ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A

MEDIULUI




POMICULTURA







VLAD TUDOR MARIAN
GRUPA 1308
ANUL I








POMICULTURA

I MPORTANTA POMI CULTURI I
1. Valoarea alimentara ridicata a fructelor si necesitatea acestora in consumul omului
constituie obiectivul principal al cultivarii pomilor.
Datorita continutului fructelor in zaharuri direct asimilabile, in acizi organici, saruri
minerale si in principal vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E, F, K, PP) care au un rol
esential in buna desfasurare a proceselor fiziologice din organismul uman. De aceea in
consumul zilnic se recomanda 250-300 g fructe, adica cca 100 kg fructe anual/cap de
locuitor.
2. Speciile pomicole au o capacitate mare de productie, putand fi obtinute recolte
de la 30-100 t/ha, ceea ce duce la obtirea de venituri mari.
3. Speciile pomicole dispun de o plasticitate ecologica mare ceea ce permite
adaptarea la conditii foarte variate de clima si sol.
4. Fructele constituie materia prima necesara pentru sucuri naturale, nectaruri,
siropuri, compoturi, gemuri, dulceturi.
De asemeni fructele se preteaza la congelare si deshidratre, tot din fructe se
obtin produse de distilare foarte apreciate.
5.Speciile pomicole valorifica economic si contribuie la infrumusetarea peisajului
din gradinile de langa casa.
6. Speciile pomicole au functie climatica si de conservare a solului.
7.Asigurarea conversiei energiei solare in biomasa, in afara productiei de fructe,
plantatiile pomicole asigura cantitati mari de biomasa alcatuita din ramurile care rezulta
la taieri, frunzele cazute, masa lemnoasa provenita din livezile batrane care se
defriseaza
8. Ocuparea unei parti din populatie in activitatea pomicola.



Tipurile de plantaii pomicole

n cadrul peisajului se deosebesc anumite tipuri de plantaii pomicole dup particularitile
de producie, destinaia, volumul fructelor i suprafaa cultivat cu pomi ce trebuie luat n
considerare la proiectarea unei plantaii sau livezi:

plantaii comerciale industriale n ferme cu suprafee economic viabile care asigur
producii mari de fructe pentru consum proaspt i pentru industrializare; plantaiile sunt
specializate pe specii i soiuri, fiind situate n zona colinar i de es; sunt dotate cu
sisteme de maini, depozite pentru pstrarea fructelor, adpost pentru sortarea fructelor
(fig. 10.1);
plantaii familiale, nfiinate n toate zonele ecologice n ferme mici i mijlocii ce produc
fructe pentru comercializare ntr-un sortiment larg de specii i soiuri; au o nzestrare
tehnic redus, iar pstrarea fructelor se face n localuri simple, amenajate provizoriu;
plantaii n grdina familial, n asociaie cu alte culturi horticole, cu suprafee mici, cu
diferite specii i soiuri pentru a realiza un consum ealonat de fructe n tot timpul anului
sau pentru agrement;
plantaii experimentale destinate cercetrii tiinifice i cuprinde colecii de specii i
soiuri de pomi i arbuti fructiferi, bnci de germoplasm, material deosebit de valoros
pentru ameliorare i genetic; ele sunt organizate n staiunile de cercetare.
plantaii didactice existente n liceele i facultile de horticultur destinate studiului i
practicii elevilor i studenilor.




Metodele de cultur
Din punct de vedere tehnic, pomicultorii au simit nevoia s ncadreze pomii i lucrrile ce
in de ngrijirea lor ntr-un set de metode de cultur i tipuri de plantaie. Sistemele i tipurile de
plantaie, s-au perfecionat i au putut fi ncadrate n criterii precise de evaluare. Ele sunt
elaborate i perfecionate n funcie de o serie de criterii: specia, soiul, portaltoiul, vigoarea
pomilor, intrarea pe rod, suprafaa de nutriie, gradul de mecanizare al lucrrilor, tipul de
coroan, precum i ealonarea recoltrilor n ciclul biologic.
n funcie de criteriile de mai sus specialitii au stabilit, n mare, urmtoarea clasificare.
Metodele i sistemele de cultur Caracteristici agroeconomice
Extensiv la toate speciile de pomi Producia 10 t/ha; fructe extra 50%,
calitatea I-a, 35%, calitatea a II-a 15%;
numr pomi la ha pn la 350;
portaltoi generativi de vigoare mare;
pomi viguroi cu coroana globuloas;
nlimea 5-12 m; distane mari de
plantare 7x7, 8x8 m; mecanizare medie;
intrarea pe rod la 8-10 ani; rodire
economic pn la 30-35 ani; consum
munc manual 810 ore-om;
productivitatea muncii 88 ore/t.
Intensiv la toate speciile de pomi
(garduri pomicole sau fructifere)
Producia 20 t/ha; fructe extra 70%,
calitatea I-a 25%; calitatea a II-a, 5%;
numr de pomi la ha, 700-1650;
portaltoi vegetativi de vigoare mijloci;
pomi cu coroana aplatizat sau
globuloas; nlime medie, 3-4 m;
distan medie de plantare 4x5m;
mecanizare bun; intrarea pe rod la 4-6
ani; rodire economic pn la 15-2 ani;
consum munc manual 916 ore-om;
productivitatea muncii 37 ore/t.
Superintensiv la speciile mr, pr, piersic, viin
(cu pomi pitici)
Producia 30t/ha; fructe extra 80%,
calitatea I a 15%; calitatea a II-a 5%;
numr pomi la ha 1900-8000; portaltoi
vegetativi, vigoare slab; pomi vigoare
slab, coroane globuloase i aplatizate;
mecanizare bun; intrarea pe rod la 2-3
ani; rodire economic 12-15 ani;
distane de plantare mici;
productivitatea muncii 24 ore/t;
consum for de munc 900 ore-
om/ha.
Dup cum se constat din prezentarea succint fcut, metodele i sistemele de cultur
pomicol au evoluat spre noi aspecte de modernizare i eficien economic, putnd da ca
exemplu plantaia cu pomi pitici, ce se preteaz n grdinile i fermele familiale, formnd
adevrate garduri fructifere.
Dintre toate metodele de cultur, cele mai bune rezultate de producie dau livezile intensive
i superintensive datorit, n principal, intrrii rapide pe rod, duratei scurte de recuperare a
investiiei i rentabilitii ridicate.


Organizarea terenului pentru plantare

Prin organizarea terenului se urmrete realizarea celor mai bune condiii pentru prevenirea
i combaterea degradrii solului, crearea condiiilor pentru executarea optim a lucrrilor de
ngrijire a pomilor i valorificarea a produciei. n acest sens, proiectul de organizare a terenului
trebuie s cuprind lucrri de mbuntiri funciare, parcelarea, trasarea drumurilor, a reelei de
irigaie, precum i amplasarea construciilor.

