UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală

"Inginerie și management în alimentație publică și agroturism"

Tehnologi
a de cultivare a morcovului

STUDENT: Piciorea(Sharma) Ioana Luciana-I.M.A.P.A

Anul2- Grupa 4, seria 2

1
INTRODUCERE

Morcovul (Daucus carota subsp. Sativus) este o rădăcinoasă din familia

Apiaceae cu o culoare care poate să varieze între portocaliu, galben, mov sau alb și
care are peste 100 de specii la nivel global. Își are originea în specia spontană din Asia
de Sud-Vest și a pătruns în Europa în perioada cuprinsă între secolul al XII-lea și al
XIV-lea. Această legumă poate fi consumată atât în stare crudă, cât și preparată sub
diverse forme, inclusiv sucuri naturale. Morcovul este o specie erbacee bienală sau
anuală.
Rădăcina este pivotantă și turgescentă și începe să se dezvolte prin procesul
numit tuberizare, la 20 de zile după răsărire. În principiu, culoarea rădăcinii este
portocalie, dar există și soiuri albe, galbene sau mov. De asemenea, rădăcina poate
avea diferite forme (cilindrică, rotundă, tronconică).
Frunzele variază ca număr între 15 și 20, fiind dispuse într-o rozetă. Foliolele
sunt așezate de o parte și de alta a nervurii principale și sunt fidate, cu lobi lanceolați și
ascuțiți.
Această legumă este bogată în caroten, care este transformat apoi de organism
în vitamina A. Mai exact, un morcov de dimensiuni mici conține 30% din necesarul de
vitamina A. Alte substanțe nutritive care se găsesc în morcovi sunt proteinele, glucidele,
lipidele, vitaminele B1, B2, B6, C, fierul, calciul, magneziul, fosforul, sodiul și potasiul.
Fructul numit impropriu samanta, este o pseudodiachema, formata din 2
mericarpe elipsoidale, ci coaste pe care se gasesc tepi trifurcati, care in vederea
semanatului, trebuie inlaturati prin frecare.
Facultatea germinativa este redusa 60-70% datorita infloririi si maturizarii
esalonate a fructelor si ea se pastreaza 2-3 ani. Germinatia, respectiv rasarirea,
dureaza aproximativ 3-4 saptamani.
Cultura de morcovi este o provocare in randul cultivatorilor de produse legumicole,
morcovul fiind un produs legumicol ce se cultiva pe scara larga in vedeerea
industrializarii.
Pentru obținerea unor recolte sănătoase și de calitate, fiecare etapă, de la
plantarea semințelor de morcovi și până la recoltare, este esențială. 
Cultivarea și creșterea semințelor de morcovi necesită atât lucrări de pregătire a
terenului, cât și anumite tehnici esențiale de întreținere.
Perioada ideală pentru plantarea semințelor de morcovi este cuprinsă în
intervalul martie-iunie doar semințele de morcovi timpurii sunt plantate mai devreme și
se folosesc soiuri timpurii și semitimpurii, iar semințele de morcovi târzii sunt plantate
mai târziu și se folosesc soiurile semitârzii și târzii, iar producția se păstrează peste
iarnă.

