More

More
More
Sofranel Carthamus tinctorius L.
Introducere:
Sofranelul (Carthamus tinctorius L.) este un membru al familiei Compositae sau Asteraceae, ce a fost
cultivat pentru semintele sale, din care se obtine un ulei comestibil de calitate.
Traditional, planta a fost cultivata pentru florile sale utilizate in industria alimentara ca aromatizant,
pentru obtinerea de coloranti naturali si in industria de medicamente.
Sofranelul este o planta erbaceea anuala, foarte ramificata, asemanatoare cu ciulinul, cu tepi lungi,
ascutiti pe frunze. Planta are o radacina puternica care ii permite sa se dezvolte si in zonele cu clima uscata,
arida. In India, cultura de Sofranel traditionala se practica in sezonul de iarna in asolament cu graul si sorgul.
Sofranelul este una dintre cele mai vechi culturi ale umanitatii, dar a fost practicata pe loturi mici de
catre fermierii/agricultorii locali, astfel incat pe plan mondial ramane o cultura minora, cu productii de
seminte in jurul a 800.000 t/an.
Uleiul obtinut din seminte este produs in scop comercial si exportat in peste 50 de tari, in primul rand
ca sursa de ulei in industria vopselurilor, dar si ca ulei comestibil pentru gatit, pentru obtinerea margarinei si
ca ulei pentru salata.
Cultura de Sofranel se practica in peste 60 de tari pe glob, dar mai mult de jumatate din productie
este obtinuta in India (pentru piata interna ca ulei vegetal), dar si in S.U.A, Etiopia, Argentina si Australia.
China acorda importanta deosebita acestei culturi, florile sunt recoltate spre a fi folosite in medicamentele
traditionale, dar suprafata cultivata nu este raportata la nivel international.
1. Nume:
Sofranelul (Carthamus tinctorius L.- fam. Compositae/Asteraceae) este denumit in India kusum, cuvant
care deriva din sanscritul "kusumbha" (dupa Chavan, 1961), in China este denumit "honghua", ceea ce se
traduce prin floare rosie, iar in engleza este denumit safflower. Utilizarea sa ca inlocuitor mai putin
costisitor al Sofranului, a facut ca acesta sa mai fie numit si falsul sofran (bastrad sofran), sofran ciulin,
sofranul lui Deyr (Weiss 1983). Alte nume inregistrate pentru Sofranel includ si: "agnisikha", "asfiore",
"assfore", "asfrole", "brarta", carthami flos", "flase", "ghurtom", "golzardu", "hebu", "kahil", "kajena-Goli",
"lotarra Kamal", "kar", "karar", "kazhirak", "khariah", "kharkool", "khartum", "khasdonah", "kouchan-gule",
"maswarh", "ostur", "saffiore", "snecus", "su", "suban", "zaffrole", "zaffrone" (Chavan 1961; Smith 1996). In
tabelul 1 sunt prezentate diversele nume date Sofranelului in lume.
Tabel 1: Nume de Sofranel in intreaga lume
Nr.
crt.
Tara Numele comun Referinte Obs.
NEWS
Purdue Research Park-based company
gets DOE funding
In Indiana, a Purdue Research Park-
based company whose one-step,
patent-pending technology could
improve the efficiency of alternative
fuel production has received funding
from the U.S. Department of Energy.
Spero Energy Inc. has received a
nine-month SBIR Phase I grant from
the Department of Energy worth
$149,882. Its technology is based on
Purdue University intellectual
property []
June 19, 2014
Cornell University announces
recipients of Academic Venture Fund
In New York state, Cornells David R.
