Plante medicinale

Aloia
Desi nu prea exista prea multe studii stiintificeriguroase in acest
domeniu, se pare ca sucul proaspat de aloe are proprietati
anestezice, antipiretice, antiinflamatoare si antibacteriene. Este un
fapt ca acest suc proaspat de aloe este folosit pe scara larga pentru
efectele lui benfice in caz de arsuri, rani, si alte leziuni ale pielii cum
ar fi intepaturile de insecte, iritatii mecanice etc.
Aloia ca preparat farmaceutic are aplicatii in tlburari digestive. In
doze mici (0,10-o,25g) sucul de aloe are actiune tonica, stomahica si
colagoga. In doza mai are (0,5-1g) are actiune laxativa, purgativa,
efect cert atribuit antrachinonelor.
Dincolo de adevarul sau falsitate pretentiilor si de lipsa unor
informatii stiintifice bine intemeiate, nu este nimic rau in avea aloia
in fiecare casa si de a o folosi ca prima masura in tratamentul
arsurilor usoare, al micilor leziuni ale pielii.
Greseala care trebuie evitata este de a nu ana si inlocui
tratamentele cu eficacitate dovedita stiintific cu tratamente sau
remedii ale caror efecte sunt indoielnice sau inexistente.
Trandafirul
De la trandafir se folosesc petalele - care contin ulei volatil bogat in
garaniol, nerol, cirtronerol etc., precum si derivati flavonici ca
quercetina, coloranti de natura antocianica, tanin, acid galic etc.
Petalele uscate, in infuzie, se folosesc sub forma de comprese
pentru ochii obositi, in gargare, macerate in miere de albine, in
tratamentul afectiunilor bucale la sugari.
Ceaiul facut din 1-2 lingurite de petale la 250g de apa de recomanda
in diareele cronice.
Din petalele de trandafir se prepara un otet aromatic, care sub
forma de frictiune contribue la scaderea febrei la in raceala.
Patlagina
Patlagina mai este denumita popular si platagina, limba oii, mama
ploii.
Patlagina este o planta erbacee, perena ce are un spectru ecologic
foarte larg. Nu are pretentii fata de lumina, temperatura, umiditate sau sol. Creste din zona de campie pana in zona apina
in intreaga tara, Infloresc din luna mai pana in septembrie.
In scopuri medicinale de la patlagina se folosesc frunzele.
Patlagina este folosita intern , in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastro-duodenal, hipercolesterolemie si
hipertensiune arteriala.
Da rezultate bune si in tratarea aterosclerozei deoarece previne cresterea colesteroluluisi micsoreaza tensiunea arteriala.
Extern, se utilizeaza in tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, a conjuctivitelor, laringitelor si traheitelor.
Preparare si utilizare: Intern, sub forma de infuzie 2-5% , luandu-se cate o lingura la 2 ore sau sucul proaspat in bronsite
cronice. In tratamentul ulcerului gastric se recomanda de trei ori pe zi cate 0,5g pulbere din frunze, dupa mesele
principale.
Menta
Menta este o planta medicinala de la care se folosesc frunzele . Menta are actiune antiemetica, colagoga, coleretica,
dezinfectanta, antifermentativa, spasmostica si carminativa.
Menta este indicata in tratarea diareei, dispesiilor, pentru greturi si afectiuni biliare.

Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 1 cana cu apa. Se bea caldut intre mese. Se evita folosirea permanenta.
Pentru combatarea greturilor se consuma rece, cu lingurita.
Menta intra in compozitia ceaiului anticolitic, a ceaiului impotriv colicilor pentru copii si a ceaiului hepatic.
Inul
Inul este o plante erbacee ce se cultiva la noi pe suprafete intinse in scopuri industriale. Pentru scopuri terapeutice se
folosesc numai seminte ajunse la maturitate.
Datorita mucilagiilor ce le contin au laxativ-purgativa si emolienta in inflamatiile tubului digestiv. Ceaiul preparar din
semintele de in, amestecat cu putina lamaie, este utilizat in litaza renala (piatre la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Extern are actiune antiseptica si calmanta.
Intrebuintari:
In dispepsii si constipatii, inflamatii ale tubului digestiv, calculoza renala.
Extern:
- semintele macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de seminte se amesteca cu apa si fierbe pana devina
opasta; se pune apoi intre doua bucati de panza si se aplica pe locl bolnav. Cataplasma de in calmeaza durerile, ajuta la
fluidificarea si evacuarea puroiului. Se utilizeaza in abcese, furncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica e bine ca la
faina de in sa se adauge si flori de musetel pulverizare.
Sulfina
Denumiri populare molotru galben, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare, sufult, sufulg.
Sulfina este o planta erbacee, ce obicei bianuala, ce creste pe soluri aride, pietroase. Altitudinal creste din zona de campie
pana la 1200-1400m, mai frecventa la altitudini medii. Este raspnadita prin locuri cultivate si necultivate, prin fanete,
semanaturi, pe marginea drumurilor si cailor ferate, in toate judetele tarii.
In scopuri medicinale se recolteaza numai florile. Recoltarea se face in timpul inflorii plantei.
Intrucat, printr-o uscare defectuoasa a plantei se poate forma un derivat al cumarinei - dicumarolul- cu actiune inhibanta
asupra producerii de trombina, respectiv de diminuare a capacitatii de coagulare a sangelui, la noi, utilizarea terapeutica
este limitata ca arotizant in compozitia tigarilor antiasmatice.
Salvia
Denumiri populare: jalesul de gradina, jales.
Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe solurile fertile, permeabile, adanci, bogate in calcar, avand un sitem
radicular puternic. Infloreste in lunile iunie si iulie.
In scopuri medicinale sunt folosite frunzele.
Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a
tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile gastro-intestinale, urmate de flaturenta. In bolile de ficat
mareste secretia bilei. Aduce ameliorari in menstruatii neregulate, diabet zaharat, stari de nervozitate.
Extern se foloseste ca antiseptic si astringent.
Nu se recomanda mamelor care alapteaza pentru ca salvia reduce cantitatea de lapte.
Salcamul
Salcamul este un arbore, inalt pana la 30m, cu lujeri spinosi, coroana mare , luminoasa, rara. Creste pe soluri usoare, pe
nisipuri nefixate. Infloreste in lunile mai-iunie.
In scopuri medicinale, de la salcam, se folosesc florile. Acestea au un miros placut si gust dulceag.
Salcamul se intrebuinteaza in gastrite, hiperaciditate, pirosis (arsuri la stomac) . Se mai utilizeaza ca colagog si
antispasmodic, precum si in ulcerul duodenal.
Extern, florile uscate de salcam si sfaramate se pun pe ranile provocate de arsuri.
Preparare si utilizarea salcamului:
Intern: infuzie: o lingurita de flori de salcam la 250 ml apa clocotita: sea bea in trei reprize, dupa mesele principale.
Ienuparul
Ienuparul, denumit si enibar, este o planta de la care se folosesc in scopuri medicnale pseudofructele.
Ienuparul are actiune diuretica, sudorifica, stomahica, antiseptica.
Este indicat in tratarea infectiilor urinare, afectiunilor reumatismale si in combatarea edemelor.