Rotaţia culturilor

2
 La cultura morcovului se practică o rotaţie de minimum 3 ani, preferabil de 5-6 ani,
mai ales dacă se semnalează prezenţa agenţilor patogeni specifici (Rhizoctonia
violacea, Phytium violae, Phytophthora megasperma). Sunt considerate ca plante bune
premergătoare plantele de tomate, ceapa, prazul şi mai nou cicoarea de vară,
considerată un mijloc eficient de luptă împotriva dăunătorilor de sol.
Bune premergatoare sunt plantele legumicole ce se recolteaza devreme, lasand
terenul curat de buruieni. Acestea sunt: tomatele, ardeiul, catravetii, vinetele, dovleceii.
La polul opus se afla telina, pastarnac, ceapa sau usturoi si nici dupa cereale sau
legume din grupa varzoaselor, dupa care nu se cultiva morcovul.
Se vor evita toate speciile de rădăcinoase (din familia Apiaceae), fasole (risc de
Rhizoctonia sp.), legumele din grupa verzei (risc de Sclerotinia sp.) şi cereale (risc de
Pthytium sp.), precum şi culturile care lasă solul tasat şi cu cantităţi mari de resturi
vegetale grosiere.
Ca si daunatori ai culturii de morcovi voi aminti: păduchele verde (Semiaphis
dauci) care atacă frunzele morcovilor și afectează aparatul foliar, musca morcovului
(Psila rosae), fiind un dăunător foarte periculos pentru recoltă. În urma atacului, planta
nu se dezvoltă corespunzător, iar rădăcinile prezintă în interior galerii săpate de larve.
Deasemnea gărgărița morcovului (Liparus coronatus), care iernează în stadiu de
larvă în sol și are o singură generație pe an, atacand rădăcinile morcovilor și sapand în
interiorul lor galerii de hrănire. Rădăcinile atacate se necrozează.
Nematodul galicol al morcovului (Meloidogyne hapla), care atacă mai multe tipuri
de plante, printre care și rădăcinile morcovilor. Acest dăunător iernează în sol în stadiu
de ou și are una sau două generații pe an. Atacul asupra rădăcinilor duce la ramificarea
acestora și, implicit, la o recoltă de o calitate inferioară.
Ploșnița vărgată a umbeliferelor (Graphosoma lineatumn) această insectă
dăunătoare iernează în stadiu de adult pe frunzele sau resturile vegetale căzute pe sol
și are o singură generație pe an. Acest dăunător înțeapă și extrage sucul celular din
frunze sau din semințele verzi, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete
decolorate pe frunze.
Nu in ultimul rand, Fluturele coadă de rândunică (Papilio machaon) omida
iernează în stadiu de pupă și are două generații pe an, cuprinse într-o perioadă de 70-
80 de zile. Omizile atacă plantele de morcov și favorizează defolierea lor prematură.

In cele ce urmeaza voi prezenta bolile culturilor de morcovi si voi incepe cu

făinarea morcovului (Erysiphe umbelliferarum), care atacă părțile verzi ale morcovului,
mai exact, tulpina și frunzele. Apariția bolii este favorizată de vremea secetoasă. Atacul
făinării debutează prin apariția unor pete circulare mici, de culoare albă, care treptat se
măresc și ajung să acopere întreaga frunză.
In continuare voi prezenta o alta problema a culturilor de morcov si anume mana
(Phytophthora dauci), care afectează rădăcina morcovului, iar semnele atacului pot fi
recunoscute după apariția unor benzi umede de culoare neagră spre maroniu.
Putregaiul alb al rădăcinilor (Sclerotinia sclerotiorum) este boala, care apare la
morcovii din depozite, dar și la cultura de morcovi din câmp. Apariția bolii este
favorizată de umiditate și temperaturi ridicate. Semnele atacului sunt petele umede,
acoperite cu puf alb, care duc la putrezirea totală a rădăcinilor.

3
 Deasemnea, alternarioza morcovului (Alternaria dauci) este una dintre cele
periculoase boli ale culturii de morcov, fiind provocată de ciuperca Alternaria dauci.
Apariția acestei boli este favorizată de excesul de apă pe frunze și de umiditatea
ridicată. Ciuperca atacă frunzele, tulpina și rădăcina, iar semnele atacului pot fi
recunoscute după apariția unor pete de culoare brună spre maro închis care acoperă
marginea frunzelor. Odată afectate, țesuturile mor, frunzele încep să se usuce, lăsând
impresia că sunt arse. De obicei, frunzele bătrâne sunt atacate primele, deoarece sunt
mai sensibile la atacul alternariozei.
Alternarioza rădăcinilor (Alternaria radicina) este o infecție din aceeași familie a
Alternaria, dar mai puțin gravă decât alternarioza frunzelor. Alternarioza rădăcinilor de
morcov se manifestă sub forma petelor negre pe sistemul radicular. Forma și
dimensiunea petelor pot să varieze, de la mici linii sau puncte până la pete mari, de
formă rotundă. Uneori, acestea apar și pe partea superioară și atunci boala poate fi
observată în câmp. Infecția poate ajunge și pe frunze, simptomele fiind similare cu cele
provocate de Alternaria dauci. Odată ajunsă la frunze, infecția duce la îngălbenirea lor
și apoi la uscare. Trebuie menționat că boala poate afecta în special morcovii din
depozite.
Nu in ultimul rand, voi aminti septorioza la morcov (Septoria carotae), boala
afectează frunzele plantei de morcov, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor
pete de culoare galben-brun.
Rotația culturii pentru morcovi trebuie făcută o dată la patru ani .

