U.S.A.M.V.

-BUCURESTI Facultatea de Management,Inginerie economica in Agricultura si Dezvoltare rurala -Filiala Calarasi-

Indrumator:
Sef lucrari:D-na Culea Rodica

Studenti:
Badica Anda-Cristina Mugea Loredana-Adriana Vesman Andreea-Larisa Grupa I

-2010-

Introducere. 3 1. Daunatorii porumbului,bolile si combaterea acestora5 1.1 Daunatori..5 1.2 Boli.......7 1.2.1 Inflorirea alba a boabelor..7 1.2.2 Putregaiul tulpinilor si stiuletilor..8 1.2.3 Taciunele comun al porumbului...9 2. Daunatorii florii-soarelui,bolile si combaterea acestora...10 2.1 Daunatori10 2.1.1 Gandacul pamantiu..10 2.1.2 Ratisoara porumbului.. 11 2.2 Boli.11 2.2.1 Mana florii-soarelui.11 2.2.2 Patarea bruna a frunzelor si frangerea tulpinilor.12 2.2.3 Putregaiul alb al florii-soarelui12 2.2.4 Innegrirea tulpinilor de floarea-soarelui..13 2.2.5 Putregaiul cenusiu al florii-soarelui.13 2.2.6 Alternarioza florii-soarelui...14 3. Daunatorii graului,boli si combaterea acestora.14 3.1 Boli..14 3.1.1 Mozaicul dungat al graului...14 3.1.2 Fainarea graului15 3.1.3 Patarea bruna a frunzelor sau septorioza..16 3.1.4 Septoria tritici...17 3.1.5 Septoria nodurum.18 3.1.6 Fuzoriaza tulpinilor si inrosirea spicelor..18 3.1.7 Taciunele zburator al graului20 3.1.8 Rugina bruna a graului. 21 3.1.9 Rugina galbena a graului..22 3.1.10 Rugina neagra a graului..23
2

Bibliografie24 Microorganisme daunatoare cerealelor. Boli ale cerealelor

Introducere Duntorii sunt nite organisme, de obicei insecte, care provoac deprecieri asupra culturilor de cereale, dar i asupra produselor depozitate. Muli dintre duntorii care provoac aceste deprecieri triesc numai n spaii de depozitare, avnd una sau mai multe generaii pe an. Sunt ns insecte care au mai multe generaii pe an, din care cel puin o generaie se dezvolt n cmp sau una din etapele ciclului de dezvoltare are loc n cmp. Aceasta denot faptul c recoltele agricole pot fi deja infestate la introducerea n spaiul de depozitare. Insectele duntoare ierneaz n crpturile din pardoseal, din perei, ascunse la elementele acoperiului, n boabe, etc. De asemenea migreaz de la un spaiu la altul, ndeosebi n vecinti apropiate. Unele sunt att de mici nct sunt duse de vnt sau se prind de blana oarecilor, obolanilor, pisicilor, pe haine. Duntorii pot deprecia cerealele i produsele obinute din prelucrarea acestora, provocnd pagube mari. Aceti duntori, n general, sunt adaptai condiiilor de via din magazii, silozuri, uniti de producie sau din cmp, pierznd facultatea de a zbura, i nu se poate dezvolta n afara contactului cu masa de cereale sau cu planta in lan. Duntorilor le sunt proprii anumite zone de rspndire (areal), consecin a unei evoluii ndelungate i complexe sub aciunea factorilor ecologici si geologici. Gradul daunelor produse de fiecare insect nu este uniform pe ntinderea ntregului areal de rspndire a speciei respective. Se disting trei zone: zona de maxim intensitate, zona daunelor probabile i zona daunelor neinsemnata. Studiul arealului de rspndire al fiecrui organism i stabilirea arealului are o importan deosebit n organizarea msurilor de protecie. Cauzele care provoac variaii n numrul insectelor duntoare n anumii ani i proporia lor sunt condiionate de combinarea factorilor ecologici. Dac se ntlnesc condiii optime de civa ani, specia ncepe s se hrneasc intens i nmulindu-se provoac o invazie n mas. Invazia poate fi provocat i de lipsa de activitate gospodreasc a omului.Cldura i umiditatea sunt considerate factori ecologici principali care influeneaz dezvoltarea duntorilor. Insectele duntoare cerealelor se mpart n trei grupe: 1) insecte cu aripi tari ( coleoptere, gndaci) dintre acestea cele mai periculoase fiind grgriele

