Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La baza sanatatii se afla sistemul imunitar, format din miliarde de celule. Inarmate ca o ostire, ele
sunt gata sa riposteze la cea mai mica agresiune externa. Dar armatele au, si ele, momente de
deruta si slabiciune. In cazul imunitatii, "capeteniile" care rezolva problema sunt terapiile
naturale
Lista cauzelor care slabesc imunitatea este destul de lunga. Cea mai mare grija pentru mentinerea
sau intarirea imunitatii trebuie sa o aiba oamenii care fac eforturi psihice sau fizice exagerate, nu
dorm suficient, sunt supusi radiatiilor nocive, temperaturi lor scazute, traiesc in medii cu gaze
poluante. Tot atat de periculoase sunt alimentatia nesanatoasa, consumul de alcool si fumatul -
chiar si 2-3 tigari pe zi afecteaza structura protectoare a corpului. Un efect negativ au si
injuraturile, metalele cu energie negativa (de ex. plumbul), muzica cu caracter agresiv, zonele
geografice geopatogene. O alta cauza importanta de scadere a imunitatii este disbacterioza -
dereglarea echilibrului florei intestinale, al microflorei din cavitatea bucala, a mucoaselor si a
pielii. Fabrica de imunitate se afla in intestine, iar disbacterioza este falimentul ei produs de om,
prin consumul de alimente nesanatoase, de alcool si droguri.
Sistemul imunitar slabit este reprimat si mai mult atunci cand omul se indoapa cu tot felul de
medicamente la moda, experimentandu-le pe cont propriu, fara sa consulte medicul. Analizele de
laborator arata ca o mare parte dintre produsele farmaceutice nu au efectul preconizat. In schimb,
folosirea lor indelungata sau in exces are urmari fatale pentru imunitate. De exemplu,
antibioticele prescrise pentru afectiuni reumatice nu se elimina din organismul nostru timp de 5
ani, iar o cantitate mare acumulata in timp slabeste considerabil imunitatea.
* Imbunatatirea circulatiei sangvine prin eforturi fizice dozate rational (gimnastica, alergare,
inot, munca in gradina); iesirea in aer liber (aer curat, apa, soare); frectii cu peria uscata,
dimineata, si cu apa sarata, inainte de culcare.
Strabunii nostri nu foloseau cuvantul imunitate, in schimb stiau sa se protejeze de infectii, raceli
si gripe, cu o sumedenie de remedii.
* Se purta la gat un catel de usturoi, o bucatica de stofa imbibata cu 2-3 picaturi ulei de brad sau
ulei de trandafir.
* Se tinea sub limba o lingurita de tutun, timp de o ora, de 3 ori pe zi.
* Inainte de a iesi afara, in aer rece, se ungea fiecare nara pe interior cu sapun de casa.
* Se zdrobeau 3-4 catei de usturoi, se amestecau cu 3 rosii taiate marunt, cu o lingurita de ulei
nerafinat. Se consuma in timpul zilei.
* Timp de o saptamana, zilnic, se inghitea cate o jumatate de lingurita de pulbere de pelin uscat.
In casa, se puneau farfurii cu ceapa taiata in fiecare camera, sau se aprindea tamaie sau rasina de
pin si se umplea camera cu fum, pentru 30-45 minute.
* Se turna 350 ml apa fierbinte peste o lingura cu varf de radacina rasa de telina, se infuza 4 ore
intr-un vas acoperit si se bea cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Alte recomandari
* Clatiti narile cu apa minerala calda sau picurati in ele, cu o pompita mica, o solutie facuta
dintr-un pahar de apa calda + 1 lingurita de bicarbonat de sodiu + 5-8 picaturi de solutie de iod.
* Rocoina. Dimineata, pe nemancate, si inainte de pranz, se inghite cate o lingurita cu varf de
rocoina (pasatul vrabiilor - Stellaria media). Puteti s-o amestecati cu un pahar de lapte batut
degresat si cu o jumatate lingurita de scortisoara. Se bea cu inghitituri mici, timp de 10-14 zile.
O alta varianta: o lingura de radacina se pune in 300 ml de apa rece, se aduce pana la fierbere, se
tine pe un foc mic 15 minute, se strecoara si se bea cu inghitituri mici, inainte de mese, timp de
21 de zile.
* Infuzie de brusture. Curatarea sangelui de infectii se face cu ajutorul unei infuzii obtinute din 3
linguri radacina de brusture, oparite cu 500 ml apa clocotita. Se lasa in termos timp de 2 ore, apoi
se strecoara si se beau cate 125 ml, de 4 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
* Suc de legume. Foarte des, slabirea sistemului imunitar duce la dezvoltarea infectiilor urinare.
In cazul acesta, se bea timp de 15 zile, de doua ori pe zi, cate 100 ml de amestec obtinut din: 100
ml suc de patrunjel, 200 ml suc de telina si 400 ml suc de morcov. Dupa o pauza de 7 zile, se bea
timp de 15 zile, de doua ori pe zi, cate 100-200 ml (in functie de greutatea corporala) de amestec
preparat din: 200 ml suc de sfecla, 200 ml suc de castraveti si 500 ml suc de morcov.
* Ulei nerafinat. Zilnic, de 3 ori pe zi, se curata cavitatea bucala cu ulei nerafinat. Cu o ora
inainte de masa, se tine in gura si se suge timp de 15 minute cate o lingura de ulei, pana se
schimba culoarea lui, apoi se scuipa, iar gura se clateste cu apa calda, amestecata cu cateva
picaturi de suc de lamaie.
* Periaje aspre. Zilnic, se freaca tot corpul, cu o perie uscata cu par aspru, pana pielea devine de
culoare rosie.
Propolisul
* Un remediu bun pentru curatarea sangelui si intarirea imunitatii este propolisul. * Se consuma
cate 7-10 g de propolis curat (fara ceara), de 3 ori pe zi, inainte de masa. * O bucatica cat o
maslina se mesteca timp de 15-20 minute, apoi se inghite. Pe timpul epidemiei de gripa, se
recomanda sa tinem in coltul gurii o bucatica de propolis cand vizitam locurile aglomerate, dar si
in timpul somnului, lipita de dinti.
* Untul de propolis. Nu trebuie sa lipseasca din meniul persoanelor cu imunitate scazuta sau cu
boli cronice ale aparatului respirator. Se consuma fara dozare. Preparare: un kilogram unt de
calitate se aduce, intr-un vas emailat, pana la punctul de fierbere. Vasul se ia de pe foc si se
amesteca cu 150-200 g de propolis dat pe razatoare. Se tine din nou pe foc, in bain-marie (un alt
vas mai mare, cu apa la temperatura de 80 grade), timp de 30 minute. Se amesteca permanent cu
o lingura de lemn. Se consuma uns pe o felie de paine integrala sau amestecat cu pilaf de cereale.
* Laptisor de matca. De trei ori pe zi, cu 40-50 minute inainte de masa, se tin sub limba cate 10
picaturi laptisor de matca, cu cate o picatura miere de albine sau 2-3 cristale de zahar. Dupa o
cura de 10 zile, se face o pauza de 10 zile. Se repeta de 3-10 ori.
Tinctura de ciuperci
Un imunostimulator puternic este ciuperca Licoperdon Perlatum (in popor se numeste pufai,
gogoasa, papalau), care la maturitate se preface intr-o pulbere fina. Un pahar de pulbere se pune
intr-un borcan de un litru, se adauga 500 ml de tuica de casa (de 60-70 grade), se fixeaza capacul
etans si se inveleste in polietilena de culoare neagra. Se tine, la oras, in partea de jos a
frigiderului, iar la tara, poate fi ingropat in beci, la 20 cm adancime. Dupa 24 de zile, borcanul se
deschide, se lasa putin sa se limpezeasca, si se strecoara prin panza. Se consuma cate o lingurita,
dimineata, pe nemancate, cu 30 minute inainte de masa.
Miere de pin
Un kg de conuri de pin se spala, se taie fiecare in patru si se fierb in 3 litri de apa, pe un foc slab,
pana devin moi. Se strecoara lichidul si se amesteca cu 1 kg de zahar. Se pune inca o data pe foc
si se aduce pana aproape de fierbere, dar nici intr-un caz nu se fierbe. Se toarna in borcane,
adaugandu-se 2-3 linguri suc de lamaie la fiecare 700 ml. Conurile ramase se piseaza, se
amesteca cu putin sirop si se folosesc in loc de dulceata.
Este un remediu cunoscut pentru intarirea organismului si se prepara din 5 linguri de busuioc si 5
linguri de coada-soricelului, culese in perioada de inflorire, peste care se toarna un litru de vin
negru dulce si 500 g de sirop din pepene verde. Siropul se prepara din suc strecurat si fiert pe un
foc mic, pana volumul lui scade de 5-6 ori. Amestecul se macereaza timp de trei saptamani, se
agita de cateva ori pe zi, apoi se strecoara. Se consuma timp de 10 zile, cate 100 ml, de 3 ori pe
zi, dupa mese.
Retete cu miere
Lapte cu ovaz
* Un pahar de ovaz zdrobit se fierbe in 5 pahare de apa, pe un foc foarte slab, pana devine ca
piureul. Se strecoara, se amesteca cu o cantitate egala de lapte de la tarani (daca se poate de
capra) si se mai tine pe foc 5 minute. Dupa racire, cand ajunge la 35-38 de grade, se adauga 4-5
linguri miere de albine si se amesteca bine pana se dizolva mierea. Se bea cald, cate un pahar, de
3 ori pe zi, inainte de masa.
* Se toaca in robot 4 lamai fara samburi, dar cu coaja, 20 frunze de muscata cu petiol, 20 de
migdale dulci, o lingura de scortisoara, 500 g miere de albine, cate 20 ml tinctura de paducel si
de odolean (din farmacie). Amestecul se consuma cu 20 de minute inainte de masa, cate o
lingura, pana se termina toata cantitatea.
* Se prepara o pasta din 500 g de prune uscate (fara samburi), cate 300 g de caise uscate, stafide,
miez de nuca, seminte de floarea-soarelui decojite si lamai fara samburi. Lamaile se spala bine
cu apa fierbinte in care s-a dizolvat putin bicarbonat de sodiu, folosind o perie aspra, sau se
curata stratul exterior cu pori, ca sa eliminam substantele chimice cu care se stropesc lamaile. Se
adauga 800 g miere de albine de calitate, se amesteca bine toate componentele si se pun la
pastrat in frigider, in borcane de sticla. Amestecul se consuma de 3 ori pe zi, dupa mese. Adultii
cate o lingura, iar copii cate o lingurita.