Pregătirea terenului

“Poza din sursa proprie”

Fertilizarea de bază se efectueaza toamna, cand se administrează în sol 2/3 din

doza de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu. Gunoiul de grajd se va folosi numai dacă
este foarte bine descompus şi aplicarea sa se va face în doze moderate sau mici.
Arătura adâncă se va face la 25-30 cm, cu care ocazie se încorporează şi
îngrăşămintele administrate. Dacă este necesar, se va face un subsolaj la 50 cm
adâncime, înainte de sezonul ploilor de toamnă. Aceste lucrări se vor efectua în funcţie
de momentul eliberării terenului. Afânarea superficială a solului, precum şi mărunţirea
acestuia, este bine să fie efectuate cu puţin timp înainte de semănat, pentru a evita
formarea crustei la suprafaţa solului până la semănat. La culturile ce se înfiinţează mai
târziu, la care însămânţarea se face uneori în perioade secetoase, se efectuează mai

4
multe lucrări specifice, dintre care ultima precede semănatul, pentru a obţine un pat
germinativ, pe cât posibil proaspăt (de curând) pregătit. În acest scop, se foloseşte
grapa cu colţi reglabili, grapa cu discuri sau cultivatorul.
În mod obişnuit, o dată cu ultima lucrare, se încorporează în sol şi restul de
îngrăşăminte chimice. Nivelarea solului completează lucrările superficiale ale acestuia,
pentru asigurarea uniformităţii la semănat. Erbicidarea se face conform indicaţiilor
specialiştilor legumicultori, iar erbicidul aplicat este de tip „ppi”, adică înainte de
însămânţare cu 6-7 zile, după care urmează încorporarea imediată, de preferat
împreună cu îngrăşămintele chimice aplicate. Modelarea terenului se face fie în straturi
înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm, fie în biloane mari, prin care se creează
condiţii atât pentru încălzirea şi zvântarea rapidă a solului, cât şi pentru irigarea culturii
sau evacuarea surplusului de apă. Tăvălugirea se aplică straturilor modelate sau
terenului nemodelat pentru asigurarea adâncimii uniforme la semănat.

Înfiinţarea culturii se face în funcţie de destinaţia producţiei de morcovi si anume:

a) Producţie pentru consumul proaspăt de vară-toamnă:

 înfiinţarea culturii se face la începutullunii martie, până la jumătatea lunii aprilie,
ceea ce permite recoltarea de la sfârşitul lunii iulie până la jumătatea lunii
septembrie;
 înfiinţarea culturii în luna mai,cu recoltare de la jumătatea lunii septembrie până
la jumătatea lunii noiembrie.
Varietati timpuri(80-110 zile) precum tip Berlicum(Baltimore F1, Bangor F1) si tip
Nantes(Tempo F1, Bilbo F1, Carvoa F1, Nantes) si variatii semitimpurii(110-130 zile) tip
Nantes( Dordogne F, Soprano F1, Texto F1, Senator F1, Tino F1, Carazzo F1)

b) Producţie pentru iarnă, păstrare şi comercializare:

 înfiinţarea culturii la sfârşitul lunii iunie începutul lunii iulie, cu recoltare toamna
târziu, după căderea primelor brume, după care se face sortarea cu atenţie,
reţinând numai rădăcini întregi, fără răni, sănătoase şi cât mai aproape de
dimensiunile medii ale soiului cultivat.
Varietati semitarzii(130-150 zile) precum tip Nantes(Carboli F1, Nabula F1) si tip
Chantenay(Cupar F1) si varietati tarzii(150-200 zile) precum tip Flakkee(Florida F1) si
tip Berlicum(Kamaran F1).
Deasemenea, este important sa reamintim si varietatile de morcovi Romanesti
precum Nabuco(din 2005), Bucovina F1(din 2011), Astral(2005), Ceahlau(2005).