2)fluturii(lipidoptere); 3)acarienii. Infestarea cerealelor cu insecte i acarieni se poate prezenta sub dou forme: - Forma vizibil, n care duntorii aflai n orice stadiu de dezvoltare se pot descoperi cu ochiul liber sau cnd cerealele prezint semne vizibile de atac (nepturi, orificii, rosturi, etc.); - Forma ascuns, n care duntorii aflai n orice stadiu de dezvoltare sunt localizai n interiorul cerealelor, tratarea cu reactivi speciali sau prin radiografie. Principalii duntori ai culturii de gru Tripsul grului (Haplotrips tritici) Diagnoza atacului. Modul de manifestare al atacului se face prin albirea spicului de gru i n acelai timp are loc rsucirea tulpinii. Duntorul i biologia sa. Adultul are corpul de culoare brun-negricioas de 2-3 mm, cu ultimul segment al abdomenului alungit sub form de tub. Aripile anterioare prezint o singur nervur longitudinal. Are o singur generaie pe an; ierneaz sub form de larve i ca aduli i nimfe n resturile vegetale. Se hrnesc prin neparea i sugerea frunzelor, tulpinilor, organelor florale determinnd albirea spicelor, zburlirea aristelor i secarea boabelor. Tripii sug boabele n faza de lapte. Rspndire i importan economic. Tripsul grului are o larg rspndire pe glob. n Europa, tripsul grului este predominant n zonele de clim temperat. Produce reducerea cantitii ct i a calitii recoltei de boabe. Plonia cerealelor (Eurygaster integriceps) Diagnoza atacului. Specie oligofag, dezvoltndu-se n principal pe culturile de gru, dar atac i alte graminee cultivate i spontane. Adulii neap tulpinile tinere, frunzele, rahisul spicelor, florile i boabele. La locul nepturii se formeaz o mic umfltur numit ,,con salivar n jurul creia apare o zon de culoare glbuie. Adesea frunza atacat se nglbenete, se rsucete i se usuc, de la locul nepturii atrnnd ca o sfoar. Uneori spicul rmne n burduf, iar cnd apare, are aristele ondulate i poate fi parial sau total steril, albit, aspect care se ntlnete frecvent la vrful spicelor. Boabele atacate sunt itave, zbrcite sau dac nu sunt deformate, poart urmele nepturilor sub form de puncte negre, nconjurate de o zon decolorat. Duntorul i biologia sa. Adultul are corpul oval, de 11-13 mm lungime, de culoare brun.Capul este triunghiular. Antenele sunt constituite din 5 articule. Pronotul este aproape hexagonal.Scutelul foarte dezvoltat egal n lungime cu abdomenul, cu o caren n partea median i cu dou puncte glbui la baz. Oul este sferic i de culoare verzuie la depunere i de culoare nchis, pe msur ce se dezvolt embrionul. Larva este asemntoare cu insecta adult, fiind mai mic i lipsit de aripi sau cu rudimente de aripi, n funcie de vrsta acesteia.

Are o generaie pe an. Ierneaz ca insect adult, sub frunzarul pdurii, n liziera pomilor din apropierea culturilor, sub ierburi. Primavara la temperaturi de peste 10 C, insectele i fac apariia, la nceput pe gramineele spontane, apoi zboar n culturile de cereale. Numrul maxim de insecte pe culturi se nregistreaz la jumtatea lunii mai. Dup o perioad de hrnire i maturaie sexual are loc copulaia i depunerea pontei. Larvele apar la 8-10 zile de la depunerea pontei. Pn la maturare se hrnesc i nprlesc de 4-5 ori, ntreaga lor evoluie durnd 3040 zile, ceea ce corespunde cu ajungerea la maturitate a cerealelor. Adulii din noua generaie apar la sfritul lunii iulie, hrnirea lor continund pn n cursul lunii august, cnd se retrag pentru iernare. Rspndire i importan economic. Ploniele cerealelor sunt rspndite n centrul i sud-estul Europei, n vestul Asiei i n nord-estul Africii. La noi n ar se ntlnesc n toate zonele cultivatoare de gru, n densiti mai mari n regiunile de step i ale pdurilor de stejar. Eurygaster integriceps este specia cea mai frecvent i pgubitoare. Atacul ploniei grului produce itvirea boabelor de gru n procent de 12%, iar saliva introdus n bob provoac distrugerea glutenului, ceea ce duce la diminuarea calitii grului.

1. DAUNATORII ACESTORA 1.1 DAUNATORI

PORUMBULUI , BOLILE SI COMBATEREA

Dintre daunatorii porumbului se numara: lacusta calatoare (lacusta migratoria), lacusta italiana (Calliptamus italicus), lacusta marocana (Dociotaurus marocanus), cosasul verde (Tettigonia viridissima), paduchii de frunze ai porumbului (Rhopalosiphum maidis si Schizaphis gragraminum) carabusul de mai ( Melolontha melolontha), carabusul de stepa (amoxia villosa), carabusii cerealelor (Anisophia sagettum si A. austriaca), purici de pamant (Chaetocnema aridula si Phyllotreta vittula) viermii sarma (Agriotes lineatus, A. ustulatus si A. obscurus), ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), buha samanatorilor (Scotia sagetum), Sfredelitorul porumbului (Astrinia nubilatis), molia porumbului (Sitotroga cerealella), musca suedeza (Ascinella frit), precum si insecte din fauna utila: Coccinella septempunetata si Chrysopa perla.

