UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
MASTER: TEHNOLOGII INTEGRATE DE OBȚINERE ȘI VALORIFICARE A PRODUSELOR HORTICOLE

REFERAT

STUDENT: CONSTANTIN MARIAN

ANUL I
 Cuprins

INTRODUCERE
1. AGRICULTURA ECOLOGICĂ
- Rolul;

- Relaţia AGRICULTURĂ - ALIMENTAŢIE - SĂNĂTATE;

- Avantajele si dezavantajele agriculturii ecologice.
2. OBIECTIVE ȘI LEGI ALE AGRICULTURII ECOLOGICE ÎN
ROMÂNIA
- Etapele agriculturii ecologice;
- Etape pentru trecerea de la agricultura convenţională la agricultura
ecologică.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 Introducere

Un nou tip de agricultură, de produse variate s -a impus pe piață, și anume produsele

ecologice, care necesită implicit o agricultură ecologică.

,,Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E Romaniei pentru definirea

acestui sistem de agricultură este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură
biologică” utilizaţi in alte state membre. Acest sistem de agricultură este un procedeu “modern”
de a cultiva plante, de a creşte animale şi de a produce alimente, care se deosebeşte fundamental
de agricultura convenţională.

Producția ecologică este un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară

care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea
resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de

producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul
unor substanțe şi procese naturale. Astfel, metoda de producție ecologică joacă un dublu rol
social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii consumatorilor
de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecț ia
mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.
 1. Agricultura ecologică

Agricultura ecologica urmăreşte obţinerea de produse agroalimentare ecologice

certificate de origine vegetala si animala de calitate, în strânsă legătură cu mediul înconjurător şi

limitarea riscului poluării, cu menţinerea fertilităţii solului.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mult mai curată, mai
potrivită metabolismului organismului uman, dar in deplină corelaţie cu conservarea şi
dezvoltarea mediului in respect faţă de natură şi legile ei. Unul dintre principalele scopur i ale
agriculturii ecologice este producerea de alimente cu gust, textură şi calităţi autentice şi atractive.

Aceste alimente se obţin in etapa producţiei la fermă prin interzicerea strictă a utilizării
organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) şi prin restricţii drastic privind

folosirea fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere,

hormonilor, antibioticelor şi sistemelor intensive de creştere a animalelor. Agricultura ecologică
are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă, la creşterea activităţilor economice cu o
importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru spaţiul rural.
Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale
ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice in toate disciplinele agronomice, răspunzand
preocupărilor sociale fi ale mediului inconjurător, fumizăndu-se consumatorilor produse de

calitate chiar şi in ţările mai sărace.

Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera şi resursele
naturale ale planetei, excluzand utilizarea ingrăşămintelor chimice, pesticidelor de sinteză şi a
erbicideior, metodeie de prevenire jucand un rol primordial in lupta impotriva dăunătorilor,
boliior şi a buruienilor.

Pentru a practica o agricultură in armonie cu natura trebuie să se ţină seama de tehnicile

biologice utilizate şi de condiţiile locale, adaptandu-se la realităţile socioeconomic dar şi la
metodele tradiţionale, prin utilizarea optimă a resurselor din agroecosisteme, fiind un factor
esenţial pentru obţinerea unor rezultate optime şi de lungă durată.

Principalele obiective ale agriculturii ecologice :

să realizeze produse agricole de inaltă calitate nutritivă şi in condiţii eficiente;
să dezvolte şi să intărească sistemele vii pe parcursul ciclurilor de producţie;
 să menţină şi să amelioreze fertilitatea solului pe termen lung;

să evite toate formele de poluare care pot rezulta din practica agricolă;
şi un mediu de
lucru sigur şi sănătos.

agrare, respectand
micro-organismele, flora si fauna solului, culturile si cresterea animalelor;
să mențină și să amelioreze fertilitatea solurilor pe termen lung; să pună la punct sisteme
agricole cât mai autosuficiente, în ceea ce priveste materia organica și elemente nutritive;
sa asigure tuturor animalelor conditii de viata cat mai putin contrarii aspectelor
fundamentale ale comporta-mentului lor natural;
să mentină diversitatea genetica a sistemelor agricole, a mediului lor, inclusiv protectia
plantelor si a animalelor sălbatice;

să tină cont de impactul tehnicilor culturale asupra mediului și a relaţiilor sociale.

