LEGUMINOASE PENTRU BOABE (mazăre, soia, fasole, năut)

Leguminoasele constituie, ca extindere mondială în cultură şi ca importanţă economică, al

doilea grup de culturi, după graminee.
Importanţa economică a leguminoaselor pentru boabe constă în următoarele particularităţi ale
acestora:
conţin în boabele lor un procent ridicat de substanţe proteice necesare întreţinerii vieţii şi
asigurării producţiilor animaliere;
au un însemnat procent de substanţe extractive neazotate în boabele lor, în special amindon,
utilizat pentru asigurarea energiei necesare funcţionării organismului;
soia şi arahidele au un conţinut ridicat în grăsimi şi dau un ulei comestibil de calitate
excepţională;
constituie surse importante de materie primă pentru diferite industrii;
au cel mai important rol agrofitotehnic, de ameliorare a fertilităţii solului;
sunt specii ecologice deoarece îşi sintetizează din aer majoritatea azotului necesar, utilizând
puţine îngrăşăminte chimice cu azot. Se reduce poluarea aerului, solului şi apelor cu nitraţi şi
nitriţi, sintetizaţi chimic, contribuind astfel la păstrarea echilibrului ecologic al planetei
noastre;
lasă în sol însemnate cantităţi de azot organic, uşor asimilabil pentru culturile postmergătoare;
ele sunt utilizate în alcătuirea asolamentelor raţionale, fiind întotdeauna capete de asolament.
în rotaţia cu cerealele, asigură sporuri de recoltă şi reduc cheltuielile, în special cu
îngrăşămintele şi cele energetice cu aproximativ 36% (Combe, 2001);
deoarece au nevoie de puţine îngrăşăminte chimice şi lasă în sol azot organic, iar majoritatea
au nevoie de puţine lucrări de întreţinere, leguminoasele pentru boabe pot fi considerate specii
uşor de cultivat şi rentabile pentru agricultori;
asigură un important volum de schimburi comerciale, apropiat de cel al cerealelor.
Leguminoasele pentru boabe constituie principala sursa proteică vegetală cu valoare digestivă
şi energetică ridicată pentru furajarea animalelor şi hrana oamenilor.
La nivel mondial se înregistrează un foarte mare deficit proteic atât în hrana animalelor, cât şi
în hrana oamenilor. Acest deficit este mai accentuat în ţările sărace, în curs de dezvoltare. Şi
ţările bogate, bine dezvoltate economic, înregistrează deficit proteic pentru furajarea
animalelor. Din aceste motive, leguminoasele pentru boabe sunt surse importante de
schimburi comerciale, cota lor în aceste schimburi fiind aproximativ egală cu a seminţelor de
cereale (cca 55 milioane de dolari S.U.A.).
Leguminoasele pentru boabe au un conţinut ridicat în elemente nutritive şi o ridicată valoare
nutritivă şi digestivă pentru animale şi oameni
Ca urmare, leguminoasele se cultivă pe plan mondial pe aproximativ 200 de milioane de
hectare, din care 150 mii. hectare sunt cultivate cu leguminoase pentru boabe, adică 10,5%
din suprafaţa arabilă a lumii şi 19,5%. din suprafaţa cultivată cu cereale pe plan mondial. Cele
mai mari suprafeţe se cultivă în Asia - cca 67 mii. ha, America de Nord şi Centrală — cca 30
mii. ha, America de Sud — cca 25 mii. ha, Africa - 20 mii. ha, Europa - 3,3 mii. ha şi fosta
URSS - 4,8 mii ha. Soia se cultivă pe aproximativ 62 mii. ha: Aproximativ 90% din suprafaţă
şi producţie este deţinută de S.U.A., Brazilia, China şi Argentina.
în România suprafaţa cultivată cu leguminoase pentru boabe a scăzut de la 600 mii ha în anul
1985 circa 210 mii ha în anul 2005. Soia se cultivă pe cca 2% din suprafaţa arabilă a ţării.
Pentru echilibrarea raţiilor alimentare şi asigurarea consumului fiziologic a| cetăţenilor
României la minimum 62 kg carne pentru llecare om/an şi asigurarea proteinei necesare
raţiilor furajere animaliere, trebuie extinse suprafeţele cultivate cu leguminoase proteice
pentru boabe. Este necesară stabilizarea producţiei soiuriloj prin cultivarea celor mai
valoroase soiuri, cu nivel ridicat de producţie şi calitate rezistente la boli, cădere şi scuturare,
pretabile la recoltatul mecanizat, Iară pierderi.
Considerăm necesară extinderea suprafeţei cultivate şi cu alte specii de leguminoase pentru
boabe (în afară de soia), în funcţie de specificul zonei, condiţiile de mediu şi factorii climatici.
Astfel, mazărea, fasolea şi năutul se pot cultiva cu succes atât în zonele umede, cât şi în cele
secetoase. Bobul se poate cultiva cu succes în zonele umede şi răcoroase cu terenuri grele.
Fasoliţa şi Iu pi nul pot valorifica eficient terenurile uşoare, nisipoase.
Leguminoasele fixează în rădăcinile lor însemnate cantităţi de azot biologic din care 60-70%
este utilizat de către plantă, diferenţa rămânând în sol, fiind foarte accesibil pentru planta
postmergătoare, în special pentru cerealele păioase. Bîlieanu1 (1998) estimează că rămân în
sol, după culturile de leguminoase, aproximativ 200- 300 kg azot/ha după leguminoasele
perene şi 30-300 kg azot biologic/ha după leguminoasele pentru boabe.
Multiple studii efectuate de Carroue şi colaboratorii (2002), Zagarin (1998) au evidenţiat rolul
deosebii pe care îl joacă cultura leguminoaselor în procesele microbiologice din sol ce conduc
Ia ameliorarea structurii solului, a menţinerii stabilităţii hidrice a acestuia, micşorarea
consumului de apă şi azot pentru plantele postmergătoare, micşorarea efectului de seră şi al
poluării solului şi apelor subterane.

2
în contextul necesarului de azot pentru culturile din România, utilizarea leguminoaselor poate
reduce necesarul de îngrăşăminte chimice cu azot şi realizarea protecţiei mediului
înconjurător.
Carroue şi colaboratorii (2002) menţionează că un prag de 25% cultur proteice pentru boabe
într-o rotaţie de culturi agricole corespunde la o revenire a acestora la fiecare patru ani, girând
din punctul de vedere al riscului lîtosanitar protecţia solului şi a mediului înconjurător.
Agricultura din S.U.A. şi Canada foloseşte în medie rotaţii cu 63% cereale, 23%> soia, 2%
proteaginoase şi 12% oleaginoase. Agricultura din Uniunea Europeană asigură în asolamente
76% cereale, 1% soia, 3% proteaginoase. 1 1% oleaginoase (Statistică SCOP, citată de
Carroue şi colab., 2002).
în România, în anul 2001, structura culturilor indică 66% culturi de cereale pentru boabe, 1
1,3% culturi de plante tehnice, 11,7% plante de nutreţ, leguminoasele pentru boabe fiind
cultivate pe 1,4% din suprafaţa arabilă a ţării, din aceasta soia ocupă 0,92%.
Strategia de dezvoltare a agriculturii româneşti până în anul 2010 prevede creşterea
suprafeţelor cultivate cu leguminoase pentru boabe, din care la soia circa 300 mii ha, cu o
producţie de 750 mii tone, ceea ce ar asigura necesarul de proteine pentru furajarea animalelor
şi, implicit, proteina animală necesară hranei oamenilor.
8.1. Metodica şi tehnica de producere a seminţelor
în principiu, la această grupă de culturi, şe aplică aceeaşi schemă de producere a seminţelor
care este specifică tuturor plantelor autogame (figura 2), cu unele particularităţi pe care le
prezentăm în continuare.

3
Etapele de producere de sămânţă la aceste culturi sunt: alegerea plantelor tipice soiului;
studiul indiviual al descendenţelor plantelor tipice soiului; producerea de seminţe de prebază
(1,2, 3); producerea seminţei de bază; producerea seminţei cert iii cată;
Alegerea plantelor tipice soiului (CA)
Modul de organizare a unui câmp special, al prelevării plantelor din acest câmp* al alegerii
plantelor din câmpurile de studiu individual al descendenţelor sau din câmpul de producerea
seminţelor de prebază şi a celor de bază, este similar cu cel descris în capitolul privind
alegerea plantelor la culturile autogame.
Ceea ce diferă însă la această grupă de culturi sunt criteriile după care sunt alese, analizate şi
caracterizate plantele din soiurile aparţinând leguminoaselor pentru boabe.
Astfel, plantele prelevate din câmpurile de alegere, după un sistem randomizat, legate în
snopi, se etichetează şi se transportă-în laborator pentru analize, în această fază se fac o serie
de determinări individuale pe plante, care diferă într-o măsură oarecare de la o cultură la alta.
La analiza materialului în laborator, determinările se fac individual pe fiecare plantă la
următoarele caractere: talia plantelor, înălţimea de inserţie a primelor păstăi, numărul de
păstăi per plantă, numărul de boabe în păstaie per plantă, mărimea, forma şi culoarea
boabelor, perozitatea şi culoarea perişorilor pe tulpină şi pe plantă (soia), perozitatea şi
culoarea perişorilor pe păstăi (soia), forma şi culoarea hilului (soia), starea sanitară a
seminţelor pe plantă. Toate aceste determinări se notează într-un carnet întocmit în acest scop.
Seminţele fiecărei plante sunt puse în pungi pe care se scrie: specia, soiul, câmpul de alegere
şi anul recoltei. Pe parcursul analizei, seminţele plantelor care se abat prin unul sau mai multe
caractere de la tipul de bază al soiului-se elimină. Descendenţele tipice se păstrează în condiţii
corespunzătoare pentru însâmânţarea acestora în următoarea etapă.
Câmpul de menţinere (CM)
în scopul obţinerii unor seminţe cu o valoare genetică, biologică şi agronomică ridicată,
seminţele plantelor reţinute în urma analizelor de laborator se însămânţează într-un câmp
organizat în acest scop, de studiu individual al descendenţelor. Pentru organizarea unui astfel
de câmp, se asigură aplicarea la nivel optim a tuturor măsurilor tehnologice în scopul obţinerii
unor seminţe cu indici calitativi superiori.
Semănatul se face în straturi după metoda „seminţele fiecărei plante pe câte un .rând".
Lungimea rândurilor este de cca 2 m la mazăre, fasole şi năut şi de 4 m, la soia. Distanţa între
rânduri este de 50 cm la toate culturile, iar distanţa între boabe pe rând diferă de la o cultură la
alta astfel: la mazăre este de 2—3 cm, la fasole şi năut, de 4-5 cm, iar la soia, de 5-6 cm.
Adâncimea de semănat este de 4—7 cm la mazăre şi de 3—5 cm la celelalte
culturi.
Pentru a avea un termen permanent de comparaţie între tipicitatea descendenţelor studiate şi
cea a tipului de bază a soiului, după fiecare 10 rânduri cu descendenţe, se însămânţează un
rând cu sămânţă de prebază sau de bază din soiul respectiv.
Pe parcursul perioadei de vegetaţie, de la răsărit şi până la recoltare, se fac Observaţii la
fiecare descendenţă privind: data răsăritului, tipul de creştere, forma şi Portul tufei, numărul
de tulpini/plantă, culoarea florilor, forma, mărimea şi culoarea frunzelor; prezenţa şi forma
stipelelor; prezenţa sau absenţa perişorilor şi culoarea acestora (soia), perioada de vegetaţie de
la răsărit la maturitate, data coacerii uniformitatea coacerii, înălţimea de inserţie a primelor
păstăi, rezistenţa la scuturaşi cădere, boli şi dăunători, precum şi perioada de vegetaţie de la
răsărit la maturitate! Cu ocazia efectuării acestor observaţii, se elimină parcelele cu
descendenţele alf căror plante se abat de la tipul de bază al soiului.
în faza de maturitate a seminţelor se face recoltarea şi batozarea individuala! descendenţelor
rămase, iar seminţele acestora se păstrează în pungi separate, p| fiecare pungă notându-se:
specia, soiul, câmpul din care provine, numărul de câtripl precum şi anul recoltei.
înaintea recoltării, însă, se prelevează din fiecare parcelă câte 10 plante carel urmează sa fie
analizate pentru unele caractere şi însuşiri în laborator.
Plantele astfel recoltate se leagă în snopi şi se etichetează, pe etichete notându-sel specia,
soiul, câmpul din care au fost recoltate, anul recoltei, precum şi numărul din cârripl al
descendenţelor respective.
Analizele care se fac la aceste plante se referă la numărul de păstăi/p 1 antal numărul, forma şi
culoarea păstăilor, numărul mediu al boabelor în păstaie, formal mărimea şi culoarea
boabelor, forma şi culoarea hilului (soia), prezenţa sau absenţa! funicului (mazăre), starea
sanitară a seminţelor şi greutatea boabelor/plantă. în urmai acestor analize, se elimină
seminţele provenite de la plantele care se abat, prin unuia sau mai multe caractere, de la tipul
de bază al soiului, eliminându-se totodată şl pungile cu seminţele descendenţelor respective.
Ajunşi în această fază, seminţelej descendenţelor reţinute se amestecă, formând astfel
„sămânţa amelioratorului".
în cazul acestor culturi sunt rare situaţiile în care este necesar să fie organizat! în cel de-al
doilea sau al treilea an, noi câmpuri de studiu individual all descendenţelor. Dacă este cazul
totuşi să fie continuat acest studiu atunci] descendenţele. recoltate în câmpurile anterioare de
menţinere se recoltează, se] batozează şi se păstrează individual, pentru a putea fi utilizate în
organizarea în anii] următori a unor noi câmpuri de studiu individual al descendenţelor.

5
Producerea seminţei de prebază (PB) Ca urmare a coeficientului redus de înmulţire a
seminţelor la leguminoasele! pentru boabe, în vederea asigurării unor cantităţi suficiente de
sămânţă de prebază, sel organizează, în unii ani, la anumite culturi, unu, doi sau chiar trei ani
(mazăre, fasole) dej câmpuri de producere a seminţei de prebază.
în scopul obţinerii însă a unor producţii de seminţe mari şi cu indici calitativii superiori, la
organizarea şi realizarea acestor câmpuri, trebuie să fie aplicate la nivel] optim toate măsurile
tehnologice recomandate, specifice leguminoaselor pentru| boabe.
Sămânţa folosită pentru însămânţarea unor astfel de câmpuri este sămânţa! amelioratorului
pentru câmpul de producerea seminţei de prebază 1, sămânţa del prebază 1 pentru câmpul de
prebază 2 şi sămânţă de prebază 2 pentru producerea] seminţei de prebază 3.
Modul de semănat, cantitatea de sămânţă la hectar, precum şi distanţa între] rânduri sunt cele
normale, care se aplică fiecărei plante din această grupă şi care suntl descrise în detaliu, în
capitolul privind tehnologia de cultură recomandată pentrul loturile semincere de leguminoase
pentru boabe (capitolul 8.4.).
O lucrare de o importanţă deosebită care trebuie aplicată cu mare atenţie este j purificarea
biologică. Aceasta se efectuează de cel puţin două ori, prima fiind la înflorire,| iar cea de a
doua — în faza de maturitate în pârgă, etape în care se elimină plantele netipice 1 (după
culoarea florilor, culoarea frunzelor, talia plantelor, starea de sănătate a plantelor | etc.), astfel
ca în final să se asigure o puritate varietală de minimum 99,9%.