Combaterea biologica consta in distrugerea daunatorilor plantelor cultivate cu ajutorul biopreparatelor si a dusmanilor naturali, hormonilor si antocidiei. Organismele folosite in combaterea biologica sunt: virusurile, bacteriile, ciupercile protozoarele, nematozii, insectele antropodele precum si unele verteblate. Metodele biologice de combatere prezinta avantaje apreciabile in comparatie cu celelalte procedee. Aceste avantaje sunt: - lipsa de toxicitate pentru om si animale - mentinerea echilibrului biocenotic - eliminarea pericolului rezidiilor si a celor legate de aparitia rezistentei. Metodele pot fi folosite indiferent destadiul de dezvoltare a plantei, iar pentru efectuarea tratamentelor nu sunt necesare masuri speciale de protectie a muncii. Combaterea pe cale biologica a buhai (Scotia segetum) se realizeaza prin utilizarea parazitilor de oua, larve, pupe. Dintre acestia avilogul Trichogramma evanescens, crescut si raspandit in culturi, in perioada pontei flututilor, in doze de 50 100 de mii de exemplare la ha, reduce in mod considerabil populatiile de buha semanatorilor. Scotia segetum este distrusa de granuloza care se transmite prin oua. Acestea sunt parazitate de viespea trichogramma evanescens. Omizile si pupele sunt distruse de numerosi dusmani naturali, dintre care 24 de specii de himenoptere, 13 de diptere si 2 de nematode parazite si 16 specii pradatoare. Printre speciile parazite mai frecvente se numara : Apantheles congestus, Metheorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Hister sp, Ambliteles panseri. Se utilizeaza de asemenea curse de feromoni specifici, pentru atragerea fluturilor masculi in vederea aprecierii nivelului populatiei. O astfel de metoda, utila pentru avertizarea tratamentelor si eventual combaterea in masa a fluturilor, se practica in tara noastra,feromonul specific fiind pe cale de generalizare in productie. S-a testat si chimiosterilizarea daunatorului, pecale d emomeli alimentare, utilizand produsele Tiotepa in concentratie de 0,1 0,3 %, Afolatul in concentratie de 1 1,5 % si Tetramina in concentratie de 3 5 % . Viermii sarma adulti pot fi capturati cu ajutorul feromonilor specifici. In anii cu precipitatii ridicate larvele si pupele de elateriete sunt puternic infectate cu ciuperci (Beauveria sp, Metarrhizium sp, Entomophthora sp) si infestate de paraziti, dintre care cel mai important este proctotrupidul Raracodrus apteroginus, care distruge pana la 60 % din larve. In culturile de porumbi au fost utilizate efectele sterilizante ale radiatiilor ionizate sau ale unor substante chimice (chemosterilizanti, substante radiomilimetice). Initial s-a considerat ca prin copulari succesive intre indivizii sterili si naturali, sterilizarea ar putea fi anulata. Ulterior s-a ajuns la concluzia ca, prin lansarea unui evectiv de insecte sterile mult superior populatiilor naturale in
6

care se aplica tratamentul, acest neajuns poate fi inlaturat. Aceasta metoda s-a aplicat in cazul Sfredelitorului porumbului. 1.2 BOLI 1.2.1 nflorirea alba a boabelor

Aceasta fuzarioza a porumbului are o larga raspndire geografica, fiind destul de frecventa n tara noastra. SIMPTOME: Boala se poate manifesta n toate fazele de vegetatie a porumbului. Daca infectiile se produc de timpuriu, plantutele putrezesc si mor n scurt timp, chiar nainte de rasarire. Ca urmare a infectiei este mpiedicata dezvoltarea normala a radacinilor. Efectul vatamarilor la samnta se limiteaza numai la putrezirea plantelor tinere. La plantele mai dezvoltate atacul este localizat la baza tulpinii si pe radacini care putrezesc si se acopera cu un mucegai roz. Cel mai frecvent, mai caracteristic si totodata cel mai grav, este atacul pe stiuletii, care se manifesta prin craparea boabelor n perioada maturitatii. (Fig. 31) Boabele izolate sau grupe de boabe de pe unele portiuni ale stiuletului au o culoare roza, apoi rosie-bruna si sunt acoperite de un mucegai alb sau rozviolaceu, purverulent, constituit din miceliul si conidiile ciupercii. n caz de atac puternic, acest mucegai cuprinde ntreg stiuletele. Deseori tegumentul boabelor se rupe, continutul devine aparent, boabele lund un aspect caracteristic al "floricelelor de porumb". Boabele bolnave sunt mai usoare dect cele sanatoase si cu puterea germinativa redusa. COMBATARE: Pentru prevenirea bolii se recomanda folosirea semintei sanatoase sau tratarea ei fie prin prafuire cu produse organomercurice (Criptodin, 100 g/100 kg samnta), fie pe cale hidrotermica (la 55oC timp de 30 minute). De asemenea sunt indicate sortarea stiuletilor si depozitarea numai a celor cu umiditatea normala (16-17oC) respectndu-se conditiile optime de pastrare

(aerisire). Periodic este necesar sa se controleze stiuletii depozitati, combaterea moliilor stiuletilor si aplicarea ngrasamintelor cu fosfor limiteaza atacul. 1.2.2 Putregaiul tulpinilor si stiuletilor

