Universitatea de Științe Agronomice și

Medicină Veterinară
Facultatea de Management și
Dezvoltare Rurală

ROLUL STATISTICII CU EXCEL IN

DIGITALIZARE

Inginerie economică IMAA

Anul 1 Seria 2 Grupa 5

Prof. Ene Dumitru

Student: Muntean Georgiana
Microsoft Excel

Este un program de calcul tabelar. Tine evidenta mai multor date (numerice, de tip text,
calendaristice etc.) si realizeaza diverse operatii cu acestea. Este programul visat de toti
contabilii.
Fisierul excel este un registru cu foi electronice de calcul (Sheet). O foaie este
organizata in linii (1,2,3.) si coloane (A,B,C.)

La intersectia unei linii cu o coloana se formeaza celula. Toate casetele

dreptunghiulare de pe foaie sunt de fapt celule. Fiecare celula are un nume (adresa sau
referinta de celula) cum ar fi: A2=celula aflata la intersectia coloanei A cu linia 2;
B200=celula aflata la intersectia coloanei B cu linia 200.
Este la fel ca pe tabla de sah!!!

Deplasarea prin celule

Va puteti deplasa prin celule cu sagetile directionale de pe tastatura, cu Enter, cu Tab
sau facand clic cu mouse-ul pe celula dorita.
Introducerea datelor
Va pozitionati pe celula dorita si tastati.
Observati ca valorile de tip text sunt aliniate in mod automat in stanga celulei, iar
valorile numerice sunt aliniate in mod automat in dreapta celulei! Acest fapt este foarte
important, deoarece va ofera posibilitatea de a verifica daca s-au introdus corect valorile
numerice. Valoarea numerica nu este tastata corect daca este aliniata in stanga celulei.
Tastarea gresita a valorilor numerice va duce ulterior la erori in formule.

RELATIE OFERTA-CERERE DE PRODUSE AGRICOLE BRUTE SI

PRELUCRATE PE PLAN INTERN SI EXTERN

CEREREA ȘI OFERTA este un model economic din teoria economică dezvoltat de Antoine
Augustin Cournot, publicat în 1838. În 1868 Alfred
Marshall a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive și a face
predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse. Cererea si oferta de produse
agroalimentare (relatia dintre cerere si oferta). Cererea pentru aceasta grupa de produse in
zonele industrializate - cele urbane in general - este caracterizata prin invariabilitatea
acesteia. Astfel, cumpararile de produse agricole (dpdv cantitativ) variaza putin; daca
prețurile produselor agricole scad, aceasta va fi considerata o economie in bugetul personal
al consumatorilor; daca veniturile populației cresc, cumparaturile suplimentare de produse
se vor face ca regula generala in afara sectorului alimentar.

OFERTA PE PIAȚĂ produselor de baza din agricultura este dispersata si cantitativ

neregulata. Volumul producției depinde pe de o parte de tehnica de dotare, iar pe de alta parte
de conditiile climatice si biologice care sunt aleatorii, imprimand acestor piețe a produselor de
baza din agricultura, un caracter extrem de mobil. Oferta cantitativa a unui produs pe piața de
desfacere depinde, de beneficiul pe care-l va realiza intreprinzatorul. Deoarece castigul
(beneficiul) poate fi influențat prin schimbările costurilor si/sau prețurilor, se considera ca
exista cauze care influentează oferta de produse agricole. Valabil si pentru agromarketing,
relatia dintre cerere si oferta este considerata o latura fundamentala a functionalitatii pieței
produselor agricole si agroalimentare.

PROMOVAREA PRODUSELOR AGRICOLE ROMANESTI PE PLAN

INTERN SI EXTERN

Promovarea produselor agricole presupune utilizarea unui ansamblu de acțiuni si

mijloace de informare a consumatorilor, având ca scop, atat satisfacerea cat mai completa a
nevoilor de consum, cat si creșterea vanzarilor si a profitului firmelor.Promovarea
indeplineste atat un rol economic, cat si unul social. Ea se bazează atat pe activitati directe,
cat si pe cele indirecte sau nepersonale, in care intervin si o serie de mijloace de comunicare
in masa. Romania trebuie sa valorifice avantajele potentiale, din sectorul agricol si al
industriei alimentare prin asocierea cu aceste schimbări. Promovarea produselor agricole
constituie o măsura a politicii agricole comune a cărei finantare este plasata in cadrul
Fondului European de Garantare Agricola (FEGA), care finanteaza masurile de piata.
Obiectivul general al acestei masuri este consolidarea si completarea actiunilor intreprinse de
Romania prin implementarea actiunilor de informare si de promovare care vizeaza sublinierea
caracteristicilor intrinseci si avantajele produselor comunitare, in special in ceea ce priveste
calitatea, securitatea alimentelor, metodele de productie specifice, aspecte nutritionale si
sanitare, de etichetare, de buna stare a animalelor si de respectare a mediului.

