Cursul 3 Reguli de productie ecologica 1.Principiile de baza ale productiei agricole ecologice.

Productia agricola ecologica, conform OUG 34 din 2000, inseamna obtinerea de produse agroalimentare fara utilizarea substantelor chimice de sinteza, in conformitate cu regulile de productie ecologica care respecta standardele, ghidurile si caietele de sarcini nationale si sunt atestate de un organism de inspectie si certificare infintat in acest scop. Metodele de productie ecologica utilizate in obtinerea produselor de origine vegetala si animala dar si a furajelor utilizate in hrana animalelor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) respectarea principiilor productiei ecologice; b) neutralizarea de fertilizatori sintetici ai solului (pesticide, aditivi alimentari, substante folosite in alimentatia animalelor, decat a acelor produse permise sa fie utilizate in agricultura ecologica); c) folosirea de seminte sau material de plantat obtinut prin metode de productie ecologica ; Principiile de baza ale productiei agroalimentare ecologice sunt: - eliminarea oricarei tehnologii poluante; - realizarea structurilor de productie si a asolamentelor, in cadrul carora rolul principal il detin rasele, speciile si soiurile de inalta adaptabilitate; - ameliorarea fertilitatii naturale a solului; - integrarea cresterii animalelor in sistemul de productie a plantelor si produselor din plante; - aplicarea unor tehnologii atat pentru cultura plantelor cat si pentru cresterea animalelor care sa satisfaca cerintele speciilor, soiurilor si raselor; Conversia productiei conventionale la cea ecologica trebuie realizata in concordanta cu standardele ecologice nationale si internationale intr-o anumita perioada.Durata perioadei de conversie va fi de: - 2 ani pentru culturile de camp anuale; - 3 ani pentru culturile perene si plantatii; - 2 ani pentru pajisti si culturi furajere; - 12 luni pentru vite de carne; - 12 saptamani pentru animale de lapte ; - 10 saptamani pentru pasari (productia de oua sau carne) ; - 1 an pentru albine daca familia a fost cumparata din stupine conventionale ; In formele vegetale conversia nu se realizaeaza pe toata suprafata in acelasi timp ci lot dupa lot pana la trecerea totala a exploatatiei de la forma conventionala la cea ecologica. In exploatatia care a incheiat procesul de conversie sunt interzise productii paralele. Orice operator de produse agroalimentare ecologice trebuie sa inregistreze aceasta activitate la Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice. Inregistrarea producatorilor in agricultura ecologica este obligatorie in fiecare an si se face prin completarea fiselor de inregistrare in agricultura ecologica disponibile la directiile judetene de agricultura si dezvoltare rurala in perimetrul caruia producatorul isi desfasoara activitatea. Fiecare operator de produse ecologice este obligat sa-si certifice activitatea prin intermediul unei structuri de certificare si control care au notificata activitatea in Romania.In prezent in Romania exista mai multe structuri de certificare si control din Uniunea Europeana precum si

din alte tari acreditate de Ministerul Agriculturii prin Autoritatea Nationala pentru Produse Ecologice.Acestea sunt:ECOCERT din Franta, LACON din Austria, Skal din Olanda, BIOINSPECTA din Elvetia, EKOGARANTIE din Germania, ICEO din Italia, BIOKONTROL din Ungaria. Structurile de certificare si control au rolul de a supraveghea ca produsele agroalimentare ecologice sa fie realizate in concordanta cu legislatia si principiile de agricultura ecologica. In scopul informarii corecte a consumatorului produsele ecologice trebuie sa fie etichetate in conformitate cu regulile specifice privind etichetarea, conform carora eticheta produselor ecologice trebuie sa contina: - denumirea produsului; - metoda de productie ecologica utilizata; - numele si codul organismului de inspectie si certificare care a efectuat controlul unitatii si a eliberat certificatul de produs ecologic; - conditii de pastrare; - termenul minim de valabilitate; - eticheta va contine si o sigla specifica produselor ecologice inregistrata la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci emisa si aplicata pe baza sistemului de certificare,indicand ca produsul respectiv este conform cu regulile de productie ecologica; Ambalajul produselor ecologice este din materiale biodegradabile care nu contamineaza nici produsul si nici mediul inconjurator. 2.Etapele trecerii de la agricultura conventionala la agricultura ecologica. Principalele etape sunt: a) etapa de informare prin: - ziare, reviste, carti, pliante; - asociatiile pentru protectia mediului si agricultura ecologica; - institute si statiuni de cercetare; - unitatile de invatamant; b) testarea prin: - participarea la zile deschise organizate in fermele sau unitatile ecologice; - cursuri de pregatire; - incercarea sistemului de agricultura ecologica in ferma sau unitatea proprie; - contactarea organismului de inspectie si certificare ; c) planificarea conversiei prin: - inregistrarea activitatii la Ministerul Agriculturii; - intocmirea cererii catre un organism de control; - intocmirea planului de conversie; - organizarea comercializarii produselor ecologice; - afilierea la o asociatie de agricultura ecologica; d) implementarea conversiei precum: - concretizarea masurilor din planul conversiei (asolament, rotatie a culturilor, evidenta financiara si contabila); - concretizarea comercializarii (achizitii tehnice, contracte); - schimb de experienta cu alti producatori; - control intern de indeplinire a planului conversiei; 3.Piata produselor ecologice

