Academia de Studii Economice, Bucuresti Facultatea de Economie Agroalimentara si a Mediului

Piata cerealelor in Romania

An universitar 2006-2007

Considerente cu privire la cererea i oferta de produse agricole i alimentare

Pieele agricole i alimentare reprezint locul de ntlnire i participare a tuturor productorilor i consumatorilor, considerai ca fiind buni cunosctori ai cererii i ofertei de bunuri agricole i alimentare. Interesul acestora const n a obine cel mai bun pre care s fie avantajos pentru ambele pri participante la schimb. Fiecare productor urmrete obinerea unui pre ct mai mare pentru bunul oferit spre consum, n timp ce fiecare consumator vizeaz procurarea unui produs ct mai ieftin. Pieele agricole sunt situate la confluena dintre exploataiile agricole i ntreprinderile de colectare (cooperativ sau comerciant) sau industria de prelucrare. Acest tip de pia este specific tuturor produselor obinuite i perisabile care necesit efectuarea unor condiionri ntr-un mod rapid i eficace, pentru a-i pstra neatinse toate caracteristicile i proprietile. Dup realizarea unor astfel de condiionri, produsele agricole devin vandabile pe pia. Pieele alimentare i de consum final se afl poziionate n aval de industria alimentar, incluznd n prezent angrositii i detailitii (marea distribuie). ntreaga distribuie, distinct de consumatorul final, constituie de fapt, principalul client al industriei. Procesatorii trebuie s manifeste un interes continuu nu numai n ceea ce privete perceperea produselor de ctre consumatori, ci i n ceea ce privete modul n care se desfoar distribuia acestora. Datorit caracterului su specific, agricultura nu este o ramur economic care s funcioneze n condiii normale ntr-un mediu economic dominat numai de legile pieei. Astfel, putem meniona c, pe termen scurt, cererea pentru produsele agricole este destul de rigid, fiind foarte puin elastic n raport cu modificrile care intervin n nivelul preurilor. Pe termen lung ns, se manifest o cerere relativ inelastic nu numai fa de preuri, dar i fa de veniturile consumatorilor. La pine i produsele de panificaie acest fenomen iese i mai mult n eviden. O cretere a veniturilor consumatorilor individuali nu presupune n acelai timp i o cretere a cererii de produse agricole, explicaia fiind datorat limitei n care se ncadreaz potenialul biologic de consum al omului dar i rigiditii schimbrilor din structura consumului i a populaiei. Studiile economice relev faptul c pentru produsele agroalimentare este estimat o elasticitate a cererii in jurul valorii de 0,45, fa de aproximativ 1,8 la servicii, ceea ce sugereaz c, n situaia creterii veniturilor consumatorilor cu 10%, cererea de servicii va nregistra o cretere cu 18%, comparativ cu o cretere de numai 4,5% n cazul produselor agroalimentare. Att oferta, ct i cererea de produse agroalimentare, creeaz aspecte de instabilitate, fie c ne referim la oscilaii de preuri sau structuri diferite de consum. Astfel, pe terenul pieelor produselor agricole i al conduitei independente manifestate de ctre consumator, exist pericolul ca, dup o perioad n care preurile au fost ridicate, s asistm la o ofert n cantitate extrem de ridicat. Un astfel de rezultat este consecina unei supraoferte sau oferte n cantiti suplimentare, care poate conduce la o scdere n lan a preurilor i automat a veniturilor productorilor agricoli (Efectul King). La rndul ei, instabilitatea cererii de produse agroalimentare este rezultatul diferitelor cauze de ordin subiectiv i obiectiv manifestate din partea consumatorilor, fa de un anumit produs sau grupe de produse, n sensul renunrii la unele din ele sau cumprrii altora far nici o ezitare.

Acest efect al instabilitii cererii genereaz modificri structurale n consumul alimentar i induce tendine de scdere sau de cretere n oferta productorilor agricoli i, implicit, a industriilor alimentare, dup caz. Pentru o analiz aprofundat a pieei cerealelor vom studia mai nti cererea de cereale in Romania, pe o perioada de referinta de 6 ani, perioada cuprinsa intre 2000 si 2005 (tabel 1). Observam o crestere, in fiecare an, a consumului de grau. Consumul de porumb, orez si secara este fluctuant, inregistrandu-se diferente mari de consum de la un an la altul. In ceea ce priveste cererea pentru ovaz, aceasta este oscilanta, lipseste un an, in urmatorii doi este in crestere, apoi lipseste doi ani, ca in anul 2005 sa fie de doua ori mai mare decat in 2002.

Tabel 1

Cosum Grau Porumb Orez Ovaz Secara

UM tone tone tone tone tone

2000 3602.82 908.66 141.72 10.12

2001 3656.04 866.67 139.56 0.33 12.56

2002 3912.89 1067.81 141.97 0.71 12.24

2003 4105.79 1072.25 137.71 10.04

2004 4163.26 960.69 146.03 13.80

2005 4187.35 993.18 139.27 1.52 9.58

Sursa: FAOSTAT

1. Consumul cumulativ Se poate observa (tabel 2 si figura 1) ca in perioada analizata au loc fluctuatii destul de mari, chiar si pentru ani consecutivi, acestea putandu-se datora schimbarilor climatice aparute de la un an la altul, anul 2002 reprezentand apogeul perioadei, fiind imediat urmat de un declin puternic.