Parcelarea terenului

Parcela reprezint unitatea teritorial de baz n cadrul unei livezi. Pe terenurile n pant,
mrimea parcelei variaz aproape exclusive n funcie de mrimea pantei i gradul de frmntare
a terenului. n general, se admit i cazuri n care o parcel are o suprafa de pn la 2 ha. Pentru
plantaiile cu pomi pitici, mrimea unei parcele poate fi pn la 5 ha. Cea mai bun form a
parcelelor este forma dreptunghiular. Acolo unde configuraia terenului oblig, parcelele pot
avea i alt form.
O parcel trebuie s aib o singur unitate morfologic a terenului, adic s nu cuprind
pante cu nclinaii mult diferite sau s treac peste praie, vlcele, creste de deal etc. Aceste
variaii prezint condiii de cultur neuniforme, ce necesit msuri agrotehnice deosebite care s-
ar aplica n cadrul unor astfel de parcele. Parcelele se orienteaz cu latura lung pe direcia
curbei de nivel.
Fiecare parcel trebuie s ndeplineasc n mod obligatoriu condiia de a asigura acelai sistem
de ntreinere i de executare a lucrrilor, cu aceleai mijloace mecanizate pe toat suprafaa sa.

Amenajarea terenului

n funcie de zona amplasrii livezii sunt necesare lucrri de amenajare diferite. n zonele
cu livezi n pant i precipitaii abundente se fac amenajri pentru combaterea eroziunii solului i
evacuarea apei n exces. Terasele sunt principalele amenajri antierozionale i se construiesc pe
pante uniforme cu nclinare mai mare de 15-18%. Pe lng combaterea eroziunii, ele asigur
condiii pentru mecanizarea lucrrilor. Limea teraselor este invers proporional cu panta
terenului i variaz ntre 6 i 12 m. Pe aceste pante, n funcie de specie, se pot planta 2-3 rnduri
de pomi.
Reeaua de drumuri. Aceasta este o lucrare foarte important pentru ambele categorii de
plantaii, deoarece, att la nfiinarea lor ct i dup aceea, sunt necesare multe transporturi de
materiale (ngrminte, tutori, pomi, ap, fructe etc.). De aceea, plantaia trebuie prevzut cu o
reea de drumuri bine stabilit.
Executarea propriu-zis a drumurilor poate fi amnat pn dup pichetare, dar este
important ca acestea s fie trasate cu mult precizie nainte de pichetarea terenului. Dac nu se
procedeaz astfel se creeaz greuti la orientarea rndurilor i la delimitarea zonelor de
ntoarcere. Limea zonelor de ntoarcere variaz n raport cu gabaritul tractorului i al mainilor
pe care le acioneaz. n cazul tractoarelor U-650 limea acestei zone va fi de 10 m. n cazul
tractoarelor mai mici sunt necesari circa 6 m.
Amplasarea reelei de irigaie. n livezile cu pomi pitici i unde precipitaiile sunt n
medie sub 400-500 mm pe an, este absolut necesar existena sistemului de irigaie. Important
este ca aceast lucrare s fie prevzut n planul de organizare, ea fiind materializat pe teren
nainte de pichetare, indiferent dac reeaua va fi din canale deschise sau conducte ngropate.
Desigur c aciunea respectiv se cere i n livezile obinuite sau n locurile unde posibilitile de
irigare sunt foarte reduse.
Evacuarea apelor n exces.Este o lucrare absolut obligatorie pe terenurile cu exces de
umiditate. Executarea ei este prins n planul de organizare a teritoriului livezii. Evacuarea apei
n exces se realizeaz prin executarea unor canale adnci (drenuri) care s conduc excesul de
ap spre un loc de scurgere. Prin aceasta se coboar nivelul apei freatice i rdcinile pomilor se
vor dezvolta normal.
Dezavantajul canalelor deschise const n aceea c ngreuneaz lucrrile solului i uneori
se colmatez. Cele mai bune sunt drenurile nchise, care au durabilitate mare i nu mpiedic
lucrrile la suprafaa solului. n schimb ele sunt mai costisitoare.
Pregtirea terenului pentru plantarea pomilor

Pentru a se realiza o livad ncheiat se impune ca nainte de plantare terenul s fie pregtit
n cele mai bune condiii, i s nceap cu cel puin 3-4 luni nainte de efectuarea acestei lucrri
momentul plantrii. n acest scop se cer executate, n prealabil, o serie de lucrri.

Defriarea, curarea i nivelarea terenului

De cele mai multe ori, plantaiile cu pomi se nfiineaz pe terenurile cu puni sau fn, din
zona dealurilor, pe ale cror suprafee cresc n mod spontan diferii pomi, arbori, arbuti. n
vederea unei bune amenajri a terenului este necesar ca mai nainte s se defrieze toi pomii i
mrciniurile. Scoaterea se va face cu rdcini cu tot, fie manual sau mecanic. Apoi se face
curarea terenului, cu care ocazie se strng i pietrele de pe teren.
Dup defriare i curare se execut nivelarea manual sau mecanizat, cu buldozerul sau
grederul. n grdin se folosete motocultorul sau grebla.
Fertilizarea. Se face cu doze mari de ngrminte. Astfel, la 1 hectar se dau 40-60 t gunoi
de grajd, repartizat uniform pe teren. Totodat se administreaz ngrminte minerale cu fosfor
i potasiu n cantiti corespunztoare sistemului de cultur. Dozele orientative recomandate sunt
de 150-200 kg P
2
O
5
i K
2
O la ha.
Solurile pronunat acide sunt neutralizate prin aplicarea a 2-8 t/ha amendamente
calcaroase care se aplic nainte de desfundare.
Artura de desfundare.Se face cu pluguri speciale la 60-70 cm adncime. Solurile cu
orizont gleizat sau carbonic sunt desfundate numai pn la nivelul acestor orizonturi, iar n
adncime se face afnarea prin scarificare. Dup desfundare, terenul se niveleaz. n livada din
grdin desfundarea se face la dou cazmale adncime.
Distana de plantare. Asigurarea unei dezvoltri normale i rodiri abundente a pomilor,
precum i folosirea condiiilor optime de aplicare a lucrrilor de ngrijire se realizeaz prin
plantarea pomilor la distane diferite. Stabilirea distanelor de plantare este n legtur direct cu
tipul de livad, formele de coroan ale pomilor, portaltoiul pe care sunt altoii pomii, vigoarea
soiurilor, gradul de fertilitate a solului. Respectarea distanelor de plantare este obligatorie,
deoarece ele determin suprafaa de nutriie a fiecrui pom i prin aceasta se evit concurena
ntre plante, umbrirea reciproc i se creeaz condiii optime pentru ptrunderea luminii solare n
coroana pomului.
Alegerea i repartizarea soiurilor. Pe teren prezint o mare importan. Pentru livezile
industriale se stabilete un sortiment mai restrns, iar pentru grdina familial unul mai larg, din
soiurile superioare, omologate. Repartizarea pe teren ine seama de condiiile de sol, precipitaii,
expoziia terenului, frecvena vntului dominant, panta terenului, talia pomilor.
Pichetarea terenului. Este lucrarea tehnic prin care se fixeaz pe teren cu ajutorul
ruilor, locul de plantare a fiecrui pom n parte. Prin aceasta se stabilete pe teren distana
dintre pomi, pe rnd i ntre rnduri, direcia rndurilor i aezarea pomilor ntr-o anumit ordine
unul fa de altul. Aceast lucrare se face cu scopul de a permite o mai bun mecanizare a
lucrrilor ce se aplic n livad i se creeaz un spaiu egal i uniform de hrnire pentru fiecare
pom.




