Plantele amare sunt adjuvante in cura de detoxifiere.

Acestea stimuleaza imunitatea, secretiile gastrice, hepato-biliare si intestinale, contribuie la cresterea poftei de mancare si usureaza digestia. Iata cate plante medicinale amare si indicatiile terapeutice:

PELINUL

Prezentare
Pelinul este o planta perena ce creste in flora spontana. Poate ajunge la peste un metru inaltime. Frunzele sunt de un cenusiu-matuit, uneori albicios, si au peri mici. Intreaga planta are un miros puternic, specific. Un miros si mai puternic au frunzele care, proaspete fiind, se freaca intre palme - pentru a se crea o senzatie reconfortanta. Florile sunt galbui si apar in partea superioara a tulpinii sau a ramurilor. Din punct de vedere medicinal este utila toata planta, dar mai ales partile tinere, cu flori pe ele. Pentru ceaiuri se folosesc, adesea, frunzele. Din pelin se obtin foarte multe preparate cu efecte medicinale: infuzie, pulbere, ceai, lichior de pelin, vin, sirop, tinctura. Substante active importante: absintona, ulei de pelin, tanin, rasini.

Pelinul, combate problemele digestive Planta cu cei mai multi constituenti amari, pelinul, contine ulei eteric, bogat in azulena, tanin si rezine, substante cu efecte antiinflamatoare si cicatrizante. Folosita ca tonic amar, planta stimuleaza secretiile gastrice.

Intrebuintari Pelinul - utilizat de foarte multa vreme ca un tonic amar, este un bun agent revitalizant, gastric si intestinal, contribuind la marirea secretiilor gastrice si la reluarea activitatii gastro-intestinale. Pelinul este un stimulent digestiv garantat. De asemenea, este cunoscut ca diuretic, laxativ si tonic al sistemului nervos. Actiunea sa pe caile gastro-intestinale este complexa, infuzia de pelin facand curatenie generala - distruge inclusiv viermii intestinali. In mod curent, pelinul este intrebuintat in afectiuni precum edeme renale, anorexie, gastrite hipoacide, hemoroizi, constipatii, rani cu dificultati de vindecare, oxiuraza. Infuzia de pelin este indicata si in tratamentul ficatului si al bilei. Nu trebuie uitat nici rolul pelinului in tratarea diabetului, aceasta planta avand si calitati depurative. Mai nou, se spune despre pelin ca ar avea efecte anticancerigene. Preparatele de pelin sunt, in general, de uz intern, dar au si intrebuintari externe pentru tamponari, spalaturi, bai in cazul unor plagi, rani ulcerand, pecingini. In privinta utilizarii curelor de pelin, specialistii avizeaza: acestea nu vor dura mai mult de sapte-opt zile, deoarece pot aparea efecte nedorite in plan digestiv si nervos, in starea generala a organismului. Cei cu infectii acute intestinale si gravidele nu au voie sa foloseasca, in nici o imprejurare, preparate pe baza de pelin. Desi are un gust extrem de amar, insuportabil pentru anumite persoane, ceaiul de este foarte sanatos si are proprietatea de a trata multe afectiuni, atat la nivel intern cat si extern. Pelinul se afla printre cele mai puternice plante folosite in fitoterapie, deoarece efectele sale sunt foarte intense si complexe. In cantitatile potrivite, pelinul poate trata afectiuni care in mod normal se trateaza foarte greu, cu multe medicamente.
2

Tratamente Hemoroizi si scurgeri vaginale Se face o infuzie de trei linguri de frunze de pelin si o lingura de flori de galbenele la un litru de apa si apoi se fac spalaturi locale. Se repeta aceste proceduri zilnic, cel putin 7 zile la rand, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara. Desi sunt probleme jenante, candidoza si scurgerile vaginale afecteaza un numar mare de femei, de aceea trebuie tratate fara precadere. Se infuzeaza doua linguri de pelin intr-un litru de apa, se adauga o lingurita de bicarbonat si se spala zona intima cu aceasta solutie, seara de seara, 14 zile consecutive. Tratamentul poate fi facut in paralel cu cel recomandat de medicul ginecolog. Detoxifierea organismului De asemenea, pelinul s-a dovedit un foarte bun detoxifiant al organismului si un remediu care inlatura efectele negative ale sedentarismului: digestie dificila, probleme cardiovasculare si respiratorii. Infuzia de pelin se prepara din 5 g de planta si un litru de apa. Se beau cate doua linguri din ora in ora, in timpul zilei. Terapia dureaza 10 zile. Tulburari digestive Vinul de pelin este un bun remediu pentru tulburarile digestive si se poate prepara astfel. Se pun 30 g de inflorescente sau de frunze de pelin intr-o sticla de un litru, dupa care se umple cu vin alb. Se lasa leacul la macerat patru zile, apoi se filtreaza. Se consuma cate 50 ml inaintea meselor principale, timp de 15 zile.

GENTIANA Prezentare
Geniana se folosete n medicina naturist pentru c stimuleaz metabolismul i calmeaz unele tulburri digestive. Acestea nu sunt singurele proprieti terapeutice ale acestei plante rare.

Rdcin cu substane active Pentru obinerea preparatelor naturiste pe baz de genian se utilizeaz doar rdcina uscat, la scurt timp dup recoltare. Pentru c rdcina conine substane active, cum ar fi gentiopicrina, gentiomarin, tanin, lipide, substane minerale. Ce efect au preparatele din genian? "Stimuleaz apetitul i au efect gastric, tonic, antifebril, antihelmintic", precizeaz Cristina Blnescu, medic primar medicin general cu competen n terapii complementare de la Centrul Medical Clar Med. Geniana este recomandat pentru tratarea dischineziei biliare,
4

a anorexiei, pentru stimularea secreiei salivare, pentru mrirea secreiei gastrice i a rezistenei organismului la mbolnviri. ntrirea imunitii este posibil pentru c planta favorizeaz creterea numrului leucocitelor i celulelor roii din snge. n uz intern, sub form de tinctur, planta se administreaz pentru tratarea diabetului, parazitozelor intestinale, inflamaiilor pancreasului. Aceeai tinctur este indicat i n cazul dischineziei biliare sau pentru prevenirea litiazei biliare. "Se administreaz astfel: se ia o lingur de tinctur i se dilueaz ntr -un sfert de pahar cu ap. Se administreaz de trei-patru ori pe zi dimineaa pe stomacul gol i cu un sfert de or dup fiecare mas principal", precizeaz specialistul nostru. Se pot face i aplicaii externe cu tinctur de genian. Aceast tinctur are efect antiseptic, distrugnd bacteriile i anumite tipuri de ciuperci localizate pe piele. Recomandat hepaticilor Pentru c planta are capacitatea de a inhiba dezvoltarea virusurilor care afecteaz ficatul, este recomandat persoanelor care sufer de hepatit. De data aceasta, rdcina de genian se folosete sub form de pulbere, o jumtate de linguri de trei-patru ori pe zi n tratamente de 6-12 sptmni. Vrei un remediu uor pentru a scpa de constipaie? ncearc maceratul de genian diluat ntr-un pahar cu ap care se ia de trei ori pe zi, cu 15 minute nainte de fiecare mas principal. Maceratul se obine, asemenea tincturii, din 20 g de rdcin la 100 de mililitri de alcool de 79 de grade i se las la macerat opt zile. Tinctura de genian poate trata, de asemenea, indigestia sau hiperaciditatea gastric, nlturnd disconfortul digestiv resimit dup fiecare mas. n cazul n care semnalai lipsa apetitului la copii, le putei administra 10 -15 picturi de genian amestecate cu o linguri cu miere. Amestecul se administreaz la un sfert de or dup mas. Gentiana creste pofta de mancare Proprietatile terapeutice ale gentianei se datoreaza principiilor amare prezente in compozitia radacinii. Preparatele din radacina plantei (infuzia, decoctul, tinctura si siropul) ajuta la buna functionare a ficatului si a bilei si stimuleaza secretiile gastrice, crescand pofta de mancare. Terapeutii recomanda ca preparatele din gentiana sa fie administrate si copiilor (in acest caz, ei consuma o jumatate din doza bauta de adulti). Infuzia se prepara din doua grame de radacina la o cana de apa clocotita. Aceasta se bea in trei prize, inaintea meselor principale.

ANGHINAREA Prezentare
Anghinarea se gsete pe tot cuprinsul rii dar este mai des ntlnit n zonele din sudul rii, pe puni i la lizierele de pdure. Are o tulpin dreapt i subire care poate atinge nlimea de 1-1,5m. Frunzele sunt de culoare verde nchis, sunt mari i crestate. nflorete din luna mai pn n luna august. Se folosete ntreaga plant i n principal frunzele, se recolteaz din luna iunie pn n septembrie. Anghinarea este printre puinele plante care nu are boli s-au duntori. Anghinarea conine insulin, polifenoli, cinarin, sruri de potasiu i de magneziu, substane flavonoide. Este, de asemenea, bogat n vitamina C, K, B2, B6, fier i fosfor.

Indicaii: nefrite cronice, enterite, fermentaii intestinale, vrsturi, hemoroizi, ateroscleroz, angin pectoral, hepatit cronic, ciroz hepatic, colicistite acute i cronice, hipertensiune arterial, hipercolesterolimie, cur de slbire, anemie.

Ceaiul de anghinare diminueaz zahrul din snge, dnd rezultate bune n unele forme de diabet. Ca diuretic, ceaiul de anghinare se recomand n nefrite acute i cronice. Se trateaz cu anghinare foarte bine i urticariile. Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant n unele afeciuni ale inimii, care se manifest prin hipertensiune, ateroscleroz i angin pectoral. Bolile tubului digestiv, manifestate prin enterite, vrsturi, constipaie, colite, hemoroizi, lipsa poftei de mncare se pot trata cu mult eficien tot cu ceai de anghinare. Ultimele studii i cercetri, atribuie anghinarei i proprieti antimicrobiene. Substana numit cinarin care intr n compoziia anghinarei are efect hepatoprotector i menine n acelai timp un nivel sczut al colesterolului i al trigliceridelor. Insulina din anghinare permite scderea glucozei din urin. Este folosit cu mult succes i n domeniul alimentar la prepararea supelor, ciorbelor, salatelor i n diferite paste i tocturi. Pulberea de anghinare se obine prin mcinarea plantei cu o rni de cafea. Se beau 4 lingurie pe zi, cu o jumtate de or nainte de mncare. Stimuleaz digestia, atonia digestiv, hipo-aciditatea, vezica biliar, bolile de ficat i de rinichi.