Tabel 2 Export cereale si preparate pe baza de cereale 200 200 200 200 Anul 0 1 2 3 2004 Valoare (mil euro) 43 86 96 38 67

Figura 1 Tabel 3

Anul Echiv boabe (kg/loc) Echiv faina (kg/loc)

Consumul mediu anual 2000 2001 2002

2003

2004 219,8 166,2

219,7 221,2 225 215 165,8 166,9 169,8 162,2

Figura 2 In perioada de timp analizata modificarile de la un an la altul sunt minime, lucru perfect explicabil deoarece in aceeasi perioada de timp populatia a suferit la randul ei niste modificari foarte mici, iar acestea reprezinta hrana de stricta necesitate (materie prima pentru mancarea de baza a populatiei), consumul fiind foarte putin influentat de orice fel de schimbari, deoarece indiferent de venit toata lumea trebuie sa aibe asigurat minimul de hrana.

2. Consumul individual a. Grau 2001 2002 2003 2004 3.656,0 3.912,8 4.105,7 4.163,2 Consum tone 4 9 9 6 4.187,35 Export tone 416,29 280,39 39,2 54,18 288,62 Sursa:INS Cum s-a afirmat mai sus, dat fiind ca graul este un produs de stricta necesitate in alimentatie, cererea (consumul) pentru acesta ramane relativ constanta la modificarea diferitilor factori de influenta, in toti cei 6 ani consumul crescand doar cu 16%. Referindu-ne la export (tabel 4 si figura 3)variatia acestuia se poate trage de la modificarea productiei totale, dat fiind ca partea de consum sufera mici schimbari, cel mai important factor care poate influenta productia fiind vremea. Destinatie UM 2000 3.602,8 2 121,8 Tabel 4 2005

Figura 3 b. Porumb Tabel 5

2002 2003 2004 2005 1.067,8 1.072,2 908,66 866,67 1 5 960,69 993,18 Export tone 168,69 43,88 214,89 117,37 346,16 447,56 Sursa:INS Porumbul, ca si graul este un produs de stricta necesitate, prin aceasta se explica faptul ca are o cerere foarte putin elastica, cum bine se poate observa din tabel. Diferentele de la sectiunea export (tabel 5 si figura 4) pot fi explicate prin diferentele de productivitate de la un an la altul, tot datorita conditiilor meteorologice. Destinatie Consum

UM tone

2000

2001

Figura 4 c. Orez 2001 2002 2003 2004 139,56 141,97 137,71 146,03 1,05 0,64 0,28 0,26 Sursa:INS Ca si la culturile precedente acelesi concluzii pot fi trase si in acest caz referitore la evolutia, mai bine zis relativ constanta, a consumului si fluctuatiile exportului. Destinatie Consum Export UM tone tone 2000 141,72 2,18 Tabel 6 2005 139,27 0,62

Figura 5 d. Ovaz 2001 2002 2003 2004 0,33 0,71 1 0,01 Sursa:INS Desi nu se poate trage o concluzie exacta datorata lipsei de date se poate observa atat un consum cat si o cerere relativ fluctuanta, dar si un export ce depaseste consumul. La consumul intern se poate observa o tendinta crescatoare, ceea ce poate indica o posibila crestere a utilizarii acestui produs in alimentatia animalelor domestice, aceasta fiind principala utilizare. Se foloseste si in alimentatia omului, dar nu este considerat un produs de stricta necesitate, cum este graul Destinatie Consum Export UM tone tone 2000 Tabel 7 2005 1,52 2,74

pentru paine, ci este considerat un supliment. Se poate observa o crestere de aproape 5 ori intr-un interval de 4 ani. Referitor la export o modificare importanta se observa intre anii 2004 si 2005, o crestere de aproape 300 ori. e. Secara 2001 2002 2003 12,56 12,24 10,04 0,52 0,26 0 Sursa:INS Si consumul national de secara (tabel 8 si figura 6) prezinta modificari notabile de la an la an, cele mai impresionante fiind intre 2003-2005 (+37% respectiv -30%). Totusi piata nu prezinta socuri, 2004 putand fi considerat apogeul perioadei. La export lucrurile stau mai putin bine deoarece se observa o scadere continua a exportului, ajungandu-se in final la 1% din valoarea initiala prezentata in tabel. Destinatie Consum Export UM tone tone 2000 10,12 1,02 Tabel 8 2004 2005 13,8 9,58 0,01 0,01

Figura 6 Pentru o analiz aprofundat a ofertei pe piaa cerealelor vom studia suprafeele cultivate, productiile medii si produciile totale, pe fiecare cultura in parte. Cauzele care au determinat oscilaii brute de-a lungul anilor la producia de cereale n Romnia au fost creterea sau descretera suprafeelor cultivate i a randamentelor. n general, producia de cereale este corelat cu suprafaa nsmnat, ns, uneori apar paradoxuri, unde dei suprafaa cultivat este mare, producia este mic. De la an la an, agricultorii i specialitii din agricultur se confrunt cu variate probleme, de cele mai multe ori fiind imposibil s fac fa unor situaii dificile care pot interveni. Explicaiile sunt multiple: fie sunt legate de aspectele meteorologice (inundaii repetate sau secet prelungit; temperaturi ridicate sau foarte sczute), fie de apariia diferitelor boli i duntori. Ca urmare, concluzia pe care o putem desprinde din cele menionate mai sus este c producia de cereale obinut nu este ntotdeauna determinat de suprafaa cultivat: pot interveni situaii cnd, dei sunt nsmnate suprafee mari, nu se nregistreaz i un record al produciilor obinute. Grul este cereala cea mai important din lume, ocupnd pe plan mondial cele mai mari suprafee. Importana deosebit a grului este relevat prin urmtoarele elemente: conine substane hrnitoare necesare organismului uman, n cantiti bine proporionate: peste 67% extractive neazotate, pn la 13,5-14% proteine, 2% grsimi, 1,6% substane minerale, vitaminele B, E, PP; transformat n fin, se folosete la fabricarea pinii; fina se mai folosete la fabricarea pastelor finoase, a prjiturilor, biscuiilor, griurilor;