Atkinson Center for a Sustainable
Future (ACSF) has given $1.4 million
from their Academic Venture Fund to
12 new university projects designed
to protect and sustain the worlds
environment, foster renewable
energy, and promote human health
and economic well-being. Funding for
biofuels-related projects are: Biofuel
surrogates for transportation []
June 18, 2014
University of Bath research looks
deeper into biodiesel from coffee
grinds
In the UK, new research from the
University of Baths Centre for
Sustainable Chemical Technologies
shows that waste coffee grinds could
be used to make biodiesel. Oil can be
extracted from coffee grounds by
soaking them in an organic solvent,
before being chemically transformed
into biodiesel via a process called
transesterification. The study,
recently published []
June 17, 2014
USDA/Iowa State study shows Project
LIBERTY biomass harvesting
sustainable
In Iowa, five years of soil nutrient
data gathered at POET-DSMs Project
LIBERTY site are consistent with
more than 500 site-years of
additional soil research, experts at
USDA and Iowa State University have
determined. Those results show that
biomass harvesting, which is now
Acasa Despre proiect Parteneri proiect Plante energetice Biocombustibili Diseminare Rezultate proiect Galerie foto Contact
More
1. Afganistan Muswar, Maswarah
Kariza Ghazni
Knowles 1959
Knowles 1959
Knowles 1959


Kabul Herat
Ghazni
2. Arabia (Iran,
Iordania, Siria,
Egipt)
Qurtum, Kurtum,
Osfur, Asper,
Kurtum, Usfar

Knowles 1959 Chavan
1961

3. Banglades Kusum, Kusumppuli Chavan 1961
4. China Honghua,
Grass safflower,
Compositae
safflower,
Huai safflower,
Huan safflower,
Du safflower
Huai et al. 1989


5. Etiopia Suff Smith1996
6. Franta La carthame
7. Germania Saflor, Farberdistel
8. India Jafran Kusumba
Kusumbo Kusum
Karrah Kusuma
Kusumbe, Kusume
Hubulkhurtum
(seed of
safflower) Kardai,
Kardi Kasumba
Pavari Sendurakam
Kushumba
Chavan 1961 Knowles
1959 Chavan 1961
Chavan 1961 Knowles
1959 Chavan 1961
Knowles 1959 Chavan
1961 Chavan 1961
Chavan 1961 Chavan
1961 Chavan 1961

Assamese
Bihar
Gujarathi
Hindi
Hyderabad
Kanarese
Kashmir
Marathi
Punjabi Sindhi
Tamil Telugu
9. Iran Golbar aftab Koshe
or Kousheh, Kafsha
or Kafshe Kajireh,
Golzardu Kajena
goli, Khardam
Khasdonah, Laba
torbak Zafaran-
Golu
Knowles 1959
Knowles 1959
Knowles 1959
Knowles 1959
Knowles 1959
Knowles 1959
Ghom Isfahan
Meshed Saveh
Shiraz Tabriz
(Turkish)
10. Italia Cartama
11. Japonia Benihana, Beninana Smith 1996
12. America latina Cartam,
Azafrancillo
Smith 1996
13. Pachistan Kusumba Knowles 1959
14. Spania Alazor, Azafran
rom
Knowles 1959
15. Turcia Aspir, Dikken
Kazhira Cnicus,
Knowles 1959 Chavan
1961 Weiss 1971
Persian Early
greek Latin
being done in the Emmetsburg, Iowa
area, is consistent with proper farm
[]
June 16, 2014

Adrese utile

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii
Rurale
Ministerul Mediului si al Padurilor
Agentia Nationala pentru Protectia
Mediului
Ministerul Economiei, Comertului si
Mediului de Afaceri
Unitatea Executiva pentru Finantarea
Invatamantului Superior, a Cercetarii,
Dezvoltarii si Inovarii
Programul de Cooperare
Transfrontaliera Romania Bulgaria
European Biomass Industry Association
Official website of the European Union
EUR lex
European Comission
European Biomass Association
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Stiinte Biologice
Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Masini si Instalatii
destinate Agriculturii si Industriei
Alimentare
Universitatea Angel Kanchev din
Ruse, Bulgaria
Camera de Comert si Industrie Romano-
Bulgara
Europes Energy Portal
www.nationalgeographic.com
www.biomass.net
www.physicalgeography.net
www.eubia.org
www.fao.org
www.agriculture.md
www.dpi.qld.gov.au

Legislatie

Directia actuala a politicii
energetice europene are la baza asigurarea
securitatii energetice a statelor membre
UE si urmareste facilitarea utilizarii
surselor regenerabile in sectorul de
productie si distributie a energiei precum
si cresterea eficientei si utilizarii surselor
regenerabile in toate sectoarele.