Spatul gropilor. Aceast lucrare merit toat atenia, deoarece groapa asigur spaiul nutritiv al
pomului n primii ani de via, prinderea pomului i dezvoltarea sistemului radicular. Gropile se
fac cu 2-3 luni nainte de plantarea pomilor. Pentru plantrile de toamn ele se fac n lunile
august-septembrie, iar pentru cele de primvar se pot face pn toamna trziu i n prima parte a
iernii. Pe terenurile desfundate sau pe umplutura teraselor ele se pot executa chiar n momentul
plantrii pomilor.
Dimensiunile care trebuie s le aib gropile sunt n strns legtur cu felul de pregtire a
solului nainte de plantare. Astfel, pe terenurile n plant, nelenite, care nu au fost amenajate i
arate, dimensiunile gropilor se fac de 0,72 m pe 0,5 m. Dac terenul a fost arat la 18-25 cm,
gropile se fac de dimensiuni i mai mici (0,5 x 0,4 m) n aa fel ca s permit aranjarea
rdcinilor ct mai bine n groap. Forma pe care o au gropile poate fi circular sau ptrat.
Gropile se pot executa mecanizat, cu ajutorul unor burghiuri speciale acionate de tractor
cu dispozitiv hidraulic.
Cnd gropile se fac manual, n primul rnd se marcheaz marginile gropii cu ajutorul unui cadru
ale crui laturi sunt egale cu limea gropii. Acest cadru se aeaz n aa fel ca ruul din mijloc
s cad n centrul gropii. ruul de la pichetat se scoate numai dup ce s-au marcat marginile
gropii.
La sparea gropilor, pmntul rezultat din primul strat de deasupra sa aeaz n partea de sus a
rndului sub form de muuroi, iar cel rezultat de dedesubt i care de obicei este srac n
substane nutritive, se aeaz n partea de jos. Acest fel de aezare d posibilitatea ca la plantare
s se foloseasc numai pmnt bun.
Dup sparea gropilor, n unele situaii se monteaz tutori care au rolul de a susine pomii
plantai pentru a nu fi micai sau culcai de vnt. Tutorii mai servesc i la fixarea locului unde
trebuie plantat pomul, deoarece la sparea gropilor ruii btui cu ocazia pichetatului au fost
scoi.
Pentru ca un tutore s fie rezistent el trebuie s provin din esene tari (salcm sau stejar),
s fie drept, fr noduri i cu un diametru de 5-7 cm. Lungimea tutorilor s fie aleas n aa fel
nct dup ce se bat n fundul gropii cu 15-20 cm s rmn deasupra solului o nlime
aproximativ ct nlimea trunchiului pomilor. Cu 10-15 zile nainte de plantare gropile trebuie
umplute cu pmnt, lsndu-se goale numai 20-25 cm pentru ca pn la plantare pmntul s
aib timp suficient s se aeze. Umplerea gropilor se face numai cu sol fertil la care se adaug i
ngrminte minerale, n doze de 30-50 g azotat de amoniu, 150-250 g superfosfat i 40-60 g
sare potasic. Pe pmntul scos din groapa se mprtie ngrmintele, apoi cu sapa se taie
pmntul n fii verticale i se trage n groap, astfel ca solul s se amesteca bine cu
ngrmintele.
Pentru a obine un sol cu fertilitate uniform, n toat groapa se trage concomitent att din
solul scos din partea superioar a gropii, ct i din cel scos din partea inferioar pentru a se
amesteca. n timpul umplerii, pmntul se calc de 2-3 ori.
Cnd pmntul scos din fundul gropii este format din roc nesolidificat sau pietri, acesta nu se
mai folosete la umplere. Pentru nlocuirea lui se va spa din pereii gropii i n special din cel
din amonte sau se ia pmnt de mprumut din josul gropii.
Fasonatul rdcinilor.Const n scurtarea celor principale la 30-40 cm, iar a celor
secundare la 15-20 cm. Rdcinile fibroase se scurteaz la 2-3 cm. Tot cu aceast ocazie se
ndeprteaz rdcinile rnite sau despicate. Tieturile se fac cu foarfece bine ascuite,
perpendicular pe axul rdcinii, pentru ca suprafaa rnilor s fie ct mai mic.
Mocirlirea rdcinilor. Se face nainte de plantare, ntr-o mocirl format din blegar
proaspt de vit i lut, n pri egale, amestecate cu ap pn devine de o consisten potrivit
nct s se menin pe rdcini ntr-un strat de 1-2 mm. Mocirlirea asigur un contract mai intim
cu pmntul i stimuleaz calusarea i formarea de rdcini noi. Dup mocirlire pomii se
repartizeaz la gropi n momentul plantrii.
Repartizarea pomilor la groap. Se va face pe msur ce se planteaz. Nu este bine s se
repartizeze pomii cu cteva ore nainte de plantare, mai ales cnd este cald, deoarece mocirla se
usuc, iar pomii se deshidrateaz.

Plantarea propriu-zis
Pomii trebuie plantai la adncimea la care au crescut n pepinier. Dac se planteaz mai
la suprafa vor suferi din cauza uscciunii, iar dac se planteaz prea adnc, pornesc greu n
vegetaie i cresc slab. Plantarea se face de ctre o echip format din 2-3 muncitori, care trebuie
s aib o scndur de plantat, sap, lopat, cazma. Un muncitor fixeaz pomul n groap n felul
urmtor: aeaz scndura peste groap, orientat pe direcia rndului de gropi pentru a stabili
adncimea la care se pune pomul, apoi se introduce pomul n groap, n partea nordic a
tutorelui, la distana de 4-5 cm de tutore, cu coletul n dreptul scndurii de plantat.
Atunci cand este prea putin pamant in groapa se mai introduce amestec pe care se aseaza
radacinile pomului cat mai bine. Daca este prea mult pamant in groapa, radacinile pomului nu
incap, se mai scoate din el pana radacinile se pot aseza bine. Dup ce s-a aranjat pomul n
groap, n timp ce un muncitor l ine fixat, altul trage pmnt reavn peste rdcin. Pentru a
asigura patrunderea cat mai buna a pamantului printre rdcini, muncitorul care ine pomul l
scutur vertical prin micri scurte, dar brute, apoi introduce pmntul cu mna printre rdcini
i-l ndeas bine. Dup ce rdcinile au fost acoperite cu un strat de pmnt de 5-10 cm grosime,
se face primul clcat ncepnd de la marginea gropii spre pom. Muncitorul care calc trebuie s
fie nclat cu nclminte cu talpa moale care s nu rneasc rdcinile.
Dup primul clcat se adaug n groap pmntul scos din stratul fertil amestecat cu 15-20
kg gunoi de grajd putred. Cu acest pmnt se umple groapa pn la suprafa i se face al doilea
clcat. Se completeaz apoi cu pmnt toat groapa. La plantrile de toamn, dac timpul este
secetos, se face o copc n jurul pomului n care se pun 2-3 glei de ap. La plantrile de
primvar se face n toate cazurile udatul.
Dup scurgerea apei n sol, dac s-a udat, sau imediat dup plantare, dac nu s-a udat, se
face un muuroi n jurul pomului nalt de 30-40 cm, a crui lrgime s depeasc marginile
gropii pentru a feri rdcinile pomului de ger i uscciune.
n cazul cnd la plantarea pomilor nu s-a folosit pmntul scos de la fundul gropii, acesta se
mprtie n jurul pomului, formndu-se o mic teras.
Neprinderea pomilor se datoreaz plantrii defectuoase. Dintre deficienele mai importante
care se pot ivi cu ocazia plantatului pomilor sunt urmtoarele: aezarea pomului cu coletul mai
sus sau mai jos de suprafaa solului; cnd pmntul nu se calc bine n jurul rdcinilor, se
creeaz goluri de aer la nivelul lor, ceea ce favorizeaz dezvoltarea mucegaiurilor i uscarea
rdcinilor; lipsa de ap n sol, dup plantare, provocat de secet sau din lipsa udrii, duce la
uscarea pomilor; excesul de ap i rceala din sol n jurul rdcinilor la pomii nou plantai
mpiedic calusarea din cauza nnegririi vrfului rdcinilor care rmn asfixiate; ngrmintele
azotate, date cu ocazia plantrii, dac vin n contact direct cu rdcinile provoac vtmri ale
scoarei sistemului radicular.
Plantarea pomilor este o lucrare de volum mare n fermele specializate care necesit s fie
executat ntr-un timp scurt i n condiii tehnice bune. Pentru reuita acestei lucrri ea trebuie
organizat din timp i n cele mai mici amnunte. Cel mai important lucru este asigurarea cu
muncitori, care trebuie instruii nainte de nceperea lucrrilor.
Este necesar ca plantarea s se fac pe soiuri, adic s nu se scoat de la stratificare sau s se fasoneze
pomii dintr-un soi pn nu se termin plantarea pomilor din soiul precedent.