Unde: ***F1= hibrizi de morcovi

Condiţionarea seminţelor, în vederea semănatului, include câteva operaţiuni

importante, dintre care amintim: polizarea seminţelor cu mijloace mecanice pentru
îndepărtarea perişorilor rigizi de pe partea dorsală a acestora, care creează dificultăţi de
distribuirea lor la semănat; calibrarea seminţelor, respectiv selectarea seminţelor pe
categorii de mărime, pentru utilizarea seminţelor cu mărime maximă, care au potenţial
biologic superior şi generează culturi uniforme (astfel de seminţe se pot folosi şi la
5
semănatul de precizie); drajarea seminţelor, respectiv învelirea seminţelor cu un strat
special, pentru aducerea acestora la o formă cât mai sferică, în scopul semănatului de
precizie; tratament fitosanitar, efectuat eventual în combinaţie cu drajarea, care asigură
o bună protecţie a seminţelor şi plantelor faţă de Rhizoctonia solani şi Alternaria dauci.
Plantele de morcov nu sunt pretențioase la căldură. Semințele germinează la
temperaturi începând cu 5 grade Celsius. La 10 grade Celsius, de exemplu, semințele
de morcov germinează în 17 zile. Temperatura optimă pentru germinare în 6-7 zile este
cuprinsă între 20 și 25 de grade Celsius.
Temperatura preferată de morcovi este cuprinsă între 15 și 24 de grade Celsius.
Temperaturile de peste 30 de grade Celsius sunt mai greu tolerate, în timp ce
temperatura minimă pe care o suportă este de 3 grade Celsius. La temperaturi mai mici
de minus 1 grad Celsius, planta este afectată de îngheț.
Temperatura influențează dimensiunea și forma rădăcinilor, astfel incat peste 25
de grade Celsius  rădăcinile sunt scurte, groase și conțin o cantitate ridicată de caroten
si sub 14 grade Celsius - rădăcinile sunt subțiri, lungi și conțin o cantitate mică de
caroten.

( seminte de morcov) “Poza din sursa proprie”

Schema de semănat prevede distribuirea seminţelor fie în rânduri echidistante

sau în benzi a câte două rânduri. Astfel, pe teren modelat în straturi înălţate, se practică
semănatul în benzi de două rânduri, cu distanţa între rânduri de 15 cm, iar între benzi
de 50 cm, cu zone de protecţie la rigole de 12 cm, sau prin împrăştiere pe două benzi
cu lăţimea de 12 cm, iar pe teren nemodelat se seamănă în benzi de 5 rânduri, cu
distanţa între rânduri de 25 cm, iar între benzi de 50 cm.
Semănatul în benzi late sau rânduri late este recomandabil atunci când s-au
aplicat erbicide eficiente şi nu există riscul de îmburuienare a culturii.
Desimea culturii înfiinţată conform schemei menţionate şi cu asigurarea unei
distanţe între plante pe rând de 4-5 cm, ajunge la 600-700 mii plante la hectar.
 Stratul adânc (mai mult de 25 cm) trebuie bine drenat. Astfel este asigurat
schimbul de substanțe dintre stratul arabil și straturile mai adânci. În cazul compactării
stratului adânc, se recomandă efectuarea unei arături profunde.
Pregătirea clasică a solului înainte de însămânțare cuprinde următoarele etape:
dezmiriștirea, afanarea adâncă a solului, cultivația si formarea patului germinativ.

6
În cazul în care solul nu va fi bine afânat, rădăcinile formate nu vor avea forma conică
specifică, iar în partea superioară a acesteia vor apărea „umerii verzi”.
Adâncimea de semănat variază în funcţie de epoca însămânţării şi de natura
solului, de la 0,7 la 1,3 cm pentru seminţele nedrajate şi 1,2-1,5 cm pentru seminţele
drajate. În general, este preferabil să se semene mai adânc în sezoanele calde şi pe
soluri uşoare şi superficial la însămânţările foarte timpurii şi pe soluri cu tendinţă de
tasare. Pe terenurile uşoare, ca şi în primăverile secetoase, se recomandă ca imediat
după semănat să se execute o tăvălugire uşoară. Norma de sămânţă este în funcţie, în
primul rând, de valoarea culturală a seminţelor, dar şi de faptul dacă sunt drajate sau
nu, între limitele de 4-6 kilograme la hectar, când folosim sămânţă obişnuită şi de 2,5-3
kilograme la hectar în cazul seminţelor drajate.