Infuzia de anghinare se obine punnd dou lingurie de plant n 500ml ap clocotit timp de 40 de minute, apoi se strecoar i se las s se limpezeasc. Se beau 3 cni pe zi, nendulcit, pe stomacul gol cu o or nainte de mncare.
7

Tratamentul cu anghinare este bine s nceap cu doze mai mici, apoi acestea s creasc treptat.Un tratament cu anghinare dureaz maxim 20-25 de zile dup care se ia o pauz de dou sptmni i apoi se reia din nou.

Anghinarea, adjuvant in afectiunile cornice Preparatele din anghinare au efecte benefice in afectiunile grave ale ficatului, precum insuficienta hepatica, ciroza, calculii biliari, deoarece stimuleaza producerea si eliminarea secretiei biliare. Efectul diuretic al plantei ajuta la eliminarea ureei si substantelor toxice de la nivelul rinichilor si ficatului. Infuzia si tinctura de anghinare sunt foarte eficiente in afectiunile tubului digestiv (enterite, colite). De asemenea, sunt indicate ca adjuvante in afectiuni cardiovasculare (angina pectorala, hipertensiune arteriala si ateroscleroza). Infuzia se prepara dintr-o lingura de frunze care se oparesc in 500 ml de apa. Dupa racire, lichidul se strecoara si se bea indulcit cu miere.

Tratamentul dureaza 20-30 de zile si se face progresiv, incepandu-se cu doze mici. Un sfert de cana de ceai se bea dimineata, pe stomacul gol. Apoi, persoana respectiva trebuie sa stea culcata pe partea dreapta 30 de minute. Restul infuziei se bea in cursul zilei, inaintea meselor principale.

CICOAREA
PREZENTARE -

Daca exista vreo planta medicinala care sa sugereze, prin infatisarea sa, efectul de slabire, cu siguranta aceea este cicoarea: are o tulpina subtirica si mladioasa, practic lipsita de frunze, petalele ei albastre sunt ca aripile de fluturi, iar culoarea verde-albicioasa a tijei sale florale ii accentueaza si mai mult aspectul filiform. Aceasta, chiar daca sub pamant lucrurile sunt neasteptat de diferite: radacina cicorii este puternica si bine dezvoltata, fiind o adevarata camara in care sunt depozitate acum, toamna, substante nutritive si vindecatoare extrem de eficiente. In momentul de fata, cicoarea se bucura de o adevarata celebritate pe plan international, in primul rand datorita calitatilor terapeutice ale radacinii sale. Ea regleaza pofta de mancare si metabolismul, motiv pentru care s-a nascut o noua generatie de medicamente de slabit, extrem de puternice, pornind de la aceasta planta. Mai ales in Germania, Statele Unite, Franta, cicoarea este intens valorizata ca remediu pentru reglarea greutatii, fiind adesea uitate, pe nedrept, celelalte calitati vindecatoare ale sale, calitati care - vom vedea - nu sunt deloc de neglijat. Carte de vizita Denumirea sa stiintifica este Cichorium intybus si, de la sfarsitul primaverii pana spre iarna, cat tine perioada de inflorire, e foarte usor de recunoscut. In popor, se spunea ca cicoarea este cea mai puternica dintre ierburi, pentru ca infloreste pana la primele zapezi si nu se teme de frig. Este inalta de pana la un metru, cu flori albastre ca cerul, inconfundabile. Sub pamant dezvolta un rizom puternic, cu gust amar pregnant, in care sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva ale plantei. In Europa, era considerata inca din antichitate un elixir pentru ficat si pentru digestie, precum si un puternic remediu impotriva otravurilor. In medicina populara romaneasca, radacina de cicoare, fiarta sau numai inmuiata in apa, se dadea pentru cei "incuiati", adica pentru cei care sufereau de
9

atonie gastro-intestinala si de constipatie. In Apuseni, radacina de cicoare se folosea plamadita in rachiu sau in vin contra "vatamaturii" (hernie) si a "durerii la inima" (ischemie cardiaca dureroasa). In Moldova, cicoarea se punea la inceputul iernii in scaldatori, impreuna cu iarba mare si cu fierea pamantului, pentru a-i feri pe copii de raceli si de dureri de burta. Si pentru "friguri" (malarie), se bea zeama de radacina de cicoare. Cei bolnavi de "jag" (pirozis) beau, de asemenea, zeama de cicoare si erau pusi sa linga sare. Recoltarea

Cicoarea este o mare iubitoare de soare si creste in locuri deschise, cum ar fi fanetele si pajistile, marginile de drum, terenurile virane, din campie si pana in zonele montane joase. In scopuri medicinale, se foloseste radacina plantei, care se recolteaza in octombrie-noiembrie, prin dezgropare cu cazmaua. Se spala in curent de apa repede, dupa care se despica pe lungime si se pune la uscat in strat subtire, intr-un loc aerisit si calduros. Dupa incheierea procesului de uscare (cand radacinile devin rigide si se rup cu un pocnet sec), se depoziteaza in saci de hartie, in locuri curate si ferite de umezeala. Mod de administrare Pulberea de cicoare Se obtine prin macinarea radacinii cu rasnita electrica de cafea. Se administreaza de 2-3 ori pe zi, cate o lingurita. Acest remediu are excelente calitati depurative, hipoglicemiante, precum si efecte probiotice (favorizeaza dezvoltarea de bacterii prietenoase). Decoctul combinat de cicoare Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe vreme de 2 minute cu alt pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se
10

combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile. Tinctura de cicoare Se pun intr-un borcan 20 de linguri de pulbere de radacina, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni. Cafeaua de cicoare

Din radacina de cicoare, daca se prajeste si apoi se macina, se obtine o pulbere inchisa la culoare, cu efecte tonice digestive si nervoase, folosita adesea ca substitut de cafea. In magazinele noastre se gasesc diferite sortimente de cafea de cicoare, care, de fapt, sunt un amestec intre cicoarea prajita si diverse cereale si leguminoase prajite (naut, ovaz, orz). Bautura care se obtine din acest amestec este un excelent aperitiv, care, consumat inainte de masa, previne indigestia si balonarea, alunga oboseala fizica si nervoasa. Extractul de cicoare Se obtine din tinctura de cicoare, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere fina, amara si extrem de concentrata in principii active extractul de cicoare. El contine de 5-6 ori mai multe principii active decat simpla pulbere de cicoare, care sunt asimilate integral de organism, si nu doar in proportie de 25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este "medicamentul" cel
11

mai concentrat care se poate obtine din cicoare, asa incat nu este de mirare ca toate studiile facute in ultimele decenii cu aceasta planta au folosit extractul. La noi in tara, extractul de cicoare se gaseste combinat in proportii egale cu planta integrala, sub forma unor capsule cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a simplei pulberi de planta ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale originare ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate pentru fiecare tip de afectiune in parte. Tratamente preventive cu cicoare Diabetul - se stie ca persoanele predispuse la diabet se confrunta cu o tulburare de secretie a insulinei. La amatorii de dulciuri, mai ales, pancreasul elibereaza in sange cantitati de insulina mult mai mari decat cele necesare, ceea ce genereaza hipoglicemia si o nevoie de dulciuri crescanda. Odata consumate dulciurile, pancreasul va elibera o noua supradoza de insulina, care genereaza o noua criza de hipoglicemie, care necesita consumarea altor dulciuri s.a.m.d. Cate o jumatate de litru de decoct de cicoare, administrat in reprize, de patru ori pe zi, regleaza secretia de insulina si previne accesele de hipoglicemie, care sunt precursoarele bolii. * Racelile si alte infectii - se tine o cura cu cicoare, din care se ia cate o lingurita de pulbere, de trei ori pe zi, vreme de minimum 30 de zile. In paralel, se consuma iaurturi naturale (nu cu lapte praf, gelatina si alte adaosuri) care contin culturi de Bifidus si Acidophillus. Administrarea cicoarei favorizeaza dezvoltarea in intestin a asa-numitelor bacterii prietenoase, care intre altele imbunatatesc productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente. Ca atare, administrand aceasta planta medicinala, organismul devine mai rezistent la infectii, prin intarirea sistemului imunitar.