 boabele de gru se folosesc n industrie, la fabricarea amidonului, dextrinei, glucozei. Trele, obinute la mcinarea grului, reprezint un nutre concentrat foarte valoros, bogat n proteine, grsimi, sruri minerale; un numr nsemnat de oameni le consum ca produs dietetic i de slbire sau pentru producerea borului; confer posibiliti nelimitate de mecanizare a culturilor i de obinere a unei producii la un cost sczut. Boabele pot fi pstrate timp ndelungat sau transportate la distane mari, fr s se altereze; prezint posibiliti de cultivare n cele mai diferite condiii de clim i la altitudini pn la 4000 metri. n ara noastr, grul reprezint circa 40% din totalul necesar de calorii n alimentaia oamenilor. Trele i alte resturi de la industrializarea grului contribuie cu 10-15% din totalul unitilor nutritive consumate de animale. Datorit importanei deosebite, grul reprezint cultura cu cea mai mare rspndire pe plan mondial, n ara noastr ocupnd anual puin peste 2 milioane ha. Grul necesit, n general, un climat moderat n ceea ce privete umiditatea i cldura. Este relativ pretenios fa de sol, dnd rezultate bune de producie pe solurile cu textur mijlocie pn la grea, care au o bun capacitate de nmagazinare a apei i cu o reacie ntre slab acid i slab alcalin (cernoziom, brun rocat, soluri aluvionare). n ara noastr, grul gsete condiii prielnice pe 92% din suprafaa arabil a rii. Cele mai importante specii de gru sunt : grul comun (triticum aestivum), care are cea mai mare rspndire pe glob, ocupnd circa 90% din suprafaa cultivat, fiind utilizat in principal la fabricarea pinii; grul tare (triticum durum), folosit ndeosebi la fabricarea pastelor finoase. Recoltarea grului se face la nceputul maturitii depline, cnd boabele au 15% umiditate, realizndu-se, la nivelul rii noastre, producii medii cuprinse ntre 2600 i 4000 kg/ha. In ceea ce priveste oferta de grau, evidentiata in Tabelul 9, observam ca productiei totale record de grau inregistrata in anul 2004 ii corespunde de asemenea o productie medie ridicata, indicand faptul ca acest an a fost favorabil culturii. Atat suprafata cultivata, cat si productiile fluctueaza de la an la an. Tabel 9

Specificare Suprafata

UM mii ha

2000 1937.9 2290 4430.6

2001 2453.2 3038 7725.4

2002 2294.5 1923 4412.6

2003 1748 1428 2496.4

2004 2008.1 3870 7771.4

2005 2448.15 2998.50 7340.66

Productie medie Kg/ha Productie totala tone

Sursa: FAOSTAT
Porumbul are numeroase ntrebuinri n alimentaia omului, ca furaj pentru animale i ca materie prim pentru unele industrii. Din porumb se obin numeroase produse alimentare, produse pentru hrana animalelor (se folosesc toate prile aeriene ale plantei i boabele care nu au o valoare nutritiv ridicat), amidon, dextrin, glucoz, ulei (din embrion), alcool, bere. n unele ri, printr-un procedeu industrial de transformare enzimatic a amidonului, se obin zaharoze. Porumbul se cultiv pe toate continentele, ocupnd o suprafa de peste 134 milioane ha, situnduse pe locul al IIIlea dup gru i orez. n ara noastr ocup, din acest punct de vedere, primul loc ntre plantele de cultur. Porumbul are cerine relativ ridicate pentru cldur, relativ reduse pentru umiditate, suportnd uor perioade scurte de secet. Cele mai potrivite soluri pentru porumb sunt solurile aluvionare, cernoziomurile i solurile brun rocate cu textur lutoas i luto-nisipoas. Perioada optim de recoltare ncepe cnd umiditatea boabelor ajunge la 30 32 % i se ncheie cnd aceasta este cuprins ntre 24 i 26%, obinndu-se producii medii de porumb boabe ntre 3200 4500 kg/ha. Oferta de porumb, evidentiata in tabelul 10, ne arata ca, la fel ca si la grau, anul 2004 a fost un an favorabil in care s-a inregistrat valoarea maxima a productiei totale de porumb de 14126,2 tone si o productie medie de 4630 kg/ha. Aici a actionat, insa, si factorul extensiv deoarece in anul 2004 s-au cultivat 3201.9 mii ha, fata de recordul de suprafata inregistrat in anul 2003 de 3206.5 mii ha.

