P a g e | 0UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI SI STIINTA ALIMENTELOR

SPECIALIZAREA: MONTANOLOGIE

Referat la Ecoproduse agricole

montane

Cadru didactic: Student:Gheorghe Cristian Sebastian

Conf. dr. ing. Daniela Alexandrescu

2020
AGRICULTURA ECOLOGICĂ

1|Page
 Cuprins

1. Definirea agriculturii ecologice

2. Scopul agriculturii ecologice
3. Principiile agriculturii ecologice
4. Sistemul de agricultură ecologică pe plan mondial
5. Sistemul de agricultură ecologică în România
6. Cadrul instituţional internaţional şi naţional
7. Logo-uri (sigle) internaţionale şi naţionale

2|Page
 1. Definirea agriculturii ecologice

Conform definiției dată de Organizația pentru Alimente și Agricultura F A O

și Organizația Mondială a Sănătății (O M S ) în ‘‘Codul Alimentarius’’, agricultura
ecologică reprezintă un ‘sistem integral de gestionare a procesului de
producție,care contribuie la sprijinirea și consolidarea rezistenței
agroecosistemului,incluzând biodiversitatea,ciclurile biologice și activitatea
biologică a solului.
Ca ştiinţă, agricultura ecologică se ocupă cu studiul sistematic al structurilor
materiale (organismele vii şi mediul lor de viaţă) şi funcţionale (intra- şi
interrelaţiile structurilor materiale) ale sistemelor agricole în vederea stabilirii
principiilor, normelor (standardelor) şi recomandărilor de proiectare şi
management al agroecositemelor capabile a asigura, timp îndelungat, nevoile
umane de hrană, îmbrăcăminte şi de locuit, fără a le diminua potenţialul ecologic,
economic şi social.
Ca ocupaţie, agricultura ecologică este arta şi ştiinţa însuşirii şi asamblării
cunoştinţelor teoretice despre natură şi agricultură în sisteme tehnologice
multifuncţionale de cultivare a terenurilor, creştere a animalelor şi de prelucrare şi
comercializare a produselor agricole şi alimentare, bazate, preponderent, pe
resursele energetice (naturale şi umane), materiale, economice şi informaţionale ale
sistemelor agricole şi în conformitate cu legile şi însuşirile sistemelor naturale.

2. Scopul agriculturii ecologice

Agricultura ecologică urmăreşte armonizarea interacţiunilor dinamice dintre

sol, plante, animale şi om . Fiind un tip de agricultură durabilă, scopul agriculturii
3|Page
ecologice poate fi exprimat printr-o funcţie de tip mini - max: maximizarea
producţiilor şi minimizarea efectelor secundare negative ale activităţilor agricole.
Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera și
resursele naturale ale planetei,excluzând utilizarea îngrășămintelor
chimice,pesticidelor de sinteză și a erbicidelor,metodele de prevenire jucând un rol
primordial în lupta împotriva dăunătorilor,bolilor și a buruienilor.

3. Principiile agriculturii ecologice

După un intens proces participativ, în septembrie 2005, Adunarea Generală a

IFOAM, de la Adelaide – Australia, a aprobat noile Principii ale Agriculturii
Ecologice.
Aceste principii sunt ,,rădăcinile pe care agricultura ecologică creşte şi se
dezvoltă.
 Principiul sănătăţii
Agricultura ecologică susţine şi îmbunătăţeşte sănătatea solului, plantelor,
animalelor, omului şi a planetei ca un tot unitar şi indivizibil. Acest principiu
indică faptul că sănătatea indivizilor şi comunităţilor nu poate fi separată de
sănătatea ecosistemelor - solurile sănătoase produc culturi sănătoase, care la rândul
lor furnizează sănătate animalelor şi oamenilor. Sănătatea se referă la totalitatea şi
integritatea sistemelor vii.
 Principiul ecologic
Agricultura ecologică se bazează pe sisteme ecologice vii, lucrează cu
acestea, le stimulează şi le susţine. Acest principiu are rădăcini în sistemele
ecologice vii şi, ca atare, prevede că producţia ecologică se bazează pe procese
ecologice şi reciclare. Alimentatia şi bunăstarea rezultă din ecologia mediilor de
producţie specifice.
4|Page
  Principiul corectitudinii
Agricultura ecologică a apărut şi se dezvoltă pe relaţii care asigură
corectitudinea cu privire la mediul comun şi şansele vietii. Corectitudinea este
caracterizată de echitate, respect, justiţie şi solidaritate până la sfârşitul lumii, atât
în rândul oamenilor, cât şi în relaţiile lor cu alte fiinţe vii. Acest principiu
subliniază faptul că cei implicaţi în agricultura ecologică ar trebui să gestioneze
relaţiile umane într-un mod care să asigure echitatea, la toate nivelurile şi între toţi
participanţii la procesul de producţie - fermieri, muncitori, procesatori,
distribuitori, comercianţi şi consumatori.
 Principiul precauţiei
Agricultura ecologică este gestionată într-o manieră responsabilă şi de
precauţie pentru a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare şi a
mediului înconjurător. Agricultura ecologică este un sistem dinamic de viaţă, care
răspunde cerinţelor şi condiţiilor interne şi externe.

