PORTOFOLIU DE EVALUARE FINALĂ A PROFESIONALIZĂRII INIȚIALE PENTRU CARIERA

DIDACTICĂ
NIVELUL I, CICLUL LICENȚĂ

ABSOLVENT:
NUME, PRENUME: HERA ELENA-ANDREEA

FACULTATEA: ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA: INFORMATICĂ
SESIUNEA/ ANUL: IULIE 2021
 CUPRINS

PARTEA I - CRITERII ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII INIŢIALE PENTRU PROFESIUNEA DIDACTICĂ

1. Motivarea participării la modulul de profesionalizare didactică
2. Obiective şi aşteptări proprii în formarea ca profesor
3. Autoaprecierea experienţei proprii câştigate în ciclul de licenţă în realizarea profesionalizării

didactice
4. Autoaprecierea portofoliului didactic final, ca instrument de formare iniţială şi evaluare
sumativă. Propuneri ameliorative
PARTEA a II-a - CONŢINUTUL ŞI ORGANIZAREA MATERIALELOR
1. Eseu argumentativ pe o temă din domeniul psihopedagogic

2. Recenzia unei lucrări din domeniul psihopedagogic, după o structură

dată
3. Un proiect didactic (proiect de lecție)
4. Fişa de caracterizare psihopedagogică a unui elev
5. Studiu de caz pe probleme de managementul clasei de elevi
PARTEA 1- CRITERII ÎN REALIZAREA PREGĂTIRII INIȚIALE PENTRU PROFESIUNEA DIDACTICĂ

1. Motivarea participării la modulul de profesionalizare didactică

Participarea mea la modulul de profesionalizare didactică a avut ca scop la început încercarea

de a descoperi dacă profesia de dascăl mi se potrivește sau nu. În același timp, am optat pentru
aceste cursuri și pentru a contribui la dezvoltarea mea personală și profesională.

Importanța educației este deosebită, iar întregul sistem educațional trebuie să plece de la
premisa că fiecare individ poate fi educat, poate fi ajutat să treacă de la o etapă la alta, atât timp
cât influențele educative se adresează dezvoltării sale. Diversitatea inter-individuală este imensă,
iar necesitatea luării în considerare a acestui lucru și asigurării accesului la "materialul" de
asimilat apare în didactică sub forma principiului accesibilității și individualizării învațământului.
A fi profesor implică mult mai mult decât simpla transmitere a unor cunoștințe.În primul rând,
cunoștințele transmise trebuie adaptate, structurate și traduse într-un limbaj potrivit
segmentului de indivizi căruia i se adresează. Ceea ce puțină lume înțelege sau acceptă este faptul
că nici un profesor nu poate ramâne neimplicat sau doar un mijloc absolut obiectiv de
comunicare. De fapt, capacitatea de a menține un echilibru corect între elementul subiectiv și cel
obiectiv face diferența între un profesor dăruit, un dascăl în adevaratul înțeles al cuvântului și o
simplă sursă de informații. Nu este suficient să acumulezi cunoștințe și să le transmiți mai
departe. Acest lucru îl poate face orice computer. Ceea ce nu poate face un aparat, dispozitiv sau
suport de orice fel, este a-și folosi spiritul, cu tot ce include el, inima și talentul în nobilul scop de
a educa noi și noi generații. Ceea ce face diferența între un simplu furnizor de informații și un
profesor adevărat este harul profesorului.
Pe perioada carierei didactice unul din cele mai importante aspecte este menţinerea
motivaţiei pentru dezvoltarea profesională în cadrul carieri didactice deoarece tot mai mulţi
profesori aleg să se reorienteze profesional. Faptul că menţinerea motivaţiei pentru cariera
didactică a devenit o problemă în rândul cadrelor didactice a fost evidenţiată prin studii de
specialitate. Cadrele didactice rămân în sistemul educaţional atâta timp cât sunt motivaţi pentru
a alege acest domeniu profesional. Bibliografia de specialitate prezintă modele şi strategii
motivaţionale care reprezintă propuneri valoroase în activitatea de motivare pentru profesie a
cadrelor didactice.
La nivelul sistemului psihic uman motivaţia a fost adesea pusă în relaţie cu dimensiunea
cognitivă. În cogniţia socială studierea relaţiilor de influenţă între structurile psihice a ocupat o
mare parte a preocupărilor cercetărilor de specialitate. După anii '80 orientarea principală este
cea de factură cognitivistă,iar concepţia generală care se poate regăsi în majoritatea studiilor este
că procesele psihice sunt în general circulare. Conform acestei abordări între motivaţie şi
dimensiunea cognitive există mereu o interacţiune în sensul în care motivaţia direcţionează
procesele cognitive, iar la rândul ei, dimensiunea cognitivă constrânge motivaţia.
 2. Obiective și așteptări proprii în formarea ca profesor
Unul dintre cele mai importante obiective pe care le-aș urmări în viitorul meu ca profesor este
asigurarea calității în activitatea școlii. Predarea și învățarea de calitate contribuie la dezvoltarea
personală a elevilor și a altor beneficiari de educație, la bunăstarea societății și la păstrarea și
ameliorarea mediului. Odată atins acest obiectiv, societatea va avea de câștigat, însă este un
obiectiv care se atinge într-un timp îndelungat și cu foarte multă muncă și dăruire necesară din
partea tuturor dascălilor, dar și din partea elevilor.
Un alt obiectiv important care consider că ar trebui urmărit este aplicarea învățării centrate
pe elev. Se poate spune că acest obiectiv este inclus în cel menționat anterior, însă merită o
atenție deosebită, deoarece elevul este ”materialul” care trebuie prelucrat în domeniul educației,
așadar, procesul învățării trebuie direcționat exclusiv spre acesta. În şcoala noastră pătrund de la
un an la altul tot mai mulţi elevi al căror interes pentru studiu este redus, ei dedicându-şi timpul
liber treburilor gospodăreşti – datorită faptului că familiile lor au o situaţie materială precară şi
pun un preţ mic pe învăţătură. Cunoscut fiind faptul că elevii nu asimilează idei noi în izolare, ei
sunt manipulatori activi de cunoştinţe, mânuiesc şi procesează idei noi mai degrabă decât să le
primească pur şi simplu, învăţarea centrată îi ajută în procesul creării unei noi logici proprii şi
totodată îi pregăteşte să obţină rezultate bune şi îi motivează să înveţe pe tot parcursul vieţii.
Metodele activ-participative stimuleaza spiritul creativ, astfel încât elevii să se implice în
formarea lor profesională.