Albus si lamaie
* Se separa albusul de la doua oua proaspete de gaina (nu mai vechi de 36 de ore), se adauga suc
de la o jumatate de lamaie si se amesteca (nu se mixeaza!) timp de 10 minute. Se adauga 400 ml
apa fiarta si racita, se pune intr-un vas emailat pe un foc mic si se incalzeste pana la 51-52 de
grade, amestecand permanent, apoi se ia de pe foc si se pune intr-un vas cu apa rece. Dupa racire,
amestecul se strecoara prin 3-4 straturi de tifon, se mai adauga suc de la o jumatate de lamaie, 2
linguri miere de albine. Se consuma cate 1-2 linguri, la fiecare 3 ore, daca organismul este slabit.
Pentru profilaxie, se consuma lunar, timp de 3-4 zile, cate 3 linguri pe zi, intre mese, in
perioadele reci ale anului. Pentru copii pana la 7 ani, se da jumatate din doza, iar pentru cei peste
7 ani, se micsoreaza doza cu 1/3.
Infuzie de ceapa
* Daca apar primele semne de raceala, se prepara infuzie dintr-o ceapa de marime medie, taiata
in 4, si un litru de apa fierbinte. Vasul se lasa acoperit 20 de minute, apoi se adauga o lingura de
miere de albine si se bea pe timpul zilei in loc de apa. In caz de gripa sau raceala, starea omului
se imbunatateste in 2 zile. Pentru bronsita sau pneumonie, se bea timp de 1-2 saptamani,
concomitent cu alte tratamente.
Tuica si aloe
* Intr-un borcan de 500 ml se pun 2 linguri miere de albine si se umple cu frunze de aloe taiate
marunt. Se toarna tuica cat incape in borcan, se inchide etans si se lasa la macerat 5 zile. Se
consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Se pastreaza in partea de jos
a frigiderului.
Bautura fermentata
* Se prepara o bautura fermentata din: 10 l apa, un kg miere de albine, cate 500g frunze de iarba
mare, flori de hamei, boabe de secara, care se lasa doua saptamani la fermentat, apoi se adauga
inca 200-300 g miere de albine si se mai lasa inca doua saptamani la fermentat. Bautura se
strecoara si se bea inainte de culcare, dupa schema urmatoare: * 3 zile, cate 200 ml, urmate de o
pauza de 3 zile, * apoi 3 zile, cate 250 ml, urmate de o pauza de 7 zile, * inca 3 zile, cate 100 ml.
Daca imunitatea este foarte slabita, cura se repeta luna urmatoare.
Leacuri rapide
* Amestecati cantitati egale de miere de albine cu ceapa rasa si mere rase. Mancati cate 2-3
lingurite de 3 ori pe zi.
* Intr-un borcan de 1 litru se amesteca 100-150 g de ceapa taiata marunt, 100 g miere de albine si
un vin natural alb sau rosu. Se infuzeaza doua saptamani la intuneric, se strecoara si se bea cate
3-4 linguri pe zi, intre mese.
* Mierea de albine se foloseste si pentru bai, cand trebuie sa intarim imunitatea la un copil
bolnavicios sau la un batran slabit de boli cronice. La o cada cu apa fierbinte sau calduta se
adauga 250 g miere de albine.
* Se prepara un elixir din parti egale de suc de lamaie, miere de albine si tinctura de usturoi.
Prepararea tincturii: o sticla de culoare inchisa se umple 1/4 cu usturoi pisat, se toarna tuica de
calitate pana se umple si se lasa la macerat 21 de zile. Se bea o data pe zi, seara, inainte de
culcare, cate 30 ml de elixir.
Programul De Vara
Coacazul negru este o tufa, un arbust, care creste spontan la margini de padure, acolo unde are
suficienta lumina. El este cultivat si in gradini, avand locul lui privilegiat in preajma gardurilor,
unde alcatuieste asociatii dense, ca un fel de hotar natural. Are fructele mici, negre si parfumate,
dar gustul lor nu este prea imbietor. In schimb, calitatile terapeutice fac din coacazul negru o
minune a naturii. El dezintoxica organismul, regleaza activitatile hormonale, elimina anemia,
stimuleaza cresterea si consolidarea oaselor, ajuta la regenerarea organismului si prelungeste
viata. In medicina popoarelor nordice si baltice, acest fruct, care se coace in semiumbra padurilor
si a poienilor, este considerat un adevarat panaceu. Mirosul sau puternic, culoarea inchisa a
sucului si vitalitatea sa extraordinara i-au inspirat pe primii vindecatori populari, care au
considerat aceasta planta drept magica.
Un vechi proverb german spune despre acest suc ca este sanatos ca sangele de urs. Lesne de
preparat, el n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa. Coacazele negre se desprind de pe ciorchine
si se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca o pasta, care se pune apoi intr-un
tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc negru, cu miros puternic si efecte
terapeutice exceptionale; restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata,
prajituri ori inghetata.
Sucul de coacaze negre se administreaza intern, inainte de masa cu un sfert de ora, pe stomacul
gol - 6-12 linguri la adulti si 5-10 lingurite la copii, eventual cu adaos de miere.
Se culeg ciorchini de coacaz negru si se pun la uscat, foarte rasfirati, intr-un loc bine ventilat si
cu foarte multa caldura (altfel fructele se strica). Indicat este ca fructele sa se expuna pe bucati de
hartie, direct la soare, pana se deshidrateaza complet si devin zbarcite asemeni stafidelor. Din
aceste coacaze negre uscate se prepara prin macinare cu rasnita electrica de cafea o pudra cu
efecte vitaminizante extraordinare, care se foloseste intr-o multitudine de boli.
Este, dupa parerea parintelui medicinii naturiste, preotul Sebastian Kneipp, un elixir de sanatate
pentru gat si caile respiratorii superioare. Fructele de coacaz se spala foarte bine (fara insa a le
zdrobi prea tare) si se pun intr-un borcan intre straturi de miere - un strat de fructe de jumatate de
deget grosime se acopera cu un strat de miere de un deget grosime. Se lasa vreme de doua luni,
dupa care se filtreaza prin tifon sau se consuma ca atare. Acest preparat va fi gata chiar in
mijlocul toamnei, fiind un extraordinar mijloc de protectie impotriva guturaiurilor, bronsitelor si
puseelor reumatice, specifice acestei perioade.
Recomandari terapeutice
Oboseala cronica, suprasolicitare intelectuala - daca in aceasta vara nu v-ati putut inca permite o
vacanta si cautati un mijloc regenerant rapid, atunci cu siguranta ca sucul de coacaze negre va va
ajuta foarte mult. Beti cate 1-2 pahare pe zi, in reprize (in cazul cand nu va impacati cu gustul
sau), vreme de macar o saptamana. Pentru cei care fac eforturi intelectuale mari este recomandat
in mod special siropul de coacaze negre, din care se iau 1-2 lingurite, atunci cand apar starile
specifice de ameteala, somnolenta, incapacitate de concentrare.
Dureri de gat, tuse, raguseala, amigdalita- siropul de coacaze negre are dublu efect: pe de o parte,
actioneaza direct asupra agentilor microbieni, distrugandu-i si "reparand" tesuturile (epiteliile)
lezate, iar pe de alta parte, mareste pe termen lung imunitatea locala, impiedicand imbolnavirea
ulterioara. Se iau pana la 8 lingurite de sirop pe zi, fara apa, inghitind extrem de lent, asa incat
planta sa poata actiona la nivelul zonei afectate.
Guta, reumatism - se recomanda cura depurativa cu suc de coacaze negre. Se bea dimineata 1/2 -
1 pahar, iar seara aceeasi cantitate, inainte de a manca. Coacazele negre, in special sucul lor, sunt
un excelent depurativ, indepartand multe din reziduurile toxice din organism.
Tulburari de circulatie - fructele uscate ale coacazului consumate sub forma de pulbere, obtinuta
prin macinare cu rasnita electrica de cafea - 2 lingurite de doua ori pe zi -, are efecte exceptionale
asupra circulatiei periferice. Persoanele care au extremitatile reci, chiar si in anotimpul cald, ar
trebui sa incerce o cura de 5-6 saptamani cu acest remediu. Aceeasi cura este indicata
persoanelor carora li se umfla picioarele la caldura, care au fragilitate capilara si se invinetesc
foarte usor.
Hepatita virala, gripa, infectii recidivante in general - pe perioada verii, se face o cura de suc - 6
linguri, inainte cu 10 minute de fiecare masa. In hepatita si afectiunile splinei, acest suc nu numai
ca mareste foarte mult imunitatea, ci si ajuta la decongestionarea acestor organe. Pe parcursul
anotimpului rece, pentru a mari imunitatea, se face o cura, de o luna minimum, cu pulbere de
fructe uscate - se iau 4 lingurite pe zi, pe stomacul gol.
Anemie - sucul de coacaze negre are efecte cu adevarat magice in combaterea tuturor tipurilor de
anemie. Se consuma zilnic 12 linguri de suc la adulti si 10-15 lingurite la copii, pe stomacul gol,
in cure de minimum 4 saptamani. Pe timpul anotimpului rece, se consuma fructele uscate - 4-6
lingurite de pulbere, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, pe zi.
Afte, boli ale gingiei (gingivita, paradontoza) - o lingura de coacaze negre uscate se fierbe cinci
minute intr-o jumatate de cana de apa, la foc mediu, dupa care se filtreaza. Cu acest decoct se fac
clatiri ale gurii de 3-4 ori pe zi. Se recomanda mestecari indelungate ale pulberii obtinute din
fructele uscate.
Intepaturi de viespe, albina, tauni etc. - se freaca imediat locul afectat cu cateva fructe de coacaz
negru. Senzatia de durere sau mancarime, precum si tumefierea, dispar repede.
Oboseala vizuala, miopie progresiva - coacazele negre, fructele si frunzele, cresc acuitatea
vizuala(inclusiv cea nocturna), favorizeaza corectarea anumitor deficiente ale vederii. Se fac cure
indelungate (3-6 luni) cu pulbere sau cu macerat de coacaze negre.
Cresterea la copii - coacazele negre crude, la fel ca si sucul, stimuleaza formarea tesuturilor, a
oaselor mai ales. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In
afara sezonului, se ia inainte de fiecare masa jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre.
Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de fragi si 100
g de coacaze negre. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre
si o jumatate de lingurita de pulbere de macese pe zi.
