dificile din viața? Încercați să descrieți pe o pagină
acele trăiri actualizate în prezent.

Perioada preadolescentei mi-o amintesc tot timpul cu plarcere,deoarece consider că

fiind una din cele mai frumoase perioade din viață mea. În acea perioada dar și în cea a
copilăriei eram foarte liberă și dezinvoltă , mă bucurăm de orice clipă și eram lăsată să fac
destul de multe chestii cu prietenele mele dar și pe acasă. În acea perioada mă simțeam foarte
bine , aveam foarte mulți prieteni mai ales fete cu care ieșeam și mă jucăm cât era ziua de
lungă, nu neglijăm nici școală și îmi plăcea foarte mult să merg să învăț și să aflu cât mai
multe lucuri noi. Acea perioadă mi-a adus foarte multe cunoștințe în diferite domenii, pe care
le am învățat la școală sau le am descoperit singură. Prietenii din acea perioadă mi-au rămas
prieteni și până în ziua de astăzi și ținem legătură destul de bine. Dintre toți prietenii vremii
respective cele mai bune prietene îmi erau tot niște fete ,vecine chiar, cu care petreceam cât
era ziua de lungă uneori stand și până la ore târzii când părinții ne căutau și ne aduceau acasă.
Nu am avut doar fete că fiindu-mi prietene am mai avut și băieți cu care ne jucăm și
petreceam timpul liber. Fiind într-un grup de fete eram mai curajoase și uneori îi mai luăm la
bătaie pe băieți. La școală era prietenă cu toată lumea , mă înțelegeam destul de bine cu toți ne
ajutăm la teme sau altele iar în week-end-uri ne adunăm mai mulți la cineva acasă și ne jucăm
fel de fel de jocuri. La prietenii din perioada respectivă cel mai mult apreciam că erau fapul că
gândeam la fel fiind și de aceeași vârstă sau genereatie dar îmi plăceau că erau sinceri și ne
ajutăm de fiecare dată când una din noi avea nevoie. Prietenia bazată pe sinceritatea,înțelegere
și armonie a contat foarte mult de aceea și în ziua de astăzi am rămas poate dacă nu la fel de
bune prietene măcar o prietenie sinceră tot mai există între noi și nu există săptămâna în care
să nu vorbim sau ocazie în care să nu ieșim să mai depănăm amintiri. Pe lângă aceste calități
mai îmi plăcea la ele că erau jucăușe că avea tot felul de idei și de jocuri cu care am făcut că
acea perioada să ne ajute pe viitor și peste care să trecem cu brio.
Pe lângă momentele frumoase ,vesele și de bucurie în acea perioada au mai existat și
momente grele sau dificile de care ne am lovit fiecare din noi. Prin cele mai dificeile momente
dar nu numai de acel fel m-au ajutat și le sunt și voi fi tot timpul recunoscător părinților. Ei au
avut și au un rol foarte important în creșterea și dezvoltarea mea dar și în ceea ce sunt în
momentul actual. Fără ei nu aș fi putut trece așa ușor de unele momente dificile, chiar dacă în
acele momente mai multe persoane încercau să mă ajute cum ar fi apropiații sau prietenii dar
nici unul din ei nu reușea așa cum o făceau părinții. Tot timpul știau cum și unde să se axeze
sau ce să îmi zică când mă aflăm într-un moment dificil. Sfaturile și îndrumările lor îmi vor
rămâne întipărite în memorie tot timul și de aceea o să le fiu recunoscătoare tot timpul. Că
sfaturile părinților și cum încearcă ei să mă ajute să trec peste tot ce e greu nu va mai există
niciodată. Până și la vârstă această ei îmi rămân sprijinul cel mai important, discut cu ei orice
și mă ajută să fac ce este mai bun în viață și să devin o femeie împlinită.
În acea perioada pe lângă părinți care m-au ajutat și mă ajută tot timpul și prietenii au
avut rolul lor și de aceea îmi amintesc cu drag de toți din acea perioada și chiar și acum când
am crescut parcă tot aș vrea uneori să mă întorc la acele vremuri și să mai copilăresc și să fac
tot ce voiam fără să fiu trasă prea mult la răspundere.
Perioada preadolescentei ajută foarte mult la bună creștere și dezvoltare a fiecăruia din noi și
de aceea trebuie tratată cum se cuvine și povestită de asemnea generațiilor viitoare cu mult
drag și cu ideea de a îi ajută și sfătui să se bucure de tot din viață și de fiecare perioadă a ei.
2. Explicați, care este rolul grupului de semeni pentru dezvoltarea personalității
preadolescentului? Care sunt necesitățile de bază și interesele preadolescentului? Argumentați
necesitatea prezenței unei autonomii la preadolescenți. În care aspecte putem accepta şi în
care aspecte putem negocia conduitele și restricțiile preadolescenților?

Rolul grupului de semeni pentru dezvoltarea personalitäții preadolescentului este acela

de al ajuta să conștientizeaze faptul că exista mai multe posibiliti de a analiza o situație,de a
cerceta și analiza sfaturile celor din jur și de a fi capabil să compare și să faca cea mai buna
alegere. Pe langa acestea ei se gândesc și la rezultatul și consecințele deciziilor lor. Și nu în
ultimul rând, ei încep să învețe că că fiecare are modul lui de a gândi, astfel încep să fie mult
mai încrezuți în capacitătile sale de a lua decizii. În vârsta preadolescentei aceasta tendință
crește rapid bazata si pe grupul de semeni din care face parte.
Necesitătile de bază și interesele preadolescentului sunt diversificate dar cele mai
importante sunt :
- nevoia de cunoaștere , care il face curios de a ști și de a afla cam tot ce se afla in jurul lui ,
iar toată această curiozitate îi poate cauza uneori și diferite probleme deoarece tot fluxul
informational cu care ia contact îl poate stimula sa exploreze lucurui noi și îl face curios în fel
și fel de lucruri și domenii. Pe langă aceste lucuri această nevoie îl poate irita și
înspămaimanta uneroi și îi poate afecta unele frici.
- nevoia de afecțiune , se manifestă prin faptul că în această perioada are nevoie foarte mult
de a fi iubit și protejat de către părinți dar și de cei apropiați. Totodată, este perioada în care se
descoperă pe sine, propria afecţiune se adânceşte, se diferenţiază. Are o atitudine diferenţiată
faţă de adulţi, colegi. Devine instabil emoţional, vulnerabil la critică, trăieşte intens orice
eveniment.
- nevoia de relații și de grup, se manifestă prin faptul că în această perioada e recomanat să
faci parte din mai multe grupuri diferite, fie de prieteni fie de colegi sau oricare alt fel de
grup. Această nevoie ajută și prin faptul că în interiorul unui grup se pot învață multe lucuri și
împărtășii idei și gândiri.
- nevoia independență și autodeterminare, se manifestă când preadolescentii încearcă să
iasă de sub tutela părinților și încearcă să fie pe contul lor dând preferinţă societăţii tinerilor
de aceeaşi vârstă. Manifestă independenţă comportamentală şi spirituală. Satisfacerea nevoii
de independenţă duce la sporirea responsabilităţii. Cu ajutorul acestei nevoi se dezvoltă
autocontrolul și voinţa.
- nevoia de împlinire, este manifestată de dorința de a deveni cineva și de a deveni îl însuși și
independent pe cât se poate de mult. Se mai mainfesta când este neîncrezător în sine și e
nemulțumit de starea lui actuală ,ce facilitează o oscilare între a fi nehotărât, visător și
tărăgănit.
Vârsta preadolescentă poate fi caracterizată prin tranziția de la copilărie spre maturitate,
care se dovedește a fi uimitoare, dar și înfioratoare. Preadolescentul încearca să-și dea
seama de resursele sale personale și de realizarea identității proprii și a autonomiei.
Trăsăturile principale ale dezvoltării normale ale personalității sunt dezvoltarea autonomiei
preadolescentului, adică independența de părinți.
Preadolescentul se vrea independent și matur. Tinde să atingă această pe calea
individualizării, în procesul căreia relația dintre el și părinte chiar și dacă se păstrează
suferă anumite schimbări. Autonomia fiind privită că independența,ori libertatea
preadolescentului.
Părinții trebuie să fie predispuși și flexibili în colaborarea cu copiii lor – preadolescenți:
stabilirea unor așteptări clare și consistente, cît și revizuirea acestora împreuna cu ei,o
comunicare deschisă și implicarea copiilor în luarea deciziilor familiale, elaborarea sistemului
de valori morale și spirituale, ajutarea tinerilor să conștientizeze rezultatul și consecințele
deciziilor luate, etc. Toate aceste sunt doar niște acțiuni din partea părinților în vederea
susținerii copiilor-preadolescenți în procesul de formare a personalității.

3. Preadolescenții trec prin sentimente pasagere de puditate datorită creşterii și dezvoltări

fizice. Cum putem să le oferim informația despre schimbările fiziologice prin care ei trec, färă
a le crea disconfort și sentimente de jenă și ruşine?

Schimbările fizice și biologice creează uneori stări de teamă, frustrare sau din contra
stări euforice. Copiii sunt instabili afectiv în perioada de preadolescentă, vulnerabili, sau
irascibili și agitați așa că încercăm să le oferim informațîi cât mai clare despre aceste
schimbări într-un mod cât mai simplu pe care ei să îl înțeleagă foarte ușor și pe care să îl
conștientizeze la fel de ușor și mai ales să nu îi sperie. Printr-o informație clară și corectă
oferită de părinți pentru aceste schimbări ii v-om face și ajută să treacă de acel discomfort și
rușinea pe care crede că o are și va conștientiza mult mai bine ce urmează sau ce îl așteaptă pe
viitor.

4. Explicați, în ce constă specificul noțiunilor cu care operează gândirea preadolescentului și

prin ce se deosebesc acestea de cele specifice școlarilor mici?