Mai mult
Cnecus, Cnikos
Onicus
Chavan 1961

2. Taxonomie:
Cunoasterea relatiilor citogenetice si taxonomice existente intre speciile de Carthamus, ofera baza
pentru utilizarea eficienta a caracteristicilor speciilor salbatice si a buruienilor inrudite cu Carthamus, insusiri
folosite in programele de reproducere viitoare. Kumar (1991) propune o evaluare a cercetarilor citogenetice
efectuate asupra Sofranelului, cu identificare lacunelor si a principalelor probleme existente. Informatiile
disparute legate de Sofranel se refera in special la: numarul de cromozomi din versiunea initiala, numarul
actual existent al speciilor genului Carthamus, distanta genetica dintre donatori.
Un numar de specii salbatice cum ar fi: Carthamus persicus (sinonim cu Carthamus flavescens), C. lanatus,
C. Oxyacanthus palaestinus, au fost identificate de catre Kumar si Agrawal (1989) ca surse bune de rezistenta
pentru diferite boli si daunatori. Rezistenta la seceta si rezistenta frunzelor la atacul de Alternaria
identificate la tipurile salbatice, au fost "incorporate" speciilor cultivate prin retroincrucisari repetate, prin
selectie si ameliorare.
Studiile citogenetice efectuate de Imrie si Knowles (1970), Khidir si Knolwles (1970) au sugerat faptul ca
specia C. palaestinus, este o specie de sine-statatore, compatibila cu speciile salbatice cu areal limitat aflate
in deserturile din sudul Israelului si vestul Irakului, cu forme ce au flori albe si galbene, specii din care provine
C. oxyacanthus precum si C. persicus willd. Acestea la randul lor sunt considerate ca fiind speciile parentale
pentru speciile cultivate Carthamus tinctorius L. (Ashri si Knowles 1960). Aceste 4 specii au genomul 2n=24
cromozomi. In toate combinatiile, acestea produc hibrizi fertili. Asocierea de cromozomi este completa la
hibrizii acestor specii, dar acest lucru nu este valabil la speciile parentale cu numar diferit de cromozomi
(Ashri si Knowles).
3. Sistematica - soiuri:
n tara noastra nu avem n cultura soiuri ameliorate, ci populatii locale cunoscute sub numele de
Sofranel comun. Studierea relatiilor dintre mai multe specii ale genului Carthamus au dus la crearea unei
baze, pentru inregistrarea caracteristicilor speciei Carthamus tinctorius dar si ale altor specii inrudite,
caracteristici care se pot utiliza in programele de ameliorare si de obtinere a noi soiuri, mai productive si mai
rezistente la seceta, la atacul bolilor si daunatorilor. Astfel de specii inrudite importante sunt: C. persicus, C.
lanatus, C. oxyachantus si C. palestinus. Ele au fost mentionate de Kumar si Agraval in 1989 ca surse ale unor
gene de rezistenta la mai multe boli si daunatori. De atunci, in urma programelor de incrucisare s-a reusit
transferul unor gene, ce a indus cresterea rezistentei la seceta si la alternarioze.