* Ateroscleroza - administrarea cicoarei are efecte de reducere si de stabilizare a tensiunii arteriale, limitand totodata valorile colesterolului. Or,
12

hipertensiunea arteriala si colesterolul crescut sunt principalii factori de risc pentru aparitia depunerilor de aterom pe artere. Se recomanda curele de 3 luni, timp in care se iau cate 4-6 capsule cu extract de cicoare pe zi, pe stomacul gol. * Candidoza - un studiu belgian, condus de dr. M. B. Roberfroid, publicat in revista de specialitate "Journal of Nutrition", din anul 1998, arata ca inulina, unul din cele mai importante principii active din cicoare, administrata intern, este un extraordinar stimulator de dezvoltare a lacto-bacteriilor in tubul digestiv. Or, aceste bacterii inhiba dezvoltarea Candidei albicans si a altor "ciuperci" parazite, tinand sub control proliferarea lor. In scop preventiv, se tin cure cu o durata de 45 de zile, timp in care se iau cate 4 capsule cu extract de cicoare pe zi, in doza unica. * Boala canceroasa - se tin cure cu radacina de cicoare, administrata sub forma de pulbere, cate o lingurita de 2-3 ori pe zi. Un studiu pe animale a aratat ca administrarea radacinii de cicoare a redus incidenta diferitelor tipuri de tumori, iar atunci cand boala canceroasa era deja instalata, cicoarea a incetinit cresterea tumorilor si aparitia metastazelor. De asemenea, administrarea de cicoare ajuta bolnavii de cancer sa se hraneasca (reda apetitul alimentar) si stimuleaza functia de eliminare. * Cancerul la colon - un studiu realizat in 2002 in Spania indica faptul ca cicoarea are un cert efect de reducere a riscului aparitiei cancerului de colon. Radacina plantei stimuleaza tranzitul intestinal si, conex cu aceasta, eliminarea toxinelor, normalizeaza flora in colon, are efect de neutralizare a radicalilor liberi. De asemenea, cicoarea se administreaza pentru combaterea cancerului de colon, incetinind sau chiar stopand formarea tumorilor si impiedicand aparitia metastazelor. Se iau capsule cu extract, cate 6-8 pe zi, in cure de 45 de zile, cu 10 zile de pauza. Tratamente interne * Efectul yo-yo - sub aceasta denumire este cunoscuta o adevarata maladie a zilelor noastre, care apare dupa curele de slabire si consta in cresterea rapida in greutate, prin dezvoltarea tesutului adipos. Cei care se confrunta cu efectul yo-yo ajung in scurt timp la o masa corporala mai mare decat... cea de dinaintea curei de slabire, precum si la depasiri alarmante ale valorilor glicemiei, colesterolului, trigliceridelor etc. Explicatia acestui fenomen, extrem de neplacut si chiar periculos pentru sanatate, este ca in timpul infometarii si cateva saptamani sau chiar luni dupa aceea, stomacul secreta cantitati impresionante de hormon al foamei (grelina), care vor declansa un apetit urias si, practic, imposibil de stapanit. Solutia pentru a scapa de acest efect este consumul de extract de cicoare, cate 2 capsule luate in timpul meselor principale, abtinandu-ne apoi de la orice supliment de hrana. Extractul de cicoare reduce secretia de grelina, ajuta la eliberarea in organism de cantitati mai mari de leptina (hormonul satietatii) si va fi consumat
13

atat timp cat simtim nevoia sa ne reducem apetitul alimentar. * Colesterol marit - un principiu activ, inulina, continut intr-o proportie impresionanta de catre rizomii de cicoare, are o puternica actiune de reducere a colesterolului negativ (LDL). Se administreaza capsulele de cicoare, cate 8 pe zi, in cure de 40 de zile, cu 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. * Trigliceride marite - se aplica acelasi tratament ca si pentru reducerea colesterolului si, in plus, se va renunta vreme de macar 6 saptamani la consumul de carne, de grasimi hidrogenate (margarina), de prajeli. Un studiu american a aratat recent ca extractul de cicoare administrat vreme de patru saptamani reduce valorile trigliceridelor cu peste 15%, eficienta tratamentului dublandu-se sau chiar triplandu-se atunci cand a fost corelat cu un regim alimentar corespunzator. * Diabet de tip II - un studiu realizat timp de 14 zile pe animale de experienta cu diabet indus a aratat ca tratamentul cu cicoare reduce glicemia cu aproximativ 20%, trigliceridele cu 19% si colesterolul total cu 16%. De asemenea, cicoarea reduce producerea de glucoza la nivel hepatic si stimuleaza secretia de insulina din celulele pancreatice. Se administreaza infuzia combinata de radacina, din care se bea cate un litru pe zi. * Adjuvant in diabetul de tip I - se administreaza cate una-doua capsule cu extract de cicoare, de patru ori pe zi, la orele 8, 14, 20 si 22. Acest tratament se face sub supravegherea medicului curant si are drept scop reducerea progresiva a dozelor de insulina (element extrem de important la diabeticii insulinodependenti). Cura cu extract de cicoare se face vreme de 45 de zile, fiind urmata de 2-3 saptamani de pauza (timp in care se iau alte hipoglicemiante, cum ar fi papadia, dudul, brusturele, anghinarea), dupa care administrarea se poate relua. Acest tratament are si rolul de a preveni afectiunile cardiovasculare grave, care sunt principalul pericol in cazul bolii diabetice. * Dispepsie, digestie dificila - radacina de cicoare contine principii active care sporesc secretia de bila si de sucuri gastrice, imbunatatind digestia si eliminand probleme cum ar fi balonarea, inapetenta, atonia gastrica. Radacina de cicoare se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia, cu un sfert de ora inainte de fiecare masa, cate o jumatate de lingurita. * Tulburari hepatice dupa otraviri, intoxicatii alcoolice - experimental s-a demonstrat ca organismele intoxicate cu substante foarte periculoase (cum ar fi metanolul, tetraclorura de carbon etc.) reactioneaza foarte bine la administrarea de tinctura sau de extract de cicoare, care stimuleaza in special drenarea si refacerea ficatului. Se fac tratamente de cate trei luni, interval de timp in care se ia cate o lingurita de tinctura de cicoare, de trei ori pe zi. Daca nu tolerati alcoolul, tinctura va fi inlocuita de capsulele cu extract de cicoare, cate sase pe zi.

14

Alergie - un studiu japonez, facut in anul 1999, arata ca administrarea de extract de cicoare chiar in primele minute de la declansarea unei reactii alergice conduce la o ameliorare simtitoare a simptomelor. Se iau cate 4 capsule de extract de cicoare, de la primele semne de urticarie, de catar respirator sau de deranjamente digestive produse de un alergen. Ulterior, se iau cate 6-8 capsule de cicoare pe zi, pana la disparitia simptomelor. * Candidoza digestiva - mai multe studii facute in Statele Unite, in Belgia si in Japonia, au aratat ca administrarea cicorii are o serie de efecte complexe, care au ca finalitate inhibarea dezvoltarii Candidei albicans, dar si a altor tulpini ale ei. Se tin cure cu o durata de 1-2 luni, timp in care se iau cate patru-sase capsule cu extract de cicoare pe zi, administrate cu iaurt probiotic. * Candidoza vaginala - se aplica tratamentul de la candidoza digestiva. Suplimentar, se fac spalaturi vaginale, de 3-5 ori pe saptamana, cu infuzie calduta de pelin (Artemisia absinthum), in care se pun 2-5 lingurite de tinctura de marullupului (Aristolochia clematitis). Tratamentul extern are rolul de a echilibra rapid flora locala, in timp ce cura interna cu cicoare are darul de a stabiliza rezultatele si de a preveni recidivele. * Constipatie - zaharurile nedigerabile din radacina de cicoare stimuleaza formarea de bacterii prietenoase de tip bifidus in colon, creste biomasa fecalelor si continutul lor de apa, stimuleaza peristaltismul intestinal, imbunatatind eliminarea. Se administreaza pulberea, cate 2 lingurite pe zi, dimineata si seara. Un tratament dureaza trei saptamani si se poate relua la nevoie dupa cinci zile de pauza. * Ulcer gastric - tratamentul cu extract de cicoare (cate 0,8-1,2 grame pe zi) ajuta la refacerea mucoasei si a peretilor gastrici lezati. Mai mult, cicoarea favorizeaza
15

dezvoltarea unei flore normale in stomac, inhiband astfel dezvoltarea Helicobacter pylori. Cura cu extract de cicoare va dura 4 saptamani, timp in care dozele de extract vor fi administrate in timpul meselor principale (administrata inainte de masa, cicoarea stimuleaza secretiile gastrice, ceea ce poate agrava ulcerul gastric). * Adjuvant in tahicardie - studii stiintifice arata ca cicoarea diminueaza ritmul cardiac prea accelerat, avand un efect bland si stimulator asupra inimii, similar medicamentelor digitalice. Se administreaza tinctura, din care se iau cate 3 lingurite pe zi. * Lipsa de calciu - cicoarea contine o cantitate de calciu mica, aproape infima, dar totusi este un excelent remediu contra hipocalcemiei. Secretul sau este ca favorizeaza asimilarea acestui mineral din alte alimente (cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanacul etc.). Se administreaza sub forma de capsule, cate 1-2, la fiecare din mesele principale ale zilei. Extractul de cicoare si lupta cu kilogramele Printre primii oameni de stiinta care au observat proprietatile cicorii in tratamentul obezitatii se numara doi romani, si anume - celebrul farmacist Ovidiu Bojor si medicul Octavian Popescu, care, intr-o lucrare comuna, remarcau un paradox: administrata inainte de masa, cicoarea stimuleaza apetitul, in timp ce atunci cand este luata in timpul mesei, ea este un puternic inhibitor de apetit, suprimand la unii pacienti aproape complet pofta de mancare si ajutandu-i sa-si reduca drastic portia de hrana. Cum este posibil acest lucru? Actiunea de stimulare a apetitului este usor de explicat prin faptul ca cicoarea stimuleaza secretia de sucuri digestive, ceea ce duce in mod reflex la intensificarea foamei. Mai greu a fost de explicat de ce, administrat in timpul mesei, extractul obtinut din aceasta planta actioneaza ca un puternic inhibitor al foamei.

16

Ei bine, explicatia a venit cu putin timp in urma, cand un studiu a aratat ca extractul de cicoare luat in timpul mesei inhiba secretia asa-numitului hormon al foamei (grelina), stimuland in schimb productia hormonului satietatii (leptina), care este un puternic inhibitor al apetitului alimentar. Extractul de cicoare este singurul remediu natural cunoscut care ajuta la mentinerea delicatului echilibru intre secretia de hormon al foamei (grelina) si cel al satietatii (leptina), ceea ce explica extraordinarele sale efecte benefice in cura de slabire. Desi nu ne promite scaderea in greutate, indiferent de cantitatea de alimente pe care le consumam, extractul de cicoare ne ajuta sa invingem apetitul excesiv si sa tinem regimuri alimentare rezonabile, cu care slabim putin cate putin, iar rezultatele obtinute sunt stabile si nu implica riscuri de destabilizare a functiei cardiace, nervoase, hormonale etc. Administrarea cicorii in curele de slabire: se iau cate 1-3 capsule la putin timp (4-5 minute) dupa ce am inceput sa mancam, oricat de nesemnificativa ni se pare cantitatea de hrana pe care vrem sa o consumam in acel moment. Fiecare capsula se ia impreuna cu minimum 200 ml de apa. Cura dureaza vreme de 1-2 luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, apoi tratamentul se reia. Pe zi, se pot administra pana la 12 capsule cu extract din aceasta planta, fara riscuri pentru sanatate. Precautii si contraindicatii

Planta nu contine principii toxice. Doar la o administrare de peste 100 g de cicoare pe zi pot aparea fenomene secundare (bradicardie). Uneori pot aparea simptome ca balonarea, durerile abdominale si, foarte rar, arsurile gastrice. In cazul balonarii se poate lua in paralel cu cicoarea si cate un varf de cutit de pulbere de anason (Pimpinella anisum) sau fenicul (Foeniculum vulgare), care au efect carminativ. Daca cicoarea produce arsuri gastrice sau deranjamente digestive severe, administrarea sa va fi prompt intrerupta.

