Principiile Amare

Biologia este o oglindire a calatoriei noastre prin viata

- reprezint compuii/ substane fitochimici care au gust amar.
(fito vegetal, substantele fitochimice sunt miile de compusi pe care il contin
plantele, legumele si fructele)
- substane cu gust amar, unele avnd structur glicozidic, care datorit gustului
stimuleaz terminaiile nervoase ale papilelor gustative, care, pe cale reflex
declaneaz sau intenstific secreiile digestive i mresc pofta de mncare.
Elementele amare stimuleaz esuturile hepatice (ficatul), intestinul i pancreasul. Ele
mbuntesc secreia de enzime digestive, precum secreiile biliare si cele de bicarbonat
utilizate n procesul de alcalinizare.
Printre aceti compui se numr: terpenele, coterii i iridoizii. Cercetrile de ultim or
arat c multe dintre principiile amare ntrein o activitate antibiotic, combat apariia
tumorilor. Rdcina de genian, valerian i hydrastis (hydrastis canadensis) sunt cteva
exemple de plante medicinale cu un coninut ridicat de principii amare.
Conform medicinei tradiionale ayurvedice, gustul amar (tikta rasa) apare din contopirea
aerului cu eterul (akasha). Este de natur rajas (activitate, micare, extrovertire),
stimuleaz pofta de mncare i purific sngele. Gustul amar vindec boli provocate de
proasta funcionare a bilei (pitta) i de limf (kapha) i omoar viermii aflai in sistemul
digestiv. Pepenele amar (karela), asafotida (hing), chinina sunt cteva exemple pentru
ilustrarea gustului amar.
Dac un aliment amar se consum n exces sau singur, poate provoca boli determinate de
aer (vata), ceea ce conduce la pierdere de energie si la nervozitate.
De asemenea, taoitii erau de prere c plantele cu gust amar au cele mai mari beneficii n
practica medical preventiva. Datorit faptului c este n general neplcut, a fost ndeprtat
din buctriile occidentale contemporane amatoare de zahr i sare, dar culturile orientale
i recunosc i i valorific nc proprietile terapeutice. Plantele amare precum: ppdia,
rdcina de valerian, ridichea, rdcina de genian, turmericul, rdcina de brusture,
pelinul, talpa gtei, au urmtoarele proprieti:
- detoxific sngele i limfa
- stimuleaz vezica biliar i ficatul
- elimin colesterolul din vene i artere
- alcalinizeaz sngele i alte fluide ale organismului
- au efecte antibiotice, antivirale, antiparazitare
- stimuleaz secreiile digestive, mresc pofta de mncare i gradul de asimilare a
substanelor nutritive (tocmai prin funcia de stimulare a digestiei , deoarece o
digestie corespunztoare scindeaz trofinele n unitile cele mai mici
corespunztoare absorbiei).

nc din timpurile medievale, culturile occidentale au cunoscut beneficiile plantelor amare,