3. Autoaprecierea experienței proprii câștigate în ciclul de licență în realizarea profesionalizării

didactice
Profesia didactică presupune permanentă formare şi dezvoltare a cadrului didactic astfel încât
acesta să poată oferi celui pe care îl învaţă o perspectivă comprehensivă asupra domeniului pe
care îl predă. Cadrul didactic din orice specializare se angajează astfel într-un proces de formare
care îi va dezvolta cariera periodic pănă la finalul acesteia.
Dezvoltarea profesională prin participarea la cursurile Departamentului pentru Pregătirea
Personalului Didactic este necesară pentru ca profesorul să poată să ofere o imagine asupra lumii
ştiinţifice contemporane şi să îşi însuşească maniere eficiente de interacţiune cu elevii. Așadar,
cunoștințele teoretice acumulate de-a lungul celor trei ani de studiu (Modulul I) au contribuit la
crearea unei baze teoretice care să completeze darul înnăscut al profesorului.

Experiența câștigată prin intermediul practicii pedagogice desfășurate în cadrul modulului

psiho-pedagogic m-a ajutat să mă conving că profesia de dascăl mi se potrivește cu adevărat și
că aceasta este activitatea pe care vreau să o fac în viitor. Această experiență a contribuit asupra
dezvoltării mele atât profesionale cât și personale. Este o profesie absolut minunată, viața
educațională a unui copil se află în mâinile tale, observi dezvoltarea intelectulă și asimilarea
cunoștințelor lui, iar una dintre cele mai importante calități ale acestei profesii, consider că este
dăruirea profesorului în sala de clasă.

PARTEA a II-a –CONȚINUTUL ȘI ORGANIZAREA MATERIALELOR

1. ESEU ARGUMENTATIV PE O TEMĂ DIN DOMENIUL PSIHOPEDAGOGIC

Impactul mass-media in dezvoltarea personalitatii copiilor

Mass-media incită nevoia de informare, suscită curiozitatea, interesele cognitive şi o vie