17

PAPADIA
Papadia este un exemplu de elemente, vitaminte si alte substante active armonios combinate in cantitati optime pentru organismul uman. Hobbs, 1985 Papadia este o planta originara din Grecia si a fost numita Taraxacum Officinale, adica Remediu oficial pentru boli. Este adevarat. Aceasta planta intalnita in Romania pe toate pajistile si marginile de drum primavara are puterea de a vindeca atat de multe boli incat ar putea inlocui cu succes orice medicament modern. Intreaga planta are efecte curative datorita compusilor care se intalnesc atat petalele, tulpina si radacina. Papadia contine: Vitamina A, B1, B2, B5, B6, B12, C, E, D, G si P Potasiu Sodiu Calciu Fosfor Fier Magneziu Cupru Cobalt Zinc Inulina Pectina Acid galic Acid linoleic si linolenic Papadia Beneficii magnifice asupra sanatatii Papadia trateaza diferite boli de ficat si bila Papadia este foarte cunoscuta si apreciata pentru efectele sale benefice asupra sanatatii ficatului si a bilei. Substantele active care se gasesc in papadie stimuleaza activitatea stomacului, a ficatului si a bilei, avand un efect diuretic care ajuta organismul sa elimine toxinele. De asemenea, papadia contine substante care protejeaza celulele hepatice si are un efect tonic asupra lui, a splinei si a bilei.
18

Numeroase studii au scos la iveala faptul ca papadia videca afectiuni precum hepatitele, icterul si dischineziile biliare. Papadia un puternic detoxifiant si antiinflamator Datorita vitaminelor si mineralelor pe care papadia le contine, ea actioneaza ca un tonic si ca un diuretic asupra organismului, are un puternic efect detoxifiant, curata sangele, ficatul si colonul de toxinele acumulate in timp, le regleaza activitatea si le stimuleaza. Papadia lupta impotriva cancerului. Papadia previne si lupta impotriva cancerului prin continutul sau bogat de vitamina A si C. Anumite studii au scos la iveala efectele benefice pe care consumul de papadie le are asupra cancerului bucal si la plamani. Papadia, tonic hepatic Papadia are proprietati diuretice, coleretice, tonice si laxative. Este un aperitiv puternic si se utilizeaza sub forma de tinctura. Se pun cate 20 de picaturi in ceai, de trei ori pe zi. Decoctul se prepara din doua lingurite de frunze si radacini la o cana cu apa. Ceaiul din radacina si flori uscate se lua contra durerilor de ficat, a hemoragiei si pentru circulatia sangelui, in boli de rinichi. Detoxifiere si eliminare de pietre la rinichi Revenind la subiectul de azi, papadiile si beneficiile lor. O cura de 10- 14 zile, cu frunze puse in salata, cu tulpini rontaite zilnic, pot detoxifia ficatul mult mai repede decat orice alt detoxifiant gasit in farmacii. Desigur e mai comod sa luam o pastila si sa asteptam sa-si faca efectul, dar intreb si ma intreb sigur nu sunt si efecte adverse? Tulpinile de papadie ajuta la revitalizarea celor vesnic obositi si bolnaviciosi, practic tipologia de om care nu crede in vitaminele si mineralele existente in plante si care la fiecare durere alearga repede la farmacie. Aceste tulpini odata ajunse in stomac, imbunatatesc sucul gastric al stomacului, curatindu- l de substantele care se depun de- a lungul timpului si care ingreuneaza buna functionare. Tot aceste tulpini de papadie consumate pe o perioada de 30- 40 zile, acum primavara, cand sunt fragede si zemoase, sunt un remediu invizibil pentru cei care sufera de artrita si reumatism. Radacinile de papadie, spalate si fierte in ceai au efect diuretic, eliminand constipatia, transpiratia abundenta, ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi si ceea ce este cel mai important subtiaza sangele, lucru care nu poate sa fie decat benefic. Bunica mea, de exemplu, facea chiar si cafea din radacina de papadie, radacinile in
19

prealabil spalate le usca in cuptor si pe urma le dadea pe rasnita, consumand aceasta cafea pentru a preveni probleme digestive. E drept alimentatia de atunci era diferita de cea de acum, toate aveau alta calitate, dar daca atunci erau bune aceste remedii, acum ce ne opreste sa le folosim? Mai ales la toate nebuniile care sunt in alimente. Frunzele adunate, spalate se pot consuma atat crude in salate cat si uscate in ceai. Ceaiul din frunze de papadie este asa cum am zis un foarte bun detoxifiant natural, scade tensiunea arteriala natural, si se stie ca tensiunea este unul dintre factorii care provoca accidente vasculare, dureri de cap sau in cazuri majorecomotiile cerebrale care se incheie cu disparitie fizica de pe aceste pamanturi. Ceaiul de frunze de papadie, elimina nisipul si pietrele la rinichi si are un efect de reducere a zaharului din sange, de aceea diabeticilor le este recomandat de magazinele naturiste ceaiul din frunze de papadie. Ca o sinteza, scade tensiunea arteriala, elimina nisip si pietre la rinichi, subtiaza sangele, remediaza si trateaza un ficat bolnav, arde grasimile si depunerile din stomac si, nu in ultimul rand, papadia este un detoxifiant natural. Si numai pentru astea si merita sa facem macar o cura primavara. O cura de frunze verzi, uscate, tulpini si radacini sub forma de ceai. Florile au beneficiul de a avea foarte mult polen, iar polenul in stare naturala se stie ca regleaza functiile hepatice

ROSTOPASCA
Rostopasca este cunoscuta si sub denumirile de: calce mare, crucea voinicului, iarba de negi, negelarita, pleoscanita, iarba randunelii. Rostopasca (Chelidonium majus) este o planta ierboasa, care creste prin locuri umbroase, prin paduri, tufarisuri, gradini, pe langa ruine, garduri, ziduri, de la campie pana in zonele montane, la altitudinea maxima de 800-1.000 m. Descriere si parti folosite

20

Poate atinge inaltimi de cca 1 m. Mai este cunoscuta si sub numele de negelarita si este usor de recunoscut datorita sucului galben-portocaliu pe care il secreta in locul in care este rupta. Acest suc este prezent in toate partile plantei. In contact cu aerul, culoarea lui se schimba din galben-portocaliu in brun. Are tulpina ramificata, inalta de pana la 100 cm si paroasa. Florile au culoarea galbena. De la rostopasca se recolteaza tulpinile si ramurile infrunzite si inflorite (Herba Chelidonii), in lunile aprilie si mai.

Substante active Planta confine substante alcaloide cum ar fi chelidonina, berberina, cheletrina, sanguinarina, precum si rasini, flavonoizi, taninuri, ulei volatil. Actiune, proprietati Datorita chelidoninei, preparatele au actiune analgezica -similara cu morfina si spasmolitica la nivelul cailor biliare si al cailor respiratorii. Preparatele din rostopasca maresc secretia de bila si secretia pancreatica. De asemenea, sunt enumerate urmatoarele proprietati: citostatica , hemostatica , bacteriostatica, antivirala, hipotensiva, hipolipemianta. Indicatii terapeutice

21

Preparatele din rostopasca sunt frecvent folosite in bolile hepato -biliare. In traditia populara, sucul proaspat de rostopasca se foloseste in tratarea negilor. Preparare si administrare Infuzia de rostopasca se prepara din 1/2 de lingurita de planta maruntita, la 1 cana cu apa. Se administreaza cate 1-2 linguri la 3 ore. Intra in compozitia ceaiului hepatic , a comprimatelor Hepatobil si Sedocalm, a capsulelor Hepatofalk, a granulelor Instamixt, a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel), Precautii, contraindicatii Administrarea se face cu cea mai mare atentie pentru a nu se depasi doza. In caz de supradozare pot sa apara fenomene toxice: somnolenta, convulsii, greturi, varsaturi. Nu se administreaza lafemeile insarcinate sau care alapteaza. Sirop de rostopasc pentru afeciuni hepatice Se pune s fiarb un litru de ap, seara, la ora 19.00 i, dup ce d n cteva clocote, se adaug 5 g de rostopasc mrunit (uscat). Se acoper vasul cu un capac i se aeaz la cald, ntre perne, pn a doua zi dimineaa, la ora 7. Atunci se strecoar i se amestec n 200 g miere de albine, pn cnd se dizolv complet i se pune ntr-o sticl. Din ora n or, se ia cte o lingur (de lemn) de sirop, de 10 ori/zi. Acest leac reface celulele hepatice. Tratamentul se poate repeta doar dup ase luni de pauz. 1. Rostopasca stopeaza tumorile Rostopasca este in mod special recomandata persoanelor care sufera de dischinezie biliara (fiere lenesa), pentru cele care au avut sau au hepatita (inclusiv formele virale grave), care au suferit intoxicatii majore, cu repercusiuni negative asupra ficatului. Rostopasca e un adevarat combinat chimic. Stimuleaza activitatea bilei si a ficatului, refacerea celulei hepatice, secretia externa a pancreasului, distruge bacterii si ciuperci parazite, are actiune citostatica (motiv pentru care este recomandata in tratamentul extern al cancerului de piele), este dilatator coronarian, are actune antitumorala. Trateaza constipatia, cataracta, obezitatea, stopeaza tumorile, dispepsia, anemia, anorexia, colesterolul crescut, fierea lenesa, hepatitele.
22

Aceasta planta contine alcaloizi, vitamina C, ulei volatil, substante de natura flavonoidica si saponozide. Astfel ca frunzele rostopascai au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori, relaxeaza musculatura neteda a vaselor de singe, stimuleaza peristaltismul intestinal si contractiile uterine.