“Poza din sursa proprie”

Lucrari de ingrijire

Udarea după semănat este foarte importanta atunci când semănatul se

realizează în perioade secetoase sau în sol uscat. Udarea se face prin aspersiune,
folosind aspersoare cu jet fin, cu norme mici, de 80-100 metri cubi de apă la hectar, şi
se repetă la un interval de 2-3 zile, în aşa fel încât solul să fie menţinut umed în stratul
superficial de 4-5 cm adâncime, până la răsărirea plantelor, cu o cantitate de 80-100 de
metri cubi/hectar. În perioada îngroșării rădăcinilor, irigarea trebuie făcută de cinci sau
șase ori, cu o cantitate de 300-400 metri cubi/hectar. În zonele în care precipitațiile sunt
abundente, 2-3 udări sunt suficiente.
In contiuare voi detalia procesul de irigare a culturilor de morcov in functi de
fazele de crestere a acestuia.
Consumul total pentru un sezon este de 350-400 mm. Principalele faze în care
morcovul are cerințe specifice față de umiditate sunt:
Germinația semințelor este faza critică, deoarece în această perioadă morcovul
are nevoie de umiditate sporită asigurată prin udări dese cu volume mici.
Faza de creștere a rădăcinii în lungime este importanta, deoarece udarea limitată
stimulează creșterea morcovilor în lungime. Această trebuie făcută rar, cu cantități
medii de apă.

7
 Începutul formării rădăcinii (35-40 de zile după însămânțare). Cerințele față de
apă sunt foarte înalte, astfel, rădăcinile formate sunt mari și sănătoase. Frecvența
udărilor trebuie să fie medie, iar volumele de apă mari.
Faza de creștere intensă a rădăcinii corespunde Nevoii maxime pentru apă, este
faza crucială ce asigură randamentul înalt și calitate. Sunt necesare volume mari de
apă ce sunt asigurate cu o frecvență medie.

Sursa:www.flw-ron.imadeself.com

Distrugerea crustei devine necesară pe anumite soluri, mai cu seamă când

durata până la răsărirea plantelor este de peste 20 de zile. Pe suprafeţe mari,
distrugerea crustei se face cu grapa stelată, iar pe cele mici, gospodăreşti, cu grebla,
numita si prășila oarbă.

Combaterea buruienilor este foarte importantă la cultura morcovului, care

ajunge să ocupe terenul numai după o perioadă lungă de timp. Aceasta se poate face
pe două căi: pe cale chimică, prin erbicidare imediat după semănat, conform indicaţiilor
specialiştilor legumicultori. De asemenea, erbicidare se poate face şi în perioada iniţială
de creştere a plantelor de morcov, numai atunci când plantele de morcov au cel puţin 2-
3 frunze normale în rozetă; pe cale mecanică, prin praşile repetate, de 3-4 ori,
executate fie cu mijloace mecanizate, pe suprafeţe mari, fie manual, pe suprafeţe mici,
de regulă după ce s-a aplicat irigarea culturii.
Răritul plantelor este o lucrarea obligatorie, daca plantele sunt prea dese si se
poate aplica pe suprafeţe mici, asigurând distanţa pe rând de 4-5 cm între plante.
Această lucrare este posibil să fie evitată prin semănatul de precizie, cu sămânţă
selectată sau cu sămânţă drajată. Irigarea culturilor de morcov se practică, de regulă, în
regiunile sudice ale ţării şi cu precădere în anii secetoşi, dar şi în celelalte zone, dacă
situaţia o impune. Astfel, în zonele mai umede se aplică 2-3 udări, iar în cele mai
secetoase 4-6 udări, cu norme de udare de 250-300 de metri cubi de apă la hectar.
Pentru culturile înfiinţate în cursul verii, irigarea este obligatorie încă de la
semănat. Fertilizarea fazială se practică numai pe solurile cu fertilitate scăzută, când se
face de 2-3 ori. Prima fertilizare se aplică la câteva zile după rărit, iar fertilizarea a II-a,
eventual a III-a, după 25-30 de zile, administrând în total 175-200 de kilograme de
azotat de amoniu la hectar, prin împrăştiere la suprafaţa solului, care se încorporează
printr-o praşilă.
Combaterea agenţilor patogeni şi a dăunătorilor se va face numai conform
buletinului de avertizare emis de către specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean,

8
unde se indică substanţa necesară, doza, momentul şi modul de aplicare.