Principiile pe care este fondată agricultura ecologică sunt universale, dar tehnicile
utilizate sunt adaptate in funcţie de condiţiile pedoclimatice, de resurse şi de tradiţiile locale.
Agricultura ecologică este o metodă care necesită capacitate de observare şi de reflexie.
Foloseşte un potenţial ridicat de mană de lucru, necesitand deci locuri noi de muncă, şi menţine
ţăranii la munca campului, aspect important intr-o perioadă de şomaj, pe de o parte şi exod masiv
din zonele rurale către aglomerările urbane, pe de altă parte.

Mediul şi resursele naturale trebuie să fie recunoscute ca fundament al tuturor activităţilor

umane, iar protejarea lor trebuie să reprezinte o condiţie obligatorie pentru dezvoltare. Conceptul
de dezvoltare durabilă se bazează pe drepturi, obligaţii şi justiţie, presupunând:
- necesitatea de menţinere a integrităţii mediului {Enviromental integrity);
- promovarea eficienţei economice (Economic efficiency);
- m enţinerea echităţii (Equity).
Dezvoltarea durabilă a ecosistemelor agricole şi posibilitatea de a produce alimente de
cea mai bună calitate, poate fi considerată cea mai insemnată contribuţie a agriculturii in
asigurarea viitorului omenirii.
 Agricultura durabilă (sustenabilă) este in primul rand viabilă din punct de vedere
economic, răspunde exigenţei cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară, este o
agricultură care garantează protecţia şi ameliorarea resurselor naturale pe termen lung şi le
transmite nealterate generaţiilor viitoare.

O astfel de agricultură determină şi diversifică activităţi economice deoarece materiile

prime apar şi se prelucrează prioritar in zonele rurale, dezvoltă infrastructura şi creşterea
potenţialului economic al satelor.

Deci, agricultura durabilă trebuie să fie: productivă; profitabilă; ecologică; să conserve

resursele: echilibrată social şi uman.

Relaţia AGRICULTURĂ - ALIMENTAŢIE - SĂNĂTATE este din ce in ce mai

evidentă, deoarece in mare parte „bolile civilizaţiei" sunt puse pe seama unei alimentaţii
necorespunzătoare calitativ, urmare a exceselor de utilizare a chimizării in cadrul tehnologiilor
intensive şi ca atare piaţa produselor ,bio" este din ce mai căutată şi mai apreciată.

Agricultura ecologică este considerată ca fiind singura alternativă pentru mileniul trei.
Europa şi în special statele occidentale, au început să -şi organizeze această activitate încă din
anii 1935-1940, dar primele semne de recunoaştere a activităţii productive şi comerciale datează
din anul 1980, când agricultura ecologică este recunoscută atât de piaţă, cât şi de către guverne,

organisme naţionale şi internaţionale. După anul 1990 dezvoltarea devine spectaculoasă, astfel ca
la nivelul anului 1997 agricultura ecologică în Europa occidentală va deţine o pondere de 0,44%
din suprafaţa agricolă, respective 1.995.435 ha, iar in anul 1999 să ajungă la 2,1% din total,
respectiv 2.858.339 ha. Se evidenţiază in acest sens ţări ca Italia, Australia. Spania. Marea
Britanie. Germania. Franţa etc.

Principalele elemente practice la care se raportează agricultura ecologică se referă

la: - menţinerea unor proporţii convenabile la nivelul exploataţiei agricole intre diferitele
grupe mari de plante, prsaecum şi realizarea unor asolamente cat mai variate şi de lungă
durată:
1.efectuarea de asociaţii de culturi respectand principii ecologice;
2. fertilizarea la suprafaţa solului, fără incorporare de materie organicăproaspătă;
 3. lucrări moderate asupra solului;

4. prevenirea atacurilor de boli şi dăunători, folosindu-se mijloace fizice, tehnologice şi

fitoterapeutice;
5. extinderea lucrărilor manuale şi reducerea celor mecanice specifice in agricultură
clasică.

Avantajele si dezavantajele agriculturii ecologice :

Prin extinderea agriculturii ecologice, aerul prezintă o calitate mai bună in principal

prin faptul că nu se mai utilizează produse chimice care se pulverizează.

