Beneficile atletismului pentru copiii și adulții cu nevoi speciale

Atunci când aleg atletismul pentru copilul cu nevoi speciale, parinții trebuie să ia în
considerare în primul rând vârsta lui de dezvoltare, nu numai vârsta fizică. Limitările fizice sau
deficiențele de vedere sau auz pot necesita folosirea unor echipamente adaptate sau modificări
speciale.

De multe ori, atleții mai mari fac echipa cu copiii cu nevoi speciale mai mici pentru a
participa împreuna la evenimentele sportive (atletism unificat). Astfel ajung să se antreneze
împreună, să concureze împreună și să se încurajeze reciproc.

Tinerii cu nevoi speciale trăiesc cu satisfacția că au un coechipier și au o motivație și

împlinire pe care nu le-ar fi dobândit fără sprijinul amicului lor. În plus, un partener face
tranzițiile mai confortabile și poate deveni un exemplu de urmat.

Pista și terenul de alergare pot fi modificate pentru majoritatea dizabilităților, chiar dacă
unii copii cu nevoi speciale pot avea nevoie de echipamente adaptive sau condiții speciale.

În cazul probelor de aruncare, cum ar fi sulița sau discul, se poate aplica un set modificat
de reguli pentru participanții aflati în scaunul cu rotile.

Pe pista, participanții cu deficiente de vedere pot utiliza un alergator care să-i ghideze în
timpul turelor.

Avantajele practicării atletismului pentru persoanele cu dizabilități

 Ajută la menținerea unei greutăți corporale corespunzatoare,

 Asigură o mai bună coordonare,
 Îmbunătățește echilibrul,
 Îmbunătățește atenția,
 Antrenează capacitatea de a asculta instrucțiunile antrenorului,
 Îmbunaătățește nivelul comportamental și stimulează starea de spirit,
 Epuizează energia neproductivă,
 Oferă o mai bună adaptare la situații neasteptate și circumstanțe noi,
 Îmbunătățește somnul,
 Îmbunătățește și adaptează capacitatea de a face mai multe lucruri simultan,
 Asigură limpezimea minții și concentrare mentală,
 Asigură munca în echipă,
  Creează și sporește încrederea în sine,
 Ajută la îndeplinirea obiectivelor specific,
 Îmbunătățește calitatea de a-i motiva pe altii.

Lecţia de atletism la elevii cu cerinţe educative speciale (CES)