fapt evideniat prin lichiorurile amare si preparatele digestive fabricate de clugri n
mnstiri pentru a ajuta digestia, a atenua balonarea i a preveni mbolnvirea. Astzi,
multe dintre aceste remedii ( Bitter, Vermut ) sunt nc larg utilizate, fiind diluate n ap i
administrate cu o jumtate nainte de masa penru a stimula digestia. Astfel aceste plante,
nu doar c ajut digestia i echilibreaz ph-ul fluidelor, ele nltur deopotriv substanele
toxice din snge (stimulnd funcia ficatului), din limf i esuturi, acelernd eliminarea
acestora din organism. Proprietatile lor detoxifiante sunt importante in special in ziua de
azi, cand totul, de la aer la apa si pana la alimente si ingestia exagerata de medicamente
contamineaza organismal cu toxine. Pentru tratarea organismului si prevenirea
imbolnavirilor trebuie utilizate aceste plante in alimentatie sub forma de ceaiuri, adaugate
la salate sau in diverse forme concentrate.
In ceea ce priveste nutritia vestica, majoritatea oamenilor ocolesc gustul amar in favoarea
gusturilor placate si imbietoare precum cel dulce si sarat. Plantele si alimentele amare au
multe actiuni benefice asupra organismului, in special la nivelul ficatului, cu proprietati
directe asupra detoxifierii si digestiei. Acestea fiind spuse, nu este o coincidenta faptul ca
cei mai multi oameni care se hranesc scotand aproape in totalitate gustul amar din
alimentatie au tulburari digestive, malfunctii ale ficatului si ale vezicii biliare. Este de
inteles de ce o buna parte din populatie evita mancarea amara, este neplacuta si adeseori
gustul este asemuit substantelor toxice, insa cateva secunde de gust amar intr-o masa este
putin de suportat daca vrei schimbari majore pentru sanatate, iar mai important este faptul
ca mancarurile amarui te fac sa te simti bine si ajuta ficatul in toate procesele in care este
angrenat.
Datorita faptului ca organismul omenesc functioneaza pe baza unui echilibru ce se
restaureaza constant, orice exces intr-o directie, de data aceasta unul nutritional va crea
dezechilibre in tot corpul.
Sunt alimentele amare cheia catre o digestie mai buna si implicit catre sanatatea
organismului:
efecte antiinflamatoare (fitochimicale) (imbunatatesc imunitatea); reduc poftele
alimentare si ajuta la pierderea in greutate;
stimuleaza secretia de sucuri digestive (ajuta la asimilarea de nutrient), amelioreaza
simptome precum balonarea, indigestia; (imbunatateste functia ficatului si a
rinichilor)
detoxifica organimsul prin compusii de sulf pe care ii contin ce ajuta ficatul in
functiile sale cele mai importante: filtrare si eliminare de toxine (ajuta la
regenerarea hepatocitelor);
valoare nutritionala mare exprimata prin cantitatea de minerale (acid folic, beta
carotene, vitamin k )
cresc rata metabolica (ceaiul verde 4% / 24 h) (gestioneaza nivelul glicemiei)
Pentru a avea un echilibru in ceea ce priveste spectrul gusturilor (dulce, sarat, amar,
acru) este important sa nu eliminam unele principia in favoarea altora. Desi este adeseori
evitat si asociat cu otravurile, gustul amar are cateva secrete pe care ni le transmite, o
inteligenta aparte (fizica si spiritual) si un impact special asupra chimiei noastre. Exemple

de plante, radacini si mirodenii amarui: urzica, papadie, valeriana, gentiana, cacao, cafea,
ceai verde, ridiche, voinicica, turmeric, radacina de brusture, pelin, talpa gastei, lemnul
dulce, gura-lupului, hrean, ciulin de lapte, coriandru etc. Acestea contin o varietate mare
de chimicale din clasa: alcaloizilor, terpenelor, flavonoide, fenoli, saponine, catechine,
izotiocianate si altele.
Acestea fiind spuse, nu uitati de gustul amar din alimentatie, deoarece ne stimuleaza
metabolismul si activeaza potentialul geno-nutritional al corpului. Asemeni trairilor de zi
cu zi, avem nevoie si de momentele amare pentru a evolua si a fi recunoscatori pentru
cele dulci|.

Receptorii gustului
Cercetatorii au descoperit ca receptorii gustului nu se afla doar pe suprafata limbii, ci si
dispusi de-a lungul organismului in locuri neasteptate. Receptorii gustului amar (T2) sunt
localizati in urmatoarele organe din organism: caile respiratorii (laringe, faringe), stomac,
pancreas si intestine.

Astfel ca atunci cand se semnalizeaza gustul amar pe suprafata limbii, ceilalti receptori
dispusi pe traiectul sistemului digestiv sunt semnalizati. Esofagul se contracta, pancreasul
incepe sa produca enzimele digestive si combinatiile interne de probiotice, vezica biliara
elibereaza bila pentru a scinda lipidele, iar in felul acesta stomacul, intestinul subtire si cel
gros vor fi pregatite pentru a digera, absorbi si elimina alimentele ingerate.