METODE DE FERTILIZARE
Principalele metode de apreciere a gradului de fertilitate sunt:
- analiza agrotehnica a solului
- diagnoza foliara
- metoda experimentala
- metoda morfo-fiziologica.
Tipurile de ingrasaminte si dozele de aplicare sunt diferite in
functie de felul livezii, zona de amplasare, fertilitatea terenului, regimul de precipitatii sau de irigare,
productia prognozata, etc.
Dozele mai depind de textura solului, posibilitatile economice, posibilitatile de administrare si numerosi
alti factori.
Ca regula generala, ingrasamintele se administreaza cu putin inainte de consumul maxim si in zona de
maxima densitate a radacinilor.Gradul lent de solubilizare al unor sortimente de ingrasaminte si durata
lunga de consum induc anumite modificari fata de alte plante.
Ingrasamintele organice se administreaza toamna sau in tot cursul iernii si se incorporeaza prin aratura.
Fertilizarea pe intreaga suprafata se recomanda in livezile pe rod, unde sistemul radicular ocupa in
intregime spatiul dintre randurile de pomi.
Fertilizarea locala se face in zona de maxima densitate a radacinilor si se face prin numeroase procedee:
- administrarea in benzi de-a lungul randurilor, prin
aplicarea manuala, cu cultivatoare hranitoare sau alte procedee.
- fertilizarea locala sub protectia coroanelor, se recomanda
la livezile tinere sau pe rod din sistemul clasic, la pomii izolati si in alte cazuri.
- fertilizarea pe brazde, recomandata in livezile intensive
este greoaie, dificil de aplicat.
- fertilizarea in santuri circulare sau in gropi dispuse
circular.Aceasta metoda se recomanda la pomii batrani din livezile clasice sau la cei izolati.
- fertilizarea cu pal-injectorul, permite injectarea in zona radiculara a solutiilor de ingrasaminte chimice,
eventual must de gunoi de grajd filtrat.Metoda este foarte eficace, intrucat se poate controla eficient
amestecul de ingrasaminte solubilizate si dezvolta cresteri viguroase, fructe bine colorate.
- fertilizarea extraradiculara speciile pomicole asimileaza elemente chimice si cu ajutorul organelor
aeriene, funze in primul rand, dar in cantitati mici si prin scoarta respectiv lenticele.
Fertilizarea extraradiculara este foarte necesara cand solul este uscat si absorbtia radiculara este slaba, pe
solurile nisipoase cu complex absorbtiv sarac, pe solurile reci, etc.
Pentru aplicarea microelementelor sau atunci cand unele microelemente trec in combinatii greu solubile,
fertilizarea foliara se impune ca o masura sigura de combatere a carentelor.
Pentru fertilizarea extraradiculara se folosesc:
- solutii cu concentratie slaba de ingrasaminte chimice:
uree 0,5 1,0 %; sulfat de potasiu 0,5%; solutie diluata de superfosfat 0,5%; fosfat monoamoniacal 0,3-
0,5%, etc.
- Ingrasaminte cu microelemente cum sunt: FeSO
4
, MnSO
4
,
borax, acid boric, molibdat de amoniu;
- Ingrasaminte lichide tip foliar produse de diferite firme
comerciale care au raporturi diferite intre N,P,K si anume: F 4:1; F 1:4:1, F 0:1:1.In alte tari sunt
formulate ingrasaminte cu o compozitie mai complexa de tip foliar-feed sau wuchsol.
Prima fertilizare extraradiculara se face la 5-6 zile dupa caderea petalelor desi unii autori recomanda si o
fertilizare pe ramuri inainte de dezmugurit.
A doua fertilizare suplimentara se face la inceputul cresterii fructelor cand nevoia de elemente minerale
este maxima.In continuare, fertilizarile foliare se pot repeta la 2-3 saptamani pana cel tarziu la intrarea
fructelor in parga.Dupa aceasta faza sunt permise numai tratamente cu substante care imbunatatesc
raportul dintre K, Ca si Mg.De regula, se recomanda stropiri cu solutii care contin elementul calciu,
eventual unele microelemente.
Fertilizarea extraradiculara utilizeaza masinile de stropit din dotare luind precautii pentru evitarea
coroziunii.De regula, solutiile utilizate sunt compatibile cu pesticidele si de aceea se pot face stropiri
concomitente pentru a economisi energia.Fertilizarea foliara se poate face concomitent si cu irifarea prin
aspersiune.Fertilizarea prin irigarea prin picurare este insa recomandata dar ea se incadreaza la fertilizarea
radiculara.
Costul ridicat al ingrasamintelor, dificultatea aplicarii lor, riscul poluarii apei, solului si al fructelor ne
indeamna la prudenta in aplicarea lor.
Elementul calauzitor ne va fi fertilizarea pomilor si nu a solului.De aceea, se folosesc doze moderate,
fragmentate pe fenofaze si cat mai putin din ingrasamintele chimice pentru a produce fructe cat mai putin
poluate.
Toamna sau iarna, nu vom administra azot intrucat lipsind vegetatia care sa-l retina ajunge cu siguranta in
apele freatice ca azotati sau azotiti care sunt foarte toxici pentru organismul uman.
Ingrasamintele organice, ingrasamintele verzi, constituie o alternativa sigura pentru promovarea unei
pomiculturi ecologice.

