TEME DE SEMINAR

1. Ca profesor, cum ati proceda / ce decizie ati lua?

Situație problema
Profesorul de română al clasei a XI-a îl solicită pe elevul Ionel să răspundă la lecţie. Elevul respectiv are note
bune la toate disciplinele, inclusiv la Lb. română, dar, pentru lecţia respectivă, nu s-a pregătit. Profesorul îl
iartă, rugându-l să se pregătească pe viitor. Într-o altă oră, profesorul îl ascultă pe elevul Gigel, cunoscut ca
având rezultate slabe la învăţătură şi un comportament recalcitrant. Pentru că nu s-a pregătit, elevul este
sancţionat cu o notă mică. Apare un dublu conflict: între profesor şi Gigel şi între acesta şi Ionel, care nu
fusese pedepsit. Analizaţi situaţia din perspectiva cauzelor generoatoare de conflict şi propuneţi soluţii de
rezolvare.

REZOLVARE:
Consider că într-o clasă de elevi , din punct de vedere al drepturilor copiilor toți sunt egali,
toți merită să li se acorde o șansă atunci când greșesc.
Fiecare copil este unic, fiecare copil are un stil de a învăța diferit în funcție de factorii
învățării. În literatura de specialitate factorii învățării sunt împărțiți în:
 factorii interni( personalitatea copilului, capacitatea de a memora noi informații,
sexul, starea de sănătate, dezvoltarea mecanismelor neuro dinamice ale învăţării,
somnul şi bioritmul intelectual, procesele cognitive, afective, volitive, caracteristicile
dezvoltării atenţiei şi capacităţii de comunicare, motivaţia şi gradul ei de intensitate,
prezenţa sau absenţa unor aptitudini, voinţa, stilul de învăţare, interesele de cunoaştere
şi cele profesionale, nivelul de cultură generală şi de specialitate);
 factorii externi ( dificultatea materiei, stilul de predare al profesorului, structurarea
sistemului de cerinţe şi organizarea ofertei de informaţie, aspecte ale proceselor de
comunicare-codificare a mesajului didactic, caracteristici ale clasei, calitatea instruirii
anterioare şi gradul de posesie a cunoştinţelor prevăzute de programă, la nivelul clasei
cu care se lucrează sau la care ne raportăm, competenţa reală a profesorului, factorii
săi de personalitate, angajarea sa în activitatea cu elevii, aspecte legate de logica
didactică, care trebuie să fie cât mai apropiată de logica ştiinţei, factori la care putem
adăuga pe aceia ce ţin de igiena clasei şi a şcolii, de atmosfera din şcoală, de
colaborarea dintre profesorii clasei, elemente de ergonomie şcolară şi de timp, factorii
sociali, culturali, cu referire la factorii familiali, la mediul cultural din care provin
părinţii, aspecte definitorii ale comunităţii locale, cartierul din care provin elevii,
regimul alimentar, viaţa culturală a familiei).
Consider că într-o clasă de elevi este datoria profesorului/ managerului de a-i antrena pe toți
în procesul de învățare ( de a-i scoate pe toți la tablă, de a-i pune pe toți să răspundă) .
Este datoria profesorului de a explica lecția predată pe înțelesul tuturor elevilor, de a se
asigura că lecția și noile informații au fost înțelese de către toți elevii ( inclusiv de cei care au
note slabe).
Profesorul trebuie să fie un model pentru elevii săi, să le acorde șanșe egale tuturor, să
descopere potențialul fiecărui elev, evidențieze reușitele acestora, să îi motiveze să învețe, să
predea noile informații în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor și particularitățile
individuale ale acestora.
Pentru a gestiona situația problemă exemplificată mai sus, ca profesor al clasei respective
aș acorda șanse egale la învățătură fiecărui elev, aș acorda importanță fiecărui elev din clasă (
chiar și elevilor care au obținut note slabe la celelate discipline), m-aș asigura că informația
predată a fost înțeleasă de toți elevii și aș aplica metode de verificare astfel încât la finalul
lecției toți elevii să rețină informațiile importante și să învețe ceva nou din fiecare lecție, fără
a se simți marginalizați.
Conflictul clasei a XI-a este generat de profesor care face diferențe între elevul Ionel- elevul
model care are note bune la toate materiile și este lăudat de toți profesorii pentru reușitele sale
și elevul Gigel- elevul slab la învățătură care are note mici la toate materiile, care este
marginalizat.
Consider că, atunci când un elev vine la școală fără a învăța lecția profesorul nu are rolul de
a-l pedepsi cu notă mică, profesorul are sarcina de a identifica cauza prezentării elevului la
școală fără a învăța ( probleme familiale, probleme în gestionarea timpului de învățare,
probleme de memorare și înțelege a informațiilor etc.) și de gestiona aceste probleme fiind
un real sprijin pentru elev. Dacă profesorii ar fi implicați și ar acorda șanșe egale tuturor
elevilor insuccesul școlar (de la insucces școlar mai sunt doar câțiva pași până la abandon
școlar) ar fi mai rar întâlnit în școli.
Soluțiile de rezolvare ale acestui conflict ar fi:
-implicarea în mod egal a tuturor elevilor în procesul de învățare;
-predarea noilor informații în fucție de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor;
-iertarea tuturor elevilor atunci când aceștia întâmpină probleme în procesul de învățare a
noilor informații.