Tabel 10

Specificare Suprafata

UM mii ha

2000 3049.4 1603 4897.6

2001 2947 3066 9119.2

2002 2894.5 2902 8399.8

2003 3206.5 2988 9581.7

2004 3201.9 4630 14126.2

2005 2609.11 3981.60 10388.50

Productie medie Kg/ha Productie totala tone

Sursa: FAOSTAT
Orezul constituie alimentul de baz a peste un miliard de oameni, i aliment de completare pentru toat populaia globului. n alimentaia omului, boabele de orez se folosesc n cele mai diverse forme, avnd valoare nutritiv i digestibil ridicat. n industrie sunt folosite la fabricarea conservelor, amidonului, spirtului, fainii etc. Este o plant cu cerine ridicate fa de ap, cultivndu-se numai n regiuni de irigare, sub un strat de ap de 10 15 cm. Fa de sol este mai puin pretenios, putndu-se cultiva pe soluri foarte diferite ca fertilitate i textur, chiar pe srturi. Recoltarea orezului se ncepe, de regul, cnd umiditatea boabelor ajunge la 20-22%, fiind o plant productiv i asigurnd o producie de peste 5000 kg/ha. Oferta de orez, evidentiata in tabelul 11, ne arata ca anul 2005 a fost cel mai productiv an al perioadei analizate. Totusi si anul 2004 pare a fi unul productiv, avand in vedere ca productia medie la ha este de 4006 kg/ha, fata de recordul inregistrat in 2005 de 4197.4 kg/ha. Acest lucru se poate datora unei culturi intensive. Putem remarca faptul ca suprafetele cultivate cu orez sunt mici in comparatie cu suprafetele cultivate cu celelalte culturi, acest fapt datorandu-se conditiilor specifice cerute de cultura de orez. Tabel 11

Specificar e Suprafata Productie medie Productie totala

UM Mii ha Kg/ha tone

2000 1.4 2495 3.6

2001 1.2 1263 1.5

2002 0.5 1284 0.6

2003 0.1 2410 0.3

2004 1.2 4006 5.0

2005 3.40 4197.40 14.25

Sursa: FAOSTAT
Ovzul constituie unul din cele mai importante furaje concentrate, folosite mai ales pentru animale de reproducie i tineret. n alimentaia omului, boabele de ovz se folosesc sub form de fulgi, fin, griuri, care prin valoarea lor nutritiv foarte ridicat sunt recomandate copiilor sau adulilor cu regim dietetic. Necesit un climat umed i rcoros, este mai puin pretenios fa de sol. Recoltarea se execut n faza maturitii depline, obinndu-se o producie de 2500 4000 kg/ha. Oferta de ovaz, evidentiata in tabelul 12, desemneaza anul 2004 ca fiind cel mai productiv, obtinandu-se o productie totala de 447.1 tone la o suprafata cultivata de 207.5 mii ha, suprafata mult mai mica decat cele din anii precedenti. Tabel 12

Specificar e Suprafata Productie medie

UM Mii ha Kg/ha

2000 232.3 1050

2001 219.4 1743

2002 239.4 1368

2003 242.3 1334

2004 207.5 2154

2005 205.08 1,840.50

Productie totala

tone

243.8

382.4

327.4

323.1

447.1

377.46

Sursa: FAOSTAT
Secara este o cereal panificabil ce asigur hrana de baz pentru populaia multor regiuni ale globului. Cultura secarei se definete prin faptul c trele constituie un nutre concentrat valoros pentru toate speciile de animale. De asemenea, secara furnizeaz, prin ciuperca Claviups purpurea, materia prim pentru obinerea ergotinei i a altor substane antihemoragice. Se cultiv n condiii mai vitrege de sol unde grul d producii mici. n timpul iernii, plantele rezist la 25 grade C. Are cerine mai mici i fa de umiditate i se poate cultiva pe soluri cu fertilitate sczut. La noi n ar se cultiv n zonele colinare cu climat mai umed i rcoros, pe soluri podzolice, ct i pe solurile nisipoase din ntreaga ar. Recoltarea secarei se face la sfritul maturitii, cu combina, deoarece prezint un pericol mai mare de scuturare dect grul, obinndu-se producii medii de 2500 - 3000 kg/ha. In ceea ce priveste oferta de secara, evidentiata in tabelul 13, obervam ca anul 2004 a fost si la aceasta cultura foarte productiv, inregistrandu-se o productie totala de 55 tone. Tabel 13

Specificar e Suprafata Productie medie Productie totala

UM Mii ha Kg/ha tone

2000 13.80 1579.30 21.80

2001 12.27 2333.20 28.63

2002 10.50 1912.40 20.08

2003 10.76 1613.00 17.36

2004 21.79 2523.90 55.00

2005 20.65 2371.00 48.96

Sursa: FAOSTAT

Productia medie la ha
5000 4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005

grau porumb orez ov az secara

Figura 7 In figura 7 observam ca cea mai ridicata productie medie la ha si cu un trend asccendent o are cultura de porumb, fiind urmata de cea de orez, care desi incepe printr-o scadere tinde sa creasca. Productia de grau este cea mai fluctuanta, iar productia pentru ovaz si secara se mentine in anumite limite, fara a fluctua foarte tare. Incertitudinea i riscul n agricultur sunt des ntlnite, determinnd instabilitatea i pierderi nsemnate ale produciei. Apariia riscurilor, indiferent de natura acestora, este inevitabil att n ceea ce privete producia urmrit a se realiza n decursul unei perioade bine definite, ct i n ceea ce privete

