UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE AGRICULTURA
Program de studii universitare de masterat
Protectia egroecosistemelor si expertiza fitosanitara – IF
 
DISCIPLINA
REZISTENTA PLANTELOR LA FACTORII DE STRES

Sef lucrari: Dr. CIOCOIU EMILIA

Masterand: BRATU ADRIANA
 PROIECT

Porumbul este una din cele mai valoroase plante cultivate, datorită productivității
foarte ridicate și multiplelor întrebuințări a produselor sale, respectiv, în alimentația
oamenilor, în zootehnie și în industrie.
Boabele (care conțin în medie 10% proteine, 7% substanțe extractive ne-azotate, 4%
grăsime 2%, celuloză 1%, cenușă 13% apă), sunt folosite cu precadere ca nutreț
concentrat în alimentația tuturor categoriilor de animale.
Porumbul este originar din America Centrală, fiind cultivat azi în multe regiuni ale
lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră. Reprezintă, alături de grâu, 80% din
producția de cereale. Este o plantă iubitoare de caldură, cerințele lui mari față de
temperatură, se manifestă începând chiar cu germinația, care are loc la minim 8 -
10°C. În luna mai temperatura trebuie sa fie de peste 13°C, la apariția paniculului, de
peste 18°C, iar după aceea până la apariția mătăsii și în timpul fecundării, de 22°C.
 În timpul formării boabelor temperatura poate să scadă până la 19°C, iar în timpul
maturării lor, chiar la 15°C. Temperaturile mai scăzute decât cele indicate pentru fazele de
vegetație amintite, determină întârzierea vegetației și scăderea accentuată a producției. La
temperatura de 5°C creșterea plantelor încetează, iar brumele, chiar ușoare, distrug
frunzele. Are cerințe mari față de umiditate, răsplătind cu producții sporite surplusul de apă
din precipitații sau din irigații. El suportă mai ușor seceta survenită în timpul primelor faze
de vegetație, când cerințele față de umiditate sunt mici; cele mai mari scăderi de producție
se înregistrează la porumb dacă îi lipsește apa în perioada cuprinsă între 1- 2 săptămâni
de la apariția inflorescenței mascule și maturitatea lapte - ceară, perioadă care dureaza
circa 5 - 8 săptămâni, (în funcție de hibrid) și în care porumbul are cel mai ridicat consum
de apă (respectiv 500% din întregul consum din timpul perioadei de vegetație).
Porumbul are cerințe foarte mari față de lumină și nu suportă umbrirea îndelungată.
Preferă soluri fertile și profunde; el poate însă valorifica, datorită sistemului său radicular
bine dezvoltat și dotat cu o mare capacitate de solubilizare, soluri foarte diferite în privința
texturii (de la cele nisipoase până la cele argiloase), a reacției - de la pH 5,8 până la pH 8 -
dând astfel recolte bune pe toată gama de soluri, de la cernoziomuri până la soluri brune.
 
Principalii factorii biotici de risc pentru producția de porumb
Bolile ca factor de risc
Putregaiul roz al știuletilor, produs de agentul patogen Fusarium
graminearum (Giberella zeae) produce daune în toate stadiile de dezvoltare
(plantule, tulpina și boabe). Plantuțele atacate putrezesc. La plantele mature atacul
se produce în zona dintre rădăcina primara și zona de formare a rădăcinilor
adventive, extinzându-se treptat în lungul tulpinii. Interiorul tulpinii atacate capătă o
culoare roz, apoi treptat se brunifică, țesăturile putrezesc, tulpinile frângându-se cu
ușurință.
Atacul se poate produce și pe boabele știuletelui, care sunt invadate de o pâslă
albă cu nuanțe roz, afectând inclusiv pănușile care se lipesc de boabe și putrezesc
împreună. Temperatura ridicată favorizează boala. Ea evoluează și în timpul
păstrării știuleților peste iarnă în condiții de depozitare necorespunzătoare
(umezeală mare, neaerisire, etc.). Recolta de porumb este depreciată cantitativ și
calitativ și prin conținutul de micotoxine (aflatoxine și fumonizine).
 In condițile României, atacul ciupercii Fusarium graminearum pe știuleți
produce pierderi de 7-15%, conținutul de micotoxine DON în boabele infectate
depășind cu mult nivelul admis. Reducerea nivelului de inocul primar de F.
graminearum/G. zeae prin utilizarea tehnologiilor conservative de biofumigare în
cadrul succesiunii de culturi grâu – porumb este benefică atât pentru cultura de
grâu cât și pentru cultura de porumb. In cazul unor condiții climatice favorabile
atacului de F. graminearum, pierderile la porumb pot fi semnificative,
contaminarea cu micotoxine fiind cu mult peste cea înregistrată în cazul înroșirii
spicului de grâu.
Cea mai sigură măsură de prevenire a fuzariozelor o constituie cultivarea de
hibrizi rezistenți și tratamentele la samanță. De asemenea, sunt indicate
sortarea știuletilor și depozitarea numai a celor cu umiditatea normală (16-17oC)
respectânduse condițiile optime de păstrare (aerisire).
Aspergiliile porumbului (Aspergillus flavus). Pericolul cel mai ridicat pentru sănătatea omului
și a animalelor este reprezentat de ciupercile toxigene care infecteaza porumbul în timpul
vegetației, producând micotoxine (aflatoxine) care contaminează lanțul alimentar.