METODE DE INMULTIRE:
nmulirea speciilor pomicole se poate face pe cale generativ ( prin semine) sau pe
cale vegetativ (prin drajoni, marcotaj, butai, stoloni i altoire). n general, speciile pomicole
propriu-zise (mr, pr, prun, cire, cais, piersic, etc) se nmulesc prin altoire, ceea ce implic
multiplicarea portaltoilor prin una din metodele amintite, urmat de altoirea cu soiuri nobile.
Pentru arbuti, cpun i semiarbuti, se produc plante pe rdcini proprii prin nmulire
vegetativ.
nmulirea prin semine dei se realizeaz destul de uor, are dezavantajul c,descendena
obinut este foarte neuniform ca vigoare i eventual capacitate de fructificare. Din
aceast cauz, acolo unde este posibil, chiar pentru portaltoi, se practic nmulirea vegetativ.


Butirea
Este o metod de nmulire bazat pe capacitatea unor specii de a regenera noi plante
pornind de la poriuni de ramur, care odat puse n condiii optime nrdcineaz. n funcie de
starea de vegetaie n care se afl planta n momentul folosirii ei ca surs de butai, exist dou
metode de butire: n uscat, cnd plantele sunt n faza de repaus relativ i butire n verde, cnd
plantele sunt n faza de cretere intens a lstarilor. Este o metod mult aplicat la arbutii
fructiferi, smochin i alun, specii care nrdcineaz destul de uor. Pregtirea i secionarea
butailor poate s fie simpl, cu clci sau cu crlig (fig. 5.1). Lungimea butailor este de 20-30
cm, se secioneaz n partea superioar ct mai aproape i deasupra unui mugur, iar n partea
inferioar aproape i sub mugur. Se planteaz ntr-un teren bine pregtit anterior, la 5-10 cm unul
de altul, lsnd 1-2 muguri deasupra solului, iar apoi, se acoper, cu pmnt bine mrunit,
formnd un bilon n lungul rndului. Procentul de nrdcinare ajunge la 75-80%. Pentru alte
specii (corcodu, prun franc, gutui, viin) procentul de nrdcinare este sub 50% i de obicei se
nmulesc prin butai n verde.
Butirea n verde folosete ca material pentru butai, lstari n cretere,
semilemnificai, care se secioneaz la lungimea de 15-18 cm. Se pstreaz n partea superioar
2-3 frunze, cele inferioare se nltur (fig. 5.2). De obicei, se aplic tratamente bazale cu
substane stimulatoare de nrdcinare (auxine AIA, IBA, ANA, n concentraie de 1000-2000
ppm), iar nrdcinarea se face pe paturi calde n condiii de umiditate relativ ridicat (cea
artificial). Metoda se aplic la portaltoii de piersic x migdal, viin, unele clone de corcodu,
prun franc, afin, etc., n general specii care emit mai greu rdcini adventive.

Marcotajul
Este cea mai utilizat metod de nmulire vegetativ a portaltoilor de mr, gutui, dar i
la alte specii (smochin, coacz, alun, etc) i se bazeaz pe capacitatea unor specii de a emite
rdcini de la baza lstarilor nedesprini de planta mam, dac sunt pui n condiii favorabile.
Marcotajul poate s fie prin muuroire, prin aplecare simpl, erpuitor sau chinezesc.
Marcotajul prin muuroire, const n muuroirea bazei lstarilor formai pe planta
mam, repetat de 2-3 ori pe msura creterii lor, pn se formeaz un bilon de circa 30-35 cm
(fig. 5.3). Toamna, dup cderea frunzelor, bilonul se desface i se desprind de planta mam
toate creterile anuale, care se sorteaz pe clase de calitate, n funcie de grosime i gradul de
nrdcinare. Marcotajul simplu prin arcuire const n arcuirea i fixarea ramurilor anuale n sol
cu crlige din lemn, acoperirea poriunii fixate i legarea vrfului de un tutore . Dup o
perioad de vegetaie, se desprinde poriune nrdcinat care constituie o nou plant.
Marcotajul chinezesc const n ngroparea creterilor anuale lungi n anuri circulare
fcute n jurul plantei mam, n ideea obinerii mai multor marcote pe fiecare ramur aplecat. Se
folosete la mur, gutui, prun , etc.
Marcotajul erpuitor se folosete la speciile cu creteri lungi (alun, mur) i const n
aplecarea i fixarea tulpinilor n anuri concentrice n jurul plantei mam.nmulirea prin drajoni
se practic la speciile la care pe rdcini sunt muguri vegetativi,care pornesc i formeaz lstari
(drajoni). n practica pomicol, metoda are utilitate la zmeur,mur i viin. La viin, soiul
Oblacinska, poate fi nmulit prin drajoni deoarece i transmite fidel
caracterele morfologice i productive.

Altoirea
Producerea materialului sditor pomicol prin altoire este aproape generalizat n practica
pomicol, datorit avantajelor pe care aceast metod le are i anume:
- obinerea unei descendene uniforme i identice cu planta mam;
- scurtarea perioadei de tineree i mbuntirea calitii fructelor;
- posibilitatea de obinere a pomilor de vigoare diferit n funcie de portaltoiul folosit;
- valorificarea superioar a terenurilor mai puin propice prin alegerea portaltoilor cu
plasticitate mare;
- posibilitatea prelungirii momentului de altoire pe o perioad lung de timp, n funcie
de metoda de altoire folosit;
- posibilitatea schimbrii sortimentului prin supraaltoire n coroan;
- introducerea unor polenizatori prin supraaltoire n plantaiile cu greeli de amplasare a
soiurilor, etc.
n funcie de momentul n care se execut altoirea i de tipul altoiului folosit, exist
dou grupe de metode de altoire:
- altoirea cu mugur (oculaie);
- altoirea cu ramur detaat.
La altoirea cu mugur, altoiul este reprezentat de un mugur vegetativ cu o poriune de
scoar i o achie mic de lemn, iar la altoirea cu ramur, altoiul este reprezentat de o poriune
de ramur anual cu lungimea de 2-3 muguri.
Pentru reuita altoirii este necesar ca s fie respectate o serie de msuri dintre care:
- altoiul i portaltoiul s fie sntoi, fr cicatrici de boli sau grindin, liberi de viroze;
- s aib o stare fiziologic normal pentru fenofaza n care se gsesc (stare de hidratare
bun, fr necroze ale liberului, etc);
- operaia de altoire s se execute corect, cu unelte bine ascuite i ct mai repede;
- s se suprapun ct mai bine i pe o suprafa ct mai mare zonele generatoare ale
altoiului cu portaltoiul (zona dintre scoar i lemn);
- s existe afinitate fiziologic ntre altoi i portaltoi;
- prin legare s se asigure contactul strns ntre cei doi parteneri, etc.
METODE DE IRIGARE:
Pomii fructiferi au nevoie de o cantitate de ap mai mare dect alte culturile
agricole, ns datorit dezvoltrii sistemului radicular preponderent n stratul de sol pe
profunzimea acesteia sunt mai rezisteni la perioadele secetoase. La aplicarea irigaiei la pomii
fructiferi i via de vie pot fi obinute adaosuri n producie de 20-40% cu sporirea considerabil
a calitii fructelor i strugurilor. Regimul raional de irigare se determin n funcie de condiiile
hidro-termice ale anului, specie, soi, portaltoi i recolta scontat.
La smnoase (mr i pr) udrile se fac atunci cnd rezerva de ap n stratul activ de sol se afl
la nivelul minim de umiditate de 70-80%, iar la smburoase (prun, cais i piersic) 60-70% din
capacitatea de cmp. Din fenofazele n care pomii necesit irigare pot fi recomandate:
- pentru speciile smnoase: dup legarea fructelor; creterea intens a lstarilor;
diferenierea mugurilor de rod i cu 2-3 sptmni nainte de recoltare;
- pentru speciile smburoase: faza de ntrirea a endocarpului i nainte de coacerea
fructelor. La piersic se va interzice irigarea n timpul nfloritului i legrii fructelor. La fel
nu se recomand irigarea n termeni mai trziu de 20 zile pn la coacerea fructelor.
Normele udrii se stabilesc dup: nsuirile hidro-fizice ale solului; adncimea de rspndire a
rdcinilor de baz a pomilor; metoda i tehnica folosit la irigare. Se recomand aplicarea
udrilor n funcie de tipul de sol i indicii hidro-fizici ai acestuia.
Pentru solurile cu textur mijlocie i grea dup compoziia mecanic poate fi recomandat de
preferin aplicarea sistemelor de irigaie prin picurare cu asigurarea unui volum optimal al unei
udri pentru un pom de 30-50 l (la debitul unei picurtori de 6-8 l/or), iar durata dintre dou
irigri va fi de 1-6 zile la mr i 3-8 zile la prun, cais i piersic. Dac solul ntre rnduri n
plantaiile pomicole este nierbat normele udrii se mresc cu 25-40%.
n ciclul anual de irigare a plantaiilor de mr, prun, cais i piersic se vor include i 2 udri de
aprovizionare. Aceste udri sunt obligatorii n toamnele i primverile secetoase. Norma de
udare se determin pentru stratul de sol 100-120 cm, prin calcularea rezervei ntre umiditatea
minim a stratului udat i rezerva apei n acest strat pn la udare, innd cont de specie, soi, sol,
condiii meteorologice i recolta planificat.