Extractele din aceasta planta au remarcabile efecte antibiotice. Curata sangele de toxine si ajuta la cresterea numarului de globule rosii. Pusa in vin (30 g de planta uscata, impreuna cu radacinile, se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura icterul. Se poate folosi extern, contra bolilor de piele, bataturilor, verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Infuzia se prepara dintr-o lingurita rasa de planta uscata la 1/4 litru de apa clocotita (se opareste doar).

Contraindicatii Plantele amare nu vor fi folosite de catre persoanele extrem de slabite, care sunt intr-o perioada in care se confrunta cu surmenajul fizic sau psihic. In mod special, pelinul nu va fi folosit de femeile aflate in perioada de graviditate si de catre persoanele care sufera de gastrita hiperacida in faza acuta.
Plantele amare

Vorbim despre remedii mai putin cunoscute si utilizate ca atare, mai degraba ele fiind consumate in alte scopuri decat cele ce stau la baza faimei lor de terapii blande redutabile: plantele amare. Acestea ocupa un loc cu totul aparte in farmacia populara, fiind considerate adevarati catalizatori ai organismului. Mai sunt denumite si tonice amare, pentru ca majoritatea proceselor din corp sunt stimulate ca sub efectul unui tonic. De obicei, se suprapune cura cu plante depurative cu cea cu plante amare, asa ncat efectele de dezintoxicare sa fie cat mai puternice, intr-un timp cat mai scurt. Apoi, plantele si remediile amare pot fi luate si in afara regimurilor de dezintoxicare, mai ales atunci cand exista probleme cu ficatul, cu bila sau cu constipatia, pentru a stabiliza efectele curelor de purificare. Iata in continuare cateva plante amare cu efect extrem de puternic: pelinul (Artemisia absinthum), rostopasca (Chelidonium majus), bitterul suedez (preparatul din plante cu asa-zise principii amare).

23

Administrare De regula, depurativele se iau primele, cu minimum jumatate de ora nainte de a manca, in timp ce plantele amare se iau cu 10-15 minute nainte de masa. Pentru ca efectul plantelor amare sa fie complet, ele se iau inca o saptamana dupa ce tratamentul cu depurative s-a ncheiat. Mai mult, in cazul in care exista anumite perturbari hepatice sau digestive, tratamentul cu tonice amare va fi continuat pe perioade lungi de timp (de ordinul lunilor). In caz contrar, acumularile de toxine reapar intr-un timp foarte scurt si anuleaza practic eforturile facute in cadrul tratamentului de dezintoxicare. Efectele terapeutice Fiind o completare adusa tratamentului cu depurative, plantele amare contribuie la obtinerea efectelor de stimulare si reglare imunitara. In plus, ele sunt un ajutor foarte pretios pentru cateva categorii de persoane. Pelinul este un remediu forte pentru compensarea efectelor sedentarismului si pentru combaterea atoniei digestive. Rostopasca este in mod special recomandata persoanelor care sufera de dischinezie biliara (fiere lenesa), pentru cele care au avut sau au hepatita (inclusiv formele virale grave), care au suferit intoxicatii majore, cu repercusiuni negative asupra ficatului. In fine, bitterul suedez are un spectru mult mai larg de aplicatii (datorita compozitiei sale foarte complexe), dar ne vom opri acum doar asupra actiunii sale de stimulare a digestiei, motiv pentru care este recomandat in special celor cu gastrita hipoacida sau celor care se confrunta cu indigestii frecvente. Alimentatie recomandata In mod firesc, pe langa administrarea unor plante menite sa ajute la eliminarea rapida a substantelor nocive din organism, este necesar ca regimul alimentar sa sprijine si sa stabilizeze acest proces benefic. In acest context, ar fi extrem de potrivit ca macar pe perioada curei de dezintoxicare sa urmati un regim vegetarian sau macar lacto-vegetarian, pentru a sustine dezintoxicarea. De asemenea, ar fi util sa se consume cateva din alimentele-medicament recomandate in continuare. - Sucul proaspat de mere si sucul de morcovi. Sunt foarte hranitoare, compenseaza o parte din deficitul de vitamine si minerale care poate aparea pe moment in cursul curelor de dezintoxicare. Sucul de morcov este recomandat in mod special persoanelor cu predispozitie spre gastrita, inflamatii ale colonului, in timp ce acela de mere este recomandat persoanelor in varsta sau mai slabite, pentru plusul de
24

energie pe care il aduce. - Fulgii de cereale (grau, orz, ovaz). Prin continutul lor de fibre vegetale sunt un ajutor foarte bun pentru curatarea tubului digestiv. Mai mult, anumite minerale din compozitia lor vin sa compenseze pierderea masiva de minerale si oligoelemente care apare pe moment, atunci cand sunt folosite plantele depurative puternice. - Painea integrala este folosita din aceleasi ratiuni ca si fulgii de cereale, adica in special pentru continutul de fibre alimentare care absorb si ulterior elimina materiile reziduale din tubul digestiv. - Uleiul de masline presat la rece are un efect usor laxativ, curata vasele de sange si regleaza nivelul colesterolului. - Varza cruda se consuma sub forma de salata. Enzimele din compozitia sa catalizeaza anumite procese de dezintoxicare. Este cunoscuta si ca un bun purificator al sangelui si un protector al stomacului. - Miezul de nuca, semintele de dovleac si floarea-soarelui sunt surse de energie formidabile, de care avem din plin nevoie atunci cand corpul trebuie sa faca fata rigorilor unui proces de detoxifiere. Contraindicatii Plantele amare nu vor fi folosite de catre persoanele extrem de slabite, care sunt intr-o perioada in care se confrunta cu surmenajul fizic sau psihic. In mod special, pelinul nu va fi folosit de femeile aflate in perioada de graviditate si de catre persoanele care sufera de gastrita hiperacida in faza acuta.

PATLAGINA
Patlagina face parte din categoria plantelor medicinale renumite. Crescand de la campie si pana in zona de munte, patlagina este accesibila tuturor si de folos tuturor. Apartine familiei plantaginaceelor. Prezentare
25

Patlagina face parte din categoria plantelor medicinale renumite.Crescand de la campie si pana in zona de munte, patlagina este accesibila tuturor si de folos tuturor. Apartine familiei plantaginaceelor. Patlagina poate fi intalnita chiar si pe terenuri batatorite, uscate, tari, fiind o planta foarte rezistenta. Altfel, este o erbacee de dimensiuni reduse, frunzele sale ajungand pana la 20 cm lungime. Aceste frunze formeaza, imediat deasupra solului, o rozeta. Din mijlocul acestei rozete cresc tulpini fragile, suculente, care au in varf floarea in forma de spic. Patlagina inflore.te din mai si pana in septembrie. Datorita utilizarilor sale, poate fi intalnita uneori si ca planta de cultura. Compozitie chimica - mucilagii, pentozani, acid poliuronic, xiloza, pectine, saponine, taninuri, oleorezine; - coline, fitochinone, flavone, carotenoizi; - glicozizi si alantoina cu rol cicatrizant, antibacterian, astringent si hemostatic; - glucide, proteine, aminoacizi; - acizi organic (citric, siringic, vanilic, cafeic, salicilic, cumaric);- vitamine (K, A, C, PP) si saruri minerale (potasiu, sodiu, magneziu, sulf, calciu, fier, zinc, mangan si cupru). Proprietati terapeutice - expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare; - antidiareice (datorita taninurilor), laxative, bacteriostatice, hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante, depurative, usor hipotensive; - tonice, imunostimulatoare, diuretice, antifebrile; - antiseptice, cicatrizante, astringente, antipruriginoase, fitoncide. Indicatii terapeutice - bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza; - gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant); - diaree, enterite, dizenterie; - ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul din sange, purifica sangele; - nefrite cronice, hemoragii uterine (datorita vitaminei K), insuficienta renala, leucoree; - cancer, afectiuni glandulare maligne; - stomatite, gingivite, conjunctivite, blefarite (inflamatli ale pleoapelor);
26

- plagi, rani purulente greu vindecabile, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, taieturi, contuzii, zona Zoster, intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si caini;- oboseala, slabiciune, intarziere in crestere a copiilor.

Pentru uz medicinal se recolteaza frunzele, din care se prepara infuzie, dar si macerat, potiuni, extracte moi sau fluide, pansamente, unguente. Virtuti medicinale au si radacinile, semintele si, de asemenea, restul plantei. Substante active importante: pectine, carotene, pentazone, saruri alcaline, tanin, planteoza. Unele substante aflate in compozitia patlaginei sunt bactericide si antiinflamatoare.

Intrebuintari In practica medicinala, patlagina se foloseste in tratarea unor afectiuni interne, dar se aplica si extern. Prin traditie, patlagina a fost si este folosita ca
27

expectorant (cunoscutul sirop de patlagina), precum si pentru cicatrizarea ranilor, deoarece are proprietati emoliente si bactericide. Alte calitati ale patlaginei hemostatica, antidiareica, hipotensiva. De asemenea, patlagina contribuie la scaderea colesterolului din sange. Afectiuni in care se fac tratamente cu patlagina: bronsite cronice, astm bronsic, diaree, ulcer gastroduodenal, laringite, traheite, conjunctivite, ulcer varicos, ulceratii cutanate, tuse. Preparatele de patlagina se dovedesc utile si in hipertensiunea arteriala. In aplicatiile externe se fac nu numai bai si spalaturi cu patlagina, ci se aplica si cataplasme. Sucul de patlagina este folosit la producerea bomboanelor contra tusei. Alte specii de patlagina: Plantago major si Plantago media. Efectele lor medicinale sunt asemanatoare cu ale speciei descrise mai sus, Plantago lanceolata. Patlagina este nu numai un renumit expectorant, ci si un depurativ cu o arie de actiune foarte mare - purifica organe vitale precum plamanii si stomacul, dar - ce e si mai important - purifica si sangele.