6
Recoltarea acestor câmpuri se face, de regulă, direct din lan cu combine
în acest sens în funcţie de cultură.
Producerea seminţei de bază (B)
Aceste câmpuri se organizează şi se realizează prin respectarea tuturor cerinţelor
agrofitotehnice, astfel ca să poată fi obţinute producţii de seminţe cantitativ şi calitativ la un
nivel cât mai ridicat.
Pentru însămânţarea acestor câmpuri, aşa după cum am menţionat mai înainte, se foloseşte
sămânţă de prebază (1, 2 sau 3).
Modul de semănat, cantitatea de sămânţă la hectar care se asigură în funcţie de cultură şi
numărul de boabe germinabile pe m", distanţa între rânduri şi adâncimea de semănat sunt cele
recomandate în tehnologia loturilor semincere pentru aceste culturi, care este descrisă în
capitolul următor (cap. 8.4.).
Atragem atenţia că şi la amplasarea acestor câmpuri trebuie respectate spaţiile de izolare
prevăzute în normele de certificare, precum şi necesitatea efectuării operaţiunii de purificare
biologică, astfel încât puritatea varietalâ a acestora să fie de minimum 99,9%.
Pentru recoltarea acestor loturi semincere, uscarea, condiţionarea, tratarea, depozitarea şi
păstrarea seminţelor vor fi asigurate condiţii optime conform recomandărilor privind
tehnologia de cultură a acestor specii pe care o prezentăm în capitolul 8.4.
Producerea seminţei certificată (CI şi C2)
Pentru astfel de loturi semincere se recomandă respectarea integrală a tututror măsurilor
agofitotehnice necesare obţinerii unor seminţe cu indici calitativi superiori.
în vederea asigurării necesarului de sămânţă certificată la unele culturi de plante leguminoase,
se organizează numai loturi semincere de producere a seminţei certificată 1 (CI ) cum ar fi
năutul şi soia, iar pentru altele, cu un coeficient mai redus de înmulţire, se poate produce şi
sămânţă certificată 2 (C2), cum este cazul culturilor de mazăre şi fasole.
Pentru loturile semincere pe care se produce sămânţă certificată 1 (CI), la însămânţarea
acestora se foloseşte sămânţă de bază (B), iar pentru cele de pe care se obţine sămânţă
certificată 2 (C2), la însămânţare se foloseşte sămânţă certificată 1 (CI).
Toate lucrările care se fac pe parcursul perioadei de vegetaţie, începând cu semănatul şi
continuând cu treieratul, recoltatul, prelucrarea, tratarea şi păstrarea seminţelor, se aplică la
nivel optim, în conformitate cu recomandările prezentate în aeestă lucrare privitoare la
tehnologia acestor culturi de plante leguminoase pentru boabe (capitolul 8.4.).
8.2. Zonarea culturilor şi soiurilor

7
Cele mai favorabile condiţii pentru creşterea si dezvoltarea plantelor la culturile de
leguminoase pentru boabe sunt cele din vestul ţării (Câmpia Banatului, pe valea Mureşului, pe
aluviunile fertile ale Timişului, Crişurilor)
Zona foarte favorabilă se întâlneşte şi pe aluviunile fertile şi cu aport freatic ale Dunării, în
special în Insula Mare a Brăilei.
în funcţie de cerinţele climatice ale fiecărei specii, în special temperaturile şi precipitaţiile din
perioada înfloritului şi a umplerii boabelor, există şi zone de favorabilitate I sau II, situate în
zona limitrofa zonei favorabile sau în zona cu soluri foarte fertile din sudul ţării şi în
Moldova.
Din acest punct de vedere facem unele precizări pe specii.
adaptate
Mazărea. în afara zonei foarte favorabile, mazărea se poate cultiva cu succes Şi în zonele
sudice secetoase, dar cu terenuri fertile, dacă se seamănă primavara foarte

8
devreme (figura 7). Se foloseşte astfel eficient rezerva de apă acumulată în sol ţ^ perioada
toamnă-iarnă, necesară răsăririi şi dezvoltării plantelor. Plantele se dezvolţj normal acoperind
solul primăvara timpuriu şi împiedicând evaporarea apei din soli Se evită intrarea plantelor în
perioada cu secetă şi arşiţă din perioada de înflorire formarea şi umplerea boabelor. Plantele
de mazăre răsar la 1—2°C, iar plantuţeie rezistă până la —6°C. Soiurile de mazăre cultivate
în Romania au rezultate bune îij toate zonele de cultură a mazării (Berbecel şi colab., 1960).

^ZfeftSg&h AIA - M A R t
fM
UCRAINA
Leqeniin
Foarfe favorabilă E??^ Favorabilă I Favorabilă li răriri Favorabila III Y/A Putin favorabila
BULGARIA
Fig. 7 — Zonele de favorabilitate pentru cultura de mazăre (Al. Ionescu, 1960)

Soia. Soiurile de soia se zonează după reacţia lor la temperatură şi fotoperioadă. în funcţie de
suma gradelor cu temperaturi active de peste 10°C, resursele hidrice, bonitarea solurilor şi
altitudine, s-au stabilit cinci zone de cultură (figura 8).
' Zona I cuprinde câmpia din sudul ţării şi Dobrogea în care suma temperaturilor active este
mai mare de 1600°C, iar majoritatea terenurilor sunt foarte fertile, de tip cernoziom. Soia se
va cultiva obligatoriu pe terenuri irigate şi pe solurile cu aport freatic.
Zona a Il-a cuprinde câmpia din vestul ţării, unde se realizează cumulat 1400- 1600°C pe
perioada de vegetaţie a soiei. în această zonă cantitatile de precipitaţii sunt mai bine
repartizate pe perioada de vegetaţie, iar numărul de zile cu temperaturi mai mari de 30°C este
mai redus. Solurile sunt de tip cernoziom, brun roşcat şi soluri de fâneaţă.

9
In zona a IlI-a, suma temperaturilor active este de 1400-1600°C, numărul de zile cu
temperaturi de peste 30°C este mai mare, iar solurile au fertilitate mai slabă. Acest areal
cuprinde zona de nord a Câmpiei Române. Soia se va cultiva obligatoriu pe terenuri irigate şi
pe cele cu un bun aport freatic.
Zona a IV-a cuprinde o parte din estul Moldovei şi Câmpia din nord-vestul ţării_ unde se
asigură minimum 1200— 1400°C.
Zona a V-a asigură 1100-1250°C. Această zonă se situează în partea de vest şi sud-vest a
Transilvaniei (luncile Mureşului, Târnavelor şi Someşului) şi în nord-vestul Moldovei. în
cadrul acestei zone, se întâlnesc mifrozone cu condiţii foarte favorabile de cultură a soiei în
Câmpiile Caraşului, Mureşului, partea vestică a Câmpiei Crişurilor şi Someşului. Depresiunea
şi podişul Transilvaniei şi Cibinului, de la Sibiu la Sebeş etc. (Dencescu şi colab., 1987).

10
F
Fig. 8 - Harta zonării culturii de soia în funcţie de suma gradelor zilnice utile pentru creştere
(>10°C) (S. Dencescu, 1982)
Fasolea este o plantă termofilă. Răsare la 8-10°C. Tinerele plantuţe nu rezistă la temperaturi
de -l, —2°C. Planta are nevoie de minimum 15°C pentru înflorire şi minimum 18°C pentru
maturitate. Ea preferă solurile mijlociu fertile.
Zonele de favorabilitate se aseamănă cu cele ale mazării, dar fasolea este mai pretenţioasă la
fertilitatea solului, datorită sistemului său radicular superficial. Zona de cultură este
asemănătoare cu cea a porumbului (Olaru, 1982) (figura 9).

Fig. 9 — Zonele de favorabilitate pentreu cultura de fasole (Gh. Bîlteanu, 1998, după Al.
Ionescu, 1960)

11
Năutul germinează la 3-4°C, plantatele suportând temperaturi de -6°o Soiurile de năut
cultivate în România sunt rezistente la secetă. Năutul creşte bine pe solurile mijlocii până spre
uşoare. Cele mai favorabile zone de cultură se găsesc î^ sudul ţării, în Câmpia Română, partea
sudică a Dobrogei, în câmpia din sudul Dobrogei, în câmpia din sudul Moldovei şi în Câmpia
Timişoarei şi Aradului (Sin şi colab.. 2000; Bîlteanu şi colab., 1998).
8.3. Caracterizarea soiurilor cultivate
Soia. Soiurile de soia în România se clasifică după cerinţele termice (suina gradelor de
temperturi >10°C) în cinci grupe:
soiuri foarte precoce (000) cu cerinţe termice de 1000-1 150°C, care se? realizează în 90—
100 zile în sudul ţării şi în 1 10-120 zile în nordul ţării. In această grupă se încadrează soiurile
autohtone Diamant şi Perla. i
soiuri precoce (00) cu cerinţe termice de I150-1250°C, care ajung la maturitate în aproximativ
100—1 10 zile în sudul ţării şi în 1 10—125 zile în nordu ţării. Din această grupă fac parte
soiurile autohtone Safir, Agat, Românesc 99, Onix, I'elix şi Eugen.
soiuri sem¡precoce (0) cu cerinţe termice de 1250—1350°C, ce ajung la maturitate în 1 10-1
15 zile în sudul ţării şi în 1 1 5-130 zile în nordul ţării. Din această categorie face parte soiul
autohton Columna.
soiuri semitardive (I), cu cerinţe termice de 1350—1400°C, care ajung la maturitate în 1 10—
120 zile în sudul ţării şi în peste 120—140 zile în nordul ţării. Din această grupă fac parte
soiurile autohtone Danubinana şi Triumf.
soiuri tardive (II), cu cerinţe termice de 1400—1500°C, care ajung la maturitate în 1 18—128
de zile în sudul ţării şi peste 130-150 zile în partea nordică a ţării. Din această grupă există în
ţara noastră numai soiuri străine.
Se recomandă a II cultivate următoarele tipuri de soiuri:
în zona I, ponderea în cultură va fi dată de soiurile semitardive (I), urmate de soiurile
semiprecoce (0) şi, într-o mai mică măsură, de soiurile tardive (II) şi precoce (0). In cultura
dublă irigată se seamănă soiuri foarte precoce (000).
în zona a 11-a se vor cultiva preponderent soiurile semitardive (I), urmate de soiurile
semiprecoce (0). In partea estică a zonei se vor cultiva soiurile precoce (00).
în zona a HI-a, în partea de sud se recomandă cultivarea soiurilor semiprecoce (0) şi
semitardive (I), în partea estică soiurile semiprecoce (0), iar în partea nordică soiurile precoce
(00).
în zona a IV-a, ponderea în cultură o vor avea soiurile semiprecoce (0), urmate de soiurile
precoce (00) în partea central estică a Moldovei şi câmpia din nord-vestul ţării. In estul

12
Moldovei se pot cultiva şi soiuri semitardive (I), iar în partea nordică soiurile foarte precoce
(000).
în zona a V-a, ponderea o vor avea soiurile precoce (00). în partea nordică a zonei se vor
cultiva soiurile foarte precoce (000), iar în sudul zonei soiurile semiprecoce (0).
Pentru o bună eşalonare a recoltatului, diminuarea pierderilor la recoltat prin scuturare şi
asigurarea rotaţiei cu grâul de toamnă, se recomandă cultivarea în societăţile agricole a mai
multor soiuri cu perioada de vegetaţie diferită.
a) Soiuri create la I.N.C.D.A. Fundulea*
Românesc '99, soi înregistrat în anul 1999. Este precoce (00), cu perioada de vegetaţie de 104
—107 zile în sudul ţării. Tulpina are înălţimea de 92-100 cm, tufa compactă, creştere
semideterminată, acoperită cu perişori de culoare cenuşie. Frunzele trifoliate au foliolele de
mărime mijlocie, de formă ovată ascuţite şi culoare verde mijlociu. Florile sunt de culoare
violetă, grupate în inflorescenţa de tip racem, foarte bogată. Păstaia este dreaptă, de culoare
brun deschis la maturitate, are 4-6 cm lungime, 3-4 boabe în păstaie. Bobul este mare
(M.M.B.=170-190 g), de culoare galbenă, cu hi Iul cenuşiu deschis. Este rezistent la mozaicul
soiei, arsura bacteriana şi mediu rezistent la mană. Are rezistenţă bună la cădere şi scuturare.
Inalţimea de inserţie a păstăilor la bază este de 16—18 cm. Capacitatea de producţie este de
peste 4 0 t/ha în cultură irigată în sudul ţării, de 3,2 t/ha în cultură neirigată în Moldova şi de
3,5 t/ha în Transilvania. Seminţele conţin 39,5—43% proteină şi 19—23% grăsimi din
substanţă uscată (s.u.).
Se recomandă a se cultiva în toate zonele ecologice de cultură a soiei inclusiv în zonele din
sud-vestul Transilvaniei şi în cele din sudul Moldovei.
Triumf, soi înregistrat în anul 1996 şi reînscris în anul 2006. Este semiprecoce (0) - semitardiv
(1), cu perioadă de vegetaţie de 120 zile în sudul ţării. Tulpina are înălţimea de 90-112 cm,
acoperită de perişori de culoare roşcată. Creşterea este nedeterminată, iar tufa compactă.
Frunzele au foliolele de mărime mijlocie, de formă ovat-ascuţită, de culoare verde intens.
Inflorescenţa este un racem cu flori de culoare violacee. Bobul este mare (M.M.B. 170—190
g), de culoare galbenă, cu hilul maro.
Este un soi rezistent la atacul mozaicului soiei, mană şi arsura bacteriană. Are o rezistenţă
foarte bună la secetă, cădere şi scuturare şi înălţimea de inserţie a primelor păstăi la 14-16 cm.
Poate realiza producţii de 3,9 t/ha în sud şi 3,2 t/ha în zonele nordice. Are un conţinut în
boabe de 37,5-41% proteine şi 17-21,5% grăsimi din substanţă uscată.
Se recomandă a ti cultivat în zonele din sudul şi vestul ţării, în Dobrogea şi sudul Moldovei.

13
Columna, soi înregistrat în anul 1995 şi reînscris în anul 2006. Este semiprecoce (0), cu
perioadă de vegetaţie de 115 zile. Tulpina are înălţimea de 80- 110 cm, acoperită cu perişori
de culoare roşcată. Tufa este compactă, erectă cu creştere nedeterminată. Frunzele au foliole
de mărime mijlocie, de formă ovat- ascuţită, de culoare verde intens. Inflorescenţa este un
racem cu flori de culoare violacee. Bobul este sferic, mare (M.M.B.= 150-190 g), de culoare
galbenă şi hilul maro.
Este un soi rezistent la mozaicul soiei, la mană şi arsura bacteriană şi foarte rezistent la secetă,
cădere şi scuturare. Inserţia primei păstăi este la 12 cm.
Realizează producţii de 3,8 t/ha în zonele de sud şi 3,1 t/ha în zonele mai nordice. Conţinutul
seminţelor este de 38—41 % proteine şi 17-21% ulei.
Este recomandat pentru cultură în sudul şi vestul ţării, precum şi în Dobrogea şi sudul
Moldovei.
Danubiana, soi înregistrat în anul 1983 şi reînscris în „Catalogul Oficial" în anul 1999 şi în
anul 2004. Este un soi semitardiv (I) cu perioada de vegetatie de 123- 128 zile.
Planta este erectă cu forma tufei compactă şi creştere nedeterminată, înălţimea plantei este de
95-120 cm, iar înălţimea de inserţie a primelor păstăi este de 12-14 cm. Foliolele sunt de
formă ovală, floarea de culoare albă şi pubescenţa
Autori: St. Dencescu. FI. Popa, 1. Trifu, T. Soare. Ioana David
roşcată. Bobul are culoarea galbenă cu hilul de culoare neagră şi M.M.B.-ul de 180— 220 g.
Soiul prezintă rezistenţă la cădere şi scuturare şi rezistenţă medie la secetă Este moderat
sensibil la atacul mozaicului soiei, arsura bacteriană şi mană şi sensibili la putregaiul alb al
tulpinii.
Seminţele conţin 38-43% proteină şi 18.5-23% grăsimi din substanţă uscată; Soiul are un
potenţial de producţie de până la 4.950 tone/ha în cultură experimentală irigată şi 3,300
tone/ha în cultură experimentală neirigată.
Este recomandat pentru cultură în zonele din sudul ţării.
Daciana, soi înregistrat în anul 2006. Este semitimpuriu de tip 0 cu perioada de vegetaţie de 1
1 5-1 20 zile.
Talia plantei de 95-115 cm, forma tufei semicompactă, pubescenţa cenuşie, culoarea florii
violetă. Bobul are forma sferică uşor plată, culoarea hilului galbenă.
Soiul Daciana este rezistent la cădere şi scuturare, este rezistent la secetă şji arşiţă precum şi o
bună rezistenţă la mana soiei şi mijlociu rezistent la arsura; bacteriană. Potenţialul de
producţie este cuprins între 4 şi 5,2 tone/ha, cu M.M.B.-u| de 160-190 g. Conţinutul în
proteină este de 38-42%, iar cel de ulei de 20-23%.