Plantele medicinale cu continut ridicat de principii amare

1.Valeriana (valeriana officinalis)
- face parte din arsenalul terapeutic folosit pe

scara intinsa inca din antichitate ( valere a fi

sanatos, a fi puternic);
- specie erbacee, comuna in flora tarii noastre;
- este folosita in scopuri terapeutice impreuna cu
radacinile, avand in principal actiune sedativa
(trateaza insomnia) a sistemului nervos
(anxietate, antidepresiv) si cardiac (agina
pectorala, aritmie/ischemia cardiaca) si
antispastica (amelioreaza durerile menstruale,
durerile musculare)/ calmanta impotriva
tulburarilor gastrice (adjuvant in sindromul colonului iritabil si al
gastritelor).
2.Voinicica sau Rucola (sisymbrium strictissimum)
- specie crucifera ce creste prin paduri in
apropierea izvoarelor si paraiaselor si in tufisuri;
- efect terapeutic impotriva durerilor
stomacale;
- frunzele plantei sunt bogate in vitamina C,
potasiu si fier;
- proprietati antioxidante, antianemice,
antibacteriene; detoxifiante;
- radacina are rol diuretic;
- contine mirosin enzima importanta ce
contribuie la sistemul imunitar;

3.Papadia (taraxum officinale)

- planta erbacee, perena, foarte raspandita la
noi prin locurile necultivate si cultivate;
- in scop terapeutic se folosesc frunzele,
radacina si tulpina;
- are gust amar accentuat in special in partile
aeriene ce au continut bogat in taraxacina,
vitamina C si complexul B, steroli; iar in
partile subterane : alcooli triterpenici,
fitosteroli, vitaminele A,C,D,B si inulina.
- actiune colagoga, coleretica, diuretica,
diaforetica si tonic-amara;
- intrebuintari multiple in dispepsii,
insuficienta hepatica si icter cataral;
- planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor cu rol depurativ,
dietetic (pofta de mancare), detoxifiant, gastric si hepatic;
- radacina era folosita la compresii antireumatismale.
4.Pelinul (artemisia absinthium)

- specie erbacee, vivace, comuna prin locurile

insorite, uscate;
- are miros puternic aromat si gust foarte amar
(absintina);
- datorita principiilor amare si al uleiurilor
volatile, pelinul are actiune excitanta asupra
secretiilor gastrice (favorizeaza digestia,
mareste pofta de mancare, normalizeaza
tranzitul intestinal). Pe langa acestea, uleiul
volatil are actiune vermifuga, insa
administrat in doze mici.
sub forma de ceai se administreaza in
anorexiile convalesentilor, in dispepsii si
constipatii. Aceasta infuzie mai era folosita
contra racelii, in bai impotriva
reumatismului si paraliziei.
se mai foloseste ca vermifug si insecticid;
in mod traditional, ranile se spalau cu zeama de pelin;

5.Brusturele (arctium lappa)

-

specie erbacee bianuala, raspandita in flora

romaniei prin locuri virane si la marginea
padurilor;
principii active: nitrat de potasiu, uleiuri
volatile, acid cafeic, vitamine complex B
etc;
in scop terapeutic se foloseste doar
radacina;
rol sudorific, diuretic;
este considerat ca fiind cel mai bun
remediu pentru curatarea sangelui:
neutralizeaza radicalii liberi, ajuta la
eliberarea ureei si a altor substante
reziduale din organism, scade nivelul
trigliceridelor si al colesterolului;
rolul sau detoxifiant si diuretic se
manifesta prin curatarea eficienta a
colonului, spalatul rinichilor si eliminarea
surplusului de apa din organism;
are actiuni terapeutice in bolile neoplazice, diabet, tromboflebite,
constipatie, litiaza renala, artrita reumatoida, psoriazis, hepatita, cistita si
nefrita;
adjuvant extern pentru curatirea parului (eczeme, matreata, caderea
parului) si a fetei (iritatii, exces de sebum, alergie).

6.Gentiana (hydrastis canadensis)

- specie erbacee, creste in flora spontana a
Romaniei din zona de campie pana la cea
subalpina, la margina padurilor;
- in scop terapeutic se folosesc rizomii si
radacinile;
- contine substante amare, oligozaharide,
minerale (predominant iod), taninuri, lupeol,
uleiuri esentiale si altele;
- amarumul continut este utilizat in caz de
dispepsie si tulburari cronice de digestie;

