GRÂUL

PAMFILOIU ELENA
Anul II- horticultură
.
.
 Importanța
 Grâul este una din cele mai vechi plante de cultură, fiind cultivată de
om în Orientul Mijlociu cu circa 10 - 12 mii de ani î.e.n.
 Principala întrebuinţare o are grâul în fabricarea pâinii, alimentul de
bază a peste jumătate din populaţia globului.
 Pâinea de grâu este foarte valoroasă, datorită conţinutului ridicat de
proteine şi digestibilităţii mari pe care o are, fiind mai gustoasă decât
cea obţinută din alte cereale.
 Grâul se utilizează în hrana oamenilor şi sub formă de paste făinoase,
macaroane, spaghete, fidea, tăiţei etc., al căror consum se măreşte în
întreaga lume pe an ce trece. Cele mai bune paste făinoase se obţin din
grâul durum, a cărui suprafaţă cultivată pe plan mondial este în
creştere.
 Tărâţele care rezultă de la măcinarea grâului, constituie un nutreţconcentrat
foarte valoros pentru animale, fiind bogate în proteine, grăsimi şi substanţe
minerale. Cultura grâului poate fi complet mecanizată, fapt ce asigură obţinerea
unor producţii ieftine.

Grâul este o excelentă plantă premergătoare pentru culturile de primăvară,

deoarece părăseşte terenul devreme (prima parte a verii) lăsând în acest fel timp
pentru executarea lucrărilor de vară. De asemenea, grâul este o bună plantă
protectoare pe terenurile în pantă, având un grad de acoperire a solului de 50 - 75
%.
 Cerințe față de factorii de mediu
Cerintele graului fata de caldura.
 Pentru germinat, semintele de grau necesita temperaturi de
minimum de 1-3 grade Celsius, aceste valori au semnificatie
practica numai pentru semanaturile tarzii sau daca s-a semanat
in sol uscat si germinarea intarzie din lipsa apei.

 Efectele temperaturilor scazute asupra plantelor de grau sunt

diferite, ca forma de manifestare si ca grad de daunare, in functie
de faza de vegetatie in care acestea surprind graul. Rezistenta cea
mai mare se manifesta la culturile bine inradacinate si infratire;
cele mai mari pagube se inregistreaza in cazul culturilor de grau
surprinse de ger in curs de rasarire.
 Cerintele graului fata de umiditate.
 Fata de apa din sol, cerintele sunt moderate, dar echilibrate pe
intreaga perioada de vegetatie. Se considera ca in zonele de
cultura a graului, trebuie sa cada cel putin 225 mm precipitatii pe
perioada de vegetatie. Coeficientul de transpiratie al graului este
de 350-400, ceea ce reflecta o buna valorificare a apei de catre
planta de grau.

 Pentru germinare, boabele de grau absorb 40-50 % apa,

raportat la masa uscata a boabelor, pentru a asigura aceasta
cantitate de apa, este necesar ca umiditatea solului sa se situeze
la nivel de 70-80 % din capacitatea capilara pentru apa a solului.
 Cerintele fata de sol.
 Graul prefera solurile mijlocii, lutoase si luto-argiloase, cu capacitate
mare de retinere a apei, permeabile, cu reactie neutra sau slab acida
(pH=6-7,5).

 Cele mai favorabile pentru grau sunt solurile balane, cernoziomurile,

cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-
roscate.

 Nu sunt potrivite pentru grau solurile pe care stagneaza apa, fiind expuse
la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatica se ridica, in
anumite perioade, pana in zona radacinilor. De asemenea, nu sunt
potrivite solurile usoare, cu permeabilitate prea ridicata, pe care plantele
pot suferi de seceta, precum si solurile prea acide sau prea alcaline.
 Tehnologia de cultivare a grâului
Lucrările solului și pregătirea patului germinativ

De calitatea pregatirii patului germinativ depinde, in mare masura, calitatea

semanatului si uniformitatea culturii infiintate.
Lucrarile solului sunt conditionate de plantele premergatoare si de starea de
umiditate a solului in momentul recoltarii acestora.
Cele mai bune premergatoare sunt culturile care elibereaza terenul in vara
(mazarea, fasolea, borceagul, rapita, inul, cartoful timpuriu) si permit
efectuarea, in bune conditii, a lucrarilor solului (dezmiristirea, urmata la cca 2
- 3 saptamani de aratura la 18 - 20 cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata).
Se pot folosi si cerealele paioase in al doilea an, daca acestea nu au fost
puternic infestate cu patogeni, daunatori si buruieni, dar nu pentru loturile
semincere.
.
Cerealele paioase se pot cultiva si dupa floarea-soarelui, soia si porumb,
care pot elibera terenul la sfarsitul lunii august - inceputul lunii
septembrie si care, dupa eliberarea terenului, se lucreaza cu grapa cu
discuri, pentru fragmentarea resturilor vegetale, urmata de aratura la
adancimea la care nu se scot bolovani (dar nu mai adanc de 18 - 20 cm).
Dupa culturile care elibereaza terenul tarziu in toamna (sfecla de zahar,
cartoful de toamna, porumbul - hibrizi tardivi), lucrarea de baza a solului
se poate efectua cu grapa grea cu discuri, iar in cazul terenurilor
compactate, se lucreaza cu cizelul, urmat de lucrarea cu grapa cu discuri.
Indiferent care din variantele enumerate mai sus se aplica, este necesar
ca in preajma semanatului terenul sa fie curat de buruieni, maruntit,
nivelat si “asezat”.
 In preziua sau in ziua semanatului, se efectueaza lucrarea cu
combinatorul, pana la adancimea de semanat, astfel ca samanta sa ajunga
pe un substrat “asezat”, cu aport capilar, iar stratul de sol de deasupra
semintei sa fie maruntit si afanat, pentru a permite accesul aerului -
conditii optime pentru declansarea germinatiei.
Lucrarea cu combinatorul se executa pe directia perpendiculara sau
oblica fata de directia de semanat.