PROMOVAREA TEHNOLOGIILOR AGRICOLE MODERNE

(ECOLOGICE ,CU CONSUM MIC DE ENERGIE, NEPOLUANTE)

Agricultura ecologică câștigă o importantă din ce în ce mai mare și este într-o

continuă extindere. Această dezvoltare este susținută de cererile crescute ale consumatorilor
pentru produse agricole ecologice, aceștia devenind din ce în ce mai conștienți și interesați de
asigurarea sănătății prin consumul produselor, la care se adaugă și cerințele societății pentru o
dezvoltare agricolă durabilă, precum și multitudinea de efecte favorabile la nivel de fermă
agricolă și mediu înconjurător. Agricultura ecologică a cunoscut o creștere continuă a
suprafețelor în ultimul deceniu, atât pe plan mondial cât și la noi în țară, asociat cu
diversificarea producției ecologice și o organizare din ce în ce mai bună a sistemului
ecologic. Agricultura ecologică constituie un mod de producție care se caracterizează prin
utiliza- rea de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor ce respectă echilibrul
natural prin excluderea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea și sporirea
biodiversității, promovarea și stimularea ciclurilor biologice și limitarea utilizării lor.
Agricultura ecologică a apărut ca o alternativă la practica intensivă, convenţională
(industrializată) de agricultură bazată pe maximizarea producțiilor prin folosirea de intranţi,
de stimulatori ai producţiei cu caracter energo-intensiv în cantităţi mari, cu scopul creşterii
continue a producţiei agricole, pentru o populaţie în continuă creştere, preponderent urbană.
Agricultura ecologică (durabilă). Sistemul de agricultură de tip industrial, cu
neajunsurile care o însoţesc, tinde să fie înlocuit de "agricultura ecologică" ("agricultura
durabilă"). Aceasta a început să capete un contur tot mai clar încă din deceniul trecut şi la noi
în țară. Agricultura a fost de la începuturile sale "ecologică", însă în anii din urmă se caută
aplicarea în agricultură a viziunii sistematice şi a tehnologiilor moderne. Agricultura
ecologică promovează cultivarea pământului prin acele mijloace care asigură un echilibru
între agroecosisteme şi ambianţă metode oferite de societate, de cuceririle ştiinţifice şi tehnice
care asigură obţinerea unor producţii mari, constante şi de calitate superioară, în condiţiile
protecţiei mediului ambiant.
Agricultura ecologică devine de fapt sinonimă cu agricultura anilor care vin, care
asigură integritatea biosferei, valorificarea la maximum a capacităţii de producţie a
agroecosistemelor şi obţinerea unor produse de bună calitate (Al. Ionescu, 1988). Ea va
necesita o muncă mai conştiincioasă şi mai imaginativă şi va asigura o abundenţă de alimente
în condiţiile reducerii consumului de energie fosilă, a menţinerii sau sporirii fertilităţii
naturale a solurilor, a îmbunătăţirii mediului de viaţă al omului şi protecţiei mediului ambiant
în ansamblul său.
Agricultura ecologică, agricultura care se naşte în prezent pentru viitor, este şi trebuie
gândită pe scara din ce în ce mai largă, eficientă şi generoasă, asigurând prosperitatea
societăţii şi naturii pe toate meridianele globului. Structura noilor planuri de învăţământ şi a
programelor analitice în învăţământul agronomic superior trebuie să răspundă orientărilor
privind dezvoltarea agriculturii pe principii ecologice şi în ţara noastră. În temeiul acestei
raţiuni, cercetarea ştiinţifică agricolă din ţara noastră trebuie să acţioneze de pe baze
sistemice, atât în domeniul creării soiurilor (hibrizilor) de plante şi rase de animale, cât şi în
cel al perfecţionării tehnologiilor de cultivare a plantelor şi creşterii animalelor, nepoluante, a
protejării florei şi faunei, păstrării echilibrelor ecologice şi a protecţiei mediului.