Recoltarea

Exista trei metode pentru recoltarea morcovului si anume: manual, semimecanizat

şi mecanizat. Pentru consumul proaspăt din vară-toamnă, morcovul se recolteză
manual, pe măsura necesitaţilor, începând practic din momentul în care rădăcinile la
colet sunt de cel puţin 1,5 cm.
Recoltarea manuală se face cu ajutorul furcilor speciale, cu care se face o
dislocare a rădăcinilor, urmată de smulgerea plantelor cu rozetă, care se leagă în
legături de 5-6 plante, pentru valorificarea direct pe piaţă. Acest mod de recoltare este
dificil, costisitor şi slab productiv.
Recoltarea semimecanizată se practică în mai mică măsură pentru morcovi
destinaţi consumului proaspăt, imediat după recoltare, dar în mod normal la morcovul
pentru depozitare, în vederea consumului din timpul iernii. În acest caz, se va face mai
întâi dislocarea rădăcinilor, urmată de smulgerea plantelor, îndepărtarea rozetei la 1-2
cm deasupra coletului, adunarea în grămezi, transportul şi depozitarea.
Recoltarea mecanizată se impune în cazul cultivării morcovului pe suprafeţe
mari, în ferme specializate. Se folosesc combine speciale, care realizează dislocarea
rădăcinilor, smulgerea din pământ, curăţirea lor de pământ, ruperea (îndepărtarea)
frunzelor şi trasferarea în bene de transport. Producţia medie de morcovi, în condiţiile
actuale socioeconomice din România, este de aproximativ de 18-20 tone la hectar.
Concluzii

Pentru a crește morcovi mari, suculenți și sănătoși, este important să respectați

tehnologia: rotația culturilor, selectarea unei parcele pe partea de sud a grădinii,
normalizarea acidității și creșterea valorii nutritive a solului, tratarea semințelor dinainte
de semănat, slăbirea crustei pământului, desfacerea, subțierea, alunecarea paturilor,
udarea moderată și introducerea organică și pansamente minerale. Evitați să folosiți
gunoi de grajd proaspăt pentru a fertiliza solul, astfel încât rădăcinile să nu crească „cu
barbă”. Respectați datele de semănat, acestea sunt diferite pentru fiecare regiune. Se
recoltează morcovii înainte de îngheț pentru a preveni putrezirea în timpul depozitării.
Sub rezerva regulilor de rotație a culturilor, curățarea în timp util a buruienilor și
dezinfectarea semințelor înainte de semănat, rareori apar boli infecțioase. Cele mai
frecvente sunt alternarioza („piciorul negru”), putregaiul brun (pomoza), rizoctonia
(boala simțită).
Culturile de rădăcină care au ajuns la maturitatea se scot din sol pentru consum
proaspăt. Această subțiere neplanificată creează mai mult spațiu pentru ca morcovii
rămași în pământ să crească și să se hrănească. Recoltarea ulterioară depinde de soi.
Morcovii timpurii se recoltează în iulie, mijlocul sezonului - în august, târziu - în a doua
jumătate a lunii septembrie - prima jumătate a lunii octombrie.
Se recomandă colectarea rădăcinilor înainte de debutul primului îngheț. Din solul
ușor, rădăcinile sunt trase de vârfuri, din solul dens sunt săpate cu o lopată. Excesul de
sol este agitat, legumele sunt sortate: întregul este trimis pentru depozitare, cele
deteriorate sunt trimise pentru prelucrare, morcovii bolnavii sunt aruncați. Vârfurile sunt
tăiate la cap, culturile de rădăcini sunt uscate sub copertină timp de 4-6 zile și puse în