- preparatele fitoterapeutice se mai

folosesc pentru crestea poftei
alimentare, combaterea indigestiei si a
constipatiei, hiperaciditatii stomacale;
impotriva afectiunilor hepatice,
anemiei, parazitozelor digestive
(inhiba dezvoltarea), starilor febrile,
viroze, oboseala cronica, anorexie si
neurastenie;
- se mai foloseste pentru intarirea
imunitatii, deoarece planta favorizeaza
cresterea numarului de leucocite si a
globulelor rosii;
- cea mai folosita planta in medicina
naturista pentru a combate oboseala in
bolile cronice, cat si ca tonic general
pentru organism;
- se folosesc si aplicatii externe cu tinctura de gentiana, sub forma de
comprese pentru distrugerea bacteriilor si a ciupercilor localizate pe piele.
7. Talpa gtei (leonurus cardiaca)
- specie erbacee, foarte comuna pe langa case la sate si prin locuri
necultivate;
- principii active: heterozide cardiotonice, alcaloizi, saponozide si
substante amare;
- actioneaza ca sedativ nervos ( 3 x valeriana, rol antidepresiv), cardiac si
intr-o masura mai mica ca stomahic, hipotensiv si vaso-constrictor
periferic (combate durerile picioarelor);
- in compozitia produselor fitoterapeutice are rol antiastmatic, anticolic si
calmant impotriva tulburarilor cardiace (alcaloidul leunucardina are efect
vasodilatator) ;
- se foloseste si pentru combaterea afectiunilor digestive si urinare
deoarece are rol diuretic.
- pentru uz extern are effect cicatrizant si antiinflamator (dureri de spate,
arsuri, contuzii, rani);
- rol important in tratarea infectiilor uterine la femei; functioneaza ca un
tonic muscular al uterului si combate urmatoarele afectiuni: sindromul
premenstrual, infertilitate, menstre neregulate.

8.Ciulinul sau Armurariul (carduus nutans)

- specie erbacee, spinoasa, care creste prin
pasuni uscate si locuri necultivate;
- in scopuri terapeutice se utilizeaza doar
partile aeriene;
- principii active: aminoacizi, derivati ortodihidroxifenolici, flavonoide si
antocianozide;
- proprietati hepatoprotectoare, tonice,
puternic detoxifiante, antioxidante,
imunostimulatorii, regenatorii, galactogoge;
- extractul de ciulin se foloseste in preparea
medicamentelor cu rol in refacerea celulelor
hepatice;
- rol important in organism pentru combaterea toxinelor si a otravurilor;
- indicatii terapeutice: hepatita, insuficienta hepatica, infectii cornice ale
ficatului, ciroze; afectiuni multiple ale colecistului; dereglari de
metabolism, tulburari digestive; intoxicatii cu ciuperci si substante
nocive; boli neoplazice; astenie si stari de epuizare fizica si nervoasa;
deficiente imunitare etc.
9.Lemnul dulce (glycyrrhiza glabra)
- specie din familia leguminoaselor, cu
aspect de subarbust, care se gaseste mai
mult in cultura;
- in scop terapeutic se folosesc partile
subterane;
- principia active: glicirizina, flavonoide si
un hormone estrogen de natura
steroidica;
- proprietati antispasmodice, slab diuretice,
usor expectorante si laxative, estrogene,
antiulceroase si antidismenoreice;
- extractul se foloseste in compozitia
medicamentelor laxative si expectorante;

- unii cercetatori au dovedit ca acidul gliciretic, care se elibereaza prin

hidroliza glicirizinei, are o capacitate remarcabila de a neutraliza toxine;
- fitoterapia sustine folosirea radacinii in prevenirea si tratamentul
gastritelor hiperacide si al ulcerului gastric;
- fluidizeaza secretiile traheobronhice si faringiene; are actiune diuretica si
antispasmodica, antiinflamatoare; laxativ si purgativ in functie de doza
administrate;
- indicatii terapeutice: calculoza renala si biliara, artrite, dismenoree, ulcer,
traheita, bronsita si laringita.
10. Rostopasca sau Negelarita (chelidonium majus)
- specie erbacee, foarte raspandita prin
paduri umbroase;
- in scop terapeutic se folosesc partile
aeriene si contin principii active
importante precum alcaloizii
(chelidonina, sparteina,
homochelidonina) actiune
colechinetica (golirea colecistului).
Chelidonina si homochelidonina
actioneaza antispasmodic analog
papaverinei, dar mai putin toxic si cu
un efect sedativ mai bland;
- indicatii terapeutice: multiple
afectiuni biliare, patologii hepatice,
spasme ale tractului gastro-intestinal,
icter cataral;
- uz extern: tratamentul negilor, herpesului, a matretei si a dermatozelor
actiune antiseptica, antibacteriana, regeneranta, cicatrizanta, antitumorala;
11. Anghinarea (cynara scolymus)
- specie erbacee perena, din familia
compozitelor, originara din regiunea
mediteraneana; adoptata recent in culturi cu
scop alimentar si medicinal;
- in scop terapeutic si gastronomic se folosesc
doar frunzele si bulbul florii, care au un gust
amar puternic;