Noţiunile cu care operează gândirea preadolescentului au un grad mare de

abstractizare şi generalizare şi formează sisteme riguroase.Voi exemplifica mi jos diferențele
dintre gandirle preadolescentilor și cele ale școlarilor mici.
Încep cu perioada preadolescenței unde creşte mult caracterul activ şi voluntar al
memoriei,dar și memoria acestora operează cu reprezentări şi noţiuni, care devin mai bogate,
mai complexe, mai organizate pe când la școlarii mici pe măsură ce ei răspund sarcinilor
activităţii şcolare, memoria devine mai organizată , mai sistematică.
La preadolescent, fixarea se face încă sub formă unei reflectări relativ fidele a materialului ce
urmează a fi memorat,recunoaşterea operează mult cu asociaţii şi cu structuri de reprezentări,
el structurează reproducerea verbală în stil propriu, se străduieşte să depăşească stilul
nivelului verbal, scris sau oral pe când la școlari memoria începe să devină logică,elevul
trebuind să înţeleagă că învăţarea eficientă se poate realiza prin antrenarea multiplelor procese
psihice.
Preadolescentul structurează reproducerea verbală în stil propriu, se străduieşte să depăşească
stilul nivelului verbal, scris sau oral și memoria micului școlar se sprijină pe concret, pe
perceptibil și de aceea pentru fixarea şi păstrarea cunoştintelor se apelează la aspectele
concrete, descriptive . În ambele cazuri activitatea şcolară stimulează formarea şi dezvoltarea
deprinderilor pentru muncă intelectuală cum ar fi învăţarea și memorarea.
La preadolescent domină memoria voluntară şi logică crescând astfel caracterul activ al
memoriei, iar memoria foarte exactă a şcolarului mic începe să fie tot mai mult înlocuită cu
memoria logică care păstrează ceea ce este esenţial, operând cu scheme logice. Pe lângă
acestea la școlarii mici se însuşesc procedee de memorare- elevii dându-și seama că pentru a
asigura păstrarea unui material în memorie e nevoie să-l repete.

5. Care sunt factorii ce conduc spre dezvoltarea și amplificarea memoriei la preadolescenți?

La preadolescenți capacitatea de memorare ajunge la foarte mari performanţe,în

această perioadă creşte mult caracterul activ şi voluntar al memoriei.

Memoria foarte exactă a şcolarului mic începe să fie tot mai mult înlocuită cu memoria logică
care păstrează ceea ce este esenţial, operând cu scheme logice.
Memoria operează cu reprezentări şi noţiuni, care devin mai bogate, mai complexe, mai
organizate. O serie de reprezentări se raţionalizează treptat, altele capătă un caracter tipizat,
având un potenţial sugestiv deosebit de marcant.

La preadolescent, fixarea se face încă sub formă unei reflectări relativ fidele a materialului ce
urmează a fi memorat.

Preadolescentul păstreaza,ierarhizează, într-o anumită ordine şi primordialitate a ceea ce

trebuie să se păstreze în funcţie de criterii logice, el recunoaştere și operează mult cu asociaţii
şi cu structuri de reprezentări. El structurează reproducerea verbală în stil propriu, se
străduieşte să depăşească stilul nivelului verbal, scris sau oral.

Preadolescentii se caracterizează prin imaginație bogată. Imaginația reproductivă care este

antrenată în activitatea școlară are că sursă, pe de-o parte, un volum de cunoștințe în creștere
și pe de altă parte o stimulare constanța din partea cadrelor didactice mai ales dacă acestea
inițiază și desf învățare creativă în cls sau în cercuri pe materii. Această formă a imaginației
este, totodată, legată mult de lecturile extrașcolare caracteristice acestei vârste.

6. Preadolescenții deseori dezvoltă un tip de fobie specifică față de mediul școlar. Explicați,
care ar putea fi cauzele? Încercați să propuneți soluții pentru depăşirea fobiel şcolare și
insuccesului academic.

Elementul esenţial al fobiei îl constituie frica marcantă şi persistentă de obiecte sau

situaţii circumscrise, care pot fi recunoscute clar. Expunerea la un stimul fobic provoacă
invariabil un răspuns anxios imediat. Cu toate că adolescenţii şi adulţii recunosc că frica lor
este excesivă şi nejustificată, aceasta poate să nu fie cazul cu copiii. Cel mai adesea, stimulul
fobic este evitat, deşi uneori este îndurat cu teamă. Diagnosticul este adecvat, numai dacă
evitarea, frica sau anticiparea anxioasă a întâlnirii cu stimulului fobic interferează
semnificativ cu rutina cotidiană a persoanei, cu funcţionarea profesională sau viaţa socială.
Fobia şcolară presupune frica persistentă şi marcată de situaţiile şcolare sau de performanţă în
care poate surveni o punere în dificultate. Expunerea la situaţia şcolară sau de performanţă
provoacă aproape în mod constant un răspuns anxios imediat.
Fobia şcolară poate apărea în momentul schimbării şcolii sau in situaţia unor grave conflicte
cu familia. O serie de materii grele, profesori intoleranţi pot mări dificultăţile intelectuale şi
conduc la fobia şcolară. Poate să apară fobie numai pentru anumite materii, poate să aibă la
bază anumite pedepse pe care le consideră injuste. Fobia şcolară apare mai ales la
preadolescenţi sau poate continua un fenomen similar apărut încă din copilărie (atribuit
anxietăţii de separare dar şi unor insuccese şcolare). Fobia şcolară se mai poate datora şi unor
incidente ruşinoase petrecute în clasă, unor accidente sau boli în familie.
Fobia şcolară se dezvoltă pe fondul unei relaţii de dependenţă accentuată a copilului
faţă de părinţi. Cei mai mulţi copii cu fobie şcolară afirmă că se tem să meargă la şcoală din
cauza colegilor violenţi sau ca să evite eşecul şcolar şi situaţiile umilitoare; aceşti elevi sunt
anxioşi, timizi, sunt imaturi social, au o imagine de sine deteriorată şi provin, în general, din
familii în care stilul educaţional a fost deficitar sau extremist: părinţii fie au neglijat copilul,
fie l-au protejat excesiv.
În cazul fobiei şcolare părinţii trebuie să fie conştienţi de faptul că aceasta reprezintă un tip de
tulburare caracterizată prin teama despărţirii temporare de părinţi pentru a merge la şcoală.
(Este cunoscută şi sub numele de anxietate de separare.) De asemenea, trebuie să fie atenţi la
factori precum mutatul într-o nouă zonă, divorţul sau o supărare care pot cauza copilului un
imens stress sau un comportament anxios ce poate duce la fobia şcolară. Se recomandă
adoptarea unei atitudini adecvate a părinţilor faţă de copii cu privire la cerinţele şcolare şi
sprijinul acestora în cazul trăirii unor experienţe traumatizante. Este contraindicată o atitudine
nepotrivită şi inconştientă a unor părinţii care încearcă să-şi ţină copilul acasă pentru a-i ajuta
la diverse activităţi.
Ca și soluții fobia şcolară poate fi tratată efectiv. Tratamentul trebuie bazat pe o
evaluare cuprinzătoare a copilului şi a familiei. Recomandările în vederea tratamentului pot
include terapie comportamentală cognitivă individuală pentru copil, terapie familială şi
consultarea şcolii unde învaţă copilul (învăţător, psihologul şcolii). În cazul anumitor copii,
tratamentul medicamentos poate da rezultate. În orice tip de tratament suportul din partea
părinţilor este vital.

7. Formulați, în baza materialului studiat, câte o situație dificilă prin care trece
preadolescentul.Descrieți cauzele comportamentului rebel și motivele acestuia. Explicați, care
este rolul grupului și rolul familiei pentru preadolescenți și care sunt motivele conflictelor
interpersonale? Elaborați un cadru tematic în care să includeți psihoeducația
preadolescenților. De exemplu: „Educația pentru iglenă", „Educația sexuală", „Educația
pentru organizarea timpului"etc. Argumentați expresia metaforică Preadolescența este „vârsta
päianjenului"şi rolul schemei corporale pentru această perioadă.

Unul dintre cele mai dificile lucruri pentru preadolescenți este acela de a cere ajutor. În
cea mai mare parte a timpului, luptele emoționale cu care se confruntă la această vârstă îi
împiedică să trateze adulții din viața lor ca resurse. Dacă îi întrebăm pe preadolescenți ce și-ar
dori să schimbe în viața lor, ei v-ar spune, probabil, despre multe lucruri pe care doresc să le
schimbe, dar nu știu cum să facă acest lucru. Și pentru că nu știu cum să (se) schimbe
(lucrurile), ei devin frustrați și se simt neajutorați. Acesta este momentul cel mai potrivit ca
adulții din viața lor să îi ajute să facă schimbările pe care și le doresc. Pentru că oamenii în
general (și adolescenții în particular) să se schimbe, ei au nevoie să-și găsească acele puncte
forte și să le folosească pentru a-și depăși provocările. De multe ori, unul dintre puctele forte
este chiar identificarea și percepția resurselor pe care le au în jurul lor, care vor determina
puterea lor în îndeplinirea acestor provocări. Atunci când adolescenții simt că au multe
resurse la care pot apela atunci când au nevoie de ajutor, ei devin mai încrezători. În schimb,
atunci când simt că sunt lipsiți de resurse, tind să facă multe lucruri stupide.
Preadolescentii nu se nasc cu înțelegerea că ei au puterea de a-și schimba viața așa cum
doresc. Chiar dacă există cazuri fericite în care părinții plantează această putere în mintea lor,
la o vârstă fragedă, atunci când adolescenții sunt asaltați de schimbările hormonale, de
schimbările fizice accelerate, de emoțiile aferente metamorfozei prin care trec, atunci ei simt
că au pierdut totul de sub control. Sentimentul că ei nu mai au control asupra acestor lucruri îi
face sa simtă și să creadă că nu mai pot schimba nimic, indiferent cât de mult își doresc.
Preadolescența este „vârsta păianjenului" deoarece apar modificări somatice și
fiziologice. Au loc multe schimbări la nivelul sistemului nervos, al sistemului hormonal dar
mai ales apar schmbari fizce, toate acestea constituind un eveniment de anvergură pentru
această perioadă.
Accelerarea în dezvoltarea somatică este determinată de mai multe condiţii, printre care
sunt de menţionat: condiţiile de trai şi alimentare, alimentele condimentate, sportul, igiena
somn-veghe. Cert este că, oricând s-ar produce debutul, deseori este însoţit de anxietate,
frustrare, neîncredere în sine, comportament rebel şi deranjant pentru adulţi.
8. Elaborați câte o listă a valorilor adolescenților din prezent și comparați cu valorile
adolescenților din trecut (ale părinților voștri).