Articulatii umflate, dureroase - sucul si ceaiul de coacaze negre (obtinut cu apa calduta din fructe
si frunze) are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod deosebit indicat in cure de
21 de zile pentru reumatici.
Reumatism cronic degenerativ - se recomanda cura cu suc (500-750 ml pe zi) sau, in afara
sezonului, un pahar de macerat dimineata si doua cani de ceai fierbinte (obtinut din fructe si
frunze) spre seara.
Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar seara o
cana de ceai fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura se bea un litru din ceaiul obtinut
dintr-o lingura de frunze de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o lingura de frunze de
coacaz negru, la un litru de apa clocotita.
Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb la foc
domol in trei sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. Se bea
tot acest preparat o data, pe stomacul gol; cura dureaza 6 luni. Pot aparea reactii puternice de
voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii organismului. Daca cura nu este intrerupta cateva
saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare relativ repede si apare chiar o anumita
intoleranta la alcool.
Tulburari specifice debutului menopauzei - pulberea de fructe uscate, la fel ca si ceaiul fierbinte,
are efecte usor sedative, opreste hemoragiile, normalizeaza activitatea endocrina. Se beau una-
doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol.
Afinele
Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia solara
captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, facute
special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine
valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, Pp si B (B1 si B2)
continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre
actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al
acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele.
Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la
normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de
la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza
organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza
celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care
dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite
procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat
cateva:
Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza fara
gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar,
se poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru rehidratare.
Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara
sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se
bea in trei reprize, in decursul unei zile.
Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua
linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se pune licoarea
obtinuta deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20
de minute. Se combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe
stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa care se repeta.
Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din doua in
doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt,
peste care se toarna patru cani de alcool diluat (50) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile,
timp in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se
consuma circa doua-trei linguri pe zi.
Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe
uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi.
Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare,
tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din
preparatul obtinut prin combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de
afine. Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine astfel: o
lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se lasa la racit, dupa care se
combina cu maceratul.
Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme
de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de refractara la tratamentele
clasice.
Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite, peste care
se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe ori pe zi,
din care una inainte de culcare.
Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa,
vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac lotionari cu un
tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat sub forma de cataplasme,
folosindu-se un pansament steril.
Fara sa vi-l prezentam ca pe un leac bun la toate, fanul si terapia cu flori de fan reprezinta un
ajutor fara seaman al sanatatii, peste masura de ieftin si foarte simplu de aplicat
Florile de fan sunt folosite in medicina populara din cele mai vechi timpuri, in toate zonele
Europei. Multe din traditiile legate de folosirea florilor de fan s-au pierdut. Primul fan era folosit
mai ales pentru marirea rezistentei la boli, purificare, intinerire, infrumusetare. Florile din al
doilea fan (otava) erau folosite contra racelii, a bolilor de piept si gat, pentru tratarea infectiilor, a
reumatismului si a bolilor de rinichi. Fanul de pe coastele mai umbrite si mai umede era folosit
pentru tratarea bolilor cauzate de frig si umezeala, in timp ce cel de pe coastele insorite si uscate,
mai aromat, era folosit pentru inviorare, revigorare, marirea rezistentei la boli. In lumina datelor
stiintifice de astazi, multe din aceste traditii isi gasesc justificarea.
Florile de fan au fost una din principalele "arme" terapeutice ale celebrului terapeut naturist si
preot Sebastian Kneipp - parintele medicinii naturale - care spunea: "Florile de fan nu mi-au
inselat niciodata increderea, incepand cu tratarea intoxicatiei sangelui, a membrelor degerate si
terminand cu tratamentul reumatismului, al diatezei scrofuloase sau al afectiunilor spastice ale
abdomenului inferior". Multi alti terapeuti naturisti - cum ar fi Kuhn, Suvorin, Maria Treben s.a.
- au folosit miraculoasele flori de fan pentru tratarea celor mai diverse afectiuni. Cu toate
acestea, nu trebuie sa credem ca ele reprezinta un panaceu universal, in privinta aceasta fiind
foarte oportuna reproducerea unei afirmatii apartinand aceluiasi Sebastian Kneipp: "Sa nu va
inchipuiti ca in toate afectiunile citate, florile de fan singure sunt de ajuns; fiecare boala si fiecare
pacient in parte necesita un tratament diferentiat, care sa aiba in vedere si alti factori terapeutici".
Terapia cu flori de fan cere in paralel o alimentatie judicioasa, precum si efectuarea altor
tratamente specifice.
O mana de flori de fan contine, de obicei, nu mai putin de zece specii de plante medicinale, care
alcatuiesc o formidabila reteta de sanatate cu nenumarate actiuni terapeutice. Pentru a va face o
idee cat mai precisa asupra valorii acestui leac natural, vom nominaliza numai zece plante, din
totalul de 60 pe care le intalnim frecvent prin fanete:
- Patlagina (Plantago major si Plantago lanceolata) este una din plantele cele mai folosite in
medicina populara pentru uz extern. Este antiinflamatoare, calmanta, antiseptica, cicatrizanta,
ajuta la refacerea tesuturilor. Este utilizata pentru calmarea usturimilor, a mancarimilor, pentru a
urgenta cicatrizarea ranilor, pentru combaterea infectiilor cutanate.- Piciorul cocosului
(Ranununculus acris) este o planta iritant-revulsiva, antispastica, antinevralgica, antibiotica. Este
utilizata popular pentru tratarea reumatismului, a nevralgiilor, a dermatozelor si a durerilor de
spate (nevralgie sciatica).
- Sanzienele galbene (Galium verum) sunt cicatrizante, grabesc refacerea tesuturilor,
infrumuseteaza pielea, ajuta la refacerea pigmentatiei normale.
- Sunatoarea (Hipericum perforatum) este prin excelenta o planta calmanta la nivelul pielii, fiind
indicata contra alergiilor, a mancarimilor si usturimilor, a bolilor de ficat. Utilizata sub forma de
bai, are proprietati calmante si hipnotice (produce somnul).
- Trifoiul rosu (Trifolium pratense) este o planta antiseptica, antireumatica, antiasmatica si
antiinflamatoare, decongestiva, calmant usor.
- Drobita (Genista tinctoria) este utilizata traditional in uz intern pentru tratarea hipotiroidiei, a
afectiunilor renale si dezintoxicare (seminte). Actiunile sale sunt inca putin cunoscute din punct
de vedere stiintific.-
Florile si frunzele de fragi (Fragaria vesca) au proprietati cicatrizante si sunt folosite pentru
tratarea gingivitelor si pentru grabirea cicatrizarii ranilor.
- Menta (Mentha) este antiinflamatoare, reconfortanta, stimuleaza respiratia, fiind un bun
antiseptic pentru caile respiratorii superioare.
- Angelica (Angelica archangelica) se gaseste in fanul recoltat toamna din zona montana, de pe
terenuri mai umede si cu sol nisipos. Utilizata extern, are proprietati regenerative epiteliale,
antiinflamatoare si cicatrizante. Se pare ca, utilizata extern cu consecventa, accelereaza
vindecarea unor boli interne (infectii, tulburari de asimilatie, tulburari nervoase).
- Branca ursului (Heracleum sphondylium) apare in fanul recoltat in lunile iulie-august-
septembrie din zona montana. Are proprietati tonice nervoase si antitumorale. Este un remediu
traditional pentru scleroza in placi.
Florile de fan se obtin prin scuturarea fanului, imediat dupa uscare. Atunci, prin "sita" facuta de
paiele uscate sunt cernute flori, seminte si frunze ale plantelor medicinale care cresc laolalta cu
iarba. Pentru obtinerea acestor flori, fanul trebuie scuturat cat este proaspat (imediat dupa
uscare), altfel se scutura singur si florile se pierd, ori se degradeaza in timpul depozitarii.
Valoarea terapeutica cea mai mare o au florile obtinute din fanul din anul respectiv, in timp ele
pierzandu-si puterea curativa. Daca nu am obtinut din timp flori de fan, vom putea folosi la
nevoie fanul ca atare, avand grija insa sa marim concentratia extractelor folosite.
Mod de preparare: In cinci litri de apa fiarta se adauga 10-15 maini de flori de fan. Se lasa sa
infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecand din cand in cand. Se filtreaza infuzia si se toarna
fierbinte in apa de baie, potrivindu-se temperatura apei asa incat sa se ajunga la 38-40 grade C.
Baia dureaza 20-30 de minute, timp in care apa trebuie mentinuta mereu calda, prin adaugarea de
apa fierbinte sau infuzie fierbinte de flori de fan.
Efecte terapeutice
Baia fierbinte cu flori de fan activeaza circulatia, permite preluarea principiilor active din plante
cu repeziciune, mareste pe moment capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor. Este
un remediu excelent contra infectiilor renale si a cistitei, a reumatismului, guturaiului si gripei in
faza incipienta. Este recomandata cu precadere persoanelor cu mare sensibilitate la frig si la
curentii de aer rece.
Baile fierbinti partiale, cum ar fi cea de sezut sau a membrelor, se fac intr-un lighean, numai cu
infuzie racita pana la temperatura de 37-39 C, fara adaos de apa.
Contraindicatii si precautii
Nu vor face aceste bai fierbinti persoanele hipertensive, care sufera de ischemie cardiaca,
epilepsie, tromboflebita, arterita obliteranta in forme grave si cele care au suferit accidente
vasculare.
Mod de preparare: In 10 litri de apa se pun la inmuiat 15-20 maini de flori de fan timp de 10-12
ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara, de exemplu). Dupa trecerea timpului de
macerare, se filtreaza maceratul si se adauga in apa de baie, care trebuie sa aiba o temperatura
sub 40 C.
Avantaje si
dezavantaje Este
una din modalitatile cele mai naturale de extragere a principiilor active din florile de fan,
pastrand in plus anumite proprietati bioenergetice ale acestora. Acest extract este indicat cu
predilectie pentru tratamentele de fond, mai ales ale bolilor psiho-somatice (boli fizice care apar
pe fond nervos) si nervoase. Aceste bai au aroma cea mai placuta (foarte apropiata de cea a
fanului), fiind din acest motiv foarte agreate.
Principalul dezavantaj al acestei forme de preparare este ca anumite principii active din florile de
fan (cum ar fi taninurile - foarte utile in tratamentul bolilor de piele) nu sunt extrase prin aceasta
modalitate. Din acest motiv a fost imaginat extractul complet pe care vi-l vom prezenta in
continuare.