Semanatul este lucrarea care conditioneaza, in buna masura, calitatea si

potentialul de productie al culturilor de grau, orz si orzoaica de toamna.
Semanatul de calitate, cu samanta uniform repartizata pe suprafata, la
aceeasi adancime, pe teren “asezat”, asigura o rasarire uniforma si
ocuparea rapida a terenului, cu inabusirea eventualelor buruieni, premise
pentru realizarea de productii ridicate.
 Epoca de semanat trebuie astfel stabilita incat pana la sosirea iernii
plantele sa parcurga 40 - 50 de zile cu temperaturi mai mari de 5°C, respectiv
sa acumuleze 450 - 500 grade termice si sa formeze 2 - 3 frati si 3 - 5 frunze.

In functie de evolutia conditiilor climatice din aceasta toamna, fata de epoca

optima de incepere a semanatului, situata in jurul datei de 1 octombrie,
aceasta lucrare poate incepe cu o saptamana mai devreme sau mai tarziu.

Experientele de lunga durata demonstreaza ca nu este indicat sa se execute

semanatul nici prea devreme, nici prea tarziu.
Astfel, semanatul cu doua saptamani inainte de epoca optima determina
diminuarea productiei cu 25%, iar cu 3 saptamani scade productia cu 40%.
La fel se intampla cand se intarzie semanatul cu 2 - 3 saptamani,
inregistrandu-se scaderi de productie de 25%, respectiv 38%.
 Densitatea (desimea) plantelor influenteaza substantial nivelul
productiei si variaza in functie de epoca de semanat, de nivelul de
fertilizare, de asigurarea cu apa, caracteristicile soiului cultivat etc.
In mod obisnuit, se asigura 450 - 600 de boabe germinabile / m2 din care
sa rezulte 500 - 700 de spice.

Adancimea de incorporare a semintei este de 3 - 6 cm (in functie de

lungimea mai mare a coleoptilului la grau si mai mica la orz si orzoaica).
Adancimea minima se practica pe soluri grele si pe cele cu suficienta
umiditate.
In vederea executarii semanatului de calitate, este necesar sa se
pregateasca din timp si sa se regleze corect masinile de semanat.

Exista o gama diversificata de masini de semanat, cu 21,29 sau mai multe

brazdare, cu brazdare de tip cultural sau dublu disc.
Semănatul
Sămânța de grâu pentru semănat trebuie să aparțină soiului recomandat
în zonă și să îndeplinească toate condițiile unei plante riguroase. De
calitatea seminței pentru semănat depinde densitatea culturilor la răsărire,
înfrățire și vegetația plantelor.
Pentru a preveni atacul de boli și dăunători semințele de grâu se tratează
obligatoriu înainte de semănat cu diferite substanțe fungicide sau insecto-
fungicide. Din semințe netratate apare riscul obținerii unei recolte cu
puternic grad de atac, recoltă care practic nu se mai poate valorifica.

Înainte de a intra în iarnă planta de grâu trebuie să vegeteze timp 40-50

zile la temperaturi medii zilnice mai mari de 5°C. Pentru a putea rezista
peste iarnă la acțiunea condițiilor nefavorabile plantelor trebuie să
formeze doi trei frați și să acumuleze în nodul de înfrățire cantități mari de
zaharuri și să-și dezvolte puternic rădăcinile embrionare.
 Producții normale se obțin atunci când la recoltare se asigură o densitate de
500-700 spice/mp. Aceasta se asigură prin însămânțarea a 400-600 boabe
germinabile/mp. În funcție de valoarea biologică a acesteia, puritate, MMB și
densitate, cantitatea de sămânță variază între 200 și 250 kg/ha.

Adâncimea la semănat se stabilește în funcție de tipul și textura solului, de

aprovizionarea cu apă la semănat și de energia germinativă, fiind cuprinsă între
4-7 cm. În condiții bune de umiditate se va însămânța la 4-5 cm, iar în solurile
uscate la 6-7 cm.