In prezent familia, prietenia și respectul sunt cele trei cele mai prețuite și căutate valori de
către tinerii români cu vârste între 14 și 18 ani. Puși să aleagă dintr-o listă de calități,
adolescenții au ales în proporție covârșitoare cele trei valori care le ghidează comportamentele
și stau la baza portretului dezirabil pe care ei îl atribuie celorlalți.
Optimismul a fost și el în topul preferințelor celor intervievați și, deși nu există diferențe
majore între mediul rural și cel urban, această valoare este mai căutată și dorită de către cei de
la orașe. În mediul rural sunt preferate cu precădere încrederea, curajul și ajutorul.
Optimismul a fost urmat de încredere, prietenie, sinceritate si creativitate. Cele mai dorite
valori pe care tinerii le vor pentru ei înșiși sunt respectul, toleranța, curajul, disciplina și
răbdarea.
La celălalt capăt al listei de valori care îi descriu pe adolescenții se regăsesc tradiția,
frumusețea, contribuția, recunoașterea. Deși individualitatea este în aceasta listă pe locul 12,
pe lista celor mai rar nominalizate valori se află și noțiunea de echipă. Desi nu sunt
considerate ca fiind opuse, cele două sunt la fel de rar utilizate în autoportretul pe care și l-au
creat adolescenții în cauză. Pe langa acestea la adolecentii din ziua de azi mai putem intalni
valori precum creativitatea,eficiența, flexibilitatea, energia, confortul,competiția,hotărârea
competitivitatea,inteligența si perseverența.
Comparând cu valorile din trecut ale părinților noștrii ele nu diferă cu mult de cele ale
adolescenților din prezent doar că mentalitatea din trecut diferă de cea de acum și mai ales cei
din prezent au mai multe așteptări și tendința de a evloua mult mai mult datorită dezvoltării și
a altei ere în care trăim.

9. Elaborați o diagramā în care să includeți toate trebuințele și necesitățile adolescenților

contemporani. Cum credeți, care necesități sunt primordiale pentru adolescenți?

Adolescenţa este perioada în care personalitatea umană se maturizează, îşi descoperă

identitatea, îşi planifică viitorul, îşi stabilește concepţia despre lume, îşi formează propriul
sistem de valori. Adolescenţa este perioada care generează stări contradictorii atât tinerilor,
cât şi adulţilor: admiraţie, dar şi critică; uşurare, dar şi îngrijorare; compasiune, dar şi
neînţelegere; libertate, dar şi control strict etc.
Potrivit Ghidului „Promovarea Sănătății și Dezvoltării Adolescenților, lansat de Centrul de
Sănătate Prietenos Tinerilor „Neovita”, adolescentul are următoarele necesități:
 Nevoia de cunoaştere
Manifestă curiozitate faţă de tot ce-l înconjoară, resimte o puternică nevoie de a şti. Totodată,
realitatea existentă îi ridică nenumărate probleme. „Inundaţia” informaţională îl stimulează,
dar şi îl intimidează, îl tulbură, îl împinge spre a explora, dar şi îl irită uneori, îl înspăimântă.
 Nevoia de afecţiune
Simte nevoia de a fi iubit şi protejat de către părinţi. Totodată, este perioada în care se
descoperă pe sine, propria afecţiune se adânceşte, se diferenţiază. Are o atitudine diferenţiată
faţă de adulţi, colegi. Devine instabil emoţional, vulnerabil la critică, trăieşte intens orice
eveniment.
 Nevoia de relaţii şi de grup
Prietenia capătă un nou conţinut şi oferă posibilitatea cunoaşterii adecvate. Ruperea prieteniei
este trăită ca o adevărată dramă. Un conţinut nou îl capătă relaţiile dintre sexe. Adolescentul
acordă o mare atenţie ţinutei vestimentare, idealizează persoane inaccesibile (actori, cântăreţi,
sportivi, profesori).
  Nevoia de independenţă şi autodeterminare
Încearcă să scape de tutela părinţilor, dând preferinţă societăţii tinerilor de aceeaşi vârstă.
Manifestă independenţă comportamentală şi spirituală. Satisfacerea nevoii de independenţă
duce la sporirea responsabilităţii. Se dezvoltă autocontrolul și voinţa.
 Nevoia de împlinire
Tinde să devină cineva, să fie el însuşi. Este nemulţumit de starea lui actuală, ceea ce
generează neîncredere în sine. De aceea, el oscilează între nehotărâre, visare și tărăgănare
inactivă.
d
ia
o
v
e
N
p
ru
gs c
lti
tnm
şf
ţă

După părerea mea consider că toate nevoile sunt primordiale și egale în aceeași măsură
pentru dezvoltarea și bună creșterea a adolescenților.

10. Efectuați o analiză comparativă a adolescenței cu etapa anterioară, preadolescența.Ce

tipuri de amplificări psihice sunt specifice pentru adolescenți?

La ieșirea din copilărie și începutul adolescenței, că și în tot decursul acestei perioade,

avem în față noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalități cu trăsături în plină formare.
Adolescență este o perioada importantă a dezvoltării umane, perioada de numeroase și
profunde schimbări biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioada a dezvoltării, în care
dispar trăsăturile copilăriei, cedând locul unor particularități complexe și foarte bogate, unor
manifestări psihice individuale specifice.
Aspectul exterior se caracterizează prin lipsa de armonie, mâinile fiind mai lungi decât
trunchiul, nasul disproporționat în raport cu față, întreagă conformație lăsând impresia unei
ființe deșirate.
În perioada preadolscentei se constată schimbări evidente la nivelul vieții psihice.
Actele de autoritate ale părinților sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernământ
critic dacă nu sunt întemeiate și necesare. Se mainfesta o schimbare în comportamentul
copilului, ce ar avea următoarea explicație: până în această perioada cunoștințele părinților, în
majoritatea cazurilor, au fost suficiente pentru lămurirea diferitelor probleme din viață
copilului, iar capacitatea intelectuală a acestuia era încă puțîn dezvoltată spre a-și da seama de
unele insuficiente ale părinților. Acum însă, venind in contact cu cunoștințe variate și
profunde, iar gândirea dezvoltându-se la capacitatea realului, insuficiențele părintești nu mai
trec neobservate.
La această vârstă se dezvoltă conștiința de sine, preadolescentul fiind animat de dorința de a-și
cunoaște propriile sale posibilități, pentru a-și da seama în ce măsură poate fi util celor din jur.
Idealul preadolescentului este de a deveni un om util societății, cu o înalta conștiința a
datoriei, în orice domeniu ar activă (științific, literar, artistic, tehnic, etc).
Adolescența rămâne una dintre cele mai efervescente perioade din viața omului, iar acest
lucru poate fi condiţionat, printre altele, de dezechilibrul dintre maturizarea fizică, intelectuală
ori morală, pe de o parte, și insuficienta maturizare psihoemoțională, pe de alta. Această stare
de lucruri îi poate face pe unii adolescenți șă-și asume anumite riscuri nejustificate din
punctul de vedere al raportului obiectiv dintre costuri și beneficii, dar perfect plauzibile din
perspectiva dorinței lor de a se face remarcați. Domeniile de viață în care acești adolescenți își
pot manifesta comportamentul teribilist sunt extrem devariate. Asemenea probleme pot
apărea,de exemplu, în cadrul relațiilor familiale și se pot manifesta prin sincope de
comunicare între adolescenți și ceilalți membri ai familiei, respingerea afecțiunii părinților,
gelozia între frați, conduite negative cauzate de divorțul/recăsătorirea părinților, suferința
produsă de diverse boli cronice ale unor membri ai familiei etc. La școală, adolescenții s-ar
putea confrunta cu unele probleme legate de fobia școlară, eșecul școlar, superficia-litatea în
rezolvarea diferitelor sarcini legate de învățătură etc. În viața sentimentală, adolescenții se pot
confrunta cu primele decepții în dragoste, pot apărea relații deprietenie sau sentimentale
neagreate de părinți,debutul vieții sexuale etc. Sub unghiul dezvoltării personalității, numeroși
adolescenți par lipsiți de încredere înpropriile forțe, sunt prea timizi, nu reușesc să spună „nu”
decât sub „protecția” părinților, manifestă un comportament disimulat, au trăiri religioase
exagerate ș.a. Dimpotrivă, alți adolescenți sunt agresivi (fizic și/sau verbal), sunt dependenți
de substanțe psihoactive, jocuri de șansă sau navigarea pe Internet, au un comportament
depresiv, culminând cu gânduri potențial suicidare, manifestă posibile conduite infracționale
etc. Din punctul de vedere al aspectului lor fizic, adolescenții se pot poziționa între cele două
extreme: fie sunt excesiv preocupați de felul cum arată, fie ignoră cu desăvârșire acest subiect.
O situaţie similară se poate întâlni și în ceea ce privește starea lor de sănătate, manifestările de
conduită variind între preocuparea excesivăpentru acest subiect și superficialitate în tratarea
bolii. Unii părinți pot ajunge în situația de a-și pierde autori-tatea în fața copiilor lor, aceștia
dorindu-și să devină total independenți, să muncească pentru a se putea întreține singuri sau să
părăsească familia care i-a crescut, mutându-se împreună cu alte persoane de vârstă apropiată.

11. Amintiți-vă cum era relația între dumneavoastră și parinți, bunei, profesori la vârsta
adolescenței? Ce tipuri de strategii pentru diminuarea conflictelor intergeneraționale
cunoașteți?