Trebuie precizat ca administrarea indelungata a ienuparului poate provoca iritatii renale, albuminurie si hematurie. Nu se
administreaza mai mult de 5-6 saptamani.
Mod de folosire:
- Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 250ml de apa. Se bea o parte dimineata, o parte seara.
Maghiranul
Are tulpina dreapta, tetragonala, inalta pana la 20-30 de cm si mult ramificata la baza. Este o planta erbacee, cu miros
placut, care la noi se cultiva ca specie condimentara. Infloreste din iulie pana in septembrie.
In scopuri medicinale se foloseste partea aeriana a plantei ce se recolteaza in timpul infloririi.
Datorita uleiului volatil si a vitaminelor A si D, ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste
pofta de mancare si calmeaza colitele stomacale. Mareste diureza. Are actiune sedativa in unele stari nervoase.
Se utilizeaza sub forma de infuzie 0,5-2g%; se servesc cate 2-3 ceaiuri pe zi.
Trei frati patati
Denumiri populare: panselute de camp, albastrele, catifelute, barba imparatului, carligei patati, gusa gainii, micsunele,
piciorul caprei, toporasi, tamaoara salbatica.
Descriere:
Tulpina esti simpla sau ramificata, unghiulara, aceperita cu peri scurti, drepti si distribuiti uniform.
Frunzele inferioare sunt lungi de 1-3 cm sl late de 0,5-2 cm si au pe margini 2-6 dintisori obtuzi, iar cele superioare cu
petiiorul mai scurt, cu limbul mai ingust.
Este o planta anuala, inalta de 8-40 cm, de culoare verde inchisa. Planta creste in zona de deal, incepand de la altitudinea
de 200-300 m pana la etajul subalpin.
Intrebuintari:
Intern, datorita saponozidelor, este utilizat in tuse si bronsita, fluidificand si eliminand secretiile bronhice. Se mai
foloseste in constipatii si in unele afectiuni renale. Este utilizata in dermatoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze.
Plante medicinale pentru cresterea poftei de mancare
Scaderea sau pierderea poftei de mancare poate fi rezultatul unor obiceiuri gresite alimentare (de exemplu consumarea
dulciurilor inaintea meselor principale), poate fi semnul aparitiei unei boli precum gripa sau infectii ale cailor respiratorii.
Dintre numeroasele plante care stimuleaza pofta de mancare, de obicei folosite in amestec, amintim:
- tintaura
- coriandrul
- papadia
- coada soricelului
- anasonul
- maghiranul
- ceaiul tonic aperitiv in a carui compozitieintra plantele mentionate mai sus si alte plante ca: maciesele, pelinul, gentiaza.
Se prepara infuzie 2% si se administreaza 2-3 linguri cu o jumate de ora inaintea meselor principale.
Ginseng-ul , panaceu universal
Ginseng-ul este numele unei plante originara din China, Coreea si Japonia ale carei radacini se flosesc in scopuri
medicinale. Ginsengul este cunoscut pentru efectul benefic general pe care il confera organismului, este psihotonic,
antidepresiv, mareste capacitatea de concentrare , are efect hipotensiv si inbunatateste circulatia sanguina.Este
recomandat in special pentru persoanele in varsta curpinse de stari de debilitate si depresie, dar si pentru anemii si
nevroze. Se mai foloseste si ca supliment in tratamentul diabetului zaharat.Tratamentul consta in consumarea a 2 capsule
cu extract de gingseng pe zi, una dimineata, cealalta seara, pe o perioada de 1-4 saptamani.
Sunatoarea - pojarnita
Sunatoarea (pojarnita)
Este o planta erbacee, perena, ce creste prin fanete, pe marginea drumurilor si a padurilor, pe locuri necultivate sau in
taieturi de padure. Altitudinal se intinde din zona de campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zonele deluroase.
Infloreste in luna iunie pana in luna septembrie.
In scopuri medicinale se folosesc partile terminale (de 20-30 de cm) ale plantei, imbobocite si inflorite care au miros

caracteristic si gust aromat.