Recoltarea
Stabilirea momentului optim de recoltare,se mparte n trei grupe:
1.Dupa factorii de mediu:
-data calendaristic;
-numrul de zile de la nflorire la recoltare;
-suma temperaturilor.
2.Dupa indicatorii chimici:
-aciditatea;
-coninutul n zahr;
-raportul acid/zahr;
-coninutul n amidon;
-activitatea enzimatic;
-coninutul n azot;
-coninutul n protein solubil;
-coninutul n clorofil.
3.Dup modificrile fizice:
-duritatea;
-culoarea;
-culoarea miezului;
-culoarea seminelor;
-marimea fructelor;
-forma fructelor;
-capacitatea de absorbie a luminii;
-permeabilitatea membranei celulare.
Experiena practic,arat c maturizarea fructelor,depinde de mai muli factori.Cel mai important
lucru,este ca fructele s ajung n cel mai scurt timp la maturitate.
Metode de recoltare:
Recoltarea manual,este lucrarea care se execut la aproape toate speciile pomicole,destinate
consumului n stare proaspat,concomitent cu sortarea fructelor.
Recoltarea semimecanizat,se face n scopul scurtrii perioadei de recoltare.Culesul fructelor din
pom se face manual,iar transportul muncitorilor i ambalajelor se face mecanizat.
Recoltarea mecanizat,realizeaz detaarea fructelor,manipularea lor i ncrcarea n mijloacele
de transport,cu ajutorul unor dispozitive speciale.Aceast metod se practic,pentru fructele
rezistente la ocuri mecanice i mai ales pentru cele destinate prelucrrii
industriale(viine,prune).
Recoltarea fructelor,pe specii.
Mr.Perioada practic de recoltare,este din mijlocul lunii iulie,pn la sfritul lunii
octombrie.n funcie de mrimea fructelor i nlimea pomului,norma de recoltare este de 600-
800 kg/zi/persoan.
Pr.Nu trebuie ateptat ca perele s se coac pe pr,pentru consum.Recoltatul prea devreme
produce modificri n cea ce privete gustul,aroma i repede se ofilesc.
Gutuie.Se las o perioad mai lung,pe pom,pentru a primi culoarea
galben caracteristic.
Ciree,viine.Pentru consum,se recolteaz,cnd fructele au culoarea caracteristic soiului.Se
culeg cu codie,fructele care se consum in stare proaspt.Lucrarea de recoltare,necesit un
consum mare de fort manual.Norma de
recoltare este de 50-80 kg/zi/persoan.
Caise.Recoltarea ncepe cnd 80% din fructe au ajuns la maturitate.Momentul optim de
recoltare,depinde de destinaia produciei.Norma de recoltare este de 100-250 kg/zi/persoan.
Prune.Pentru a putea fi conservate,trebuie recoltate cu codie i a nu ndeprta stratul de cear de
la suprafaa lor.Fructele se culeg n lzi,dar s nu depeasc mai mult de 5-6 kg.
Piersici.Fructele se coc repede,iar recoltarea se face treptat,deoarece fructele care rmn pe
pom,au posibilitatea s se mai dezvolte.Dac transportul se face la distane mai mari,se pot
culege mai tari.
Zmeura.Se coace repede,de aceea recoltatul trebuie fcut n 2-3 zile.Fructele ajunse la
maturitate sunt dulci,aromate.Se recolteaz n tvi,de 300-500 g.Cantitatea zilnic
,culeas,depinde de mrimea fructelor,30-50 kg/zi/persoan.
Capuni.Se culeg cu mare atenie.Pentru conservare,se culeg fr codie,iar pentru consum n
stare proaspt,cu codie,odat cu sortarea lor.O persoan,n 10 ore,recolteaz 40-60 kg.
Coacze roii.Se culeg cu codie,iar norma de recoltare este de 20-50 kg/zi/persoan.
Coacze negre.Fructele coapte se scutur usor.Pentru gem,se culeg doar cnd pe ciorchini sunt
1-2 boabe verzi.
Agrie.Pentru consum n stare proaspt,se culeg cnd au ajuns la maturitatea deplin,iar pentru
industrializare,se culeg cnd fructele sunt pe jumtate coapte.Norma de recoltare este de 40-60
kg/zi/persoan..
Alune.Se culeg manual sau se scutur,n septembrie.Dac se culeg mai repede,ii pierd aroma i
nu se dezvolt corespunztor.
Migdale.De obicei se recolteaz n luna septembrie,cnd coaja crap i se deschide.
Castane.Culesul ncepe n prima decad a lunii septembrie,pn la nceputul lunii
noiembrie.Momentul optim este, cnd cupa s-a deschis.
Nuci.Perioada coacerii,poate dura cteva sptmni.Se culeg n couri sau n saci.Exist dovezi
c dac se aplic metoda de recoltat,prin batere,producia din anul urmtor,poate s fie
diminuat.


