REFERAT

PLANTE MEDICINALE SI AROMATICE

DOSINESCU NELU
GRUPA 1403
 SPECIA

 Nucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în

zona temperată și mediteraneană, atât ca floră spontană, cât și în culturi. Își are
originea în zona geografică întinsă din Balcani spre est, până în Himalaya și sud-
vestul Chinei. Cele mai mari păduri se află în Kârgâzstan, unde copacii se
dezvoltă extensiv, în păduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000–2.000
m (Hemery 1998) — mai ales la Arslanbob, în provincia Jalal-Abad.
 SISTEMICA

 Supradomeniu: Biota
 Supraregn: Eukaryota
 Regn: Plantae
 Subregn: Viridiplantae
 Infraregn: Streptophyta
 Diviziune: Tracheophyta
 Subdiviziune: Spermatophytes
 Ordin: Fagales
 Familie: Juglandaceae
 Gen : Juglans
 ISTORICUL

 Nucul a fost introdus în vestul și nordul Europei din vremea romanilor sau mai

devreme, iar în cele două Americi în secolul 17. Zonele importante ale culturii
nucului cuprind Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și România (în Europa), China
 (în Asia), California (în America de Nord) și Chile în America de Sud. Mai
recent, cultura nucului s-a răspândit pe scară largă și în alte regiuni: Noua
Zeelandă și sud-estul Australiei.
 FORME DE PREPARATE
MEDICINALE
 Frunzele si pericarpul fructelor au utilizări terapeutice în medicina umană și
veterinară. Principiile active pe care le conțin sunt răspunzătoare de acțiunile
bactericidă, bacteriostatică, astringentă, ușor hipotensivă, hipoglicemiantă,
calmantă, cicatrizantă, emolientă, antitoxică, antimitotică, antisudorală,
antieczematoasă și antireumatismală. Farmacodinamic principiile active împiedică
înmulțirea bacteriilor, produc o sîngerare a țesuturilor, capilarelor sanguine,
imprimă o acțiune homeostatică locală, au o acțiune ușor hipotensivă, scad
concentrația de glucoză din sânge, relaxează țesuturile și determină scăderea
stărilor inflamatorii, înlătură toxinele din organism, stimulează digestia prin
excitarea sucurilor gastrointestinale, acționează împotriva transpirației, suprimă
diareea și înlătură inflamațiile acute ale intestinului. Acțiunea cea mai importantă
este cea astringentă și amarotonică cu aplicații în tratamentul dispepsiilor și
inflamațiilor catarale gastrointestinale.
Datorită acestor efecte se întrebuințează în tratamentul simptomatic al manifestărilor subiective
de insuficiență venoasă (dureri de gambă, hemoroizi), diarei ușoare, descuamările pruriginoase
ale capului (mătrață), afecțiuni dermatologice contra arsurilor superficiale și puțin întinse
(antipruriginos și antibacterian), afecțiuni ale cavității bucale și faringiene (antialgic),
cosmetică la colorarea părului (reacționează cu grupele tiol –SH ale cheratinei având efect
tinctorial).
Se utilizează sub formă de infuzie, decoct, tinctură sau chelați cu care se prepară șampoane și
loțiuni capilare cu care se fac aplicații locale.
 MODUL DE UTILIZARE

 Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în
alimentație, în nenumărate forme ale produselor românești: cozonaci, colaci, 
plăcinte și alte produse de același tip, în alimente rituale cum sunt coliva sau
măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de post și altele asemenea) etc. De
asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales din
pricina untdelemnului pe care îl conține. Acest untdelemn era folosit în vechime
de români, alături de untdelemnul de fag sau jir, atunci când nu se putea folosi
untdelemnul de măsline. Prin valoarea energetică foarte ridicată (636 calorii/100 g
miez), nuca este un aliment complet, foarte caloric și concentrat, deosebit de
valoros pentru copii anemici, bătrâni, convalescenți.
Cojile de nucă, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecționarea de mici jucării pentru copii - în
special bărcuțe, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de mobilier și ornamente rustice. În
trecut erau folosite și pentru anumite pedepse (statul pe coji de nucă). Cojile de nuci verzi sunt de
asemenea foarte bogate în vitamina C
Învelișul gros, verde, se folosește atât pentru unele tratamente, cât și pentru obținerea de pigment
negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr, textile naturale și altele asemenea. Din
acesta se mai poate obține dulceață.
Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea și însănătoșirea
părului și a pielii capului.
Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, prețios. Se folosește
pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentații și decorări, pentru elemente speciale sau
ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecționarea de casete scumpe pentru bijuterii.
 MODUL DE PREPARARE A
DIVERSELOR FORME FARMACEUTICE
 Infuzie de frunze de nuc
Se pune la fiert o cana de apa, dupa ce da in clocot se ia de pe foc, se adauga cateva
frunze de nuc, se lasa la infuzat 10 minute.
 Energizant din nuci
1. Se face la mixer un pahar de suc de fructi
2. Se masina o mana de miez de nuca
3. Se adauga miezul macinat, precum si 1 lingurita de miere
4. Se amesteca si se consuma.
 Decoct din coji de nuci
Cojile de la 5-6 nuci verzi se pun la fiert, la foc mic, intr-un litru de apa. Se lasa sa clocoteasca 15 minute,
dupa care se ia de pe foc. Se raceste. Se consuma. Are efecte in tratarea afectiunilor ficatului, inclusive a
hepatitei cronice, dar si pentru tratarea afectiunilor bucale, inclusive a bolilor gingiilor.
 Alifie din frunze de nuc
Se folosesc 15 g de Frunze de nuc maruntite, care se macereaza la temperature camerei in 100g ulei de
floarea soarelui presat la rece. Se lasa la macerat 1 saptamana. Se fierbe pe baia de apa timp de 3 ore. Se
strecoare prin tifon. Se adauga inca 15 g de ceara de albine. Se uniformizeaza amestecul printr-o noua
fierbere pe baia de apa timp de 30 de minute. Se obtine o pasta naturala. Se foloseste in uz extern. Are efecte
in vindecarea ranilor, arsurilor solare si tenurilor grase.
 Nuci hidratate
Miezul a 10-12 nuci se pune la inmuiat in apa, preferabil de izvor sau plata. Se lasa cateva ore. Dupa
hidratare, miezul de curate de pielita. Se consuma timp de minim 1 luna de zile. Nucile hidratate in aceasta
maniera reduc colesterolul rau, cat si cantitatea de grasimi rele din sange.
 PARTICULARITATI ALE
TEHNOLOGIILOR DE CULTIVARE
 Terenul pe care se va infiinta livada de nuc trebuie sa fie ferit de brumele tarzii de
primavara, dar si cele din toamna. Lucrarile de pregatire a terenului sunt
asemanatoare cu cele de la celelate specii. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren
care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 3-4 ani inainte. Pentru
refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate
cultiva cu ierburi perene, leguminoase sau cereale. Plantele premergatoare trebuie
eliminate de pe viitoare plantatie cu cel putin sase luni inainte de plantare. Daca
parcela este puternic infestata cu buruieni sau a fost cultivata cu ierburi perene, se
poate face erbicidare.
In anul plantarii solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd, compost,
mranita) si cu ingrasaminte complexe NPK. Se recomanda scarificarea terenului, pentru ca
radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina
din parcela, dupa care terenul trebuie sa fie bine nivelat. Pentru o plantare de precizie, se poate
realiza pichetarea terenului. Operatiunea reprezinta marcarea pozitie fiecarui pom, pe teren. Se
pot folosi tarusi, care introduc in sol conform schemei de plantare.
PLANTAREA
Nucul este sensibil la transplantare, de aceea, se vor utiliza puieti cu varsta de 2-3 ani (suporta
cel mai bine transplantarea). Momentul optim de plantare este toamna, deaorece, in acesta
perioada puietii sunt in repaus vegetativ si se adapteaza usor conditiilor din livada. Pana in
primavara urmatoare ranile de pe radacini se vor vindeca, iar pomul va porni bine in vegetatie.
Pe suprafete mici, nucul se poate planta primavara devreme. Puietii se vor procura doar din
pepiniere sau statiuni pomicole autorizate. Se recomanda urmatoarea schema de plantare: 10
metri distanta intre randuri si 8 metri distanta intre pomi pe rand.
PLANTARAEA PROPRIU ZISA
Aceasta etapa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si
sa fie cat mai mare. Se recomanda urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat
corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi (pentru a nu pierde apa din sol). In acest
caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 60 x 60 x 60 cm.
La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de
grajd bine descompus. Introduceti in groapa puietul astfel incat, radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. Dupa
ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze
un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie
la 3-4 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa puiet se introduce un tutore, iar solul se uda
bine.
In jurul pomului se poate pune un strat de mulci. Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea
buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere. Puietul poate fi invelit cu materiale de
protectie impotriva rozatoarelor sau livada va fi ingradita.
Lucrarile de intretinere
Primavara, terenul se sapa si se mentine curat, iar stratul de mulci din jurul pomilor se improspateaza. Totusi, cele
mai importante lucrari de intretinere sunt reprezentate de taieri. Acesta au rolul de a forma coroana pomului si de a
mentine un echilibru intre cresterile vegetative si fructificare.
Taierile la nuc se fac in verde (vara). Nu se recomanda aplicarea taierilor in perioada
de repaus vegetativ, deoarece pomul se vindeca foarte greu. In prima primavara de la
plantare, pomul se scurteaza la inaltimea de 70 cm. Pe timpul verii, varful lastarilor
se ciupeste (se taie o mica parte din varf). Nu se aplica alte taieri in primul an.
In primavara anului al doilea, toti lastarii se elimina. Se va lasa doar lastarul de
prelungire al axului principal. De pe tulpina principala vor porni alti lastari. In timpul
verii, varful acestor lastari se ciupeste (se taie o mica parte din varf).
In anul al treilea, primavara, pomul are o inaltime de 180-200 cm. Acesta se
scurteaza la inaltimea de 150 cm. Vara, toti lastarii pana la inaltimea de 100 cm se
inlatura. Pe portiune superioara (100-150 cm) se lasa 3-4 lastari amplasati uniform pe
axul principal. Astfel s-a format coroana pomului.
 RECOLTARE