dorinţă de a şti, de a fi la curent cu noutăţile, de a reţine idei şi fapte esenţiale pentru propria
formare, precum şi dorinţa de a participa la o experienţă socială mai vastă. O asemenea influenţă
atitudinală, de motivaţie, nu este lipsită de importanţă pentru activitatea intelectuală şi pentru
evoluţia spirituală a micilor elevi, însă există şi unele efecte nocive. Cercetările psihologilor au
demonstrat că orice explorare excesivă a realităţii imaginilor, mai cu seamă a imaginilor
audiovizuale, adică a limbajului non-conceptual al mass-media, prezintă primejdia de a stingheri
generalizarea şi înţelegerea conceptelor; îndepărtează copilul de conceptualizare, frânează
dezvoltarea gândirii lui abstracte, ceea ce, în consecinţă, ar conduce la alienaţie prin imagini.
Câştigul intelectual de pe urma excesului consumului mesajelor audiovizuale ar fi destul de
redus şi mai mult de ordin cantitativ decât calitativ. Diferitele mesaje, îndeosebi cele filmice,
joacă un rol intermediar, înlesnind trecerea de la experienţele cele mai directe de cunoaştere
(concret-senzoriale) spre cele indirecte (idei abstracte). În piramida experienţei educative
profesorul american E.Dale situează televiziunea şi filmul undeva la mijloc, acolo unde ar putea
cupla realul cu abstractul, concretul brut cu universul mental, imaginea cu conceptul şi, invers,
permiţând copilului să parcurgă cu uşurinţă această scară în ambele sensuri şi să completeze
înţelegerea mai profundă a lucrurilor şi fenomenelor realităţii obiec tive.
În acest sens, emisiunile radio sunt mai eficiente, ele pot să contribuie mai mult la dezvoltarea
capacităţii de conceptualizare şi abstractizare. O utilizare raţională a tehnicilor audiovizuale, în
condiţiile difuzării unor conţinuturi de înaltă valoare cultural-ştiinţifică şi umanistă, poate să
contribuie substanţial la lărgirea continuă a orizontului intelectual, a culturii generale a copiilor şi
adolescenţilor, la dezvoltarea capacităţilor cognitive, morale, la cultivarea acestora în spiritul
valorilor autentice, a principiilor etce şi ale conştiinţei democratice [1]. Piramida experienţei
educative a lui E.Dale urmează această ascensiune. Instrumentul nominalizat include o strategie
de îmbinare a variatelor metode de: receptare a informaţiilor mediatice, analiză a lor şi a
experienţelor ce le propun; valorificare a dramatizărilor, demonstraţiilor, excursiilor, expoziţiilor
de lucrări ale copiilor realizate în baza explorării surselor mass-media.
 Este observabil faptul că la toate vârstele copiii manifestă disponibilităţi mari intelectuale şi
afective pentru utilizarea mijloacelor audiovizuale. Viaţa afectivă a copilului este legată de
relaţiile sale interpersonale cu apropiaţii şi semenii, iar emoţiile şi conduita sunt într-o corelaţie
cu întreaga lor viaţă. Din acest punct de vedere mass-media nu este creatoare de relaţii şi
interrelaţii personale directe, în schimb poate să ofere numeroase modele sau substituente ale
acestora. Cinematograful şi emisiunile de televiziune pot să-i mijlocească copilului percepţia
unor relaţii în mod indirect, dar care pot să devină ale lui proprii în măsura în care şi le apropie,
se identifică cu ele, urmează unele modele în viaţa reală. Multitudinea de mesaje audiovizuale cu
care copiii vin în contact aduc în câmpul lor perceptiv numeroase situaţii, cazuri, exemple,
personaje, eroi, grupuri sociale, colectivităţi, care prin conţinutul manifestărilor lor, prin modul
de a gândi şi simţi sau de a acţiona exprimă, într-un fel sau altul, relaţiile şi atitudinile pe care
copiii ar dori să le manifeste faţă de alţi oameni. Filmul, emisiunea de televiziune ori de radio,
ziarele şi revistele aduc în faţa copiilor scene şi situaţii sociale extrase sau fragmente din
realitate; portrete, fapte, evenimente etc. Acestea sunt supuse observaţiei şi analizei şi pot
influenţa pozitiv, dar, în acelaşi timp, pot aduce şi informaţii cu un conţinut negativ, care conţin
elemente de agresivitate, violenţă, instabilitate morală. Astfel, mass-media multiplică, în foarte
mare măsură, posibilităţile elevilor de a contacta cu variate situaţii, relaţii, probleme, cu întreaga
gamă de gânduri şi idei, trăiri şi sentimente, fapte şi comportamente de care este capabil omul,
dar, deseori, invocă o realitate creată artificial, pe care şcolarul mic nu o poate delimita de
existenţa şi viaţa lui concretă. Prin caracteristicile lor, imaginile audiovizuale, recreează autentic
şi emoţionant fragmente de realitate, secvenţe de viaţă, surprind sentimente şi reacţii pline de
adevăr, dar şi de fals omenesc. Alteori ele reconstituie, în mod artificial, realitatea şi, datorită
mijloacelor tehnice şi estetice de care dispun, noile medii au o influenţă atât de mare, încât
fortifică/exagerează uneori realitatea, o fac mai colorată decât este ea de fapt, creează iluzia că
ceea ce vedem se petrece aievea . În contextul dat, adulţii trebuie să fie capabili să explice
aspectele descrise, dar pentru aceasta ei trebuie să cunoască ce vizionează copilul.

Trebuie să conştientizăm că iluzia autenticităţii şi a situării în esenţa faptelor, trăită odată cu