4. Specia cultivata, speciile inrudite:
Numele de Sofranel deriva din faptul ca el a fost cultivat ca o alternativa mai ieftina a sofranului. In
engleza el se mai numeste sugestiv si false saffron sau bastard saffron. Studiile de citogenie conduse de
Imrie si Knowles in 1970 si de Khidir si Knowles in acelasi an, sugereaza ca specia Carthamus palaestinus, care
creste salbatic intr-un areal limitat la zonele secsetoase din Israel si Irak cu flori alb-galbui, este specia de
provenienta de la care au derivat speciile Carthamis oxyacanthus si Carthamis persicus. Acestea sunt
considerate speciile parentale pentru specia cultivata, Carthamis tinctorus (Ashri si Knowles, 1960). Toate
aceste 4 specii au 2n=24 cromozomi, iar prin incrucisarea acestora rezulta hibrizi fertili. Astfel de hibrizi au
fost obtinuti inca din 1959 de catre Knowles. Carthamus oxyacanthus creste comun in India, Irak si Pakistan,
pe marginea drumurilor si pe langa culturile de cereale. Este o planta bogat ramificata, cu tepi puternici si
lungi. Semintele contin 28% ulei, care poate fi extras si utilizat in industria alimentara sau chimica. Semintele
sunt negre si sunt mai mici decat la specia cultivata. Carthamus persicus are arealul de raspandire limitat la
Siria, Liban si Turcia, cu flori portocalii si alb-galbui.
5. Reclasificarea genului:
Un nou sistem de clasificare bazat pe informatii anatomice, chorologice (legate de distributia
biogeografica) si biosistematice, a fost dezvoltat si propus de Lopez-Gonzalez (1989) din Madrid, Spania. In
acest sistem cele 2 genuri Carthamus si Carduncellus deja cunoscute se inlocuiesc cu 4 genuri noi: Phonus,
Lamottea, Carthamus si Carduncellus. Speciile tip sunt: Carthamus arborescens L., Carthamus caeruleus L.,
Carthamus tinctorius L. si Carduncellus monspelienum All. Speciile a trei genuri: Phonus, Lamottea si
Carduncellus sunt clasificate ca perene si au 24 cromozomi in genomul lor, iar cele cuprinse in genul
Carthamus sunt numai specii anuale iar membrii au 20, 22, 24, 44 si 64 de cromozomi, inclusiv specii
allopoliploide. Distributia geografica a celor 4 genuri propuse este urmatoarea:
genul Phonus se gaseste in Peninsula Iberica (Spania, Portugalia) si Africa de Nord;
genul Lamottea- in principal in zona vestica a Marii Mediterane;
genul Carthamusin vestul si centru Asiei si regiunea Mediterana;
genul Carduncellus se gaseste in zona vestica a Marii Mediterane, Africa de Nord, Egipt,
Israel/Palestina.
Doar noul gen Carthamus este impartit in continuare in subdiviziuni, cu speciile indicate:
1. Sectiunea Carthamus are 24 de cromozomi si include urmatoarele specii: C. curdicus Hanelt, C.
gypsicola Ilj, C. oxyacantus Bieb, C. palaestinus Eig, C. persicus willd si C. tinctorius L. Specia C. nitidius
boiss [2n=24] este discutabila. Aceasta specie pare sa fie suficient de izolata de restul genului pentru a forma
o sectiune separata.
2. Sectiunea Odonthagnatius (DC) Hanelt (inclusiv sectiunea Lepidopappus Hanelt) are 20 sau 22 de
cromozomi si include urmatoarele specii: C. boissieri Halcsy, C. dentatus Vahl,
C. divaricatus Beguinot & Vacc. (cu 22 cromozomi), C. gluacus Bieb, C. leucocaulos Sm si C. tenuis
(Boiss. & Bl..) Bornm.
3. Sectiunea Atractylis Reichenb cu un numar presupus de 11 cromozomi, contine numeroase poliploide,
inclusiv speciile: C. lanatus L. C. creticus [C. baeticus (Boiss&Reuter) Nyman] si C. turkestanicus. M. Popov.
Particularitai morfologice i biologice
Plansa nr.1: Descrierea speciei de Sofranel
1. Descrierea speciei (Plansa nr.1)
Sofranelul este un membru al familiei Compositae, o planta erbacee anuala, ce creste de regula in zonele aride.