CULTURA DE MERI
Plantarea merilor
Merii se planteaza primavara sau toamna, daca iernile sunt blande si umede.
Se sapa o groapa mai mare cu 30 cm decat lungimea radacinilor si se umple cu pamant si compost. Merii se
planteaza la 9-10 m distanta, cei semi-pitici la 6-7,5 m si cei pitici la 4,5-6 m. Infigeti in groapa (cu atentie sa nu rupeti
radacinile) un bat de care sa legati copacul; e bine sa luati aceasta masura de protectie, mai ales in zonele in care
vantul bate foarte puternic. Soiurile semipitice nu trebuie neaparat legate, dar este totusi o idee buna sa o faceti, mai
ales in primii ani.
Plasati copacul in groapa, rasfirand cu atentie radacinile. La soiurile pitice si semipitice care au un singur punct de
altoire aveti grija ca acesta sa fie la cel putin 3 cm deasupra nivelului solului - altfel va prinde radacini altoiul si
radacina nu va mai avea nici o influenta in dezvoltarea marului.
Plantarea merilor la adancimi mai mari are avantajul ca ancoreaza mai bine copacul; pe de alta parte, plantarea la
adancimi mai mari decat cele la care au crescut in sera va duce la aparitia unor probleme la radacini.
Inainte de a umple groapa de tot cu pamant si compost, turnati un strat de balegar. Dupa plantare marul se uda din
abundenta si se acopera la radacina cu un strat de paie sau alte materiale organice (fara buruieni), pentru a mentine
umezeala.
- cand plantati puieti altoiti, pitici sau semipitici, aveti grija ca punctul de altoire sa fie cel putin la 3 cm deasupra
pamantului;
- merii standard se planteaza la 9-10 m distanta unii de altii, soiurile semi-pitice la 6-7,5 m si cele pitice la 4,5-6 m;
- dupa plantare, copacii se uda si se efectueaza taierile de formare.

Ingrijire
Cultivarea marului cere multa rabdare si planuire. Daca doriti sa aveti o recolta foarte buna, va trebuie sa tineti sub
control insectele, bolile si alti daunatori care pot ataca copacul, sa fiti atenti la conditiile meteo si sa faceti efectuati
taierile de formare anual. Desi prima recolta va veni peste cel putin 3 ani de la plantare, cand veti ajunge in final la
momentul in care sa culegeti mere din copacul plantat chiar de dvs., veti vedea ca efortul a meritat.
- udati regulat merii tineri, mai ales pe cei din soiurile pitice si semi-pitice, pentru a fi siguri ca radacinile se dezvolta;
- inainte de a acoperi de tot cu pamant, puneti un strat de ingrasamant peste radacini; acest strat trebuie innoit din
cand in cand, iar toamna trebuie scos, pentru ca in el se pot adaposti soareci peste iarna;
- merii trebuie antrenati pe sarme sau spaliere inca din primul sezon de la plantare;
- la copacii cu rod se fac taieri anual.
- sezonul de recoltarea a fructelor incepe de la mijlocul verii pana toamna tarziu, in functie de soi.
Alegerea soiurilor pentru livada cu meri
Daca va hotarati sa faceti o livada cu meri, veti vedea ca exista zeci de soiuri de mere din care sa alegeti. E bine sa
va informati din timp care din ele se adapteaza mai bine climei din zona in care locuiti. Portaltoiul este cel care
stabileste daca marul va fi pitic, semipitic sau standard. Merii pitici cresc pana la 2,5 - 3,6 m, cei semipitici pana la 5,4
m, iar cei standard pot ajunge pana la 6,6 m. In general se recomanda portaltoi de la soiuri semipitice, pentru ca cele
pitice sunt mai sensibile la frig. Se stie in acelasi timp, ca acelasi portaltoi, combinat cu diferite soiuri, produce pomi
de dimensiuni si capacitate de rezistenta diferite.

Inainte de plantare...
- alegeti soiuri rezistente pentru a micsora riscul de aparitie a viermilor si a altor boli;
- plantati cel putin doi copaci din soiuri care infloresc in acelasi timp, pentru ca sa se poata realiza polenizarea;
- cumparati puieti sau portaltoi de 1 an. Soiurile pitice si semi-pitice vor rodi in 3-4 ani, de cate 1-2 ori; soiurile
normale vor rodi dupa abia 4-8 ani, de 4-5 ori.
Pregatire
- alegeti un loc aflat tot timpul in bataia soarelui, cu fertilitate moderata, usor drenabil si cu buna circulatie a aerului.
- merii se dezvolta bine in majoritarea tipurilor de sol.
CULTURA DE NUCI:
Nucul este una dintre cele mai importante specii pomicale. Miezul de nuca este un aliment
concentrac cu o compozitie chimica complexa (substante proteice, substante grase, glucide, geluloza,
potasiu, Mg, Ca, Fe, P, Zn, Cl) utilizat ca atare sau pt. produse de cofetarie in industria dulciurilor, a
uleiurilor fine, sapunurilori si a lacurilor. Nucile verzi sunt bogate in vitamica C si se utilizeaza pt.
prepararea lichiorurilor si dulceturilor. Lastari si scoarta se utilizeaza pt. taninului, a unor coloranti, iar
lemnul este deosebit de apreciat in industre mobilei si sculptura.
Nucul este origiar din Asia Centrala si din unele zone ale Peninsulei Balcanice. Tarile mari
producatoare sunt Maroc, S.U.A. Mexic, Chile, Argentina, China, Turcia, Ucraina, Romania, Rusia, Italia,
Iran.
In Romania nucul se cultiva in toate zonele de la mare pana in zona dealurilor inalte, se utilizeaza
tipuri valoroase di specia Juglas regia fiind omologati portaltoi secular R-M si Tg. Jiu J
Parcurgerea ciclului anual

Repausul relativ la nuc este destul de lung fiind cuprins intre douazeci aprilie si 10 mai. undele
soiuri sunt protogine (Giurgiu 65, Germisara, Orastie) adica se deschid mai intai florile femeiesti, altele
sunt protandre (Sibisel precoce, Novaci) putine sunt sinandre, (homogame). Inflorirea florilor femeiesti
dureaza 14-16 zile, iar a celor barbatest 5-7 zile. Polenul este receptat atunci cand unghiul dintre lobi este
la 90-150 grade.
La nuc soiurile sunt partial autofertile si intotdeauna interfertile, distanta dintre soiul de baza si
polenizator trebuie sa fi de maxim 50-60 cm. Dupa legare fructele cresc destul de repede, endocarpul
este inlaturat in iulie iar maturarea se face in septembrie - octombrie. Fructele care sunt drupe false au o
greutate medie de 5-20 grame iar procentul de miez este 35-54%.