9
cutii de lemn sau de plastic în straturi, presărate cu nisip umed de râu, coajă de ceapă,
cretă zdrobită sau schimbate cu mușchi.
Recoltarea se păstrează în pivniţă la o temperatură de -2 pana la + 2 ° C și o
umiditate a aerului de 90-95%. Glazurarea este un mod original de stocare a
morcovilor. Se prepară un amestec din argilă și apă, obținând consistența smântână
groasă, morcovii înmuiați în ea și se întind pe un suport pentru sârmă pentru uscare.
Coaja de argilă păstrează umiditatea în legumele rădăcinii și previne putrezirea.
Pentru a evita crăparea culturilor rădăcinoase, este necesar să ne asigurăm că
acestea nu sunt deteriorate în timpul recoltării.
Dacă culturile de rădăcină de morcov nu au zgârieturi și răni, atunci vor fi mult mai
rezistente la boli, ceea ce le va permite păstrează suficient de mult timp... Depozitarea
acestei legume trebuie efectuată în grămezi înguste, joase sau în beciuri.
Cea mai optimă opțiune de depozitare pentru această legumă sunt frigiderele,
care sunt capabile să mențină întotdeauna temperatura optimă. Dacă această legumă
este prevăzută cu o temperatură de + 2- + 5 grade, atunci va fi păstrată 2-3 luni, iar la o
temperatură de 0- + 1 grade, durata de valabilitate a acesteia va dura până la 4-6 luni.
Producția poate fi, în funcție de soiul cultivat, de 60-70 tone/ha .
Cultura de morcov se poate dezvolta atat în grădină cat si în câmp, însă, pentru a
avea o recoltă bogată și sănătoasă, este necesar să se respecte pasii pezentati mai sus.
Mari tari cultivatoare de morcovi sunt: China, S.U.A., Polonia, Olanda, Franta,
Germania. Producţia medie de morcovi, în condiţiile actuale socioeconomice din
România, este de aproximativ de 18-20 tone la hectar.

In concluzie, morcovulnprezinta o gama foarte larga de forme de utilizare. Se

poate folosi proaspat, in salate si pentru sucuri, in diverse preparate culinare si in
industria alimentara la prepararea unor conserve si a sucurilor vitaminizate sau sub
forma deshidratata si faina. Frunzele tinere se pot consuma ca salata, iar semintele ca
aromatizant.
Radacina de morcov prezinta o valoare alimentara ridicata datorita continutului in
glucide, lipide, vitamine (provitamina A=caroten, C, B1 si B2), saruri minerale de calciu,
fier, fosfor.
Datorita efecuarii mecanizate a celor mai multe dintre lucrari, cultura morcovului
este considerata relativ extensiva. Consumul foarte mare de forta de munca este
reprezentat de plivitul buruienilor pe rand si raritul plantelor, lucrari ce necesita peste
700 ore om/ha, dar acest durata de lucru se poate diminua cu ajutorul utilajelor si a noii
tehnologi.
Cresterea eficientei economice in cultura morcovului se poate realiza prin
organizarea unor ferme specializate de minimum 10-15 ha in cadrul asociatiilor de
cultivatori care sa permita dotarea si exploatarea eficienta a unor masini si utilaje
specifice si mecanizarea integrala a lucrarilor, cee ace s-a mentionat anterior. Pe
suprafete mai mari, combaterea buruienilor trebuie facuta cu deosebita atentie in doua
momente: la pregatirea terenului si imediat dupa semanat, iar la insamantare se
recomanda utilizarea semintelor granulate pentru eliminarea raritului. Aceste masuri
preconizeaza reducerea consumului de forta de munca manuala la aproximativ 190 ore-
om/ha.

10
 Deasemnea, respectarea tehnologiei de cultivare a morcovului va creste
semnificativ cantitatea de productie pe hectar.

BIBLIOGRAFIE

 www.agrimedia.ro
 www.nexles.com
 www.horticultorul.ro
 www.botanistii.ro
 www.plantmaster.ro
 www.agro.basf.ro
 farm-ro.desigusxpro.com
 www.agropataki.ro
 www.lumeasatului.ro
 www.flw-ron.imadeself.com

11