DEOSEBIRI INTRE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Student:

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Anul I
 Educatie fizica

Educatia fizica este o componenta a educatiei globale. Prin continutul si sarcinile sale
specifice, prin influentele sale sistemice asupra individului, atat in plan motric, cat si fizic,
intelectual, afectiv, estetic, etc., ea se constituie intr-o cale spre educatia generala.

Conceptul de educatie fizica reprezinta o abstractizare si o generalizare a experientei

acumulate in acest domeniu, incepand din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre

Conceptia despre educatia fizica reprezinta valorificarea conceptului de educatie fizica, prin
aplicarea lui la conditiile concrete ale anumitor societati. In Romania, expresia acestei conceptii
se materializeaza in „Legea educatiei fizice si sportului”.

Conform acestui document, educatia fizica si sportul sunt activitati de interes national,
sprijinite de stat. Prin educatie fizica si sport se intelege toate formele de activitate fizica menite,
printr-o participare organizata sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si
confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate
in competitii de orice nivel.

In viziunea lui Kretchmar(1994) valorile create si promovate de educatia fizica sunt

reprezentate de: cunoastere, fitness, deprinderi motrice si satisfactie (placere), aspecte pe care
autorul le explica astfel:

-educatia fizica contribuie la transmiterea unor cunostinte (informatii) despre organismul

uman, exercitiul fizic, igiena efortului, biomecanica miscarii, regulamentele ramurilor sportive,
etc.;

-fitness-ul(aptitudinile sau calitatile motrice) reprezinta un vector important al influentei

educatiei fizice. Fiind o conditie fundamentala a sanatatii, a dezvoltarii fortei musculare,
rezistentei, mobilitatii, coordonarii, etc., el contribuie la ameliorarea calitatii vietii;

-deprinderile motrice, achizitionate in numar cat mai mare, determina cresterea posibilitatilor de
miscare, de experimentare a unor noi senzatii motrice, de imbogatire a universului de cunoastere,
ceea ce favorizeaza exprimarea personalitatii;

-educatia fizica presupune un continut emotional important, in sensul ca genereaza satisfactii si

bucurii, elibereaza tensiunile si creeaza sentimentul libertatii individuale.

Din cauza complexitatii educatiei fizice, data de caracteristicile, de finalitatile si de

obiectivele sale, o singura definitie nu-i poate evidentia toate valentele. De aceea educatia fizica
trebuie definita din mai multe perspective:
 1. a teoriei actiunii, ca activitate motrica-biologica - educatia fizica este un tip de
activitate corporal-motrica, constituita din actiuni motrice sistematizate conform unor
criterii specifice subiectilor pentru care este proiectata si programata;

2. a didacticii, ca proces instructiv-educativ – educatia fizica este o componenta a

educatiei generale, realizata in cadrul unui proces instructiv-educativ sau in mod
independent, in vederea dezvoltarii armonioase a personalitatii si a cresterii calitatii vietii.
Educatia fizica cuprinde un complex de stimuli care influenteaza procesele de dezvoltare
somato-functionala si psihica;

3. a teoriei sistemelor, ca sistem de concepte si actiuni – educatia fizica este practica si

teoretica, reunind un ansamblu de idei, norme si reguli structurate intr-o conceptie unitara
de organizare si aplicare concreta la diferite categorii de subiecti;

4. a managementului educatiei, ca forma de organizare – educatia fizica se constituie ca

un ansamblu de forme de organizare ce valorifica sistematic exercitiile fizice, in scopul
realizarii obiectivelor specifice;

5. a sociologiei, ca factor de integrare socio-culturala – educatia fizica este un sistem

complex de influente care se aplica rational indivizilor, favorizandu-le ameliorarea
conditiei fizice, psihice si integrarea socio-culturala.

Sportul
Sportul - activitate specifică de întrecere, în care se valorifică intensiv formele de practicare
a exerciţiului fizic, în vederea obţinerii de către individ sau colectiv perfecţionarea posibilităţilor
morfo-funcţionale şi psihice, concretizate într-un record, o depăşire proprie sau a partenerului.

Sportul este un fenomen social şi a luat amploare după reluarea Jocurilor Olimpice de la
Atena din 1896.

Caracteristici:

-caracter formativ dar spre deosebire de E.F., urmăreşte valorificarea maximală a înclinaţiilor şi
talentelor, în una din ramurile de sport.

-în sport au acces doar cei cu aptitudini deosebite, selecţia fiind strictă;

-sportul vizează performanţe maxime;

Structură:

Se remarcă cele patru subsisteme ale sale:

 sportul pentru toţi;

 baza de masă a sportului de performanţă;

 sportul de performanţă;

 sportul de înaltă performanţă;

Clasificarea sportului în funcţie de diferite criterii:

 sporturi clasice şi moderne;

 sporturi olimpice şi neolimpice;

 sporturi naţionale şi internaţionale;

 sporturi individuale, pe echipe şi mixte;

 sporturi de sezon şi pentru tot anul;

 sporturi cu caracter motric şi amotric (şah, aeromodelism, navomodelism).

Sportul ”cea mai desăvârşită şcoală din ciclul educativ al vieţii, cea mai agilă pentru a
transpune în viaţă acel mens sana in corpore sano.

Caracteristici, asemănări şi deosebiri faţă de educaţia fizică:

- este un domeniu complex atât ca structură, cât şi ca funcţii sociale incluzând un sistem de
exerciţii fizice diversificate (pe ramuri de sport);

- deşi are caracter formativ, urmăreşte în special valorificarea maximă a talentelor şi

aptitudinilor oamenilor spre diferite ramuri de sport;

- trăsătura lui principală este competiţia;

- fiecare ramură de sport cuprinde structuri şi tehnici proprii faţă de educaţia fizică, care include
un sistem larg de exerciţii fizice;

- educaţia fizică este obligatorie, pe când sportul este benevol;

- aceste domenii se întrepătrund, intercodiţionează;

- educaţia fizică formează cunoştinţe, deprinderi şi calităţi necesare sportului;

- de asemenea şi elementele din ramurile de sport modernizează conţinutul educaţiei fizice

(tehnica sportivă);

- cele două domenii nu se identifică; - sportul este condiţionat de tipul şi nivelul de dezvoltare al
societăţii.
 CONCLUZII:

Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de activitate

motrică ce dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte optimizarea

potenţialului biomotric şi psihic al individului, în vederea creşterii calităţii vieţii.

Sportul este o activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are
drept obiectiv dezvoltarea condiţiei fizice şi psihice a individului, pentru obţinerea de
performanţe în competiţiile de toate nivelurile.

Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă

ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverenţa, calmul,

modestia, onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Calităţile intelectuale, calităţile
fizice şi calităţile morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile
corporale.

Practicarea educatiei fizice si sportului este un drept al persoanei, fara nici o discriminare,
garantat de stat, iar autorititatile administrative, institutiile de invatamant si institutiile sportive
au obligatia de a sprijini educatia fizica, sportul pentru toti si sportul de performanta si de a
asigura conditiile de practicare a acestora.