14
Zona de cultură: Câmpia Română, Podişul Dobrogei, Câmpia şi Podişul Moldovei, lunca şi
delta Dunării şi Câmpia de vest.
b) Soiuri create la S.C.D.A. Turda*
Safir, soi înregistrat în anul 1999. Este precoce (00), cu perioda de vegetaţie de 1 15-122 zile.
Tulpina are 90-96 cm, creştere nedeterminată, acoperită cu perişori cenuşii, frunzele triloliate
au Iblioiele ovoide, de culoare verde-deschis. Inflorescenţa este un racem cu flori de culoare
violet. Păstaia are culoare brun deschis la maturitate fiind acoperită de perişori cenuşii. Bobul
este rotund, uşor turtit, de culoare galbenă, hilul negru şi M.M.B.-ul de 164 g. Are conţinut de
proteină 36,2-40,8% şi 18-22% substanţe grase din substanţa uscată. Are un potenţial de
producţie de 3,3—3,5 t/ha. Arc o rezistenţă foarte bună la scuturare, cădere şi mană şi buna la
bacterioaza soiei. Înălţimea de inserţie a primei păstăi este la 15 cm.
Este recomandat pentru cultură în Câmpia Transilvaniei, în zona centrală şi nordică a
Moldovei şi Câmpia din vestul ţării.
Diamant, soi înregistrat în anul 1987 şi reînscris în „Catalogul Oficial" în anul 2002. Tulpina
arc 70-90 cm, creşterea nedeterminată şi .portul erect. Frunzele triloliate au forma ovală, de
culoare verde închis şi perişorii maro-roşcat. Inflorescenţa este un racem cu Hori violet.
Boabele sunt rotunde, cu tegumentul galben şi hilul negru iar M.M.B.-ul este de 170 g. Este
un soi foarte precoce (000), cu perioada de vegetaţie de 90-1 10 zile. Are o rezistenţă
superioară la bacterioze, mană şi bună la secetă, scuturare şi cădere. Are un potenţial de
producţie de 2—3 t/ha.
Este recomandat pentru cultură în Câmpia de Vest, Centrul Transilvaniei şi în cultură dublă
irigată.
Onix. soi înregistrat în anul 2002. Este precoce (00), cu perioada de vegetaţie de aproximativ
131 de zile. Tulpina este acoperită cu pubescenţă cenuşie şi poate atinge 100 cm, creşterea
fiind semideterminată. I lipocotilul prezintă uşoară coloraţie antocianică. Frunza este tri fol
iată cu l'oliole ovale de culoare verde deschis. Inflorescenţa este de lip racem cu flori de
culoare violetă. Păstăile mature sunt de culoare brună, acoperite cu perişori cenuşii. Sămânţa
are forma sferică, uşor turtită, tegumentul galben, hilul de culoare maro închis, iar M.M.B.-ul
de 163 g.
Soiul are o rezistenţă bună la cădere, scuturare şi pricipalele boli ale soiei. înălţimea de
inserţie a primelor păstăi este de 18 cm. în testările în reţeaua I.S.T.l.S.
Autori: E. Mureşan. Lcontina C'ătinaş s0iul a realizat 2,85 t/ha având 35,18-42,53% proteină
şi 20,13-22,43% grăsimi din substanţa uscată.
Se recomandă a li cultivat în Transilvania şi zona colinară din Moldova.

15
Eugen, soi înregistrat în anul 2002, precoce (00), cu perioada de vegetaţie medie de 130 de
zile. Tulpina are 94 de cm, în medie, şi este acoperită cu perişori de culoare cenuşie, are
creştere semideterminată. Hipocotilul prezintă coloraţie antocianică slabă. Frunzele trifoliate
cu foliolele ovoidale de culoare verde deschis, în inflorescenţa de tip racem se găsesc flori de
culoare violetă. La maturitate păstăile au culoare brună şi sunt acoperite de perişori cenuşii.
Sămânţa este sferic-turtită. are tegumentul de culoare galbenă, hilul de culoare cenuşie şi
M.M.B.-ul de 172 g. Soiul se caracterizează prin rezistenţă bună la cădere, scuturare şi la
principalele boli ale soiei. înălţimea de inserţie a primelor păstăi este de 18 cm. în reţeaua
I.S.T.I.S. soiul a realizat o producţie medie de 2,89 t/ha, având 34,5-40,0% proteină şi 20,3-
22,3% grăsimi din substanţa uscată.
Este recomandat a fi cultivat în Transilvania şi zona colinară a Moldovei.
Agat, soi înregistrat în anul 1998. Este precoce (00), cu perioada de vegetaţie medie de 127 de
zile. Forma tufei este compactă, iar tipul de creştere semi- determinat. Tulpina are o înălţime
medie de 102 cm, având inserţia primei păstăi la 21 cm. Pubescenţa frunzelor, tulpinii şi
păstăilor are culoarea cenuşie. Racemul are flori de culoare albă. Bobul este rotund cu
tegumentul galben şi hilul maro şi M.M.B.-ul de 161 g. Soiul este foarte rezistent la cădere,
scuturare şi mana soiei şi rezistent la bacterioză. Conţinutul mediu în proteină este de 39,3%
şi de 19,5% grăsimi.
Soiul a realizat producţii cuprinse între 2,6 şi 3,1 tone/ha.
Se recomandă a fi cultivat în zonele a IV-a şi a V-a de cultură şi în zona centrală a ţării, în
nordul Moldovei şi în Câmpia de Vest a României.
Perla, soi creat în anul 1994 şi réinscris în anul 2004, este foarte precoce (000), cu perioada
medie de vegetaţie de 121 zile. Forma tufei este compactă, iar tipul de creştere —
semideterminat. Tulpina are o înălţimea medie de 24 cm, având inserţia primei păstăi de 11
cm. Pubescenţa frunzelor, tulpina şi păstăilor are culoarea roşcată. Racemul are flori de
culoare violetă. Bobul este rotund cu tegumentul galben şi hilul mare. M.M.B.-ul este de 153
g. Soiul este foarte rezistent la cădere, scuturare şi mana soiei şi mediu rezistent la bacterioza
soiei. Conţinutul mediu de proteină este dé 40,8% şi 20,8% grăsimi. Producţia realizată a avut
valori cuprinse între 2,63 şi 3,07 tone/ha.
Se recomandă a fi cultivat în zona a V-a de cultură, în nordul ţării şi Câmpia Transilvaniei,
precum şi în cultură dublă irigată.
Félix, soi înregistrat în anul 2005, precoce, cu o perioadă de vegetaţie de 121 zile (00). Se
caracterizează prin tufa compactă, portul erect, creştere semideterminată şi talia înaltă a
plantei, înălţimea medie fiind de 94 cm. înălţimea medie de inserţie a păstăilor bazale este de

16
peste 16 cm, superioară multor soiuri cultivate în prezent. Frunza are foliolele în formă ovală
de culoare verde-deschis. Culoarea florilor este violetă, iar a perişorilor cenuşie. Bobul este de
mărime mijlocie, culoare galbenă cu hilul gri. Noul soi are o foarte bună rezistenţă la cădere şi
scuturare care, alături de înălţimea destul de bună de inserţie a păstăilor bazale, conferă
soiului pretabilitatea superioară la recoltatul mecanizat. Are o foarte bună rezistenţă atât la
bacterioză, cât şi la mană, în condiţii de infecţie naturală. Potenţialul de producţie este
deosebit de ridicat pentru grupa de maturitate căreia îi aparţine (4,1 tone/ha) realizând în
ultimii trei ani sporuri de producţie de 30% faţă de soiul martor Diamant, 14% faţă de soiul
Perla şi 9% comparativ cu soiul Agat. Noul soi se remarcă şi prin însuşiri de calitate bune,
concretizate printr-un conţinut în grăsimi de 20,2% şi îndeosebi prin conţinutul ridicat în
proteine de 41,5%, ~
Este recomandat pentru zonele a IV-a şi a V-a de cultură a soiei şi în zona centrală a ţării.
Mazărea
Soiurile de mazăre se clasifică după formă mărimea frunzelor, stipelelor şi a cârceilor (Cusin,
1992), astfel:
mazăre cu frunze paripenat-compuse, cu stipele mari şi 2-3 perechi de foliole ovale, terminate
în vârf cu cârcei (tip normal sau standard); ,
mazăre cu frunze şi stipele alungite (tip urechi de iepure);
mazăre cu stipele normale, dar cu frunzele transformate în cârcei (tip afila, sau semi-leafles);
mazăre cu stipele reduse şi frunze transformate în cârcei (tip fllby sau, leafles).
După forma, culoarea tegumentului boabelor şi a conţinutului în taninuri (ce; diminuează
digestibilitatea şi valoarea nutritivă a proteinelor şi amidonului), în:
mazăre cu bob galben, neted, fără taninuri;
mazăre cu bobul verde zbârcit, fără taninuri, cu procent mai redus de! amidon şi mai ridicat de
zaharuri, folosite în alimentaţia omului, ca boabe verzi;
mazăre cu bobul colorat, de la maro-roşcat la verde-măsliniu, uneori pătatei de diferite culori
sau mazărea furajeră. Tegumentul boabelor conţine taninuri.
în România majoritatea soiurilor româneşti de mazăre sunt de tip normal, cu> excepţia
soiurilor Dora şi Mona, care sunt de tip afila. In U.E. majoritatea soiurilor; sunt de tip afila.
Soiuri autohtone de mazăre
Soiuri create la I.N.C.D.A Fundulea1

1| Autori: S.C.D.A. Turda - E. Mureşan şi colab. Autori: S.C.D.A. Teleorman - I. Coman, Ada Pipie, Em.
Negrilă

' Autori: I.N.C.D.A. Fundulea- Veronica Dincă, FI. Popa. I. Trifu. S. Dencescu. V. Severin,

17
Marina, soi înregistrat în anul 1990, reînscris în „Catalogul Oficial" în anul 2000. Perioada de
vegetaţie este de 78-90 de zile. Soiul este de tipul standard, cu patru foliole normale de
culoare verde. Tulpina are 45—65 cm. şi creşterea nedeterminată. Inflorescenţa are două flori
de culoare albă, fructul este o păstaie de 3-4 cm, dreaptă, de culoare verde deschis. Bobul este
sferic, puţin turtit, de culoare verde deschis, uneori devenind galben la maturitate. M.M.B.-ul
este de 230—260 g. Capacitatea de producţie este de 2,0-4,5 t boabe/ha şi 26,79% proteină.
Este un soi foarte rezistent la secetă, mijlociu rezistent la atacul de boli şi scuturare şi slab
spre mediu rezistent la cădere.
Este recomandat în cultură în zonele secetoase din sudul ţării şi în Moldova.
Mona, soi înregistrat în anul 1999. Are o perioada de vegetaţie de 75-92 zile. Este de tipul
afila, având creşterea nedeterminată. Tulpina are 45-55 cm la maturitate. Culoarea stipelelor
este verde, de mărime medie, inflorescenţa are două flori de culoare albă, fructul fiind o
păstaie de 5-6,5 cm lungime de Culoare verde în vegetaţie, apoi galbenă la maturitate, vârful
acesteia fiind obtuz. Bobul are culoarea galbenă, forma rotundă uşor turtită, tegumentul neted
şi M.M.B.-ul de 260 g. Are rezistenţă foarte bună la cădere şi bună - la boli şi secetă.
Capacitatea de producţie este de 3,5-4,4 t boabe/ha şi o medie de 26,92% proteină.
r
Este recomandat în toate zonele de cultură a mazării.
Aurora, soi înregistrat în anul 2005, are o perioada de vegetaţie cuprinsă între 79 şi 82 zile.
Tulpina are înălţimea de 45-65 cm şi creştere nedeterminată. Frunza este ¿g tip afila, fiind
formată din stipele de mărime mijlocie şi cîrcei puternic dezvoltaţi şi râmi ficaţi, rezultaţi din
transformarea foliolelor. Acest caracter, împreună cu rigiditatea mai pronunţată a tulpinii,
conferă soiului o rezistenţă bună la cădere.
Inflorescenţa este un racem cu câte două fiori de culoare albă la fiecare peduncul. Păstaia este
dreaptă, uneori uşor curbată spre partea ventrală. Sămânţa este rotundă; uşor turtită cu
tegumentul neted şi M.M.B.-ul de 250-270 g. Soiul este rezistent la-viroze, antracnoză şi
lainare în condiţii de infecţie naturală. Conţinutul seminţelor în proteină a oscilat între 24,5 şi
29,2% din s.u.
în condiţii favorabile de cultură acest soi poate realiza producţii de 3,5- 4(5 tone/ha.
Este recomandat în toate zonele favorabile culturii de mazăre.
Soiuri create la alte staţiuni
Dora, soi creat la S.C.D.A. Turda* , înregistrat în anul 1989 şi reînscris în „Catalogul Oficial"
în anul 1999 şi în anul 2004. Este primul soi românesc de tip afila. Are creşterea
Lizica Szilagyi

18
nedeterminată şi tulpina de 45—75 cm. Are două flori albe în inflorescenţă, păstaia dreaptă cu
5-8 boabe sferice, de culoare verde deschis şi M.M.B.- ul de 240—280 g. Are rezistenţă bună
spre foarte bună la cădere şi medie - la atacul de boli. Capacitatea de producţie este de 3,7-4,8
t boabe/ha.
Vedea, soi creat la S.C.D.A. Teleorman , înregistrat în anul 1991, reînscris în „Catalogul
Oficial" în anul 2001 şi în anul 2006. Perioada de vegetaţie este de 71- 91 de zile.
Este un soi de tip standard, cu frunze cu 4—6 foliole şi stipele normale de culoare verde. Are
tulpina de 48—92 cm şi creşterea nedeterminată. Are două flori albe în inflorescenţă, păstaia
uşor curbată de 4-6,5 cm lungime şi 1—1,3 cm lăţime, de culoare verde deschis în vegetaţie şi
galbenă la maturitate. Bobul este sferic, neted, de culoare galbenă, are funicul şi M.M.B.-ul de
200-250 g. Este foarte rezistent la scuturare, având o rezistenţă medie la boli şi secetă şi
scăzută, la cădere. Capacitatea de protecţie este de 2,7-4,0 t/ha şi 27,1% proteină.
Fasolea
Soiuri create la I.N.C.D.A. Fundulea**
Avans, soi înregistrat îrKanul 1981, reînscris în „Catalogul Oficial" în anul 1999 şi în anul
2004. Este un soi semitimpuriu, cu perioada de vegetaţie de 74—92 zile în- funcţie de zona de
cultură şi condiţiile climatice. Planta are tulpina semivolubilă, cu portul semierect şi creştere
nedeterminată. Tufa este compactă, are 40-60 cm înălţime şi inserţia primei păstăi la 6—13
cm de la sol. Florile sunt albe, iar păstăile uşor curbate, lungi de 7,5-10 cm şi late de 1-1,2 cm.
Boabele sunt relativ mari (M.M.B.-ul de 280-370 g), uşor turtite şi de culoare albă. Soiul are
rezistenţă bună spre mijlocie la secetă, mijlocie la cădere, scuturare şi boli. Boabele conţin 25-
27% proteină, cca 7% coji şi însuşiri culturale şi de fierbere bune. Producţiile medii obţinute
în sudul ţării în regim neirigat au fost de 1,9—2,6 t/ha. Potenţialul de producţie all soiului este
de 3,9 t/ha.
Este recomandat în cultură în zonele de stepă şi colinare îndeosebi din sudu|l ţării unde poate
fi cultivat atât în cultură neirigată, cât şi irigată.
Aversa, soi înregistrat în anul 1983, reînscris în „Catalogul Oficial" în anu|J 1999 şi în anul
2004. Are perioada de vegetaţie de 85 de zile. Planta are creştere! nedeterminată şi tulpina
semierectă. Foliolele frunzelor sunt de mărime mijlocie şi au j culoarea verde. Planta are
rezistenţă medie spre slabă la boli şi cădere. Conţinutul dej proteină de 23,4%. Bobul este
mare, cu M.M.B.-ul de 340^170 g. Producţiilef realizate sunt de până la 2,6 t boabe/ha. Este
recomandat pentru cultură în sudul ţării j în cultură irigată şi neirigată.
Star, soi înregistrat în anul 1989, reînscris în anul 1999. Perioada de vegetaţie i este de 81 zile.
Plantele au talia de 40-45 cm, creştere semideterminată şi portul erect. I Frunzele au foliole de