vizionarea unui film, este viguroasă şi emoţionantă, are o intensitate specifică, iar solicitarea
elevilor mici ca spectatori devine mult mai intensă şi mai complexă, ceea ce accentuează
puterea de influenţă a imaginii asupra vieţii lor morale şi afective. Redarea acestor relaţii şi
atitudini, uneori atât de contradictorii şi conflictuale, la care se asociază, din plin, sugestia
afectivă a personajelor celebre, a celor care au creat aceste mesaje (scenarişti, regizori, actori,
operatori etc.), mişcă sufletele, îi zguduie pe tinerii spectatori, îi face să înţeleagă mai profund
unele sensuri şi semnificaţii umane şi sociale sau îi sperie. În funcţie de vârstă, inteligenţă,
starea de spirit, elevii pot să reacţioneze pozitiv sau nu, să adopte atitudini foarte diferite şi
nuanţate, să înceapă a reflecta, a-şi pune probleme sau, dimpotrivă, să rămână indiferenţi, să
devină agresivi sau să se inhibe . Mesajele relatate în emisiuni de radio, TV, în paginile revistelor
ilustrate devin pentru copii obiectul unor trăiri ce formează atitudini pozitive sau negative
legate direct de reprezentările, faptele, actele, acţiunile morale sau imorale, umane sau
inumane ale eroilor. Copiii râd sau plâng împreună cu eroii preferaţi; se bucură sau se
întristează, suferă odată cu ei. Ei manifestă atitudini de acceptare şi simpatie faţă de ceea ce
este demn, pozitiv, în viaţa şi în faptele eroilor sau, invers, pot să încerce sentimente de
respingere şi antipatie faţă de ceea ce este urât, laş şi degradant în gândurile, faptele şi
gesturile personajelor.
Modelele, însoţite de înţelepciune, o filosofie a vieţii, pe care le propune mass-media au o
mare putere de sugestie, pun la încercare voinţa şi dorinţa elevilor de explorare. Ele sugerează
soluţii la numeroasele probleme care-i preocupă şi frământă pe copii. În şi prin aceste modele
copilul se vede şi se regăseşte pe sine şi pe ai săi. Cercetătorii din domeniul explorării mass-
media susţin că nu întâmplător copiii, până la o anumită vârstă, preferă emisiunile realizate cu
copii de o seamă cu ei. Prin aceştia ei se simt prezenţi. Acestea sunt, de fapt, aspecte care au un
rol foarte mare în formarea social-morală a personalităţii lor. Considerând modelele ca ceva ce se
impune şi se cere a fi imitat, ca scheme care permit anticiparea comportării altora, acestea au
menirea de a deveni orientative/ghid pentru alţii.
Experienţa de EMM permite să afirmăm că mesajele audiovizuale, îndeosebi filmele, deţin
prin conţinutul lor şi prin mijloacele lor de expresie specificul prezentării unor modele de eroi,
comportări şi atitudini care în experienţa cotidiană nu apar evident şi nu se manifestă în conduite
şi acte comportamentale vizibile. Iată de ce este necesar de a analiza, a discuta şi a explica
copiilor cele receptate de ei. Mesajele audiovizuale transmise deseori redau instantanee ale vieţii
intime, individuale ori sociale, pe care le impun apoi ca subiecte de analiză, de profunde
meditaţii adulţilor, dar micul elev are nevoie de ajutor în înţelegerea acestora. Filmele, emisiunile
de televiziune şi radio, presa periodică etc. pot să abordeze o problemă morală într-o manieră
atrăgătoare şi corectă, pot să materializeze noţiuni, idei şi sentimente umane, personalităţi şi
caractere pozitive, dar scot în evidenţa şi variate prejudecăţi, opţiuni, conflicte şi moduri nefaste
de rezolvare a unor situaţii de viaţă. Marile şi micile evenimente care constituie viaţa reală,
transmise prin mijloacele mediatice, permit copiilor să redescopere anumite realităţi morale şi
spirituale, plecând de la oameni reali şi mediul lor concret.
Comunicaţiile de masă recunosc marea lor capacitate de a modela conduitele şi caracterele,
contribuţia pe care o aduc la lărgirea, precizarea şi adâncirea unor noţiuni şi judecăţi morale, la
consolidarea unor convingeri şi sentimente. Imitarea poate contribui până la manifestarea
formelor de comportare negativă, imorală, deviantă. Violenţa şi agresivitatea promovate prin
mass-media necesită un control sistematic din partea sociumului şi a adulţilor . În contextul celor
analizate trebuie să menţionăm că există multe puncte de vedere vizavi de consecinţele influenţei
mass-media asupra dezvoltării elevului de vârstă şcolară mică. De exemplu, Fr.Bartlett,
referindu-se la televiziune, admite doar existenţa unor influenţe superficiale asupra
comportamentului, care s-ar menţine numai la nivelul mimetismului, al unei simple imitări
trecătoare .
Alţi cercetători consideră că mass-media ar duce la apariţia unor fenomene de slăbire a
voinţei, de depersonalizare, în urma consumului pasiv, nediferenţiat şi la întâmplare, a diferitelor
filme şi emisiuni. Televiziunea şi cinematograful au fost aspru criticate pentru crearea unei
mitologii moderne, care se numeşte lumea idolilor, a vedetelor cântecului, dansului, sportului
etc.., că ar cultiva o idolatrie exagerată în acest sens. În mintea copiilor s-ar amesteca deseori
idolii istoriei, imaginile unor personalităţi de seamă cu idolii actualităţii, lansaţi de micul sau
marele ecran, şi cu numiţi oameni celebri. Evident, observăm cu toţii primejdia ca prin
intermediul mass-media să fie plasate în prim plan anumite modele care pot să vină în
contradicţie cu valorile adevărate, să se creeze discrepanţă între scala culturală / modelele oferite
şi scala aspiraţiilor / modelele pe care societatea în general şi le propune .
Este foarte important să cunoaştem ce modele de comportare apar pe ecran; în ce raport se
află ele cu realitatea, cu viaţa practică, cu mediul social, ce propagă ele şi în ce măsură acestea îşi
găsesc un spectator/ascultător în realitatea vieţii înconjurătoare. Discrepanţa dată, când una se
publică şi se promovează, iar în realitate lucrurile se desfăşoară cu totul altfel, are consecinţe
nefaste asupra vieţii spirituale a copiilor şi tinerilor. Copiii devin dezorientaţi, frustraţi, cad în
tensiuni, angoase, în nesiguranţă, protestează. Copiii şi tinerii sunt extraordinar de sensibili la
imagini şi la repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit de traumatizante pentru imaginaţia
lor, atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale, subliniază A.Todorovici .
Din punct de vedere social, ceea ce contează nu este atât efectul direct al mass-media, cum s-a
crezut uneori, ci forma în care tinerii îşi reprezintă valorile sau modelele la care ei se asociază.
Probleme deosebite ridică happyend-ul, adică acele filme care înfăţişează fel de fel de vicii,
astfel încât la sfârşit puritatea triumfă superficial asupra viciilor.
Sunt multe filme create în străinătate care abundă, de la început şi până la sfârşit, în tot felul
de atrocităţi, sadism, pornografie, crime şi jafuri, dar eroul pozitiv în cele din urmă iese
învingător şi viaţa lui urmează cursul ei normal. Există, deci, filme în care primează principiul
totul se sfârşeşte cu bine, filme care se bazează pe sistemul valorilor compensative. Happyend-ul
în sine nu este ceva dăunător, atâta vreme cât el derivă, în mod normal, din cursul faptelor şi
evenimentelor prezentate şi aduce spectatorilor un sentiment de satisfacţie, de optimism, de
încredere în triumful binelui asupra răului. Cu totul alta este valoarea lui în filmele create în mod
expres în concepţia unui hapyend impus prin artificii şi urmărind alte scopuri decât cele
educativ-culturale, umaniste.
Numeroase critici se aduc comunicaţiilor de masă şi pentru faptul că ar cultiva un anumit
conformism social, că ar duce la omogenizarea, stereotipizarea sau standardizarea
comportamentelor, consecinţe de care nu ar fi deloc scutiţi nici copiii şi nici adolescenţii. Datele
obţinute de cercetările lui J.Hassenforder asupra timpului liber al copiilor şi tineretului, în
contextul valorificării mass-media, sunt mai optimiste . Nu doar formaţia morală, dar şi cea
socială a copilului prin implicarea familiei în educaţia pentru massmedia se face acum altfel
decât odinioară, ceea ce arată la necesitatea investigării esenţei educaţiei pentru mass-media în
contextul colaborării. Problema principală este de a şti cum mass-media facilitează efortul
integrării sociale a noilor generaţii sau, dimpotrivă, cum acestea creează sau adâncesc prăpastia
între ele şi societate.