La vârstă adolescenței mele îmi amintesc că aveam o relație foarte bună cu părinții dar
și profesorii,deoarece ei erau un element primordial de care am ținut și țîn cont foarte mult in
creșterea și dezvoltarea din acea perioadă.
Pentru diminuarea confictelor intergenerationale putem aborda mai multe strategii, dar
cea mai bună ar fi aceea în care se ține cont de unele acțiuni pe care părtintii le spun.
În mare parte sau principalele acțiuni pe care parintii ni le spun sunt acelea că adolescenții să
fie modele de comportament pozitiv pentru copiii lor. Dacă părintele vorbeşte pe ton ridicat,
aşa vor face şi copiii; dacă părintele este dezordonat sau stresat, aşa pot fi şi copiii; dacă
părintele se implică ”în salturi” în treburile gospodăreşti, la fel pot face şi copiii, în activitatea
şcolară.Să dezvolte relaţii de înţelegere, încredere, dragoste, respect, şi întrajutorare şi unitate
între toţi membrii familiei,să înveţe să îşi exprime emoţiile (pozitive şi negative) în prezenţa
copiilor. Să utilizeze, cât mai des, cuvintele : „Te iubesc!” (necondiţionat, aşa cum eşti, cu
bune şi cu rele), „Mulţumesc” (că exişti, că eşti copilul meu), „ Iartă-mă!” (şi eu greşesc!).
Pe langă cele enumerate mai sus se recomandă adolescentului să-şi cunoască părinţii,
să ştie cum sunt, ce fel de temperament au. Vor avea nevoie de aceste lucruri, pentru a şti la
ce să mai „lucreze”, pentru a evita greşeli asemănătoare. Se mai recomanda si să evite să îşi
judece părinţii, „vânându-le” greşelile şi „scoţându-le ochii” pentru acestea. Şi ei pot face
aceleaşi greşeli (sau poate chiar mai mari),să se transpună în postura părinţilor, care sunt
ocupaţi. În cea mai mare parte a timpului, să asigure veniturile necesare familiei, să îşi asume
responsabilităţi, atât în familie, cât şi la şcoală sau în faţa grupului de prieteni, iar nu in
ultimul rand să înveţe să îşi exprime emoţiile (pozitive şi negative) în prezenţa părinţilor. Să
utilizeze, cât mai des, cuvintele: „ Te/vă iubesc!” (sunteţi părinţii mei), „Mulţumesc” (pentru
tot ceea ce faceţi pentru mine), „ Îmi cer scuze pentru...”, ”Iartă-mă/iertaţi-mă, pentru... (Şi
câte sunt motivele)“.

12. Elaborați câte un miniproiect care se referă la ,Prezentarea Sinelui", Trebuie să vă

autoanalizați punctele forte ale personalității și să identificați parcursul individual al vieții.

Viață mea de zi cu zi începând de când eram copil și până în prezent o pot consideră
că o piesă de teatru în care eu am rolul principal, jucând zi de zi pe scenă vieții. Publicul
acestei piese este alcătuit din toate celelate persoane ce mă înconjoară și cu care interacționez.
În viață de zi cu zi eu că persoană dispun atât de calități dar și de defecte sau cum îmi place să
spun puncte forțe și puncte slabe. În continuare o să îmi autoanalizez câteva din punctele forțe
ale personalității cu care eu mă identific pe parcursul individual al vieții.
Mă consider o persoană neobişnuit de diplomată, prietenoasă, fermecătoare şi sensibilă
la nevoile şi sentimentele celorlalţi. Pot să dezvolt şi menţînă prietenii. Sunt preocupat de
moralul personalului şi am abilităţi bune de lucru în echipă. Apreciază încurajarea,protejarea
şi ajutorarea celorlalţi. Aceste caracteristici facilitează performanţa în joburi care necesită
contribuţia, asistarea clienţilor şi dezvoltarea de relaţii pe termen lung. De regulă îmi place să
planific bine, și am o capacitate mare de autocontrol, sunt atentă, conştiincioasa şi eficientă în
sarcini care presupun atenţie la detalii. Voi fi un cetăţean organizaţional muncitor şi solid.
Sunt preocupat de reguli, proceduri şi claritatea sarcinilor şi voi aştepta că proiectele şi
sarcinile să fie executate bine şi la timp. Pun preţ pe furnizarea de produse de înaltă calitate şi
pe atingerea unor standarde de performanţă înalte. Acest lucru este deosebit de important
pentru posturile care necesită acurateţe, precizie şi atenţie la detalii.
Sunt o persoană care dorește să cunoască oameni noi, să facă parte dintr-o echipă şi
uneori nu-mi place să lucrez individual. Îmi place întregul proces de socializare, inclusiv
stabilirea contactelor şi comunicarea cu ceilalţi, precum şi reînnoirea vechilor relaţii. Mai îmi
place să-i ajut pe ceilalţi şi să contribui la dezvoltarea lor personală, în special cei care au
nevoie cel mai mult de ajutor. Îi ajut pe ceilalţi deoarece aşa este bine. De asemenea, consider
că este important să acord atenţie moralului personalului,să comunic cu angajaţii regulat, să le
solicite feedback şi să le încurajeze şi sprijine eforturile. Tind să prefer un echilibru între
schimbare şi diversitate, pe de o parte, şi stabilitate şi uniformitate pe de altă parte. Nu sunt
nici o persoană liberală nici una conservatoare din punct de vedere al stilului de management;
tinde să aibă o preferinţă naturală pentru moderaţie şi compromis.
Mai pot spune că sunt o persoană stabilă şi calmă, cu o atitudine pozitivă având o dispoziţie
bună. Pot face faţă cu uşurinţă presiunii profesionale şi/sau volumelor mari de muncă şi
rareori pot fi iritabilă. Colegii şi membri echipei vor aprecia stabilitatea, iar acest lucru este
deosebit de important pentru posturile sau sarcinile caracterizate în mare măsură de urgenţă,
stres şi/sau riscuri potenţiale şi în situaţiile ce necesită păstrarea emoţiilor sub control. În
situaţii stresante, colegii pot conta pe mine deoarece sunt calmă, consecvență şi am o
dispoziţie bună. Sunt și o persoană deschisă, curioasă şi imaginativă. Înţeleg imaginea de
ansamblu, reacţioneaz rapid, am idei pentru rezolvarea problemelor şi mă simte bine în sarcini
nestructurate care presupun proiectare, invenţie sau schimbare. Sunt receptivă la idei noi şi
apreciaz identificarea unor modalităţi superioare de a face lucrurile. Acest lucru este deosebit
de important în posturile care necesită creativitate,soluţionarea problemelor, planificarea
strategică şi abilităţi de leadership. Mă consider o persoană inteligență, informată şi la curent
în ceea cepriveşte chestiunile actuale şi tehnologia. De asemenea, sunt și auto-disciplinată,
orientată către rezultate şi productiv, şi îmi place să finalizez sarcinile ce mi se dau.

13. Ilustrați printr-un tabel abordarea multidimensională a perioadei de adolescență după

diferite criterii. Explicați conceptele de identitate de sine și imagine de sine. Cum se dezvoltă
imaginea de sine de care factori depinde in aceastã perioada? Elucidați condițiile de
dezvoltare a proceselor cognitive la adolescenți (metamemoria, metagândirea). Argumentați,
care sunt particularitățile afectivității la adolescenți? Formulați atitudini față de anumite
,,obiective" ale vârstei: slang adolescentin, selfie, lipsa motivațiel de a invăța etc.

Identitatea de sine este, în opinia mea pilonul central al personalității, în jurul căruia
se structureaza celelalte 5 componente (temperament, caracter, aptitudini, inteligență,
creativitate). Conceptul de identitate de sine îl mai putem defini ca fiind ceea ce oferă
continuitate fiintei psihice, un liant permanent al conținuturilor psihice supuse schimbării, pol
al psihiismului dar și ceea ce este mereu identic cu sine însusi și ceea ce nu se modifică de la
naștere până la moarte.
Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se referă, așa cum se subînțelege deja, la modul
în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale și
spirituale. Modul în care ne percepem depinde de gradul de autostima (autoapreciere,
autorespect, autoacceptare) pe care îl avem. Astfel, dacă ne acceptăm pe noi înșine, dacă ne
apreciem pentru ceea ce facem bine - această contribuie la autorespectul și încrederea în sine -
dacă acceptăm că avem și slăbiciuni fără să ne criticăm în permanentă pentru ele - această
constituie baza toleranței față de sine și, implicit, față de alții - putem trăi confortabil din
punct de vedere emoțional. Trebuie înțeles că este bine să existe mereu un echilibru între
autoapreciere și autocritica, nici una din cele două extreme nefiind eficientă. Cel care se laudă
prea mult este, în cele din urmă, persiflat sau chiar abandonat de către ceilalți iar cel care se
autocritica exagerat provoacă celorlalți fie sentimente de milă, de vină, fie un sentiment de
superioritate, atrăgând de la sine alte critici. Păstrând pe cât posibil echilibrul între o laudă de
sine exagerată și o autocritica exagerată putem contribui la igienă noastră sufletească.
Dezvoltarea imaginii de sine începe din primii ani de viaţă ai copilului și
continuă pe parcursul copilăriei, preadolescenței, adolescenței şi este în strânsă
dependenţă cu cunoaşterea propriei persoane şi a propriei valori.
Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici
fizice, emoționale, cognitive, sociale și spirituale care conturează și întăresc dimensiunile
eului nostru. în funcție de percepția noastră la un moment dat al dezvoltării noastre, de ceea ce
ne-am dori să fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului
nostru: eul actual, eul ideal și eul viitor.
Imaginea de sine ne influențează comportamentele, de aceea este important să ne percem cât
mai corect, să dezvoltăm convingeri realiste despre noi înșine.
Dezvoltarea cognitivă în adolescență se remarcă prin progresele în aptitudinile de
raționament - evaluarea opțiunilor și raționament ipotetic, gândire abstractă, precum și
capacitatea de a analiză propria gândire - metacognitia denumește abilitatea adulților de a
analiză și a se gândi și la ceea ce simt și ceea ce gândesc. Transformările cognitive în
adolescență variază de la un tânăr la altul, dar și între fete și băieți - fiecare își formează
propria viziune asupra lumii. Flexibilitatea gândirii aduce schimbări în conștiința sinelui,
aptitudinile școlare și intelectuale, precum și în relațiile cu ceilalți. Adolescenții încep să
filosofeze și să se gândească la viață în general; încep să își facă planuri pentru viitor.
Continuă să fie influențați de grupul de prieteni, însă puterea presiunii anturajului scade.
Emoțiile puternice pot interveni în capacitatea tânărului de a gândi logic. Pentru perioada
adolescenței propriu-zise este caracteristic tipul de memorie de lungă durata.

14. Incercați să identificați printre cunoștințele, rudele sau prietenii familiei o persoană care se
afla in etapa tinereții. Discutați cu acestă persoană și aflați care trebuințe domină la această
vårstă: dacă este multumită de locul de muncă, dacă dorește să plece peste hotare sau să
rămână în țară, dacă este multumită de realizările sale etc.