19
mărime mijlocie, ascuţite la vârf, de culoare verde. Inflorescenţa! are flori de culoare albă.
Boabele au culoare albă, lucioasă, forma eliptică - uşor turtită î lateral, iar M.M.B.-ul de 200-
280 g. Soiul are o rezistenţă superioară la boli, în special I la bacterioze. Au fost obţinute
producţii de până la 3,2—3,8 t/ha. Are conţinutul dej proteină de 24,5% şi procentul de coji
de 7,2%.
Este recomandat în cultură în zonele de stepă, cu atac frecvent de bacterioze.
Ami, soi înregistrat în anul 1991, reînscris în anul 2001 şi în anul 2006. Este j un soi foarte
precoce cu perioada de vegetaţie de 70—76 zile. Plantele au creştere | nedeterminată, tufa
compactă şi tulpina semierectă Ia maturitate. Soiul are rezistenţă'] la rugină, fiind mijlociu
rezistent la bacterioaze şi scuturare şi tolerant la antracnoze. Are M.M.B.-ul de 230-260 g. Au
fost obţinute producţii până la 3,7 t boabe/ha cu unj conţinut de 25—27,5% proteină.Este
zonat în sudul ţării.
Diva, soi înregistrat în anul 1995 şi reînscris în 2005. Perioada de vegetaţie este"! de 85—87
zile. Are tulpina de 50—75 cm, creştere nedeterminată, poziţia semierectă.! Frunzele trifoliate
au foliolele de mărime mijlocie, vârful ascuţit, de culoare verde p închis. Inflorescenţa este un
racem cu 1—2 flori de culoare albă. Păstaia este uşori curbată, de culoare verde închis în
perioada de vegetaţie şi galbenă la maturitate. Sămânţă are o culoare albă, forma eliptică uşor
turtită şi M.M.B.-ul de 180—250 g. Are l rezistenţă foarte bună la scuturare, antracnoză,
bacterioză şi medie la secetă şi cădere, j Au fost obţinute producţii medie de 2,8—3,0 t
boabe/ha, cu un conţinut de 24—28% 1 proteină, 8—12% coji şi cu un timp de fierbere de 76
min. Este recomandat în cultură în ! sudul şi sud-estul ţării.
Bianca, soi înregistrat în anul 2003. Perioada de vegetatie este în medie de 85 de zile. Tulpina
are înălţimea de 40-68 cm, creşterea nedeterminată, semierectă, tufă | laxă, iar înălţimea de
inserţie a primelor păstăi este de 11 cm. Frunza este de culoare i verde mijlociu, iar foliola
terminală este de formă romboidală cu vârful scurt. Florilei sunt de culoare albă, iar păstaia
este de lungime mijlocie, uşor curbată spre partea i centrală. Seminţele sunt de culoare albă,
de formă eliptică, cu M.M.B.-ul în medie de 250 g. Are o rezistenţă bună la scuturare şi este
tolerant la secetă. Are ol comportare bună faţă de principalele boli ale fasolei în condiţii de
infecţie naturală. Conţinutul boabelor în proteină variază între 25 şi 30%, procentul de coji
este'de 5 7,5%, boabele având o capacitate foarte bună de fierbere. In condiţii favorabile de
cultură soiul poate realiza producţii de până la 3,2 t/ha.
Se recomandă a fi cultivat în toate zonele de cultură ale fasolei.
Lizica, soi înregistrat în anul 2005, având o perioada de vegetaţie de 75-82 | zile. Talia plantei
este medie (78 cm), tip de creştere nedeterminat. Poziţia tulpinii -; semierectă, floare albă,

20
M.M.B.-ul 200-220 g. Conţinut în proteină este de 25,2% | (din s.u.), iar cel de coji de 7,0%.
Coeficient de fierbere (k) 7,5. Este tolerant la i bacterioză şi rezistent la scuturare. Capacitatea
de producţie, cultivat în condiţii optime de cultură, este de până la 3,0 tone/ha.
Zonele de cultură recomandate sunt situate în sudul şi vestul ţării, precum şi în Dobrogea şi
Moldova.
Năut
Burnas", soi înregistrat în anul 2004, creat la S.C.D.A. Teleorman. Este un soi precoce având
perioada de vegetaţie de 78-81 zile. Aspectul plantei: tufă cu portul erect, ramificare slabă,
frunze mijlocii de culoare verde închis, înălţimea de inserţie a primei păstăi de 25-27 cm,
masa a 1000 de boabe este de 280-310 g. Este un soi rezistent la secetă şi foarte rezistent la
antracnoză, având o capacitate de producţie de 1,6-2,3 t/ha.
Soiul Burnas este recomadat pentru zona de cultură a năutului din România.
Rodin*, soi înregistrat în anul 2004, creat la S.C.D.A. Teleorman, soi precoce având o
perioadă de vegetaţie de 74-80 zile. Aspectul plantei: tufa cu ramificare mijlocie, cu portul
semierect, frunze mici, de culoare verde-gri, înălţimea de inserţie a primei păstăi de 23-27 cm.
Masa a 1000 de boabe este de 300-320 g. Este un soi rezistent la secetă şi antracnoză cu o
capacitatea de producţie de 1,64-2,4 t/ha.
Soiul Rodin este recomandat pentru zona de cultură a năutului din România.
8.4. Tehnologia de producere a seminţelor
Amplasarea culturii
Alegerea terenului. Majoritatea leguminoaselor pentru boabe destinate producerii de sămânţă
găsesc cele mai bune condiţii pentru creştere şi dezvoltare pe solurile cu textură mijlocie luto-
nisipoase sau nisipo-lutoase, ce au o fertilitate ridicată şi o bună capacitate de absorbţie şi
reţinere a apei şi a aerului. Terenul ales pentru producerea de seminţe trebuie să fie cât mai
plan, să nu băltească apa pe el şi să permită o încălzire rapidă. Sunt indicate terenurile cu
rezervă redusă de buruieni (Chiriţă, 1988).
Soia şi fasolea pentru producerea de sămânţa se vor amplasa obligatoriu pe terenuri irigate,
sau cu bun aport freatic pe toată perioada de vegetaţie, în regiunile secetoase, unde nu există o
repartizare uniformă a precipitaţiilor pe întreaga perioada de vegetaţie.
Izolarea. Leguminoasele pentru boabe sunt specii autogame. Alogamia se produce în procente
foarte reduse, diferite de la o specie la alta. Majoritatea sunt specii cleistogame, deci au un
risc redus de alogamie, respectiv, de încrucişări libere.
Izolarea soiurilor în spaţiu precum şi a categoriilor biologice ale aceluiaşi soi se face pentru a
preîntâmpina amestecurile mecanice, cu ocazia lucrărilor de semănat sau de recoltat, în

21
special la speciile la care recoltatul se face încă divizat (smuls manual, sau dislocat mecanic,
urmate de treierat mecanic).
Vânturile sau neglijenţa unor lucrători ar putea produce amestecul de soiuri şi impurificarea
seminţelor în timpul treieratului, dar prin evitarea acestor cauze din punct de vedere biologic,
nu există cerinţe care să impună asigurarea unor distanţe de izolare.
Autori: Rodica Dragne-Sturzu, Valentina Pătraşcu, I. Coman, Em. Negrilă
Ca urmare, în cazul acestor culturi, fiind plante autogame în Ordinul nr? 1263/2005 al
M.A.P.D.R. privind asigurarea unor spaţii de izolare se face menţiunea! formulată în tabelul
16.
Tabelul if,l
Condiţiile de aprobare în câmp la leguminoasele pentru boabe privind distantele de izolare
Specia Categoria biologică
Prebază | Bază | C1 C2
Mazăre Fasole Năut Soia delimitarea parcelelor va trebui să asigure
respectarea identităţii soiului la recoltare

Rotaţia şi plantele premergătoare

Leguminoasele pentru boabe sunt cele mai bune plante premergătoare pentru toate culturile,
în special pentru cerealele paioase, deoarece ameliorează fertilitatea şi însuşirile fizico-
chimice ale solului.
Cele mai bune premergătoare pentru leguminoasele pentru boabe sunt cerealele păioase care
părăsesc terenul devreme şi dau posibilitatea efectuării arăturii timpurii, a parcurgerii unei
perioade de odihnă a solului şi activării proceselor microbiologice în sol. Foarte bune
premergătoare sunt: rapiţa şi muştarul, deoarece părăsesc terenul timpuriu. Urmează apoi
plantele prăşitoare bine întreţinute, care lasă terenul curat de buruieni. în funcţie de specie şi
de zona de cultură, cele mai bune premergătoare sunt: porumbul, cartoful, sfecla, floarea-
soarelui etc. Sunt contraindicate ca plante premergătoare culturile de porumb tratate cu
erbicide care au efect remanent (din această grupă tăcând parte în primul rând erbicidele
triazinice) (Chiriţă, 1988).
Mai sunt contraindicate ca plante premergătoare culturile de floarea-soarelui, in sau rapiţă
care au fost atacate de boli comune cu cele ale leguminoaselor care urmează în rotaţie,
precum şi producerea de sămânţă în monocultură sau cultivarea acestora după alte
leguminoase anuale sau perene. Cultivarea mazării furajere este interzisă după speciile de

22
Piswn sau Vicia. Revenirea pe acelaşi teren a unui lot semincer de leguminoase pentru boabe
se poate face după 2-4 ani, în condiţiile în care cultura nu a fost atacată puternic de boli
transmise prin sol sau prin resturile vegetale rămase în sol.
Culturile de mazăre pentru boabe atacate de Aphanomices enteiches pot reveni pe aceeaşi solă
după 8—10 ani (Carroue, 2001).
Lucrările solului. Această importantă secvenţă tehnologică are ca obiectiv lucrarea solului
pentru crearea condiţiilor celor mai favorabile de aerare, reţinere a apei şi mobilizare a
substanţelor minerale din sol şi de dezvoltare normală a rădăcinilor plantelor.
Lucrarea de bază a solului, arătura, se execută imediat după recoltarea culturii premergătoare,
vara sau toamna. Arătura se execută la 20—25 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată pentru
a permite nivelarea şi mărunţirea cât mai bine a solului. în cazul unei premergătoare
îmburuienate sau cu multe resturi vegetale, arătura se va efectua la 25—30 cm. Pentru
culturile ce se seamănă primăvara foarte devreme (mazărea, năutul), este indicat ca arătura să
fie discuită şi nivelată încă din toamnă. Pe solurile denivelate se va executa o nivelare cu
nivelatorul o dată la 3-4 ani.
r
Pregătirea terenului. Lucrările de pregătire a patului germinativ se execută •¡rnăvara, în
funcţie de epoca de însămânţare a culturii.
Pentru culturile ce se seamănă primăvara foarte timpuriu (mazăre, năut), reeătirea patului
germinativ se va efectua prin 1-2 lucrări cu combinatorul, dacă arătura a fost discuită din
toamnă, nu au fost resturi vegetale şi nu se erbicidează înainte de semănal cu el'bicidc volatile.
Dacă arătura nu a fost discuită din toamnă, terenul are resturi vegetale sau se încoiporează
erbicide volatile, pregătirea patului germinativ se face prin două lucrări cu grapa cu discuri în
agregat cu grapa cu colţi reglabili.
Pentru culturile care se seamănă în epoca a doua (soia, fasolea) primăvara până la semanat,
terenul se lucrează prin 1-2 treceri cu grapa cu colţi pentru a împiedica evaporarea apei din
sol, a distruge buruienile în curs de răsărire şi a nivela terenul. Patul genninativ se pregăteşte
în preziua semănatului prin două lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi
reglabili când se încoiporează erbicide volatile, sau prin două lucrări cu combinatorul când se
încoiporează erbicide nevolatile. Ultima lucrare cu agregatul se va efectua perpendicular pe
direcţia de semănat (Budoi, Penescu, 1996).
Fertilizarea. Asigurarea potenţialului de producţie şi calitate al soiului cultivat depinde de
nivelul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive, de nivelul producţiei planificate şi de
consumul de elemente chimice necesare realizării

23
acestuia (tabelul 17).
Cunoscând aceste elemente şi eficacitatea sintetizării azotului atmosferic prin simbioza
bacteriană, se pot face calcule şi stabili nivelul de fertilizare ce trebuie aplicat fiecărei culturi.
Tabelul 17
Consumul de elemente nutritive (în kg) al unor specii de leguminoase pentru boabe, la o
producţie de 1,0 t/boabe (Davidescu şi Davidescu, 1969)
Specia N P2O5 k2o
Soia 87,2-91,7 16,5-19 31,1-40,7
: Mazăre 62,5 7,5-15 20,0-37,0
Fasole 60,0—65,0 17 45

Ingrăşămintele cu fosfor. Fosforul ajută la formarea pe rădăcini a nodozităţilor şi la

dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot, contribuind la sporirea numărului de nodozităţi per
plantă, deci la sintetizarea azotului atmosferic.
Insuficienţa fosforului reduce numărul de fructificaţii pe plantă şi M.M.B.-ul. Cerinţele
maxime în acest element se situează în perioada înfloritului până la maturitatea în pârgă.
Doza de fosfor (DP) se calculează în funcţie de producţia planificată (RP- t/ha), cantitatea de
fosfor (PG=1 kg P2O5 /t gunoi) adusă în sol cu gunoiul de grajd (DG/t/ha) şi consumul
specific (CSP) care este diferit de la o specie la alta (mazăre = l<5 kg P2Os/t, fasole = 20 kg
P2Os, soia 30-35 kg P205/t). Doza optimă economică de fosfor se va calcula după următoarea
formulă:
^ DP = CSP x RP - DG x PG
în funcţie de tipul de sol, de însuşirile fizice, chimice şi biologice ale speciei Şi soiului, de
planta premergătoare şi de modificările chimice ce intervin în sol, literatura de specialitate
recomandă aplicarea îngrăşământului chimic cu fosfor la un grad de aprovizioanare a solului
de minimum 6 mg P2O5/IOO g sol.
îngrăşămintele cu fosfor se aplică sub formă de superfosfat înainte de arătura Jj bază. în cazul
neaplicării lui sub arătură fosforul se poate aplica şi sub formă Jl îngrăşământ compex la
pregătirea patului germinativ, sau localizat pe rând la praşila I şjî Il-a, la cca 5 cm de rând. Se
poate aplica şi sub formă de îngrăşăminte foliare pe vegetatij în general, nivelul optim de
îngrăşăminte cu fosfor recomandate pentif leguminoasele alimentare sunt cele prevăzute în
tabelul 1 8.
Tabelul]
Dozele optime economice de fosfor recomandate a se aplica la leguminoase

24
 Specia Doza de fosfor (kg s.a.) Momentul aplicării

Mazăre 30-50 sub arătură

Soia 30-60 sub arătură
Năut 40-60 sub arătură
Fasole 30^0 sub arătură

îngrăşămintele cu potasiu. Potasiul favorizează procesele biochimice fiziologice, formarea

nodozităţilor şi fixarea simbiotică a azotului. La soia potasiu] are un rol foarte important în
sinteza grăsimilor şi depunerea lor în bob. Pe solurilj cu un conţinut de sub 18 mg K20/100g
sol (sub 150 ppm K) cultivate cu soia şi subl 14 mg K20/100g sol (sub 120 ppm K) pentru
celelalte leguminoase pentru boabe, si recomandă aplicarea unor doze de 40-60 kg K20/ha,
sub formă de sare potasică sau] sulfat de potasiu. Aplicarea acestor îngrăşăminte se face sub
arătură, toamna, sau subl formă de îngrăşământ complex, primăvara fie la pregătirea patului
germinativ, fiej odată cu praşilele I şi a II—a. Potasiul se. poate aplica şi pe vegetaţie sub
formal îngrăşămintelor foliare.
Aplicarea amendamentelor. Pe solurile acide devine necesară amendarea numail în măsura în
care acestea au pH-ul suspensiei apoase sub 5,8 şi gradul de saturare în ba (SB) de 65—70%.
Se aplică amendamente calcaroase când raportul dintre (AL/SB)10|I este de minimum 2,5—5.
Pe solurile alcalice, aplicarea amendamentelor devine necesară pentru corecta reacţia şi starea
fizică a acestora numai în măsura în care procentul de sodiu! absorbit în complexul coloidal
este mai mare de 10, iar suma carbonarilor şil bicarbonaţilor solubili depăşeşte 1 me/lOOg
sol, deci pH-ul suspensiei este mai ma de 8,5. Aceste soluri se amendează cu gips în doze de 5
—15 t/ha.
îngrăşămintele cu azot. Leguminoasele pentru boabe sunt marii consumatoare de azot. Se
estimează că din cantitatea totală acumulată rămân înf boabe cca 75% N, 75% P2Os şi 60%
K20 (Giosan şi colab., 1986).
Rădăcinile plantelor de leguminoase au capacitatea de a forma nodozităţii cui bacteriile din
genul Rhizobium. Această simbioză poate sintetiza azotul atmosferici transformându-1 în azot
biologic, foarte accesibil plantelor de leguminoase. Sel estimează că leguminoasele pentru
boabe îşi asigură 50—80% din azotul necesar, îni sol rămânând disponibil pentru planta
postmergătoare 20-30 kg/ha după fasole,f 40-50 kg/ha după soia şi 38-80 kg/ha după mazăre
(Carroue şi Chaillet, 2001; Bălaii] şi colab., 1980) (tabelul 19).