Moduri de utilizare UZ INTERN

1. Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza.

Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante, emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).

28

2. Infuzie din amestec de 50 g de frunze de patlagina, 5 g de fructe de anason la 1 litru de vin fiert; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 3-4 cesti pe zi, prin inghitituri rare, de catre bolnavii de flebite si cei care scuipa sange.

3. Decoct din 1 lingura de frunze uscate la 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se da cate o lingura la intervale de 2 ore timp de 6 saptamani la bolnavii de tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.

4. Decoct din seminte de patlagina folosit in boli de rinichi, vezica urinara si hematurie.

5. Sirop de patlagina din 100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250 ml de apa, la care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca la foc mic pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine la frigider. Se ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca, curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.

6. Suc din frunze prospete, spalate, maruntite si presate care se amesteca cu miere, se fierbe 20 minute si se iau cate 2 linguri pe zi in bolile cailor respiratorii, in purificarea sangelui, limbrici si incontinenta urinara.

7. Pulbere din 1 g de frunze uscate si macinate fin care se ia de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale, in ulcer gastric si duodenal.

8. Seminte de patlagina (8 g pe zi) cu cateva inghitituri de ceai din cicoare cu efecte in prevenirea formarii pietrelor in litiaza biliara si renala.

UZ EXTERN

29

9. Tinctura de patlagina din 100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70; se lasa la macerat 24 ore, se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte infectii ale gurii.

10. Decoct din 100 g de frunze uscate la 300 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza acoperit pana la racire si se pun comprese pentru cicatrizarea plagilor deschise si purulente sau arsuri grave.

11. Ulei de patlagina din 400 g de frunze proaspete, maruntite, 300 ml de alcool de 70, 500 ml de ulei de floarea soarelui; se lasa la macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.

12. Unguente din 5 ml de suc de frunze proaspete, 40 g de vaselina, 5 g de lanolina; se foloseste in iritatii cutanate nezemuinde si in inflamatii.

13. Bai locale cu infuzie din 100 g de frunze uscate in 3 litri de apa clocotita; se lasa vasul acoperit timp de 20-30 de minute, se strecoara in apa de baie la temperatura de 37C si care se sta 15-20 minute, pentru a trata ulcerul varicos si alte ulceratii ale pielii. Infuzia se mai foloseste in boli de ochi (conjunctivita, blefarita), eventual cu adaus de sulfina si albastrele.

14. Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu sare). Are efecte cicatrizante, calmante, antipruriginoase si antiinflamatorii, datorita continutului in aucubozida si substante antibiotice.

30

15. Persoanele care merg pe distante lungi pot pune frunze proaspete in pantofi, pentru a evita basicarea sau se imbaiaza picioarele in infuzie de patlagina amestecata cu nalba si coada calului, iar ranile vor fi unse cu alifie de galbenele.

PEDICUTA Prezentare
In regiunile de munte, este cunoscuta si sub numele de bradisor sau iarba celor din vant si este considerata deopotriva o planta de leac si magica. In aproape toate zonele tarii noastre, este folosita contra galbinarei (a bolilor hepatice, mai ales in forme grave) si a pietrelor la rinichi si la bila. In Moldova, femeile puneau

pedicuta in mancarea celor care nu se puteau lasa de bautura, in timp ce in Ardeal este renumita pentru ca te facea sa te lasi de iarba dracului (adica de fumat). Tot in Ardeal, dar si in Bucovina, zona muntoasa, pedicuta este folosita pentru tamaduirea unor boli cu manifestari acute, care apar mai ales primavara, despre care se spunea ca sunt aduse de niste entitati cu manifestari negative: cei-din-vant,
31

de unde si una din denumirile populare ale pedicutei, iarba celor din vant. Astfel, ea era folosita contra paraliziilor faciale (pocelii), a lombosciaticii si a discopatiilor lombare (sagetatura la sale), a eczemelor (bubelor), a reumatismului acut (vant rau), a spasmelor de tot felul, toate aceste boli fiind cunoscute in popor sub denumirea generica de cele din vant. In multe zone, sporii acestei plante (care au un aspect asemanator fainii albe de grau), cunoscuti si sub denumirea de faina ielelor sau faina vrajitoarelor, erau folositi pentru oblojirea ranilor si pentru a preveni iritatiile cutanate (opareala) la copiii mici. Este foarte interesant obiceiul, cu efecte terapeutice neasteptat de puternice, din zona Bistritei Nasaud, de a folosi extern planta intreaga de pedicuta, cu care se umple o perna, pentru tratarea unei multitudini de boli (blocaj renal, spasme musculare, cosmaruri, dureri de sale, etc.), obicei intalnit si in alte zone ale Europei (Germania, Austria, tarile scandinave). De asemenea, in mai toate zonele tarii noastre, pedicuta este folosita foarte mult in baile curative, considerandu-se ca are virtuti magice de protectie impotriva bolilor. Scurta descriere botanica Pedicuta (Lycopodium clavatum) este o planta inferioara, cu frunze foarte fine, dispuse pe un ax lunguiet (poate ajunge la 1 m lungime), care seamana cu o ramurica de brad, de unde si una din denumirile populare de bradisor. Creste in zonele montane si subalpine, la umbra deasa a padurilor de molid si de brad (mai ales acolo unde padurea este tanara si mai deasa), in zone umede, unde formeaza, atunci cand este abundenta, o incredibila plapuma, foarte moale, care se poate intinde pe zeci de metri patrati. Aceasta planta nu rezista la uscaciune si nici in plina lumina, preferand colturile ascunse ale padurii, motiv pentru care este destul de greu de gasit. Poate fi confundata adesea cu diferite specii de muschi cu tulpini ceva mai lunguiete, dar o data intalnita, pedicuta este inconfundabila prin lungimea si aspectul viguros al tulpinilor ei.

32

Recoltare si uscare In tari cum ar fi Germania sau Austria este interzisa recoltarea acestei plante din flora spontana. La noi in tara, lucrul acesta nu este oprit, dar este de dorit ca acest cules sa se faca rational. In primul rand, tulpinile nu trebuie smulse (pentru ca atunci sunt scoase cu tot cu radacini), ci taiate cu cutitul (care este bine sa aiba lama zimtata). In al doilea rand, este bine ca recoltarea sa se faca la sfarsitul lunilor iulie - august, dupa ce au aparut sporii, din doua motive: in acest fel nu este compromis procesul de reproducere si, in plus, se obtin sporii de pedicuta care sunt un remediu valoros. Tulpinile de pedicuta se usuca in strat de grosime medie, la umbra, in locuri bine aerisite. Din 5 kg de pedicuta proaspata se obtine 1 kg de pedicuta uscata. Daca vrem sa obtinem si spori de pedicuta (faina vrajitoarelor), atunci vom taia spicele (micile ramurele) si le vom pune separat, dupa care le vom da printr-o sita fina dintr-un kilogram si jumatate de spice se obtine 100 g faina uscata. Pedicuta in lumina stiintei moderne Pedicuta contine 40 de alcaloizi, ceea ce face din ea o planta de exceptie. Stiinta nu a determinat modul exact in care aceste substante intervin in
33

procesul vindecator, dar tratamentele cu pedicuta sunt totusi deosebit de valoroase si in acelasi timp evidente.

Retete de vindecare cu pedicuta

Alcoolismul Pedicuta si semintele de patrunjel sunt remediile cel mai frecvent utilizate de medicina populara contra alcoolismului, avand de cele mai multe ori rezultate foarte bune. Administrarea pedicutei este relativ simpla si are doua variante: 1. se ia o jumatate de lingurita rasa de pulbere de pedicuta de trei ori pe zi. Planta se tine sub limba un sfert de ora, dupa care se inghite cu putina apa. Administrarea se face pe stomacul gol. 2. Se face un tratament cu pedicuta si obligeana (Acorus calamus). Din aceste plante se face urmatorul preparat: - o lingurita rasa de pulbere de pedicuta si obligeana (radacina) se pun intr-o jumatate de litru de apa si se lasa sa macereze la temperatura camerei de seara pana dimineata - dimineata preparatul se filtreaza - inca o lingurita rasa de pulbere de pedicuta se pune intr-o cana de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza - in final se combina cele doua preparate, adica infuzia si maceratul. Preparatul astfel obtinut se bea in trei reprize, dimineata, la pranz si seara, pe stomacul gol. Daca acest preparat este administrat fara stirea alcoolicului (adaugat in cafea ori ceai) este bine sa se scoata obligeana (care are un miros foarte evident), iar cantitatea de apa in care se fac maceratia si infuzia se reduce la o treime.

34

Administrarea acestei plante are efecte puternice, dar asa cum arata experienta, si destul de greu de controlat. La majoritatea alcoolicilor apar, pe masura ce tratamentul avanseaza, unele simptome greu de suportat (de ei sau chiar de catre cei din jur), dar care constituie totusi etape firesti care trebuie depasite fara a fi oprit tratamentul: - voma si/ sau diaree este un simptom al declansarii proceselor de dezintoxicare - dureri de cap si ameteala - accese de violenta, furie, stari de frustrare ori angoasa, pesimism simptom al dezintoxicarii psihice, care este mult agravat de incercarea de a consuma alcool in continuare. Cateva observatii privitoare la tratamentul alcoolismului: Cel mai bun rezultat se obtine atunci cand alcoolicul este de acord sa colaboreze; tratamentele facute pe ascuns (spunandu-i ca remediul este pentru alta boala, introducandu-l fara stirea sa in hrana, etc) au efecte greu de controlat si rareori pot fi finalizate. Stabilizarea rezultatelor se face in doi ani de zile, iar dezradacinarea completa din minte si din trup a acestui viciu se face in sapte ani. Pe intreaga durata a tratamentului, o importanta foarte mare o are anturajul in care traieste pacientul. Pedicuta este un remediu profilactic pentru adolescentii si tinerii cu inclinatii spre alcoolism. Tabagism Tratamentul pentru a scapa de viciul fumatului este foarte simplu si necesita doar atentie si vointa pentru a fi finalizat cu succes: se ia un varf de cutit de pulbere de pedicuta de 4-5 ori pe zi; planta se tine sub limba un sfert de ora, dupa care se inghite cu putina apa. Administrarea se face, de preferinta, pe stomacul gol. Prima doza se ia dimineata devreme, imediat dupa trezire, iar restul dozelor se iau la intervale de maxim 4 ore intre ele. Acest tratament face ca atunci cand este tras un singur fum de tigara sa apara o senzatie puternica de voma, care poate persista dupa aceea o ora (uneori chiar mai mult). Alcaloizii continuti de pedicuta reduc dorinta de a fuma si diminueaza anumite efecte negative ale tigarilor, deoarece au afinitate competitiva cu nicotina din tutun, ocupand receptorii acesteia pe celulele tinta si oprind desfasurarea unei parti a activitatii
35

nefaste intracelulare a nicotinei. In plus, pedicuta este un laxativ usor, ajutand la formarea unui scaun normal, si impiedicand constipatia din perioada initiala a renuntarii la fumat.

