Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TERMENI DE BAZĂ:
Formaţia–modul de dispunere a executanţilor în vederea executării acţiunilor colective.
Tipuri de formaţii:
Componentele formaţiei:
1. Frontul - direcţia spre care sunt orientaţi componenţii formaţiei cu faţa.
2. Flancul - reprezintă extremitatea formaţiei(stângă sau dreaptă).
3. Lăţimea-spaţiul dintre flancul drept şi flancul stâng(e egală cu numărul de şiruri).
4. Rândul(linia) - dispunerea executanţilor umăr lângă umăr, pe linia frontului.
5. Adâncimea-spaţiul cuprins între prima şi ultima linie.
6. Coloana(şirul) - dispunerea executanţilor unul înpoia celuilalt.
7. Intervalul-spaţiul dintre doi executanţi pe linia frontului(a umerilor).
8. Distanţa-spaţiul cuprins între doi executanţi aflaţi în coloană(şir).
ACŢIUNI PE ŞI DE PE LOC :
o stând controlat
o repaus
o alinierea
o numărătoarea, raportul
o întoarceri pe loc
o ruperi de rânduri(cu şi fără oprire)
o deplasarea formaţiei pe distanţe scurte
o acţiuni complexe
Alinierea - e acţiunea de pe loc prin care executanţii sânt ordonaţi într-o formaţie
corespunzătoare comenzii, mărind sau micşorând distanţele sau intervalele. Alinierea se
face în:
a. în linie - spre dreapta(cea mai des folosită), stânga, centru,flancuri);
b. în coloană - şir(formaţie de deplasare), - de gimnastică(formaţie de lucru).
RAPORTUL :- enunţ rostit de elevul de servici prin care profesorul este informat la
începutul lecţiei despre starea colectivului(efectiv, scutiţi, echipament, teme, sarcini
trasate, materiale sportive etc..)
COMANDA pentru „ RAPORT”:
1. „În linie pe ... n ..rânduri......adunarea!”
2. „V-aliniaţi!”
3. „Drepţi!”
4. „De la dreapta spre stânga în continuare..........număraţi!”
5. „Clasă / grupă pentru raport...................................drepţi!”
Întoarcerile pe loc - sunt acţiunile prin care se schimbă formaţia (din linie în coloană şi
invers) sau frontul. Pentru întoarcerile de pe loc sunt necesari doi (2) timpi astfel:
- se execută o întoarcere (conform comenzii) pe călcâiul piciorului din partea întoarcerii şi
vârful celuilalt picior (la timpul 1) şi apoi apropierea picioarelor (timpul 2).
Deplasarea formaţiei pe distanţe scurte: este o acţiune prin care se aranjează colectivul
pentru utilizarea cât mai bună a spaţiului disponibil. Această acţiune se regăseşte în practică
cel mai frecvent alături de alte acţiuni cum ar fi: alinierea şi întoarcerile.
Deplasarea formaţiei (de obicei în linie sau şir) se poate efectua spre înainte, înapoi şi
lateral ( dreapta sau stânga). Deplasările spre înainte şi înapoi pot fi efectuate cu paşi succesivi
sau cu paşi adăugaţi, iar deplasările laterale se realizează prin paşi adăugaţi.
9. Acţiune complexă
în 8 timpi:
Exemplu acțiune complexă la 8 timpi:
1-2 un pas înainte;
3-4 întoarcere la dreapta cu bătaie din palme pe fiecare timp;
5-6 pas lateral dreapta;
7-8 întoarcere la stânga cu bătaie din palme pe fiecare timp;
Acţiune complexă în 16 timpi:
Exemplu acțiune complexă la 8 timpi:
1-2 întoarcere stânga-mprejur;
3-4 pas înaint cu bătaie din palme pe fiecare timp;
5-6 întoarcere la stânga;
7-8 pas spre stânga cu bătaie din palme pe fiecare timp;
1-2 întoarcere stânga-mprejur;
3-4 pas spre dreapta cu bătaie din palme pe fiecare timp;
5-6 întoarcere la dreapta;
7-8 pas înainte cu bătaie din palme pe fiecare timp.
ACŢIUNI DIN DEPLASARE
Deplasarea este reprezentată de mişcarea executanţilor într-un spaţiu dat, prin mers, alergare,
săltări şi sărituri simple ori variantele acestora.
Pornirea este acţiunea de început a unei deplasări.
COMENZI utilizate pentru pornire:
- Înainte............marş! pornirea întotdeauna cu piciorul stâng.
- Cu ocolire spre dreapta/stânga… marş!
Oprirea simplă se execută în doi timpi. Comanda „stai!”se dă pe piciorul drept, după care
se mai efectuează un pas înainte cu piciorul stâng (t 1) şi apropierea piciorului drept (t 2).