Putregaiul tulpinilor si stiuletilor produs de Fusarium roseum cerealis se ntlneste n toate tarile cultivatoare de porumb. Apare mai frecvent n zonele temperate, cu umiditate ridicata, producnd n unii ani importante scaderi de productie, n special cnd se cultiva hibrizii sensibili. n tara noastra aceasta boala este destul de raspndita, producnd atacuri ndeosebi n sud si Cmpia de vest. SIMPTOME: Porumbul poate fi infectat n toate fazele de vegetatie. Plantutele atacate putrezesc chiar nainte de rasarire, radacinutele si cotiledoanele lor fiind acoperite de un mucegai alb-roz (miceliul si conidiile ciupercii). Acest atac provine fie de la samnta infectata, fie din solul infestat. Mai trziu n perioada matasii - fecundarii, boala se localizeaza pe radacini si pe tulpini, obisnuit pe internodiile bazale. Radacinile infectate putrezesc, se nrosesc, iar plantele pot fi usor scoase din pamnt. Primele 2-3 internodii de la baza se coloreaza n galben ca paiul, apoi n brun, iar maduva este descompusa. ntr-o sectiune prin tulpina, se observa o brunificare a tesuturilor si uneori caverne pline cu miceliul ciupercii COMBATERE: Mijlocul cel mai important pentru combaterea fuzariozei la porumb l reprezinta utilizarea de samnta sanatoasa. Tratarea chimica cu produse organomercurice sau pe baza de T.M.T.D. s-a dovedit foarte eficace n protejarea semintelor n sol mpotriva putrezirii, la care participa frecvent si ciuperca Fusariuma roseum gramineorum. La tara boabele destinate nsamntarii sunt supuse unui tratament semiumed cu produsul romnesc Tirodin 75% prin mocirlire . Aceasta metoda consta n
8

stropirea semintei cu o cantitate foarte mica de suspensie densa a produsului n apa. De asemenea, se recomanda respectarea complexului de masuri agrofitotehnice prevazut n tehnologia culturii porumbului. 1.2.3 Taciunele comun al porumbului

Taciunele comun sau basicat al porumbului este o boala originara din America,de unde a patruns si n Europa fiind semnalat mai nti n Italia (1809) si Franta (1815) si ulterior si n alte tari. n tara noastra este frecventa n Cmpia Dunarii, nordul Moldovei si estul Transilvaniei. Pagubele produse sunt evaluate n medie la 2-5% din recolta anuala,dar n anumite zone pagubele nregistrate pot fi si mai mari.O intensitate mai mare a atacului se nregistreaza cnd porumbul este cultivat n monocultura iar n ultimii ani se ntlneste n lanurile producatoare de samnta hibrida, dezvoltndu-se pe tesuturile ranite n urma ruperii paniculelor. SIMPTOME: Atacul ciupercii se manifesta dupa rasarire sau cnd porumbul are 7-8 frunze si pna la coacere. Principalul simptom al bolii l constituie prezenta unor pungi pline cu clamidospori,pe toate organele aeriene ale plantei, uneori si pe radacinile adventive. Cel mai frecvent sunt atacate tulpinile si stiuletii, mai rar frunzele si paniculele. O infectie puternica a plantelor tinere are ca urmare deformarea si distrugerea lor. Pe tulpini, tumorile se formeaza de regula la nodurile bazale sau n treimea superioara a plantei, deasupra stiuletelui, iar n acest caz urmarile atacului sunt mai grave. COMBATERE: Pentru prevenirea taciunelui comun se recomanda: adunarea resturilor de plante ramase dupa recoltare precum si adunarea si distrugerea tumorilor pentru a evita marirea rezervei de clamidospori din sol. Aratura adnca, respectarea unui asolament de 4-5 ani. Aplicarea ngrasamintelor
9

cu fosfor si evitarea gunoiului de grajd proaspat deoarece clamidosporii si pastreaza capacitatea de infectie chiar si dupa ce au trecut prin tubul digestiv al animalelor hranite cu porumb taciunat. Evitarea ranirilor mecanice, distrugerea insectelor daunatoare. 2. DAUNATORII COMBATEREA ACESTORA 2.1 DAUNATORI 2.1.1 Gndacul pmntiu FLOAREA- SOARELUI, BOLILE SI

Gndacul pmntiu este un duntor polifag care atac: floarea-soarelui, n anii secetoi pagubele mari provocate culturilor de floare-soarelui putnd depi 50% din recolt. Adulii rod seminele abia ncolite, frunzele bazale ale plantelor i chiar coletul puieilor din pepiniere. Atacul se produce, de obicei, n lungul rndurilor, realizndu-se, mai ales, noaptea. n cazul larvelor, acestea se hrnesc la nceput cu diferite vegetale intrate n descompunere, atacnd apoi rdcinile plantelor, asemeni viermilor srm, fr a provoca ns daune notabile. Prevenire: a)rotaia culturilor; b)artura adnc de toamn pentru distrugerea larvelor; c)adunarea i distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dup recoltare; d)cultivare de soiuri i hibrizi rezisteni.

10

2.1.2 Rioara porumbului

Insecta este polifag, atacnd peste 30 de specii de plante cultivate i spontane. n cultura de floarea soarelui plantulele pot fi roase din faza de rsrire, uneori chiar nainte de apariia lor la suprafaa solului. Pn n faza de 2-3 frunze, plantele pot fi retezate n zona coletului. Aceast perioad este cea mai periculoas pentru culturile de floarea soarelui, mai ales dac timpul este clduros i uscat. Plantele atacate ntr-o faz mai avansat prezint un atac caracteristic, frunzele fiind roase marginal, n trepte. La plantele tinere rosturile bazale provoac frngerea frunzelor. Cnd plantele depesc faza de 4-5 frunze, adulii le prsesc i migreaz pe flora spontan. Prevenire: a)rotaia culturilor; b)artura adnc de toamn pentru distrugerea larvelor; c)adunarea i distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dup recoltare; d)cultivarea de soiuri i hibrizi rezisteni. 2.2 BOLI 2.2.1 Mana florii soarelui