Mod de preparare: In 5 litri de apa se pun la inmuiat 7-10 maini de flori de fan, timp de 8-10 ore,
la temperatura camerei (de dimineata pana seara). Se filtreaza maceratul si se pune deoparte intr-
un vas. Florile de fan ramase, la care se mai adauga 3-4 maini de flori proaspete, se pun la fiert
1-2 minute in 5 litri de apa clocotita, dupa care se lasa sa mai infuzeze timp de 20-30 de minute.
Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa
care se toarna in apa de baie.
Avantaje si dezavantaje
Acest extract contine atat principiile active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la
temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ, dar este mai greu de elaborat.
Cataplasma calda: O mana de flori de fan se oparesc cu o cana de apa clocotita, vreme de 10-15
minute. Se scot apoi florile de fan si se filtreaza. Se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat,
cat se poate de calde.
Cataplasma rece: O mana de flori de fan se macina cu rasnita de cafea sau se maruntesc in piua.
Se adauga peste ele putina apa calduta (la 37-42 grade C) si se lasa sa stea vreme de 1-2 ore. Se
invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat.
Cu ajutorul florilor de fan, se trateaza cu succes urmatoarele boli: cistita si bolile renale,
cancerul, bolile de piele, reumatismul, febra, insomnia, migrena.
Tratamente cu trandafiri
Din antichitate si pana in prezent, trandafirul a fost pretuit nu numai pentru frumusetea si
parfumul sau deosebit, dar si pentru calitatile lui vindecatoare. Medicii antici aveau dreptate cand
scriau ca trandafirul este un medicament natural universal. In medicina chineza si tibetana,
petalele de trandafir se foloseau pentru curatarea ficatului de toxine, ridicarea tonusului
organismului. Ceaiul aromat se recomanda pentru imbunatatirea vederii, auzului si activitatii
muschiului cardiac la persoanele varstnice. Femeilor care nu pot sa devina mamici medicina
orientala le propune siropul din flori de culoare alba si roz, iar in caz de sterilitate masculina,
siropul de flori rosii si bordo. Persoanele afectate de depresie erau sfatuite sa-si stropeasca zilnic
locuinta cu infuzie de trandafir.
In Grecia antica si mai tarziu in Europa, medicii foloseau apa de trandafir in cazuri de afectiuni
psihice, boli de inima si de rinichi. Bolile de plamani se tratau cu fumul petalelor uscate, iar
bolnavilor de tuberculoza li se prescria inhalarea miresmelor de trandafiri proaspeti.
Remedii cu trandafiri
Petalele de trandafir
Se culeg dimineata, cand aerul este curat si umed, de preferat dupa o ploaie sau roua abundenta.
Se aleg florile complet desfacute, dar nu vestejite. Ca sa nu se piarda nimic din calitatile lor utile,
florile nu se spala. Petalele se folosesc pentru prepararea leacurilor, in stare proaspata sau uscata.
Stomatita. Se taie marunt 3 linguri de petale, se infuzeaza in 2 pahare de apa clocotita pana la
racire si se clateste gura de cateva ori in timpul zilei.
Conjunctivita. O lingura de petale uscate se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 30 minute, apoi se
strecoara si se lasa la racit. De cateva ori pe zi, se sterg ochii cu infuzie, iar inainte de culcare,
tampoane de vata imbibate cu infuzie se lasa pe pleoape 30 minute.
Amigdalita. Se amesteca parti egale de petale de trandafir (proaspete sau uscate) cu miere de
albine. Amestecul se tine in gura 20-30 de minute, apoi se scuipa. Se repeta de doua ori pe zi,
timp de 3-4 zile.
Paradontoza, stomatita. Pulberea din flori uscate amestecata cu miere de albine este un remediu
pentru orice proces inflamator in cavitatea bucala. Cu amestecul aromat se frectioneaza gingiile
bolnave.
Raceala, bronsita, faringita, nevroze, avitaminoza. Se bea ceai din petale uscate de trandafir (o
lingurita la un pahar de apa fierbinte).
Spondiloza. Se macereaza 7-10 petale de trandafir in 125 ml de tuica timp de 5 zile. Locurile
bolnave se frectioneaza cu solutie inainte de culcare, apoi se leaga cu un fular de lana sau blana
de iepure.
Boli de piele. Pentru diminuarea iritatiei in cazuri de eczema, psoriazis, cosuri, erizipel, prurit
alergic, pe locurile afectate se aplica un strat de petale proaspete, care apoi se fixeaza cu plasture
sau tifon. Plagile infectate si arsurile se vindeca mai repede daca se aplica zilnic cate un strat de
petale proaspete.
Constipatie. Se recomanda mestecarea meticuloasa si inghitirea a 8-10 petale proaspete de
trandafir, de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Accesele de migrena, vertij, greata, slabiciune. S-a demonstrat stiintific ca inhalarea aromei de
flori de trandafir vindeca aceste afectiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la
depresii, nevroze, trebuie sa foloseasca de asemenea cat mai des inhalarea aromei de trandafir.
Intr-un lighenas cu apa fierbinte, se pun cateva flori de trandafir si se lasa in camera unde se afla
persoana afectata. Metoda da rezultate si in cazuri de raceala, gripa, guturai.
Astm bronsic. Amestecati 10 linguri de petale de trandafir cu 500 g dovleac tocat, o lingura de
frunze de patlagina taiate marunt si un litru de vin rosu (natural). Amestecul se aduce pana
aproape de fierbere, apoi se ia de pe foc. Dupa racire, se adauga 2 linguri de miere de albine. Se
consuma cate o lingura, de 5 ori pe zi, timp de 3 zile, apoi urmeaza o pauza de 3 zile. Cura
dureaza pana la consumarea produsului. Dupa o pauza de o luna, poate fi repetata.
Uleiul de trandafiri
Insomnie, depresie.
Se inhaleaza, de mai multe ori pe parcursul zilei, aroma uleiului de trandafiri.
Angina pectorala: bolnavilor li se recomanda purtarea unui medalion cu un tampon de vata
imbibat cu o picatura de ulei de trandafir.
In caz de otita: 2-3 picaturi de ulei se picura in ureche, de trei ori pe zi.
Blefarita: se ung pleoapele inflamate de 2-3 ori pe zi cu ulei de trandafir, timp de o luna. In
acelasi timp, se bea si ceai din petale de trandafir.
Celulita: 12 picaturi de ulei de trandafir se amesteca cu 100 ml ulei de masline. Se frectioneaza
locurile cu probleme, dupa un dus cald.
Arsuri, ulcer varicos, escara: se aplica
ulei de trandafir sub forma de comprese.
Apa de trandafir
Stramosii ne-au lasat secretele folosirii unui remediu usor de preparat, care se numeste apa de
trandafir. O mana de petale proaspete sau uscate se pun intr-un vas emailat sau de sticla. Peste
flori se toarna apa fiarta si racita si se lasa sa infuzeze 5-6 ore. Varianta rapida: peste o lingura de
petale se toarna un pahar de apa fierbinte, se acopera si se lasa pana la racire.
Recomandari:
Reumatism: se fac bai calde la picioare.
Baia cu infuzie de trandafir -este un remediu excelent pentru afectiunile sistemului nervos,
deoarece are efect de tonifiere, inlatura oboseala, anxietatea, ajuta inima, curata pielea. Jumatate
de pahar de petale se infuzeaza intr-un litru de apa clocotita. Se acopera vasul timp de 20 minute,
apoi tot continutul se toarna in cada. Daca se adauga si 4-5 linguri de suc de sfecla, efectul
terapeutic va creste considerabil. Pentru bai, puteti folosi florile vestejite, din vaza.
HAMEI(Pazitorul somnului)
Episcopul de Regensburg, Albertus Magnus, scrie intr-un articol ca fructele in forma de conuri
"fac capul greu", dar le lauda, in acelasi timp, eficienta. La inceputul Evului Mediu, conurile de
hamei erau folosite doar pentru prepararea berii, dar ulterior au aparut si pernele umplute cu
hamei pentru combaterea dereglarilor de somn. Astazi, efectul sedativ al hameiului a fost testat
stiintific.
Tinctura impotriva tenului cu impuritati - se pun 2 linguri de conuri intr-o strecuratoare, se toarna
peste ele 2 cesti cu apa clocotita, se lasa sa se infuzeze - cu capac - vreo 10 minute si se
tamponeaza zonele afectate cu infuzie calda.
CASTANE(Purtatoare de noroc)
Cei ce poarta in buzunar trei castane sunt feriti de boli, asa se credea in Evul Mediu timpuriu.
Legatorii de carti au preparat multa vreme din fructele amarui un lipici care sa protejeze hartia de
mucegai. In schimb, faptul ca extractele din castane intaresc venele, stimuleaza irigarea sanguina
si calmeaza mancarimile a fost descoperit mult mai tar- ziu. Astazi, substantele active din frunze,
coaja si fructe sunt utilizate la prepararea unor produse cosmetice care intaresc tesutul si previn
senzatia de "picioare grele". Si pentru ca au un efect protector impotriva razelor ultraviolete,
extractele pot fi gasite si in compozitia unor creme si uleiuri solare.
Masca pentru picioare "grele" - se fierb 4 linguri de castane decojite in 100 ml apa, aproximativ
30 de minute, si cand s-au inmuiat castanele se zdrobesc si piureul astfel obtinut se intinde intr-
un strat subtire pe toata suprafata gambelor. Se invelesc picioarele cu un prosop de bucatarie, se
sprijina pe o perna, astfel incat sa fie mai sus decat corpul, se lasa "masca" sa actioneze 20 de
min si se clatesc cu apa rece.
GALBENELE(Vraja dragostei)
In Evul Mediu, florile portocalii nu erau doar o podoaba indragita de pus in par. Femeile tinere
amestecau florile uscate cu miere si otet, si cu alifia astfel preparata se ungeau seara la culcare,
ca sa-si viseze iubitul.
Hildegard von Bingen vorbea si ea despre "calendule", pe care le folosea impreuna cu ghimbirul
pentru alinarea durerilor de stomac si vindecarea afectiunilor splinei. Si despre culoarea lor
luminoasa care amelioreaza vederea doar privindu-le. Astazi, producatorii de cosmetice
incorporeaza extractele de galbenele in creme hranitoare pentru fata si corp si chiar in alifii
pentru vindecarea ranilor (pentru ca mentin umezeala din piele si calmeaza).