După ce am indentficat printre cunoștințele mele persoane ce se află în etapă tinereții

și după ce am discutat cu ele , mam axat asupra uneia cu care am discutat și abordat mai multe
subiecte. În principal aflu că printre tineri găsirea unui loc de muncă poate fi un impediment
sau un lucru greu mai ales dacă acesta se află la primul loc de muncă din viață lui. În primul
rând persoană cu care am discutat și-a găsit un loc de muncă de care nu este prea multumta ,
deoarece că și începător și cu prea puțînă experiență nu este remunerat așa cum și ar dori, dar
pe măsură ce avansează și capătă experiență ar putea avea mai mari pretenții salariale dar.
Plecatul peste hotare că și idee pentru tineri diferă de la unu la altul dar în principiu se observă
că cei cu stuii superioare preferă să rămână în țară dar sunt și cazuri în care de multe ori tinerii
aleg să plece in afara țării pentru un câștig mai bun financiar urmând să se întoarcă pentru a
realiza ce și a propus inaite de a părăsii țara.

15. Încercați să stabiliti ce abilități mentale se dezvoltă la tinerii care lucrează foarte mult cu
calculatorul la locul lor de muncă.

La tinerii care lucrează foarte mult cu calcularorul la locul de muncă se dezvoltă mai
multe ablitati mentale. Cele mai importante ar fi multitaskingul sau abilități organizatorice
prin care să aibă capacitatea de a rezolva probleme pentru că se pot întâlni frecvent cu acestea,
lucrul sub presiune este și el o abilitate pozitivă pentru cei ce reusec să facă acest lucru.
Comunicarea, capacitatile persuasive, abilitățile organizaționale, originalitatea și spiritul critic
sunt și ele un punct de dezvolatare a abilității mentale la cei cu calculatoare la locul de
muncă. Pe lângă acestea se mai dezvoltă și creșterea capacității de concentrare, atenția la
detalii, organizare, abilități numerice, aptitudini de analiză și sinteză în calcule matematice și
informatce și multe altele

16. Discutați cu 2-3 persoane care se află în această etapă a tinereții și descoperiți în ce fel îşi
pot manifesta ele capacitățile imaginative.

Discutând cu persoanele aflate în etapă tinereții aflu că ei își manifestă destul de mult
capacitățile imaginative deoarece consideră că imaginația nu are limite, ceea ce le conferă
întotdeauna o notă de inedit și de noutate, ea jucând un rol esențial în activitatea umană dar și
ocupând o poziție aparte în procesul de cunoaștere deoarece vine în continuarea reprezentării
reale, bazându- se direct pe memorie. Imaginația aduce un spor considerabil la cunoașterea
realității date și a viitorului, presupunând proiecte și planuri complexe care se obiectivizeaza
prin diferte inovații,invetii și descoperiri.
17. Faceți o analiză a propriilor forme de învățare şi comparați-le cu particularitățile notate
mai sus.
Alegeți, din cele notate mai sus, acele impresii ce aparțin tinerilor care merg pentru prima dată
la locul de muncă: a) plictiseală, gândindu-se că de acum încolo încep grijile; b) nemulțumirea
că nici acum nu au depășit ceea ce au mai avut; c) interes pentru ceea ce vor face; d) teama că
nu ar putea face fața exigențelor; e) îndoială că acest loc nu ar corespunde idealurilor lor;
f) impresia că le va fi foarte uşor să facă față cerințelor.

Comparând propria formă de învățare cu cea a tinerilor cu care am discutat nu prea mă

regăsesc în ce au zis ei, deoarece ei au altă impresie despre faptul că merg prima dată la un loc
de muncă. La un moment dat apare și plictiseală dar găsind ceva de făcut la respectivul loc de
muncă se trece și peste acest aspect. La faptul că de acum încep grijile atât eu cât și ei suntem
puțin îngrijorați dar o să mai aplelam la părinți sau alte persoane pentru a putea trece și a ne
învață și cu această grijă. Nemulțumirea pentru faptul că nu am depășit ceea ce am vrut este
încă la început și dacă pornim bine în viață vom ajunge și unde vom dori și nu v-om mai fi
nemulțumiți de acest lucru. Știind ce fel de persoană sunt și cum abordez lucrurile față de
ceilalți consider că îmi dau destul de mult interesul pentru ce doresc să fac și nu îmi e teamă
că nu pot face față exigențelor. Pentru că acesta este primul loc de muncă atât al meu cât și al
celor cu care am discutat nu avem încă îndoială că nu ar corespunde idealurilor noastre cu
toate că nu chiar toți ne dorim să facem ce facem cu plăcere dar pe viitor căutăm ceva ce să
corespundă idealurilor și să fie ceva plăcut de făcut. La început toți avem impresia că ne va fi
ușor să facem față cerințelor dar acest lucru depide de la persoană la persoană,cum se
adaptează și dacă intradevar le place ce fac și vor face față cu brio cerințelor.

18. Încercați să discutați cu un cuplu de tineri căsătoriți şi sesizați câteva dintre aspectele
afectivității legate de relațiile conjugale.

După discuția avută cu un cuplu de tiner căsătoriți am sesizat câteva aspecte ale
afectivității din relația lor de cuplu. Cel mai mult mi a plăcut relația lor emoțională care se
manifestă de fiecare dată când cei doi se priveau și vorbeau despre ei, erau foarte entuziasmați
și erau multumuit de relația lor și mai ales de faptul că erau căsătoriți.Mi au povestit că sunt
sinceri uni cu alții că au încredere și le este drag să stea unu în preajma celuilalt. Pe lângă
acestea am mai observat doar aspectele plăcute ale afectivității lor din cuplu probabil
celelealte aspecte mai puțin plăcute fie nu sunt fie nu le am observat eu.

19. Stați de vorbă cu tineri şi încercați să aflați de la ei cum se manifestă interesele lor
ştiințifice generale și cum ei și le satisfac.

În general tinerii sunt interesați de știință deoarece au dorința de a fi tot timpul la

curent cu ceea ce se întâmplă în jur dar și cu evoluția sau mai degrabă zis revoluția tehnică.
Acestea sunt satisfăcute prin vizionarea documentarelor, reportajelor, filmelor, dar și prin
parcurgerea materialelor de specialitate. Un alt mod de manifestare a intereselor pentru știință
ar fi acela de a creea ceva nou sau de a cerceta și inova într-un domeniu ce le place sau de a
dezvoltă fel de fel de aplicații sau orice care să le facă viață mai ușoară sau chiar să le aducă
niște venituri în plus.
20. Căutați două persoane care au trecut prin mai multe etape ierarhice profesionale, discutați
cu ele și aflați, dacă e posibil, ce motive le-au determinat să-şi schimbe locul de muncă.

Întrebând și discutând cu anumite persoane care sunt deja în câmpul muncii și care au
trecut prin mai multe etape ierarhice, aflu de la ei mai multe lucruri legate de motivele pentru
care ei au fost determinați să își schimbe locul de muncă. Așadar aflu că pe primul plan în
decizia schimbării locului de muncă îl reprezintă salarizarea. Majoritatea caută un loc de
muncă mai bine plătit dar sunt și cazuri în care nu sau adaptat la un anumit loc de muncă și îl
schimbă cu altul care probabil îi va plăcea sau se va adapta mai ușor. Un alt motiv pentru care
peroanele cu care am discutat și au schimbat locul de muncă a fost acela că nu a putut avansa
sau că muncă nu ia fost apeciata cum trebuie. Nu în ultimul rând și un loc de muncă în care
nu îți permite un program flexibil pentru a îți rezolva și alte probleme poate fi un factor
decizional în schimbarea locului. Foarte puțini schimbă locul de muncă din dorința de a fi mai
aprope de casă sau să îi fie mai ușor de ajuns la el.

21. Identificați tineri care au devenit de curând părinți, incercați să discutați despre
schimbările care au survenit in viața cuplului odată cu apariția bebeluşului, Care roluri sunt
percepute de ei ca fiind cele mai dificile?

Odată cu aparitita copiilor în special la vârste mici adică bebelușîi, viață de cuplu a
tinerilor se schimbă destul de mult. În principal copilul acaparează mai tot timpul pe care
părințîi îl au și îl acordă celui mic pentru a avea toate cele necesare dar și pentru
creștere,supraveghere și tot ce ține de ei pentru a fi fericiți .
Aparitita bebelușului îi schimbă foarte mult pe tineri făcându-i mult mai responsabili
și împărțindu-și responsabilitățile cât se poate de bine. Mamele sunt cele care poartă cea mai
mare parte a poverii statutului de părinte. Tațîi se implică mult mai mult decât o făceau în
generațiile trecute, dar atunci când copilul se îmbolnăvește, când are un coșmar sau un
tantrum, mama este cea care se trezește, sau care e sunată de asistență de la grădiniță. Încet
încet, mamele ajung să reducă pe cât posibil timpul petrecut la serviciu, astfel că povara
financiară a întreținerii familiei este preluată preponderent de către tată.
Tatăl trebuie să îi înțeleagă oboseală mamei. Chiar și grijă uneori exagerată pe care această o
are față de copil. La rândul său, proaspăta mămică trebuie să țînă cont de nevoile partenerului
său. Cei doi trebuie să știe să asculte . Acesta este un alt secret pentru bună funcționare a unei
relațîi de cuplu.
Pe lângă senzația de împlinire a părinților, apar și o serie de modificări mai puțin
plăcute în viața de cuplu, iar relația este afectată deoarece nu mai au libertatea si intimitatea
de dinainte, majoritatea lucrurilor implicand copilul dar si asta pana la un moment in care el
va crese si parintii vor avea iar timp de ei, nu chiar ca inaitnte dar vor fi mai usurati. Chiar
dacă venirea pe lume a unui copil modifică programul mamei. Acest lucru nu ar trebui să îi
împiedice pe părinți să petreacă timp numai pentru ei. Momentele petrecute în doi sunt la fel
de importante ca cele petrecute cu copilul.
Mulți tineri percep uneori dificil rolul de părinte dar nu este chiar așa deoarece mai apelează
la sfatul și ajutorul părinților ,care deja știu ce au de făcut și îi vor îndrumă cum știu ei mai
bine că și tinerii să devină părinți exemplari.
22. Identificați motivele și criteriile in alegerea profesiei de către tineri. Explicați conceptul de
educație pentru carieră, argumentați rolul identității profesionale pentru tineri. Proiectați o
cercetare pentru identificarea factorilor determinanți ai satisfacției profesionale. Analizați
rolul de părinte şi dificultățile familiei ce intervin odată cu apariția copilului. Formulați
argumente pro și contra căsătoriei precoce ori tardive. Explicați care sunt beneficiile sau lipsa
acestora în situația în care cuplul nu are copii.

