TEHNOLOGIA MODERNĂ DE CULTIVARE LA

LINTE ȘI BOB

Realizatori : Gurzu Alexandra-Ioana

Grigore Andrei
*LINTEA
 IMPORTANȚA

* Lintea reprezintă una dintre cele mai vechi plante de cultură,

cultivându-se pentru alimentația oamenilor de către popoarele din
jurul Mediteranei cu mii de ani în urmă.
* Semințele de linte se pot folosi întregi, sub formă de făină sau
grisuri, în alimentația oamenilor. Acestea au o valoare
alimentară ridicată datorită conținutului lor ridicat în substanțe
proteice(23-26%), hidrați de carbon, vitamine și săruri minerale.
* Făina de linte se poate amesteca cu făină de grâu în proporție de
10% rezultând o pâine de calitate, hrănitoare și cu gust plăcut.
* Înfurajarea animalelor, semințele de linte se pot folosi întregi
sau urluite.
* Paiele și pleava au o valoare nutritivă ridicată și se pot utiliza în
hrana animalelor
* Lintea constituie o bună premergatoare pentru toate plantele de
cultură datorită proprietății acesteia de a lăsa solul bogat în azot.
Chifle cu faina de linte,
tarate de grau si faina
alba
 Răspândire

* Înprezent, pe glob se cultivă pe 3,7 milioane de hectare,

cele mai multe suprafețe fiind întâlnite în Asia. Cele mai
mari cultivatoare sunt India (1,4 mil. ha) și Turcia (380.000
ha). În România suprafața de linte ecologică a trecut puțin
peste 1.000 ha. (Sursa: Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31
octombrie 2016)
 Sistematica. Soiuri
* Lintea face parte din familia Fabaceae (Leguminosae,
Papilionaceae), genul Lens care cuprinde mai multe specii, lintea
cultivată Lens culinaris Med. (sin Lens esculenta) fiind cea mai
importantă.
* Lens culinaris cuprinde două subspecii :
* -L.c. macrosperma( lintea mare sau “de farfurie”)
* -L.c. microsperma( lintea măruntă)
* L.c. macrosperma- boabe mari, 6-9 mm diametru, hil alungit, flori
albe, mari și cu nervuri albăstrui pe stindard. Înălțimea plantelor
oscilează între 40-70 cm.
* L.c. microsperma- boabe mici, 2-4 mm diametru, flori de culoare
albă, albăstruie, sau albăstruie-violet, mici cu înălțimea plantelor
cuprinsă între 20-40 cm.
 Din subspecia microsperma fac parte varietățile :
* -grisea(semințe cenușii)
* -atrogrisea(semințe negre sau punctate)
* -viridula(semințe verzi-gălbui)
* -persica(semințe roz gălbui)
* -nigropunctata(semințe roz-gălbui, punctate cu negru)
* -vulgaris(semințe verzi gălbui),marmorate)
* -mutabilis(semințe cenușii, negre, marmorate)
 Compoziția chimică
Semințele de linte conțin :
 7,6-14,6% apă
 21,3-36% proteine brute
 0,7-1,4% grăsimi
 2,5-3,6% cenușă
43,8-53,9% amidon
2,7-4,5% celuloză
Proteinele din semințele de linte conțin tirozină, triptofan,
lizină, arginină, metionină și alți aminoacizi importanți pentru
nutriția organismului uman și animal.
Tulpinile de linte, folosite în furajarea animalelelor conțin 16%
apă, 8,7% proteine, 34,5 extractive neazotate, 2,3% grăsimi, 32,1%
celuloză.
 Particularitățile biologice