25
Tabelul 19
Dozele medii de îngrăşăminte cu azot recomandate leguminoaselor pentru boabe
(după Picu, 2000)

Momentul aplicării
La pregătirea terenului pentru semănat sau aplicat formă de îngrăşământ foliar la începutul
înfloritului
Odată cu praşilele I şi a Il-a mecanică (după 25-35 zile de la semănat)
Aplicat fracţionat în funcţie de fertilitatea terenului, după 30—50 de zile de la semănat:

Doza de azot (kg s.a./ha)

0-40
25-60
40-60
30-50
sub
soluri cu fertilitate redusă, Vz doză la pregătirea patului germinativ şi I/2 doză o dată cu
praşila I sau praşila a Il-a.'
soluri cu fertilitate medie sau ridicată, odată cu praşila I sau a Il-a
idem soia

Azotul este foarte necesar plantelor în toate fazele de dezvoltare ale leguminoaselor pentru
boabe. Cea mai ridicată rată de ^cumulare de până la 4^,5 kg/zi/ha se situează în perioada
înfloritului, formarea şi umplerea boabelor.
Ca urmare, pentru obţinerea unor producţii ridicate şi constante la unitatea de suprafaţă,
leguminoasele pentru boabe vor trebui fertilizate cu doze moderate de îngrăşăminte chimice
cu azot. Fertilizarea va avea în vedere momentul semănatului şi dacă sămânţa a fost
bacterizată înainte de semănat cu produse de tip Nitragin.
Se recomandă doze medii de îngrăşăminte chimice cu azot (tabelul 19).
Bacterizarea seminţelor. Reuşita fixării şi sintetizării azotului atmosferic depinde de specia de
leguminoase de genul şi specia de Rhizobium, de cantitatea, calitatea şi mărimea nodozităţilor
fixate pe plantă şi de condiţiile pedoclimatice. Pentru mărirea capacităţii de simbioză şi fixare

26
a azotului atmosferic se foloseşte tratarea seminţei, sau injectarea de suspensii în sol cu
ajutorul biopreparatelor de tulpini selecţionate din bacteriile de Rhizobium specifice pentru
fiecare specie de leguminoasă (Ştefanic, 1982). Aceste biopreparate, de tip Nitragin, se
condiţionează în .flacoane pe suspensie de agar. Un flacon conţine 50—80 miliarde de
germeni de bacterii. Se estimează că o bună bacterizare trebuie să asigure pe fiecare sămânţă
cel puţin 1—2 milioane de bacterii. Se folosesc minimum 4 flacoane de Nitragin specific
culturii, dizolvat în 1—1,5 1 de apă călduţă, amestecată omogen cu sămânţa necesară
cultivării unui hectar. Germenii bacteriei devin inactivi în condiţiile tratării seminţelor sub
incidenţa razelor solare. De aceea, tratarea seminţelor se face ferit de razele de soare, în
remorci bine acoperite ferite de soare, prin lopătare sau cu ajutorul porzolatoarelor sau
betonierelor de mică capacitate. în flacon se introduce puţină apă călduţă şi câteva boabe, apoi
se agită. Soluţia se amestecă omogen cu sămânţa. Cea mai bună eficacitate o are tratamentul
seminţei în ziua semănatului la foarte scurt timp înainte de semănat. în cazul tratării
seminţelor cu fungicide trebuie cunoscută compatibilitatea dintre fungicid şi bacterie, sau
soluţia bactericidă. Controlul eficienţei bacterizării se face în faza de 1—2 frunze-trifoliate,
sau la 25-55 zile după semănat. Se dislocă rădăcinile cu pământ, se spală şi se determină
numărul şi volumul nodozităţilor. Nodozităţile active trebuie să aibă o culoare roşiatică şi să
lase un suc de culoare roşiatică la strângerea în mână.

27
Corectarea fertilizării cu azot se stabileşte în funcţie de numărul şi frecventă nodozităţilor pe
plante, la soia (tabelul 20) şi la fasole (tabelul 21) (după Sin şi Picu, 2000).
Tabelul 20
Dozele cu azot corelate cu numărul de nodozităţi la soia (kg s.a./ha)
Frecvenţa Numărul Cultura irigată Cultura Epoca de
plantelor cu nodozităţilo obişnuită intensivă neirigată aplicare
nodozităti r/ plantă
(%)
Peste 85 peste 5 0-30 30-40 30-50 La praşila a 11-a
50-85 1-5 30-60 40-80 40-60 La praşila I şi a
II-a
0 lipsă 60-100 80-120 50-70 La praşila I şi a
Il-a

Tabelul 21
Dozele de azot corelate cu numărul de nodozităţi la fasole (kg s.a./ha)
Frecvenţa de plante cu Numărul Doza de azot Epoca de aplicare
nodozităti (%) nodozităţilor/ (kg/ha)
plantă
>80 >5 25-30 La praşila a II-a
> 50 1-5 30-40 La praşila I şi a II-a
0 lipsă 40-60 La praşila I şi a II-a

în funcţie de reuşita bacterizării, de asigurarea cu azot a solului, de nivelul; producţiei

planificate, de cultura premergătoare şi de fertilizarea acesteia, în general pentru
leguminoasele pentru boabe se aplică doze de 25—80 kg azot/ha. Aplicarea se" va face
fracţionat la pregătirea patului germinativ, la praşilele mecanice sau foliar pe. vegetaţie.
Fertilizarea cu micro- şi macroelemente Leguminoasele pentru boabe reacţionează prin
sporuri importantate det producţie la fertilizarea cu îngrăşăminte cu macro- şi microelemente
aplicate fie în a. sol, fie foliar în perioada de vegetaţie, aceste culturi având o capacitate
foliară . ridicată de absorbţie. Fertilizarea intensifică procesul de fotosinteză, producţia,::
conţinutul de proteine şi randamentul de utilizare a îngrăşămintelor chimice. ; Majoritatea
îngrăşămintelor ce se aplică foliar sunt compatibile cu insectofungicidele şi se pot aplica în

28
perioada înfloritului-formării boabelor, deci în perioada cea mai critică pentru consumul de
elemente nutritive. în această perioadă, sinteza de azot atmosferic se diminuează sau încetează
datorită îmbătrânirii nodozităţilor. Aceste tipuri de îngrăşămintele conţin azot, fosfor, potasiu
şi microelemente, precum: molibden, bor, zinc, mangan, sulf etc., în diferite combinaţii şi
proporţii. Aceste amestecuri pot conţine şi extracte enzimatice şi biostimulatori de creştere.
Există pe piaţa românească o gamă foarte largă şi diversificată de îngrăşăminte foliare
specifice fiecărei specii de leguminoase.
Sămânţa. Producătorii de sămânţă de leguminoase pentru boabe, în funcţie de zona de cultură
pentru care urmează să facă multiplicarea seminţelor, trebuie să cunoască foarte bine oferta de
soiuri omologate pentru cultura respectivă şi piaţa entru fiecare specie şi soi, pentru a stabili
suprafaţa de loturi semincere.
Sămânţa pentru semănat trebuie să fie însoţită de documente şi etichete oficiale care să ateste
originea şi calitatea acesteia, atât din punctul de vedere al purităţi varietale, a indicilor de
valoare culturală, cât şi a stării sanitare a acestora. Sămânţa trebuie să aparţină soiului şi
categoriei biologice (vezi cap. 8.1.) pentru care urlriează să se facă multiplicarea.
Semănatul
Modul de semănat. Leguminoasele pentru boabe se împart din acest punct de vedere în două
grupe: semănate în rânduri dese şi semănate în rânduri rare (prăşitoare).
Loturile semincere Ia soiurile de mazăre se însămânţează în rânduri dese la distanţa de 12,5
cm între rânduri.
La categoriile biologice superioare (SA şi PB), semănatul se face în benzi de rânduri dese, late
de cca 2 m, cu cărări de 25-37,5 cm pe urmele roţilor tractorului, pentru facilitarea lucrării de
purificare biologică, erbicidat şi tratamente fitosanitare. Semănatul loturilor semincere pentru
categoriile biologice de bază şi sămânţă certificată, se face obişnuit la 12,5 cm între rânduri,
lăsându-se cărări de 25-37,5 cm, prin suspendarea a 2—3 tuburi ale semănătorii, pe urma
roţilor de tractor la fiecare 12 m, pentru a permite efectuarea lucrărilor de erbicidat, fertilizat
şi tratamente fitosanitare pe perioada de vegetaţie.
Epoca, densitatea şi adâncimea de semănat. Mazărea germinează la 1—2°C, deci se poate
semăna primăvara foarte devreme, sau chiar în ferestrele iernii, când solul permite efectuarea
lucrărilor în câmp. Se seamănă 80—100 boabe germinabile/irr la soiurile de mazăre cu frunze
normale şi 100—120 bg/m" la soiurile de mazăre de tip afila. Norma de sămânţă este de 200-
450 kg/ha, aceasta variind în funcţie de masa a o mie de boabe a seminţelor şi valoarea lor
culturală.

29
Adâncimea de semănat este de 4—7 cm, în funcţie de umiditatea solului. Tinerele plăntuţe
rezistă la temperaturi scăzute de până la —6°C.
Soia, năut, fasole. Pentru loturile semincere de leguminoase care se seamănă în rânduri rare,
în funcţie de tehnologia de cultură aplicată şi de agregatul folosit la semănat se utilizează una
din schemele de semănat:
semănat cu tractorul U 650+SPC 9, în benzi de 3 rânduri distanţate la 45 cm şi 60—80 cm pe
urma roţilor de tractor. Distanţa de 80 cm se foloseşte în cazul culturii irigate prin brazde,
pentru deschiderea rigolelor de udat;
semănatul cu L 445+SPC 9 în rânduri echidistante la 50 cm;
semănat cu U 650 +SPC 9 în rânduri echidistante la 70 cm.
Epoca de semănat a plantelor semănate în rânduri rare. în funcţie de epoca de semănat
leguminoasele prăşitoare pentru boabe se împart în două grupe:
culturi semănate în epoca I, urgenţa I - năutul are nevoie de o temperatură minimă de
germinaţie de 3-5°C, fiind rezistent la temperaturi scăzute (-6°C) în stadiul de plăntuţă.
culturi semănate în epoca a Il-a, urgenţa I şi a Il-a (soia, fasole), când în sol sunt 8—12°C pe
adâncimea de semănat.
Densitatea de semănat, în condiţii de neirigare, este de 40—50 boabe germinabile/m2
(b.g./m2) pentru năut, soia şi fasole. în condiţii de irigare pentru soia şi fasole se vor asigura
50-60 b.g./m2.
în funcţie de M.M.B.-ul seminţei şi de valoarea culturală a acesteia, se, folosesc următoarele
cantităţi de seminţe/ha: 60—110 kg/ha la soia, 100—200 kg/ha la; fasole şi 80—140 kg/ha la
năut (Chirilă şi colab., 2002). Pentru multiplicarea mai rapidă a seminţelor unor soiuri noi şi
valoroase în vederea măririi coeficientului de- multiplicare a seminţelor, loturile semincere
pentru boabe pot fi însămânţate şi la 50-4 75% din densitatea normală de semănat. :
Adâncimea de semănat. în funcţie de umiditatea terenului în momentul semănatului, se
recomandă următoarele adâncimi de semănat: 3—6 cm la soia şi năut. şi 4-6 cm la fasole.
în ziua semănatului înainte de efectuarea lucrării, se execută tratamentul seminţelor cu
Nitragin specific culturii, după metodica menţionată la fertilizarea cu; azot. Dacă se constată
că seminţele sunt purtătoare de boli transmisibile prin seminţe,: se va efectua tratamentul
seminţelor cu fungicide specifice bolilor constatate şi, compatibile cu biopreparatele Nitragin.
Produsele şi dozele folosite vor fi specificate în capitolul privind tratamentul seminţei. Este
indicat ca semănatul unui soi să sei termine în aceeaşi zi, pentru a evita răsărirea şi înflorirea
lui eşalonată, fapt care; împiedică ulterior lucrarea de purificat biologic. ■:!

30
Lucrările de întreţinere. Lucrările de întreţinere se referă la combaterea buruienilor, a bolilor
şi dăunătorilor prin tratarea seminţelor, combaterea bolilor foliare în timpul vegetaţiei, a
dăunătorilor din sol şi de pe vegetaţie, precum şi, executarea unor lucrări speciale de
purificare biologică.
Combaterea buruienilor. Această operaţiune se poate face prin plivit manual,' praşile
mecanice şi manuale, sau prin tratamente chimice cu erbicide.
în funcţie de epoca şi modul de semănat, de spectrul şi gradul de; îmburuienare, zona de
cultură şi costul erbicidelor per hectar, pot fi stabilite scheme, de combatere integrată a
buruienilor. Cu excepţia soiei, lista oficială a erbicidelor:; omologate în România este destul
de săracă pentru celelalte culturi de leguminoase pentru boabe".
Combaterea chimică a buruienilor
Mazărea. Buruienile mono- şi dicotiledonate provenite din seminţe se combat la pregătirea
patului germinativ încorporându-se în sol la 8—10 cm, cu polidiscul,; un erbicid pe bază de
trifluralin, în doza de 1,5—2 1 p.c. sau 0,72-0,96 kg s.a./ha (Treflan> 48 EC, Triflurom 48
EC, Trifsan 48 EC etc.). Dacă nu au fost aplicate erbicide volatile în anii secetoşi, se
încorporează la 3—5 cm cu combinatorul sau se aplică imediat după semănat erbicide
nevolatile de tipul Dual Gold 960 CE (Metolaclor 960 g/l), în doză del,0—1,5 l/ha şi în
combinaţie cu erbicide pe bază de Prosulfuron (Boxer 3-5 l/ha). Dozele se vor corela cu
conţinutul de humus al solului şi umiditatea acestuia.
Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale şi perene pe vegetaţie se va aplica unul
din produsele: Dicotex 40 (MCPA 37-40% ca sare de amoniu); 2-2,5 l/ha, Basagran (bentazon
480-600 g/l) în doză de 2-3 l/ha, Pivot* 100 LC (imazetapyr 100 g/l) - 0,5-0,75 l/ha, Butoxone
M40 (MCPB 400 g/l) - 2,0 l/ha, Sanaphen M (400 g/l MCPA -Na) - 1,5-2 l/ha, (Budoi şi
Penescu, 1996).
Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate perene, în special a pălămidei, se va folosi până
Ia răsărire (minimum cu o zi) erbicidul Touchdown în doză de 2 l/ha (glifosat trimeşi 480 g/l)
sau în fază mai timpurie a pălămidei, se folosesc!
rbicide pe bază de sare de amină a acidului 2,4 D, în doză de 0,5-0,7 l/ha produs comercial
(Bîlteanu, 1998).
Tratamentul se va efectua după răsăritul culturii, când mazărea are 8—10 cm înălţime' 'al
buruienile sunt în faza de rozetă (2-4 frunzuliţe).
în cazul folosirii erbicidului Pivot 100 LC pe Vegetaţie, se impun anumite restricţii încă de la
data aplicării în ceea ce priveşte culturile postmergatoare. Acestea se vor semăna astfel: după