4. Sistemul de agricultură ecologică pe plan mondial

Începuturile agriculturii ecologice moderne sunt fixate la sfarsitul secolului

trecut când unele grupuri de gânditori, în special din Germania, au început să
analizeze prăpastia dintre om şi să speculeze modul în care poate fi stopată această
tendinţă.
Pe acest fundal Rudolf Steiner, filozof nascut în Austria, având ocupatia de
profesor, fondatorul antroposofiei, a creat în 1924 un nou concept de a face
agricultura, în care ferma era văzută ca un organism care se autosusţine.
Agricultura ecologică a aparut in realitate,spre sfârşitul anilor 1970 odată cu
creşterea influenţei mişcarilor pentru mediu,când fermierii şi consumatorii au fost
5|Page
mai preocupaţi de probleme de mediu. Acest fenomen a apărut mai intâi în ţările
din Europa de Nord (Danemarca, Germania, Olanda) şi mai apoi s-a extins în toate
ţările din Bazinul Mediteranean (Franţa, Italia, Grecia) şi în SUA. Acest fapt a dus
la apariţia asociaţiilor de ferme ecologice.
În prezent ţările cu cea mai mare suprafaţă cultivată ecologic sunt: Australia
(11,8 milioane ha), Argentina (3,1. milioane ha), China (2,3milioane ha) şi S.U.A.
(1,6 milioane ha). Totuşi, numărul fermierilor ecologici şi proporţia dintre
agricultura ecologică şi cea convenţională sunt cele mai mari în Europa. A avut loc
o creştere spectaculoasă a suprafeţelor cultivate ecologic în America de Nord şi
Europa; ambele ţări au în comparaţie cu 2004, cu o jumătate de milion de hectare
mai mult. În majoritatea ţărilor agricultura ecologică este în creştere, totuşi au avut
loc şi descreşteri ale suprafeţelor cultivate ecologic în China, Chile şi Australia
(SOEL-FiBL 2007).
India;
Urug SpaniGerm
10300
uai; a ; ania;
00
93000 9900087000
Italia;
0 0 0Austr
11500 alia;
00 12020
China 000
; Arge
15500 ntina;
00 Brazil
27800
SUA; ia; 00
16700 17700
00 00

Fig 3.1. Primele 10 ţări cu cea mai mare suprafaţă agricolă cultivata
ecologic
5. Sistemul de agricultură ecologică în România