* Prezintă răsărire hipogeică

* Rădăcina- pivotantă, ramificată, poate pătrunde în sol până la
adâncimea de 60-70 cm
* Tulpina – înălțime mică( 20-50cm), tetramuchiată, cu 3-5
ramuri, formând o tufă compactă sau laxă, erectă sau culcată
* Frunzele – paripenate, cu 3-7 perechi de foliole mic, ovale sau
oval lanceolate, fiind pubescente. Se termină cu un carcel, iar la
bază are 2 stipele mici de formă lanceolată.
* Florile- grupate câte 2-4 în raceme mici, de 5-8 cm lungime.
Stindardul este rotunjit cu o adâncitură în vârf, aripioarele fiind
concrescute cu luntritța. Culoarea petalelor este albă,
albăstruie.
* Fructul– păstaie mică, 7-20 cm, rombică sau ovală, de culoare
galbenă, mai rar brunie sau neagră, cu 1-3 semințe. Unele
păstai plesnesc la maturitate, altele nu. Are în medie 1-3
boabe
* Sămânța- turtită, în formă de lentilă biconvexă, cu diametrul
de 2-9 mm și grosimea de 1,0-2,6 mm, culoare verzuie,
cenușie, cafenie, roșie, neagră, unicoloră sau marmorată. MMB
variază între 25-70g iar MH între 78-86 kg.
 Cerințe față de climă și sol

* Lintea are cerințe moderate față de căldură și umiditate.

Semințele germinează la o temperatură minimă de 4-5°C. După
răsărire, plantulele suportă temperaturi scăzute de până la
-6°C sau -8°C. In timpul perioadei de vegetație, aceasta are
nevoie de temperaturi cuprinse între 15 si 18°C.
* Înceea ce privește umiditatea, suportă mai bine seceta în
comparație cu fasolea și mazărea. Excesul de umiditate este
dăunător deoarece favorizează atacul de boli și îmburuienarea.
* Preferă soluri cu textură mijlocie spre ușoara( cernoziomuri
și brun-roscate). Nu sunt favorabile culturii de linte solurile
grele, umede și reci, nisipurile și sărăturile.
* În
România, condiții prielnice cultivării lintei se întâlnesc în
Câmpia Vingai din Banat, în centrul Moldovei și în vestul
Câmpiei din vestul țării.
 Rotația culturii