2. Ca profesor, cum ati proceda, în situația dată?

Situaţie - problemă

Profesorul diriginte al unei clase de liceu trebuie să resolve un conflict cu părinţii, declanşat de
următoarea situaţie: are în clasă un elev bolnav de SIDA şi părinţii celorlalţi elevi ameninţă că îşi
vor retrage copiii din clasa respectivă dacă i se mai permite elevului respectiv să vină la şcoală. La
rândul lor, părinţii copilului bolnav fac presiuni pentru ca respectivul copil să fie primit la şcoală.
Cum aţi rezolva situaţia?

REZOLVARE:
SIDA sau infecţia cu HIV nu reprezintă doar probleme medicale, aşa cum eronat mai sunt
încă percepute. În interiorul microgrupurilor afectate, se manifestă inter-relaţii certe de
determinism între aspectele medicale, socio-economice, psihoemoţionale şi cultural-
educaţionale. Infecţia HIV îndeplineşte criteriile de încadrare în rândul bolilor cronice. Ca în
orice boală cronică, suferinţa persoanei infectate interferează viaţa propriei familii, cu
importante consecinţe extrafamiliale. Persoanele infectate şi afectate HIV/SIDA sunt nevoite
să facă faţă unor situaţii greu de suportat, cu grad ridicat de stres emoţional, care determină
apariţia şi amplificarea unor devastatoare trăiri negative cu efect destructiv asupra stării de
sănătate psihică, dintre care amintim:
• discriminarea; stigmatizarea ori frica de a fi stigmatizat; absenţa confidenţialităţii; izolarea
fizică şi psihică; excluderea ori/şi marginalizarea comunitară sau familială; slaba integrare
socială și școlară; teama pentru ziua de mâine.
Conştientizând impactul psihosocial, adultul reuşeşte în cele mai multe situaţii să înţeleagă şi
să accepte în extremis atât boala, cât şi durerea. Niciodată, însă, suficient! Dar copilul are o
înţelegere limitată asupra vieţii, bolii şi a morţii, de aceea el se va manifesta diferit, va
accepta cu dificultate deteminările psihologice ale statutului său social, suportând greu
atitudinea celor din jur.
Putem afirma, fără teama de a greşi, că implicaţiile psihosociale în cazul infecţiei cu
HIV/SIDA sunt la fel de copleşitoare ca şi aspectele medicale. Pentru cel infectat, dar şi
pentru persoanele care îngrijesc o persoană seropozitivă, incertitudinea înconjoară prognozele
medicale. Toate efectele care apar sunt fondate: pierderea încrederii, stigmatizarea, izolarea,
abandonarea de către familie, prieteni, vecini şi colegi de şcoală.
Datorită modului în care este privită boala în societate, confidenţialitatea este considerată o
condiţie necesară în abordarea cazurilor de infecţie HIV/SIDA. Dacă în cazul profesioniştilor
care lucrează cu astfel de persoane confidenţialitatea este obligatorie, în situaţia persoanei
infectate şi a familiei sale există atât avantaje, cât şi dezavantaje în ruperea confidențialității.
Avantajele ruperii confidenţialităţii pot fi legate de un mai mare sprijin din partea familiei,
obţinerea unor drepturi legale din partea statului sau a unor persoane specializate,
profesioniste care pot oferi sprijin în acest sens.
Dezavantajele sunt, de regulă, mai mari. Statusul de seropozitivitate presupune şi o serie de
adaptări emoţional-afective, solicitări la care rudele şi persoana infectată „trebuie” să facă
faţă. Cuprinşi de anxietate, apare tentaţia de a împărtăşi aceste sentimente şi trăiri, tocmai
dintr-o nevoie imperioasă de a fi înţeleşi, sprijiniţi, protejaţi şi ajutaţi să facă faţă presiunilor
bolii. Numai că, în foarte multe situaţii, după o primă reacţie de acceptare, înţelegere şi chiar