Este o planta cu aspect de ciuline, talia de pana la 1,5 m cu o tulpina principala puternic ramificata. Prezinta numerosi spini
la nivelul frunzelor care sunt alungite, oval-lanceolate, puternic cuticulate, cu marginea dintata.
Radacina: principala este puternic dezvoltata, poate penetra pana la 2.5 m in sol. Este de asemenea puternic
ramificata, ca si tulpina. La plantele mature, radacina principala poate penetra in sol pana la adancimea de 2-3 m, cu
numeroase radacini secundare imprastiate lateral. Datorita acestui sistem radicular, Sofranelul este deosebit de rezistent
la seceta, el putand fi cultivat fara probleme in zonele in care introducerea unui sistem de irigatiii este dificila.
Tulpina: este erecta, glabra, cu numerose ramificatii, nalt de 0,51 metru. Dupa germinatia achenei de culoare
alba, cu greutatea cuprinsa intre 0,03 si 0,04 g, plantula trece printr-un stadiu de rozeta, care se caracterizeaza prin
cresterea redusa in inaltime si aparitia a numeroase frunze aproape de nivelul solului. Tot in acest stadiu se dezvolta si un
puternic sistem radicular. In timpul acestui stadiu planta este rezistenta la frig, chiar si la inghet, dar Sofranelul este mai
putin tolerant fata de buruienile cu crestere rapida. Dupa acest stadiu, tulpina incepe sa se alungeasca si sa se ramifice
treptat. Ramurile formeaza unghiuri de 30 pana la 70 cu tulpina principala. Fiecare ramura se termina printr-un capitul
globular de forma specifica, delimitat de tepi.
Frunza este dispusa altern, sesile cele inferioare si amplexicaule cele mijlocii si superioare. Sunt lucioase,
cupate, cu marginile dintate, cu spini sau fara spini pe margine. Marimea frunzelor variaza foarte mult intre soiuri
dar si pe planta individuala, intre 2,5-5 cm latime si 10-15 cm lungime. Frunzele sunt de obicei zimtate pe tulpina,
ovate-obovate cele de pe inflorescenta. Soiurile care sunt aproape fara tepi au fost create pentru recoltarea
manuala a florilor si a semintelor, in anumite zone geografice din lume (de ex. China, zone netraditionale din
India).
Floarea (Fig.1) Inflorescentele de Sofranel au cca. 1 cm in diametru, de culoare galbena sau portocalie, desi unele
soiuri au flori rosii sau albe. Bobocii florali apar la sfarsitul lunii iunie, iar inflorirea incepe de la jumatatea-sfarsitul lunii
iulie si continua timp de 2-3 saptamani, in functie de conditiile de mediu, densitatea si soi. Fiecare inflorescenta produce
intre 15-30 seminte, cu un continut de ulei intre 30-45%. Semintele sunt incorporate in capitul, ceea ce impiedica
spargerea acestora inainte de recoltare, pierderile datorate intarzierilor de recoltarea sau pasarilor.
Floarea de Sofranel este mica, tubulara, alcatuita pe tipul 5. Florile sunt grupate in capitule tot mai mici, cu diametrul de
1,5-3,5 cm. Inflorescena este un calatidiu cu diametru de 1,54 cm, protejat de numeroase foliole asemntoare cu
frunzele. La unele forme de sofrnel, frunzele i foliolele inflorescenei prezint epi pe margine.
Florile sunt tubulare, de culoare portocalie sau roietic. Fecundarea se face cu ajutorul insectelor. Fiecare inflorescenta
formeaza circa 15-20 seminte. Pe o planta se pot forma 14-60 de capitule iar intr-un capitul se gasesc 25-60 de flori. Corola
este alcatuita din 5 petale de culoare de la alb-galbui pana la rosu intens. Corola este inconjurata de 5 sepale caracteristice
pentru Sofranel, lungi de 6-7 mm. In jurul capitulului se gasesc frunze dispuse in rozeta. Urmeaza apoi involucrul alcatuit
din mai multe bractei, ce pot avea ghimpi pe margini. Bracteile care invelesc capitulul impiedica scuturarea semintelor.