Litiaza renala si urinara Se face un preparat astfel: - 10 linguri de spori de pedicuta se pun in jumatate de litru de vin si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza - alte 10 linguri de spori se fierb intr-o cana de vin, se lasa la racit, se filtreaza, dupa care se amesteca cu maceratul - se iau doua linguri din acest preparat (de preferinta in apa), de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, pana la terminarea preparatului. In lipsa sporilor, se poate folosi si iarba de pedicuta. Crampe musculare (carcei), dureri pe locul traumatismelor vechi, spasm renal (insotit de retentie urinara), hipertensiune nocturna, lombosciatica, dureri reumatice Tratamentul pentru toate aceste suferinte este o pernuta umpluta bine cu pedicuta, care se tine pe locul afectat cateva ore. Suplimentar, se pot face bai partiale (ale zonelor afectate) sau bai totale (ale intregului corp),a cu macerat de pedicuta. Cosmarurile, afectiunile psihice Se recomanda sa se doarma cu capul pe o perna umpluta cu pedicuta, vreme de doua saptamani. Este un remediu valabil si pentru durerile de cap provocate de incordarea nervoasa. Pentru cresterea parului Pentru a opri caderea parului si a-l ajuta sa se regenereze, se face o tinctura de pedicuta si urzica, cu care se frictioneaza radacina parului, de mai multe ori pe saptamana. Reteta pentru prepararea tincturii este:
36

- se macina urzica si pedicuta cu o rasnita electrica de cafea - se pun 10 linguri din fiecare planta macinata intr-un borcan cu filet si se adauga alcool de 90 grade indoit cu apa pana ce alcoolul depaseste cu un deget nivelul pulberii de plante din borcan. In timp ce se adauga alcoolul peste plante, borcanul se agita bine, pentru ca alcoolul sa patrunda bine planta. - Se lasa 14 zile la macerat, dupa care se filtreaza, iar tinctura astfel obtinuta se pune in sticlute bine inchise. Observatie. Spre deosebire de alte plante, tinctura de pedicuta nu poate inlocui in tratamentul intern pulberea sau preparatul obtinut prin macerare + infuzare, avand efecte mult mai slabe. O observatie foarte importanta Pedicuta are un termen de garantie mai scurt decat al altor plante medicinale, dupa 6-8 luni efectul i se diminueaza drastic. Acelasi lucru este valabil si pentru "pernele cu pedicuta aplicate extern. Ciroza In ciroza hepatica initiala este indicat un amestec de 3 plante: rostopasca (Chelidonium majus), gentiana (Gentiana asclepiadea) sau armurariu (Silybum marianum) si pedicuta (Lycopodium clavatum) in proportii egale. Se ia jumatate de lingurita rasa de pulbere (obtinuta prin macinare urmata de cernere) din acest amestec, de 3 ori pe zi. Planta se tine sub limba un sfert de ora, dupa care se inghite cu putina apa. Administrarea se face pe stomacul gol. In ciroza hepatica in stadii avansate, cand deja apar crizele de sufocare, varicele esofagiene, se face un tratament mai puternic cu urmatorul preparat: 1 lingurita cu varf de pulbere de pedicuta se pune intr-o cana de apa si se lasa la temperatura camerei de seara pana dimineata. Dimineata se filtreaza aceste preparat, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o cana de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se combina cele doua preparate, adica infuzia si maceratul, ceea ce se obtine bandu-se in doua reprize, dimineata si seara, pe stomacul gol. Cu aceasta reteta s-au vindecat cazuri disperate de ciroza, fiind consemnata disparitia unor simptome cum ar fi sufocarea, inca din primele zile (desi aceasta ameliorare apare de obicei dupa saptamani sau luni de tratament). Observatii privitoare la tratamentul cirozei:
37

Tratamentul cu plante este necesar sa fie strans corelat cu regimul alimentar, bazat pe alimente netrecute prin foc, mai ales pe fructe si legume proaspete. Vor fi eliminate complet: tutunul, cafeaua, carnea, alcoolul, prajelile, alimentele cu aditivi alimentari, margarina. Pentru ca tratamentul sa aiba rezultate stabile trebuie mentinut 2 ani continuu, chiar daca analizele arata o redresare completa a situatiei.

Cancer la ficat (metastaze la ficat) Se face un tratament cu trei plante care alcatuiesc o combinatie redutabila: pedicuta, obligeana (Acorus calamus) si tataneasa (Symphytum officinalis). Cu aceste trei plante se face urmatorul preparat: - o lingurita rasa de pulbere de pedicuta, una de pulbere de tataneasa (radacina) si una de pulbere de obligeana (radacina) se pun intr-o jumatate de litru de apa si se lasa sa macereze la temperatura camerei de seara pana dimineata. - dimineata preparatul se filtreaza - inca o lingurita rasa de pulbere de pedicuta se opareste cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza - in final, se combina cele doua preparate, adica infuzia si maceratul, iar preparatul astfel obtinut se bea in trei reprize, dimineata, la pranz si seara, pe stomacul gol. Prin acest tratament, asociat cu o dieta adecvata, in 2-3 luni se observa o ameliorare evidenta a starii de sanatate tradusa prin normalizarea apetitului, disparitia durerii si a starii de voma (simptom care poate prezenta o acutizare in prima faza). Observatii privitoare la tratamentul cancerului: Daca acest preparat nu poate fi inghitit din cauza ca genereaza un reflex vomitiv puternic, atunci se mesteca inainte cateva seminte de chimen sau se pune in preparat o picatura de ulei volatil natural de menta Daca se adauga si trei varfuri de cutit de pulbere de rostopasca, puterea acestui preparat creste considerabil.
38

In ceea ce priveste regimul alimentar asociat acestui tratament, sunt perfect valabile recomandarile de la ciroza. Acest tratament poate fi completat si de alte leacuri: pulbere de urzica pentru remineralizare, fructe de padure (catina, macese) pentru vitaminizare, cataplasme caldute cu coada calului si pedicuta pe ficat pentru grabirea proceselor de vindecare si reducerea durerilor, plante amare (armurariu, anghinare, gentiana, tintaura) pentru drenare hepatica si efectul regenerativ asupra celulei hepatice. Hemangiom pe ficat Se aplica aceeasi combinatie de pedicuta, obligeana si tataneasa prezentata in cazul cancerului, la care se adauga comprese fierbinti cu iarba de coada calului (Equisetum arvense), aplicate pe zona ficatului. Tratamentul trebuie completat de un regim din care se elimina complet carnea si prajelile, precum si tutunul, cafeaua, alcoolul, produsele de patiserie si cofetarie, margarina. Ca alimente-medicament se recomanda urda de vaca, iaurtul, salata verde si foarte multe fructe. Dependenta de droguri Pentru multi oameni este greu de crezut ca o asemenea boala, care rezista la cele mai sofisticate tratamente, poate fi vindecata cu remedii naturiste si ierburi de leac. Si totusi se poate! Tratamentul se bazeaza pe o dezintoxicare severa facuta cu ajutorul plantelor, dezintoxicare care pur si simplu dezradacineaza aceasta obisnuinta nociva. Este de notat, insa, ca rigorile acestui tratament necesita o totala colaborare din partea pacientului. Iata reteta: - o lingurita rasa de pulbere de pedicuta, trei lingurite de pulbere de sunatoare (Hypericum perforatum) si una de pulbere de obligeana (Acorus calamus, radacina) se pun intr-o jumatate de litru de apa si se lasa sa macereze la temperatura camerei de seara pana dimineata. - dimineata preparatul se filtreaza - pulberea ramasa dupa filtrare se opareste cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. - in final se combina cele doua extracte, adica infuzia si maceratul, iar preparatul astfel obtinut se bea tot, dimineata, pe stomacul gol.

39

Efectul (care apare aproape imediat) este, de cele mai multe ori, aparitia unui acces puternic de voma, care este foarte firesc si este semnul ca procesele de dezintoxicare au fost declansate. Daca intreaga cantitate de preparat a fost evacuata din stomac se mai poate administra o portie. In total se pot face, daca vitalitatea pacientului permite, pana la 10 asemenea ingerari urmate de evacuari ale preparatului prin voma. Acest tratament, care se face numai sub control medical, dureaza 2 saptamani minim si are efecte pur si simplu miraculoase. Desi pare dur, el scuteste pacientii de foarte multe suferinte care apar in mod obisnuit la alte cure de dezintoxicare dupa droguri.

NALBA

Ecologia si raspandirea: Creste pe langa garduri, margini de drum, ziduri vechi, in apropierea unei regiuni populate.Casul Popii cu frunze mari (Malva silvestris) este cunoscuta sub numele de Nalba mare (Althaea Officinalis). Aceste plante sunt raspandite prin gradinile de flori si zarzavat.Ele contin in frunze, flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante. Casul-popii cu frunzele mici este o planta taratoare, putin lemnoasa la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer, zimtate rotund si flori mici, de la violet la roz pal. Fructul rotunjor arata ca o roata de cas, de aceea se numeste casul-popii.