31
minimum 4—5 luni, grâul şi orzul, după 9—10 luni porumbul, tutunul şi orzoaica de
primăvară, după 24-26 de luni, floarea-soarelui şi cartofii şi 36 de luni sfecla şi legumele.
In cazul infestării cu buruieni monocotiledonate anuale şi perene, în special cu costrei
(Sorghum halepense) din rizomi, se va aplica în faza de înfrăţire a buruienilor
monocotiledonate anuale şi la 15-20 cm înălţimea costreiului, unul din următoarele erbicide:
Select Super (cletodim 120 g/l) 1,5-2 l/ha, Agil 100 CE (propaquizofop 100 g/l) 0,8-1,5 l/ha,
Furore Super* 75 EW (fenoxaprop etil 75 g/l) 0,8-3,5 l/ha, Fusilade forte (150 g/l fluazifop),
Gallant super (108 g haloxifop) - 1 'l/ha.
Buruienile rezistente la erbicide se elimină prin plivit manual. La fel şi plantele de mazăre
sălbatică (Pisum arvense).
Fasole, năut, soia. Ritmul lent de creştere al acestora în primele faze de vegetaţie permite o
infestare puternică cu buruieni, fapt ce cauzează pierderi foarte mari de recoltă şi de reducere
a indicilor de calitate a seminţelor. Strategia de combatere a buruienilor trebuie să fie
integrată, prin efectuarea de 2-3 praşile mecanice între rânduri, 1—2 praşile sau pliviri
manuale pe rând contra buruienilor rezistente la erbicide şi aplicarea erbicidelor.
Fasolea şi năutul semănate în zona vestică, în Muntenia şi Dobrogea, în loturi semincere, se
tratează înainte de semănat pentru combaterea buruienilor monocotiledonate din sămânţă cu
erbicide volatile, recomandându-se unul din produsele: Treflan 24 CE (3-5 l/ha), Treflan 48
CE (1,5-2 l/ha). Erbicidele se vor încorpora în sol cu grapa cu discuri la 8—10 cm adâncime o
dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ.
în zonele mai umede, sau pe terenurile mai podzolite, se recomandă erbicide antigramineice
nevolatile: Dual Gold 960 CE (1—1,5 l/ha). Erbicidul se încorporează în sol cu cultivatorul
combinat la 3—5 cm, sau se aplică după semănat, fară încorporare (Bîlteanu, 1998).
Combaterea buruienilor dicotiledonate pe vegetaţie se face la fasole şi năut în funcţie de
gradul de îmburuienare. Se pot aplica 1—2 tratamente. Primul tratament se face când plantele
au format prima pereche de frunze trifoliate, iar buruienile, în special Solanum nigrum,
Abutilon theophrasti şi Xanthium strumarium, sunt în faza de 2-3 frunzuliţe, folosind unul din
erbicidele: Basagran (bentazon 480 g/l) 2-4 l/ha, Flex* (fomesafen 250 g/l - 1-1,25 l/ha) sau
Pivot* 100 LC (0,5-0,75 l/ha). Al doile.i tratament se execută când buruienile dicotiledonate
din generaţia a doua (inclusiv cele menţionate) se găsesc în faza de rozetă cu două frunzuliţe.
Aplicarea a două tratamente permite diminuarea fiecărei doze la 60—75% din doza
recomandată. în cazul când buruienile sunt într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, se
recomandă folosirea dozelor maxime recomandate.

32
Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate din loturile semincere de năut se mai poate
aplica pe vegetaţie erbicidul Pivot* (0,5-0,75 l/ha), Merlin 75 WG (0,200- 0,250 kg/ha), când
plantele au 10-12 cm înălţime, iar buruienile au 2-4 frunzuliţe.
După erbicidarea cu Pivot, se va respecta pauza indicată anterior privind semănatul culturilor
postmergătoare.
Soia. Datorită importanţei economice, soia ocupă cel mai important Ioc între leguminoasele
pentru boabe. Dar ea este o cultură ce se îmburuienează uşor şi nu rezistă concurenţei cu
buruienile, în special în primele faze de dezvoltare. Buruienile provoacă pierderi importante
de recoltă şi deprecierea calităţi recoltei, în special zârna (Solanum nigrum). Cea mai eficientă
metodă de combatere a buruienilor este cea integrată, în care se folosesc a 2—3 praşile
mecanice între rânduri, 1-2 pliviri manuale ale buruienilor rezistente la erbicide şi combaterea
chimică cu erbicide. în funcţie de zona de cultură, de perioada de vegetaţie a soiei, de gradul
şi spectrul de infestare cu buruieni şi de costul erbicidelor, se vor aplica unul din următoarele
procedee de combatere (Popescu, 2000):
în cazul unei infestări reduse sau medii cu buruieni mono- şi dicotiledonate anuale, fără
speciile Abutilón, Xanthium sau Solanum, se vor aplica tratamente cu amestecuri de erbicide
ant i gram i ne i ce volatile sau nevolatile precum: Treflan 48 EC (1,5-2 l/ha), Stomp 330 CE
(pendimetalin 330 g/l) - 4-5 l/ha - 6,5 l/ha, Proponit 2-3 l/ha, Frontier forte 0,8-1,4 l/ha, Relay
90 EC (acetoclor 900 g/l) - 1,7-2,2 l/ha ş, erbicide antidicotilice: Sencor 70 WP (metribuzin
70 g/l) - 0,25-0,5 kg/ha.
Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat fenomene de
fitotoxicitate.
în funcţie de zona de cultură şi aprovizionarea cu apă a solului la semănat aceste asociaţii de
erbicide se vor aplica fie înainte de semănat (ppi) Treflan 48 EC la pregătirea patului
germinativ în zonele secetoase, fără posibilităţi de irigare, fie imediat după semănat în zonele
umede sau irigate (Stomp, Frontier F, Reley).
Este contraindicat să se aplice erbicidele într-un sol cu exces de umiditate.
în cazul unei infestări mai mari cu buruieni mono- şi dicotiledonate anuale inclusiv Abutilón,
Xanthium, Solanum şi Chenopodium, strategia de combatere integrată cuprinde, în afara
praşilelor mecanice sau manuale, aplicarea a două erbicidări, astfel:
prima erbicidare se va aplica înainte de semănat sau preemergent, cu erbicidele menţionate
anterior;
a doua erbicidare se va aplica pe vegetaţie, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate
anuale, când plantele de soia au 2—3 perechi de frunze trifoliate, iar buruienile

33
dicotiledonate, în special Abutilón, Xanthium, Solanum şi Chenopodium sunt în faza de
maxim 3-4 frunzuliţe.
Se poate utiliza unul din următoarele produse: Pivot* 100 LC (0,5-0,7 l/ha) Pulsar (0,75-1
l/ha), Galaxy*, (2 l/ha), Basagran (1,5-3 l/ha). Tot postemergent, dai cât mai devreme
postemergent (foarte timpuriu) pot fi aplicate unul din erbicidele Dynam 75 WG (oxasulfuron
75%) + Extravon, în doză 80 g + 2 l/ha sau Bolero 40 SL(imazamox) 0,75-1 l/ha.
Erbicidele aplicate postemergent devreme şi erbicidul Pivot* combat pe lângă buruienile
dicotiledonate anuale şi o serie de specii monocotiledonate anuale Acestea se aplică atunci
când buruienile monocotiledonate anuale sunt în faza de 2-3 frunzuliţe — până la înfrăţire, iar
buruienile dicotiledonate sunt în faza de 2-4 frunzuliţe. Calendaristic, erbicidele Dynam şi
Bolero se aplică mai timpuriu cu o săptămână decât celelalte erbicide.
Erbicidele Flex*, Galaxy, Basagran se aplică în perioada de vegetaţie, prin 1—2 tratamente,
astfel:
primul tratament după răsăritul soiei, la 1-2 perechi de frunze trifoliate, iar buruienile sunt
răsărite în masă, având maximum 1—2 frunzuliţe;
al doilea tratament, la reinfestarea cu buruieni dicotiledonate în aceeaşi fază de vegetaţie
menţionată anterior, la aproximativ 3-4 săptămâni de la primul tratament.
Temperatura aerului nu trebuie să depăşească 20°C, altfel se produc necrozări frunzele de
soia, acestea revenindu-şi ulterior.
6 în cazul tuturor leguminoaselor pentru boabe solele infestate cu buruieni nionocotiledonate
perene cu rizomi, în special cu costrei (Sorghum halepense), se aplică • 6i vegetaţie, în laza de
15—25 cm înălţime a costreiului, unul din erbicidele: Gallant Supei", (haloxiflop R metil 100
g/l) - 1 l/ha, Agil (1 l/ha), Furore Super* (2,5-3 l/ha), ■Targa Super* (quizalofop-etil 50 g/l),
(1,5-2 l/ha), Fusilade Super (fluaziflop butii ' 95 g/|) (2-2,5 l/ha), Select Super (1,5-2 l/ha),
Aramo (1,5-2 l/ha), Pantera 40 EC (quizalofop P te furii 40 g/l) -1,5-2 l/ha, Leopard* 5 EC
(quizalofop P etil 50 g/l) - 1-1,5 l/ha, Nabu* (setoxidim 125 g/l)-6-8 l/ha.
Stabilirea dozei corecte de aplicare se face în funcţie de gradul de infestare cu costrei şi
înălţimea acestuia. Este de preferat ca aceste erbicide să nu se aplice pe timp secetos, ci după
o ploaie, sau irigare, pentru ca plantele de costrei să devină turgescente şi translocarea
erbicidului în rizomi să fie completă.
La aplicarea erbicidului Pivot se vor respecta restricţiile impuse anterior pentru semănatul
plantelor postmergatoare, la fel ca şi la celelalte specii de leguminoase pentru boabe.
în cazul soiurilor străine de soia de tip RR (Roundup Ready), care posedă o genă de rezistenţă
RR la erbicidele pe bază de glifosfat 360 g/l (Roundup), erbicidarea cu Roundup Ready a

34
culturii de soia se face pe vegetaţie, prin aplicare singur (2-4 l/ha) sau 2 tratamente,
secvenţial, cu doze de 2,5 + 2,5 l/ha sau 3+2 l/ha. Primul tratament se face în faza de
minimum 3—b perechi de frunze trifoliate pentru soia şi înălţimea buruienilor de 10-15 cm,
iar al doilea tratament - la reinfestarea cu buruieni (după 3^ săptămâni de la primul tratament).
Erbicidul Roundup Ready se poate aplica până la o săptămână înainte de faza de înflorire a
plantelor de soia. Acest erbicid nu creează probleme de remanenţă în rotaţia culturilor şi
permite totodată combaterea buruienilor dicotiledonate anuale şi perene rezistente la erbicide.
Cantitatea 'de soluţie va fi de maximum 150—200 l/ha.
Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la leguminoasele pentru boabe
Cunoaşterea simptomelor bolilor şi dăunătorilor, a biologiei acestora este obligatorie pentru
producătorii de seminţe, deoarece de prevenirea şi combaterea lor depinde calitatea viitoarei
seminţe ce va fl semănată pe suprafeţe însemnate, prevenirea pierderilor de producţie şi
deprecierea calităţii seminţelor. Necunoaşterea acestora a dus la o multiplicare întâmplătoare
a seminţelor şi la deprecierea unor soiuri de leguminoase pentru boabe, care nu şi-au putut
manifesta adevăratul potenţial de producţie şi calitate creat de ameliorator.
în U.E. este obligatorie atât tratarea seminţelor, cât şi tratamente pe vegetaţie pentru
combaterea bolilor şi dăunătorilor leguminoaselor pentru boabe.
Principalele boli care afectează leguminoasele pentru boabe au fost descrise de Miclăuş şi
Damian (1990).
La mazăre, bolile sunt produse de ciuperci, bacterii şi viruşi. Complexul de boli ce cauzează
antracnoza (produse de Mycosphaerella pinodes, Ascochyta pisi, Ascochyta pinodella,
Ascochyta pinodes), mană (produsă de Peronospora pisi), complexul de boli ale rădăcinilor şi
coletului produs de ciupercile Pythium sp., Fusarium şi complexul de boli ce produc
necrozarea rădăcinilor la sfârşitul perioadei de vegetaţie (Phoma medicagins var. pinodella,
Fusarium solani, Fusarium oxysporum f- sp. pisi), septorioza (Septoria pisi), făinarea
(Erysiphe pisi), pătarea plantelor (Colletotrichum pisi), putregaiul alb (Sclerotinia
sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis cynerea) şi rugina mazării (Uromyces pisi).
Bacteriile produc arsura bacteriană (Pseudomonas syringae pisi).
Viruşii produc bolile mozaicului comun (Pea common mosaic virus), virus| mozaicului
nervurian (Pea enation mosaic virus) şi mozaicul galben al fasolei (âegli yellow mosaic).
în arealele temperate ale Europei şi America de Nord a apărut şi se transrnjl prin sol şi unelte
infectate o boală nouă numită Aphanomyces euteiches, la cal agentul patogen este o ciupercă.
Boala produce pagube extrem de mari, culturad! mazăre neputând reveni pe aceeaşi solă decât
peste 8—10 ani.

35
La soia, bolile produse de ciuperci sunt: mana soiei (Peronospoi§ manshurica), septorioza sau
pătarea brună a frunzelor (Septoria glycines), antracno^ (Glomerella glycines sau
Colletotrichum truncatum), arsura păstăilor şi tulpinii (Diaporthe phaseolorum var. sojae),
putregaiul rădăcinilor şi tulpinii (Rhizoctonia solani), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)
ascochitoza (Ascochyta sojaecolc¡\ şi fuzarioza plantelor ( Fusarium scirpi);
Bacteriile produc următoarele boli: arsura bacteriana (Pseudomoné. glycinea), boala
pustulelor (Xanthomonas phaseoli var. sojense) şi veştejirej bacteriană, provocată de
Corynebacterium flacumfaciens;
Virozele produc boli ca: mozaicul soiei (Soja virus 1 sau Soybean mosait virus), arsura sau
veştejirea mugurilor (Marmor sp.j şi mozaicul galben al fasolei] (Phaseolus virus 2).
La fasole, bolile produse de ciuperci surit: antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum sau
Glomerella lindemuthiana f. sp. phaseoli), putrezirea albă 'fl păstăilor (Sclerotinia
sclerotiorum), pătarea unghiulară a frunzelor (IsariopsŞ, griseola), rugina fasolei (Uromyces
appendicidatus), căderea plăntuţeloţ] (Rhizoctonia solani), fuzarioza (Fusarium solani f. sp.
phaseoli).
Bacteriile provoacă următoarele boli: arsura comună (Xantomonas phaseoli)% arsura
aureolată (Pseudomonas phaseolicola) şi veştejirea fasolei, provocată de| bacteria
Corynebacterium flaccumfaciens.
Viruşii provoacă bolile: mozaicul comun al fasolei (Phaseolus virus 1, sini Marmor phaseoli)
şi mozaicul galben al fasolei (Phaseolus virus 2, sin. Marmoft manifestum).
La năut, ciupercile provoacă următoarele boli mai însemnate: ascochitozal sau antracnoza
(Ascochyta rabiei) şi complexul de boli produse de specii da" Fusarium, manifestate prin
ofilirea plantelor. Pagube însemnate sunt provocate şi de| alternarioză, rugină, făinare şi
putregaiurile uscate şi cele ale tulpinii.
Viruşii provoacă mozaicurile produse de mozaicul mazării, mozaicul lucernei, mozaicul
galben al fasolei etc.
Dăunătorii leguminoaselor
Dăunătorii provoacă pagube însemnate leguminoaselor pentru boabe, în special de natură
calitativă. Cei mai însemnaţi sunt gărgăriţele şi larvele lor, care au mai multe] generaţii pe an
şi atacă boabele de leguminoase în vegetaţie. Cele mai reprezentativei specii sunt: gărgăriţa
mazării (Bruchus pisorum), care atacă mazărea şi năutul, gărgăriţal fasolei (Acanthoscelides
obtectus), molia păstăilor de soia (Etiela zinckenellă) şi molial păstăilor de mazăre (Cydia
nigricana). Pagube însemnate sunt produse în perioada dej vegetaţie a leguminoaselor pentru
boabe şi de speciile de afide, de purici verzi şi negrii păianjenii roşii (Tetranychus altheae)