În țara noastră s-a generalizat distanța între rânduri de 12,5 cm. Se pot lăsa
cărări de la semănat care prezintă următoarele avantaje:

– se intră în cultură cu tractorul numai pe cărări fără să se distrugă plantele;

– nu mai este necesară jalonarea;
– se asigură o distribuire uniformă a substanțelor;
– se pot amplasa sistemele de irigat pe cărări.
 Prin acest sistem de semănat se înregistrează o pierdere de suprafață de 4-
5% care este compensată de producția mai mare de pe rândurile de pe lângă
cărări.
 Câteva soiuri de grâu românesc:

Stațiunea de cercetare Stațiunea de cercetare Turda

Fundulea 1) Arieșan
1) Glosa 2) Apullum
2) Pitar 3) Dumvrava
3) Miranda 4) Turda 2000
4) Izvor 5) Andrada
5) Otilia Grâu de primăvară:
6) Turcei 6) Pădureni
7) Flamura 85
8) Dropia
Fertilizarea grâului
Perioadele optime pentru fertilizarea grâului sunt determinate de
etapele de dezvoltare a culturii, respectiv la terminarea înfrăţirii, când are
loc diferenţierea spicului, la apariţia primului nod, când are loc
diferenţierea primordiilor florale, la formarea celui de-al doilea nod, când
apar staminele şi se declanşează formarea boabele în spic.

Printre cele mai utilizate îngrășăminte sunt cele pe bază de azot.

Îngrășămintele pe bază de azot sunt necesare indiferent de tipul de sol pe
care se înființează cultura de grâu. Numai că la stabilirea perioadelor de
aplicare trebuie să se țină cont de faptul că azotul are o solubilitate
ridicată. De aceea, fertilizatorii pe bază de azot se aplică în mai multe
etape. De regulă, acestea se aplică în trei etape.
 Prima etapă este recomandată să aibă loc toamna, până în perioada
de înfrățire, când necesarul de îngrășăminte este relativ redus. Cum
azotul este ușor solubil, se recomandă aplicarea unei cantități de 30-40
kg de azot/hectar, iar restul îngrășămintelor să fie folosite iarna sau
primăvara.

 A doua etapă de fertilizare a grâului are loc primăvara devreme, când
plantele de grâu își reiau ciclul de vegetație. În această etapă se aplică
circa 40-60kg de îngrășăminte la hectar.

 A treia etapă de fertilizare trebuie efectuată la apariția primului nod al

tulpinii, când se aplică circa 30-60 kg de îngrășăminte la hectar.
 Producătorii de îngrășăminte recomandă, în funcție de tipul de sol pe care a
fost însămânțat grâul, folosirea următoarelor cantități de fertilizatori pe bază de
azot:
 90-100 kg/hectar pe soluri luvice şi brune luvice;
 80-90 kg/ hectar pe soluri argiloiluviale şi cambice;
 80-90 kg/ hectar pe soluri aluviale nisipoase;
 150-200 kg/ hectar pe cernoziomuri freatic umede;
 140-160 kg/ hectar pe lăcovişti şi soluri vertice.

În condiții normale, pentru a se obține o cantitate de 100 de kg de boabe și

paiele rezultate din treier, se recomandă folosirea următoarelor cantități de
îngrășăminte:

 2,5 kg N
 1,2 kg P2O5
 3 kg K2O
 Tehnologia Agro-Est Muntenia pentru cultura grâului din soiul Glosa
Bază la ferma Rai Verde

 15 iulie. Pregătirea terenului la o adâncime de 25 centimetri

 10 august. Erbicidare totală cu erbicidul Gallup 360 – 4 l/ha
 25 septembrie. Fertilizare cu îngrășământ complex DAP 18:46:0 – 150
kg/ha
 1 octombrie. Semănatul cu soiul de grâu Glosa Bază – 270 kg/ha
 5 noiembrie. Tratament fitosanitar cu fungicidul Mystic – 0,5 l/ha și
insecticidul Forza – 0,3 kg/ha
 10 martie. Fertilizare cu azotat de amoniu – 100 kg/ha
 25 martie. Fertilizare cu azotat de amoniu – 100 kg/ha
 7 aprilie. Tratament fitosanitar cu biostimulatorul Plyaminol – 1 l/ha și
cu OMEX BIO 1 l/ha plus Evolus 1 l/ha
 18 aprilie. Tratament fitosanitar cu erbicidul Granstar Super – 0,04
kg/ha, cu erbicidul Cerlit 0,5 l/ha, Forza – 0,3 l/ha și Acanto Plus – 0,5
l/ha
 20 aprilie. Fertilizare cu azotat de amoniu – 150 kg/ha
 2 mai. Tratament fitosanitar cu SULPHOMEX – 2,5 l/ha, Forza – 0,9
l/ha și cu OMEX 3X – 1l/ha
 17 mai. Tratament fitosanitar cu K-MAN – 2 kg/ha cu fungicidul
Menara 410 EC – 0,4 l/ha
 20 mai. Irigare cu 35 mm/mp
 Precipitații 15 aprilie-20 mai: 19 mm/mp
 .
Elementele productivității

 SPICE/NR PLANTE (importanta infratirea)

 BOABE PE SPIC ( important al doilea nod si inflorirea)
 KG/MMB (importanta coacerea)
Rotația grâului
Grâul este o plantă pretenţioasă faţă de planta premergătoare şi la
rândul ei constituie o plantă bună premergătoare pentru toate plantele
care se seamănă primăvara.
Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care
se recoltează timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un
consum redus de apă şi combat bine buruienile şi dăunătorii.
Dintre plantele care eliberează terenul vara devreme, foarte bune
premergătoare pentru grâu sunt leguminoasele (mazărea, fasolea,
borceagul de toamnă, borceagul de primăvară).
Foarte bune premergătoare pentru grâu sunt şi rapiţa, inul de fuior, inul
de ulei, care se recoltează de timpuriu. După in, grâul dă producţii
apropiate de cele obţinute după mazăre.
 De asemenea, foarte bune premergătoare pentru grâu, sunt
leguminoasele perene (trifoiul, lucerna, sparceta), dacă arătura se face vara
adânc şi terenul se menţine afânat şi curat de buruieni până toamna la
semănatul grâului.