Crema pentru piele uscata - se topesc - intr-o craticioara - 100 g de vaselina, se adauga doi pumni
de galbenele proaspete sau uscate, si se lasa sa fiarba, pana ce crema devine portocalie. Se
filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pastreaza la frigider.
ROINITA(Elixir vindecator)
In Evul Mediu era considerata drept "elixirul tineretii vesnice": femeile se spalau pe fata cu ceai
de roinita, pentru a scapa mai repede de impuritati. Dar frunzele ei cu miros de lamaie erau
folosite si in cazul afectiunilor pielii, al dereglarilor de somn, al tulburarilor circulatorii si al
depresiilor.
Cea mai renumita licoare vindecatoare a fost preparata in anul 1805, la Bruxelles, de catre
calugarita Marie Clementine Martin. Pentru munca de infirmiera in timpul bataliei de la
Waterloo, ea a obtinut o renta anuala de 160 de taleri (de aur), cu care a infiintat la Kln, in 1826,
o intreprindere care produce si astazi cunoscutul "Klosterfrau Melissengeist", un remediu
impotriva racelii, a sen- sibilitatii la schimbarile de vreme si a nervozitatii launtrice, compus din
alcool, roinita (melisa), gentiana, ghimbir si scortisoara.
Comprese impotriva pielii cu impuritati - puneti pe foc 6 lingurite de roinita uscata cu 2 linguri
de ulei de masline si 1/4 de litru de vin alb si lasati-le sa fiarba incet vreme de 10 minute.
Strecurati lichidul, inmuiati in el (cald, nu fierbinte) un prosop de in si tineti compresa circa 10
minute pe fata.
SALVIE(Protectie secreta)
In 1630, in timpul marii epidemii de ciuma, s-a constatat ca unii dintre hotii care au jefuit
cadavrele nu s-au molipsit de cumplita boala. Odata prinsi, acestora li s-a crutat viata in schimbul
"secretului" lor: legenda spune ca ei se frecasera cu salvie inmuiata in otet, la care s-au mai
adaugat cimbru, levantica si rozmarin. Inca din Evul Mediu, frunzele de salvie erau arse pentru
"curatirea" incaperilor in care zaceau persoane grav bolnave. In plus, ele erau folosite impotriva
febrei, a racelilor si a durerilor de dinti. Si astazi, extractele antibacteriene intra in compozitia
unor creme impotriva impuritatilor pielii, a unor deodorante si sampoane pentru par gras,
deoarece stopeaza producerea transpiratiei.
Decoct pentru clatitul parului gras - se toarna 1/4 l de apa clocotita peste 4 linguri de frunze de
salvie, se lasa sa se infuzeze 10 minute si se strecoara. Lichidul se aplica pe pielea capului (parul
se fie spalat), se lasa sa actioneze 5 minute si se clateste.
ARNICA(Remediul-minune)
Datorita efectului sau anti-inflamator, calugaritele o foloseau deja cu secole in urma pentru
vindecarea vanatailor si contuziilor. In acelasi timp, fiind un stimulator al circulatiei sanguine,
arnica intra in compozitia apei de par. Extractele de arnica se numara, de asemenea, printre
substantele componente ale unor medicamente pentru inima si circulatie, cu care celebrul scriitor
Johann Wolfgang Goethe, de pilda, isi linistea "falfaielile inimii".
Intre timp, s-a putut demonstra ca flavonoidele din arnica amelioreaza efectiv irigarea sanguina
si intaresc inima. Dar pentru ca arnica poate sa aiba un numar prea mare de efecte secundare, se
recomanda folosirea unor produse gata preparate, cumparate din farmacii, si respectarea stricta a
dozelor prescrise.
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu vrad) de flori de musetel cu 1
litru de apa si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: pentru baile in cada se iau de 2 ori cite 2 miini
pline, pentru baile fetei si spalatul parului cite 1 pumn plin de flori de musetel; cantitatea
respectiva sa opareste si se lasa sa traga -comprese: 1 litru de lapte in clocot este turnat peste 1
lingura (cu virf) de musetel, se lasa sa stea putin, se strecoara si se fac comprese calde. -aburi de
musetel: 1 lingura (cu vief) de musetel este oparita cu 1 litru de apa in clocot. Vaporii se
inhaleaza stind cu capul sub un prosop. -perna de plante: se umple un saculet de pinza de in cu
flori uscate de musetel si se insaileaza. Se inalzeste bine intr-o tiagie uscate si se aplica local.
-ulei de musetel: se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel
culese in soare si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere
florile. Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! -alifie de musetel:
200 grame de grasime de porc se infierbinta ca pentru a frige ceva si se adauga 2 miini de flori
proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se acopera si se
pune totul peste noapte inrt-o incapere racoroasa. A doua zi se incalzeste inca o data usor si se
stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Din experienta a reiesit ca cel mai bine se procedeaza
astfel: Se pune o bucatica de pinza de in intr-o sista, aceasta se fixeaza peste un vas cu cioc si se
stoarce. Pasta alifioasa este amestecata apoi uniform, dupa care se toarna in borcane curate.
Calmantul durerilor
Numele latinesc, Chamomilla, este derivat dintr-un cuvant grecesc si inseamna "marul
pamantului". Pe la mijlocul secolului 15, o celebra carte aparuta la Leipzig, in Germania, ii lauda
virtutile, spunand despre el ca "rafineaza, fluidizeaza si are un puternic efect calmant". La fel ca
si-atunci, florile de musetel se folosesc astazi pentru bai de aburi calmante in tratamentul
eczemelor sau al racelilor, dar si sub forma de infuzie pentru combaterea afectiunilor stomacale.
Denumiri populare: Musetel de camp, romanita, poala Sfintei Marii, matrice. Denumirea
botanica "Matricaria" provine din cuvantul latin "matrix" (mama, stramoasa, uter).
Similitudini: Capsorul florii, gol in interior, seamana la structura cu uterul, organul cavitar al
femeii. Parfumul puternic aromat ne face sa banuim mari forte tamaduitoare. Musetelul are o
esenta benefica si relaxanta. Prin distilarea florilor se obtine un ulei albastru de anilina, care are
proprietati racoritoare si dezinflamatoare.
Pornind de la aspectul sau prietenos, mirosul placut si actiunea binefacatoare, musetelul este pus
in legatura cu planeta Venus, dar in acelasi timp, frunzele filigranate si uleiul de culoare albastra
indica o corespondenta cu Mercur. Insa floarea aminteste totodata de discul soarelui, motiv
pentru care celtii vedeau in aceasta planta un atribut al lui Baldur, zeul soarelui.
Substante active: Principala substanta activa din flori este uleiul eteric care contine bisabolol si
chamazulena. In afara de aceasta, in flori se mai gasesc sesquiterpenlactone (matricina,
matricarina si altele), flavonoide, cumarine si mucilagiu.
GINECOLOGIE
Cei mai multi dintre noi au, probabil, amintiri mai placute sau mai putin placute, legate de
musetel, inca din anii copilariei, cand mama sau bunica ne punea sa inhalam aburii plantei de
cate ori aveam guturai, ne tratau durerile de gat cu tinctura diluata de musetel pentru gargara sau
ne faceau un ceai contra durerilor de burta. Toate aceste domenii de utilizare sunt justificate in
continuare si astazi, caci s-a demonstrat ca si cantitatile infime de ulei eteric din musetel pot
contribui la eliminarea toxinelor produse de streptococi si stafilococi. Este un fapt dovedit acela
ca florile de musetel contin in uleiul lor eteric substante antibiotice (ex. chamazulena), care
impiedica inmultirea bacteriilor si a ciupercilor. De aceea, planta constituie un remediu eficient
pentru femeile care au scurgeri de origine bacteriana sau infectii micotice acute ale vaginului.
Fiindca musetelul usuca totusi pielea, el ar trebui folosit mai ales ca prim ajutor si remediu
destinat stadiului acut al afectiunilor respective.
* Inflamatii si mancarimi. Infuzia preparata din flori poate fi intrebuintata sub forma spalaturilor
vaginale, pentru reducerea inflamatiei si calmarea mancarimilor. Ori se utilizeaza uleiul eteric,
amestecat cu iaurt natural si introdus in vagin (ex. 1 picatura de ulei albastru de anilina la 2
linguri de iaurt). Desigur, se pot face comprese, spalaturi, tamponari sau bai de sezut, in care se
pun tinctura-mama sau tincturi diluate. Contra mancarimilor de la intrarea in vagin sau a
eczemelor din zona perineului, mai ales dupa administrarea de antibiotice, tratamentul local cu
musetel s-a dovedit de fiecare data util. De aceea, n-ar trebui sa ne mire faptul ca proprietatile
antibiotice ale musetelului erau elogiate deja intr-un vechi descantec englez cu noua ierburi:
"Aminteste-ti, musetelule, ce ai fagaduit, ce ai infaptuit: ca nimeni n-a fost rapus de o boala, daca
a inghitit musetel".
Un preparat deosebit de interesant pentru combaterea acestor neplaceri menstruale este produs de
firma de remedii antropozofice Weleda: Chamomilla Cupro culta.
In gradina de plante medicinale a firmei, parcelele cu musetel sunt ingrasate cu solutii diluate de
cupru. In al doilea si al treilea an, plantele ingrasate cu metal sunt transformate in compost
pentru rasadurile noi. Abia a treia generatie este recoltata si prelucrata, pentru a deveni
medicament.
O alta particularitate a acestui remediu inspirat din practicile alchimistilor o reprezinta faptul ca
nu se prelucreaza florile, ci radacina. Potrivit conceptiei antropozofice, radacina actioneaza in
primul rand asupra organelor senzoriale, din care cauza remediul Chamomilla Cupro culta s-a
dovedit eficient, mai ales in spasmele de origine nervoasa. Nu in ultimul rand, musetelul
homeopatic (ex. dilutiile D6 ori C30) este indispensabil in tratarea copiilor, indeosebi la aparitia
dentitiei. Musetelul (ex. D6) potoleste durerile, elimina spasmele, calmeaza nelinistea interioara
a copiilor si ii face sa doarma mai bine, ceea ce inseamna o adevarata binefacere pentru mame.
* Infuzati cam 15 minute, strecurati si lasati lichidul sa se raceasca pana la temperatura corpului.
* Amestecati infuzia de musetel cu 1-2 linguri de zer sau otet de mere (preferabil bio).