Boala se poate observa att pe samulastr ct i n culturi, manifestndu-se n toate fazele de vegetaie ale florii soarelui. Pe partea superioar a frunzelor apar decolorri sub form de pete, orientate de-a lungul nervurilor. Pe faa inferioar n dreptul acestor pete se formeaz un puf compact de culoare alb, reprezentat de miceliul i organele de fructificare ale patogenului. Plantele atacate de timpuriu se dezvolt cu dificultate (se pipenicesc), au tulpin joas, cu

11

internodii scurte i capituli de mici dimensiuni, cu semine puine, mici, n mare msur seci. Prevenire: a)aplicarea unui asolament de lung durat 6-7 ani; b)a se evita cultivarea plantei pe terenurile joase i umede sau n terenurile infestate; c)distrugerea samulastrei care constituie focare de infecie; d)folosirea de semine neinfestate. 2.2.2 Patarea bruna a frunzelor si frangerea tulpinilor

Atacul se manifest prin apariia pe tulpini, frunze, peioli i mai rar pe capitule, a unor pete brune cu marginile difuze care se extind, antrennd i esuturile din profunzime. Aceste infecii au loc n faza de 6-8 perechi de frunze, simptomele fiind vizibile abia la formarea butonului floral sau la nceputul nfloritului Prevenire: a)respectarea unei rotaii raionale; b)reducerea focarelor de infecie prin efectuarea de arturi adnci; c)distrugerea samulastrei care constituie focare de infecie; d)se recomand sortarea seminelor i tratarea lor. 2.2.3 Putregaiul alb al florii soarelui

Boala poate s apar n toate fazele de vegetaie, manifestndu-se pe rdcini, tulpin, frunze i capitul. La plantele tinere atacul se localizeaz n zona hipocotilului, provocnd nmuieri i brunificri ale esuturilor i, ca urmare moartea plantelor.La plantele

12

mature atacul se observ mai frecvent la baza tulpinii, n regiunea coletului i pe rdcini. Pe capitule boala se manifest mai trziu (iulie-august). Pe rdcini i tulpini boala apare sub forma unor pete brune, pe timp umed acoperite cu o psl albicioas. esuturile interioare (mduva) putrezesc, patogenul formnd corpuoare mici, negre (scleroi), care i asigur perpetuarea de la un an la altul. Pe frunze se formeaz pete necrotice care avanseaz de la margine spre centrul limbului. Prevenire: a)respectarea unei rotaii raionale; b)a se evita terenurile cu exces de umiditate; c)artura adnc de toamn diminueaz atacul n ani urmtori; d)nutriia echilibrat, semnatul la dat, densitate i adncime optim; e)cultivarea de hibrizi cu rezisten combinat. 2.2.4 nnegrirea tulpinilor de floarea-soarelui

Cazul unui atac puternic tulpina se nnegrete n ntregime, mduva i esuturile mecanice de susinere sunt puternic afectate i devin fragile, tulpinile frngndu-se cu uurin n timpul recoltrii mecanice. Atacul se manifest i pe frunze, mai ales pe peioli, ceea ce conduce la uscarea frunzelor. Atacul pe calatidii produce stagnri n cretere, mbolnvirea i itvirea seminelor. Prevenire : a)ngroparea prin artur adnc a resturilor vegetale; b)sortarea seminelor precum i tratarea lor; c)artura adnc de toamn diminueaz atacul n ani urmtori; d)nutriia echilibrat, semnatul la dat, densitate i adncime optim. 2.2.5 Putregaiul cenuiu al florii-soarelui

Boala se manifest numai pe capitule, primele simptome aprnd pe partea inferioar a acestora, sub forma unor pete brune, asemntoare celor produse de Sclerotinia sclerotiorum, ns mult mai bine delimitate de zonele neatacate
13

Seminele atacate sunt lipsite de luciu i se scutur cu uurin, facultatea lor germinativ scznd foarte mult. Prevenire : a)ngroparea prin artur adnc a resturlor vegetale; b)respectarea cu strictee a verigilor tehnologice; c)nutriia echilibrat, semnatul la dat, densitate i adncime optim; d)tratarea seminelor este obligatorie. 2.2.6 Alternarioza florii-soarelui

Boala se manifest pe toate organele aeriene, primele simptome aprnd n faza de formare a butonilor florali, n luna iulie. Atacul se caracterizeaz prin apariia de pete circulare sau coluroase pe frunze, frecvent circumscrise ntr-un halou galben de decolorare. Pe tulpini i peioluri petele sunt alungite, iar pe calatidii sunt circulare, cu aspect catifelat. Prevenire: a)ngroparea prin artur adnc a resturlor vegetale; b)nutriia echilibrat, evitarea excesului de azot; c)tratarea seminelor este obligatorie; d)cultivarea de soiuri i hibrizi cu rezisten genetic. 3. DAUNATORII GRAULUI, BOLI SI COMBATEREA ACESTORA 3.1 BOLI 3.1.1 Mozaicul dungat al grului Boala este cunoscuta de mult timp n SUA si Canada. In Europa a fost pentru prima data semnalata n tara noastra de I. Pop n 1961 si este destul de raspndita.A fost semnalata si n alte tari europene, dar atacul este n general redus. In natura, n afara de gru virusul mai poate infecta orzul, ovazul, secara, porumbul precum si graminee spontane.