40

Recoltare: Se recolteaz florile, frunzele i rdcinile decorticate. Florile i frunzele se recolteaz fr codie, n lunile iulie-august. Se usuc la umbr n ncperi aerisite, ntinse n straturi subiri. Dup uscare, florile se pstreaz n saci de hrtie sau lzi cptuite cu hrtie, iar frunzele n saci de pnz. Rdcinile se recolteaz cnd ajung la 10-15 cm lungime, adic de la plante care au cel puin 2 ani. Recoltarea lor se face n lunile martie-aprilie i octombrie-noiembrie. Dup recoltare, rdcinile trebuie decorticate (curate de coaja pn la stratul alb, tiate n fragmente mici i uscate la soare ori n ncperi nclzite, la 40 ?C). nainte de uscare, nu se spal. Dup uscare, rdcinile se pstreaz n saci de pnz sau hrtie, n ncperi uscate.

41

Principii active: Rdcina: mucilagii, acizi uronici, amidon, zaharuri, asparagin, pectine, betain, tanin, substane rezinoase. Florile i frunzele conin: flavonoide, tanin i mucilagii. Florile trebuie s fie de culoare alb-roz i s aib caliciu. Frunzele trebuie s fie de culoare verde, s nu aib peiolul mai lung de 2 cm; nu se admit resturi de tulpin. Rdcina trebuie s fie de culoare alb, dup decorticare. n acelai scop i avnd aceleai principii active, se mai folosesc i frunzele i florile recoltate de la Nalba de cultur. Actiune farmaceutica: Secretolitic, emolient, expectorant,

antiinflamator al aparatului respirator, renal i gastro-intestinal. Indicii terapeutice: Glosite, laringite acute, bronite, traheite, infecii renale, rni, ulcere, amigdalite. n caz de rni deschise, bile de nalb mpreun cu frunze proaspete de ptlagin sunt eficiente. n cancer de laringe, chiar atunci cnd prezint afonie (lipsa vocii), nalba este eficient. Se face gargar cu ceai de nalb cldu n timpul zilei, iar resturile de la ceai, amestecate cu fina de orz, se pun ca prini peste noapte n regiunea gtului. Se vor utiliza 2,5 l ca raie zilnic. Planta se mrunete, se ine peste noapte n ap rece (1 linguri cu vrf de plant la o can de 250 ml ap rece). Dimineaa se strecoar i se nclzete uor pe baia de ap cald, apoi se pstreaz ntr-un termos. Se beau 4 cni pe zi. Cu restul ceaiului se face gargar. Pentru senzaia de uscciune a cavitii bucale, ceaiul de nalb se utilizeaz frecvent sub form de gargar.

42

Mod de utilizare: Infuzie, macerat: o lingur cu vrf de plant la 0,25 litri de ap se ine peste noapte n ap rece i se nclzete uor dimineaa (30 40?C). Baia de mini i de picioare: un pumn cu vrf de nalb se las la nmuiat, ntr-o galeat cu 5 l ap rece timp de 12 ore. n ziua urmtoare se nclzee puin (30-40?C). Baia dureaz 20 de minute. Prinia: reziduul de la prepararea ceaiului se nclzete puin n ap, se amestec cu fina de orz, se pune peste o bucat de pnz i se aplic cald.

Macris
Macris Factorul curativ: partea aeriana, radacina Afectiuni pentru care se recomanda: hepatita virala de tip A, B, C; sechele posthepatice; tulburari hepatice aparute pe fond de oboseala; petele pe piele aparute din cauza unor dezechilibre interne; acnee.

43

Prezentare generala Denumirea uzuala: Macris (lat. Rumex acetosa). Scurta descriere: Macrisul este o planta care atinge un metru si are frunzele alungite, asemeni unor sageti. Partea aeriana are un gust acrisor placut si racoritor, motiv pentru care era frecvent folosita in alimentatie. Radacina e pivotanta, cu un gust amarui-dulceag. Calitati curative si actiune farmaceutica: Radacina e utilizata in medicina populara in tratarea afectiunilor pielii. In prezent, radacina de macris este o adevarata revelatie in tratarea bolilor de ficat, in special a hepatitelor virale extrem de agresive (A, B, C), precum si a intoxicatiilor de tot felul.

Recomandari: - pulbere de frunze pentru bolile de ficat, dezintoxicarea organismului Planta se ia pe stomacul gol, se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. In bolile de ficat si in bolile produse de intoxicarea organismului (care sunt principala specialitate a acestei plante), pulberea de macris este foarte eficienta in combinatie cu cea a plantelor amare: anghinare, tintaura, gentiana, pelin etc. Amestec de pulberi de radacina de macris, iarba de anghinare (Cinara scolymus), seminte de armurariu (Silbyum marianum) si iarba de sunatoare (Hypericum perforatum), in proportii egale, cate o lingurita de pulbere pe stomacul
44

gol, de patru ori pe zi. Dupa cateva saptamani vor aparea rezultate pozitive: revine pofta de mancare si o rezistenta ceva mai mare la efort, pielea incepe sa revina la culoarea normala, iar tonusul psihic creste spectaculos. Tratamentul se poate face periodic, cate 3 luni/cura. Pulbere asociata cu pulberea de radacina de macris cu cea de iarba de anghinare, in proportii egale, si se administreaza de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul este de minimum doua saptamani in afectiunile usoare si de doua-trei luni in cele severe. Adjuvant in bolile tumorale maligne si benigne - se ia radacina de macris sub forma de pulbere: cate o lingurita, de patru ori pe zi. Anumite substante continute de acesta au efecte imunostimulente, mobilizand organismul sa elimine pe cale naturala formatiunile tumorale. Mai mult, radacina de macris este un stimulent bland si eficient al digestiei, ajuta la mentinerea tonusului fizic si psihic - elemente extrem de importante in tratamentul bolii canceroase. Patru lingurite de pulbere de radacina de macris se combina cu patru lingurite de miere. Se consuma acest preparat pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Cura dureaza minimum doua luni si este recomandata impotriva acneei. - decoct de radacina impotriva hepatitei virale Preparatul obtinut se consuma in 2-3 reprize, pe parcursul unei zile. Se beau zilnic, pe stomacul gol, 2-3 cani de decoct de radacina de macris. Este un remediu de medicina populara romaneasca si a carui eficienta este explicata stiintific prin efectul sau extrem de benefic asupra ficatului si prin calitatea sa de detoxifiant. O cura pentru rezolvarea acestui gen de probleme dureaza minimum o luna, iar eficienta remediului creste, daca se adauga si o lingurita de iarba de trei-frati-patati (Viola tricolor) la o cana de preparat.

45

Preparare Pulberea Pulberea este forma de administrare cea mai eficienta si cu actiunea cea mai rapida. Se obtine prin pisarea radacinilor de macris in piua, urmata de macinarea lor cu rasnita electrica de cafea. Se obtine o pulbere din care se administreaza cate o jumatate de lingurita, de patru ori pe zi. Decoctul Doua lingurite de radacina de macris maruntita se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe cu inca o jumatate de cana de apa 1-2 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte.

46

CIRESELE AMARE

Ciresele amare reduc durerea, inflamatiile si protejeaza impotriva cancerului, efecte ce se datoreaza nutrientilor vegetali numiti si antocianine. Cu cat ciresele au o culoare mai inchisa, cu atat mai mare este continutul lor de antocianine. In coaja cireselor se afla cei mai multi antioxidanti, care sunt esentiali pentru sanatate.

Ciresele amare se numara printre fructele cu nivelul cel mai ridicat de antioxidanti. Sucul de cirese amare si ciresele amare uscate au chiar mai multi antioxidanti decat coacazele si sunt mai puternice decat vitamina E. Conform American Chemical Society, consumul a 20 de cirese amare pe zi poate oferi aceeasi ameliorare a durerii pe care o obtii dupa ce iei o aspirina sau un nurofen. Ciresele amare sunt, de asemenea, singura sursa naturala de melatonina, un atioxidant puternic, cu proprietati imunomodelatoare. In plus, ciresele amare contin compusi care protejeaza impotriva bolilor neurodegenerative. Ciresele amare sunt bogate in vitamina C, dar si in potasiu, magneziu, fier si fibre.
47

Spre deosebire de ciresele dulci, cele amare sunt mici si cu gust amarui acrisor. Cele mai cunoscute soiuri de cirese amare cultivate la noi sunt: Amar de Maxut. Soi romanesc obtinut dintr-o selectie locala, cu pomi de vigoare medie, fructificare preponderenta pe buchete de mai, autosteril si cu inflorire timpurie. Fructul este mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagra, cu pulpa semipietroasa, intens colorata, sucul rosu-inchis. Epoca de maturare, prima jumatate a lunii iulie. Din acest soi se face cea mai buna dulceata de cirese. Amar de Galata. Soi romanesc de cirese amare, obtinut dintr-o selectie locala, de vigoare mijlocie, cu fructificare preponderenta pe buchete de mai, autosteril si cu inflorire timpurie. Fructul este mijlociu-mare (4 g), sferic, usor turtit la baza, de culoare galben-roz, pulpa galben-albicioasa, semipietroasa si cu gust intens amar. Maturitatea de recoltare, prima si a doua decada a lunii iunie. Silva. Soi viguros, autosteril, intra pe rod in anul V de la plantare, produce moderat si constant. Fructul este mijlociu (cca. 3 g), aproape sferic, de culoare neagra, cu pulpa si sucul intens colorate, gust amar pronuntat, cu cca. 18% substanta uscata in suc. Pedunculul este lung. Epoca de maturare, a doua jumatate a lunii iunie. Amara. Pom fructifer de vigoare mijlocie-mare, intra pe rod in anul iV-V de la plantare, produce moderat si constant, este sensibil la monilioza. Fructul este mare (4-4,5 g), cu pulpa si sucul intens colorate, cu 18% substanta uscata in suc, pedunculul mijlociu. Epoca de maturare, a doua jumatate a lunii iunie.

48