INTEGRAREA PRODUCTIEI AGRICOLE PE VERTICALA

(PRODUCTIEI VEGETALE CU PRELUCRAREA SI
COMERCIALIZAREA ACESTEIA )

Prelucrarea producției vegetale se face cu menținerea valorii nutriționale și pe cât

posibil, a integrității structurale a produselor agricole, în condiții ireproșabile de igienă.
Procesatorii trebuie să aleagă metode care limitează numărul și cantitatea de aditivi non-
ecologici și mijloacele auxiliare de procesare, iar manipularea și procesarea produselor
ecologice să se facă separat atât în timp cât și în spațiu , față de produsele non-ecologice.
În producția vegetală sunt incluse următoarele ramuri de producție: cereale pentru
boabe, leguminoase pentru boabe, plante tehnice, plante pentru producerea de
semințe şi seminceri, plante furajere, legumicultură, viticultură, pomicultură,
floricultură şi arboricultură. Realizarea producției vegetale in spații protejate oferă
avantaje deosebite si anume: obținerea de producții timpurii și extratimpurii,
siguranța în realizarea ei prin evitarea pericolelor prezentate de grindină,, ploi
torențiale, înghețuri sau brume târzii, prelungirea perioadei de vegetație a plantelor,
eșalonarea produselor si realizarea de producții mari pe unitatea de suprafață.
Construcții pentru depozitarea, conservarea si conditionarea producției vegetale
depozitarea, conservarea si conditionarea producției vegetale se realizează in construcții care
trebuie sa asigure condiții optime pentru limitarea maxima a proceselor vitale ale maselor de
depozitat, menținerea acesteia in starea inițială timp cat mai îndelungat, cat si reducerea
pierderilor fiziologice si mecanice.
 PUBLICITATII AGRICOLE EFICIENTE

IMPACTUL NEGATIV AL CRIZEI MULTIPLE (SANITARA,

ENERGETICA , ALIMENTARA , FINANCIARA , INCALZIRE
GLOBALA , POLUARE GLOBALA , ETC) ASUPRA PRODUCTIEI
AGRICOLE ROMANESTI (CANTITATE , CALITAETE SI
VANDABILITATE).

Agricultura românească a fost zdruncinată în 2020 de două evenimente majore:

pandemia de coronavirus şi seceta extremă, care a fost una dintre cele mai grave crize sanitare
din ultimii 50 de ani, după cum spun nu numai agricultorii ci şi autoritățile, cu impact direct
şi semnificativ în PIB-ul României. Cu toate că s-au depus eforturi financiare pentru a
diminua pagubele, au rămas încă sectoare neprotejate, iar o parte din despăgubirile promise
agricultorilor se vor rostogoli în 2021.
Sectorul agricol a avut în 2021 una dintre cele mai bune evoluţii de la aderarea
României la Uniunea Europeană, însă a fost şi un domeniu care s-a confruntat cu probleme
majore legate de majorarea preţurilor la inputuri, gaze şi energie, decapitalizarea fermierilor
şi de lipsa unor măsuri concrete pentru sprijinirea producătorilor agricoli. Criza gazelor
naturale şi a energiei au avut impact direct şi puternic asupra producţiei de îngrăşăminte,
astfel că preţurile acestora au crescut de 3-4 ori într-un an şi producţia a fost limitată.
În urma crizei alimentare provocată de pandemie Agricultura si-a demonstrat
reziliența în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și nu a permis crizei sanitare
să dea naștere unei crize în materie de securitate alimentară.
Criza financiară a avut un impact şi asupra sectorului agricol. A asistat la o scădere a
cererii, evoluţia ratelor de schimb, accesul dificil la credite toate acestea au avut un impact
asupra preţurilor pentru produse agricole şi de asemenea, asupra venitului exploataţiilor
agricole.
Schimbările climatice au din ce în ce mai mult o influență negativă asupra capacității
multor regiuni ale lumii de a produce alimente. Mai concret, schimbările climatice vor afecta
inegal agricultura globală, îmbunătățind condițiile de producție în unele locuri și înrăutățindu-
le în alte regiuni, generând astfel câștiguri și pierderi. Pe ansamblu, încălzirea globală va duce
la o serie de decalaje economice și alimentare mult mai însemnate și mai critice decât există
deja între regiunile și țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Poluarea solului reprezintă acumularea de substanțe chimice la nivelul creșterii
plantelor care pot afecta atât sănătatea oamenilor, cât și pe cea a animalelor. Tratarea solului
cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide omoară și organismele utile de pe suprafața
solului, cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. Consecințele poluării se văd și
acum, însă mai târziu vor fi mult mai vizibile, când vor avea loc deșertificări, care vor
produce la rândul lor, dispariția unor specii de animale și plante.