14

SIMPTOME: Primele simptome apar pe grul de toamna la 2-3 saptamni de la rasarire. Frunzele plantelor bolnave prezinta de-a lungul limbului dungi sau striuri de culoare verde deschis sau galbuie , discontinui, paralele cu nervurile.Intr-un stadiu mai avansat,ntreaga suprafata a limbului devine de culoare galbuie. Plantele bolnave se caracterizeaza printr-o crestere mai slaba si capacitate de nfratire redusa ,plantele sunt pitice, paiul se scurteaza cu 20-30%, spicele sunt mici si sterile n majoritatea cazurilor.Aceasta reducere este accentuata la plantele infectate toamna, comparativ cu cele infectate primavara. COMBATERE: Principala masura de prevenire este respectarea perioadei de semanat deoarece s-a observat ca infectia cu acest virus descreste odata cu ntrzierea semanatului. Se recomanda totusi semanarea grului de primavara de timpuriu pentru ca plantele sa se dezvolte pna n perioada de raspndire a bolii. Se impune distrugerea samulastrei si a buruienilor gazda, distrugerea vectorilor si cultivarea de soiuri mai putin afectate de acest virus. 3.1.2 Finarea grului

Fainarea este una dintre cele mai raspndite boli la cerealele paioase, mai ales la gru si orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fnete. n tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putnd produce pagube cuprinse ntre 3-4% ,pna la 20% din productie. SIMPTOME: Boala ncepe sa se manifeste primavara de timpuriu din aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze. (Fig. 14) La nceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite psloase, albe, prafoase,
15

izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt constituite din miceliul si conidioforii cu conidiile ciupercii. Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar n locul lui se observa pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort. Cnd conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele superioare, si chiar pe spice. n psla miceliana, care devine cu timpul de culoare galben roscata, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii. Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini pna toamna sau primavara urmatoare. COMBATERE: Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de tehnologiile de cultura, aratura adnca, rotatia culturilor, aplicarea ngrasamintelor n doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri, Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat ca rezistenta soiurilor de gru la fainare este diferita : unele sunt rezistente n faza tnara altele numai n faza adulta.Exista soiuri rezistente la fainare n tara de origine iar dupa cultivare la noi, dupa ctiva ani au nceput sa-si diminueze aceasta nsusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor plantele devin mai sensibile pe cnd potasiul mareste rezistenta acestora. Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea atacului de fainare pe cnd cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci chiar par sa-l reduca. 3.1.3 Patarea bruna a frunzelor sau septorioza Grul poate fi parazitat de mai multe specii al genului Septoria, cele mai comune si pagubitoare fiind Septoria tritici si Septoria nodorum. I.Septoria tritici - cauzeaza patarea bruna, boala larg raspndita n diferite tari ale globului, din Europa si continentul american, Asia precum si n tara noastra unde n unii ani a produs pagube de 10-15% din productie. SIMPTOME: Aceasta boala se ntlneste att primavara ct si toamna pe organele aeriene ale plantelor. Simptomul principal l constituie aparitia pe limbul foliar a unor pete ovale sau alungite, de ctiva mm, de culoare galbena sau bruna. Cu timpul aceste pete se maresc ca dimensiuni, mijlocul lor capata o nuanta

16

cenusie albicioasa, ramnnd nconjurate de un chenar brun-deschis si fiind limitate lateral de nervuri. Cnd atacul este puternic petele conflueaza, tesuturile se necrozeaza si ca rezultat frunzele se usuca de timpuriu. n dreptul petelor se observa puncte negre = picnidiile usor cufundate n tesut, dispuse n siruri paralele de-a lungul nervurilor. ntotdeauna atacul ncepe de la baza plantei, adeseori fiind chiar limitata la frunzele inferioare, dar n conditii de mediu favorabile, atacul se extinde si la frunzele superioare. De la un an la altul ciuperca se transmite prin resturile de plante bolnave unde ciuperca rezista prin miceliu si picnidii si prin seminte infectate unde se gaseste sub forma de miceliu n straturile superficiale ale tegumentului.Dupa germinarea boabelor sunt infectate si plantutele , deci infectia este germinala. 3.1.4 Septoria tritici

II.Septoria nodorum - este o specie foarte pagubitoare care apare frecvent la noi n tara, n zonele cu umiditate ridicata. SIMPTOME: Boala se manifesta pe toate organele aeriene n toate fazele de vegetatie. Simptomele sunt apropiate de cele produse de Septoria tritici, cu deosebirea ca acestea apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini n dreptul nodurilor si pe spice. (Fig. 17) Petele au forma liniara, la mijloc sunt mai nchise la culoare, iar picnidiile apar dupa necrozarea tesuturilor, spre deosebire de S. tritici unde picnidiile apar naintea acestui proces. La spicele bolnave se observa o brunificare a paleelor n treimea sau jumatatea superioara, nsotita de aparitia picnidiilor ciupercii. n cazul unui atac puternic spicele ramn partial sterile sau formeaza boabe mici, sticloase, mai nchise la culoare,pe care se dezvolta, dupa germinare,
17

picnidii negricioase, situate n special n dreptul santului ventral si la vrful cariopselor. 3.1.5 Septoria nodurum