Plante bune premergătoare pentru grâu, sunt cartofii timpurii, porumbul

furajer, porumbul şi floarea soarelui cultivate pentru siloz şi bostănoasele.

Porumbul pentru boabe, este o premergătoare mediocră pentru grâu,

deoarece eliberează terenul târziu, fapt ce determină întârzierea
însămânţării grâului. De asemenea, de multe ori, în perioada de recoltare,
solul fiind uscat, pregătirea terenului în vederea însămânţării, nu se poate
face în condiţii atât de bune.
 Floarea soarelui este premergătoare slabă pentru grâu, datorită faptului
că sărăceşte solul în elemente nutritive şi în apă, ceea ce face ca pregătirea
terenului să se facă după această plantă greu şi de calitate inferioară.
Dacă ea se recoltează la timp şi cât mai repede, cultura a fost întreţinută
bine prin praşile, se ară adânc şi se folosesc îngrăşăminte, floarea-soarelui
poate deveni o bună premergătoare pentru grâu.

Sfecla de zahăr este o bună plantă premergătoare pentru grâul de

toamnă, dacă recoltatul ei se face mai timpuriu, deoarece lasă terenul
afânat, curat de buruieni şi fertil.
Nu sunt indicate ca premergătoare pentru grâu, sorgul, iarba de Sudan,
meiul, deoarece se recoltează târziu, epuizează solul în apă şi substanţe
nutritive.
 Grâul se poate cultiva şi după el însuşi 2 sau cel mult 3 ani, cu condiţia ca solul să
se lucreze în cele mai bune condiţii, să se aplice îngrăşăminte şi terenul să nu fie
infestat cu boli şi dăunători.

Rotaţia are o influenţă pozitivă chiar şi în cazul folosirii îngrăşămintelor. Astfel,

în medie pe 6 ani şi 3 staţiuni experimentale pe agrofond nefertilizat, grâul
cultivat după mazăre a dat un spor de producţie de 889 kg/ha; după porumb de
522 kg/ha; faţă de monocultură, iar pe agrofond cu N96P64, sporul a fost de 644
kg/ha; după mazăre şi de 611 kg/ha; după porumb.

În ceea ce priveşte comportarea grâului ca premergătoare pentru alte culturi,

sunt evidente avantajele pe care le prezintă pentru culturile prăşitoare de
primăvară.
Recoltându-se vara, permite executarea arăturii de vară în condiţii bune, solul
acumulează apă, substanţe nutritive uşor asimilabile şi combaterea buruienilor.
De asemenea, în zonele cu precipitaţii mai multe în timpul verii şi mai ales în
condiţii de irigare, după grâu se pot cultiva în mirişte plante furajere şi pentru
boabe.
 Lucrări de întreținere
 Principalele lucrari de intretinre a graului de toamna sunt: combaterea
buruienilor, combaterea daunatorilor, irigarea culturii.
 Combaterea eficienta a buruienilor se realizeaza prin efectuarea de
lucrari agrotehnice, fitotehnice si aplicarea de substante erbicide
( erbicidele se aplica in functie de gradul de îmburuienare şi structura
speciilor de buruieni).
 Pentru combaterea cruciferelor – muştar sălbatic, ridiche sălbatică,
susai, pălămidă – se pot aplica urmatoarele substante: SDMA sau
Dicotex. Se aplica primavara, cand temeperatura aerului este mai mare
de 15 grade celsius, si buruienile sunt in faza de rozete.
 Volbura, mohorul, muşeţelul sălbatic, iarba bărboasă, rocoina sunt
combatute prin aplicare de: Lontrel 418C, Logran D, Granstar, Glean,
Oltisan, Icedin forte. Aceste substante pot fi aplicate cand temperatura
depaseste 12 grade celsius, si plantele de grau sunt in faza de infratire.

 Monocotiledonatele, iarba vântului şi odosul se combat cu Puma super,

assert, Avenge, Dicuran, in perioada de înfrăţire- primul internod al
graului. Pentru boli ca fuzarioza, făinarea, septorioza se aplica Miraje, Tilt
250 EC, Bayleton 250 EC.

 Pentru inlaturarea ploşniţelor cerealelor se aplica Sinoratox sau Dimevur.

Gândacul ghebos poate fi combatut cu Lindatox 3 si PEB + Lindan.