În momentul în care tinerii hotărăsc să își aleagă o profesie pe care doresc să o

continue în viață lor, aceștia ar trebui să țînă cont de mai mulți factori și de mai multe criterii
în alegerea acestei profesii.

Alegerea profesiei este un moment important în viaţa fiecăruia, constituind una din premisele
inserţiei sociale şi are loc într-un context mai larg în care sunt implicăţi factori de natură
personală, educaţională, economică, contextuală. Din acest motiv, planificarea carierei
implică demersuri precum: orientarea şcolară, orientarea profesională, consilierea pentru
carieră.Profesia ar trebui să corespundă cu temperamentul, caracterul, talentul și competențele
persoanei.

Decizia de carieră stă sub influenţa unor factori , fie psihosociali (familia, şcoala, grupul de
prieteni, cererea pieţei forţei de muncă, “modă profesiunilor”, prejudecăţile legate de unele
profesiuni, fie individuali (nivelul intelectual, aptitudinile, motivaţia, trăsăturile dominante de
personalitate).
Educația pentru carieră are că obiectiv principal înzestrarea tinerilor cu abilități și
cunoștințe necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere. Această
urmărește dezvoltarea de competențe în domeniile autocunoașterii și dezvoltării personale, a
comunicării și relaționării interpersonale, a managementului informației și al învățării, a
planificării carierei, educației antreprenoriale și a managementului stiului de viață.

Educația pentru carieră se impune mai ales datorită condițiilor actuale ale pieței muncii,
caracterizată prin flexibilitate și, de multe ori, imprevizibilitate, într-o stare de schimbare
continuă.
Satisfacţia profesională reprezintă o componentă importantă a resurselor umane, fiind
unul dintre factorii fundamentali de care depinde eficienţa generală a muncii. Satisfacţia
profesională face parte dintre aspectele cele mai studiate în domeniul psihosociologiei
organizaţional-manageriale, datorită relaţiei ei cu alte aspecte importante din mediul
organizaţional, precum: performanţa, absenteismul, fluctuaţia de personal etc.
O clasificare a factorilor ce determină satisfacţia în muncă a fost propusă de un anumit autor,
consideră că aceasta poate fi analizată pe trei dimensiuni: 1) satisfacţia economică –este
produsă de stimuli financiari; ea conferă sentimentul securităţii şi satisfacerea nevoii de stimă,
putere, prestigiu şi poziţie socială; 2) satis-facţia legată de muncă –reprezintă satisfacţia legată
de conţinutul muncii, particularităţile sale de desfăşurare. Munca în sine are o serie de
caracteristici,precum condiţiile muncii, dotarea tehnică şi conţinutul efectiv, aceste elemente
fiind relevante sau determinante în obţinerea satisfacţiei profesionale.
Alte caracteristici importante ar fi varietatea muncii, inovaţia, capacităţile profesionale
ridicate solicitate de aceasta, raportul dintre muncă şi aptitudinile individului. În caz contrar, o
neconcordanţă între aptitudini şi cerinţele înaintate la locul de muncă, monotonia muncii,
rutina se pot transforma în surse ale insatisfacţiei profesionale; 3) satisfacţia psihosocială –se
referă la raportarea angajatului nu doar la activitatea sa, ci şi la colegii săi, la grupul din care
face parte. Relaţiile pozitive, o atmosferă de grup favorabilă reprezintă factori determinanţi ai
satisfacţiei în muncă.
O altă categorie de factori ce influenţează satisfacţia înmuncă a fost propusă de asemnea de un
alt autor ,din care fac parte: conţinutul muncii, responsabilitatea, autonomia şi creşterea
profesională, relaţiile profesionale.

Căsătoria este evenimentul demografic cel mai puternic influenţat de factorii sociali,
începînd cu legislaţia şi terminînd cu factorii culturali şi psihologici . Deşi legislaţi a stabilit
vîrsta de 16 ani la căsătoria fetelor şi de 18 ani la căsătoria băieţilor, vîrsta medie şi cea
medianăla prima căsătorie cunosc o mare stabilitate în decursul timpului.Aşa cum am arătat,
vîrsta medie la prima căsătorie a femeii a fost de 21,7 ani ,de 21,35 şi de 21,07. Căsătoria în
România a fost în general de tip precoce.
In cazul in care un cuplu nu are copii consider ca o casatorie de tip precoce nu iar ajuta foarte
mult mai degraba cea de tip tardiv ar fi mai buna deoarece acestia trebuie sa treaca destul de
bine de aceasta bariera de a nu avea copii si mai apoi sa se hotarasca sa se casatoareasca.

23. Explicați, care sunt dominantele din profilul unui adult cunoscut de dvs. personal.
Tema de reflecție nr. 2 discutați cu părinții despre evenimentele importante pe care le-au träit
după formarea familiei, după apariția copiilor.

În profilul unu adult am identificat câteva din dominantele acestuia și anume

integrarea şi adaptarea profesională intensă,statutul şi rolurile familiale diversificate şi
consolidate dar și integrarea socială încărcată de responsabilitate.
Am discutat cu părinți despre evenimentele importante pe care le au trăit după
formarea familiei și mai ales după aparita copiilor și au fost foarte bucuroși și încântați să îmi
povestească despre aceste aspecte. În primul rând familia și au format-o în momentul în care
au fost cu adevărat pregătiți să o formeze iar acest aspect a desăvârșit iubirea pe care ei și au
purtat-o. După formarea familiei ei erau foarte împliniți și bucuroși deoarece erau tot timpul
împreună acest lucru era chiar ce și au dorit cel mai mult,o familie. Au devenit mult mai
responsabili iar apariția unui copil a fost o bucurie foarte mare pentru ei care a coincis cu
pucntul lor culminant de iubire ce sa materializat astfel. Familia și copilul reprezintă cel mai
frumos lucru din viață lor și sunt foarte mândrii de aceste realizări și de copilașul lor.

24. Vorbiți cu un părinte despre criza de vârstă prin care a trecut, identificați factorii care au
ajutat adultul să depășească criza vârstei de mijloc.

Spre norocul lor, dar și al meu părinții mei nu au trecut prin criza vârstei de mijoc deși
ei se află chiar in zona vârstei respective, dar căutând pe internet am aflat câteva informații
despre aceasta criza si persoanele ce au trecut prin ea. Criza vârstei de mijloc este marcată şi
de faptul ca propriii părinţi trec şi ei printr-o criză, cea a pensionării, şi ar avea nevoie să fie
ajutaţi, sau poate suferă de anumite boli şi ar avea nevoie de suport.
Criza varstei mijlocii: perioada cuprinsa intre aproximativ 38 si 50 de ani, dominata de temeri
si anxietati cu privire la imbatranire si, implicit, la trecerea inexorabila a timpului. Criza
vârstei de mijloc durează diferit, în funcţie de sex. În cazul bărbaţilor, aceasta poate dura între
trei și zece ani, în timp ce femeile ar putea experimenta această criză între doi și cinci ani,
potrivit unui studiu citat de The Telegraph. Printre semnele care indică intrarea în această
perioadă a vieţii se numără teama că o persoană mai tânără îţi va „fura” locul de muncă,
evitarea dezvăluirii vârstei, comparaţiile frecvente cu alte persoane de aceeași vârstă privind
aspectul fizic, găsirea de noi hobby-uri, cheltuirea de sume imense pentru cumpărarea
anumitor obiecte sau insomniile din cauza problemelor legate de locul de muncă. Între 35 – 40
ani, viaţa profesională poate atinge un punct de cotitură în carieră, poziţii de vârf în cadrul
companiilor pentru anumite persoane în timp ce pentru altele devine rutinieră. Stagiile de
formare sau de achiziţii de competenţe profesionale se încheie în linii mari şi este formată o
anumită imagine de sine, identitatea profesională şi aparteneţă la familie, carieră, grup de
prieteni. Sentimentul de anxietate este relaţionat cu această perioadă pentru acele persoane
care îşi fac un bilanţ al vieţii şi se simt frustrate sub raportul realizărilor lor de pâna acum.
Unii autori identifică în această perioadă de viaţă unele aspecte de criză exstenţială, în sensul
că acum se pierde viziunea din tinereţe pe care o avem asupra lumii şi a rolului nostru în ea.
Dacă în adolescenţă sau în perioada de adult tânăr ni se pare că avem un numar nelimitat de
posibilităţi, de vise şi speranţe, acum ne întrebăm ce am realizat din toate acestea?
Din punct de vedere psihologic, criza vârstei mijlocii semnifică moartea iluziilor despre ceea
ce viaţa noastră ar fi putut fi în comparaţie cu ceea ce am realizat. Conectat cu aceasta, se
experimentează sentimentul a ceva ce seamană cu moartea, nu în sensul apropierii ei, să nu
uităm că ne aflăm în segmentul vieţii de adult tânăr, ci în sensul încheierii unei etape de viaţă
ceea ce echivalează cu „o moarte psihologică”. Pierdem ireversibil ceva, sentimentul iluzoriu
al tinereţii veşnice, aşa cum ne-am dori-o, dar e firesc să acceptăm etapa şi să renaştem
asumându-ne noi roluri şi responasbilităţi de viaţă specifice etapei actuale şi viitoare de viaţă.

25. Documentați-vå din diverse site-uri cu privire la tendințele contemporane ale invățării
adultilor,comparați aceste tendințe cu cele existente la voi.