Pe plan mondial agricultura ecologica se afla in ascensiune fiind practicata in peste 100 de tari.In Uniunea Europeana cele mai mari suprafete cultivate in sistem ecologic le intalnim in Italia, Marea Britanie, Germania, Spania si Franta. In tara noastra au aparut dupa anul 1997 primele asociatii care au promovat agricultura ecologica (bioterra, agroecologia). Dupa anul 2000 agricultura ecologica devine un sector dinamic care a cunoscut o evolutie ascendenta atat in sectorul vegetal cat si in sectorul animal.Culturile practicate in fermele din Romania sunt: cereale, legume, fructe, plante furajere si plante medicinale, fructe de padure, ciuperci iar in zootehnie intalnim ferme de pasari si animale, familii de albine certificate ecologic. Productia ecologica se realizeaza in ferme ecologice de dimensiuni mici si mijlocii cu suprafete cuprinse intre 5 pana la la 50 hectare.Pentru sere, solarii, ciupercarii, culturi de legume, pomi, vie, pentru cresterea strutilor, suprafata unei ferme ecologice este chiar mai mica de 5 hectare.In zonele cu suprafete intinse de teren cu potential tehnologic mare, fermele ecologice pot fi mai mari de 50 hectare. Deoarece agricultura ecologica are o contributie majora la dezvoltarea durabila, prin protectia mediului si cresterea fertilitatii solului producatorii din acest sector sunt sprijiniti prin programele de agromediu ale Comisiei Europene astfel:producatorii din agenti economici beneficiaza de prime compensatorii pe unitate de suprafata si de culturi, in vederea acoperirii pierderilor de venit pe durata perioadei de conversiei si pentru productia certificata, prin planul national de dezvoltare rurala Axa 2 sub masura agromediu din Fondul European pentru agricultura si dezvoltare rurala nerambursabil in conformitate cu regulamentul Comisiei Europene 1698 din 2000. Deasemenea se acorda sprijin comunitar in vederea promovarii produselor ecologice prin programe de cofinantare de 50% din partea Comisiei Europene, 20% din partea Organizatiilor Profesionale si 30% de la Bugetul de Stat conform procedurii din regulamentul Comisiei Europene 1071 din 2005. Diferite studii realizate asupra consumului de produse bio in tarile Uniunii Europene ne arata ca nivelul de consum al acestor produse este situat intre 3% si 13% in cazul consumatorilor permanenti si intre 23% si 53% in cazul consumatorilor ocazionali.Datorita diferentei mari de pret dintre produsul bio si cel conventional, diferenta situata intre 110% si 350% putem vorbi de o segmentare a pietei produselor bio.Astfel unul dintre studiile realizate segmenteaza piata in patru categorii de consumatori bio: - consumatorii militanti care sunt de fapt consumatorii permanenti de produse bio convinsi de agricultura ecologica; - consumatorii de produse bio-fermier sunt cei care cauta autenticitatea unui produs si reintoarcerea in trecut; - consumatorii dietetici care cauta un remediu pentru o boala sau un aliment sanatos pentru organism; - consumatorii nou-veniti a caror motivatie rezida in preocuparile de protectie a mediului precum si gustul produsului;