 Irigarea constituie o masura eficiente de intretinere a culturii de grau si

se aplica astfel: o udare pentru rasarire si o udare in perioada vegetatiei.
 Cel mai des, culturile de păioase sunt afectate de următoarele buruieni:
Amaranthus spp. (ştir), Agrostemma githago (neghina), Anagalis spp.
(scânteiuţă), Anthemis spp. (romaniţă), Atriplex spp. (căpriţă), Bifora
radians (iarba puturoasă), Brassica rappa (rapiţă sălbatică), Capsella
pastoris (traista ciobanului), Centaurea cyanus (albăstrele), Chenopodium
spp. (loboda sălbatică), Chrisanthemum spp.(spiculeţe), Cirsium arvense
(pălămida), Convolvulus spp. (volbura), Delphinium spp. (nemţişor),
Fumaria officinalis (fumăriţa), Galeopsis spp. (lingurica), Galinsoga
parviflora (busuioc sălbatic), Galium aparine (turiţă), Lathyrus tuberosus
(sângele voinicului), Lamium spp. (urzica moartă), Lepidium draba (urda
vacii), Matricaria spp. (muşeţel), Mercurialis annua (trepădătoare), Papaver
rhoeas (mac sălbatic), Polygonum convolvulus (hrişcă), Polygonum
persicaria (iarba roşie), Polygonum avicularae (troscot), Raphanus
raphanistrum (ridiche sălbatică), Sinapis arvensis (muştar sălbatic),
Sisymbrium spp. (brâncuţă), Sonchus spp. (susai), Spergula arvensis (hrana
vacii), Stellaria media (rocoină), Thlaspi arvense (punguliţă), Veronica
hederifolia (iarba şarpelui), Vicia spp. (măzăriche), Viola spp. (trei fraţi
pătaţi), Xanthium spp. (scaiete).
Erbicide folosite în
cultura grâului:

1. RIVAL® SUPERSTAR 75 GD
2. Cerlit de la Dow AgroScience-
sistemic
3. Sekator Progress OD de la
Bayer-sistemic
4. Tomigan 250 EC de la
Makhteshim Agan-
postemergent
5. Primstar Super de la Procera
Agrochemicals-postemergent
Lucrarile de ingrijire.
Numarul lucrarilor de ingrijire depinde de foarte multi factori. Sunt situatii in care
sunt necesare numai 1-2 lucrari si sunt situatii in care sunt efectuate 7-8 lucrari.
a). Tavalugirea. Se realizeaza dupa semanat, in cazul in care solul este afanat si uscat.
Aceasta operatiune pune samanta in contact cu solul, favorizand absorbtia apei.

b). Combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor. Pentru informatii despre

combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor ce isi pot face aparitia in cultura de
grau click aici si aici.

c). Irigarea. Necesarul de apa al graului este de 3500-4500 metri cubi/ ha pe perioada
de vegetatie. Acesta este asigurat numai in proportie de 70-75 % in mod natural. Cele
mai eficiente udari sunt cele aplicate in toamna. Cea mai folosita metoda de udare, in
Romania, este aspersiunea.
 Recoltarea se realizeaza cand boabele ajung la umiditatea de 14-15 %. In
acest moment recoltatul se realizeaza fara pierderi si nu sunt necesare
operatiuni speciale de uscare. Recoltatul poate incepe cand boabele au o
umiditate de 18% , in cazul in care trebuie recoltata o suprafata mare.
Lucrarea de recoltat trebuie finalizata cand boabele au ajuns la 12%
umiditate.
.

.
 Bolile grâului
Mozaicul dungat al grâului

Boala este cunoscută de mult timp în SUA şi Canada. În Europa a fost

pentru prima dată semnalată în ţara noastră de I. Pop în 1961 şi este destul
de răspândită. A fost semnalată şi în alte ţări europene, dar atacul este în
general redus. În natură, în afară de grâu virusul mai poate infecta orzul,
ovăzul, secara şi porumbul.
• SIMPTOME:
Primele simptome apar pe grâul de toamnă la 2-3 saptamâni de la
răsărire. Frunzele plantelor bolnave prezintă de-a lungul limbului dungi
sau striuri de culoare verde deschis sau gălbuie, discontinui, paralele cu
nervurile. Într-un stadiu mai avansat, întreaga suprafaţa a limbului devine
de culoare gălbuie.
 Plantele bolnave se caracterizează printr -o crestere mai slabă şi
capacitate de înfrăţire redusă, plantele sunt pitice, paiul se scurtează cu
20-30%, spicele sunt mici şi sterile în majoritatea cazurilor.Această
reducere este accentuată la plantele infectate toamna, comparativ cu cele
infectate primavara.
 COMBATERE:
Principala măsură de prevenire este respectarea perioadei de semănat
deoarece s-a observat că infecţia cu acest virus descreşte odată cu
întârzierea semănatului. Se recomandă totuşi semănarea grâului de
primăvară de timpuriu pentru ca plantele săse dezvolte pâna în perioada
de raspândirea bolii. Se impune distrugerea buruienilor gazdă,
distrugerea vectorilor şi cultivarea de soiuri mai puţin afectate de acest
virus.
Pătarea brună a frunzelor sau septorioza