36
care atacă fasolea şi Tetranychus urticae carel atacă soia), musca cenuşie a soiei (Hylemyia
sp.), omida capsulelor de bumbac ce atacäl frunzele de năut (Heliothis armígera), musca
minieră a năutului (Liriomyza cicerina),j tripsul inului ce atacă mazărea (Thrips angusticeps),
melci etc. (Carroue, 2001).
Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor
Majoritatea bolilor provocate de ciupercile, bacteriile şi viruşii menţionaţi se transmit prin
sămânţă infectată, prin resturile vegetale şi prin sol. De asemenea, şi jnfestarea cu'tur''01
leguminoase pentru boabe de către organismele de origine animală (acarieni, insecte) se
produce printr-o mare diversitate de situaţii (prin sol, sămânţă sau invazii), fapt care
determină o abordarea complexă a metodelor de rotectie (Bărbulescu şi colab., 2002; Popov şi
colab., 2004). In afara măsurilor de igienă culturală, cea mai eficientă şi economică metodă
pentru prevenirea contaminării culturilor, încă din primele stadii de vegetaţie, este tratamentul
seminţelor, urmat de tratamente aplicate în perioada de vegetaţie şi în spaţiile de depozitare
(Popov, 2003; Popov şi colab., 2004 b).
Tratamente aplicate la sămânţă
In vederea prevenirii şi combaterii patogenilor care se transmit prin sămânţă şi sol, pentru
tratamentul seminţelor la leguminoasele pentru boabe sunt recomandate următoarele produse
şi doze:
Ia mazăre, produsul Apron XL 350 ES (1,0 l/t), pe bază de mefenoxam 350 g/U pentru
prevenirea şi combaterea patogenilor de sol (Pythium spp. etc.) şi a manei mazării
(Peronospora pisi);
la fasole, produsele: Dividend 030 FS (1,7 l/t), pe bază de difenoconazol 30 g/1; Tiramet 60
PTS (2,0 kg/t) şi Tiramet 600 SC (2,0 l/t), ambele pe bază de metiltiofanat 20% + tiram 40%,
pentru prevenirea şi combaterea patogenilor de sol (Fusarium spp., Pythium spp., Rhizoctonia
solarii)-,
la soia, produsul Dividend 030 FS (1,7 l/t), pe bază de difenoconazol 30 g/l, pentru prevenirea
şi combaterea patogenilor de sol (Fusarium spp., Pythium spp. şi Rhizoctonia solani).
Combaterea bolilor în perioada de vegetaţie
In vederea asigurării unui material sănătos, în loturile de producere de sămânţă se impune un
control fitosanitar permanent şi obligatoriu, intervenţie chimică atunci când sunt semnalate
diferite boli, astfel:
la fasole, produsule Alcupral 50 PU (2,5 kg/ha), pe bază de cupru metalic 50% sub formă de
oxiclorură de Cu; Bouillie bordelaise WDG (7,5 kg/ha), pe bază de cupru metalic 20%) sub
formă de Cu neutralizat; Champion 50 WP (0,25%), pe bază de hidroxid de cupru cu 50%

37
cupru metalic, Funguran OH 50 WP (0,25%), pe bază de hidroxid de cupru cu 50% cupru
metalic; Mancozeb 800 (1,6 kg/ha), pe bază de mancozeb 80%, pentru arsurile bacteriene
(Xanthomonas phaseoli, Pseudomonas spp.); Captadin 50 PU (0,25%), Captan 50 WP
(0,25%) şi Captan 80 WP (0,1%), toate pe bază de captan 50%, Mancozeb 800 (2,5 kg/ha), pe
bază de mancozeb 80%, Merpan 50 WP (0,25%), pe bază de captan 50%, pentru antracnoza
fasolei (Colletotrichum lindemuthianum), iar pentru combaterea putregaiurilor alb (Sclerotinia
sclerotiorum) şi cenuşiu (Botritys cinereă), produsele: Rovral 75 WP (0,6 - 0,8 kg/ha), pe bază
de iprodion 15%, Sumilex 50 PU (0,1 %) sau Sumilex 50 WP (0,1%>), ambele pe bază de
procimidon 50%.
la soia, produsele Score 250 EC (0,5 l/ha), pe bază de difenoconazol 250 g/l, Bravo 720 EC,
(1,5 l/ha), pe bază de clorotalonil 720 g/l, Soleyou (2,0 l/ha), pe bază de clorotalonil 550 g/l +
carbendazim 100 g/l, pentru combaterea arsurii tulpinilor şi păstăilor de soia (Diaporthe
phaseoleorum) şi septoriozei soiei (Septoria
gfycines), precum şi produsul Ridomil Gold MZ (2,5 kg/ha), pe bază de mefenoxa 4% +
mancozeb 64 %, pentru combaterea manei la soia (Peronospora manshurica).
Se aplică 2-4 tratamente în perioada de vegetaţie, la apariţia bolii sau avertizare, în funcţie de
intensitatea bolii. Produsele fungicide pot fi aplicate odată ci produsele insecticide, sau cu
îngrăşămintele foliare pe vegetaţie.
Inspectorii aprobatori controlează în câmp starea sanitară a culturilor, pe I simptomelor
caracteristice fiecărei boli. Legea seminţei Nr. 266/2002 prevede limitl maxime de infecţie cu
boli:
la mazăre, atacul de antracnoză şi la fasole - cel de arsură comună şa întunecată, arsura
bacteriană şi antracnoza fasolei sunt admise în proporţie df maximum 2% pentru loturile
semincere de prebază şi bază şi 5% pentru cele d| sămânţă certificată;
la soia, prezenţa organismelor dăunătoare, în special a manei şi mozaiculuj trebuie să fie la un
nivel cât mai scăzut posibil.
Combaterea dăunătorilor în perioada de vegetaţie şi în depozit
Culturile de leguminoase pentru boabe constituie o sursă de hrană deosebit ds valoroasă,
inclusiv pentru o bogată faună de insecte dăunătoare care se dezvoltă,! producând pagube, atât
în perioada de vegetaţie, cât şi pe timpul depozitării. Sel impun astfel măsuri de prevenire şi
de combatere fie agrofitotehnice, fie chimicei (Bărbulescu şi colab., 2002; Popov şi colab.
2004 b).
Dintre măsurile agrotehnice necesare prevenirii atacului de dăunătorii amintim: amplasarea
loturilor semincere la distanţă de culturile de leguminoasei perene (lucernă, trifoi eţc), pentru

38
că unii dăunători au gazde comune (Acyrtosiphonî pisum, Sitona lineatus); datorită faptului că
o serie de dăunători sunt oligofagi saul polifagi pe leguminoase anuale, se recomandă ca
aceste culturi să fie amplasate astfel! încât să nu permită infestarea cu aceştia, de la o solă la
alta (Delia platura;f Tetranychus urticae, Autographa gamma, Agriotes spp., Laspeyresia
nigricana)-,, încorporarea în sol a resturilor vegetale prin arătură adâncă pentru distrugerea!
rezervelor de dăunători; utilizarea la semănat de seminţe sănătoase, neinfestate dej dăunători
(Popov, 2003).
Combaterea chimică a insectelor dăunătoare este o componentă importantă al tehnologiei de
producere de seminţe la aceste culturi, tratamentele fiind aplicate atât-J în perioada de
vegetaţie, cât şi pe timpul depozitării.
- la mazăre, combaterea păduchelui verde al mazării Acyrtosiphon pisum se'J face la
avertizare prin tratamente cu Diazinon 60 EC (0,8%), pe bază de diazinon 60%; Diazol 60 EC
(0,8%), pe bază de diazinon 60 % ; Dimevur 42,5 (0,85 l/ha), pe bază dei:| dimetoat 42,5% ;
Supersect 10 EC (0,03%) pe bază de cipermetrin 100 g/l sau Thionex-j ULV (2,0 l/ha) pe
bază de endosulfan 25 %; buha mazării (Mamestrapisi) se combate«] prin stropiri cu
Supersect 10 EC (0,03%) pe bază de cipermetrin 100 g/l.
Dar cele mai importante pagube le produce gărgăriţa mazării (Bruchus» pisorum) care
necesită o atenţie deosebită, fiind necesare tratamente atât în perioada | de vegetaţie, cât şi pe
timpul depozitării (Carroue şi Chaillet, 2000). Insecta are oii singură generaţie pe an, care se
dezvoltă în câmp. Infestarea culturilor de face prini! gărgăriţele provenite din sămânţa
depozitată. Adulţii depun ouăle pe tinerele păstăi, ! imediat după căderea florilor. După
eclozare, larvele de primă vârstă pătrund în pătăf şi apoi în boabe, unde se hrănesc cu
conţinutul acestora. La sfârşitul verii, în boabe se ¡ găsesc pupe şi gărgăriţe adulte care vor
ierna, iar în primăvara următoare vor infesta ¡ culturile. In perioada de vegetaţie se aplică 1-2
tratamente la avertizare, cu Carbetovur 50 EC (1,5 l/ha), pe bază de malation 50 %, Carbetox
37 CE (1,5 l/ha),
bază de malation 37 % sau Sinoratox 35 CI: (1.5 l/ha), pe bază de dimetoat 35 %. primul■
tratament se lace la începutul înlloritului sau la apariţia primelor păstăi iar următorul după 7-
10 zile.
După recoltare, dacă se constată boabe atacate de gărgăriţă, obligatoriu se • nlică un tratament
de gazare, timp de 48 ore cu: Aciclic 50 EC (1% - 50 ml ■»'mulsie/m"), pe bază de meiil
pirimilbs 500 g/l ; Agroxin (3-5 tablele/t), pe bază de Jos fură de aluminiu 56% ; Coopex 0,5
% Dust (1 kg/t), pe bază de permetrin 0,5% ; Dcbol Fumigatox (I capsulă/250 m3), pe bază de
cifenotrin 7.2% ; Fumitox 10 PF (30 g'm3) Pc bază de malation 10% ; Pestoxin (5 tablele/l),

39
pe bază de tbsfură de aluminiu 56%: Propoxan 200 EC (1% - 50 ml emulsie/m"), pe bază de
propoxur 700 g/l ; Prostore 210 EC (12,5 1/1000 nrîn 150 I apă), pe bază de bifentrin 10 g/1 +
malation 200 g/l ; Quickphos - UP (3-5 tablete/t), pe bază de fosfura de aluminiu 57% :
Reldan 50 F.C (10 ml/t) pe bază de clorpirifbs metil 500 g/l ; Sumithion 50 EC (|'% - 50 ml
emulsie/m"), pe bază de Jenitrotion 50% ; Tekphos (3-5 tablete/t), pe bază de fosfură de
aluminiu 56%>: Ultraphos C (3-5 tablete/t) pe bază de tbsfură de aluminiu 56%. Datorită
toxicităţii ridicate a produselor, tratamentul se efectuează în condiţii de securitate deplină, cu
respectarea tuturor normelor de protecţia muncii, în spaţii perfect etanşe. Se atrage atenţia că
aceste produse nu pot fl utilizate în gospodării, deoarece pericolul intoxicărilor este foarte
ridicat. Astfel de produse sunt destinate în exclusivitate tratamentelor în întreprinderi de
depozitare, care dispun de personal autorizat pentru manipularea acestor produse şi de
echipamentul specific de protecţie.
la fasole, principalul dăunător este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus). Spere
deosebire de gărgăriţa mazării. care are o singură generaţie pe an. gărgăriţa fasolei se dezvoltă
atât în câmp (o generaţie), dar şi în spaţiile de depozitare (2-3 generaţii) unde produce cele
mai mari pagube. Pentru a evita degradarea recoltei, dar şi pentru reducerea populaţiilor de
gărgăriţe, este indicat ca în spaţiul de depozitare să se efectueze dezinsccţii prin fumigaţii sau
stropiri, ca şi tratamente ale produselor în vrac cu unul dintre produsele recomandate şi la
mazăre.
Pentru a 11 certificată, sămânţa loturilor de leguminoase pentru boabe nu trebuie să conţină
larve sau adulţi vii ale speciilor de gărgăriţe prezentate.
la soia, daunele cele mai importante sunt produse în perioada de vegetaţie de către păianjenul
roşu comun (Tetranychus urticae). Prezent în toată ţara, păianjenul roşu comun atinge
densităţi foarte mari, de sute de indivizi/frunză, în special în zonele de câmpie din sudul,
centrul şi estul ţării, unde produce anual pierderi mari de recoltă. In condiţiile din România
Tetranychus urticae iernează în stadiul de adult în sol, sub bulgării de pământ sau sub resturi
vegetale şi în crăpăturile scoarţei arborilor. Pe durata unui an dezvoltă şase generaţii. Pentru
cultura de soia, importanţă economică prezintă generaţiile a IlI-a şi a IV-a. Apariţia şi evoluţia
acestor generaţii coincid cu finalul fazei creşterii vegetative şi întreaga fază reproductiva a
plantelor de soia. Tehnologia actuală de protecţie a culturilor de soia faţă de atacul acestui
dăunător prevede aplicarea a două tratamente chimice, ceea ce contribuie la salvarea a cea o
treime din recoltă. Avertizarea se face la apariţia formelor mobile ale speciei din generaţiile a
111-a şi a IV-a. Produsele cu efect acaricid recomandate sunt: Envidor 240 SC (0,3 l/ha), pe
bază de spirodiclolen 240 g/l ; Dimevur 42,5 (3,0 l/ha); pe bază de dimetoat 42.5 %>;

40
Kelthane 18,5 EC (2,0 l/ha, pe bază de dicofol 18,5 %; Nissorun 10 WP (0.4kg/ha), pe bază
de hexithiazox 10% ; Omite 570 EW (0,8 l/ha) pe bază de propargit 57 % ; Ortus 5 SC (0,5
l/ha), pe bază de fenpiroximat 50 g/l ; Surveyor (0,8 l/ha), pe bază de propargit 570 g/l. Fot în
perioada de vegetaţie pot próduce pagube şi alte insecte, precum molia păstăilor (Etiella
zinckenella), lăcustele şi cosaşii (Dociostaurus marocanus, Calliptanius italicus, Tettigonia
viridissima.
Locusta migratoria) sau omida de stepă (Loxostege strictica/is). Pentru astfel d§ situaţii se
recomandă tratamente, aplicate Ia avertizare, cu piretroizi de sinteză. p| bază de cipermetrin
(Faster 10 CE — 0,2 l/ha).
Aplicarea tratamentelor chimice menţionate pentru combaterea bolilor dăunătorilor din
loturile semincere cu leguminoase pentru boabe este neccsm întrucât reglementările în vigoare
prevăd ca pentru certificare acestea să corespunzi din punctul de vedere al stării sanitare,
condiţiilor stipulate în tabelul 22.