comercializarea produselor agroalimentare. Putem aminti aici aa numitul risc fizic care se ntlnete n situaia distrugerii sau deteriorrii produselor ca urmare a factorilor menionati mai sus, i binecunoscutul risc al pieei, survenit n urma diverselor modificri a valorii produselor ntre procesul de producie i cel de consum. Este extrem de important, n acest context, s menionm diferena ntre situaiile de risc i cele de incertitudine care pot surveni n procesul pregtitor oricror activiti economice, agricole n general. Astfel, riscul este de ateptat n momentul n care se poate asocia o probabilitate unor rezultate posibile ale unei aciuni date. Incertitudinea poate interveni n momentul n care informaia pe care o avem la dispoziie este att de redus nct nu este posibil de atribuit o probabilitate diferitelor rezultate posibile. Riscul se poate msura folosind parametri de dispersie ai legilor probabilitii. Din punct de vedere practic, specialitii au n vedere nu numai dispersia venitului brut care se obine la o cultur, dar i punctele de vedere ale agricultorilor asupra acestei dispersii52. n linii mari, din analiza datelor se pot observa fluctuaii la nivelul suprafeelor cultivate cu gru i secar. De asemenea, prin compararea suprafeelor cultivate cu produciile obinute, cele mai multe situaii scot n eviden obinerea de producii ridicate de pe suprafeele mai mari, n timp ce suprafeelor mici le corespund producii mai mici. Pot interveni situaii excepionale, cum sunt acelea ntlnite n cazul obinerii unor producii mai mari de pe suprafee mai mici, i vice versa, obinerea unor producii insignifiante, chiar dac suprafaa alocat a fost mult mai mare, nefiind n concordan cu previziunile ateptate. Cauzele sunt multiple, n principal fiind factorii de influen economici, tehnici, sociali etc.

TRASATURILE CEREALELOR MARFA CA OBIECT AL TRANZACTIILOR COMERCIALE Comertul care se practica pe piata libera cu cereale are unele particularitati si caracteristici care il deosebesc in numeroase privinte de cel care se efectueaza cu alte marfuri, neagricole. Principalele trasaturi ale cerealelor, care determina incheierea tranzactiilor comerciale in anumite conditii, sunt urmatoarele: - productia de cereale este diferentiata in timp, in sensul ca recoltarea este sezoniera si dureaza numai cateva zile dintr-un an, pe cand consumul este permanent. Nivelarea acestor diferente, intre timpul scurt de recoltare si durata lunga de consum, se face prin intermediul comertului; - productia de cereale este diferentiata in spatiu, in sensul ca in unele zone recolta este excedentara, iar in altele este deficitara. Echilibrarea intre excedent si deficit se realizeaza prin operatiunile de vanzarecumparare; - cerealele sunt indispensabile pentru hrana oamenilor si furajarea animalelor, din care cauza prezinta importanta nationala si chiar mondiala, fiind considerate in anumite conjuncturi, din punct de vedere economic, marfuri de interes strategic; - tranzactiile comerciale cu cereale se incheie, in functie de imprejurari, prin: prezentarea marfii in totalitate sau numai a unei probe reprezentative, prezentarea unei fise descriptive; - incheierea tranzactiilor cu cereale se face atat in situatia cand vanzatorul poseda efectiv cantitatea respectiva, cat si in cazul cand cerealele sunt in stadiul de cultura sau abia semanate; - tranzactiile cu cereale se lichideaza atat prin materializarea livrarii, cat si prin compensarea intre contracte; - caracteristicile calitative ale cerealelor determina influente, in anumite sensuri, asupra pretului, bonificatiilor si penalizarilor valorice;

- insusirile de higroscopicitate, termodifuziune, autosortare, conservabilitate etc. ale cerealelor determina luarea anumitor masuri si stipularea anumitor conditii contractuale, in special la tranzactiile cu termen viitor (lung) de livrare.

Piaa cerealelor n Romnia

Piaa romneasc a cerealelor cuprinde o gam larg de produse, asemntoare cu cele ntlnite pe piaa mondial a cerealelor, avnd ns anumite particulariti. Printre cele semnificative particulariti ale pieei cerealelor se nscriu urmtoarele: comparativ cu alte subsisteme de marketing, piaa cerealelor se distinge, n primul rnd, prin raportul dinamic dintre cerere i ofert. Piaa cerealelor constituie un mijloc de echilibrare a pieei, deoarece are ca obiect produse care reprezint o sfer economic de larg interes pentru ansamblul populaiei, iar stabilirea unui echilibru ntre cerere i ofert, ct mai apropiat de cel considerat satisfctor, are efecte economice i sociale dintre cele mai importante; piaa cerealelor reprezint un indicator al pulsului pieei, care poate anticipa schimbri i direcii de aciune pentru ntreprinderile din sfera sa de influen, dar i asupra mediului comercial, n general; comportamentul cumprtorului este puin influenat de factori emoionali sau impulsivi, deoarece cumprtorii sunt dispersai, iar consumul este relativ constant, indiferent de mrimea veniturilor sau preurilor, n situaia n care consumul s-a stabilit la nivel raional; filierele de marketing cerealier sunt lungi, intervenind un numr din ce n ce mai mare de intermediari specializai pentru care activitatea promoional are o pondere redus, iar comerul internaional este dominat de mari ntreprinderi comerciale specializate. Comercializarea cerealelor a reprezentat, din cele mai vechi timpuri, o activitate important n Romnia, ele constituind sursa alimentaiei umane i, ntr-o msur nsemnat, a celei animale. n ultimii ani ns, a crescut gradul de prelucrare al cerealelor, consumatorii devenind din ce n ce mai exigeni n legtur cu produsele finale obinute n urma prelucrrii acestora. Un fenomen care a influenat negativ piaa cerealelor, ndeosebi a celor panificabile, a fost (i este nc) reprezentat, n ultimii ani, de creterea stocurilor la productorii agricoli. Acest fenomen este, evident, i o consecin a preurilor practicate pe pia. O alt problem sensibil cu care se confrunt piaa cerealelor n Romnia este aceea a repartizrii teritoriale a culturilor cerealiere. Dispersia ofertei genereaz probleme de colectare, de transport, distribuie etc., avnd n vedere faptul c cererea este repartizat uniform pe teritoriul ri. In ceea ce priveste comertul exterior cu grau, observam din figura 8 ca in cea mai mare parte a perioadei analizate (2000-2005), In figura 9 avem prezentata situatia Romania a importat grau, cota maxima de import comerciala a porumbului. Din grafic se atingandu-se in anul 2003, cand au fost desprinde faptul ca, importul de porumb a atins importate 1931.67 tone. Exportul maxim este nivelul maxim in anul 2001, de 490.32 tone. atins in anul 2001, cand au fost exportate 416.29 Insa, Romania a si exportat in aceasta perioada, tone. Desi in tara nostra cultura de grau ocupa in anul 2005 ajungandu-se la un nivel maxim al cea mai mare suprafata, se pare ca productia exportului de 447.56 tone. obtinuta nu este suficienta pentru a asigura cererea existenta pe piata. Comertul cu porumb (tone)
600