Tăciunele comun (Ustilago maydis) este întâlnit frecvent în Câmpia Dunării. Atacul
ciupercii Ustilago maydis se manifestă după răsărire sau când porumbul are 7- 8 frunze și
pâna la coacere. Cel mai frecvent sunt atacate tulpinile și știuleții, mai rar frunzele și
paniculele. O infecție puternică a plantelor tinere are ca urmare deformarea și distrugerea lor.
Pe tulpini, tumorile se formează, de regula, la nodurile bazale sau în treimea superioară a
plantei, deasupra știuletelui, iar în acest caz urmările atacului sunt mai grave. Pagubele
produse sunt evaluate în medie la 2-5% din recolta anuală, dar în anumite zone pagubele
înregistrate pot fi și mai mari. O intensitate mai mare a atacului se înregistrează când
porumbul este cultivat în monocultură, iar în ultimii ani se întâlneste în lanurile producătoare
de samânță hibridă, dezvoltânduse pe țesuturile rănite în urma ruperii paniculelor.
Rănile cauzate de insecte sau grindină, îngrășămintele organice, excesul de azot,
densitatea mare a plantelor, semănatul târziu, favorizează atacul ciupercii Ustilago maydis.
Pentru prevenirea tăciunelui comun se recomandă: adunarea resturilor de plante rămase după
recoltare precum și adunarea și distrugerea tumorilor pentru a evita mărirea rezervei de spori
din sol. Se recomandă aratura adâncă și respectarea unui asolament de 4-5 ani.
Insectele ca factor de risc
Caracterizarea agrometeorologică a zonelor agricole în regiunea
Dobrogeaindică persistența unui climat continental cu influențe reduse
subtropicale(mediteraneene) însă cu o predominanță spre un climat semiarid
așa cum indică media anuală a precipitațiilor. În aceste condiții, spectrul și
structura faunistică a populațiilor dăunătoare sunt destul de restrînse, referitor
la implicațiile asupra producției sau pagubelor. Condițiile de secetă
accentuează mult factorii favorabili dezvoltării unor insecte dăunătoare
specifice zonei aride. De asemenea, de cele mai multe ori în asemenea
situații, impactul major asupra potențialului de producție al plantelor este
sporit, nu atît de atacul în sine, cît mai ales prin faptul că acești dăunători sînt
vectori pentru patogeni care se manifestă extrem de virulent diminuînd
semnificativ calitativ și cantitativ recolta.
Rățișoara porumbului - Tanymecus dilaticollis
Insecta este polifagă, atacând peste 30 de specii de plante cultivate și spontane. Adultul este
un gândac cu corpul negru, acoperit cu firișoare de culoare gri.
Larva are o formă ușor curbată, aproape cilindrică, de culoare alb murdar, cu un cap mic.
Insecta atacă în stadiul de adult și larvă, dar cei mai periculoși sunt adulții.
Aceștia mănâncă semințele din sol, rod mugurii și tulpina în sol, dar, adesea, rod tulpina
exact la suprafața solului, hrănindu-se cu ea. În cazul apariției masive a dăunătorilor, culturile
sunt afectate în mod semnificativ, iar dacă nu se iau măsuri în timp util pentru combaterea
gărgărițelor, culturile sunt distruse complet și se impune reînsămânțarea sau aratul. După
creșterea plantelor, gărgărițele se hrănesc cu frunze, mâncând frunzele în mod neregulat,
uneori în întregime, alteori lăsând doar nervurile centrale mai groase și mai aspre.
Plantele atacate într-o fază mai avansată prezintă un atac caracteristic, frunzele fiind roase
marginal, în trepte. La plantele tinere rosăturile bazale provoacă frângerea frunzelor. Când
plantele depășesc faza de 4-5 frunze, adulții le părăsesc și migrează pe flora spontană.
Prevenirea atacului:
a) rotatia culturilor;
b) arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor;
c) adunarea și distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare;
d) cultivarea de soiuri și hibrizi rezistenți.
Combaterea chimică are o importanță deosebită, cel mai indicat fiind tratamentul
aplicat la samanță cu unul din insecticidele: thiametoxam, imidacloprid sau acetamiprid.
Thiametoxam-ul poate fi aplicat și în vegetație, fiind insecticid sistemic cu efect de lungă
durată, care combate un spectru larg de dăunători la un număr mare de culturi.
Acționează prin contact și ingestie. Produsul pătrunde rapid în plantă și apoi este
transportat ascendent (acropetal) prin sistemul vascular, protejând întreaga plantă,
precum și noile creșteri. Combate dăunătorii atât în stadiul de larvă, cât și de adult.
Buruienile ca factor de risc
Culturile de porumb prezintă o puternică și diversificată infestare cu buruieni
mono si dicotiledonate anuale si perene. Cele mai raspandite sunt:
- dicotiledonate anuale: Amaranthus blitoides, Amaranthus retroflexus,
Chenopodium album, Polygonum convolvulus, Solanum nigrum, Xanthium
spinosum;
- dicotiledonate perene: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Aristolochia
clematitis;
- monocotiledonate anuale: Setaria viridis, Setaria glauca, Echinochloacrus-galli;
- monocotiledonate perene: Cynodon dactylon, Sorghum halepense
Hibrizii pot avea rezistenţă ridicată la secetă şi cădere, la unele boli şi dăunători.
Hibrizii moderni de porumb manifestă o oarecare rezistenţă la atacul Ostriniei nubilalis, dar
în cazul unei infestări medii sau puternice, pierderile sunt estimate la cca. 5% din producţia
totală sau chiar mai mult, în funcţie de an şi de locaţie.
 