Prezenta pesticidelor in apa potabilă a devenit o problema din ce in ce mai mare,

agricultura convenţională fiind principala sursa de contaminare a apei cu nitraţi, nitriti,

bacterii, pesticide. Neutilizarea pesticidelor determină un risc mai mic de contaminare a
produselor agricole. Produsele agricole sunt produse sănătoase, sigure pentru consumul uman si
animal.
Dezavantajele agriculturii ecologice
Nivel scǎzut al randamentelor

În agricultura ecologică productiile pe unitatea de suprafata sunt mai scazute comparativ

cu sistemele agricole conventionale. Scǎderea randamentelor se inregistreaza mai ales in
perioada de conversie de la agricultura conventionala catre agricultura ecologica, fiind necesar un
timp pana ce la nivelul ecosistemului agricol se restabileste un echilibru ecologic, dupa care nivelul
productiilor se stabilizeaza.
Pretul de valorificare al produselor agricole ecologice este mai ridicat decat cel al
produselor conventionale

Tehnicile specifice de productie utilizate in sistemele de agricultura ecologica la care se

adauga productiile ceva mai mici decat in sistemele conventionale fac ca pretul de productie sa fie
ceva mai ridicat. Ca atare, daca in tarile dezvoltate acestea sunt accesibile majoritatii
populatiei, in tarile mai putin dezvoltate, unde inca este important aspectul cantitativ al
alimentatiei, produsele ecologice sunt accesibile segmentului de consumatori cu posibilitati
financiare peste medie populatiei.
 Necesitatea susţinerii agriculturii ecologice

Chiar in tarile dezvoltate unde agricultura ecologica detine o pondere mai importanta,
aceasta a fost si mai este inca sustinuta prin diferite parghii economice (prime, scutiri de taxe
etc.). In prezent, cand aceste forme de sustinere a agriculturii ecologice sunt eliminate din
diferite motive, se constata revenirea unor agricultori la sistemul de agricultura conventionala.
Necesitatea sustinerii agriculturii ecologice este cu atat mai importanta cu cat aceasta este in
stadii incipiente de dezvoltare in anumite tari.
Produsele ecologice sunt adeseori susceptate a toxice.

Ca urmare a unei tehnologii deficitare de-a lungul procesului de productie, dar si al

conservarii si pastrarii produselor agricole cu privire la combaterea bolilor, consumatorii sunt
pusi in situatia de a alege intre posibilitatea prezentei micotoxinelor in produsele ecologice si
prezenta reziduurilor de pesticide in produsele agricole rezultate in sistemele de agricultura
conventionala.
Caracteristici organo-leptice (aspect, gust) uneori deficitare la unele produse
agricole.

Exista posibilitatea ca unele produse ecologice, ca urmare a neutilizarii de produse

chimice de combatere a bolilor si daunatorilor, a regulatorilor de crestere si a altor substante
chimice, sa aiba un aspect comercial deficitar ( ex. fructe mai mici, cu pete pe ele etc.), dar acest
aspect negativ este pe deplin compensat de valoarea nutritiva si biologica a acestor produse.
Prezenta produselor ecologice false pe piata

Anumiti comercianti sunt atrasi de pretul si profitul mare al produselor ecologice si

comercializeaza produse agricole conventionale ca fiind produse ecologice.
Controlul si procesul de certificare trebuie sa fie ameliorat

Pentru ca produsele ecologice sa fie comercializate pe piata sub aceasta forma, acestea
trebuie sa fie controlate si verificate de catre laboratoare autorizate. Aceste laboratoare trebuie sa
fie accesibile producatorilor agricoli, atat ca timp si spatiu, cat si din punct de vedere financiar.
De exemplu, produsele ecologice obtinute in Romania sunt trimise pentru control unor
laboratoare din alte tari, aceasta ca urmare a neexistentei inca a unor astfel de laboratoare
autorizate la noi in tara.
 Lipsa sistemelor de cercetare si extensie pentru agricultura ecologicǎ

Chiar daca s-au facut unele progrese in ceea ce priveste cercetarea si extensia cu privire la
agricultura ecologica, comparativ cu activitatile similare desfasurate in cadrul agriculturii
conventionale acestea sunt inca nesemnificative.

2. OBIECTIVE ȘI LEGI ALE AGRICULTURII ECOLOGICE ÎN

ROMÂNIA

Obiectivele principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse in

legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei
de producţie in sectorul vegetal şi de creştere a animalelor, reglementează şi următoarele aspect
legate de sistemul de agricultura ecologică: etichetarea, procesarea, inspecţia, marketingul şi
importurile. Pentru a putea obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea, produs
obţinut din agricultura ecologică” exploataţia trebuie mai intai să parcurgă o perioadă de
conversie, de minimum doi ani.
Pe durata intregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte

permanent regulile stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 834/2007 al Consiliului. Ei trebuie să-şi
supună activitatea din exploataţie, unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi
certificare in scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei in vigoare privind
producţia ecologică.
In Romania, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată in present de
organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă, imparţialitate şi competenţă
stabilite in Ordinul nr. 688/ 2007 .
Etapele agriculturii ecologice
- inspecţia şi certificarea: procedura prin care se determină respectarea condiţiilor şi a
standadrelor specifice de producţie in agricultura ecologică. Aceasta se face prin INSPECŢIE,
prelevarea de mostre (de sol, produs, etc), efectuarea de teste şi analize chimice; evaluarea,
CERTIFICAREA.
 - Standard de acreditare - este un element foarte important de urmărit deoarece este in
stransă legatură cu piaţa de desfacere.