* Ca bune premergătoare pentru linte sunt recomandate

plantele prășitoare( sfeclă pentru zahăr, porumbul,
cartoful) deoarece lasă terenul curat de buruieni.
* Nu este indicată cultivarea lintei după ea însăși sau după
alte leguminoase.
* Constituie o bună premergătoare pentru toate plantele
de cultură, în special pentru grâul de toamnă.
Lucrările solului
* Lucrările solului aplicate trebuie să
urmărească în primul rând, o bună
combatere a buruienilor,având în
vedere,sensibilitatea la
îmburuienare a acestei plante
* În sistemul convențional de
lucrare a solului, după recoltarea
culturii premergătoare se execută
aratul la 18-20 cm în agregat cu
grapa stelată. Ulterior se va utiliza
grapa cu discuri pentru nivelarea și
mărunțirea terenului.
* Primăvara pregatirea patului
germinativ se va putea face cu
grapa cu discuri sau combinatorul.
* În sistemul “minimum tillage”,
după recoltarea culturii
premergătoare este suficientă
executarea lucrării solului cu un
cultivator de tip Tiger 5 MT.
* Iar în primăvară, patul
germinativ se va putea pregăti
concomitent cu semănatul
utilizând o semănătoare
complexă(ex. Horsch Pronto 6 AS)
 Sămânța și semănatul
* Sămânțafolosită la semănat trebuie să aibă o capacitate de
germinație minimă de 85% și o puritate minimă de 98%.
* Semănatul lintei se face primăvara devreme, imediat după
mazăre. Întârzâierea semănatul cu 10 zile față de epoca optimă
poate determina o scădere a producției cu 4-5 q/ha.
* Semănatul se poate face cu semănătoarea SUP 29, Horsch
Pronto 6 AS sau Terrasem C6 la distanța între rânduri de 12,5
cm și adâncimea de 3-5 cm.
* Desimea la semănat: 200-300 boabe germinabile/m², cantitate
de sămânța de 100 kg/ha la lintea cu bobul mare și 70-80 kg/ha
la lintea cu bobul mic.
 Lucrările de îngrijire
* După răsărire, când plantele au 6-8 frunze, este necesar grăpatul
cu grapa cu colți reglabili, pentru distrugerea buruienilor în curs
de răsărire.
* În culturile de linte, buruiana cea mai frecventă este
lintoiul( Vicia sativa var. lensisperma. Este cea mai dăunătoare
buruiană deoarece prezența semințelor de lintoi în recolta de
linte, depreciază calitatea acestora, având gust neplăcut și un
conținut ridicat de alcaloizi.
* Celelalte buruieni din culturile de linte se pot combate cu unele
erbicide folosite la mazăre.
*Lintoi(Vicia sativa var.
lesnsisperma)
 *10 motive pentru a
consuma linte
1. Este bogată în minerale precum magneziu, potasiu, fosfor, fier, seleniu și calciu;
2. Ne aduce un aport important de vitamina A, B1, B6 și C; acestea au efect antioxidant
și participă la numeroase reacții care au loc în corpul nostru;
3. Este ușor de digerat, de aceea este recomandată persoanelor care au dificultăți de
digestie;
4. Lintea este o sursă importantă de proteine vegetale. În consecință, pentru a nu scăpa
nici un aminoacid esențial, este de preferat să o consumăm împreună cu o cereală.
5. Datorită aportului consistent de fibre, lintea îmbunătățește tranzitul intestinal și ține
de foame pentru o perioadă bună de timp. De asemenea, previne și hipertensiunea
arterială;
6. Această leguminoasă are un conținut aproape nul în ceea ce privește grăsimile, așa că
este recomandat în diete pentru a scăpa de kilogramele în plus;
7. Lintea este o bună sursă de carbohidrați care ne conferă energia necesară în timpul
zilei;
8. Ajută la reglarea nivelului glucozei din sânge;
9. Lintea asigură o mai bună funcționare a sistemului nervos;
10. Este recomandată includerea lintei în dieta noastră obișnuită (de două sau trei ori pe
săptămână).
În Orientul Mijlociu au fost descoperite semințe de linte datând încă de acum
8000 de ani ?
Dramaturgul grec Aristofan a numit supa de linte „cea mai dulce dintre
delicatese”?
Lintea a fost descoperită în morminte egiptene datând chiar și din 2 400 i.
Ch. ?
Este recomandată în dieta diabeticilor deoarece are efect de reechilibrare a
valorilor glicemice ?
Este o sursă importantă de proteină de calitate, asigurându-ne în jur de 26 de
grame de proteine la 100g ?
Combate anemia, crește nivelul de energie al organismului și sporește
rezistența fizică la efort ?
Ajută la combaterea constipației și la accelerarea tranzitului intestinal
deoarece este o sursă importantă de fibre solubile ?
Ajută la scăderea colesterolului și previne apariția afectiunilor inimii ?
BOBUL
(Vicia faba L.)
 IMPORTANȚA
 Bobul este considerat ca una dintre cele mai vechi plante cultivate, datele
arheologice furnizând dovezi în acest sens încă din epoca de bronz.
 Popoarele antice (egiptenii, grecii), cultivau bobul pe care îl foloseau în alimentație
iar în cinstea acestuia exista o zi pe an în care se făceau mari festivități iar în unele cazuri
era oferit drept ofrandă zeilor la anumite sărbători.
 Bobul se cultivă pentru semințele sale, folosite în alimentația oamenilor sub diferite
forme de preparate culinare (supe, pireuri, surogat de cafea) dar și în alimentația
animalelor sub forma de urluială sau făină, singure sau în amestec cu alte nutrețuri.
 Bobul se poate cultiva și pentru siloz în cultură pură sau în amestec cu floarea-
soarelui sau porumbul. Datorită conținutului ridicat în proteină (până la 29%) poate
constitui un furaj concentrat de mare valoare pentru porcine, ovine și bovine.
 Bobul prezintă o importanță fitotehnică deosebită, întrucât fixează o mare cantitate
de azot dar poate fi utilizat și ca îngrășământ verde pe solurile grele din reginile umede.
 RĂSPÂNDIRE

