Notiunea de preț si tarif

În economia de piaţă unde acţionează relaţii marfă-bani, acţionează şi legea valorii,

care este legată cu o serie de categorii. Una dintre aceste categorii este preţul.
Preţul este expresia bănească a valorii mărfii. Valoarea este legea
preţului.

Preţul joacă un rol important în activitatea gospodăriei, deoarece este un indicator de

bază prin care antreprenorul îşi determină rezultatele activităţii sale. Este cunoscut faptul că
rezultatele finale pot fi calculate numai în urma comercializării producţiei. Preţul cuprinde
toate consumurile pe care le suportă antreprenorul.

Pentru a obţine profit, preţul trebuie să cuprindă şi cota valorii adăugată. Preţul la
produsele agricole din fitotehnie şi zootehnie joacă un rol deosebit în economia ţării. În ele se
intersectează problemele politice şi economice, care contribuie la dezvoltarea sectorului
agrar.

La momentul actual, în multe cazuri preţurile nu acoperă cheltuielile suportate de

antreprenori, în aşa cazuri ei pot avea pierderi. Adeseori piaţa îi satisface pe mulţi
consumatori în privinţa preţurilor joase, dar aceasta este în detrimentul producătorului.
Funcţiile preţului:
1. de apreciere
2. de control
3. de stimulare
4. de repartizare
Principiile la formarea preţului:
1. Cererea şi oferta: cu cît cererea este mai mare, cu atît şi preţurile sînt mai înalte şi invers.
Dacă oferta este înaltă, preţurile sînt joase şi invers. Rezultă că cererea este în legătură directă
cu preţul, iar oferta în legătură indirectă. Cererea este calitatea mărfii sau serviciilor prestate,
necesare pentru satisfacerea necesităţilor consumatorilor. Oferta reprezintă posibilitatea
întreprinderii de a pune pe piaţă cantitatea de mărfuri şi servicii.
2. Calitatea produselor şi serviciilor.
3. Diferenţa preţurilor pe sezon.
4. Diferenţa preţurilor pe zone.
5. Consumurile de producere: stau la baza formării preţurilor, este cel mai de bază.
 Sistemul de preţ la producţia agricolă şi caracteristica lor.

Într-o economie de piaţă, preţurile la produsele agricole sînt destul de diferenţiate.

Tipuri de preţuri:
1. Preţuri stabilite de stat (preţ comparabil, de achiziţii). Preţurile comparabile se stabilesc
odată la 10 ani, cu scopul de a aprecia producţia agricolă din diferite zone ale ţării. Preţurile
de achiziţie se stabilesc în bază de contract între producător şi organizaţiile de achiziţionare.
De ex: uzina de conserve, fabrica de zahăr.
2. Preţuri de stimulare: are ca scop de a menţine o anumită cultură ca ea să nu dispară.
Statul este cointeresat să stimuleze producătorul ca această cultură să nu dispară.
3. Preţuri libere: se stabilesc la piaţă în urma negocierilor dintre vînzător şi cumpărător în
dependenţă de cerere şi ofertă.
4. Preţuri de cointeresare: se stabilesc la anumite tipuri de produse de importanţă mare.
5. Preţuri calculate: la ele, de regulă, se comercializează producţia la nivelul costului (se
vinde lucrătorilor, producţia nu poate fi apreciată la aşa preţ ea este destinată fondului de
seminţe.)
6. Preţuri planice: ele se stabilesc la începutul anului.
7. Preţuri en-detail (cu amănuntul): de regulă la acest preţ se comercializează
producţia la piaţă (unităţi, bucăţi)
8. Preţuri en-gross (cu ridicata): la aşa preţ se vînd partide mari de producţie, de regulă,
aceste preţuri sînt mai reduse decît preţurile en-detail.
9. Preţuri contractuale: se stabilesc în contract.
10.Preţuri monopol.
11.Preţuri la nivel de concurenţă.
12.Preţuri informaţionale.
13.Preţuri psihologice.
14.Preţuri mondiale.