Concluzionând pe marginea celor expuse, menţionăm că mass-media trebuie să răspundă

armonios şi variat celor mai diverse gusturi şi preferinţe ale tineretului şcolar, să ajute la
cultivarea celor mai nobile sentimente, gânduri şi conduite, iar educaţia pentru mass-media să se
efectueze sistematic în cadrul familial şi cel şcolar, la toate nivelurile, inclusiv prin posibilităţile
parteneriatului educaţional şcoală – elev – familie – comunitate – mass-media.
2. RECENZIA UNEI LUCRĂRI DIN DOMENIUL PSIHOPEDAGOGIC, DUPĂ O STRUCTURĂ DATĂ

RECENZIE ASUPRA LUCRĂRII „PEDAGOGIE„

1. Date de identificare a lucrării

 Coordonatele ediției:
 editura: Editura All, București;
 formatul: sinteză a rezultatelor sale didactice;
 numărul de pagini: 328 pagini;
 ediția: prima ediție.
 Informații despre autor:
 alte publicații: „Îndrumător de practică pedagogică” (1958), „Îndrumar de metodică și
practică pedagogică” (mai multe ediții: 1965-1991), „Pedagogie pentru învățământul
superior tehnic” (1976);
 domeniul în care a mai scris: științific;
 aprecierea celor din jur: „…s-a remarcat ca un distins pedagog, educator, cercetător și
managereducațional”(prof.înv.primar Păncescu Cornelia).
 Tema cărții:
 subiectul lucrării: rezultatele experienței didactice ale autorului;
 strucuta lucrării: „Fundamentele pedagogiei”, „Didactica sau teoria învățământului”,
„Sistemul instituțional de educație”, „Complementele pedagogiei”.

2. Aprecieri asupra conținutului lucrării

 Capitolul 1: Capitolul definește pedagogia ca fiind știința care studiază legile educației
tinerei generații.
 Capitolul 2: În acest capitol, autorul definește obiectul didacticii ca fiind procesul de
învățământ, didactica este „știința educației prin instrucție”.
 Capitolul 3: Sistemul instituțional de educație reprezintă, în viziunea autorului, ansamblul
coherent al instituțiilor școlare de toate gradele, profilele și formele dintr-o anumită
țară…”.
 Capitolul 4: Capitolul începe cu subtema „Orientarea școlară și profesională” și aduce
detalieri despre conceptul de orientare școlară și profesională, despre locul și rolul ei,
despre factorii și cerințele orientării școlare și profesionale.

3. Concluzii:

 Stilul scrierii: stilul propriu, personal.

  Elemente de originalitate a textului: cartea a fost concepută ca o sursă de informare
științifico-didactică, care servește la pregătirea pedagogică a studenților din orice profil al
învățământului.
 Aprecierea generală: cartea este concepută ca un manual universal de pedagogie care
abordează problemele fundamentale ale pedagogiei.

3. PROIECT DIDACTIC (PROIECT LECȚIE)

PROIECT DE LECŢIE

Obiectul: Informatică

Clasa: a X-a

Data:

Profesor:

Tema lecţiei: Prelucrări statistice ale unei serii de valori

Tipul lecţiei : fixarea cunoştinţelor şi formarea priceperilor şi deprinderilor

Scopul lectiei : formarea de priceperi şi deprinderi în rezolvarea de probleme utilizând tipuri

de date tablouri unidimensionale

Obiective operationale :

 Informative
Elevii vor fi capabili sa :
- să explice modul de lucru cu tablouri unidimensionale
- să precizeze utilitatea vectorilor in rezolvarea problemelor
 Formative
 Elevii vor şti :
 - să definească şi să citească tablourile unidimensionale
- să folosescă structura de date invăţată în cadrul problemelor
 Afective
Elevii vor putea :

- să realizeze importanţa rezolvării problemelor cu calculatorul

- să aibă satisfacţia muncii personale
Metode si procedee : conversatia euristică, algoritmizarea, problematizarea, explicaţia

Forme de organizare:individuală

Resurse materiale: fişa individuală, calculatorul

Locul de desfasurare: laboratorul de informatică

Durata: 50 minute

PLAN DE LECŢIE
Etapa Activitatea desfăşurată Strategie didactică

1. Pregătirea - prezenţa, organizarea lecţiei Activitate comună

clasei pentru - profesorul se asigură de existenţa
lectie materialului didactic

2. Fixarea - discuţii cu clasa referitoare la vectori; Profesorul explică

cunoştinţelor amănunte legate de
 declararea unui vector
învăţate structura de date vectori
 citirea unui vector
 tipărirea unui vector pe care elevii nu le ştiu sau
nu le-au înţeles