Staminele in numar de 5 au anterele strans unite formand un manson prin care trece stilul (androceu sinanter). Ovarul
este prevazut cu un stil lung.
Fig. 1: Floare de Sofranel
Fructul: este o achena alungita cu marginile putin proeminente, ce se aseamana in mare masura cu cel de floarea
soarelui, numai ca este mult mai mic. Culoarea fructului este alba. In multe cazuri semintele de Sofranel sunt prevazute cu
un papus compus din membrane inguste provenite din sepalele care devin persistente, cu pericarpul gros. Invelisul
reprezinta 50-60% din greutatea fructului.
Germinarea semintelor de Sofranel este urmata de etapa de rozeta cu crestere lenta, in timpul careia frunzele sunt
numeroase, aproape de suprafata solului, cu sistemul radicular dezvoltat ce patrunde adanc in sol dar fara tulpina lunga. In
timpul acestei etape, plantele tinere de Sofranel sunt rezistente la frig chiar si la inghet dar cultura este vulnerabila la
cresterea rapida a buruienilor. Ulterior, tulpinile se alungesc rapid si se ramifica. Gradul de ramificare este controlat
genetic si influentat de conditiile de mediu. Ramificatiile tufelor se termina cu cate o floare (capitul globulos), inchisa de
bractei care sunt de obicei spinoase. La plantele de Sofranel complet dezvoltate, radacinile patrund in sol pana la 2-3 m
adancime si prezinta numeroase radacini subtiri, orizontale. Acest sistem radicular le permite plantelor sa ajunga in zone
cu umiditate si substante nutritive aflate la adancimi considerabile, ceea ce ii confera Sofranelului capacitate de a
supravietui in zone cu umiditate redusa.
Inflorirea incepe cu capitulul principal, apoi cel secundar si asa mai departe. In cadrul unui capitul, inflorirea incepe cu
cercul exterior al florilor si progreseaza centripet spre centrul capitulului in interval de cateva zile pana la o saptamana.
Etapa de inflorire totala poate dura 4 saptamani sau mai mult, fiind influentata de conditiile de crestere. Florile cu
nuante de portocaliu, galben si rosu sunt cele mai comune, iar in faza de maturare culorile sunt mai inchise. Florile de
culoare alba apar rar. Florea este tubulara, de regula se autopolenizeaza (Knowles 1969). La o achena matura, pentru
soiurilor comune de Sofranel, continutul in ulei variaza intr 20-45% sau chiar mai mult. Selectia pentru soiurile cu un
continut ridicat in ulei a redus grosimea pricarpului. Semintele au o crestere rapida, in masa, in primele 15 zile de la
inflorire. Semintele se matureaza in septembrie, la aproximativ 4 saptamani dupa incheierea infloririi. In California,
continutul de ulei a crescut cu 5 pana la 10 ori in primele 10-15 zile de la inflorire (Hill si Knowles 1968). Leininger si Urie
(1964), a stabilit ca pentru soiurile de Sofranel in mediul lor de crestere, maximul de acumulare de substanta uscata,
continut de ulei si faculatate germinativa maxima, au avut loc la 28 de zile dupa fertilizarea inforescentelor, situatie in care
umiditatea semintelor a fost intre 22-25%.
ofrnelul are o perioad de vegetai cuprins ntre 100-130 zile. Greutatea a 1000 seminte = 24-40 g. Greutatea
hectolitrica = 39-55 kg.
De-a lungul ultimelor decenii, fise, ghiduri de cultivare si productie de Sofranel au fost furnizate cultivatorilor din
intreaga lume. Sofranelul este considerat ca fiind o planta de zi lunga. Cu toate acestea, originea soiurilor este foarte
importanta in aceasta privinta: culturile de vara infiintate cu soiuri provenite din regiuni temperate, insamantate in conditii
de zi scurta ca o cultura de iarna in regiunile subtropicale sau tropicale, isi mentin faza de rozeta foarte mult timp (cateva
luni), intarziind astfel maturitatea culturii.