Actiune:
Datorita hipericinei si pseudohipericinei, uleiul volatil si taninurilor, sunatoarea are actiune antiseptica, astringenta si
cicatrizanta. Flavonoidele confera sunatoarei actiunea vasodilatatoare si hipotensiva. Impiedica infiltrarea grasa a
ficatului; impiedica degenerarea celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.
Intrebuintari:
Intern , in tratarea hepatitei , colitei cronice, colecistite si ulcer gastric, in diaree.
Extern, in inflamatii ale gingiilor sub forma de gargara si ca cicatrizant in arsuri sub forma de cataplasma.
Mustarul negru
Descriere:
Radacina este pivotanta, iar tulpina ramificata si acoperita cu peri numai in regiunea bazala; poarta frunze alterne; cele
bazilare, de forme diferite, de obicei intregi si sesile. Florile mici, reunite in inflorescente terminale sunt alcatuite din 4
sepale asezate in cruce si 4 petale, de culoare galbena , tot in cruce, iar androceul are 6 stamine, dou cu filamente mai
scurte si 4 mai lungi.
Fructul este o silicva lunga tetratriunghiulara.
Este o planta anuala avand inaltimea pana la 1,5 m. Creste in flora spontana pe marginea drumurilor sau prin zavoaie.
Este utilizat numai produsul obtinut prin culturi.
In scopuri medicinale sunt folosite numai semintele ajunse la maturitate si sunt recoltate atunci cand frunzele de la baza
s-au ingalbenit, fructele au capatat o culoare galbena ruginie, iar semitele sunt in parga.
Semintele sunt lipsite de miros, iar gustul, la inceput este amarui, apoi intepator, arzator.
Datorita alilsenevolului, semintele de mustar negru au proprietati rubefiante; proprietatile iritante sunt diminuate de
mucilagiile existente in seminte.
Extern, se foloseste ca revulsiv, aplicat local, pe timp limitat, sub forma de cataplasme. Prelungirea timpului de aplicare
poate duce la ulceratii ae pielii.
Sub forma de cataplasme se foloseste in inflamatii ale articulatiilor, reumatism, gripe, bronsite, pneumonii, raceala.
Levantica
Este un arbust inalt de 70m, cu aspect de tufa glubuloasa din cauza raminificatiilor abundente de la baza tulpinilor. Florile
bilabiate , de culoare violet-albastra, cu corola bilabiata, aproape sesile, sunt grupate in 3-8 verticile, dispuse la randul lor
sub forma de spic pe portiunile terminale ale ramurilor florifere.
Avand in aspect ornamental, este cultivata in parcuri, gradini, dar mai ales in culturi.
Recoltare:
In scopuri medicinale, de la levantica se utilizeaza, fie numai florile detasate de pe axul inflorescentelor, fie intreaga
inflorescenta, cand coreola nu este complet deschisa; dupa recoltare se usuca la umbra in strat subtire.
Intern, datorita componentelor din uleul volatil, este un aromatizant puternic cu actiune antiseptica locala si usor
antispastica. Florile au o actiune carminativa. Este un calman al sistemului nervos central, diuretic si colagog.
Extern are actiune calmanta, analgetica.
Musetelul
Denumiri populare: romanita, matricea, moruna, mositel, romanita buna.
Descriere:
Planta scunda, atingand inaltimea de 0,2-0,6m, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare.
Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in
regiunea lui centrala se gasesc numeroase tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu dinti si antroceul din 5
stamine cu anterele concrescute.
Locuri de crestere:
Este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste in zona de ses pana in cea montana, in intreaga tara, prin fanete,
poieni, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare.
Planta infloreste din luna mai in continuu pana la sfarsitul lui iulie.
Recoltare:

Pentru scopuri medicinale se folosesc capitule florale cu pedunculul de cel putin 1 cm, recolate pe timp insorit dupa ce sau desfacut si au luat o pozitie orizontala.
Socul
Este un arbust sau mic arbore, inalt pana la 5 m. Trunchiul si ramurile batrane sunt acoperite cu o scoarta cenusie sau
brun cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are maduva abundenta. Florile mici, albe sau slab galbui, sunt grupate
in inflorescente umbeliforme; sunt hermafrodite, pentamere, regulate, gamopetale pe tipul 5, corola este rozacee, iar
frunctul este o drupa baciforma.
Locuri de crestere:
- creste prin sate, pe langa case si garduri, prin padurile de deal si de campie, in luminisuri sau la marginea padurilor.
Recoltare:
- in scopuri medicinale se utilizeaza florile recoltate la inceputul infloririi, cand 75% din flori sunt inflorite.Recoltarea se
face pe timp frumos, dupa ce se ridica roua taind cu foarfeca sau cutitul intreagainflorescenta imediat de sub locul de
ramificare.
Actiune:
- sudorifica (provoaca transpiratie abundenta), ajutand la scadearea febrei. Florile de soc au de asemenea proprietati
diuretice, laxative si galactogose. Extern se foloseste ca antiseptic.
Galbenele
Denumiri populare: filimica, calinica, ochi galbeni, rosioara sau rujulita.
Descriere:
In pamant are o radacina pivotanta, iar tulpina pana la 75 cm, este puternica, ramificata si paroasa; frunzele
oblonglanceolate sunt alterne, sesile, iar florile, grupate in capitule terminale mari, prezinta flori ligulate, tridintae pe
margini, de culoare galben-portocalie si flori centrale, tubuloase, de culoare galbena.
In scopuri medicinale se utilizeaza numai florile marginale, fie intregul capitul. Ambele produse au miros slab aromat si
gust amarui-sarat.
Actiune farmaceutica: diaforetic, sedativ; antiinflamator gastro-intestinal, colagog si coleretic. Are actiune bactericida si
antitricomonazica.
Brusturele
Denumiri populare: lipan, lapuc, clococean.
Descriere:
In pamant are un rizom vertical, ce se continua cu o radacina pivotanta carnoasa; tulpina inalta pana la 2 m este
ramificata si paroasa, poarta frunze dispuse altern de culoare verde pe fata superioara, cenusiu tomentoase pe cea
inferioara.
Frunzele inferioare sunt foarte mari, petiolate, cu limbul rotunjit la baza si cu marginea intreaga, frunzele superioare sunt
de dimensiuni din ce in ce mai mici spre varf. Florile pentamere, tubulare, de culoare purpurie, sunt dispuse in capitule
globuloase, incojurate de bractei incovoiata la varf in forma de carlig.
Raspandire:
- planta erbacee bianuala, foarte raspandita in tara noastra prin locuri virane, pe langa garduri si la marginea padurii
Recoltare:
- se utilizeaza numai radacinile recoltate fie inainte de inflorire, primavara timpuriu in al doilea an de vegetatie, fie
toamna la plantele de un an, deoarece peste vara radacina este lemnoasa si seaca.
Actiune farmaceutica
- coleretica, diuretica si hipoglicemianta
- extern stimileaza cresterea parului, este astringent si antiseptic
Albastrelele - cu efect diuretic, antidiareic si calmant
Denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice, zglavoc.
Descriere:
Are tulpina inalta de 0,5 -1m , este ramificata si acoperita cu peri paslosi. Frunzele sunt de culoare alburie, alterne si
lineare. Florile sunt pentamere grupate in capitule globuloase terminale sau tubuloase; cele centrale au corola regulat