Vicia faba, planta din ale cărei păstăi provine bobul, este originară din nordul Africii şi
din zona mediteraneeană estică a Europei, teritorii în care se consuma încă din anul 6000
î.H. 
Bobul a fost cunoscut, de asemenea, de greci și romani, iar în America a fost introdus
în cultură în anul 1602. Pe glob, bobul ocupă o suprafață de 2,48 mil. ha.
Țările mari cultivatoare de bob sunt: China (925 mii ha), Etiopia (520,5 mii ha), Italia
(54 mii ha), Franța (61 mii ha).
în România bobul găsește condiții favorabile în Transilvania și nordul Moldovei,
suprafața cultivată cu bob oscilează între 1000- 2000 ha, fiind folosit mai ales ca furaj.
 SISTEMATICĂ. SOIURI
Bobul aparține familiei Fabaceae, genul Vicia L. Specia cultivată Vicia faba L. se
clasifică în două subspecii:
 Ssp. paucijuga, care are un număr mai mic de foliole și păstăile mai scurte;
 Ssp. eu-faba , care are un număr mai mare de foliole și păstăi mai mari.
Din subspecia eu-faba, care cuprinde formele cele mai numeroase și cele mai
importante, fac parte 3 varietăți care se deosebesc după mărime, forma păstăilor și
semințe (varietatea minor Beck., aequina Pers. și major Harz.)
În cultura se găsesc soiurile: Negru rusesc, De Sevilla, Belorus, Goliath, Dardanele, De
Windsor , ca și soiurile romanești: Costin si Productiv 31.
 COMPOZIȚIA CHIMICĂ
Semințele de bob conțin extractive neazotate în proporția cea mai mare de 48,5%.
Procentul de apă oscilează între 9,1% și 14,8%. Proteina brută reprezintă 26,4%, grăsimile 1,3%,
cenușa 2,6%, amidonul 39,4%, celuloza 6%. Peste 80% totalul extractivelor neazotate sunt
formate din amidon, restul revenind altor substanțe cum sunt: dextrinele, zaharurile, etc.
Proteinele reprezintă peste 25% din greutatea semințelor, din acest punct de vedere bobul
egalând mazărea, fasolea și lintea.
 PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

 are o răsărire hipogeică;

 rădăcina este pivotantă, pătrunzând în sol până la 1,2 m;
 tulpina este erectă, glabră, goală în interior iar la maturitate se lignifică;
 frunzele sunt paripenate, cu doua-trei perechi de foliole ovale, mari;
 florile sunt mari, solitare sau grupate în raceme, cate 2-10, alcătuite pe tipul 5 de culoare
albă, pe aripioare găsindu-se câte o pată neagră.
Fructul este o păstaie cu lungimea de 4-10 cm, cu 4-5
semințe;
Semințele sunt mici, mijlocii sau mari, în funcție de
varietatea la care aparțin, comprimate, ovale, de culoare
verde, cafenie, negricioasă. Hilul se găsește la un capăt
al seminței și este liniar.
 CERINȚE FAȚĂ DE CLIMĂ ȘI SOL
Bobul are cerințe moderate față de căldură. Este considerată plantă a regiunilor cu climat
umed și potrivit de răcoros.
Temperatura minimă de germinare este de 4-5 grade Celsius.
Are cerințe ridicate față de umiditate. Dacă intervine seceta, mai ales în perioada înfloritului
se reduce mult producția iar plantele sunt expuse atacului de afide.
Solurile cele mai indicate sunt cele luto-argiloase, grele, caracteristice zonelor mai umede.
Reacția solului trebuie să fie între ușor acidă și ușor alcalină.
 ROTAȚIA CULTURII
Bobul nu este pretențios față de planta premergătoare, cele mai bune producții se
realizează atunci când, în cultură, urmează după prășitoare (cartofi, sfeclă)