- principii active: cinarina, acid clorogenic, derivati flavonici (cinarozida si

scolimozida) si un principiu amar (cinaropicrina) actiune secretiva, diuretica
si antidiabetica (maresc secretia biliara, scad continutul de colesterol din
sange);
- se foloseste in combaterea tuturor formelor de insuficienta hepatica, cardiaca
si renala; in nefrite cronice si acute (sub forma de extract in compozitia
medicamentului Anghirol );
- contine valori nutritionale complexe prin furnizarea unei cantitati importante
de fibre; aport semnificativ de antioxidanti ( quercitina, antocianina, cinarina,
luteolina, silimarina); minerale precum potasiu ( previne hipertensiunea), fier si
cupru (antianemic); vitamin multiple (vitamina c, k, complex B- acid folic
predominant);
12.intaura sau Fierea Pamantului (centaurium umbellatum)

- specie erbacee din familia

gentianae, raspandita in toata tara;
- in scop terapeutic se utilizeaza
partile aeriene;
- principii active: substante amare
(eritaurozida), alcaloizi
(eritricina), rezine;
- are actiune stimulenta a secretiilor
gastro-intestinale si slab febrifuga;
- intra in compozitia ceaiurilor
gastrice si a tonicelor aperitive;

13. Cicoarea (cichorium intybus)

- specie erbacee, perena, foarte raspandita in flora
Romaniei;

- principii active: inulina, cicorina, colina, acid cicoric, substante amare

(triterpene), tannin, uleiuri volatile si rezine;
- proprietati active multiple: principiile amare, inulina si colina au actiune
colagoga; uleiurile volatile si rezinele au efecte diuretice si laxative;
- indicatii terapeutice: infuzia se administreaza ca eupeptic-amar si
coleretic; mareste cantitatea de bila si o fluidifica (efect hidrocoleretic);
componenta majora al ceaiului depurative si al pulberii laxativ-purgativa;
- specia cultivata este folosita pentru prepararea surogatului de cafea, iar
lastarii se consuma sub forma de salate (andive);
- uz extern: eruptii cutanate;
14. Coada soricelului (achileea millefolium)
- planta erbacee, perena, intalnita din campie
pana in regiunile subalpine;
- substante active: uleiuri folatile, flavone,
taninuri, aminoacizi, substante minerale;
- proprietati terapeutice: expectorant, calmant
gastric, intestinal, al mucoasei anorectale,
antiinflamator, dezinfectant, antispasmodic al
cailor biliare, decongestiv hemoroidal,
regenerator de tesuturi.
- contine principii antiinflamatoare, calmante,
astringente, aseptice: elimina sau limiteaza
procesul inflamator, distruge microorganismele,
provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile si usureaza
cicatrizarea;
- uz extern: tratarea tenului uscat, rani, arsuri, eczeme, taieturi;
( remediu natural in tratarea si vindecarea urmatoarelor ) afectiuni: bolilor
aparatului urinar, a constipatiei, cancerului genital, durerilor menstruale,
osteoporozei, oboselii, gastritei, gingivitei, anorexiei, hemoroizilor, lipsei
menstruatiei, enterocolitei, durerilor renale, chisturilor ovariene, viermilor
intestinali, inflamatiilor ovarelor, starilor de nervozitate;
- efect remarcabil asupra formarii globulelor rosii de la nivelul maduvei
osoase si valoros in tratamentul congestiilor cerebrale.
Principii amare de pe glob

 pepenele amar (Asia): importante proprietati curative (bolile neoplazice,

diabet) antiinflamatoare, antioxidante;
arborele de chinina ( America de Sud ): se utilizeaza scoarta (alcaloidul
chinina) si are rol antibacterian, antispastic, tonic, antiaritmic;
asafoetida (Iran, Afganistan Persia, India): planta din familia Apiacee,
folosita predominant in bucataria Indiana pe post de condiment
(asemanator usturoiului la gust). Asafoetida este cunoscuta pentru
proprietatile anti-flatulenta, antiepileptice, antimicrobiene,
antiinflamatoare, antispastice, antihelmintice, laxative, expectorante,
fiind, de asemenea, un stimulent al sistemului nervos. De altfel,
asafoetida este folosita pentru ameliorarea anxietatii, datorita calitatilor
sale sedative.
mahonia (America De Nord): planta din familia Berberidacee, ai carei
rizomi sunt folosit pentru tratarea dispepsiei, ulcerului, acneei si
psoriazisului.