tubuloasa, cele periferice au corola asimetrica in forma de palnie cu cinci lobi de culoare albastra; androceul este alcatuit
din cinci stamine cu anterele unite.
Locuri de crestere:
Planta anuala sau bianuala. Buruiana de cultura, tipica pentru samanaturile de grau si secara. Creste pe marginea
drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, in zonele de campie si de deal din intreaba tara.
Recoltare:
Se culeg floricelele marginale cu corala asimetrica, cat se pastreaza albastre (iulie-august), pe timp uscat, dupa ce se ridica
roua. Capitulele florale in intregime se recolteaza in perioada d einflorire, in lunile iulie-septembrie. Se rup inflorescentele
intregi cu pedunculul cat mai scurt. Uscarea nu trebuie sa le decoloreze.
Actiune farmaceutica:
- diuretic, antidiareic, calmant (extern)
Coada soricelului (Achillea millefolium) este o planta erbacee, perena, din familia Asteraceae, cu frunze penate, paroase
si flori albe sau trandafirii, de provenienta europeana si din vestul Asiei. Creste in zonele de campie pana in regiunile
subalpine si infloreste in perioada iunie august.
Se recomanda folosirea acestei plante medicinale in afectiuni precum anorexia, ulcerul gastric, cistite, hemoroizi, dar
poate fi folosit ca si sedativ sau pentru cresterea apetitului culinar.
Ca si uz extern poate fi folosita pentru arsuri, contuzii, plagi suturate, hemoroizi, acnee .
Pelinul - antiseptic si antidiareic
Pelinul este o planta ierboasa care traieste si rodeste mai multi de-a randul, avnd o radacina persistenta din care se
desvolta in fiecare primavara o tulpina noua. Ca si inaltime poate ajunge la aproximativ 1 -1,2 m, avand flori de culoare
galben pal puternic mirositoare. Infloreste in luna septembrie , iar fructul sau este un tip de fruct uscat indehiscent ,
avand adesea o singura samanta acoperita cu un invelis protector, care nu e sudata de acest invelis.
Din punct de vedere medicinal este folosita ca antiseptic si antidiareic dar are si propietati antihelmintice, fiind folosit la
tratarea ascaridozei.
Aloia
Desi nu prea exista prea multe studii stiintificeriguroase in acest domeniu, se pare ca sucul proaspat de aloe are
proprietati anestezice, antipiretice, antiinflamatoare si antibacteriene. Este un fapt ca acest suc proaspat de aloe este
folosit pe scara larga pentru efectele lui benfice in caz de arsuri, rani, si alte leziuni ale pielii cum ar fi intepaturile de
insecte, iritatii mecanice etc.
Aloia ca preparat farmaceutic are aplicatii in tlburari digestive. In doze mici (0,10-o,25g) sucul de aloe are actiune tonica,
stomahica si colagoga. In doza mai are (0,5-1g) are actiune laxativa, purgativa, efect cert atribuit antrachinonelor.
Dincolo de adevarul sau falsitate pretentiilor si de lipsa unor informatii stiintifice bine intemeiate, nu este nimic rau in
avea aloia in fiecare casa si de a o folosi ca prima masura in tratamentul arsurilor usoare, al micilor leziuni ale pielii.
Greseala care trebuie evitata este de a nu ana si inlocui tratamentele cu eficacitate dovedita stiintific cu tratamente sau
remedii ale caror efecte sunt indoielnice sau inexistente.
Trandafirul
De la trandafir se folosesc petalele - care contin ulei volatil bogat in garaniol, nerol, cirtronerol etc., precum si derivati
flavonici ca quercetina, coloranti de natura antocianica, tanin, acid galic etc.
Petalele uscate, in infuzie, se folosesc sub forma de comprese pentru ochii obositi, in gargare, macerate in miere de
albine, in tratamentul afectiunilor bucale la sugari.
Ceaiul facut din 1-2 lingurite de petale la 250g de apa de recomanda in diareele cronice.
Din petalele de trandafir se prepara un otet aromatic, care sub forma de frictiune contribue la scaderea febrei la in
raceala.
Patlagina
Patlagina mai este denumita popular si platagina, limba oii, mama ploii.
Patlagina este o planta erbacee, perena ce are un spectru ecologic foarte larg. Nu are pretentii fata de lumina,
temperatura, umiditate sau sol. Creste din zona de campie pana in zona apina in intreaga tara, Infloresc din luna mai pana
in septembrie.

In scopuri medicinale de la patlagina se folosesc frunzele.

Patlagina este folosita intern , in bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastro-duodenal, hipercolesterolemie si
hipertensiune arteriala.
Da rezultate bune si in tratarea aterosclerozei deoarece previne cresterea colesteroluluisi micsoreaza tensiunea arteriala.
Extern, se utilizeaza in tratamentul ulcerului varicos, ulceratiilor cutanate, a conjuctivitelor, laringitelor si traheitelor.
Preparare si utilizare: Intern, sub forma de infuzie 2-5% , luandu-se cate o lingura la 2 ore sau sucul proaspat in bronsite
cronice. In tratamentul ulcerului gastric se recomanda de trei ori pe zi cate 0,5g pulbere din frunze, dupa mesele
principale.
Menta
Menta este o planta medicinala de la care se folosesc frunzele . Menta are actiune antiemetica, colagoga, coleretica,
dezinfectanta, antifermentativa, spasmostica si carminativa.
Menta este indicata in tratarea diareei, dispesiilor, pentru greturi si afectiuni biliare.
Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 1 cana cu apa. Se bea caldut intre mese. Se evita folosirea permanenta.
Pentru combatarea greturilor se consuma rece, cu lingurita.
Menta intra in compozitia ceaiului anticolitic, a ceaiului impotriv colicilor pentru copii si a ceaiului hepatic.
Inul
Inul este o plante erbacee ce se cultiva la noi pe suprafete intinse in scopuri industriale. Pentru scopuri terapeutice se
folosesc numai seminte ajunse la maturitate.
Datorita mucilagiilor ce le contin au laxativ-purgativa si emolienta in inflamatiile tubului digestiv. Ceaiul preparar din
semintele de in, amestecat cu putina lamaie, este utilizat in litaza renala (piatre la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Extern are actiune antiseptica si calmanta.
Intrebuintari:
In dispepsii si constipatii, inflamatii ale tubului digestiv, calculoza renala.
Extern:
- semintele macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de seminte se amesteca cu apa si fierbe pana devina
opasta; se pune apoi intre doua bucati de panza si se aplica pe locl bolnav. Cataplasma de in calmeaza durerile, ajuta la
fluidificarea si evacuarea puroiului. Se utilizeaza in abcese, furncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica e bine ca la
faina de in sa se adauge si flori de musetel pulverizare.
Sulfina
Denumiri populare molotru galben, sulcina, iarba de piatra, trifoi mare, sufult, sufulg.
Sulfina este o planta erbacee, ce obicei bianuala, ce creste pe soluri aride, pietroase. Altitudinal creste din zona de campie
pana la 1200-1400m, mai frecventa la altitudini medii. Este raspnadita prin locuri cultivate si necultivate, prin fanete,
semanaturi, pe marginea drumurilor si cailor ferate, in toate judetele tarii.
In scopuri medicinale se recolteaza numai florile. Recoltarea se face in timpul inflorii plantei.
Intrucat, printr-o uscare defectuoasa a plantei se poate forma un derivat al cumarinei - dicumarolul- cu actiune inhibanta
asupra producerii de trombina, respectiv de diminuare a capacitatii de coagulare a sangelui, la noi, utilizarea terapeutica
este limitata ca arotizant in compozitia tigarilor antiasmatice.
Salvia
Denumiri populare: jalesul de gradina, jales.
Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe solurile fertile, permeabile, adanci, bogate in calcar, avand un sitem
radicular puternic. Infloreste in lunile iunie si iulie.
In scopuri medicinale sunt folosite frunzele.
Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a
tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile gastro-intestinale, urmate de flaturenta. In bolile de ficat
mareste secretia bilei. Aduce ameliorari in menstruatii neregulate, diabet zaharat, stari de nervozitate.
Extern se foloseste ca antiseptic si astringent.
Nu se recomanda mamelor care alapteaza pentru ca salvia reduce cantitatea de lapte.
Salcamul

Salcamul este un arbore, inalt pana la 30m, cu lujeri spinosi, coroana mare , luminoasa, rara. Creste pe soluri usoare, pe
nisipuri nefixate. Infloreste in lunile mai-iunie.
In scopuri medicinale, de la salcam, se folosesc florile. Acestea au un miros placut si gust dulceag.
Salcamul se intrebuinteaza in gastrite, hiperaciditate, pirosis (arsuri la stomac) . Se mai utilizeaza ca colagog si
antispasmodic, precum si in ulcerul duodenal.
Extern, florile uscate de salcam si sfaramate se pun pe ranile provocate de arsuri.
Preparare si utilizarea salcamului:
Intern: infuzie: o lingurita de flori de salcam la 250 ml apa clocotita: sea bea in trei reprize, dupa mesele principale.
Ienuparul
Ienuparul, denumit si enibar, este o planta de la care se folosesc in scopuri medicnale pseudofructele.
Ienuparul are actiune diuretica, sudorifica, stomahica, antiseptica.
Este indicat in tratarea infectiilor urinare, afectiunilor reumatismale si in combatarea edemelor.
Trebuie precizat ca administrarea indelungata a ienuparului poate provoca iritatii renale, albuminurie si hematurie. Nu se
administreaza mai mult de 5-6 saptamani.
Mod de folosire:
- Se prepara o infuzie din 1-2 lingurite la 250ml de apa. Se bea o parte dimineata, o parte seara.
Maghiranul
Are tulpina dreapta, tetragonala, inalta pana la 20-30 de cm si mult ramificata la baza. Este o planta erbacee, cu miros
placut, care la noi se cultiva ca specie condimentara. Infloreste din iulie pana in septembrie.
In scopuri medicinale se foloseste partea aeriana a plantei ce se recolteaza in timpul infloririi.
Datorita uleiului volatil si a vitaminelor A si D, ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste
pofta de mancare si calmeaza colitele stomacale. Mareste diureza. Are actiune sedativa in unele stari nervoase.
Se utilizeaza sub forma de infuzie 0,5-2g%; se servesc cate 2-3 ceaiuri pe zi.
Trei frati patati
Denumiri populare: panselute de camp, albastrele, catifelute, barba imparatului, carligei patati, gusa gainii, micsunele,
piciorul caprei, toporasi, tamaoara salbatica.
Descriere:
Tulpina esti simpla sau ramificata, unghiulara, aceperita cu peri scurti, drepti si distribuiti uniform.
Frunzele inferioare sunt lungi de 1-3 cm sl late de 0,5-2 cm si au pe margini 2-6 dintisori obtuzi, iar cele superioare cu
petiiorul mai scurt, cu limbul mai ingust.
Este o planta anuala, inalta de 8-40 cm, de culoare verde inchisa. Planta creste in zona de deal, incepand de la altitudinea
de 200-300 m pana la etajul subalpin.
Intrebuintari:
Intern, datorita saponozidelor, este utilizat in tuse si bronsita, fluidificand si eliminand secretiile bronhice. Se mai
foloseste in constipatii si in unele afectiuni renale. Este utilizata in dermatoze, eczeme, urticarii, cosuri, furunculoze.
Plante medicinale pentru cresterea poftei de mancare
Scaderea sau pierderea poftei de mancare poate fi rezultatul unor obiceiuri gresite alimentare (de exemplu consumarea
dulciurilor inaintea meselor principale), poate fi semnul aparitiei unei boli precum gripa sau infectii ale cailor respiratorii.
Dintre numeroasele plante care stimuleaza pofta de mancare, de obicei folosite in amestec, amintim:
- tintaura
- coriandrul
- papadia
- coada soricelului
- anasonul
- maghiranul
- ceaiul tonic aperitiv in a carui compozitieintra plantele mentionate mai sus si alte plante ca: maciesele, pelinul, gentiaza.
Se prepara infuzie 2% si se administreaza 2-3 linguri cu o jumate de ora inaintea meselor principale.
Ginseng-ul , panaceu universal

Ginseng-ul este numele unei plante originara din China, Coreea si Japonia ale carei radacini se flosesc in scopuri
medicinale. Ginsengul este cunoscut pentru efectul benefic general pe care il confera organismului, este psihotonic,
antidepresiv, mareste capacitatea de concentrare , are efect hipotensiv si inbunatateste circulatia sanguina.Este
recomandat in special pentru persoanele in varsta curpinse de stari de debilitate si depresie, dar si pentru anemii si
nevroze. Se mai foloseste si ca supliment in tratamentul diabetului zaharat.Tratamentul consta in consumarea a 2 capsule
cu extract de gingseng pe zi, una dimineata, cealalta seara, pe o perioada de 1-4 saptamani.
Sunatoarea - pojarnita
Sunatoarea (pojarnita)
Este o planta erbacee, perena, ce creste prin fanete, pe marginea drumurilor si a padurilor, pe locuri necultivate sau in
taieturi de padure. Altitudinal se intinde din zona de campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zonele deluroase.
Infloreste in luna iunie pana in luna septembrie.
In scopuri medicinale se folosesc partile terminale (de 20-30 de cm) ale plantei, imbobocite si inflorite care au miros
caracteristic si gust aromat.
Actiune:
Datorita hipericinei si pseudohipericinei, uleiul volatil si taninurilor, sunatoarea are actiune antiseptica, astringenta si
cicatrizanta. Flavonoidele confera sunatoarei actiunea vasodilatatoare si hipotensiva. Impiedica infiltrarea grasa a
ficatului; impiedica degenerarea celulei hepatice. Are actiune antibiotica si antidiareica.
Intrebuintari:
Intern , in tratarea hepatitei , colitei cronice, colecistite si ulcer gastric, in diaree.
Extern, in inflamatii ale gingiilor sub forma de gargara si ca cicatrizant in arsuri sub forma de cataplasma.
Mustarul negru
Descriere:
Radacina este pivotanta, iar tulpina ramificata si acoperita cu peri numai in regiunea bazala; poarta frunze alterne; cele
bazilare, de forme diferite, de obicei intregi si sesile. Florile mici, reunite in inflorescente terminale sunt alcatuite din 4
sepale asezate in cruce si 4 petale, de culoare galbena , tot in cruce, iar androceul are 6 stamine, dou cu filamente mai
scurte si 4 mai lungi.
Fructul este o silicva lunga tetratriunghiulara.
Este o planta anuala avand inaltimea pana la 1,5 m. Creste in flora spontana pe marginea drumurilor sau prin zavoaie.
Este utilizat numai produsul obtinut prin culturi.
In scopuri medicinale sunt folosite numai semintele ajunse la maturitate si sunt recoltate atunci cand frunzele de la baza
s-au ingalbenit, fructele au capatat o culoare galbena ruginie, iar semitele sunt in parga.
Semintele sunt lipsite de miros, iar gustul, la inceput este amarui, apoi intepator, arzator.
Datorita alilsenevolului, semintele de mustar negru au proprietati rubefiante; proprietatile iritante sunt diminuate de
mucilagiile existente in seminte.
Extern, se foloseste ca revulsiv, aplicat local, pe timp limitat, sub forma de cataplasme. Prelungirea timpului de aplicare
poate duce la ulceratii ae pielii.
Sub forma de cataplasme se foloseste in inflamatii ale articulatiilor, reumatism, gripe, bronsite, pneumonii, raceala.
Levantica
Este un arbust inalt de 70m, cu aspect de tufa glubuloasa din cauza raminificatiilor abundente de la baza tulpinilor. Florile
bilabiate , de culoare violet-albastra, cu corola bilabiata, aproape sesile, sunt grupate in 3-8 verticile, dispuse la randul lor
sub forma de spic pe portiunile terminale ale ramurilor florifere.
Avand in aspect ornamental, este cultivata in parcuri, gradini, dar mai ales in culturi.
Recoltare:
In scopuri medicinale, de la levantica se utilizeaza, fie numai florile detasate de pe axul inflorescentelor, fie intreaga
inflorescenta, cand coreola nu este complet deschisa; dupa recoltare se usuca la umbra in strat subtire.
Intern, datorita componentelor din uleul volatil, este un aromatizant puternic cu actiune antiseptica locala si usor
antispastica. Florile au o actiune carminativa. Este un calman al sistemului nervos central, diuretic si colagog.
Extern are actiune calmanta, analgetica.