deţine una sau mai multe din următoarele

recunoaşteri pentru efectuarea certificării conform:

• Standardului IFOAM: acreditarea conform standardului International Organics

Accreditation Service (IOAS) of CB to IFOAM;
• Standard ISO 65: standard general aplicabil organismelor de certificare a produselor

• Acreditare NOP: in general cerută de piaţa SUA;

• Acreditare JAS: cerută de piaţa Japoneză;

• Regulamentul UE: Regulamentul Consiliului 2092/91 - piaţa Europeană,

Etape pentru trecerea de la agricultura convenţională la agricultura ecologică:

1. Informarea: prin ziare, reviste, cărţi, pliante etc.;
- prin asociaţiile pentru protecţia mediului şi agricultură ecologică:
- prin institute şi staţiuni de cercetare;
- prin unităţile de invăţămant;

Fermierul ecologic trebuie să fie foarte bine informat şi să fie permanent la curent cu
ceea ce este nou în domeniu!

2. Testarea/practicarea:
- prin participare la ,,zile deschise” organizate in fermele/unităţile
ecologice;
- prin cursuri de pregătire;
- prin incercarea sistemului de agricultură ecologică in ferma/unitatea
proprie (nu vă aşteptaţi la rezultate spectaculoase din prima incercare);
- prin contactarea organismului de inspecţie şi certificare;

3. Planificarea conversiei:
- inregistrarea activităţii la Ministerul Agriculturii;
- cerere către un organism de control;
- intocmirea planului de conversie;
- organizarea comercializării produselor ecologice;
- afilierea la o asociaţie de agricultură ecologică;
 Noţiuni generale legate de conversie
Aplicarea şi conversia către agricultura ecologică:

metodele de producţie ecologică se aplică de la inceput;

odată cu data efectuării cererii către OIC (sunt

posibile si excepţii);
nu se recomandă ca suprafeţele sau/şi animalele convertite in agricultura
ecologică↔ agricultura conventională;
durata conversiei,
- Culturi anuale: minim 2 ani;
- Culturi perene: minim 3 ani;
Marcarea produsului “in conversie spre agricultura ecologică” este posibilă după minim
12 luni şi constatarea conformităţii.

In urma inspecţiilor efectuate de organismele de control, operatorii care au respectat

regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi işi vor putea eticheta produsele
cu menţiunea ,,ecologic”.

Pe eticheta care se aplică pe un produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni:

referirea la modul de producţie ecologic, sigla, numele şi codul organismului de inspecţie şi
certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

Sigla ,,ae”, sigla naţională specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară pot fi
folosite in scopul unei mai bune vizualizări de către consumatori a produselor obţinute din
producţia ecologică.

Sigla ,,ae , proprietate a M.A.P.D.R , garantează ca produsul, astfel etichetat, provine din
agricultura ecologică şi este certificat de un organism de control. Regulile de utilizare a siglei
,,ae” sunt cuprinse in Anexa nr.1 la Ordinul comun pentru modificarea şi completarea Anexei la
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 317/2006 şi al preşedintelui
nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor
agroalimentare ecologice.

Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor

ecologice il au producătorii, procesatorii şi importatorii inregistraţi la M.A.P.D.R şi ca re deţin un
contract, cu un organism de control aprobat de către M.A.P.D.R.
 In vederea obţinerii dreptului de utilizare a siglei „ae’’ de certificare şi a siglei „ae” de
comunicare, solicitanţii vor completa cererile de solicitare. In prezent, aplicarea siglei
comunitare pe eticheta produselor ecologice este facultativă, dar va deveni obligatorie, la data de
1 iulie 2010 in conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) al Consiliului nr. 967/2008.
Inainte ca producătorii să inceapă să-şi desfăşoare activitatea in acest domeniu, sau să
obţină produse ecologice, au obligaţia să se inregistreze la M.A.P.D.R.
Inregistrarea producătorilor in agricultura ecologică, este obligatorie in fiecare an şi se
face prin completarea Fişelor de inregistrare in agricultura ecologică, disponibile la Direcţiile de
Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţene, in perimetrul căreia producătorul işi desfăşoară
activitatea, la responsabilii judeţeni pentru agricultura ecologică. Procedura de inregistrare a
producătorilor in agricultura ecologica este reglementată prin Ordinul nr. 219 /2007 pentru
aprobarea Regulilor privind inregistrarea operatorilor in agricultura ecologică, completat şi
amendat.
Agricultura ecologică este un sector dinamic in Romania care a cunoscut in ultimii ani
o evoluţie ascendentă, atat in sectorul vegetal cat şi in sectorul animalier.
Organizarea comercializării produselor constituie un element important din filiera de
agricultură ecologică. Comercializarea produselor ecologice se face numai de comercianţ i
inregistraţi la M.A.D.R, prin diferite canale de piaţă: vanzări de la poarta fermei, vanzări prin
magazine en-gros, vanzări prin magazine specializate , vanzări prin bursa on-line pentru produse
ecologice (www.agricultura-ecologica.ro) vanzări prin pieţe sezoniere.
Acţiunile de informare a producătorilor, de instruire şi de promovarea a conceptului de
agricultură ecologică sunt realizate de către organizaţii de stat şi private. Educaţia in agricultura
ecologică, in vederea formării de specialişti pentru a cest domeniu constituie o preocupare a
instituţiilor de profil din invăţămantul superior. Ca parte a campaniei de promovare a agriculturii
ecologice in Uniunea Europeană, la iniţiativă Directoratului General pentru Agricultură şi

Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, a fost creat site-ul :

www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro ce are ca principal obiectiv informarea
publicului larg cu privire la sistemul de agricultură ecologică cat şi un punct de plecare in
realizarea campaniilor promoţionale in diferite State Membre. De asemenea, in vederea
promovării produselor ecologice, Comisia Europeană acordă sprijin de pană la 50% programelor
de informare şi promovare propuse de organizaţiile profesionale şi interprofesionale din sector,
care participă cu minim 20 % din costul real al acţiunilor, cofinanţarea fiind asigurată de la
bugetul de stat, in conformitate cu prevederile
Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de informare şi
promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi in ţările terţe şi cu Regulamentul (CE) nr.
501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008.
La iniţiativa Asociaţiei Bioagricultorilor din Romania "Bioterra", precum şi a altor
personae fizice şi juridice, a fost creat in anul 2002 S.C. ECOINSPECT S.R.L., organism privat
pentru inspecţia şi certificarea produselor ecologice, cu sediul in municipiul Cluj -Napoca, judeţul
Cluj. Societatea are un număr de 21 asociaţi iar in primii doi ani de activitate, Ecoinspect a
beneficiat de un sprijin important din partea Biokontrol Hungaria, cea mai cunoscută firma de
inspecţie şi certificare din Ungaria. Din punct de vedere tehnic, Ecoinspect a fost indrumat de
FIBL - Institutul de Cercetare pentru Agricultură Ecologică şi de Bio.Inspecta AG din Elvetia.
S.C. ECOINSPECT S.R.L. este primul organism romanesc privat din domeniul inspecţiei şi
certificării produselor agroalimentare ecologice, recunoscut de Ministerul Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale.
 CONCLUZII

Agricultura ecologică are o mare contribuţie la o dezvoltare economică de durată şi joacă

un rol important in imbunătăţirea condiţiei mediului, prezervarea solului, imbunătăţirea calităţii
apelor, biodiversificare şi protejarea naturii. Agricultura ecologică poate să meargă inainte in
economice cu valoare adăugată
mare şi prin generarea de locuri de muncă in zone rurale. In majoritatea industriilor de procesare
a alimentelor şi in vinificaţie există o mare lipsă de capacitate pentru valorificarea strugurilor,
cărnii şi legumelor, fapt care limitează volumul produselor exportabile.

Romania beneficiază de condiţii corespunzătoare pentru a promova agricultura ecologică,

cum ar fi:
· sol fertil şi productiv;
· agricultura tradiţională romanească se bazează pe abordări care nu dăunează mediului şi
există posibilităţi de a identifica zone ecologice nepoluate unde agricultura ecologică ar putea fi
dezvoltată;

În mod strategic obiectivul calitativ al sectorului este poziţionarea agriculturii ecologice

în centrul agriculturii naţionale, ca un pivot pentru dezvoltarea de durată in mediul rural.
 BIBLIOGRAFIE

I. NOTIȚE CURS

II. I.Toncea, „Ghid practic de agricultură ecologică”, Ed. AcademicPres,Cluj-

Napoca, 2002
III. http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica.html
IV. http://www.uaiasi.ro/FUSPA/agricultura_ecologica.pdf
V. http://ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro

VI. http://www.soel.de/english/index.html

VII. http://www.ifoam.org/whoisifoam/index.html

VIII.
IX. www.bioagro.ro/