Cerinte fata de factori de vegetatie

Principali factori care influenteaza productia la nuc sunt : lumina, caldura, apa si solul.
Lumina - nucul fata de lumina are cerinte mari, de acea reuseste numai pe terenuri cu expozitie
sudica si la distanta de plantere corespunzatoare. In condite de lumina slaba nucul rodeste putin,
coroanele se degarnisesc si pomi devin sensibili la boli.
Caldura - fata de caldura cerintele sunt destul de mari, reuseste in zonele cu temperatura medie
anuale de 8-11 grade Celsius cu ierni blande si veri calduroase. Atunci cand temperaturile sunt mai mari
de 35 grade Celsius se produc arsuri pe frunze si pe fructe. In timpul ierni majoritatea soiurilor rezista
pana -25 -28 grade Celsius, dar la inceputul si sfarsitul repausului temperaturile pot sa-i afecteze.
Primavara dupa trecerea perioadei de cocire sunt afectati amenti si chiar ramurile de rod.
Sensibilitatea organelor florare in timpul infloritului este foarte mare, stigmatele degera la -0,8 -
1grade Celsius iar temperaturile de -2 -3 grade Celsius florile si frunze.
Apa - fata de apa nucul are cerinte mari, obtinandu-se productii mari in zonele cu precipitaii medii
anual de 600-700 mm/an. faptul ca nucul consuma cantitati mari de apa se explica si prin faptul ca
aceasta specie creste foarte bine pe malul apelor curgatoare.
Nucul suporta perioadele de seceta dar nu de lunga durata, deoareace are sistemul radicular
destul de profund.
Excesul de apa din sol si din aer este greu tolerat in aceste conditi nucul devine sensibil la boli si
la ger.
Solul - cerintele fata de sol sunt de asemenea deastul de mari, nucul reuseste bine pe soluri cu
textura mijlocie profunda, cu pH 6-7,5 si fertile. Pe solurile texturale, pe cele erodate cu strat fertil subtire,
nucul creste si rodeste, necorespunzator. In primi ani nucul este pretentios fata de azot iar in timpul
fructificari fata de fosfor si potasiu.
Particularitati tehnologice
Plantatile de nuc se infiinteaza numai pe terenurile favorabile din zone specifie acestei culturi.
terenul se desfriseaza de vegetatie lemnoasa, apoi se cultiva 3-4 ani cu leguminoase, perene sau anual
dupa care se infinteaza cultura de nuc. Fertilizarea de baza se face pe directia randului sau la fiecare
pom, pregatirea terenului se face prin desfundare sau prin saparea gropilor mari de plantare.
Distanta de plantare la pot pe radacini proprii sau altoiti pe Jugless nigra sunt de 10-12 m intre
randuri si 8-10 pe rand. In primi 10-12 ani,nucul poate fi indesit pe rand si intre canduri cu visin, mar si
par slab viguroase.
Materialul saditor se obtine in pepiniere, nucul se poate imultisi prin seminta "tipuri selectionate"
dar in acest caz caractere soiurilor nu se transmit fidel la descendenti. Pureti portaltoi se produc in scoala
de pureti, pt. altoire sunt buni pureti de 1-2 ani, sanatosi iar diametrul tulpinei sa fie 8-20 mm. Ramurile
altoi se recolteaza din pureti "elita" ele trebuie sa aiba lungimea de 50-100 cm si diamtrul 8-20mm.
Materialul biologic se pastreaza pana la altoire stratificat in nisip umed. Puieti se scot de de la stratificare
cu 10-15zile mai repede, se fasoneaza scurtand pivatul la 20-25cm.
Altoirea se efectueaza deobicei in ianuarie mecanizat, daca masinile sunt bine legate nu este
necesara legarea iar cand altoirea se face manual este necesara legarea. Dupa altoire materialul se
stratifica in lezi cu rumegus dezinfectat cu Topsin 0,1% apoi se forteaza in sere speciale timp de 10-14
zile. Fortarea este terminata cand punctul de altoire este complet carusat. Plantarea puietilor altoiti se
face in randuri 90x40 cm.
Este necesar ca in timpul verii sa se fac 4-5 prasile,2-3 udari,o fertilizare suplimentara cu 40-50
kg Na/ha; 5-7 tratamente cu zeama bordeleza 0,75-1%
La puieti se mai fac lucrari in vedre de intepartarea a lastarilor porniti din portaltoi si se lasa un
lastar din altoi.
Plantarea in livada se face toamna sau primavara devreme, scoaterea din pepiniere facanduse
cu 2-3 zile inainte. In cazul taierilor, nucul se dirijeaza dupa urmatoarele sisteme de coroana: vas
ameliorat, vas intarziat cu patru sarpante, piramide neetajate cu 5-6 sarpante, trebuie sa aiba 100-120
cm. Formarea coroanei nu necesita multe taieri, deoarece aceasta specie are o coroana rara bine
luminata. Taierile la nuc se fac primavara in martie-aprilie. Intretinerea solului se face sub forma de ogor
lucrat, ogor lucrat cu plante intercalate sau pt.ingrasamint verde. Dupa intrare pe rod solul se mentine
inerbat intre randuri si curat pe rond prin erbicidare,nulcire sau prasile, inerbare totala sau cultivare de
plante pentru ingrasamint verde in zonele suficient de umede.
Se pot utiliza atat erbicide preermegente cat si postemergente ,cele mai indicate fiind, Roundup
360 CE 6-8l/ha, Galont super CE 1-1,5l/ha, Focus ultra 3-4 l/ha care combat buruienile.
In primi ani de cultura nucul consuma cantitati mair de azot, de aceea in functie de gradul de
aprovizionare a solului se administreaza ingrasaminte chimice.
Dupa intrarea pe rod se vor administra doze moderate de ingrasaminte 100-120kg/ha N, 60-
80kg/ha K2O5, 60-80kg/ha K2O.
In zonele unde precipitatile sunt sup 600mm/am se impune irigarea nucului. Recoltarea fructelor
se face diferentiat, pt. dulceata sau lichior se recolteaza cand au diametrul 1,2-2cm. Inainte de intarirea
endocarpului pt. miez nucile se recolteaza la maturitate adica atunci cand mezocarpul crapa si se
desprinde cu usurinta.
In tara noastra maturarea deplina se realizeaza din septembrie pana la sfarsitul lui octombrie,
recoltarea se face in 2-3 reprize. Recoltarea se face prin scuturare cu prajini speciale invelite in partea
superioara cu carpe sau cauciuc pt. a nu rani ramurile.
In plantatile mari scuturarea se face cu vigratoare speciale. Adunatul nucilor se face manual sau
mecanizat daca solul a fost discuit si tavalagit. Scuturarea se mai poate face pe prelata sau plase cu
ochiuri mici, adumarea facandu-se mai usor.
Dupa adunare nucile se decojesc repede, daca mezocarpul nu se desprinde usor nucile se
introduc in camere ermetice intr-o atmosfera de 1% etilen timp de 12 ore, sau se introduc in saci, se uda
bine din ora in ora timp de 12-24 ore, dupa care mezocarpul se indeparteaza usor.
Cand mezocarpul a fost indepartat nucile se spala 3-4 minute apoi se usuca pana la umiditatea
5-8%. Uscarea se face la aer sau pe uscatoare cu temperatura de 34-40 grade Celsius.
Dupa uscare nucile se calibreaza, se ambaleaza si se livreaza beneficiarilor, sau se pastreaza.
Daca nucile au umiditate de 5-8% ele se pastreaza bine in camere temperaturi 10-12 grade Celsius timp
de 2-3 ani.
Nucile care au orificiul peduncular bine inchis se pot albi cu ajutorul unei soluti de hipoclorid de
calciu si carbonat de sodiu dup o tehnologie simpla.
Nucile se valorifica ca atare(cu coaja) sau decojite sub forma de sambure (miez) de nuca.