Comertul cu grau (tone)

2500 2000 1500 1000 500 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Export Import

500 400 300 200 100 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Export Import

Figura 9 Figura 8 Figura 3

In ce priveste comertul cu orez, prezentat in figura 10, observam valori foarte mici ale exportului, aceasta datorandu-se faptului ca aceasta cultura nu este specifica tarii noastre si necesita conditii mai speciale de cultivare. Totusi valoarea maxima a exportului in perioada analizata a fost atinsa in anul 2000 cand au fost exportate 2.18tone. In ceea ce priveste importul, valoarea maxima este atinsa in anul 2004, cand au fost introduse in tara 161.56 tone de orez.
Comertul cu orez (tone)
180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Comertul cu ovaz (tone)

3 2,5 2 1,5 1 0,5 0 1 2 3 4 5 6 Export Import

Figura 11 Figura 5 Comertul cu secara, este asemeni celui cu ovaz, la un nivel scazut. Tara noastra a exportat cea mai mare cantitate de secara in anul 2000, de 1.02 tone, spre sfarsitul perioadei analizate nivelul exportului fiind extrem de scazut, aproape inexistent. Importul maxim de secara este atins in anul 2003, cand au fost introduse in tara 1.28 tone secara.
Comertul cu secara (tone)
1,4 1,2 1 0,8 0,6 0,4 0,2 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Export Import

Export Import

Figura 10 Figura 4 Comertul cu ovaz inregistreaza in cea mai mare parte a perioadei importuri, insa la un nivel scazut de maxim 3 tone. Nivelul maxim atins in anul 2004 este de 0.67 tone. Anul 2005 este anul in care Romania a exportat cea mai mare cantitate de ovaz, de 2,74 tone.

Figura 12

In concluzie, in ceea ce priveste exportul si importul de cereale, tragem urmatoarele concluzii. Desi Romania are un potential de cultivare destul de ridicat, metodele arhaice folosite de cultivatori si faptul ca nu exista tehnologii de cultivare performante, isi spun cuvantul si astfel importam o mare cantitate de cereale pentru a asigura cererea pe piata. Pentru a evidentia acest lucru am ales un an de referinta, anul 2005. Prin urmare, in 2005, cea mai exportata productie de cereale (figura 13) este cea de porumb, urmata de cea de grau. Orezul, ovazul si secara au o evolutie nesemnificativa, in comparatie cu porumbul si graul, insa, dintre cele trei ovazul are cea mai mare pondere. Importul de cereale efectuat in 2005 (figura 14) arata ca cea mai mare pondere a cantitatilor importate o are graul, fiind urmat de orez si porumb. Ca si la export, ovazul si secara au o evolutie nesemnificativa, dintre acestea ovazul avand o pondere mai mare.

Exportul de cereale pe 2005

grau porumb orez ovaz secara

Importul de cereale pe 2005

grau porumb orez ovaz secara

Figura 13

Figura 14

Cerealele sunt cultivate peste tot in lume, dar tarile exportatoare sunt relativ putine: primul si departe cel mai important exportator sunt S.U.A., urmate de Canada, Australia, Argentina si Franta. Pe ansamblu insa, Piata Comuna prezinta o balanta in cereale deficitara, importurile sale de grau tare, porumb si soia depasind exporturile de grau moale si faina. Japonia este, de asemenea un importator de mari cantitati de cereale. Piata mondiala a cerealelor este dominata net de catre S.U.A. in productia mondiala de grau, estimata in sezonul 2000-2001 la circa 650 milioane tone, Statele Unite detineau o pondere de 15%, iar din exportul mondial apreciat in acelasi sezon la 180 milioane, o pondere de circa 45%. Ceilalti mari exportatori de grau sunt canada (circa 30 milioane tone/an), Australia (20-25 milioane tone/an), Argentina (aproape 10 milioane tone/an) si Piata Comuna (15-20 milioane tone/an). Dependenta pietei mondiale de situatia recoltelor americane este si mai evidenta in cazul cerealelor furajere, S.U.A. detinand aproape 30% din totalul productiei lumii (estimat la peste 1 miliard de tone in 2000-2001) si peste 70% din exportul mondial (estimat la circa 150 milioane tone ). Alti mari exportatori de cereale furajere sunt Argentina, Canada, Republica Africa de Sud si Thailanda. In legatura cu comertul international de cereale mai trebuie semnalat faptul ca, paralel cu tranzactiile ce se realizeaza pe piata libera, un rol tot mai important tinde sa-l aiba acordurile de lunga durata intre mari exportatori si mari importatori de cereale. Prin aceste acorduri tarile respective doresc sa-si asigure o mai mare stabilitate in realizarea exporturilor si respectiv a aprovizionarii cu cereale. Trebuie insa mentinut ca proliferarea acestor acorduri nu este de natura sa diminueze importanta burselor de cereale in comertul international. Rolul de barometru al burselor se mentine clauzele de pret inscrise in aceste acorduri se raporteaza, fara exceptie, la cotatiile de bursa. Dupa cum se observa, balanta internationala a cererilor este fragila. Compromiterea recoltei intr-o zona producatoare, datorita conditiilor climaterice nefavorabile, poate deteriora raportul cerere-oferta si majorarea substantiala a preturilor. Scaderea productiei de orez in tarile asiatice are, de asemenea, drept consecinta sporirea cererii mondiale de grau. Fragilitatea raportului cerere-oferta a determinat in ultimii ani fluctuatii puternice ale preturilor cerealelor. Propunerile privind constituirea unui stoc international de rezerva, facute de Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie, au ridicat o serie de probleme in legatura cu implementarea lor. Pentru a proteja producatorii agricoli de fluctuatiile de pret, multe tari ale lumii aplica masuri selective de politica economica. In tarile membre ale CEE producatorii de cereale primesc un pret minim garantat; in plus, producatorii de cereale comunitari sunt protejati de concurenta externa printr-un sistem complex de taxe de import.