Administrare: Amestecul cald (la temperatura corpului) poate fi turnat intr-un irigator si introdus
cu prudenta in vagin, fie deasupra toaletei, fie in cada, stand in picioare. In locul irigatorului, se
poate intrebuinta si o seringa curata, de unica folosinta, cu capacitatea de 10 ml. Cu aceasta
spalatura vaginala se previne iritarea vaginului, in urma contactului sexual, ori se curata vaginul,
atunci cand exista o scurgere urat mirositoare sau care provoaca mancarimi. In faza acuta,
spalaturile se pot repeta de doua-trei ori pe zi. Daca scurgerea si mancarimile persista, e
recomandabil sa clarificati problema consultand un ginecolog.
Pentru o cana de 200 ml, turnati apa in clocot peste 1-2 lingurite din amestecul de mai sus,
infuzati 8-12 minute si apoi strecurati. Contra suferintelor menstruale de tip convulsiv se pot bea,
zilnic, 1-3 cani, timp de cateva saptamani sau luni, fara intrerupere.
Sugestii de recoltare: Florile se culeg intr-o zi cu soare, in iunie sau iulie, dimineata cat mai
devreme, si apoi se lasa la uscat, cel mai bine pe o tesatura de matase, intorcandu-le neaparat de
pe o parte pe alta, de mai multe ori pe zi. Momentul ideal pentru recoltare este luna in crestere,
sub semnul Taurului sau al Scorpionului.
Argila
Prezentare generala
Nu exista, inca, o explicatie stiintifica despre modul cum actioneaza argila. Face mult bine
deoarece, odata intrata in organism, ea se indreapta acolo unde se afla raul. Se spune ca se
intampla asta pentru ca a fost inzestrata de Dumnezeu cu inteligenta... Sa-I multumim Lui pentru
darul binecuvantat si sa folosim cu incredere acest panaceu universal.
Calitati curative si actiune farmaceutica
Stiati ca argila are o compozitie asemanatoare cu aceea a corpului nostru? Contine minerale
(calciu, magneziu, siliciu, fier, potasiu etc.), fapt care ii permite sa curete toxinele din sange.
Acest amestec de silicati si fragmente de cuart si mica, este un adevarat miracol pentru sanatate.
Se pare ca silicatul de aluminiu ii confera proprietatile cicatrizante, iar alti produsi de care
dispune ii explica proprietatile antitoxice. Completeaza necesarul de compusi anorganici,
restabileste echilibrul acido-bazic, reglementeaza digestia, stimuleaza activitatea glandelor
endocrine si combate hiperaciditatea.
Se gaseste sub diverse sortimente: argila alba, galbena, rosie, verde si gri, cea mai buna (in
sensul continutului de informatii si energii benefice) fiind cea galbena (are cel mai mare continut
de fier, magneziu si calciu), urmata de argila alba.
Fie ca e folosita intern, fie ca doar ia contact exterior cu organismul, ea se localizeaza in final
spre locul afectat, absoarbe ceea ce este nociv, apoi expulzeaza, de regula pe calea tubului
digestiv. Este absolut uluitor cum acest pamant viu si misterios, dar binecuvantat de Dumnezeu,
indiferent ca ia contact cu organismul pe cale bucala, anala, vaginala sau dermica, se indreapta
exact catre locul in care se afla cantonat raul care a afectat organismul...
Asadar, argila:
-are o remarcabila
putere de absortie, dar si putere antitoxica; -are
deosebite proprietati cicatrizante;
---potenteaza fortele de aparare ale organismului;
-ajuta la echilibrarea radioactiva a
corpului; -reincarca celulele organismului
cu energie vitala, revigorandu-le; -ajuta la normalizarea
tensiunii arteriale; ---protejeaza bolnavii
de diabet; -are efect
tonic asupra sistemului nervos si alunga stress-ul.
Afectiuni pentru care se recomanda: afectiuni ale cailor respiratorii; arsuri; probleme ale ochilor;
ulcer si gastrita; insufiecienta hepatica si biliara; colite nefritice sau litiazice; probleme ale
tenului.
Recomandari
Pentru intregul corp, se pot face bai de argila, in cada de baie. Pentru o cura se folosesc 10 pungi
de argila (a 1 kg fiecare). In prima zi, se pun in cada 2 pungi de argila, peste care se adauga
putina apa, pentru a se inmuia. Apoi, se adauga apa calda si se face baie, 40 de minute. Dupa
baie, nu se goleste cada. A doua zi, se scoate doar apa, cu un furtun, si se adauga alte doua pungi,
peste cea din cada. Se inmoaie, apoi se face baie. La fel se procedeaza si in urmatoarele zile,
pana se epuizeaza intreaga cantitate de argila. Apoi, se poate continua, inca 6 zile, fara a mai
pune alta argila. Schimbati doar apa. Are un efect deosebit asupra intregului organism, ajutand la
eliminarea toxinelor si la intarirea sistemului imunitar.
Un pahar cu apa de argila inainte de mesele principale cu o jumatate de ora + cataplasme aplicate
pe stomac sau duoden; arsuri la stomac. Se bea amestecul dupa fiecare masa sau atunci cand apar
durerile.
- apa de argila in tratamentul impotriva insuficientei hepatica si biliara
Apa de argila + cataplasme pe ficat, de 1-2 ori pe zi;
- apa argiloasa in colicele nefritice sau litiazice (dureri produse de pietrele renale)
Dimineata, pe stomacul gol, un pahar de apa argiloasa, iar dupa-amiaza cataplasme pe ariile
renale
Apa de argila
Se poate folosi ca agent terapeutic fie sub forma de apa, careia i s-a adaugat continutul necesar
de argila, apa pe care o folosim in special in cura interna, fie sub forma de cataplasme sau
pansamente.
Dizolva intr-o jumatate de pahar cu apa o lingura de argila alba. Apa argiloasa va fi preparata cu
cateva ore inainte de a fi bauta (4-8 ore), astfel: intr-un pahar sau cana (numai sticla sau portelan,
nu plastic) de apa (plata sau de izvor, nu de chiuveta - contine clor) o lingurita de argila (lingura
sa fie de lemn - spatula, nu se va folosi metal). Se ia inainte de masa cu o jumatate de ora. In
perioada curei de argila, nu se bea alcool de nici un fel. Cura dureaza 3 saptamani.
Pasta de argila
Pentru cataplasme sau pansamente, se va pregati o pasta omogena ce rezulta din dizolvarea
argilei pisate in apa (femeile sa nu aplice terapia in timpul ciclului menstrual). Se pregateste cu
minimum 4 ore inainte de folosire. Se va aplica rece, pe locuri bolnave calde (abcese, furuncule,
rani) si se va tine 1-1,5 ore. Aceleasi cataplasme reci se pot tine 2-3 ore sau chiar toata noaptea,
pe locuri bolnave (ficat, plamani, rinichi). In acest caz, se aplica pe o bucata de panza care
serveste drept suport, ce se aplica pe locul bolnav. Cand este vorba de procese cronice, este de
preferat sa se aplice calde, iar pansamentul sa adere intim pe locul ce trebuie tratat. Se va aplica
de 1-3 ori pe zi, in functie de necesitati si toleranta. In cazul in care provoaca dureri se vor aplica
usor caldute si se vor tine mai putin.
Nu doar cicatrizeaza, cand e vorba de o rana, dar si revitalizeaza zona sau organul in profunzime,
acolo unde este aplicata. Tratamentul trebuie individualizat, in functie de boala sau organism,
deoarece argila capteaza, dreneaza si elimina toate impuritatile tesuturilor, ale sangelui si ale
limfei.
Precautii
Orice tratament cu argila este binevenit, intrucat nu are efecte secundare sau contraindicatii.
Se aduna din ce in ce mai multe scrisori de multumire adresate d-lui ing. chimist Mircea Bocan.
Tratamentul cu o anumita argila, pe care l-a recomandat in urma cu nici sase luni, a vindecat deja
mii de oameni. Nici un alt articol prezentat in revista noastra nu s-a bucurat de un asemenea
ecou. De aceea, ne simtim datori sa revenim cu noi amanunte si explicatii pentru toti cititorii
nostri care inca nu au incercat acest tratament.
- D-le Mircea Bocan, interviul pe care ni l-ati acordat anul trecut a starnit un veritabil reviriment,
iar vindecarile miraculoase datorate tratamentului cu argila v-au adus o popularitate de exceptie.
Care este secretul argilei?
- Nu-i nici un secret! Argila este cunoscuta si folosita inca din antichitate, cu rezultate de
exceptie in diverse afectiuni. Avand un bogat continut de minerale naturale (Fe, Ca, Mg, Al, Si,
Na, K etc.), virtutile argilei sunt numeroase: are o remarcabila putere de absorbtie; are putere
antioxidanta; potenteaza fortele de aparare ale organismului; are proprietati cicatrizante de
exceptie; reincarca celulele organismului cu energie vitala, revigorandu-le; este antiseptica,
antitoxica, cu proprietati bactericide; este un agent natural de revigorare fizica. In concluzie, este
capabila sa inlocuiasca o intreaga farmacie, fara sa creeze efectele secundare pe care le dau
medicamentele. Este meritul "Formulei As" ca a scos "de la naftalina" un tratament de mult uitat,
care are efecte terapeutice de exceptie. Pacat ca, pe fondul ecoului national produs de revista
dvs., numerosi asa-zisi oameni de bine comercializeaza fel de fel de tipuri de argila, luate la
intamplare. Mai nou, au inceput sa afirme ca argila pe care o import este radioactiva. Vreau sa
precizez ca aceasta argila a fost analizata microbiologic si radioactiv atat in Canada, la
"Lakefield Research Institute Ltd" din Peterborow (unul dintre cele mai mari institute de profil
din lume), cat si la Institutul de Sanatate Publica "Prof. Dr. Iuliu Moldovan" din Cluj-Napoca.
Ambele analize mentioneaza ca argila nu are incarcare radioactiva si poate fi destinata
consumului uman.
- Pana acum, mii de oameni bolnavi au folosit argila dvs. in scop terapeutic. In ce boli si-a
dovedit eficienta?