3.Rezolvarea Profesorul anunţă problema propusă spre Profesorul dă indicaţii cu

problemelor rezolvare: privire la rezolvarea
problemelor
La cabinetul medical al şcolii,au fost măsuraţi n
elevi.Inălţimea elevilor(exprimată in Elevii vor rezolva aplicaţiile
centimetri) a fost înregistrată într-un tabel. pe tablă şi în caiete.
Cerinţe:
a) Să se determine înălţimea minimă a
grupului de elevi.
 b) Să se determine numărul de elevi cu
înălţimea mai mică decât o valoare h
specificată.
c) Să se calculeze câţi elevi,exprimat în
procente,au înălţimea în intervalul dat
[a,b]
%=(nr*100)/n
nr-numărul de elevi cu înălţimea
cuprinsă în intervalul [a,b]

n-numărul total de elevi

d)Să se tipărească poziţiile pe care avem
elevi cu înălţimea egală cu un h(număr
întreg),citit de la tastatură.

4.Anunţarea Profesorul dictează tema pentru acasă: Elevii îşi notează în caiete
temei pentru tema.
1.Se cunoaşte temperatura zilnică la staţia
acasă
meteo locală,timp de n zile.Scrieţi un program Profesorul dă indicaţii cu
care să determine temperatura medie a celor n privire la tema pentru
zile. acasă.
2.Să se determine temperatura maximă
înregistrată pe parcursul celor n zile.

FIȘE DE EVALUARE
1. (0,5x4=2p)
Completați spațiile libere astfel incât expresiile să aibe sens:
a.Corpul programului principal și blocurile de instrucțiuni, in Pascal sunt delimitate prin
______și_____, iar în C/C++ de _______
b. Prin codificarea algoritmului într-un limbajul de programare, obținem un program. Acesta este
editat de la tastatură și memorat într-un fișier sursă cu extensia______pentru limbajul Pascal și
______ pentru limbajul C++
c.Codificarea programului din limbajul de programare în limbajul de asamblare(intern al
calculatorului) se face de catre ______ prin compilare.
d.În Pascal șirurile de caractere sunt delimitate prin_________, iar în C++ prin ________ .
2. (0,5x5=2,5 p)
Bifați cu A-adevarat și cu F-fals afirmațiile din tabelul următor:
Când textul programului nu mai conține nici o eroare , compilatorul generează un A
fișier obiect. Acesta este executat prin comanda Run
Tipul de dată Byte este declarat pe mulțimea numerelor reale și are 4 octeți F
Tipul de dată shortint , double și char sunt comune în Pascal și C++ A
În Pascal constantele hexazecimale sunt precedate de simbolul $ A
În C++ constantele hexazecimale sunt precedate de simbolurile 0X A

3.(2x2p=4p)
Scrieti un program în Pascal și în C++care sa afiseze daca este patrat perfect un numar introdus
de la tastatura.În Pascal se va declara o singură variabila , iar in C++ trei variabile.
PASCAL C++
program PatratePerfect; #include <iostream>
var a :integer; #include <math.h>
begin using namespace std;
write('Introdu a='); int main()
readln (a); {int a, n, b;
cout<<"Introdu un numar=";

writeln('Apasa <Enter>pentru Iesire');

readln(); return 0;
end. }

BAREM DE CORECTARE
1. (0,5x4=2p)
Completați spațiile libere astfel incât expresiile să aibe sens:
a.Corpul programului principal și blocurile de instrucțiuni, in Pascal sunt delimitate prin
_Begin__și__End__, iar în C/C++ de __acolade_.
b. Prin codificarea algoritmului într-un limbajul de programare, obținem un program. Acesta este
editat de la tastatură și memorat într-un fișier sursă cu extensia__pas__pentru limbajul Pascal și
__cpp__ pentru limbajul C++
c.Codificarea programului din limbajul de programare în limbajul de asamblare(intern al
calculatorului) se face de catre ____compilator__ prin compilare.
d.În Pascal șirurile de caractere sunt delimitate prin___apostrofuri__, iar în C++ prin
__ghilimele__

2. (0,5x5=2,5 p)
Bifați cu A-adevarat și cu F-fals afirmațiile din tabelul următor:
Când textul programului nu mai conține nici o eroare , compilatorul generează un A
fișier obiect. Acesta este executat prin comanda Run
Tipul de dată Byte este declarat pe mulțimea numerelor reale și are 4 octeți F
Tipul de dată shortint , double și char sunt comune în Pascal și C++ A
În Pascal constantele hexazecimale sunt precedate de simbolul $ A
În C++ constantele hexazecimale sunt precedate de simbolurile 0X A

3.(2x2p=4p)
Scrieti un program în Pascal și în C++care sa afiseze daca este patrat perfect un numar introdus
de la tastatura.În Pascal se va declara o singură variabila , iar in C++ trei variabile.
PASCAL C++
program PatratePerfect; #include <iostream>
var a :integer; #include <math.h>
begin using namespace std;
write('Introdu a='); int main()
readln (a); {int a, n, b;
if(sqrt(a)=int(sqrt(a)))then cout<<"Introdu un numar=";
writeln(' Numarul introdus este patrat cin>>a ;
perfect ') n=sqrt(a);
else b=int(n);
writeln(' Numarul introdus nu este patrat if (a==b*b)
perfect '); cout<<"Numarul introdus este patrat
writeln('Apasa <Enter>pentru Iesire'); perfect"<<endl;
readln(); else
end. cout<<"Numarul introdus nu este patrat
perfect"<<endl;
return 0;}
4. FIȘĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ A UNUI ELEV