 Acolo unde exista posibilitatea de paza a livezilor sau la pomii de prin curti,
nucile se recolteaza la fiecare 2-3 zile, de pe jos, pe masura ce ele se scutura
singure. Daca ploua des, nucile se strang zilnic de sub pomi, pentru ca sa nu
mucegaiasca.
 La pomii izolati in camp sau in locurile nepazite, nucile se pot recolta intr-o
singura repriza, atunci cand fructele din interiorul coroanei prezinta semnele de
maturitate specificate mai sus, sau in 2 reprize, recoltandu-se la inceput pe partea
periferica a coroanei, unde nucile au ajuns mai repede la maturitate si apoi, peste
4-5 zile, si nucile din interiorul coroanei.
Recoltarea nucilor nu este o operatiune simpla. Intr-o livada moderna, aceasta lucrare se efectueaza
in 3 etape:
•la prima scuturare cad putine fructe, cele ajunse intr-un stadiu avansat de maturare si fructele
bolnave sau atacate de viermi, care se inlatura;
•a doua scuturare, cea mai importanta, permite recoltarea a 80 – 90% din productie si se face cu 8-10
zile mai tarziu;
•a treia scuturare are ca scop sa adune fructele care au rezistat celei de a doua scuturari; daca numarul
acestor fructe e redus, aceasta nu se mai face.
 PRELUCRARE

 Conurile colectate sunt zdrobite într-un dispozitiv special de peeling, în loturi

mici. Materiile prime zdrobite se pun in saci sau containere.
 Resturile mari sunt îndepărtate folosind tăvi vibrante folosind metoda scuturarii.
În plus, materia primă este prelucrată într-un vas.
 Nuca, curățată complet de resturi, este calibrată la un diametru de 0,5 - 0,8 cm
într-un clasificator cu sită și trece la decojire, sau, la prăbușirea cojii. Peelingul
este cel mai consumator de timp și cel mai meticulos proces, deoarece sarcina sa
principală este de a păstra sâmburul intact și în siguranță. Numai utilizarea
echipamentelor moderne de înaltă tehnologievă va permite să obțineți un miez de
calitate excelentă.
 VALORIFICARE

 Nucile au o valoare alimentară şi dietetică deosebită, dată de conţinutul lor în

glucide (11-14%), în protide (14-16%) reprezentate de aminoacizi esenţiali şi în
lipide (62-65%, din care 44-48% sunt acizi graşi polinesaturaţi). Cu un
conţinut în substanţe minerale de 1,4-2% (K,P, Mg, Ca, Fe etc.) se clasează pe
primul loc între toate produsele horticole. Sunt de asemenea bogate în vitamina E
(4,1 mg/00 g), complexul B şi vitamina PP, care măresc valoarea nutriţională a
nucilor.Fructele verzi cu coaja (endocarpul) neîntărită au un conţinut ridicat de
taninuri hidrolizabile, vitamina C (500-800 mg/100 g), precum şi o aromă
specifică, fiind folosite la prepararea unor dulceţuri şi lichioruri fine.Din nucile de
calitate inferioară sau din miezul sfărâmat se poate extrage ulei, cu un randament
de 50-60%, iar din turtele rămase se fabrică halva.
Miezul uscat de nucă se obţine din nucile a căror coajă uscată (endocarp) a fost
înlăturată prin procedee mecanice saumanuale.Ca materie primă se folosesc
nucile cu umiditatea cojii de maxim 12% şi a miezului de maxim 8%.
Umiditatea mai ridicată (14-15%) sau mai scăzută (sub 8-9%) determină
sfărâmareamiezului.Spargerea nucilor se poate realiza manual cu ajutorul
unui ciocan din lemn dur, fără a crăpa miezul. Randamentul este de regulă de
1-1,5 kg miez/3 kg nuci/oră. Spargerea mecanică este mai dificilă datorită
neuniformităţii nucilor şi afectează miezul în raport de până la 30-
40%.Separarea miezului (40-44 kg/100 kg nuci) de coji se efectuează manual
sau semimecanic la bandă. Separarea se realizează mai uşor dacă
spargerea nucilor s-a făcut manual.