Musetelul
Denumiri populare: romanita, matricea, moruna, mositel, romanita buna.
Descriere:
Planta scunda, atingand inaltimea de 0,2-0,6m, mult ramificata si cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare.
Florile sunt grupate in capitule terminale. Marginea fiecarui capitul este ocupata de flori albe, ligulate, femele, iar in
regiunea lui centrala se gasesc numeroase tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola cu dinti si antroceul din 5
stamine cu anterele concrescute.
Locuri de crestere:
Este o planta erbacee, anuala, spontana, ce creste in zona de ses pana in cea montana, in intreaga tara, prin fanete,
poieni, margini de paduri, margini de ogoare, pe langa drumuri si cai ferate, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare.
Planta infloreste din luna mai in continuu pana la sfarsitul lui iulie.
Recoltare:
Pentru scopuri medicinale se folosesc capitule florale cu pedunculul de cel putin 1 cm, recolate pe timp insorit dupa ce sau desfacut si au luat o pozitie orizontala.
Socul
Este un arbust sau mic arbore, inalt pana la 5 m. Trunchiul si ramurile batrane sunt acoperite cu o scoarta cenusie sau
brun cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi. Tulpina are maduva abundenta. Florile mici, albe sau slab galbui, sunt grupate
in inflorescente umbeliforme; sunt hermafrodite, pentamere, regulate, gamopetale pe tipul 5, corola este rozacee, iar
frunctul este o drupa baciforma.
Locuri de crestere:
- creste prin sate, pe langa case si garduri, prin padurile de deal si de campie, in luminisuri sau la marginea padurilor.
Recoltare:
- in scopuri medicinale se utilizeaza florile recoltate la inceputul infloririi, cand 75% din flori sunt inflorite.Recoltarea se
face pe timp frumos, dupa ce se ridica roua taind cu foarfeca sau cutitul intreagainflorescenta imediat de sub locul de
ramificare.
Actiune:
- sudorifica (provoaca transpiratie abundenta), ajutand la scadearea febrei. Florile de soc au de asemenea proprietati
diuretice, laxative si galactogose. Extern se foloseste ca antiseptic.
Galbenele
Denumiri populare: filimica, calinica, ochi galbeni, rosioara sau rujulita.
Descriere:
In pamant are o radacina pivotanta, iar tulpina pana la 75 cm, este puternica, ramificata si paroasa; frunzele
oblonglanceolate sunt alterne, sesile, iar florile, grupate in capitule terminale mari, prezinta flori ligulate, tridintae pe
margini, de culoare galben-portocalie si flori centrale, tubuloase, de culoare galbena.
In scopuri medicinale se utilizeaza numai florile marginale, fie intregul capitul. Ambele produse au miros slab aromat si
gust amarui-sarat.
Actiune farmaceutica: diaforetic, sedativ; antiinflamator gastro-intestinal, colagog si coleretic. Are actiune bactericida si
antitricomonazica.
Brusturele
Denumiri populare: lipan, lapuc, clococean.
Descriere:
In pamant are un rizom vertical, ce se continua cu o radacina pivotanta carnoasa; tulpina inalta pana la 2 m este
ramificata si paroasa, poarta frunze dispuse altern de culoare verde pe fata superioara, cenusiu tomentoase pe cea
inferioara.
Frunzele inferioare sunt foarte mari, petiolate, cu limbul rotunjit la baza si cu marginea intreaga, frunzele superioare sunt
de dimensiuni din ce in ce mai mici spre varf. Florile pentamere, tubulare, de culoare purpurie, sunt dispuse in capitule
globuloase, incojurate de bractei incovoiata la varf in forma de carlig.
Raspandire:

- planta erbacee bianuala, foarte raspandita in tara noastra prin locuri virane, pe langa garduri si la marginea padurii
Recoltare:
- se utilizeaza numai radacinile recoltate fie inainte de inflorire, primavara timpuriu in al doilea an de vegetatie, fie
toamna la plantele de un an, deoarece peste vara radacina este lemnoasa si seaca.
Actiune farmaceutica
- coleretica, diuretica si hipoglicemianta
- extern stimileaza cresterea parului, este astringent si antiseptic
Albastrelele - cu efect diuretic, antidiareic si calmant
Denumiri populare: vinetele, floarea graului, floarea paiului, corobatica, maturice, zglavoc.
Descriere:
Are tulpina inalta de 0,5 -1m , este ramificata si acoperita cu peri paslosi. Frunzele sunt de culoare alburie, alterne si
lineare. Florile sunt pentamere grupate in capitule globuloase terminale sau tubuloase; cele centrale au corola regulat
tubuloasa, cele periferice au corola asimetrica in forma de palnie cu cinci lobi de culoare albastra; androceul este alcatuit
din cinci stamine cu anterele unite.
Locuri de crestere:
Planta anuala sau bianuala. Buruiana de cultura, tipica pentru samanaturile de grau si secara. Creste pe marginea
drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, in zonele de campie si de deal din intreaba tara.
Recoltare:
Se culeg floricelele marginale cu corala asimetrica, cat se pastreaza albastre (iulie-august), pe timp uscat, dupa ce se ridica
roua. Capitulele florale in intregime se recolteaza in perioada d einflorire, in lunile iulie-septembrie. Se rup inflorescentele
intregi cu pedunculul cat mai scurt. Uscarea nu trebuie sa le decoloreze.
Actiune farmaceutica:
- diuretic, antidiareic, calmant (extern)
Coada soricelului (Achillea millefolium) este o planta erbacee, perena, din familia Asteraceae, cu frunze penate, paroase
si flori albe sau trandafirii, de provenienta europeana si din vestul Asiei. Creste in zonele de campie pana in regiunile
subalpine si infloreste in perioada iunie august.
Se recomanda folosirea acestei plante medicinale in afectiuni precum anorexia, ulcerul gastric, cistite, hemoroizi, dar
poate fi folosit ca si sedativ sau pentru cresterea apetitului culinar.
Ca si uz extern poate fi folosita pentru arsuri, contuzii, plagi suturate, hemoroizi, acnee .
Pelinul - antiseptic si antidiareic
Pelinul este o planta ierboasa care traieste si rodeste mai multi de-a randul, avnd o radacina persistenta din care se
desvolta in fiecare primavara o tulpina noua. Ca si inaltime poate ajunge la aproximativ 1 -1,2 m, avand flori de culoare
galben pal puternic mirositoare. Infloreste in luna septembrie , iar fructul sau este un tip de fruct uscat indehiscent ,
avand adesea o singura samanta acoperita cu un invelis protector, care nu e sudata de acest invelis.
Din punct de vedere medicinal este folosita ca antiseptic si antidiareic dar are si propietati antihelmintice, fiind folosit la
tratarea ascaridozei.

SURSA 03
Aloe vera
Aloe vera este o specie de plant suculent originar probabil din nordul Africii. Specia nu prezint populaii naturale, dei
alte aloe sunt prezente n Africa de nord. Specia este adesea folosit n fitoterapie de la nceputul secolului I e.n., fiind
menionat n Noul Testament (Ioan 19:39 i a venit i Nicodim, cel care venise la El mai nainte noaptea, aducnd ca la o
sut de litre de amestec de smirn i aloe.... ). Totui, nu este clar dac termenul aloe descris n Biblie se refer la A. vera.

Extractele de A. vera sunt folosite pe scar larg n cosmetic i medicina alternativ, susinndu-se c au proprieti de
rentinerire, vindecare sau analgezice. Nu exist, ns, dovezi tiinifice clare ale eficienei sau ale siguranei folosirii de
extract de A. vera n scopuri cosmetice sau medicale, iar dovezile care apar sunt adesea contrazise de alte studii. Exist
doar cteva dovezi preliminare c extractele de A. vera ar putea fi utile n tratamentul diabetului i n cazul nivelului
ridicat de lipide n organismul uman. Aceste efecte pozitive par a se datora prezenei unor compui cum ar fi manan,
antrachinon i lectine.
Ppdie
Ppdia (Taraxacum officinale) este o plant erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate i cu flori galbene
grupate n capitule. Mai este numit i buh, cicoare, crestea, lptuc, lilicea, m, papalung, pilug, turci, curu-ginii,
floarea-broatei, floarea-ginii, floarea-mlaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, glbinele-grase, guaginii, oule-ginilor, papa-ginii, prsita-ginilor sau pui-de-gsc.
Rspndire
Ppdia este gsit pretutindeni, unde se afl vegetaie, de la cmpie pn n zona subalpin, prin locuri necultivate i pe
marginile drumurilor.
Utilizare
Rdcina de ppdie se poate folosi sub form de decoct n afeciuni hepato-biliare, iar prile aeriene intr n compoziia
ceaiurilor depurative, dietetice i gastrice.
Rozmarin
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o plant lemnoas, peren, aparinnd familiei mentei, Lamiaceae, cu frunze
totdeauna verzi, n form de ace i cu flori albastre, albe sau roii, ntrebuinat n medicin i n industria parfumurilor.
Este originar din regiunile Mediteraneene i din Uruguay. Exist specii de rozmarin care cresc pe vertical, atingnd 1,5
metri nlime i specii trtoare. Lungimea frunzelor este de 2-4 cm, iar limea de 2-5 mm, avnd culoarea verde n
partea superioar i culoarea alb n partea inferioar, cu periori scuri, dei i lnoi. Florile au culori variabile: alb, roz,
rou nchis sau albastru.
Numele rozmarin nu are legtur cu cuvntul roz sau cu numele Maria, ci deriv din latinescul rosmarinus, care literal
nseamn roua mrii'.
Urzic
Urzica (Urtica dioica) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae.
Rspndire
Urzica este rspndit prin locuri necultivate de la cmpie pn la munte, n Europa, nordul Africii, Asia i America de
Nord.