compasiune faţă de persoana infectată, se instalează (treptat sau cu brutalitate) o atitudine de
retragere, asociată cu diminuarea relaţiilor interumane, de izolare şi stigmatizare a persoanei
seropozitive şi a familiei acesteia. Se poate ajunge la respingerea persoanei infectate din
rândul familiei lărgite, de către prieteni, vecini, colegii de la grădiniţă, şcoală, loc de muncă.
Izolarea socială a celor infectaţi HIV şi a familiilor lor este un fapt des întâlnit, constituind o
caracteristică particulară a bolii. Persoana seropozitivă este tratată de multe ori de cei din
preajmă ca fiind ,,altfel” (atât în sens pozitiv, prin grija manifestată faţă de cel bolnav, dar
mai ales în sens negativ, de cei care cu uşurinţă îl etichetează: ,,persoană cu SIDA”,
„sidosul”).
Copilul infectat cu HIV este o persoană care nu poartă răspunderea acestui statut. Nevoile
sale sunt strâns legate de drepturile sale, de starea de infectat cu HIV sau bolnav de SIDA.
Nevoile copilului infectat cu HIV trebuie să constituie o prioritate fundamentală a tuturor:
familie, şcoală, servicii de asistenţă medicală şi socială, societatea în întregul ei.
Principalele nevoi ale copilului infectat cu HIV:
 Protecţia socială adecvată presupune nevoia copilului de a beneficia de sprijin social
şi de legislaţie care să-i apere interesele.
 Viaţa socială a copilului – copilul are nevoie să se simtă acceptat de cei din jurul său,
are nevoie de comunicare şi înţelegere din partea familiei, prietenilor şi a comunităţii
în general, pentru a putea depăşi situaţiile de impas, cu atât mai mult cu cât în
integrarea şcolară a tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA, boala de care suferă
acţionează în mod negativ asupra valorilor sale – frumuseţe, independenţă şi
apartenenţă la grup. Copilul seropozitiv HIV are dreptul şi simte nevoia de a se
implica în activitatea celor din jur, de a-şi consuma energia într-un mod constructiv şi
de a nu fi izolat.
 Nevoia de a cunoaşte şi de a fi educat - şcolarizarea are efecte benefice asupra stării
de sănătate a oricărui copil, răspunzând dorinţei lui de a fi la fel ca ceilalţi copii, de a-
şi satisface curiozitatea. Marginalizarea copiilor seropozitivi din învăţământul de
masă şi orientarea lor către învăţământul special este contrară intereselor lor şi trebuie
amânată atâta timp cât starea de sănătate şi capacitatea intelectuală permite
frecventarea şcolii normale.
Pentru a gestiona situația-problemă expusă mai sus, ca profesor al clasei respective aș
invita părinții tuturor elevilor, inclusiv părinții elevului bolnav la o ședință în cadrul căruia
voi explica nevoia copilului bolnav de a fi integrat într-un grup social, de a comunica cu
colegii săi și de a fi înțeles de cei din jur, nu marginalizat, aș invita la ședință și un medic
psiholog care să le explice părinților problemele ce ar putea fi cauzate copilului bolnav dacă
ar fi respins de către colegi și de către adulții din jurul său.
În orice instituție de invățământ unde este cel putin un caz de HIV, copilul este instruit cum
să-i protejeze pe cei din jur, cât și pe el însuși, se explica părinților faptul că elevii acestei
clase nu vor avea probleme medicale din cauza copiluluii infectat deoarece el are reguli de
igienă stricte și nu va fi un pericol pentru cei din jur. Toti copiii sunt egali, toți copiii au
dreptul la educație și toți copiii simt nevoie de afecțiune și de a se integra într-un grup.