Pretul de vanzare al produselor agricole, o piedica in calea dezvoltarii agriculturii

Raportul nefavorabil dintre pretul de cost si pretul de vanzare, care controleaza piata interna a principalelor produse agricole, creeaza mari dificultati economice producatorilor agricoli si franeaza ritmul de dezvoltare a agriculturii. De exemplu, pentru infiintarea unui hectar cu grau si conducerea culturii pana la recoltare inclusiv, se cheltuiesc in medie 11 milioane de lei vechi, in conditiile aplicarii

unei tehnologii care sa asigure o productie economica pe unitatea de suprafata cat mai apropiata de potentialul natural al zonei de cultura. Similar, pentru un hectar cu porumb se cheltuiesc peste 11 milioane. Angajarea de cheltuieli pentru obtinerea acestor produse, fara sa se stie cine le cumpara si la ce pret, este, inca de la infiintarea culturilor, un risc economic pentru oricare producator.

Comercializarea produselor agricole in tari cu agricultura dezvoltata

Fara a intra in amanunte, pentru comparatie, o prezentare sumara a comercializarii produselor agricole in tarile cu agricultura dezvoltata (SUA, Canada, Franta) nu este, desigur, lipsita de interes. In aceste tari, in comercializarea produselor agricole de interes national sunt angrenate numeroase intreprinderi publice si private autorizate de guvern, care ofera o multitudine de servicii menite sa asigure circulatia recoltei agricole din poarta fermei si pana la destinatia finala. In aceasta categorie se regasesc silozurile zonale si centrale, intreprinderile de transporturi rutiere si de cai ferate, diverse agentii comerciale, exportatori si armatori. Cum functioneaza acest organism care pare atat de complicat la prima vedere? La inceputul fiecarui an agricol guvernul stabileste un pret de cost limita pe tona de produs specific pentru fiecare intreprindere si agentie comerciala care se angajeaza sa presteze servicii in sfera circulatiei si a comercializarii produselor agricole. Apoi stabileste si un pret initial pe tona de produs, evident la indicii de calitate standard, pe care il ofera fermierilor inca de la infiintarea culturilor. In politica sa de stabilire a acestui sistem de preturi guvernul face evaluari si tine seama de influenta a numerosi factori economici care actioneaza atat pe piata interna, cat si pe piata externa. Intre factorii interni figureaza cererea de produse pe piata interna, cheltuielile antrenate cu circulatia si comercializarea acestor produse din poarta fermei si pana la consumatorii finali, costurile cu energia, precum si puterea de cumparare pe piata intrena, jocurile inflatiei pe piata financiara si altele. Pentru piata externa sunt evaluati factori precum: cererea de produse agricole, pretul concurential fata de produsele altor tari, disponibilitatile pentru export, valoarea monedei nationale in comparatie cu monedele forte, cheltuielile cu transporturile navale si altele. Acest sistem de preturi este garantat prin lege si reprezinta pivotul economic fundamental al agriculturii din tarile dezvoltate. Prin acest sistem guvernul detine un control absolut al costurilor cu tehnologia folosita in procesul de productie agricola, al statisticii culturilor, suprafetei insamantate si productiei obtinute. Guvernul detine, de asemenea, si un control deplin asupra comercializarii recoltei agricole astfel incat pe lungul traseu comercial, din poarta fermei si pana la vanzarea in engros sau cu amanuntul pe piata interna sau in partizi mari la export, sa nu patrunda nici un speculant, iar prin actul de vanzare-cumparare toti partenerii sa obtina profit, cea mai mare cota revenindu-i fermierului.

Comercializarea produselor agricole in tara noastra

In comparatie cu situatia din aceste tari, problemele reale cu care se confrunta agricultura din Romania de mai multi ani sunt departe de a fi rezolvate. Fiecare guvern a ocolit sistematic aceste probleme si s-a limitat sa acorde o subventie pe hectar (de exemplu doua milioane de lei in ultimii ani) si atat. De aici producatorii agricoli au fost lasati sa se descurce singuri si s-au descurcat. Toti partenerii cu care ei sunt nevoiti sa colaboreze in timpul procesului de productie s-au imbogatit iar producatorii sunt saraci. Fara resurse financiare proprii, ei sunt nevoiti sa contracteaze la banci credite cu dobanzi mari si scadenta la termen. Daca aceste credite nu sunt rambursate la timp, dobanzile cresc substantial. Producatorii agricoli din Romania sunt, de asemenea, dependenti de firmele care detin monopolul principalelor materii prime si materiale necesare procesului de productie si pe care le comercializeaza la preturi foarte mari, cu plata la termen. Daca termenul este depasit, preturile pot creste cu pana la 15%. Producatorii mai sunt dependenti si de spatiile pentru depozitarea produselor agricole, unde sunt adesea Inselati la receptionarea, conditionarea si analizele de laborator ale produselor recoltate.