Preparate amare
Bitter
- a fost descoperit in urma cu 2 decenii de o fitoterapeuta de origine
austriaca;
- remediu despre care se spune ca vindeca aproape orice boala;
- au aparut versiuni multiple de bitter, in componenta caruia pot intra de la
8 plante pana la 180 sub forma de tinctura (extract hidroalcoolic);
- efecte terapeutice: drenor puternic pentru ficat si vezica biliara
(stimuleaza procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului
digestiv; activeaza digestia prin sporirea secretiei de sucuri gastrice) si rol
detoxifiant puternic (astfel se explica efectele sale vindecatoare intr-o
gama larga de boli);
- afectiuni: indigestie, balonare, dischinezie biliara, afectiuni hepatice
cronice, anorexie, anorexie psihica, boli de piele, afectiuni alergice,
guturai (raceala), gripa, cistita, infectii renale, tulburari intestinale, febra,
stari de greata, viermi intestinali, tromboflebita, arsuri, intepaturi de
insecte.
Vermut
- vin aperitif infuzat cu plante, radacini, scoarta, condiment ( aperire - a
deschide deschide stomacul inainte de masa, avand un caracter dulce-

amarui, stimuleaza secretia gastrica, provocand pofta de mancare si

stimuland apetitul);
- principalele plante folosite au fost pelinul si gentiana; arborele de chinina
in bauturile de provenienta americana, iar alte retete italiene sau franceze
folosesc extracte de bitter, din combinatii de plante amare diverse;
- poate fi folosit ca si bautura alcoolica ( aperitif, cocktail), tonic digestiv,
medicament;
- sortimente: sec, alb si rosu ( Martini, Cinzano, Garrone, Aperol etc).
De ce amar?
Gustul amar este bineinteles, unul dintre cele 4 gusturi de baza ale noastre
impreuna cu dulce, acru si sarat. Avem zeci de mii de papile gustative pe limba
si unele dintre aceste papile gustative, in special cele din spatele limbii, au
receptori pentru gustul amar.
Gustul amar poate functiona ca un semnal de alarma si este modul prin care se
pare ca stramosii nostri faceau diferenta intre ceva bun de mancat si ceva nu
prea atat de bun de mancat. Regula era de obicei simpla, daca planta era
dulce era buna, daca era amara era posibil sa fie otravitoare. Insa gustul amar
poate fi si un semn foarte bun mai ales atunci cand vine vorba de plante
medicinale.
In acest caz, gustul amar reprezinta ceva natural si sanatos. Se stie ca multe
dintre fitochimicale si alte substante din plante, benefice sanatatii, au un gust
amarui. Astfel o parte din atioxidanti, polifenoli, glucopiranoza, salicina,
flavonoizi au gust amar.
Pentru ca plantele si gustul amar au o importanta deosebita in terapia naturista.
Din punct de vedere psiho-mental, gustul amar este asociat dezamagirii - o
sintagma care, analizata din punct de vedere etimologic, inseamna
descoperirea, eliberarea de amagire. De aceea, in medicina holistica, remediile
amare au in plan psihologic rolul foarte interesant de a ajuta la eliminarea
convingerilor si ideilor false, cu alte cuvinte, a amagirilor, care conduc la boala.
Practic, nu se poate vorbi in medicina naturista de un proces de dezintoxicare
eficient si complet in care sa nu fie folosit gustul amar.
- gustul amar ajuta digestia (stimuleaza pofta de mancare) si purifica
sangele (puternic detoxifiant);
- echilibreaza gustul dulce-sarat, ameliorand poftele alimentare pentru
deserturi;

- in plan spiritual, gustul amar aduce o stare de detasare si ajuta la

transcenderea gradata a tuturor aspectelor si blocajelor de orice natura ce
se opun evolutiei noastre;