Grâul poate fi parazitat de mai multe specii al genului Septoria , cele

mai comune si pagubitoare fiind Septoria tritici si Septoria nodorum.
Septoria tritici -cauzează pătarea brună, boala larg raspândită în diferite
ţări ale globului, din Europa şi continentul american, Asia precum şi în
ţara noastra unde în unii ani a produs pagube de 10-15% din producţie.
 SIMPTOME:
Această boala se întâlneşte atât primavara cât şi toamna pe organele
aeriene ale plantelor. Simptomul principal îl constituie apariţia pe limbul
foliar a unor pete ovale sau alungite, de câtiva mm, de culoare galbenă sau
brună.
 Cu timpul aceste pete se măresc ca dimensiuni, mijlocul lor capătă
o nuanţă cenuşie albicioasă, ramânând înconjurate de un chenar
brun-deschis şi fiind limitate lateral de nervuri. Când atacul este
puternic petele confluează, ţesuturile se necrozează şi ca rezultat
frunzele se usucă de timpuriu. În dreptul petelor se observă puncte
negre = picnidiile uşor cufundate în ţesut, dispuse în şiruri paralele
de-a lungul nervurilor. Întotdeauna atacul începe de la baza plantei,
adeseori fiind chiar limitată la frunzele inferioare, dar în condiţii de
mediu favorabile, atacul se extinde şi la frunzele superioare.
De la un an la altul ciuperca se transmite prin resturile de plante bolnave
unde ciuperca rezistă prin miceliu şi picnidii şi prin seminţe infectate unde
se găseşte sub formă de miceliu în straturile superficiale ale tegumentului.
După germinarea boabelor sunt infectate şi plăntuţele, deci infecţia este
germinală.
 Septoria nodorum -este o specie foarte păgubitoare care apare frecvent
la noi în ţară, în zonele cu umiditate ridicată.
 SIMPTOME:

Boala se manifestă pe toate organele aeriene în toate fazele de vegetaţie.

Simptomele sunt apropiate de cele produse de Septoria tritici, cu
deosebirea că acestea apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini în dreptul
nodurilor şi pe spice. Petele au formă liniară, la mijloc sunt mai închise la
culoare, iar picnidiile apar după necrozarea ţesuturilor, spre deosebire de
S. tritici unde picnidiile apar înaintea acestui proces. La spicele bolnave
se observă o brunificar e a paleelor în treimea sau jumătatea superioară,
însoţită de apariţia picnidiilor ciupercii.
În cazul unui atac puternic spicele rămân parţial sterile sau formează
boabe mici, sticloase, mai închise la culoare, pe care se dezvoltă, după
germinare, picnidii negricioase, situate în special în dreptul şantului
ventral şi la vârful cariopselor.
COMBATERE:
Se recomandă urmatoarele
măsuri preventive: respectarea
unui asolament corespunzător;
distrugerea resturilor de plante
bolnave şi a sămulastrei prin
arături adânci; folosirea de
sământă sănătoasă.
 Fuzarioza tulpinilor și înroșirea spicelor

Fuzariozele reprezintă un grup de boli produse de Fusarium, răspândite pe

toate continentele, fiind mai păgubitoare în ţările temperate, cu climă
umedă când pierderile de producţie pot ajunge în anii favorabili atacului, la
10-20%. Boala apare frecvent la grâu, orz, secară, mai putin la ovăz şi la
diferite graminee spontane. La porumb produce putregaiul roşu al
porumbului.
 SIMPTOME:

Simptomele sunt diferite în funcţie de faza de vegetaţie a grâului. Din

semintele de grâu infectate şi netratate apar plantuţe bolnave, care se
îngălbenesc, se răsucesc şi putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu
goluri multe şi dau productţe mai mică.
 În faza de înfrăţire plantele sunt infectate la rădăcină sau la colet, care
se brunifică sau se înnegresc pe o zona de 10-12 cm. În acest caz ca sursă
de infecţie este miceliul sau organele de rezistenţă ale ciupercii aflate în
sol sau pe resturile de cereale din anul precedent. Plantele îmbolnăvite în
această perioadă se dezvoltă mai slab şi formează spice mici, adeseori
sterile. Când atacul apare mai târziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se
înnegreşte, de obicei la primul internod şi în acest caz spicele conţin
boabe puţine, şiştave.

Cea mai gravă formă de atac apare după faza de înspicare, în lunile mai,
iunie, pe spice, care ramân mai mici decât cele sănătoase şi se albesc
treptat. La început atacul este limitat la spiculeţe izolate dar în condiţii
favorabile, cuprinde tot spicul.
 Spiculeţele bolnave se înmoaie, devin coloritice şi se usucă. Când
infecţia se produce de timpuriu, spicele tinere se usucă înainte de vreme
şi rămân sterile. Pe timp umed şi cald, toate componentele spicului se
acopera cu un înveliş micelian de culoare alb-roz sau alb rubiniu, pe
care se formează fructificaţiile asexuate ale ciupercii (spor odochiile) sub
forma unor perniţe roz-portocalii. La spicele mature de grâu, forme de
înmultire sexuată se dezvoltă pe palee, ariste şi chiar pe boabe, şi este
reprezentată de peritecii, cu aspect de puncte negre, superficiale,
aglomerate. Boabele provenite din spicele puternic atacate sunt mici,
zbârcite, albicios-cenuşii sau roz, mate, uşoare cu facultatea germinativă
şi puterea de strabatere a solului foarte scazute.
COMBATERE:
Se recomandă urmatoarele măsuri agrofitotehnice: distrugerea
resturilorde plante şi a buruienilor prin dezmiriştire şi arătură adâncă,
folosirea de samânţă, evitarea terenurilor umede, irigarea raţională a
culturilor, fertilizarea cu doze echilibrate deîngrăşăminte.
Tăciunele zburător al grâului