Producatorii mai depind si de societatile de asigurari, care obtin profituri fabuloase, dar, cand este vorba de calamitati, inventeaza tot felul de motive ca sa nu le acorde despagubiri. Atunci cand producatorii trebuie sa-si vanda produsele, apar pe piata tot felul de comercianti, cei mai multi fara identitate, care, actionand in numele unor firme inexistente, necontrolati de nimeni si neingraditi de nici o lege, ofera producatorilor preturi de vanzare mici in comparatie cu pretul de cost pe tona de produs. Sub presiunea creditelor cu plata la termen contractate, producatorii se gasesc adesea intr-o situatie fara iesire si accepta aceste preturi. In anul 2005, spre exemplu, graul s-a vandut cu numai 2.600 lei kilogramul, iar porumbul cu 1.800 lei. Din veniturile incasate, cei mai multi dintre producatori nu si-au recuperat nici macar cheltuielile de productie, astfel ca de profit, care este, de altfel, ratiunea oricarei activitati economice, nici nu poate fi vorba. Din aceste cauze agricultura romaneasca nu este un mediu de munca menit a oferi prosperitate si bunastare pentru cei care traiesc si muncesc in mediul rural. Si acestia nu sunt deloc putini: ei reprezinta aproape 45% din populatia acestei tari. Ca urmare, o implicare a guvernului in rezolvarea problemelor complexe cu care se confrunta producatorii agricoli, si care franeaza ritmul de dezvoltare a agriculturii, este de stricta si neaparata actualitate. Cu fermieri saraci, care au la indemana doar cea mai inapoiata tehnica si care sunt lasati pe mana a tot felul de speculanti, nu putem avea o agricultura moderna, cu inalta performanta economica. In ce priveste evolutia preturilor culturilor studiate in aceasta lucrare, deducem din figura 15, ca cel mai ridicat pret l-a avut orezul, urmat de porumb si grau. Rezulta ca pretul este scazut in comparatie cu cheltuielile mari de productie.

Pretul cerealelor
20000 15000 ROL/kg 10000 5000 0 2000 2001 2002 2003 2004 grau porumb orez ovaz secara

Preul cerealelor s-a liberalizat, dar rmne sub directa influen a procesatorilor, care sunt mai bine organizai i au interesul ca acest pre s fie n avantajul lor, ca urmare, s fie ct mai redus. Productorii agricoli sunt numeroi i cu o putere economic extrem de sczut, fapt care-i face vulnerabili pe pia. Slaba organizare a productorilor de gru i cereale n plan asociativ i puinele organisme neguvernamentale care-i reprezint determin ca interesele acestora s fie insuficient reprezentate i aprate iar propunerile legislative n interesul acestora s fie foarte rare i inconsistente. Preul cerealelor a crescut n fiecare an, dar de fiecare dat creterea a fost sub rata anual a inflaiei, fapt care a fcut ca puterea economic a productorilor de gru s aib un trend descresctor.

CONCLUZII

Deoarece cerealele au o importanta deosebita pe piata agroalimenatara, fiind o importanta sursa de hrana, atat pentru oameni, cat si pentru animale, am analizat in acesta lucrarea cererea, oferta, comertul, preturile si concurenta. Astfel, au fost analizate consumul de cereale la nivel cumulativ si individual, suprafata cultivata, productia medie, productia totala, importul, exportul si pretul a cinci dintre culturile de cereale (grau, porumb, orez, ovaz, secara) pe o perioada de referinta de 6 ani (2000-2005). Am observat ca productia obtinuta de porumb a fost mult mai mare decat cea de grau, ca urmare a acestui lucru, Romania a si exportat o cantitate mare in perioada analizata. In ceea ce priveste pretul, acesta este mai ridicat la porumb decat la grau. Importurile de cereale ating niveluri semnificative n anii cu recolte slabe, acestea fiind dependente de condiiile climatice. Politica de sprijinire a productorilor de gru nu a avut efectele scontate, iar exportul se situeaz sub potenialul rii noastre. Veniturile productorilor de cereale sunt nesatisfctoare ca urmare a parcelrii excesive a terenurilor, randamentelor la hectar sczute, a costurilor ridicate datorit inputurilor scumpe, deficienelor majore din sistemul de distribuie i depozitare, calitii necorespunztoare a grului produs de unii ageni economici. Iniierea de afaceri competitive n domeniul agricol, bazate pe cultivarea eficient a terenurilor; creterea produciei medii i a calitii produselor cerealiere; diversificarea gamei de culturi n concordan cu noile piee n curs de formare i dezvoltare; creterea valorii adugate la produsele vegetale, prin activiti de procesare i de furajare a animalelor; ncurajarea investiiilor strine ar fi unele metode si oportunitati de redresare a agriculturii romanesti, de care avem nevoie, mai ales acum in aceasta perioada de tranzitie la Uniunea Europeana.

BIBLIOGRAFIE:
Manole V., Stoian M., Ion R.A., Agromarketing, Editura Academia de Studii Economice Bucureti, 2003 www.agriplus.ro www.ase.ro www.fao.org www.insse.ro