Oprirea cu faţa la front este compusă dintr-o oprire şi o întoarcere (la stânga, la dreapta,
la stânga-mprejur, cu faţa la profesor). Oprirea cu faţa la front se efectuează în 4 timpi, din care
la 1-2 se execută oprirea şi la 3-4 întoarcerea, corespunzător comenzii.
Trecere de la mers la alergare şi de la alergare la mers : este acţiunea prin care se schimbă
modalitatea de deplasare (mers, alergare). Această acţiune face parte din grupa acţiunilor din
deplasare.
COMENZI utilizate pentru trecerea de la mers la alergare şi de la alergare la mers:
a) Trecere de la mers la alergare se execută comanda:
- Pas alergător.......marş!
Trecerea de la mers la alergare este o acţiune din deplasare şi se efectuează într-un timp.
Comanda executivă MARŞ! se dă pe piciorul stâng, după care se mai efectuează încă un pas cu
piciorul drept (t 1) şi se începe alergarea cu piciorul stâng. La începerea alergării se reia
numărătoarea de la 1, imprimându-se un tempo adecvat acesteia. Dacă se lucrează pe
muzică, comanda executivă MARŞ! se dă la sfârşitul frazei muzicale, astfel încât după
efectuarea pasului necesar (cu piciorul drept), să se înceapă alergarea pe o nouă frază, altă piesă
muzicală, adecvată.
b. Ocoliri:
Ocolirile sunt acţiuni utilizate foarte frecvent pentru schimbarea direcţiei sau
sensului printr-o deplasare pe arc de cerc. Ele fac parte din grupa acţiunilor din deplasare şi
dezvoltă orientarea în spaţiu, educă atenţia, măresc atractivitatea lecţiei şi produc obişnuirea
lucrului în colectiv.
Ocolirile se execută din mers, alergare, săltări, sărituri ori variante ale acestora.
Ele pot fi:
Ocoliri - la stânga (90);
- la dreapta (90);
- la stânga-mprejur (180).
De asemenea, similar cu întoarcerile din deplasare, ocolirile pot fi şi de 45(jumătăţi),
utilizate mai frecvent în cadrul deplasărilor în figuri.
Comenzile utilizate sunt:
„Ocolire la dreapta.. „marş!”
„Ocolire la stânga... „marş”
„Ocolire la stânga-mprejur... „marş!”
Conform comenzii („Ocolire la dreapta... „marş!”, „Ocolire la stânga... „marş!”) se
realizează o trecere de pe o latură pe alta a sălii prin deplasare (mers, alergare sau variante ale
acestora) pe un arc de cerc, rotunjindu-se astfel colţurile. În cazul ocolirilor la stânga-mprejur,
arcul pe care se face deplasarea este mic (egal cu lăţimea umerilor), ocolirea fiind de
180, păstrându-se astfel aceeași latură a sălii.
SCHIMBĂRI DE FORMAŢII
Din coloană(şir)
Schimbările din coloană( şir)pot fi:
a. trecere din coloană câte 1 în coloană câte 2 şi 3
b. trecere din coloană câte 2 în coloană câte 4 şi 6
Succesiunea acţiunilor este aceeaşi ca la schimbările din linie, deosebirea constând în
deplasarea mai întâi spre dreapta sau stânga (după caz) şi apoi spre înainte sau înapoi(după caz).
B. DIN DEPLASARE
Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte n şi invers.
Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte 2, 3, ..n se execută la comanda:
În coloană câte n... marş!
Pentru aceste treceri se aplică următoarea succesiune:
- se numără în adâncime câte2, 3, ...n (conform comenzii)
- se dă comanda pentru formarea coloanei câte n
- se trece la schimbare: numărul 1 micşorează pasul, în timp ce numărul 2 (sau 3, etc)
măresc pasul şi trec în stânga numerelor 1, astfel încât toate grupele de numere strigate
conform numărătorii să ajungă să se deplaseze în linie, umăr lângă umăr şi cu distanţe
de un pas între linii (adică în ordine strânsă).
Pentru trecerea din coloană câte”n”, în coloană câte 1, se dă comanda –„din coloană
câte..”n”(2,3,) în coloană câte 1 marş! Numerele 1 măresc pasul şi celelalte îl micşorează”.
Formarea coloanelor de gimnastică(coloane de lucru) Coloana de gimnastică „câte n pe
mijloc ” – succesiune:
1. Se numără câte „n” („În adâncime câte „n” număraţi”!);
2. Comanda: „Din coloană câte 1 în coloană câte „n” pe mijloc … marş!
3. Se trece la realizarea schimbării: grupele de numere „n” se întorc din deplasare spre
stânga sau spre dreapta(după caz, în funcţie de sensul de deplasare), iar celelalte grupuri
de numere „n” se deplasează după primul grup de „n”, până când întregul efectiv
a realizat formaţia cerută prin comandă.