I. Date personale:

1. Numele şi prenumele elevului: Maciuca Andreea Corina;

2. Locul şi data naşterii:Craiova, anul 2004,luna Martie,ziua 9;

3. Domiciliul:Motatei;

4. Şcoala şi clasa în care învaţă

II. Date familiale:

1. Ocupaţia şi locul de muncă al părinţilor:

- tata: Maciuca Marin-ocupatie:agricultura,profesie:agricultor;

- mama: Marzanu Nadia-ocupatie:casnica;

2. Structura şi componenţa familiei:

a) Tipul familiei:

 normal ;
 tatăl (mama) decedat;
 părinţidespărţiţi;
 părinţi vitregi (unul sau amândoi);
 alte situaţii

b) Fraţi (surori) mai mici, mai mari: singurul copil al familiei;

3. Atmosfera şi climatul educative:

- raporturi armonioase şi de înţelegere între părinţi şi între părinţi şi copii;

- conflicte mici şi trecătoare în familie;

- dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente;

- familie dezorganizată sau în curs de disociere;

4. Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului:

 foarte precare;
 la limita;
 acceptabile;
 bune;
 foarte bune;
5. Influenţele extrafamiliale (vecinătatea, cercul de prieteni etc.):

 reduse;
 ample;
 frecvente;
 intamplatoare;

III. Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii:

1. Antecedente: nu exista;

2. Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: foarte sanatoasa;

IV. Rezultatele în activităţile elevului:

1. Rezultatele la învăţătură:

a) Media generala:

Clasa I II III IV V VI VII VIII IX

Media 10 10 10 10 10 9,97 9,94 10 9,79
generala

b) Media de promovare pe semestrul I/ anul în curs : 9,94.

c) Discipline cu performanţe superioare (rezultate foarte bune):

Nr. Crt. Disciplina Media

1. Informatica 10
2. Biologie 10
3. Engleza 10
4. Fizica 10

2. Cercuri frecventate de elev:

3. Participarea la concursuri şcolare şi extraşcolare:

4. Activitatea independentă desfăşurată de elev:

V. Procese intelectuale şi stilul de muncă independentă

1. Nivelul de inteligenţă al elevului:

 Foarte bun;
 Bun;
  Mediu;
 Scăzut;
 Sub limită;

2. Memoria:

 Foarte bună;
 Bună ;
 Medie ;
 Scăzută;
 Foarte slabă;

3. Limbajul:

 Vocabular bogat,exprimare frumoasă;

 Exprimare uşoară şi corectă;
 Vocabular redus,exprimare greoaie;
 Vocabular sărac,exprimare incorectă;

4. Stilul de muncă al elevului:

a) Cum lucrează:

 sistematic, ritmic şi organizat;

 inegal, cu fluctuaţii, în salturi;
 neglijent, improvizează răspunsurile, copiază temele, speculează nota;
 învaţă în salturi, numai pentru a obţine nota de trecere;
 alte menţiuni;

b)Sârguinţa:

 Foarte sârguincios ;
 Sârguincios;
 Puţin sârguincios ;
 Deloc sârguincios;

c) Creativitate, autonomie:

 inventiv, cu manifestări de creativitate;

 ocazional are iniţiativă, manifestă independenţă;
 lucrează mai mult şablonar, stereotip;
 dependent, fără iniţiativă;
 alte menţiuni;
VI. Conduita elevului în clasă la lecţii

1. Conduita la lecţie :

 Atent, participă activ, cu interes ;

 Manifestă interes inegal, fluctuant;
 Pasiv, aşteaptă să fie solicitat;
 Prezent numai fizic ;

2. Purtarea în general:

 Exemplară, ireproşabilă;
 Corectă, cuviincioasă;
 Cu abateri comportamentale, dar nu grave;
 Cu abateri comportamentale grave;

VII. Conduita în grup, integrarea socială a elevului

1. Participarea la viaţa de grup :

 Mai mult retras, izolat, puţin comunicativ ;

 Participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat;
 Se integrează în grup, dar preferă sarcinile executive;
 Sociabil, comunicativ, vine cu idei şi propuneri ;
 Activ, bun organizator şi animator al grupului ;

2. Cum este văzut de colegi:

 Bun coleg, sensibil la problemele colegilor;

 Preocupat mai mult de sine, individualist, egoist;
 Preţuit pentru rezultatele la învăţătură;
 Preţuit pentru poziţia în clasă;
 Preţuit pentru performanţeleextraşcolare;

VIII. Trăsături de personalitate

1. Temperamentul:

 puternic, exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, dominant, active;

 extravertit, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil;
 calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător;
 hipersensibil, interiorizat, retras, singur, nesigur, anxios;
 tip combinat;

2. Emotivitate:
  foarte emotiv, timid, emoţiile îi perturbă activitatea;
 emotiv, dar fără reacţii dezadaptative;
 controlat, echilibrat, îndrăzneţ;

3. Trăsături dominante de character:

 positive:atitudinea fara de munca este pozitiva,cat si fata de cei din jur si de sine;
 negative….

5. STUDIU DE CAZ PE PROBLEME DE MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

Profesorul X –lider al clasei Y

Care sunt calitatile pe care le are un profesor din postura sa de lider al clasei de elevi?

Un profesor bun își lasă definitiv amprenta asupra dezvoltării armonioase a elevilor săi,
printr-o sumă de calități esențiale care îl ajută să facă cinste vocației îmbrățisate. De-a
lungul timpului, specialiștii în psihopedagogie au construit și reconstruit portretul unui profesor
bun,dar in opinia mea,un profesor bun are urmatoarele calitati,in postura de lider al clasei:
1. Profesorii buni sunt constructiviști:

Constructivismul este o teorie a învățării diferită de educația tradițională, bazată pe un suport

metodologic puternic în practica educativă. Profesorii constructiviști pun mai puțin accentul pe
instruirea elevilor și mai mult pe construirea competențelor cognitive, fizice, atitudinale,
emoționale și sociale ale copiilor. Astfel, profesorii constructiviști integrează în procesul didactic
multe componente spontane, cum ar fi învățarea prin descoperire, jocul, curriculumul la alegere,
lucrul în echipă, experimentele etc. Să fii un astfel de profesor implică mult curaj, o pregătire
aparte și o perfecționare continuă, însă rezultatele obținute sunt excepționale. Profilul profesorilor
de tip constructivist implică: dragoste pentru oameni; invățare motivantă și semnificativă;
ințelegere în profunzime a proceselor și fenomenelor; lucrul în echipă; gândirea creativă
(laterală); multă imaginație; excelente abilități de comunicare; pasiune pentru povești și lectură;
răbdare; simțul umorului. Un astfel de profesor ,pot spune cu mare drag,este fostul meu diriginte
din gimnaziu.,profesor de Limba si Literatura Romana.El ne-a invatat sa exploram realitatea ,sa
fim autonomi,sa ne exprimam opiniile si dorintele,sa punem intrebari si sa obtinem informatiile de
care avem nevoie.

2. Un profesor bun este echitabil:

 Un profesor bun se menține el însuși la standardele impuse elevilor săi. El aplică reguli și
coordonate pe care le respectă la rândul său, pentru a consolida o legătură apropiată și sinceră cu
copiii.

3. Un profesor bun este adaptabil:

Performanța la catedră se obține și printr-o adaptabilitate sporită, schimbând lecția sau

activitățile spontan, pe fondul unei situații imprevizibile. Dacă elevii par să nu înteleagă un
concept, de pildă, un profesor trebuie să identifice pe loc modalitatea mai bună prin care să-l
explice.

4. Un profesor bun este atent la nevoile individuale:

La fel de important este ca un dascăl să descopere personalitatea și interesele fiecărui elev și să

introducă în actul pedagogic acele componente distincte care să ajute cu adevărat copiii să învețe
și să se dezvolte.Spre exemplu,una dintre lectiile de la clasa era “Tema si viziunea despre lume “ a
operei “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale.Pentru a o intelege mai bine si datorita faptului ca
este o comedie de exceptie,domnul diriginte a propus sa vizionam o piesa de teatru pe aceasta
tema.Intrarea s-a realizat pe baza unui bilet contra unei sume de bani. Din cauza unor probleme
financiare in familie,eu am spus ca nu pot participa. Dumnealui m-a intrebat daca poate afla
motivul si dupa ce i-am spus,acesta mi-a cumparat un bilet in primele locuri si nici nu mi-a spus,a
zis doar ca mai era un loc liber,gratuit.

5. Un profesor bun știe să lucreze în echipă:

Abilitatea de a colabora eficient cu ceilalți profesori, cu părinții, administratorii școlii și cu alte

părți implicate direct sau indirect în formarea elevilor este o altă calitate esențială a unui profesor
bun.

În foarte multe situații, în școala noastra se actiona folosind conceptul de „team teaching”.
Exemple: clasele pregătitoare, a II-a și a IV-a – unde aveam un grup numeros de elevi, cu doi
profesori pentru învățământ primar. Toate clasele de primar și de gimnaziu, la limba engleză,
lucrau cu doi profesori , unul român și unul nativ. Team Teaching este un mod de lucru
colaborativ care se bazează multa pe
încredere, comunicare, consecvență, organizare, flexibilitate, respect și sprijin reciproc.

6. Un profesor bun este creative:

A prelua un concept și a-l contura într-o lecție originală, interactivă și dinamică este o altă
aptitudine de bază pe care un profesor bun o deține. Un astfel de dascăl va fi întotdeauna capabil
să capteze atenția elevilor săi și să-i facă să își dorească repetarea acestor experiențe la clasă.

7. Un profesor bun este empatic:

A fi sensibil la dificultățile cu care se confruntă elevii, deși la prima vedere nu intră în atribuțiile
de la clasă, este o calitate excepțională a unui profesor. Atunci când un dascăl reușește să
privească lucrurile din perspectiva elevilor săi, devine cu adevărat un mentor pentru aceștia în
drumul lor către succes.

8. Un profesor bun se perfecționează constant:

Proverbul“Omul cât trăiește, învață” are o importanță deosebită în vocația de dascăl. Un profesor
bun se preocupă în permanență de propria sa perfecționare, găsind în sine resurse infinite de
voință în a evolua. Iar această instruire continuă nu se referă doar la stăpânirea disciplinei predate,
ci și la îmbunătățirea metodelor didactice și de relaționare cu copiii, ca un bun psiholog care știe
ce abordare să adopte la nivel comportamental,iar dirigintele meu se incadra perfect in aceasta
categorie.Aveam stabilita o ora pe saptamana pentru a lectura(elevii),insa nu doar noi eram
implicate,ci si domnul diriginte,care de numeroase ori ne comunica ce mai citea in timpul liber
sau ce documentare stiintifice viziona.

In concluzie,acestea sunt calitatile necesare unui profesor din postura sa de lider,calitati de care
clasa de elevi din care am facut parte,s-a b ucurat constant.