Predarea atletismului la elevii cu cerinţe educative speciale se poate face sub forma lecţiilor
de educaţie fizică adaptată, obiectivele şi conţinuturile ce vor fi predate în funcţie de:
- starea de sănătate a elevului;
- complexitatea deficienţei sau a incapacităţii elevului;
- nivelul aptitudinilor specifice etc.
Datorită efectelor benefice asupra organismului, dar şi a uşurinţei în efectuarea mişcărilor
ce stau la baza însuşirii deprinderilor de alergare, săritură şi aruncare, atletismul, poate
reprezenta:
- un mijloc util de stimulare și implicare a elevilor cu CES în desfăşurarea activităţilor
psihomotrice;
- un mijloc de integrare socială a elevilor cu CES (prin latura sa competiţională) etc.
În cazul elevilor cu deficienţe psihice, un rol major în cadrul programelor de recuperare în
şcoală îl au abilităţile practice, fapt ce permite profesorului de educaţie fizică să folosească şi
conţinuturi din atletism în cadrul lecţiilor (ex: diferitele tipuri de aruncări din şcoala
atletismului, cu obiecte de diferite mărimi şi greutăţi, pot educa psihomotricitatea).
Educarea psihomotricităţii, ca obiectiv esenţial al educaţiei fizice şi sportului la copii cu CES
vizează şi conştientizarea acestor asupra posibilelor mişcări pe care le pot efectua.
Astfel, lecţiile cu teme de atletism pot urmări:
- creşterea capacităţii de cunoaştere a propriului corp şi a reperelor spaţiale (ex: variante de mers
cu mişcări de braţe, variante de alergare uşoară în diferite direcţii, aruncări de obiecte la ţintă
etc);
- educarea coordonării generale şi specifice (exemplu: alergări printre jaloane, a.J.g cu rotarea
braţelor înainte şi înapoi, sărituri, alergări cu trecere peste obstacole) şi a echilibrului cu
conştientizarea senzaţiilor plantare (sărituri pe loc de pe ambele picioare cu forfecare în aer sau
pe un obstacol cu înălţime mică);
- dezvoltarea ritmului (ex: alergare ușoară sau alergare cu joc de glezne pe loc cu dictarea
ritmului prin semnal sonor sau vizual) şi a schemei corporale (ex: conştientizarea poziţiei
corpului în timpul săriturilor cu desprindere de pe două picioare pe loc lângă un perete unde sunt
trasate repere vizuale colorate);
- dezvoltarea orientării spaţiale (ex: alergarea cu schimbarea direcţiei la repere vizuale,
aruncarea mingii de oină la ţintă etc);
- educarea respiraţiei (ex: alergare ușoară sau alergare cu joc de glezne pe loc sau din deplasare,
cu inspiraţii şi expiraţii controlate – profesorul demonstrează prin gesturi şi solicită ca elevul să îl
imită)
- dezvoltarea afectivităţii prin integrarea socială , prin dezvoltarea sentimentului de deincluziune
(ex: - atletism unificat);
- responsabilizarea - prin includerea copiilor cu tulburări de comportament sau a celor cu
dizabilităţi motrice în cadrul ştafetelor se dezvoltă stima de sine, responsabilitatea realizării unei
sarcini pe care ceilalţi coechipieri o aşteaptă de la ei etc;
- dezvoltarea motivaţiei şi a voinţei (ex: desprinderile sub forma săriturilor peste, de pe şi pe
obstacole, exerciţiile de alergări sub forma întrecerilor etc);
- menţinerea unui stil de viaţă sănătos şi stimularea participării constante la activităţi sportive.
INDICAŢII METODICE
La cei:
cu deficienţe senzoriale multiple: - se va evita alergarea sau mersul rapid cu copilul de mână
până când acesta cade;
- atunci când se introduce alergare, se va acorda sprijin cu o mână de după umeri;
- se va alerga înapoia copilului, atingându-i spatele cu mâna, pentru a-i oferi siguranţă, până
când acesta va executa singur mişcarea;
- la săriturile de pe obstacole, se va oferi copilului posibilitatea investigării atât a obiectului de
pe care va sări, cât şi a locului unde va ateriza, pentru a-l ajuta săşi formeze o ideea despre ceea
ce se întâmplă;
- la săriturile de pe obstacole se vor alege obstacole joase.
Deficienţe mintale profunde, severe şi/sau asociate
- la predarea diferitelor tipuri de alergări, se va accentua însuşirea coordonării braţ şi picior opus
şi pe aplicarea concursurilor şi ştafetelor pe distanţe scurte;
- elevii vor fi poziţionaţi individual sau în colectiv de către profesor, pentru a evita posibilele
accidentări;
- la alergări/sărituri, profesorul va sta cât mai aproape de elev pentru a da ajutor sau a asigura;
 - la mers rapid, la alergările uşoare /la săriturile de pe obstacole, elevii cu control postural slab
sau tonus muscular redus, vor fi ajutaţi cu sprijin în jurul trunchiului şi nu apucaţi de mâini; -
pentru a nu fi „luat pe nepregătite”, se va comunica înainte elevului care vor fi variantele de
mers, alergare, săritură sau aruncare pe care le va executa;
- se recomandă încurajările permanente, asigurarea sentimentului de securitate prin poziţionarea
în imediata apropiere a elevului ,
Profesorul de educaţie fizică trebuie să deţină un nivel optim de cunoştinţe privind deficienţele/
dizabilităpţile elevilor care participă la lecţiile de atletism, aspect necesar:
Predarea conţinuturilor din atletism la copii cu cerinţe educative speciale (dizabilităţi,
deficienţe, incapacităţi) presupune colaborarea permanentă între profesorul de educaţie fizică,
psiholog, medic, kinetoterapeut şi familia copilului.

Atletismul sub formă de joc la elevii cu cerinţe educative speciale

Jocurile dinamice, de „mişcare” cu elemente tehnice din diferite probe sau ramuri sportive
reprezintă, activităţi cu caracter sportiv, activităţi complexe predominant motrice şi emoţionale,
care au la bază un regulament.
Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Jocul este un mijloc excelent şi de
neînlocuit în orice proces educativ, recuperator sau recreativ , presupunând fixarea unui scop şi a
anumitor reguli, astfel încât la finalul său să se poată atinge, obţine o anumită finalitate care
produce satisfacţie.
Practicarea atletismului sub formă de joc la elevii cu CES este posibilă sub forma ştafetelor
şi/sau parcursurilor aplicative, a jocurilor care includ deprinderi de alergare, săritură sau
aruncare. Indiferent de natura lor, aplicarea jocurilor de mişcare cu elemente din atletism în
activitatea de educaţie fizică şi sport adaptată trebui să respecte anumite reguli:
- asigurarea spaţiului de desfăşurare (din punct de vedere al protecţiei elevilor);
- adaptarea sarcinilor şi regulilor jocului, a dozării la posibilităţile elevilor cu CES;
- la alcătuirea echipelor sau alegerea adversarilor să ţină cont de specificul dizabilităţii sau
incapacităţii elevilor;
- la alegerea jocurilor, a distanţelor de alergat, a tipului de săritură sau a tipului de aruncare să
ţină cont de tipul deficienţei sau incapacităţii elevului cu CES;
- conceperea sau alegerea jocului cu elemente de atletism în funcţie de preferinţele elevului cu
CES;
- indiferent de dificultăţile pe care le întâmpină un elev cu CES în desfăşurarea jocului, acestuia
să i se dea posibilitatea de a finaliza jocul sau de a „reuşi”;
- cea mai mica reuşită, cel mai discret semn de execuţie a unei mişcări, să fie apreciate vizibil de
profesor şi lăudate.