Comisia Europeană (CE) a publicat la sfârșitul anului 2019 o analiză efectuată de EPSC

(European Political Strategy Centre) pe tema: 10 trends transforming education as we know it,
conform căreia educația se schimbă, iar tendințele mondiale arată o personalizare și o
continuitate a învățării, precum și importanța crucială a alfabetizării digitale, a învăța să înveți
devenind cea mai importantă aptitudine.
Cele 10 tendințe mondiale în educație identificate sunt următoarele:
- Cu cât mai devreme, cu atât mai bine - Educația primită în copilăria timpurie modelează
adesea perspectivele vieții.
- Absolvirea şcolii nu este sfârşitul învăţării – a învăţa să înveţi este cea mai importantă
aptitudine dintre toate
- Digitalizarea este noua alfabetizare - Competențele digitale devin educație de bază. Și tinerii
sunt în avantaj.
- Oamenii nu sunt singurii care învață - Oamenii vor concura din ce în ce mai mult cu
mașinile în idei noi.
- De la standardizare la customizare - De la educația de masă din epoca industrială la căi de
învățare individualizate, activate digital.
- De la silozuri la un amestec - Spre învățare interdisciplinară, bazată pe tehnologie.
- Mulți pești noi în lacul educației - Furnizarea de educație formală este completată de noi
proiecte antreprenoriale.
- Tranziție - Legătura dintre educația școlară formală și muncă este tot mai ruptă.
- Alfabetizare media
- Gândirea critică este necesară pentru a face democrațiile mai rezistente.
- Creșterea concurenței globale pentru universități - Este posibil ca Europa să fi inventat
universitățile, dar acum este timpul să le reinventeze.

Educaţia adulţilor se desfaşoară într-un context asigurat de urmatoarele tendinţe:

-creşterea potenţialului de învăţare în lumea modernă;
-creşterea nivelului de pregătire şcolară;
-diversificarea produselor necesare învăţării în diverse domenii;
-angajarea (în special a femeilor) în iniţiative civice;
-influenţa mass media asupra comportamentului în timpul liber, stilului de a relaţiona şi
concepţiilor personale;
-adulţii sunt tot mai puţin dispuşi să înveţe ce li se spune; ei înşişi decid ce să înveţe;
-pentru rezolvarea sarcinilor profesionale şi cotidiene nu este nevoie numai de cunoştinţe
ştiinţifice, ci şi de alte competenţe ce ţin de previziune, prognoză, intuiţie, gândire ipotetică,
anticipativă, de experienţă, inteligenţa emoţională, gândire critică;
-cunoaşterea psihologică a vieţii cotidiene s-a răspândit tot mai mult, ceea ce implică
creşterea empatiei şi a sensibilităţii în relaţiile interumane;
-adulţii preferă cursuri de durată scurtă şi cu un caracter practic
Tendințele de învățarea ale adulților le regăsesc în totalitate și la mine deoarece mă
regăsesc și mă caracterizez cu ele, deoarece am fost crescută de către părinți cu aceleași
tendite ale lor și unoeri mai caut și altele de a mă dezvoltă și de a învață altfel.

26. Descrieți particularitățile schimbărilor somatice la adult. Determinați impactul

schimbărilor fiziologice asupra celor psihice la adult. Comentați afirmația „Criza vârstei de
mijloc este cea de autoevaluare a propriei vieți". Analizați diferențele crizei vârstei de mijloc
din perspectiva gender. Formulați recomandări pentru autoevaluarea corectă și dezvoltarea
stimei de sine la adulți. Propuneți argumente pentru învățarea la varsta adultā, argumentați
nevoia de autorealizare la adult.

Schimbările somatice la adulți se caracterizează prin prezenţa unor simptome somatice

multiple, recurente şi frecvent schimbătoare că localizare, simptome care au persistat mulţi
ani înainte de primul consult psihiatric. Acestea cuprind simptome algice cum ar fi cefalee,
dureri abdominale, dureri de spate, articulaţii, extremităţi, toracice, rectale, în cursul
menstruaţiei, al raportului sexual ori micţiunii. Pe lângă acestea mai sunt și simptomele
gastro-intestinale: greaţă, flatulenţă, vărsături, sindrom diareic sau intoleranţă la diverse
alimente, sindrom de colon iritabil. - simptome din sfera sexuală: indiferenţă sexuală,
disfuncţie erectilă sau ejaculatorie, menstruaţii neregulate, sângerare menstruală excesivă,
vărsături pe toată durata sarcinii, iar nu în ultimul rând simptomele pseudoneurologice:
simptome de conversie, cum ar fi deteriorarea coordonării sau echilibrului, paralizie sau
scăderea localizată a forţei musculare, dificultate în deglutiţie sau senzaţia de nod în gât,
afonie, retenţie de urină, halucinaţii, pierderea senzaţiei tactile sau de durere, diplopie,
cecitate, crize epileptice, simptome disociative, cum ar fi amnezia ori o pierdere a conştienţei
(alta decât leşinul).
Analizand si comentând afirmatia „Criza vârstei de mijloc este cea de autoevaluare a
propriei vieți" am ajuns la mai multe concluzii pe care le voi expune în continuare.
Deși este privită că o tranziție normală în dezvoltarea adulților, de multe ori începe cu
un moment copleșitor când oamenii devin conștienți de faptul că viață trece pe lângă ei. Cei
care au făcut alegeri de viață nesatisfăcătoare simt că au o problema și că timpul este finit
pentru a o rezolva. Ei văd că nu și-au realizat niciodată obicetivele, nu și-au asumat riscuri și
poate interveni un sentiment de vinovăție. Apoi apar confuzia, îndoială, plictiseală și furia.
Există de multe ori o dorința de a reveni la tinerețe sau de a lua viață de la capăt. Uneori,
aceste lucruri duc la mai multe reacții extreme, inclusiv simptome de depresie, anxietate,
creșterea consumului de alcool și droguri.
Mai recent, cercetătorii au pus la îndoială validitatea unei crize adevărate care se
petrece la mijlocul vieții, întrebându-se dacă nu este înșelător să se atribuie această dilema
unei anumite vârste. Unii cred că oamenii la diferite vârste, din motive de boală sau alte
evenimente importante (de exemplu, pierderea unui părinte, a partenerului sau a locului de
muncă) reflectă asupra vieții lor și se întreabă "Ce urmează?". Sau poate că acesta etapă este
un răspuns emoțional la o acumulare de tensiuni, probleme financiare, căsătorii nefericite,
nemulțumiri la locul de muncă. Există o dezbatere asupra faptului dacă această criză are o
cauza biologică sau de mediu, unii crezând că este în primul rând declanșată de semne de
îmbătrânire fizică - pierderea potenței la bărbați și sfârșitul anilor reproductivi la femei.

27. Identificați printre cunoștințele și rudele dvs. persoane cu vârsta de peste 65 de ani și
constatați in ce măsură se consideră ele însele bătrâni.

A fi bătrân înseamnă a fi trăit şi a fi supravieţuit bucuriilor şi necazurilor care fac parte

din viaţă. A stabili cât de bătrân este cineva din punct de vedere al percepţiei, şi nu statistic,
este dificil din cauza faptului că noi înşine ne schimbăm opiniile pe măsură ce îmbătrânim.

Discutând cu persoane peste 65 de ani aceștia spun că această vârstă sau reperul că sunt
pensionari ar fi limita de unde ei se consideră bătrâni. Ei au trecut prin toate etapele vieții iar
acum după această frumoasă vârstă de 65 de ani încep să se considere bătrâni deoarece nu mai
au așa multă putere și nu mai au aceeași dorința că și în tinerețe și de aceea se consideră așa,
mai sunt și cazuri în care unele din persoanele cu care am discutat , nu se consideră chiar
bătrâni de la acea vârstă, ba char spunând că se simt mai tineri și în putere,unii dintre ei
râzând că încă nu sau maturizat nici până la această vârstă

28. Discutați cu o femeie și cu un bărbat despre felul in care și-au reorganizat programul de
viață după pensionare.

După pensionare mai toate persoanele își schimbă și reorganizează stilul de viață
destul de mult și de diferit față de cum era înainte. Sunt fel de fel de persoane care vorbesc
despre o schimbare în bine dar și de o schimbare mai puțîn în bine după pensionare. În
principal ei nu mai sunt limitați de un anumit program de lucru sau de anumite chestii pe care
erau obligați să le facă în momentul în care erau angajați. Cel mai impotrat lucru după
pensionare e că au mai mult timp liber sau timp pe care și-l pot organiza după bunul plac.
De exemplu reorganizarea vieții după pensionare la femei se realizează prin implicarea mult
mai intensă în viața de familie, în creșterea nepoților, în reorganizarea gospodăriei, grădinărit
și chiar voluntariat. În cazul bărbaților, aceștia încep să acorde o importanță mult mai mare
gospodăriei, reparațiilor necesare, animalelor, dar și nepoților. Ei își caută diferite activități
bineînțeles mai ușoare sau își ocupă timpul cu plimbări, citit sau mai au grijă de copii mici în
special nepoței.
Pe lângă discuțile cu persoanele cunoscute dar și din alte informații și căutări aflu că
pensionarea este un concept cu precădere al epocii industriale. Nu spun o noutate, dar tindem
să o credităm cu prea mult dramatism. Există viață și după pensionare, după cum există
persoane care n-apucă pensia.
În principiu există două perspective importante asupra pensionarilor – în funcție de afluența
societății în care trăiesc:
- una este cea a pensionarilor activi, care se bucură de viață sub toate formele pe care le au la
îndemână
- a doua este cea a pensionarilor singuri, izolați, probabil cu o pensie mică, expuși la boli
fizice și mentale. Există mult mai multe șanse pentru ca cei care și-au dedicat întreaga viață
doar serviciului, fără să își facă timp pentru familie și prieteni, pentru menținerea unor relații
sociale, să intre în cea de-a doua categorie.
La noi în țară situația este și mai polarizată, mai stereotipă. În general, lumea se uită la
pensionari cu milă – „săraca ce-o să se facă, cum o să trăiască…” sau cu înverșunare
„pensionarii ăștia! Nu mai au loc tinerii de ei, nu mai poți avea un serviciu decent, iar pensiile
lor sunt cauza problemelor noastre economice!”.

29. Purtați o discuție cu un bunic sau o bunică aflată in unul dintre aceste stadii şi sesizați cum
îşi percep ei vårsta și transformările caracteristice acesteia.

Bunicuță cu care am discutat se încadrează în categoria pensionarilor activi și este

foarte mândră de această calitate. Ea se resemnează cu faptul că este bătrână dar nu se lasă și
participa în continuare destul de activ la viață de zi cu zi uneori fiind mult mai activă și mai
harnică decât mine chiar. Să obisuit cu faptul că îmbătrânește pe zi ce trece dar nu vrea să se
gândească la acest lucru atât timp cât poate ajută prin gospodărie și atât timp cât încă este
utilă.