Agricultura ecologică îşi are originea, pe de o parte, în dorinţa de a interveni

6|Page
în natură conform cu legile acesteia, iar pe de alta parte, în necesitatea de a salva
habitatul uman, la care fertilitatea solului şi biodiversitatea sunt componente de
baza, care trebuiesc conservate şi ameliorate.
Suprafeţele cultivate în sistem ecologic, în România, au crescut în ultimii
cinci ani de peste şase ori, de la 17.438 ha în anul 2000, la 110.400 ha în 2005,
pentru 2006 suprafeţele fiind de 143.000 ha. De asemenea, se estimează o creştere
a suprafeţei cultivate ecologic 1,7 la sută în 2007, circa 250.000 ha, de la 1,16 la
sută în 2006 şi până la 400.000 ha în 2010, adică 2,72 la sută.(Sursa: M.A.D.R
Comunicări organisme de inspecţie şi certificare).
În România, agricultura ecologică, este în faza de pionierat în multe privinţe.
Ceva mai bine se stă din punct de vedere conceptual, ca urmare a experienţei
acumulate în ultimii 16 ani de studii teoretice şi aplicative privind cultivarea
terenurilor agricole, precum şi în ceea ce priveşte promovarea agriculturii
ecologice de către unele ONG-uri de profil, precum: Asociaţia Română pentru
Agricultură Durabilă (ARAD), Asociaţia Bioagricultorilor din România
„BIOTERRA”, Asociaţia ”AGROECOLOGIA”.

6. Cadrul instituţional şi naţional

Cea mai cunoscută organizaţie la nivel internaţional este Federaţia

Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Ecologica (IFOAM)

În România, agricultura ecologică se află, precum în toate celelalte ţări, în

plin proces de consolidare instituţională şi de dezvoltare în care cele mai active
7|Page
sunt asociaţiile de producători, precum: ―AGROECOLOGIA, Asociaţia
Bioagricultorilor din România ―BIOTERRA, Asociaţia Bio România, Asociaţia
Română pentru Agricultură Durabilă şi Federaţia Naţională de Agricultură
Ecologică..

7. Logo-uri (sigle) internaţionale şi naţionale

Merită, de asemenea, subliniat faptul că normele cu privire la produsele

ecologice se întemeiază pe un sistem bazat pe voluntariat, astfel că, pentru a
identifica produsele ecologice poate fi folosit logo-ul U.E. al agriculturii ecologice,
coroborat sau nu cu logo-urile naţionale sau private.
Pentru a eticheta un produs ca fiind ecologic, trebuie sa se respecte în
totalitate Regulamentul Cosiliului nr. 834/2007 şi Regulamentul Comisiei nr.
889/2008, care conţin un minimum de norme cu privire la producţia, procesarea şi
importul produselor ecologice, inclusiv procedurile de inspecţie, etichetare şi
marketing pentru întreaga Uniune Europeană (UE).
Primul logo al agriculturii ecologice a fost lansat la sfârşitul anului 1990 şi
s-a folosit voluntar în UE doar de către producătorii ale căror sisteme de producţie
şi produse au fost inspectate de organismele de inspecţie şi din rapoartele de
inspecţie a reieşit că au corespuns cerinţelor regulamentului UE 2092/91. De
asemenea, acest logo a fost folosit numai dacă produsele ecologice conţineau, cel
puţin, 95% ingrediente ecologice şi dacă aceste produse au fost procesate, ambalate
şi etichetate în U.E. sau în alte ţări non – U.E. care au un sistem de inspecţie
echivalent.

8|Page
 Începând de la 01 iulie 2010, logo-ul din 1990 nu mai poate fi folosit, fiind
înlocuit cu cel din imaginea următoare, care, acum este obligatoriu pentru toate
produsele alimentare ecologice obţinute în UE. Acest logo nu este obligatoriu
pentru produsele alimentare ecologice neambalate produse şi importate în UE
dintr-o ţară terţă. În România, alături de sigla comunitară trebuie folosită şi sigla
naţională „ae. Sigla ,,ae, proprietate a MAPDR , garantează că produsul, astfel
etichetat, provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de
control. Regulile de utilizare a siglei ,,ae‖ sunt cuprinse în anexa nr.1 la Ordinul
comun pentru modificarea şi completarea Anexei la Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 317/2006 şi al preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.190/2006 pentru
aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare
ecologice. Dreptul de utilizare a siglei ,,ae‖ pe produsele, etichetele şi ambalajele
produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii care sunt
înregistraţi la MAPDR şi au contract cu un organism de control aprobat de către
MAPDR.

Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să

respecte permanent regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie
9|Page
să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie
şi certificare, în scopul controlului conformităţii cu prevederile legislaţiei în
vigoare privind producţia ecologică.

10 | P a g e
 Bibliografie

http://www.bio-romania.org
http://www.ec.europa.eu/agriculture/organic
http://www.madr.ro/agricultura-ecologic

11 | P a g e