!!! Bobul este foarte bună premergătoare pentru toate plantele, exceptând
leguminoasele.
 LUCRĂRILE SOLULUI
 Se recomandă arătura adâncă de toamnă la 25-30 cm, precedată de o arătură normală
de vară;
 Primăvara pregătirea terenului în vederea semănatului se face diferențiat în funcție de
modul în care s-a lucrat terenul în toamnă;
 Pe solurile mai grele sunt necesare 2 lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa
reglabilă;
 Pe solurile nivelate și complet lipite de buruieni, este suficientă o lucrare cu
combinatorul.
 SĂMÂNȚA ȘI SEMĂNATUL
 Sămânța folosită la semănat trebuie să aibă o puritate minimă de 98% și o capacitate de
germinație de 85%;
 Sămânța trebuie calibrată și tratată cu Nitragin;
 Semănatul se face primăvara foarte timpuriu iar fiecare zi de întârziere reduce producția
cu 55 kg/ha boabe și expune cultura unui puternic atac de afide;
 Distanța între rânduri este de 50-70 cm;
 Desimea este de 40-50 boabe germinabile/mp;
 Este necesară o cantitate de sămânță de 250-300 kg/ha la bobul mare și de 170-200 kg/ha
la bobul mic;
 Adâncimea de semănat trebuie să fie de 6-8 cm iar pe solurile ușoare de 10 cm.
 LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIRE
La 4-5 zile după semănat, pentru distrugerea crustei frecventă pe solurile argiloase se va
face grăpatul semănăturii înainte de răsărire; în timpul vegetației se vor aplica două prașile
manuale, 3 prașile mecanice și stropiri împotriva afidelor. Combaterea buruienilor în cultură se
poate face și cu ajutorul erbicidelor selective antigramineice (Eptan 6E 6-8 l/ha).
Produsele folosite pentru combaterea bolilor și dăunătorilor sunt:
- ALCUPRAL 50 PU (0,5%) -4-5 kg/ha – pentru rugina bobului;
- MOSPILAN 20 SP (0,025%) – pentru afide ( aphis fabae);
- RELDAN -2,5l/ha – pentru gărgărița bobului (Bruchus rufimanus);
Uneori se practică ruperea vârfurilor plantelor deasupra a 8-10 inflorescențe pentru a
accelera coacerea păstăilor, cât și pentru a îndepărta puricii verzi care atacă cu predilecție
vârfurile fragede ale tulpinilor.
 * RECOLTAREA
Produsele recoltate pentru consumul în stare crudă sau gătită ca păstăi se recoltează
atunci când bobul de grădină este în stadiul de lapte-ceară, adică atunci când o treime până la
jumătate din dezvoltare s-a definitivat. Acesta este stadiul cel mai convenabil pentru calibrul
fin. Pentru utilizarea boabelor verzi la gătit, acestea se recoltează puțin mai târziu (când s-a
definitivat 3/4 din dezvoltarea lor), respectiv înainte de a deveni făinoase.
Produsele proaspete se recoltează manual, prin mai multe treceri. Păstrarea păstăilor
verzi se face la temperaturi reduse, dar mai mari de 6 grade Celsius, căci păstaia are tendința
de a se brunifica la temperaturi mai scăzute. O păstaie ofilită își pierde valoarea comercială, de
aceea atmosfera din camerele de păstrare trebuie să fie menținută la umiditate ridicată (95%) și
să existe o bună aerație.
Zaharurile din bob evoluează rapid, iar calitatea produsului va fi menținută cu atât mai
bine cu cât răcirea se face cât mai rapid după recoltare.
Durata de păstrare nu trebuie să fie mai mare de câteva zile, chiar în aceste condiții.
 Pentru bobul cultivat în câmp recoltarea se va face când păstăile au culoarea brună sau neagră
și boabele s-au întărit.
Recoltarea se face complet mecanizat cu combina adaptată în acest sens.
 PRODUCȚII

Producția medie mondială se ridică la 1500 kg/ha. În țara noastră în experiențe

efectuate pe 6 ani, s-a obținut în medie o producție de 2500 kg/ha.
 CURIOZITĂȚI

Bobul oferă beneficii enorme pentru sănătate, el posedă cantități mari de fibre,
proteine dar și un aminoacid cunoscut sub numele de L-dopa, care ajută creierul la
fabricarea dopaminei, substanță chimică utilizată pentru tratarea bolii Parkinson;
Colesterolul este absent în bob;
Ajută la consolidarea imunității.
În Portugalia bobul este considerat aducător de noroc iar în prăjitura tradiţională Bolo
Rei se pune un bob iar cel ce nimereste portia cu bobul se spune are noroc tot anul.
Pitagora își îndemna elevii să consume, cu toată încrederea, cât mai mult bob.
Ca efecte medicinale ale bobului putem menţiona: diuretic, sedativ, tonic. Se folosește
cu precădere în afecţiuni precum colici renale, cistite, cât și în bolile de prostată. În
mod surprinzător, bobul este recomandat și în afecţiuni reumatismale.
CHIFTELUȚE CU BOB
 BIBLIOGRAFIE
1. Bîlteanu Gheroghe, 2003, Fitotehnie, Editura Ceres, Bucuresti;
2. Mogârzan Aglaia, 2012, Fitotehnie, Editura I. Ionescu de la Brad;
3. Zaharia Marius-Sorin, Mogârzan Aglaia, Robu Teodor, 2011, Editura I. Ionescu de la Brad;
*VĂMULŢUMIM PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ!