Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Facultatea de Agricultură

Combaterea chimica a daunatorilor la sofranel

Disciplina: Consultanță agricolă

Student: Patrascu Laurentiu Alexandru

Grupa:1301
Anul universitar: 2022-2023

1
 Sursa 1

Sofranel (Carthamnus tinctorius) – este o planta anuala, ierboasa, originara din India,

ce se cultiva pentru achenele sale bogate in ulei (37-42%) semisicativ. Datorita continutului
ridicat in acid oleic, acid linoleic si acizi saturati, uleiul de sofranel este considerat de buna
calitate, dietetic (scade colesterolul) in alimentatia umana. Turtele obtinute prin extragerea
uleiului au un continut ridicat de proteina, fiind utilizate in furaj. Florile sunt utilizate pentru
obtinerea colorantilor alimentari sau in industria farmaceutica. 
Sofranelul prezinta o radacina pivotanta si o tulpina erecta, glabra, acoperita cu frunze.
Inflorescenta este un calatidiu, iar pe o planta se pot forma in jur de 14-60 de calatidii, fiecare
alcatuit din 25-60 flori. Fructul este o achena, cu 4 muchii.
Achenele germineaza la o temperatura de 2-3 ℃. Sofranelul este rezistent la seceta, iar
in faza de rozeta, rezista la temperaturi de -7 ℃.
Tehnologia de cultivare
Rotatia
Sofranelul se cultiva dupa premergatoare precum: cereale paioase, plante prasitoare.
Nu se recomanda cultivarea dupa plante atacate de nematozi (ovaz, sfecla, cartof, tutun).
Fertilizarea
Sofranelul reactioneaza favorabil la aplicarea ingrasamintelor. Ingrasamintele cu azot
se pot aplica integral, inainte de pregatirea patului germinativ sau fractionat, la semanat si in
vegetatie (inainte de imbobocit). Fosforul se aplica sub aratura de baza.

Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa aiba puritatea minima 98%, iar capacitatea germinativa de

minimum 75%. Epoca optima de semanat este atunci cand in sol, la adancimea de 5 cm,
temperatura este de 5 ℃ la ora 7 dimineata si se mentine astfel timp de 3 zile consecutiv.
Distanta intre randuri este de 45-50 cm, iar adancimea de semanat este de 4-6
cm. Pentru a realiza o densitate de 200 mii plante/ha, se va folosi o cantitate de samanta de
12-14 kg/ha.
Combaterea bolilor si a daunatorilor
Sofranelul poate fi afectat de o serie de boli: alternarioza, rugina sofranelului,
septorioza, fainarea, fuzarioza, putregaiul cenusiu etc. Dintre daunatori, cei mai frecventi

2
sunt: gandacul pamantiu, musculita sofranelului, buha semanaturilor, omida capsulelor
de bumbac. (Ion Pacurar, 2007)

Sursa 2

Gandacul pamantiu (Opatrum sabulosum), un daunator ignorat pana acum, poate sa

faca ravagii la cultura sofranelului si florii-soarelui
In ciuda deficitului de apa din sol, floarea soarelui a „scos capul din pamant”, dand
sperante fermierilor, multi dintre ei avand cerealele de toamna partial sau total compromise.
Mare a fost bucuria acestora cand au vazut floarea soarelui rasarita. Dar, dupa cateva zile,
bucuria si speranta a lasat locul ingrijorarii. Plantele abia rasarite aveau una sau ambele frunze
cotiledonale roase, partial sau aproape in totalitate. Marea majoritate au dat vina pe ratisoara
porumbului (Tanymecus dilaticollis). Dar in majoritatea cazurilor intalnite in camp, altul a
fost „faptasul” si anume adultii gandacului pamantiu (Opatrum sabulosum).
Pana nu demult era considerat principalul daunator al florii soarelui, alaturi
de Tanymecus dilaticollis si Agriotes spp., dar odata cu generalizarea tratamentului
semintelor, a intrat intr-un con de umbra, problema considerandu-se rezolvata. Produsele
folosite pentru combaterea ratisoarei porumbului sau a viermilor sarma aveau eficacitate si in
combaterea gandacului pamantiu. Chiar daca acest daunator era prezent in camp, de cele mai
multe ori observat de catre fermieri, paguble produse de catre acesta culturii florii soarelui
erau nesemnificative, in cazul in care semintele erau tratate. Numai acolo unde semintele nu
au fost tratate puteau sa fie pagube mai mari. Situatia s-a schimbat in acest an din cauza
faptului ca nu mai exista alternative la tratamentul semintelor pentru combaterea ratisoarei
porumbului, odata cu interzicerea folosirii insecticidelor neonicotinoide.
Ei bine, pe langa acest daunator… grandacul pamantiu a avut „cale libera”, asa cum au
putut sa constate fermierii in acest an. Atacul a avut loc la plantele abia rasarite, insectele
rozand frunzele cotiledonale, uneori plantutele atacate s-au uscat. Ca si in cazul atacului
produs de Tanymecus dilaticollis, plantele pot sa fie retezate de la colet, caz in care sunt
compromise in totalitate. Cum se diferentiaza atacul produs de ratisoara porumbului la floarea
soarelui de cel produs de gandacul pamantiu? Spre deosebire de Tanymecus, adultii
gandacului pamantiu ataca mai mult frunzele cotiledonale, avand in vedere ca aparatul bucal
al acestora este mai mare decat al ratisoarei porumbului. In general, adultii
de Tanymecus ataca prima si a doua pereche de frunze adevarate sau pot reteza plantele de la

3
colet, dar ataca intr-o masura mai redusa si frunzele cotiledonale, comparativ cu adultii
de Opatrum sabulosum.
Pe langa sofranel , gandacul pamantiu mai ataca porumbul, sfecla, lucerna, tutunul, dar
si alte plante cultivate (uneori cerealele). In general, gandacul pamantiu ocupa aproximativ
acelasi areal cu ratisoara porumbului, cele mai favorabile zone fiind cele situate in sudul si
sud-estul tarii. La fel ca si Tanymecus, gandacul pamantiu prefera seceta si caldura. Atunci
cand aceste conditii se intalnesc, la fel ca in primavara acestui an, activitatea insectelor la
suprafata solului este accentuata, acestea fiind atat in cautare de hrana, cat si pentru a-si
satisface cerintele de apa. Ca si in cazul ratisoarei porumbului, larvele gandacului pamantiu se
dezvolta in sol, hranindu-se cu radacinile diferitelor plante ierboase. Larvele de Opatrum
sabulosum sunt foarte asemanatoare cu cele de Agriotes spp., motiv pentru are se mai numesc
„viermii sarma falsi”. De asemenea, larvele gandacului pamantiu produc pagube similare cu
cele produse de viermii sarma.
Pentru prevenirea atacului, in literatura de specialitate se recomanda combaterea
buruienilor, care pot fi gazde pentru dezvoltarea larvelor, efectuarea araturilor adanci de vara
dupa recoltarea plantei premergatoare. De asemenea, se recomanda semanatul timpuriu al
florii soarelui. In prezent, multi fermieri practica sistemul de lucrare minima al solului. Totusi,
ca urmare a temperaturilor ridicate din primavara, adultii apar mult mai timpuriu la suprafata
solului, prin urmare semanatul timpuriu nu garanteaza faptul ca am scapat de atac. In
literatura de specialitate se mentiona faptul ca efectuarea tratamentului semintelor pentru
combaterea ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis) are efect si pentru combaterea
gandacului pamantiu. Cum tratamentul semintelor nu mai este disponibil, exista toate sansele
ca populatiile acestui daunator sa creasca in urmatorii ani, cu consecinte negative asupra
culturii sofranelului.( Hera Cristian,1989)

4
 Sursa 3

Buha semănăturilor (Agrotis segetum, Scotia segetum) este o specie polifagă ce

atacă peste 80 de tipuri de plante, în special producând pagube importante la cereale păioase,
porumb,
floarea-soarelui, sfecla de zahăr, leguminoase pentru boabe şi plante tehnice.
Adultul poate fi recunoscut prin aripile anterioare brune-cenuşii, cu pete caracteristice
speciilor de Noctuidae (reniforme, orbiculare şi cuneiforme), mai deschise la culoare şi
încercuite cu negru. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig-zag.
Aripile posterioare sunt cenușii deschise, mai întunecate la margini. Anvergura aripilor
este de 35 – 45 mm.
Daune în culturi produce larva, ce are o culoare cenușie-pământie, nuanță lucitoare,
fâșii întunecate laterale și de-a lungul părții dorsale, iar capul este roșcat. La maturitate,
ajunge la 4-5 cm
Buha semănăturilor iernează ca larvă în ultimele vârste în sol, specia are două
generaţii pe an. Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe. Stadiul de pupă
durează 2 – 3 săptămâni.
Fluturii apar când temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 – 16°C, de
obicei, la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Copulaţia fluturilor are loc imediat după
apariţie, iar ponta începe la 2 – 3 zile.
Prognoza apariţiei dăunătorilor se poate face după fazele de dezvoltare ale plantelor
(fenologia plantelor) şi dezvoltarea stadiilor dăunătorului. Adulţii de Scotia segetum apar în
fenofaza înfloririi ridichii sălbatice, iar larvele de Scotia segetum când înspică secara.
Femela depune 500 – 2000 ouă, în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei ce a fost
disponibilă larvelor. Ouăle sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor
plante spontane ca pălămida, loboda, ştir, nalbă, patlagină şi pe frunzele plantelor cultivate.
Perioada de incubaţie durează 4 – 5 zile. În primele trei vârste, larvele sunt diurne şi se
hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor. După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul
superficial al solului.
În general, larvele se hrănesc cu frunze tinere, semințe încolțite, rod plantele încolțite,
tulpinile, frunzele plantelor deja dezvoltate. Larvele rod boabele în germinaţie, retează
plantele de la colet, rod frunzele de la exterior spre interior.
Atacă şi părţile subterane ale plantelor, făcând galerii superficiale şi neregulate.
Plantele atacate se îngălbenesc şi se usucă.

5
 O larvă poate distruge 8-10 plante răsărite în stadiul de dezvoltare timpurie al culturii.
Buha semănăturilor – metode de control și combatere
Urmărirea zborului dăunătorului se face cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali de
tip AtraSEG. Aprecierea intensităţii atacului se face după scara:
 zbor normal, 10 – 20 masculi/capcană/săptămână;
 zbor numeros, 20 – 30 masculi/capcană/săptămână;
 zbor masiv, peste 30 masculi/capcană/săptămână.

Modul de utilizare a capcanelor este indicat pe ambalaj. De obicei, în scopuri de

monitorizare se recomandă de instalat 2 – 3 capcane la 1 ha, iar pentru capturarea în masă,
numărul de capcane recomandat variază, orientativ se amplasează 20 – 30 de capcane la 1 ha.
Capcanele se instalează deasupra plantelor, la înălțime de 1,5 – 2 m.
Buha semănăturilor poate fi combătută pe cale biologică prin folosirea paraziţilor
oofagi sau a biopreparatelor.
Ouăle de buhă pot fi parazitate de viespea Trichogramma evanescens, iar larvele şi
pupele sunt distruse de duşmani naturali. Mai frecvente sunt speciile parazite Apantheles
congestus, Meteorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor sp.
Pentru distrugerea ouălor de buhă se recomandă folosirea viespii Trichogramma
evanescens prin lansare de 30.000 exemplare/ha, la începutul şi în timpul pontei, pentru
fiecare generaţie.
Speciile de tip buhă se dezvoltă la început pe buruienile din culturi sau pe cele de pe
marginea drumurilor, de unde migrează în culturile agricole. De aceea, distrugerea buruienilor
constituie o condiţie de bază în prevenirea unor atacuri intensive.
 În special, este recomandată distrugerea buruienilor din culturi, ce constituie plante
gazdă intermediare (în special plantele menționate anterior pe care depune ouăle), dar
și lucrarea solului pentru distrugerea larvelor hibernante.

6
 Sursa 4

Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera) – identificare si combatere

Omida fructificatiilor este stadiul de larva a fluturelui nocturn Helicoverpa
armigera. Este o specie polifaga, semnalata in Europa sudica, Asia, Africa, Australia si Noua
Zeelanda. In tara noastra este raspandita in toate zonele si produce pagube la multe specii de
plante.
Alte denumiri: Chloridea obsoleta, Helicoverpa commoni, Heliothis armigera, H.
obsoleta, cotton bollworm, corn earworm, tomato fruitworm (lb. engleza).
Descriere. Adultii sunt fluturi de 1,4-2 cm lungime, cu anvergura aripilor de 3-4 cm.
Adultii prezinta diferente de coloratie, fiind de culoare bruna cu nuante de gri, cu numeroase
pete intunecate si neregulate si linii transversale pe aripa anterioara. Pe aceasta prezinta o
zona inchisa catre varful aripii si o pata pe centru. Aripile posterioare sunt mai deschise la
culoare spre baza si mai inchise spre varf. In treimea terminala prezinta o dunga zimtata.
Ouale sunt mici, de aproximativ 0,5 mm, de culoare alba-galbuie. Larvele (omizile)
sunt mari, de 1,5-2 cm lungime si au culoare variata, de la verde-brun la brun inchis. Dorsal,
larva prezinta o dunga longitudinala si doua dungi laterale mai inchise la culoare. Pupa este de
culoare brun-inchis.
Biologie si ecologie- Omida fructificatiilor
In conditiile din Romania, aceasta specie poate avea 2-3 generatii pe an si ierneaza ca
pupa in sol.
Primii adulti apar la sfarsitul primaverii, in mai-iunie iar urmatoarele generatii se
dezvolta in iulie si la sfarsitul lunii august. Dupa o perioada de cateva zile de hranire, are loc
copulatia si depunderea pontei, procese ce se desfasoara in cursul noptii. O femela poate
depune intre 500 si 1500 de oua sau chiar mai mult. Acestea sunt depuse izolat sau in grupuri
pe frunze, lastari, tulpini dar in special pe florile de tomate, porumb, bumbac, naut, ardei,
plante spontane.
Prolificitatea fluturelui este influentata de temperatura, umiditate si nutritia din stadiul
de larva si adult. Larvele apar dupa o saptamana si parcurg 5 stadii larvare pana sa ajunga la
maturitate. Odata ajunse la maturitate, acestea parasesc planta si organul atacat si patrund in
stratul superficial al solului pentru a se transforma in pupa. Evolutia unei generatii are loc in
decurs de 35-40 de zile. In spatii protejate, aceasta evolutie are loc in 28-33 de zile.

7
 Omida fructificatiilor este o specie polifaga, provocand daune la peste 120 de specii de
plante, precum: tomate, porumb, tutun, ardei, vinete, fasole, lucerna, bumbac, plante
ornamentale etc.
Larvele tinere, de varsta I si a II-a consuma tesutul si epiderma frunzei, florile, dupa
care, incepand cu varsta a III-a, larvele patrund in fruct, consumand pulpa dar, de preferinta,
semintele. In cursul hranirii, larva elimina excrementele la exteriorul organului atacat, ceea ce
face usoara identificarea.
La porumb, larvele se hranesc initial cu matasea, apoi cu boabele in faza de lapte
ceara din varful stiuletelui.
Produc daune florilor si semintelor de naut si ricin, boabelor din pastaile de mazare si
semintelor de tutun.
La tomate, ardei si vinete omizile patrund in fruct distrugand pulpa si semintele. In
aceste galerii se instaleaza diferite ciuperci daunatoare, ceea ce duce la compromiterea in
scurt timp a fructului.
Aceasta omida produce pagube insemnate la culturile de tomate din spatii protejate. O
singura omida poate ataca toate tomatele dintr-un ciorchine. Odata patrunse in fruct, larvele
sunt greu de combatut iar dauna a fost deja creata.
Control si combatere
Lucrarile solului si araturile adanci determina distrugerea pupelor din stratul
superficial al solului. Combaterea buruienilor elimina sursa de hrana a adultilor si a
larvelor. Se recomanda infiintarea culturilor timpurii pentru ca, la aparitia daunatorului,
plantele sa fie viguroase iar impactul daunatorului sa nu mai fie atat de mare. In unele tari se
practica si cultivarea de plante capcana (bumbac, in, ricin, naut, porumb) semanate
primavara devreme pentru a atrage fluturii sa depuna ponta, dupa care plantele se elimina si se
distrug.
Fiind activi noaptea, adultii sunt mai greu de observat. Este important ca primul
tratament sa fie facut la prima observatie a daunatorului. Dupa eclozare, omizile sunt foarte
sensibile la tratamente deoarece acestea au mobilitate redusa iar hranirea este dificila si
necesita un efort destul de mare.
Pentru combaterea biologica, se poate recurge la adunarea omizilor (pentru suprafete
mici). Se pot folosi insecticide obtinute din ardei iuti, eficiente impotriva omizilor. Omida
fructificatiilor are de asemenea daunatori naturali precum viespea oofaga din genul
Trichogramma, virusul poliedric si paraziti care depun oua in corpul omizii.

8
 In momentele neprielnice, caracterizate prin lipsa hranei si conditii nefavorabile,
daunatorul poate intra in diapauza timp de cateva luni, astfel, nefiind afectata populatia.
Tratamentele chimice se aplica la primele observatii le daunatorului, cu insecticide
specifice.
.

Decodificarea informațiilor

Numele de sofranel deriva din faptul ca el a fost cultivat ca o alternativa mai ieftina a
sofranului. In engleza el se mai numeste sugestiv si false saffron, sau bastard saffron.
Aceasta datorita continutului de cartamina al florilor, ca si sofranul. Dupa aparitia
produselor mai ieftine obtinute prin sinteza chimica, planta nu a mai fost cultivata in acest
scop. Este o planta bogat ramificata, cu tepi puternici si lungi. Semintele contin 28% ulei, care
poate fi extras si utilizat in industria alimentara sau chimica. Semintele sunt negre si sunt mai
mici decat la specia cultivata.
Sofranelul este recomandata in cultura in zone in care media anuala de precipitatii este
sub 430 mm. In privinta umiditatii, in primele faze de vegetatie sofranelul este tolerant la
umiditatea ridicata si la precipitatiile frecvente. Dupa inflorire insa, o perioada cu ploi dese si
cu ceata poate facilita infectia cu Botrytis.
Boli si daunatori

Este parazitat de multe buruieni ca Orobanche cernua si Striga lutea, iar ca viroze este
atacat de Chilli mosaic si Cucumber mosaic viruses. Pseudomonas solanacearum, dintre
bacterii, il ataca. Dintre nematozi: M. Meliodogyne incognita acrita, M. javanica.
Insecte: afide, viermii sarma, tripsi etc. La noi in tara Zamfirescu, Velican, Saulescu
descriu drept frecvente pentru tara noastra noastra rugina sofranelului, provocata de ciuperca
Puccinia carthami. Aceasta se manifesta in diferite stadii de dezvoltare ale plantei. Apare pe
frunze sub forma de mici pustule de culoare bruna-argintie. Frunzele atacate incep sa se
usuce, iar plantele isi inceteaza cresterea.
Mod de combatere : asolamente rationale, distrugerea plantelor bolnave, araturi
adanci. Dintre insecte, gandacul pamantiu Opatrum sabulosum ataca culturile de sofranel. El

9
este un coleopter lung de 7-8 mm, de culoare neagra, cu elitrele acoperite de particule de
pamant. Apare primavara atacand marginile cotiledoanelor, iar mai tarziu tulpinile.

Bibliografie:

1. https://agroromania.manager.ro/articole/diverse/documentatie-cultivarea-
sofranelului-carthamus-tinctorius-63.html
2. https://www.botanistii.ro/blog/omida-fructificatiilor-helicoverpa-armigera/
3. https://www.botanistii.ro/blog/sofranel-tehnologia-de-cultura/
4. https://agrobiznes.ro/articole/buha-semanaturilor-particularitati-combatere

10