-Pe baza rezultatelor clinice primite de la utilizatori, am constatat ca acest tip de argila are
rezultate in foarte multe boli. Dintre acestea, as mentiona: - afectiuni ale aparatului digestiv si
anexe: ulcer, gastrita, colita, enterocolita, rectocolita, hemoroizi, constipatie (daca nu exista
modificari anatomice ale colonului), pancreatite cronice, hepatite cronice, colecistite fara calculi,
diaree, dizenterie; - afectiuni renale: infectii urinare rebele, calculi renali si nisip (mal) renal,
insuficiente renale; - tulburari metabolice si dereglari glandulare diverse: diabet zaharat tip Ii,
hiper si hipotiroidie, noduli tiroidieni, noduli mamari (tumori benigne), spasmofilie; - tulburari
ale aparatului cardiovascular: hipertensiune arteriala de origine renala, ameliorarea circulatiei
arteriale si venoase, hipotensiune; - afectiuni ale aparatului uro-genital: tulburari de menopauza,
dereglari ale ciclului menstrual, fibromatoza uterina in faza incipienta, afectiuni ale prostatei.
Rezultate bune se obtin si in dureri reumatice, migrene, plagi, ulcere varicoase, bronsite, anemii,
stari de stres, acnee.
- Cura de argila (cura de baza) este obligatorie pe durata a 3 saptamani, timp in care se bea apa
argiloasa foarte tulbure, de 3 ori pe zi. Cura de intretinere se continua in urmatoarele 4-6 luni,
luandu-se doar o doza dimineata, timp de 10 zile consecutiv, in fiecare luna. In functie de
vechimea bolii, de varsta, de stresul acumulat, de conditiile de munca si de viata ale fiecaruia,
cura de intretinere poate varia de la 10 zile pe luna la 15-20 de zile sau, in cazurile mai grave,
cateva luni la rand, fara intrerupere. Daca dupa cura de baza problemele nu sunt rezolvate,
aceasta poate fi prelungita cu 1-2 saptamani. Supradozarea nu are efecte secundare.
Cand bolnavul este dependent de medicamente (pentru boli cardiovasculare sau diabet), este
necesar ca la inceputul tratamentului sa nu se renunte la ele. Se vor controla atent tensiunea
arteriala sau glicemia la 3-4 zile, iar, cand acestea incep sa scada, se va micsora treptat doza de
medicamente, proportional cu scaderea tensiunii sau a glicemiei, la indicatiile medicului curant,
pana cand medicatia nu va mai fi necesara. Persoanele care au facut mult timp tratamente cu
antibiotice se vor vindeca mai greu, iar durata tratamentului (atat a curei de baza, cat si a curei de
intretinere) va fi mult mai lunga. Este important ca in timpul curei de argila sa nu se consume
antibiotice deloc. Se vor lua doar medicamentele strict necesare.
Pentru copii de orice varsta (incepand de la o luna de viata), tratamentul este acelasi ca si pentru
adulti, dar doza de argila se reduce la jumatate.
Preparare: intr-un pahar de sticla sau intr-o cana de portelan se pun 100-150 ml apa. Se adauga o
lingurita plina cu argila sau un bulgaras de argila de marimea unei nuci mici. Argila sub forma de
bulgarasi nu trebuie faramitata, intrucat se dizolva singura in apa. Pregatirea argilei se face din
ajun: se lasa de dimineata pana seara, cand se amesteca bine cu o spatula de lemn si se bea rapid
apa foarte tulbure, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de masa. Sedimentul (ca un zat de
cafea) se arunca si se pregateste apa cu argila pentru masa urmatoare. Acest procedeu se repeta
de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Esential este sa se bea apa argiloasa foarte tulbure
inainte de masa, nu dupa masa. Cei care postesc sau nu mananca dimineata ori seara, pot sa
consume argila linistiti, fara a manca nimic dupa aceea. Este important sa nu se foloseasca in
manipularea argilei metalul sau plasticul, ci numai sticla, portelanul si lemnul.
- Cum se prepara argila pentru uzul extern?
-In uz extern, argila poate fi utilizata sub forma de cataplasme, pentru noduli tiroidieni, gusa,
noduli mamari, prostata, dureri articulare.
Cataplasma: din argila si putina apa se face o pasta groasa, consistenta, care se aplica pe locul
bolnav in grosime de 0,5-1 cm, fie direct pe piele, fie pe un tifon. Cataplasmele se aplica de 2-3
ori pe zi, timp de 2-3 ore, sau se lasa de seara pana dimineata.
Masca de frumusete: se ia un castravete mic, care se rade pe razatoarea mica. Se stoarce sucul, in
care se dizolva o lingurita de argila sau un bulgaras, amestecandu-se pana ce se obtine o pasta
omogena. Se intinde uniform pe toata fata, se lasa 10-15 minute sa se usuce bine, apoi se spala
fata cu apa calduta. In cazul acneei, pe langa cura interna, masca va fi aplicata zilnic.
- Argila nu are nici un efect secundar, deci nu poate face nici un rau. Ca orice cura naturala,
poate provoca o aparenta deteriorare a starii generale a organismului in prima faza (7-10 zile), ca
urmare a eliminarii toxinelor din organism. Daca in primele zile de tratament urina si scaunul vor
prezenta modificari (miros urat, usoara constipatie sau diaree, urina cu sediment, tulbure si
inchisa la culoare), nu trebuie sa se intrerupa tratamentul! Atunci se elimina toxinele si
organismul se purifica, urmand ca dupa aceasta perioada sa inceapa faza de vindecare.
In timpul curei de argila exista doua restrictii alimentare: sa nu se consume grasimi animale,
respectiv carne de porc grasa, untura, slanina (se pot consuma carne macra de orice fel, unt,
margarina, lactate); sa nu se consume alcool.
- Chiar daca acum importam argila, am pastrat acelasi pret: 200.000 lei pachetul cu 2 kg de
argila, cantitate suficienta pentru cura de 3 saptamani si pentru alte 4-5 luni de tratament de
intretinere. Distribuirea argilei se face numai prin colet postal, cu plata ramburs. Fiecare colet
este insotit de instructiuni privind administrarea argilei. Mentionez ca, la ora actuala, nu
colaboram cu nimeni din tara, deci sfatuiesc bolnavii sa nu cumpere argila de la cei care spun ca
sunt colaboratorii mei, distribuitori ai acestei argile. O spun cu regret, dar au fost numeroase
cazuri cand oamenii bolnavi au fost escrocati de fel de fel de sarlatani, care ziceau ca ma
reprezinta...Florentin Popa
Argila terapeutica se poate comanda telefonic, de luni- vineri, intre orele 9-17,
la tel. 058/83.34.87 sau in scris, la adresa:Mircea Bocan - str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-
Iulia, jud. Alba, cod 2500
Din noianul de scrisori de multumire, am selectat doar fragmentele cele mai concludente, ce
cuprind afectiunile vindecate sau ameliorate prin tratamentul cu argila, ca exemplu pentru
cititorii nostri care se confrunta cu probleme similare.
- Ioan Oancea - Soseaua Nationala nr. 194, bl. D, sc. E, ap. 5, tel. 032/13.48.43, Iasi. "Eu fac
dializa de 6 ani si nu mai am pic de diureza. De 4 ani ma mananca pielea incontinuu, la
disperare. Incepand tratamentul cu argila, am scapat de ulcer, de hemoroizi, mi s-a atenuat
simtitor mancarimea de piele si am un somn odihnitor. In Iasi, suntem 200 de persoane care
facem dializa la aparat si 300 de persoane care fac dializa peritoniala. Mare parte din pacienti
consuma argila dvs. I-am intrebat pe multi despre eficienta tratamentului cu argila. O parte au
raspuns ca li s-a stabilizat tensiunea arteriala, altii au scapat de ulcer si de hemoroizi, cei mai
multi insa au inceput sa aiba diureza din ce in ce mai mare si spera sa scape definitiv de dializa.
Mie, care am un rinichi polichistic congenital, de cand consum argila mi s-au spart 5 chisturi,
semn ca in curand vor disparea. Argila dvs. face adevarate minuni!"
- Irina Vasiluta - str. Col. V. Tomoroveanu nr. 10, bl. 10, sc. C, ap. 1, Botosani. "Mamei mele i se
descoperise un chist mamar, in urma unei consultatii la Institutul Oncologic din Cluj. Neputand
ramane in spital, pentru ca nu erau locuri, si fiind foarte alarmata de evolutia bolii sale, a apelat
la cura cu argila. In prezent, starea sanatatii mamei mele s-a imbunatatit, chistul mamar s-a
retras, dar nu de tot. Mama se simte mult mai bine si doreste sa continue tratamentul, in speranta
ca nodulul se va resorbi complet."
- Gera Radi - Micro 20, bl. G5, ap. 44, Galati. "Sotul meu, care are limfom Hodkin, a facut cura
cu argila de la dvs. si se simte foarte bine. Mananca bine, doarme bine, are o stare generala buna,
iar evolutia ganglionilor a stagnat."
- Viorica Braescu - str. Ardeluta nr. 4, bl. G13, sc. C, ap. 40, Piatra-Neamt. "Argila dvs. face
adevarate minuni! Fiica mea avea stari subfebrile din cauza unei infectii urinare, complicata cu
anexita, noduli mamari si chisturi ovariene. Dupa multe tratamente cu antibiotice, care nu au
avut nici un efect, a incercat si cura cu argila. A scapat de starile subfebrile, nodulii mamari si
chisturile au inceput sa se micsoreze si se simte extraordinar."
- Livia Godeanu - Cart. Imparatul Traian, bl. M39, sc. 2, ap. 10, Craiova. "Sufar de neoplasm
mamar drept cu adenopatie si aveam dureri foarte mari de sale, avand si noduli uterini. In urma
tratamentului cu argila, situatia mea s-a ameliorat foarte mult: spatele nu ma mai doare, zona
neoplasmului s-a dezumflat, ganglionii de la subsuoara s-au retras si nu mai sunt durerosi, pot sa-
mi misc mana cu usurinta."
- Ileana Berbec - str. Albastrelelor nr. 3, bl. G1, sc. 2, ap. 15, com. Magurele, jud. Ilfov. "Mamei
mele, diagnosticata acum 2 ani cu cancer de col uterin, in urma tratamentului cu raze cobalt, i-a
aparut o fistula recto-vaginala, medicii recomandandu-i operatia (anus contra naturii), pentru
inchiderea si vindecarea acesteia. A inceput tratamentul cu argila in urma cu o luna si, la
controlul efectuat pe 1 martie a.c. la Spitalul <> din Bucuresti, rezultatul a fost nesperat de bun,
rana incepand sa se inchida fara operatie."