30. Purtați o discuție cu o persoană in varstă și stabiliți în ce măsură işi dă ea seama de toate
modificările prezentate mai sus. Ritmurile şi amploarea modificărilor organice la care ne-am
referit pot fi diferite de la persoană la persoană, în funcție de: a) zestrea ereditară a fiecăruia;
b) felul in care s-a desfășurat viața până a intra în bătrânete; c) regimul de viață din acest
ciclu. De aceea, se spune că trebuie să te pregăteşti să îmbätrâneşti frumos.

Se pornește de la premisa că fiecare individ, indiferent de vârstă, are o personalitate și

un stil de viață diferite de ale celorlalți, că personalitatea joacă un rol major în adaptarea la
procesul de îmbătrânire. Astfel, se justifică diversitatea modelelor de îmbătrânire, dacă se ia
în considerare probabilă continuitate a stilurilor anterioare individuale. Persoanele care au fost
întotdeauna pasive sau retrase este prea puțîn probabil să devină active după pensionare.
Pe de altă parte, persoanele care au fost întotdeauna active, asertive și implicate social nu își
petrec vârstă a treia stand acasă. Pe măsură ce trec anii, fiecare individ devine mai asemănător
cu ceea ce a fost în tinerețe.
Un individ îmbătrânește cu succes dacă menține o personalitate matură, integrată pe toată
perioada vieții, această fiind condiția satisfacției în viață.
Bucuria de la vârstă bătrâneții pare a se baza, la fel că și în cazul întregii vieți, pe îmbinarea
dintre satisfacerea impulsurilor centrate pe sine și contribuțiile față de alții.
În mod firesc, mediul le delimitează pe amandoua, în aceeași măsură că și caracterul
individului.
Odată cu înaintarea în vârstă, corpul și organismul nostru încep să aibă parte de unele
modificări fiziologice. Aceste schimbări nu sunt lucruri de îngrijorat, ele fiind firești de la o
anumită vârstă. Schimbările apar la nivelul pielii, cât și la la nivelul sistemului muscular sau
osos. Totuși, ce pot seniorii să facă este să prevină această îmbătrânire a corpului. Acest lucru
se poate face prin exerciții fizice, alimentația sănătoasă și o viață liniștită.
Toate aceste modificări sunt în foarte mare legătură și diferă de la persoană la
persoană astfel că o influență a acestora poate fi datorată și de zestrea ereditară a
fiecăruia,transimtandu-se de la generate la generație anumite rezistente sau lungimi de vârstă.
Stilul de viață și felul în care persoană și a trăit viață afectează la fel de mult modificările ce
apar la bătrânețe astfel că unele persoane trăiesc mai mult altele mai puțin dar și dacă trăiesc
mai bine sau mai rău sunt influențate de cele de mai sus.
31. Credeți că fiecare persoană trebuie să se pregătească să îmbătrânească natural, să accepte
adecvat modificările regresiei biologice? Tema de reflecție nr. 6 Discutați cu o persoană cu
vârsta de peste 70 de ani despre dificultățile cu care se confruntă sub aspect biologic,
psihologic, social.

Consider că fiecare persoană de la o anumită vârstă ar trebui să conștientizeze de

faptul că vine și timpul în care ei vor deveni bătrâni și trebuie să se pregătească într-un fel sau
altul de această bătrânețe și să accepte toate modificările ce survin acestei perioade deși în
mare parte ar însemna un regres atât biologic cât și pe alte planuri.

Din discuțiile ce le am avut cu persoane cu vârstă de peste 70 de ani despre dificultățile ce le

au reies foarte multe feluri de dificultăți. Situația financiară ar fi principala problema a
persoanelor mai în vârstă dar pe lângă lipsa banilor și problemele de sănătate le dau mari
dificultăți deoarece sunt foarte speriați de acest lucru și uneor nu sunt chiar siguri de ziua de
mâine. Sub aspect social o problema întâlnită la aceste persoane ar fi lipsa socializării sau
frică de a fi uitați de copii sau rude.

Bineînțeles nu aceste probleme nu le întâlnim la toate persoanele de această vârstă existând

fel de fel de cazuri mai fericite cât și nefericite care trebuie să înfrunte aceste probleme în
diferite forme.

32. Identificați principalele modificări somatice la persoanele în etate. Delimitați problemele

cu care se confruntă vârstnicii pensionați. Analizați sfera emoțională a persoanelor vârstnice.
Care emoții predomină și care boli pot fi declanşate pe fondalul acestora? Formulați
recomandări pentru persoanele solitare, râmase văduve sau fără îngrijire din partea copiilor,
Propuneți strategii psihologice: suport social, voluntariat în azilurile și centrele pentru
vārstnici etc.

Modificări somatice au o determinare atât fiziologică (de involuție), cât și

psihosomatică.
Biologic, se produc o serie de modificări biochimice, trofice si funcționale ale structurilor
biologiceale organismului; îmbătrânirea fiziologică se realizează treptat din cauza faptului că
organismulantrenează rezervele compensatorii și parcurge forme de echilibrare proprii extrem
de complexe. Fenomenul cel mai semnificativ ce apare este cel al scăderii energiei,
instinctelor, dar mai ales a eficienței adaptării la mediu. Au loc modificări ale sistemelor
senzoriale (auzul, văzul scad, deasemenea sensibilitatea tactilă se degradează) ceea ce duce la
reactivitate motrică diminuată;scăderea excitabilității senzoriale afectează nivelul general al
activității biologice.
Sfera emoțională a unei persoane este o gamă largă de experiențe și sentimente. Acesta
îndeplinește o serie de funcții, cum ar fi stimularea, reglementarea, eliminarea deficitului
informațional, principalul dintre care este evaluativ.

Sfera emoțională este formată din experiențe și sentimente emoționale.Orice

experiență este o evaluare a procesului de satisfacere a nevoilor unei persoane. Sentimentul
este o evaluare a capacității unui anumit obiect de a satisface o nevoie dată a unui individ.
Diversitatea nevoilor umane și a combinațiilor acestora determină, la rândul lor, un număr
mare de obiecte și forme de satisfacție, care sunt determinate de creșterea, calitățile morale și
morale ale persoanei și nevoile societății.
 Experiențele emoționale ale unei persoane sunt împărțite în emoții și stări emoționale.
Emoții - experiențe pe termen scurt, cu putere variabilă, care se înlocuiesc reciproc după o
schimbare de situație. După natura schimbărilor din timpul proceselor fiziologice, emoțiile
sunt împărțite în stenic și astenic. Primele sunt caracterizate printr-o creștere internă,
entuziasm; pentru a doua, o scădere a activității vitale, anxietate și depresie mentală.
Emoțiile sunt un complex de reacții somatice și vegetative care exprimă atitudinea unei
persoane față de lumea exterioară și de sine. Componenta somatică a emoțiilor este exprimată
în comportament caracteristic, expresii faciale, gesturi, postură, modificarea tonului,
reducerea mușchiului scheletului. Provoacă o schimbare a mobilității pleoapelor și a globului
ocular.
Expresiile vegetative ale emoțiilor se supun voinței unei persoane și pot afecta munca aproape
toate organele și sistemele. Toate aceste schimbări nu sunt un set aleator de semne fiziologice,
ci acționează ca o reacție holistică a organismului, caracterizând o anumită manifestare
emoțională.Emoțiile afectează activitatea sistemului cardiovascular, schimbând ritmul bătăilor
inimii, tensiunii arteriale, fluxului sanguin. Ele provoacă tulburări ale ritmului respirației,
raportul dintre durata inspirației și expirarea. Întregul sistem digestiv răspunde emoțiilor. În
acest caz, există inhibarea activității motorii a tractului digestiv, greață, inhibarea salivării,
secreția afectată și motilitatea stomacului. Modifică metabolismul, compoziția și proprietățile
sângelui. Reacțiile vegetative pot provoca emoții pozitive, dar, spre deosebire de cele
negative, nu conduc la tulburări ale funcțiilor fiziologice. Emoțiile de același tip pot provoca
stări diferite la oameni diferiți. Deci, se știe că la unii oameni furia suprimă pofta de mâncare,
în timp ce la alții o crește. Frica poate provoca o creștere a activității și a activității, precum și
o stare de amorțeală. Efectele extrem de scurte, cu curgere rapidă asociate cu activitatea
motorie sunt numite efecte. Acestea pot fi stări de groază, frică, furie, răpire și altele. Afectul
este o „izbucnire emoțională” în care o persoană își poate pierde complet controlul asupra
acțiunilor sale. Stările emoționale sunt experiențe mai lungi caracterizate printr-o anumită
stabilitate după schimbarea situației care a dat naștere. Acestea includ pasiunea și starea de
spirit. Pasiunea este o stare emoțională destul de lungă și medie exprimată, care subjugă
accentul principal al gândurilor și acțiunilor unei persoane și îi stimulează activitatea activă
pentru a satisface dorințele complet. Starea de spirit este cea mai lungă, dar cea mai puțin
pronunțată stare emoțională, rezultatul multor experiențe și sentimente, care servește ca un fel
de fundal și colorează comportamentul suplimentar al unei persoane.
Ca si propunere pentru ajutorul persoanelor varstnice ramase singure propun un
proiect prin care să se ofere servicii de îngrijire persoanelor vârstnice, lipsite de sprijin.Cu
ajutorul unor îngrijitori la domiciliu care să se ocupe de igiena generală şi personală a
acestora, sa le supravegheze starea generală, sa le facă curăţenie, cumpărături, mici reparaţii
în locuinţă și mai ales socializează cu ei. Îngrijirile medicale sunt asigurate de asistentele
medicale de la cabinetele medicale de familie din comună dar si cu ajutorul unor voluntari
specializati, iar asistenţi sociali sa le ofere servicii de consiliere. Transportul vârstnicilor la
cabinetul din comună cand este necesar, precum și a medicilor de familie la domiciliul
beneficiarilor care locuiesc în cătune sa se faca cu ajutorul unui serviciu de transport gratuit
oferit de diferite fundarii. Serviciile directe sa fie oferite prin intermediul unei echipe
multidisciplinare de îngrijire şi asistenţă socială coordonată de un manager cu o experienţă în
domeniul serviciilor pentru vârstnici.