Starea sanitară a culturilor semincere, leguminoase pentr Tabelul 2]| u boabe, cu

alimentară destinaţie |

Specia Organismul dăunător Categoria

biologică"^
Prebază Certific
Bază ai!
CI Io
Fasole arsura comună (Xanthomonas prezenţa în cultura
campestris pv. phaseoli) seminceră trebuie să
arsura aureolată (Pseudomonas fie la un nivel cât
syringae pv. phaseolica) mai scăzut posibil
antracnoza (Colletotrichum care să nu reducă
lindemuthianum) valoarea de utilizare
gărgăriţa (Acanthoscelides a seminţeloi
obsoletus)
Mazăre, năut antracnoză (Ascochvta pisi)

41
 gărgăriţa (Bruchus pisarían)
Mazăre gărgăriţa (Bruchus pisorum)
Soia arsura bacteriană (Pseudomonas
syringae pv. glycinea)
arsura păstăilor şi tulpinilor
(Diaporthe phaseolorum var.
caulivora şi var. sojae)
mana (Peronospora manshurica)
mozaicul (Soja virus 1)

Purificarea biologică. Această lucrare este de maximă importanţă ini producerea de sămânţă
de leguminoase pentru boabe, deoarece de aceasta depinde! valoarea biologică a seminţelor,
atât din punctul de vedere al purităţii varietale, câtşijF al stării sanitare a acestora. Lucrarea se
execută de cel puţin două ori pe parcursul] perioadei de vegetaţie a leguminoaselor, prima
efectuându-se în perioada înfloritului,| iar cea de a doua purificare, în perioada maturităţii.
Lucrarea constă în eliminarea plantelor străine şi a celor netipice soiului! cultivat, ce au
caractere morfologice diferite de ale soiului de bază, precum şi al tuturor plantelor puternic
atacate de boli sau dăunători. Se urmăreşte astfel realizarea! uniformităţii şi tipicitâţii soiului.
Acesta trebuie să prezinte însuşirile morfologice,| fiziologice, de productivitate şi calitate
caracteristice soiului.
Purificarea biologică efectuată în perioada înfloritului are drept scop eliminarea! tuturor
plantelor netipice soiului. Criteriul de apreciere a plantelor tipice soiului va ţine| seamă de
tipul de creştere, înălţimea şi poziţia tulpinii, forma tufei, culoarea, forma şi| mărimea
loliolelor frunzelor, tipul şi forma inflorescenţei, culoarea şi mărimea florilor,-] prezenţa sau
absenţa perişorilor pe frunze şi tulpini şi rezistenţa la atacul de boli şij dăunători. Se vor
elimina toate plantele netipice soiului după aceste criterii, precum şi ce|e|
jy-e înfloresc mai timpuriu sau mai târziu, sau a celor atacate puternic de boli şi dăunători.
La mazăre, se va avea în vedere eliminarea plantelor de mazăre sălbatică fPisum arvense), cu
flori de culoare roşu-violaceu.
în perioada de maturitate fiziologică şi tehnologică, se elimină şi alte plante nCtipice, după
criteriile menţionate anterior. Se elimină toate plantele cu coacerea neuniformă, timpurie sau
târzie, cele cu păstăi de altă formă, mărime, culoare sau bescenţă t|ec^ţ a|e soiului de bază,
precum şi cele puternic atacate de boli sau dăunători. 0 ultimă verificare privind puritatea
varietală va avea loc în laborator, când se verifică seminţele după caracteristicile: forma,

42
mărimea şi culoarea tegumentului boabelor, a culorii hilului şi a prezenţei sau absenţei
luniculului, la soiurile ce prezintă această
caracteristică.
Puritatea varietală pentru diferitele categorii biologice va fi asigurată Ia parametrii menţionaţi
în tabelul 23.
Tabelul 23
Condiţii de aprobare în câmp a leguminoaselor pentru boabe, privind puritatea varietală
minimă (%)
Specia Categoria biologică
Prebază Bază Sămânţă certificată
CI | C2

Mazăre 99,7 99,7 99,0 98,0

Fasole 99,0 99,0 96,0 96,0
Nâut 99,9 99,7 99,0 98,0
Soia 99,5 99,5 99,0 99,0

Irigarea. Factorul apă este determinant pentru asigurarea producţiilor ridicate, de calitate şi
stabile pentru toate leguminoasele. Lipsa acesteia, în special în perioada de înflorire -
formarea şi umplerea boabelor determină pierderi de recoltă de până la 70-90%. Cele mai
sensibile la lipsa de apă în perioadele de secetă sunt soia şi fasolea.
Ca urmare, în zonele unde nu există o aprovizionare uniformă şi constantă cu apă din
precipitaţii sau aport constant de apă freatică, este necesară irigarea. De aceea, solele cu loturi
semincere ale acestor culturi se vor amplasa obligatoriu în regim irigat.
Soia are nevoie de 3200-4800 m3 de apă/ha, din care aproximativ 90% este consumat în
perioada de înflorire şi formarea deplină a boabelor. în funcţie de precipitaţiile căzute, pentru
soia se aplică 4-6 udări cu norme de 400-800 m3 apă/ha, în perioada de formare şi umplere a
boabelor. Cea mai indicată metodă de udare este prin aspersiune, deoarece asigură un
microclimat la nivelul florilor, datorită creării unei umidităţii relative mai ridicate a aerului,
ceea ce contribuie la o reducere a numărului de flori avortate. Se poate iriga şi prin brazde,
când soia a fost semănată în benzi de 3 x 45 cm x 80-cm pe urmele roţilor tractorului. în acest
caz, brazdele se deschid cu agregatul U 650 + DBM 5. Brazdele au lungimea de 100-200 m.
Se execută 3-4 udări, după necesitate. La prima udare, se folosesc norme de 1000-1200

43
m3/ha, iar la următoarele - norme de 800-1000 m3 apă/ha (Dencescu şi colab., 1987; Giosan
şi colab., 1986).

44
Fasolea este foarte sensibilă la secetă, în special la seceta atmosferică dj perioada înfloritului,
a formării şi maturării boabelor. Fazele critice pentru apă af fasolei sunt: la 2—3 săptămâni de
la răsărire, la începutul înfloritului, la formarea ş maturitatea păstăilor. Se aplică 3-4 udări cu
norme de 400-700 m' apă/ha, folosin fie irigarea prin aspresiune, fie irigarea prin brazde
(Olaru. 1982). 1
O irigare cu 300 m' apă/ha în perioada înfloritului ma/.ării aduce sporuri (f producţie de 600-
900 kg/ha (Cârroue şi Chaillet, 2001 ).
Când se semnalează secete în perioada semănatului, este necesară aplicare^ unei udări de
răsărire cu norme de 200-300 m1 apă/ha. aceasta permiţând o răsării uniformă şi explozivă a
plantelor şi. ca urmare, o înflorire uniformă.
Recoltarea. Slaba rezistenţă Ia cădere şi scuturare a unor specii şi soiuri d| leguminoase pentru
boabe şi eşalonarea maturizării păstăilor şi seminţelor pe aceeaşi plantă determină pierderi
importante de recoltă în perioada recoltatului. Acest rUpf limitează, în cea mai mare măsură,
cultura unor plante leguminoase, mai ales a ma/.ării. Stabilirea momentului optim de
recoltare, duce la reducerea pierderilor Ij- recoltare şi implicit la menţinerea unei germinaţii
ridicate a seminţelor.
Soia, năutul şi noile soiuri de mazăre lip allla introduse în cultură în ultimii: ani se recoltează
direct din lan cu combina începând de la o umiditate a boabelor de» 12—14% pentru soia şi
14—16% pentru celelalte specii. Faza optimă de recoltare estel când păslăilc plantelor Ia
culturile de mazăre, soia. fasole şi năut au culoareai- caracteristică a soiului. f
In cazul soiurilor tardive de soia. a color cu frunze persistente, la maturitate, se aplică cu 4-8
zile înainte de recoltat desicanţi de tipul Reglone Forte (diquat 1 50 g/l), înf doză de 2 l/ha. Se
diminuează astfel pierderile la recoltat prin scuturare, iar seminţei« sunt mai puţin afectate de
micoze şi prezintă însuşiri biologice mai bune.
Pregătirea combinelor pentru recoltat constă în reglarea tuturor mecanismelor de funcţionare.
înălţimea de tăiere a plantelor trebuie să fie cât mai joasă posibil, folosindu-i se de preferinţă
combinele cu hederul modulabil ce copiază denivelările solului. Se vor etanşeiza toate
posibilele surse de pierderi (capace. îmbinări etc.).
Se vor regla corespunzător aparatul de tăiere şi de treier, reducându-se turaţia bătătorului la
200—400 rotaţii pe minut, sau se vor folosi combine cu reductor de turaţie. Distanţa dintre
bătător şi contrabatator se va regla în funcţie de specia recoltată, , iar sitele utilizate sc vor
alege în funcţie de specie şi de mărimea boabelor. Se va regla intensitatea curentului de aer
pentru a diminua cantitatea de impurităţi fizice în seminţe, ceea ce va determina evitarea
încălzirii seminţelor şi deci riscul de scădere a germinaţiei.
Se va corela viteza de înaintare a combinei cu masa vegetativă şi producţia lanului la sub 5
km/h. pentru a se evita în acest fel atât pierderile cauzate de înălţimea de tăiere, cât şi cele
provocate de turaţia ridicată a rabalorului sau cele cauzate de nerecoltarea plantelor căzute pe
sol.
Scopul final al acestor reglaje este evitarea pierderiilor de boabe, a spargerilor sau fisurării
tegumnetului boabelor. Reglarea necorespunzătoare a combinelor diminuează producţia şi
reduce indicii de calitate ai seminţelor, în special germinaţia şi puritatea fizică ale acestora. In
fisurile tegumentului se instalează bolile care constituie surse de infecţie pentru viitoarea
cultură.
Când se recoltează două sau mai multe soiuri, este indicat să se folosească o combină pentru
fiecare soi, sau să se cureţe combinele cu jet de aer după fiecare soi pentru a preveni
impurifîcarea mecanică a soiurilor.
Mazărea cu frunză normală (tip standard) are o rezistenţă scăzută la căderc. Pentru evitarea
pierderilor, recoltarea se va face în două faze. în prima fază, mazărea se smulge manual sau se
dislocă mecanic cu ajutorul agregatului tractor plus MRM o 2 Aceasta se lasă să se usuce în
brazde 1—2 zile, apoi se treieră cu combina prevăzută cu ridicători de brazdă. Reglarea
combinei se iăce după procedeul prezentat mai sus.
Fasolea se recoltează, de asemenea, în două faze. Plantele sunt smulse manual, sau dislocate
cu ajutorul unor cultivatoare sau cu maşina de dislocat fasole MDF, care taie un interval de 3
rânduri (3 x 45 cm). După 1-2 zile de uscare, brazdele se treieră cu combinele echipate cu
ridicători dc brazde, sau se treieră în staţionar prin introducerea manuală a vrejilor în combine
sau batoze. Se vor evita impuri licări le mecanice între soiuri.
Uscarea, procesarea, păstrarea şi depozitarea seminţelor
Uscarea. In vederea păstrării seminţelor în condiţii optime, acestea trebuie aduse la umiditatea
corespunzătoare, care trebuie sa fie de maximum 13% pentru soia ¿i maximum 14% pentru
celelalte specii.
Uscarea se va face lie natural prin expunere la soare şi lopătare, lie artificial, în instalaţii
speciale de uscare cu jet de aer cald, dirijat corespunzător în funcţie de umiditatea seminţelor.
înainte de condiţionare sămânţa se gazează în spaţii foarte bine închise cu produsele şi dozele
prezentate în capitolul 8.4. privind tratamentul seminţei.
Condiţionarea. Această operaţiune este foarte importantă şi constă în trecerea seminţelor prin
instalaţii dc selectare şi de calibrare a seminţelor care au drept scop eliminarea impurităţilor
anorganice şi organice, precum şi a seminţelor care au dimensiunile mai mici sau sunt mai
uşoare faţă de cele normale. La efectuarea acestei lucrări, trebuie acordată o atenţie deosebită
evitării impurificării seminţelor soiului de bază cu seminţe de alte soiuri, care ar putea apărea
în maşinile utilizate, fie prin curăţarea incompletă a acestora, fie prin impurificările
accidentale. în acest scop instalaţia utilizată la condiţionare va trebui perfect curăţată de
seminţele culturilor prelucrate anterior. F.ste indicat ca la condiţionarea a două sau mai multe
soiuri ale unei specii să fie intercalată şi condiţionată altă specie cu seminţe mai mici.
în final, întreaga activitate depusă pe parcursul procesului producerii de seminţe, precum şi al
procesării acestora trebuie să asigure parametrii calitativi prevăzuţi în regulile şi normele
tehnice în vigoare atât în privinţa germinaţiei, a purităţii fizice a seminţelor, cât şi a condiţiilor
privind organismele dăunătoare (conform Ordinelor M.A.P.D.R. nr. 1263 şi 1264/2005)
(tabelele 24 şi 25).
Din condiţiile tehnice de calitate şi cele de aprobare în laborator prezentate în tabelele 24 şi
25, subliniem unele cerinţe care impun anumite explicaţii, astfel:
prezenţa unei seminţe de Cuscutci spp. într-o probă nu se consideră impuritate, dacă se ridică
o a doua probă de aceeaşi greutate şi aceasta este liberă de cuscută;
un conţinut maxim total de două seminţe din buruienile din speciile Avenu ludoviciana.
Avena falita şi Avena sterilis într-o probă de greutatea stabilită nu se consideră ca impuritate,
dacă o a doua probă de aceeaşi greutate nu conţine seminţe ale acestor specii;
germinaţia minimă a seminţelor pentru leguminoase cu destinaţie alimentară trebuie să fie
75% pentru fasole, 80% pentru mazăre şi soia şi de 85% pentru năut. Seminţele tari sunt
considerate germinabile: 100% la soia şi fasole;
puritatea fizică minimă admisă este de 98% la toate specilc. Se admit însă un maximum de
0,1% seminţe de alte specii în leguminoasele alimentare şi de 0,5% în seminţele de
leguminoase furajere, din care maximum 0,3% seminţe dintr-o singură specie la sămânţa
certificată şi de 0,3% şi 20 seminţe străine într-o probă de
100 g la sămânţa de prebază şi bază. La soia. sunt admise maximum 5 seminţe străini în 1000
grame de seminţe şi maximum 0.3% de materii inerte;
- sunt interzise larve sau dăunători vii de gărgăriţe sau de acarieni, în seminţei precum şi
seminţe atacate de boli de carantină, sau seminţe de buruieni precurr Cuscuta. Arena falita.
Arena ludoriciana sau Arena sterilis.
Tabelul 24I
Condiţiile tehnice de calitate a seminţelor de leguminoase pentru boabe
Specia Germinaţie (%) Puritate llzică (%)
totală seminţe Puritate Alte specii (conţinut maxim)
tari llzică Total din care 0 din Cuscut
consi- minimă singură care a sp.
derate (% din specie alte
germi— greutate specii
nabile )
Mazăre 80 20 98 0,5 0,3 0,3* 0
fasole 75 100 98 0,1 0.1 - 0
Năut 85 100 98 0.1 0,1 - 0
Soia 80 - 98 5 ,0 - - 0
* MelUotus spp.

Tabelul 25:1
Condiţii de aprobare în laborator a seminţelor de leguminoase pentru boabe
Categoria biologică

Specia
Certificată
Prebază
Bază
CI
C2;
Organismul dăunător
Mazăre, prezenţa organismelor dăunătoare
năut. pe germenii viabili ce reduc
fasole valoarea de utilizare a seminţelor să
— gărgăriţe (Druchus sp., Acanllioscelides spj, fie cât mai reduse sau lipsă
acarieni
boli specifice prevăzute la aprobarea în câmp
arsura bacteriană (Pseudomonas -într-o probă/lot de 5000 seminţe
syringae glycinea) (subdivizate în 5 subprobe) să fie
arsura păstăilor şi tulpinilor infectate maximum 4
(Diaporihe phaseolorwn var. sojae) maximum 1 5%> seminţe
Soia contaminate
materii inerte (% din greutate) maximum 0,3%
După verificarea seminţelor în laborator privind indicii de puritate varietală şij valoarea
culturală şi dc stare sanitară, laboratoarele specializate eliberează buletinele| de analiză.
Ambalarea. După condiţionare, sămânţa se ambalează în saci egalizaţi cuj aceeaşi greutate.
Sacii se etichetează cu două etichete oficiale care se cos, una în] interior, alta în afara sacului.
Atât eticheta producătorului, cât şi cea oficială au] înscrisurile şi culorile descrise în capitolul
6, subcapitolul 6.4.
Depozitarea şi păstrarea seminţelor. După ambalare, seminţele se| depozitează în magazii,
bine aerisite în care temperatura se va menţine pe cât posibili constantă pe toată perioada
păstrării acestora. Depozitarea se face pe loturi dej maximum 25 tone (± 5%>). Acestea
trebuie să fie identificabile şi omogene, sâf
Vireze umiditatea de depozitare stabilită pe tot parcursul depozitării .şi
comercializării.
Magaziile vor li dezinfectate, deratizate anterior depozitării, acţiune care se -ontinuă şi pe
perioada de depozitare a seminţelor (vezi secţiunea privind combaterea dăunătorilor în depozit
pag. 160 ).
Pentru păstrarea integrităţii fizice, evitarea vătămării tegumentului sau a sparaerii seminţelor
ce pot determina reducerea germinaţiei acestora, sacii cu seminţe se vor manipula cu atenţie,
atât în scopul menţionat, cât şi pentru evitarea impuri licări lor accidentale a seminţelor.
în privinţa prezenţei unor boli şi dăunători pe seminţele de mazăre, fasole şi năut. în laza
analizelor de laborator, reglementările în vigoare prevăd prezenţa •îcestora în limite cât mai
reduse sau lipsă, iar pentru soia - condiţiile din tabelul 25.