2. Caracterizare chimica:
In afara continutului de acizi grasi de 32-40%, semintele (Fig.2) contin si un procent proteic de 11-17% si 4-7% apa.
Din analiza chimica a 100 g seminte s-au obtinut rezultatele: 482 calorii, 4.8 g apa, 12.6 g proteine, 27.8 g lipide, 50.5 g
glucide, 25.1 g fibra, 4.3 g cenusa, 126 mg Ca, 310 mg P, 9,7 mg Fe, 0.59 mg tiamina, 0.14 mg riboflavina, 0.5 mg niacina.
Fig.2: Seminte de Sofranel
Uleiul de Sofranel contine: 1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic, 0,5% acid arachidic, 33% acid oleic, 61%
acid linoleic. Indicele de iod al acestui ulei este de 115,1-155,2, aciditatea specifica de 0,78-5,76, indicele de saponificare
194,0-203,0. Este un ulei semisicativ.
Semintele decorticate(Fig.2) contin: 8,7% apa, 10% lipide, 45.4% proteina, 20.1 glucide, 8.3% fibra, 7.5% minerale.
Florile Sofranelului contin cartamina (C21H22O11 H2O) o substanta rosie, insolubila in apa si un alt colorant, denumit
galben de Sofranel (C16H20O11) solubil in apa.
Tehnologia de cultura a Sofranelului

Fig.3: Planta Sofranel (Carthamus tincorius L., fam. Compositae)

1. Probleme legate de productie
De-a lungul ultimelor decenii, cultivatorilor de Sofranel din diverse tari le-au fost furnizate o serie de ghiduri, fise de
productie, etc. Sofranelul este considerat ca fiind o planta de "zi lunga", dar cu toate acestea, cunoasterea originilor
soiurilor de Sofranel este foarte importanta pentru practica de cultivare. Soiurile provenite din zonele temperate (cultura
de vara) cultivate in conditii de zi scurta, isi mentin stadiul de rozeta mai mult timp (cateva luni) in detrimentul maturarii
culturii. Cantitatea de samanta folosita la semanat variaza foarte mult pe glob, datorita in cea mai mare parte, eficientei
economice a soiurilor dar si a tehnologiei de cultivare folosita (in special distanta dintre randuri/plante pe rand). Atata
timp cat in sol exista umiditatea necesara, acest factor compenseaza populatiile de plante mici prin cresterea ramificatiilor
pe planta, ajustand astfel randamentul de productie (Mundel 1969). Cantitatile de seminte folosite la semanat in vederea
obtinerii unor productii optime, variaza de la 10-15 kg/ha in regiunile aride, pana la 40-45 kg/ha in conditii de irigare si
pentru soiurile cu un numar redus de ramificatii ale tufei.
Germinare semintelor de Sofranel are loc la temperaturi scazute (2-5C). In timpul stadiului de "rozeta", varful de
crestere al plantelor tinere de Sofranel este protejat impotriva frigului de mai multe straturi de primordii si frunze tinere,
astfel incat planta rezista si la temperaturi de -7C (Mundel si colab. 1992). In primele stadii de dezvoltare, dupa inghet
frunzele tinere pot suferi, dar planta recupereaza pe parcurs, continuand sa creasca normal. Cu toate acestea, in timpul
fazei de alungire si de formare a tulpinii, inghetul poate provoca daune importante.Un alt stadiu sensibil in dezvoltarea
plantei este acela dupa inflorire (faza de "umplere"), in care temperaturile scazute pot reduce dramatic randamentul de
productie dar si continutul in ulei al semintelor, ducand chiar pana la compromiterea totala a acestora.
In primele stadii de crestere, mai ales in faza de rozeta, Sofranelul este un concurent slab pentru buruieni.
Numeroase specii de buruieni, daca nu sunt controlate pot deveni mai inalte decat Sofranelul umbrind cultura, concurand
pentru lumina soarelui, substantele nutritive si umiditatea solului. Buruienile pot reduce randamentul unei culturi de
Sofranel si chiar pierderea completa a acesteia. Doar un numar limitat de erbicide sunt inregistrate pentru a fi utilizate la
Sofranel, datorita costurilor ridicate de testare necesare in anumite tari, pentru aceasta cultura minora. In Canada,
trifluralinul si ethafluralinul sunt inregistrate spre a fi folosite preemergent pentru controlul diferitelor varietati de
buruieni. Sethoxydim a fost inregistrat pentru administrarea postemergenta pentru buruienile anuale si gramineelor
perene (Blackshaw si colab. 1992). Semanatul semintelor de Sofranel intr-un pat germinativ umed nu numai ca sporeste
rata de germinatie, dar influenteaza si vigoarea plantelor, ceea ce permite culturii sa concureze eficient buruienile.
Controlul buruienilor in curs de dezvoltare, prin efectuarea de lucrari mecanice si manuale inainte de aparitia plantelor de
Sofranel sunt recomandate.
Sofranelul cu inradacinarea profunda si atributul xerophitic "cu tepi", are o buna toleranta la caldura si seceta.
Cultura poate folosi cantitati insemnate de apa din sol, dar ea nu poate ramane "in picioare" chiar si pentru cateva ore pe
vreme calda (temperaturi aerului 20C), partial datorita raspandirii rapide a agentilor patogeni, cum ar fi Phytophthora
(Rubis 1981) si Pythium, dar si pentru ca aceste conditii anaerobe pot cauza moartea plantelor foarte repede (Mundel si
colab.1995). Pe solurile profunde, argiloase, formarea crustelor poate reduce numarul de plantule, iar normele de
insamnatare folosite sunt mult mai mari decat cele folosite in mod normal. In general, cand umiditatea din sol este redusa,
irigarea chiar inainte de inflorire duce la cresterea semnificativa a productiei. Un astfel de sistem de "irigare de protectie"
este folosit pe scara larga in India (A.K. Deshmuk 1986). Excesul de precipitatii mai ales dupa inflorire, favorizeaza aparitia
unei game largi de boli, reducerea randamentului si chiar pierderi ale productiei. Precipitatiile prelungite din timpul
infloririi interfereaza cu polenizarea si formarea semintelor, la fel ca si temperaturile ridicate (>32C) dimineata duc la
pierderea polenului (Mundel si colab.1992). Cele mai mari randamente de productie, cu pierderi reduse datorate bolilor,
au fost realizate cu sistemul de subirigatie, asa cum se practica in Sacramento Valley din California, USA (A.B.Hill 1968).
Sofranelul (Fig.nr.3) este o cultura de sezon, anuala, cu un sistem radicular ce poate patrunde adanc in sol. In acest
fel se poate accesa si utiliza substantele nutritive aflate mai jos de zona radacinei existente in culturile de cereale. Cu toate
acestea, ingrasamintele tind sa creasca continutul si calitatea uleiului, mai ales in conditii de irigare sau in zonele cu multe
precipitatii. In plus in zonele afectate de salinitate, Sofranelul foloseste surplusul de apa pentru reincarcarea zonelor
excedentare, prevenind extinderea salinitatii.
Din punct de vedere agricol, cultura Sofranelului prezinta importanta pentru multe tari, insa doua aspecte retin
atentia in mod deosebit:
Sofranelul este singura cultura dintre oleaginoase nepretentioasa la ingrasamintele cu potasiu si cu pretentii
reduse fata de ingrasamintele cu fosfor;
Sofranelul este o buna planta premergatoare pentru cerealele de toamna (Knowle 1965, 1980; Jackson 1985;
Quilanatan si colab. 1985; Sawant 985; Naazar 1985; Mundel 1987; Corleto 1987; Wichman 1987).