Taciunele zburator al grâului este cunoscut de foarte mult timp, fiind

raspândit în toată zona de cultură a grâului producând pagube ce variază
de la o regiune la alta şi de la un an la altul.
 SIMPTOME:
Boala este evidentă în câmp în timpul înspicării plantelor. Principalul
simptom îl reprezintă distrugerea tuturor componentelor spicului, cu
excepţia rahisului şi înlocuirea acestora cu o masa de clamidospori
prăfoasă, brun negricioasă
COMBATERE:

Cel mai eficace mijloc pentru combaterea

tăciunelui zburător la grâueste
dezinfectarea hidrotermică a seminţelor
după procedeul bifazic sau monofazic.
Procedeul bifazic constă în scufundarea
seminţelor 4-5 ore în apă la temperatura de
28-30°C (pentru saturarea miceliului cu
apă) şi apoi în apă fierbinte (10 minute la
50°C sau 7 minute la 53°C).

După tratarea cu apă fierbinte seminţele

sunt supuse imediat răcirii cu ajutorul unui
curent de apa (pentru a se evita acţiunea
prelungită a temperaturilor ridicate asupra
embrionului) şi apoi a uscării (pentru a se
evita mucegairea).
Rugina brună a grâului
Rugina brună sau rugina limbului este raspândită în toate ţările unde
se cultivă grâu. La noi în ţară este cea mai frecventă dintre rugini,
producând pagube estimate până la 5% din recoltă şi apărând fără
excepţie în toţi anii, cu intensităţi diferite în funcţie de factorii care o
condiţionează.
 SIMPTOME:
Rugina brună a grâului apare primăvara de timpuriu pe frunze.Boala se
manifestă prin apariţia de numeroase pustule ovale, eliptice sau circulare,
mici, de culoare brună, risipite neuniform pe ambele feţe ale limbului
frunzei, mai rar pe teci, tulpini sau spice. Prin ruperea epidermei,aceste
pustule devin aparente şi pulverulente. Ele conţin uredosporii ciupercii,
care, luaţi de vânt servesc la răspândirea ruginii brune.
COMBATERE:
Se recomand: semanatul la epoca
optimă, aplicarea de îngrăşăminte
cu fosfor, potasiu şi azot în doze
echilibrate, distrugerea samulastrei,
cultivarea de soiuri rezistente.
Dintre soiurile de grâu de toamna
sunt rezistente: Dacia, Ceres,
Montana, Lovrin 25 (Triticum
aestivum) şi Topaz (Triticum
durum) iar dintre soiurile de grâu de
primăvară: Rubin (Triticum
aestivum)
Rugina galbenă a grâului
Rugina galbenă sau rugina glumelor este raspândită pe tot globul cu
excepţia Australiei şi a unor ţări din nordul Africii. Apare şi este foarte
păgubitoare în regiunile umede şi reci din zonele temperate.În ţara
noastră se manifestă mai ales în anii cu primăveri reci şi umede, când
provoacă pagube considerabile, ce au ajuns în unii ani la 60-70% din
producţie.

 SIMPTOME:
Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar
pustule mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce conţin uredospori.
Infecţia porneşte de la frunzele bazaleşi progresează treptat în sus.
Pe tulpini, mai ales în treimea superioară a internodurilor apar striuri
asemanatoare cu cele de pe frunze. Pe rahisul spicului şi spiculeţelor şi pe
ariste apar uredosori izolaţi sau în şiruri.
COMBATERE:
Se recomandă: semanatul la epoca optimă, aplicarea de îngrăşăminte
cu fosfor, potasiu şi azot în doze echilibrate, distrugerea samulastrei.

Cea mai importantă metodă de combatere este crearea şi introducerea

în cultură de soiuri rezistente. Dintre soiurile de grâu de toamnă sunt
rezistente: Lovrin 231, Ceres, Silvana (Triticum aestivum) iar dintre
soiurile de primavara: Hatri, Rubin.
Rugina neagră a grâului

Rugina neagră este o boală larg răspândit’ în toate zonele de cultură ale
grâului, fiind considerată cea mai păgubitoare boală a acestei plante. La
noi în ţară se manifestă în toţi anii, cu intensităţi diferite de la an la an.
Pagubele produse au importanţă practică atunci când condiţiile sunt
favorabile unor atacuri puternice şi când pagubele pot ajunge la 50-80%
din recolta de grâu.
În condiţiile din ţara noastră rugina neagră apare ultima, pe semănăturile
de grâu întârziate, ajunse aproape de maturitate.
 SIMPTOME:
Simptomele bolii se manifestă prin apariţia de uredopustule pe toate
organele aeriene ale grâului, îndeosebi pe tulpină, de aceea se mai
numeşte şi rugina paiului.
COMBATERE:
Se recomandă un complex de măsuri agrofitotehnice: cultivarea de soiuri
precoce care ajung la maturitate înainte de apariţia ruginii negre în lan,
recoltarea laepoca optimă şi în perioade scurte, evitarea terenurilor joase,
umede, respectarea perioadei optime de semănat. Aplicarea îngrăşămintelor în
complex cu fosfor şi potasiu şi evitarea excesului de azot, distrugerea
samulastrei, distrugerea gazdei intermediare: dracila – aceasta poate fi distrusă
mecanic sau chimic.
Mălura pitică a grâului