Miceliul ciupercii este hialin cnd este tnar si brun la maturitate, se dezvolta n spatiile intercelulare ale tesuturilor atacate. Picnidiile sunt globuloase sau piriforme, cu numerosi picnospori pluricelulari, hialini.Periteciile sunt globuloase, negre si contin asce cilindrice, hialine cu cte 8 ascospori fusiformi, tetracelulari, bruni. COMBATERE: Se recomanda urmatoarele masuri preventive: respectarea unui asolament corespunzator; distrugerea resturilor de plante bolnave si a samulastrei prin araturi adnci; folosirea de samnta sanatoasa. 3.1.6 Fuzarioza tulpinilor si nrosirea spicelor

Fuzariozele reprezinta un grup de boli produse de Fusarium, raspndite pe toate continentele, fiind mai pagubitoare n tarile temperate, cu clima umeda cnd pierderile de productie pot ajunge n anii favorabili atacului, la 10-20%.
18

Boala apare frecvent la gru, orz, secara, mai putin la ovaz si la diferite graminee spontane. La porumb produce putregaiul rosu al porumbului. SIMPTOME: Simptomele sunt diferite n functie de faza de vegetatie a grului. (Fig.18) Din semintele de gru infectate si netratate apar plantute bolnave, care se ngalbenesc, se rasucesc si putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu goluri multe si dau productie mai mica. n faza de nfratire plantele sunt infectate la radacina sau la colet, care se brunifica sau se nnegresc pe o zona de 10-12 cm. n acest caz ca sursa de infectie este miceliul sau organele de rezistenta ale ciupercii aflate n sol sau pe resturile de cereale din anul precedent. Plantele mbolnavite n aceasta perioada se dezvolta mai slab si formeaza spice mici, adeseori sterile. Cnd atacul apare mai trziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se nnegreste,de obicei la primul internod. si n acest caz spicele contin boabe putine, sistave. Cea mai grava forma de atac apare dupa faza de nspicare, n lunile mai iunie, pe spice, care ramn mai mici dect cele sanatoase si se albesc treptat. La nceput atacul este limitat la spiculete izolate dar n conditii favorabile, cuprinde tot spicul. Spiculetele bolnave se nmoaie, devin clorotice si se usuca. Cnd infectia se produce de timpuriu, spicele tinere se usuca nainte de vreme si ramn sterile. Pe timp umed si cald, toate componentele spicului se acopera cu un nvelis micelian de culoare alb-roz sau alb rubiniu, pe care se formeaza fructificatiile asexuate ale ciupercii (sporodochiile) sub forma unor pernite rozportocalii. La spicele mature de gru, forme de nmultire sexuata se dezvolta pe palee, ariste si chiar pe boabe, si este reprezentata de peritecii, cu aspect de puncte negre, superficiale, aglomerate. Boabele provenite din spicele puternic atacate sunt mici,zbrcite, albicios-cenusii sau roz, mate, usoare cu facultatea germinativa si puterea de strabatere a solului foarte scazute. COMBATERE: Se recomanda urmatoarele masuri agrofitotehnice : distrugerea resturilor de plante si a buruienilor prin dezmiristire si aratura adnca, folosirea de samnta, evitarea terenurilor umede, irigarea rationala a culturilor, fertilizarea cu doze echilibrate de ngrasaminte.

3.1.7 Taciunele zburator al grului

19

Taciunele zburator al grului este cunoscut de foarte mult timp, fiind raspndit n toata zona de cultura a grului producnd pagube ce variaza de la o regiune la alta si de la un an la altul. SIMPTOME: Boala este evidenta n cmp n timpul nspicarii plantelor. Principalul simptom l reprezinta distrugerea tuturor componentelor spicului, cu exceptia rahisului si nlocuirea acestora cu o masa de clamidospori prafoasa, brun negricioasa. COMBATERE: Cel mai eficace mijloc pentru combaterea taciunelui zburator la gru este dezinfectarea hidrotermica a semintelor dupa procedeul bifazic sau monofazic. Procedeul bifazic consta n scufundarea semintelor 4-5 ore n apa la temperatura de 28-30C (pentru saturarea miceliului cu apa) si apoi n apa fierbinte (10 minute la 50C sau 7 minute la 53C). Dupa tratarea cu apa fierbinte semintele sunt supuse imediat racirii cu ajutorul unui curent de apa (pentru a se evita actiunea prelungita a temperaturilor ridicate asupra embrionului) si apoi a uscarii (pentru a se evita mucegairea). La locul de contact cu pericarpul, filamentul de infectie formeaza un apresor si apoi o punte de patrundere care strabate pericarpul si nvelisul seminal. Miceliul ciupercii se dezvolta intercelular ajungnd n embrion dupa 4 saptamni de la germinarea clamidosporului.Infectia are loc din momentul fecundarii oosferei si pna cnd bobul atinge 2/3 din marimea lui normala.Ciuperca trece n stare de repaus si ramne cuibarita n bobul de gru sub forma de miceliu de rezistenta. La exterior, bobul infectat nu se deosebeste de cel sanatos.

3.1.8 Rugina bruna a grului

20

Rugina bruna sau rugina limbului este raspndita n toate tarile unde se cultiva gru. La noi n tara este cea mai frecventa dintre rugini, producnd pagube estimate pna la 5% din recolta si aparnd fara exceptie n toti anii, cu intensitati diferite n functie de factorii care o conditioneaza. SIMPTOME: Rugina bruna a grului apare primavara de timpuriu pe frunze. Boala se manifesta prin aparitia de numeroase pustule ovale, eliptice sau circulare,mici, de culoare bruna, risipite neuniform pe ambele fete ale limbului frunzei, mai rar pe teci, tulpini sau spice. Prin ruperea epidermei, aceste pustule devin aparente si pulverulente. Ele contin uredosporii ciupercii, care, luati de vnt servesc la raspndirea ruginii brune. La nceput boala este localizata pe frunzele inferioare,dar cu timpul se extinde si pe cele superioare.n cazul unui atac puternic, frunzele se ngalbenesc si se usuca prematur si ca urmare se produce sistavirea boabelor. Un simptom aparte l constituie prezenta de insule verzi pe frunze,cu acumularea de clorofila n zonele din jurul uredopustulelor. La soiurile sensibile apar pe frunze pete clorotice n timpul formarii uredosporilor iar la cele hipersensibile se observa pete necrotice, fara uredospori. COMBATERE: Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de ngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei, cultivarea de soiuri rezistente. Dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente: Dacia, Ceres, Montana, Lovrin 25 (Triticum aestivum) si Topaz (Triticum durum) iar dintre soiurile de gru de primavara: Rubin (Triticum aestivum). Crearea de soiuri rezistente la rugini figureaza permanent n preocuparile de ameliorare a grului. Pentru combaterea ruginii brune prezinta interes, n zonele endemice, cultivarea de soiuri precoce. 3.1.9 Rugina galbena a grului

21

Rugina galbena sau rugina glumelor este raspndita pe tot globul cu exceptia Australiei si a unor tari din nordul Africii. Apare si este foarte pagubitoare n regiunile umede si reci din zonele temperate. n tara noastra se manifesta mai ales n anii cu primaveri reci si umede, cnd provoaca pagube considerabile, ce au ajuns n unii ani la 60-70% din productie. SIMPTOME: Rugina galbena apare n aprilie, mai si prima jumatate a lui iunie pe toate organele aeriene ale grului. (Fig. 21) Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar pustule mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce contin uredospori. Infectia porneste de la frunzele bazale si progreseaza treptat n sus. Pe frunze se observa pustule cu uredospori mai ales pe fata inferioara,a caror dispozitie este caracteristica, sub forma de siruri paralele, formnd siruri alungite fusiforme,nsotite de pete clorotice. Pe tulpini, mai ales n treimea superioara a internodurilor apar striuri asemanatoare cu cele de pe frunze. Pe rahisul spicului si spiculetelor si pe ariste apar uredosori izolati sau n siruri. Pe fata interna a glumelor apar pustule cu uredospori n siruri, fiind aglomerate mai ales spre baza. Mai trziu se formeza pustule cu teleutospori a caror asezare este identica cu a pustuleor cu uredospori,dar au culoare neagra. COMBATERE: Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de ngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei. Cea mai importanta metoda de combatere este crearea si introducerea n cultura de soiuri rezistente. Dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente : Lovrin 231, Ceres, Silvana (Triticum aestivum) iar dintre soiurile de primavara : Hatri,Rubin 3.1.10 Rugina neagra a grului
22

Rugina neagra este o boala larg raspndita n toate zonele de cultura ale grului, fiind considerata cea mai pagubitoare boala a acestei plante. La noi n tara se manifesta n toti anii , cu intensitati diferite de la an la an. Pagubele produse au importanta practica atunci cnd conditiile sunt favorabile unor atacuri puternice si cnd pagubele pot ajunge la 50-80% din recolta de gru.n conditiile din tara noastra rugina neagra apare ultima, pe semanaturile de gru ntrziate, ajunse aproape de maturitate. SIMPTOME: Simptomele bolii se manifesta prin aparitia de uredopustule pe toate organele aeriene ale grului, ndeosebi pe tulpina, de aceea se mai numeste si rugina paiului. COMBATERE: Se recomanda un complex de masuri agrofitotehnice: cultivarea de soiuri precoce care ajung la maturitate nainte de aparitia ruginii negre n lan, recoltarea la epoca optima si n perioade scurte, evitarea terenurilor joase, umede, respectarea perioadei optime de semanat. Aplicarea ngrasamintelor n complex cu fosfor si potasiu si evitarea excesului de azot, distrugerea samulastrei, distrugerea gazdei intermediare : dracila - aceasta poate fi distrusa mecanic sau chimic.

23

1.Internet

www.referate.ro www.wikipedia.ro

2.Tehnologiile culturilor agricole pentru Judetul Calarasi (Lucrarea este elaborata de colectivul de cercetatori de la I.C.C.P.T Fundulea condus de dr. Ing.Vranceanu Alexandru Viorel, in colaborare cu ing. Alexe Constantin, ing. Salai Florica, ing. Culea Gheorghe si ing. Prevenda Gheorghe 3.Arborele lumii

24