CRIŞANA Hibrid simplu creat la INCDA Fundulea, România. Planta este înaltă. Ştiuletele
este scurt spre mediu, de formă cilindro-conică şi număr mediu de rânduri de boabe. Bobul
este de tip semiindurat dentat, cu vârful şi marginea dorsală de culoare galbenă. Perioada
înfloritului şi a mătăsitului este târzie spre foarte târzie. Hibridul este tolerant la secetă, arşiţă şi
şiştăvire şi este rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza în medie o producţie de 8800 kg
boabe/ha, în condiţii de neirigare şi 10840 kg boabe/ha, în condiţii de irigare. Se poate cultiva
in zona I din sudul şi vestul ţării şi în zona a II-a din sudul ţării.
 KOLIBRIS Hibrid trilinial din grupa hibrizilor mijlocii, creat la firma KWS SAAT AG,
Germania. Plante înalte spre foarte înalte. Ştiuletele este lung, cu un număr de
rânduri de boabe mediu. Bobul este de tip dentat, cu vârful bobului de culoare
galbenă. Perioada înfloritului şi a mătăsitului este timpurie. Tolerant la secetă, arşiţă
şi şiştăvire şi este rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza în medie o producţie de
8270 kg boabe/ha, în condiţii de neirigare şi 11120 kg boabe/ha, în condiţii de irigare.
Se poate cultiva în zona I din sudul şi vestul ţării şi în zona a II-a din sudul ţării.
LG 3540 Hibrid simplu din grupa hibrizilor târzii, creat la firma Limagrain Verneuil
Holding, Franţa. Planta este înaltă. Ştiuletele este mic, de forma cilindo-conică, cu un
număr mediu de rânduri de boabe. Bobul este de tip dentat, cu vârful de culoare
galbenă şi marginea dorsală de culoare galben portocalie. Este tolerant la secetă,
arşiţă şi şiştăvire şi rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de 8070 kg
boabe/ ha, în condiţii de neirigare şi 12400 kg boabe/ha, în condiţii de irigare.
 ONELI CS Hibrid din grupa hibrizilor semitârzii creat la firma Caussade Semences, Franţa. Planta este
foarte înaltă. Ştiuletele este de lungime medie, de formă cilindroconică şi număr mediu de rânduri. Bobul
este de tip semiindurat dentat, cu vârful de culoare alb gălbuie şi marginea dorsală galben portocalie.
Este tolerant la secetă, arşiţă şi şiştăvire şi rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de
7980 kg boabe/ha, în condiţii de neirigare şi 12090 kg boabe/ha, în condiţii de irigare.
PROLLIX Hibrid trilinial din grupa hibrizilor timpurii, creat la firma Maisadour Semences, Franţa.
Planta este de înălţime medie. Ştiuletele este de lungime medie, de forma cilindro-conică, cu un numâr
de rânduri de boabe mediu. Bobul este indurat-semiindurat, cu vârful de culoare galbenă şi marginile
dorsale de culoare portocalie. Perioada înfloritului şi a mătăsitului mijlocie. Este tolerant la secetă, arşiţă
şi şiştăvire şi rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de peste 9200 kg/ha boabe STAS.
SUANITO Hibrid trilinial din grupa hibrizilor timpurii, creat la firma Dow AgroSciences GmbH,
Germania. Planta este de înălţime medie spre înaltă. Ştiuletele este de mărime medie, cu un număr de
boabe mediu şi de formă cilindro-conică. Bobului este semiindurat-dentat, cu vârful bobului de culoare
galbenă. Perioada înfloritului şi a mătăsitului este medie. Este tolerant la secetă, arşiţă, şiştăvire şi
rezistent la cădere şi frângere. Realizeaza o producţie de peste 9400 kg/ha boabe STAS.
HIBRIZI MODIFICATI GENETIC: LG3330YG, LG3475YG, PR35T11 PR37NO2 cu rezistenta la atacul
sfredelitorului porumbului Ostrinia nubilalis.