Simptome: Plantele malurate au o culoare verde-albastruie si o inaltime

mult redusa fata de a plantelor sanatoase, cu 60-80% mai mica.
Atacul este remarcat in vetre de forma circulara sau eliptica, in care plantele
pitice au spice foarte mici, a caror seminte sunt aproape sferice. Desi
continutul semintei este transformat in spori, masa acestora este densa si se
sfarama greu. Plantele atacate au un numar mai mare de frati, dar fiecare spic
are un numar redus de spiculete.
Agentul patogen: Tilletia controversa, ciuperca rezista in sol sub forma de
spori, deoarece plantele atacate de malura pitica nu sunt recoltabile, pentru
ca nu au inaltimea necesara pentru a fi taiate si aduse in combina.
 Prevenire si combatere: Se
recomanda cultivarea de hibrizi
rezistenti, rotatia culturii la 4-5 ani.
Masura cea mai sigura si eficienta de
combatere este tratarea graului
inainte de semanat cu produse
antimalurice, cum sunt Amiral Proffy
(0.5 l/tona seminte), Dividend (1
l/tona seminte), Lamador (0.15 l/tona
seminte), Orius (0.5 l/tona seminte),
Savage (1.5 l/tona seminte), Vitavax
(2.5 l/tona seminte), Yunta Quattro (2
l/tona seminte).
.
Mălura comună a grâului
 Simptome: Plantele atacate se recunosc destul de dificil pana la
inspicare, deoarece singurele simptome evidente sunt scaderea inaltimii
cu 10-20% si usoara colorare in verde-albastrui a frunzelor.
 La iesirea din burduf se constata ca spicele malurate au mai multe
boabe in spiculete, toate spiculetele sunt cu seminte (chiar si cele de la
varful si baza spicului), iar pozitia spicului ramane dreapta pana la
recoltare.
 Din cauza semintelor care sunt si mai lungi si mai groase decat cele
sanatoase, glumele si paleele sunt indepartate, spicele apar zburlite, cu
ariste fragile. Semintele au santul ventral putin pronuntat si o culoare
inchisa (cenusie), deoarece in interiorul lor este o masa prafoasa de spori
negri.
 La treierat semintele total distruse se sfarama usor, iar graul capata un
puternic miros de peste stricat. Uneori in interiorul bobului exista
numai pungi cu spori, din aceasta cauza se sfarama, iar sporii din
interior vor produce infectii in toamna, daca nu se trateaza graul cu
fungicide sistemice.
 Agentul patogen: Tilletia spp. Ciclul evolutiv al ciupercii
se desfasoara pe un an agricol, infectia are loc in toamna in
timpul germinarii, iar manifestarea bolii se observa abia la
inspicat.
 La treierat semintele malurate se sparg si pun in libertate
sporii , care se depun pe semintele sanatoase, fiind gasiti pe
santul ventral sau pe perisorii de la varf.
 Daca epoca optima a fost depasita si graul a fost semanat
prea adanc, atacul de malura este mult mai puternic.
Soiurile de grau de toamna sunt mai sensibile decat graul
de primavara.
 Prevenire si combatere: Se recomanda cultivarea de hibrizi rezistenti,
rotatia culturii, araturi adanci de vara pe tarlalele ce au avut grau malurat.
Masura cea mai sigura si eficienta de combatere este tratarea graului
inainte de semanat cu produse antimalurice, cum sunt Amiral Proffy (0.5
l/tona seminte), Dividend (1 l/tona seminte), Lamador (0.15 l/tona
seminte), Orius (0.5 l/tona seminte), Savage (1.5 l/tona seminte).
Făinarea grâului
 Simptome: In toamna, pe frunze pot sa apara pete albe, pasloase, de
marimi variabile, ce pot fi semnalate pe ambele fete ale limbului. In
primavara, atacul se extinde, petele albe putand fi semnalate pe
frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe paie si chiar pe
spice.
 Sub panza alba a ciupercii, tesuturile frunzelor se ingalbenesc apoi
devin brune. Petele albe capata in scurt timp un aspect prafos, fainos,
apoi devin de culoare cenusie deoarece spre sfarsitul viabilitatii
tesuturile parazitate, in pasla ciupercii apar mici puncte negre.
 Agentul patogen: Erysiphe graminis f.c tritici, care ierneaza pe frunza
ca parazita pana in primavara cand, vor aparea noi generatii de spori.
Sporii formati tarziu in vara produc infectii pe frunzele graului aparut
ca samulastra, iar sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi
abia rasarite in toamna.
 Epocile timpurii de semanat, cantitatile mari de ingrasaminte pe
baza de azot, dublate de o desime mare a plantelor si buruienilor,
creeaza conditii de maxima favorabilitate pentru evolutia agentului
patogen.

 Prevenire si combatere: Pentru prevenirea atacului se recomanda

evitarea monoculturii, administrarea rationala a inrasamintelor,
respectarea epocii, desimea si adancimea de semanat, folosirea de
samanta sanatoase, cultivarea de soiuri rezistente.
 Combaterea chimica se face cu Bravo (2 kg/ha), Topsin 500 SC (1 l/ha),
Zamir (1 l/ha), Amistar Xtra (0.5 l/ha), Mirage (1 l/ha), Bumper 250 EC
(0.5 l/ha).