- Diana Anca Ilima - sat Gilortu, com. Branesti, jud. Gorj. "Eu sufar cu glanda tiroida, iar mama
mea are multe boli, dintre care cele mai grave sunt un nodul la san si hemoroizi, care o chinuiau
ingrozitor. Am urmat tratamentul cu argila atat eu, cat si mama mea si am constatat ca are efecte
miraculoase. Amandoua ne simtim extraordinar. Mama mea a scapat de hemoroizi, nodulul s-a
mai redus, nu mai oboseste si are o reala pofta de viata. Inainte, eu tuseam incontinuu si eram
nervoasa; de cand am terminat tratamentul, nu m-am mai infundat in gat si nu mai tusesc deloc."
- Gheorghe Domnisoru - str. Mestecanis nr. 3, ap. 25, Brasov, tel.068/31.39.15. "Rezultatul
tratamentului cu argila, pe care l-am terminat de 3 zile, este deosebit de multumitor. Sotia mea si-
a rezolvat probleme de rinichi, a eliminat nisipul biliar, a scapat de balonari si de constipatie.
Partial, a rezolvat si problema retentiei de apa din organism. Eu am scapat de eructatii, totodata
reglandu-mi functionarea intregului tract digestiv."
- Antoanela Asan - str. Dunarii nr. 68, Giurgiu. "Se implineste aproape o luna de cand am inceput
cura, si rezultatele sunt uimitoare. Inca nu am facut analize, dar este sigur ca pentru mine argila
este un miracol. Mama, care este bolnava de ciroza decompensata cu complicatii (anemie, ulcer,
diabet), se simte din ce in ce mai bine, a scapat de culoarea cadaverica, stomacul nu o mai supara
deloc si nu mai are toate acele simptome provocate de diabet. Pot spune ca argila ne-a readus
speranta in casa. Va multumim ca ati facut posibil acest lucru. Dumnezeu sa va binecuvanteze si
sa va rasplateasca!"
- Veronica Nita - B-dul Petrochimistilor, bl. B30, sc. C, ap. 2, Pitesti. "Tratamentul cu argila mi-a
reglat tensiunea arteriala; nu am mai luat medicamente hipotensive. De asemenea, am scapat de
constipatie si de problemele legate de ulcer."
- Oana Mateescu - str. Visarion nr. 5, sector 1, Bucuresti. "Cu ajutorul argilei, am reusit sa ma
vindec de o colibaciloza care ma chinuia de peste doi ani."
- Rodica Balan - str. Musatin nr. 9, bl. H15, ap. 5, Iasi. "Am respectat intru totul recomandarile
dvs. si pot sa va spun ca ma simt excelent. Inainte, dormeam 3-4 ore pe noapte; acum, dorm 7-8
ore si ma trezesc odihnita. Mi-am reglat scaunul, in prezent avand un tranzit intestinal normal.
Dar cea mai mare realizare este ca am scapat de hipertensiunea arteriala care ma chinuia
ingrozitor. Din a treia saptamana de tratament, am observat ca nu mai trebuie sa iau
medicamente."
- A. Ciobanu - str. Valea Ursului nr. 4, Campulung Muscel, jud. Arges. "Am facut tratamentul cu
argila timp de trei saptamani si cred ca problema mea cu sanii e rezolvata mai mult de jumatate
(displazie mamara bilaterala cu nodul mamar si retractie mamelon). Nu mai stiu ce inseamna
durerile de san. Am scapat si de constipatie. Psihicul meu, care era <> din cauza stresului enorm
(sunt functionar public), acum e la cote maxime."
- Ioan Labu - str. dr. Ioan Senchea nr. 140, Fagaras, jud. Brasov. "In urma curei cu argila, atat eu,
cat si sotia mea am obtinut rezultate foarte bune, constand in imbunatatirea functiilor hepatice si
biliare si vindecarea completa a colitei de fermentatie si a constipatiei cronice."
- Elena Lungu - str. Constructorilor nr. 7, Bl. E2, ap. 68, Galati. "Vreau sa va multumesc din
suflet pentru tratamentul cu argila, al carui rezultat este excelent. Ma simt foarte bine, am scapat
de constipatie, mi-am reglat tensiunea arteriala, mi-au disparut doi ganglioni care trebuia sa fie
operati, iar pe fond alergic nu am mai facut crize de sufocare si voma, cum faceam inainte."
- dr. Ecaterina Szanto - str. Caius Iacob nr. 17, bl. I, ap. 13, Arad: "Mama mea a urmat
tratamentul cu argila dvs. la indicatia d-lui prof. dr. Alexandru Maruta din Bucuresti si, in ciuda
diagnosticului sever (neo rectal operat), se simte foarte bine."
- Georgeta Desliu - str. Podului nr. 11, Campina, jud. Prahova. "Sunt in a 15-a zi de cura.
Tensiunea oscilanta, care ma chinuia groaznic de cativa ani, a inceput sa se stabilizeze. Glicemia
mi-a scazut de la 196 la 135."
- Mihail Brughiu - com. Cerna, jud. Tulcea. "Sufeream de infectie urinara si eram in prag de
dializa. Tratamentul dvs. m-a salvat. Dializa nu mai e necesara."
- Costina Chivu - str. Matei Basarab, bl. 45, sc. A, ap. 12, Slobozia, jud. Ialomita. "Dupa trei
saptamani de tratament cu argila, calculul de 12 mm de la rinichiul stang al sotului meu a fost
dizolvat! Pur si simplu nu a mai aparut nimic la ecografie."
- De zece ani, "Formula AS" va confirma succesul tratamentelor cu argila. Ati gasit explicatia
pentru toate aceste efecte terapeutice?
Argila ALGO are o compozitie chimica speciala. Analizele au demonstrat ca alaturi de gama
integrala de minerale naturale, adaptate perfect organismului uman, contine si anumite
microelemente regasite numai in algele marine, care-i sporesc efectul terapeutic. Datorita acestei
compozitii, argila are puterea sa regleze metabolismul si sa imbunatateasca procesele vitale ale
intregului organism. Mai mult, asa cum spunea marele medic Jean Valnet, argila "poseda
inteligenta naturii". Pe langa continutul bogat in minerale naturale, valoarea terapeutica este
sporita de incarcatura energetica, de vibratia moleculei, chiar si memoria argilei. De aceea este
obligatoriu ca argila sa fie pura, sa nu i se modifice structura moleculara, iar noi facem selectia
argilei manual, astfel incat sa ramana 100% naturala, fara tratare chimica sau mecanica.
Prin caracterul sau bazic, argila neutralizeaza excesul de acid gastric si are efect cicatrizant, ceea
ce explica rezultatele de exceptie in ulcere gastro-duodenale, melene, gastrite, gastro-duodenite
si colite de orice natura. De asemenea, argila elimina infectiile cu Helicobacter Pylori, care
genereaza gastritele, dar si anumite parazitoze intestinale.
Este important de precizat faptul ca efectul curei cu argila nu este la fel de eficient la cei care au
urmat tratamente indelungate cu antibiotice, efectul acestora asupra florei microbiene intestinale
fiind devastator. La aceste persoane se impune prelungirea curei pana la 2-3 luni, cu o doza de
argila mai mare, pentru ca microbii sunt mai rezistenti. Efecte terapeutice deosebite s-au observat
si in cazul polipilor intestinali, responsabili (dupa parerea specialistilor) de aparitia cancerului de
colon. O cura cu argila, de 2-3 luni, este suficienta pentru disparitia totala a polipilor.
In cazul toxiinfectiilor alimentare, o doza mare de argila pune, in cateva ore, bolnavul "pe
picioare". De obicei, el ramane sensibil si va suferi de colite si de alte probleme digestive.
Dozele mari de argila - consumata atat dizolvata in apa, cat si mestecata, pur si simplu - panseaza
tot tractul digestiv, distrugand microbii care au generat toxiinfectia.
Argila regleaza activitatea glandei tiroide, indiferent daca este hiperactiva sau hipoactiva, iar
bolile tiroidiene neoperate se rezolva spectaculos. Dupa cure interne prelungite, de circa 2-3 luni,
utilizandu-se in paralel si cataplasmele cu argila pe zona glandei tiroide, se observa regresia sau
chiar disparitia nodulilor tiroidieni.
Afectiuni renale
Argila are un efect de exceptie in calculoza renala. Bolnavii ne-au declarat ca au scapat de
calculii renali, unii dintre ei dizolvandu-se, altii fiind maruntiti si eliminati in mod natural. De
asemenea, argila curata si depunerile de nisip din vezica urinara, rezultate evidentiate de
analizele medicale pe care pacientii le-au facut ulterior. Pe langa curatarea rinichiului, argila
restabileste echilibrul glandelor endocrine si astfel nu mai apar in exces oxalati sau urati,
substante care produc calculii renali. In conditiile in care se face si o cura de intretinere cu argila,
este diminuat si riscul de refacere a calculilor.
Efecte terapeutice spectaculoase se obtin in insuficienta renala, boala de care m-am vindecat si
eu, cu ajutorul argilei. Vindecari rapide se observa mai ales la rinichii imbolnaviti din cauza
infectiilor la distanta (amigdalite, carii etc.). In unele cazuri, dupa o cura cu argila, bolnavii
dependenti de dializa au facut, in loc de trei sedinte de dializa pe saptamana, numai doua sau una
singura; altii, care faceau o singura dializa, au scapat definitiv de acest chin. Ne bucura
atitudinea unor medici urologi, care observand rezultatele tratamentului cu argila asupra
pacientilor dependenti de dializa ii indruma pe bolnavi sa urmeze in paralel si aceasta cura
naturala.
Un alt efect terapeutic important al argilei este capacitatea ei de a elimina Escherichia Coli,
principala cauza de aparitie a infectiilor urinare. Exista insa si unele cazuri grave (cand rinichiul
nu mai este functional sau exista chisturi renale), la care argila nu mai are nici un efect. Ajuta la
diureza, dar nu mai poate trata rinichiul bolnav.
Dupa o cura de 3 saptamani cu argila, bolnavii de diabet tip II isi pot reduce (la sfatul medicului,
bineinteles) doza de medicamente, valoarea glicemiei scazand pana aproape de limitele normale.
Argila amelioreaza reumatismul in mod spectaculos - durerile articulare sunt diminuate dupa
numai doua saptamani de tratament, ca urmare a efectului antiinflamator al argilei. De asemenea,
prin efectul ei detoxifiant, argila reduce depozitele de urati din tesuturile cartilaginoase,
ameliorand astfel crizele de guta. In cazul durerilor reumatice, foarte eficiente sunt si
cataplasmele cu argila, care se aplica pe tesutul afectat. In acelasi timp, s-a observat si
imbunatatirea circulatiei periferice, iar bolnavii cardiaci se simt mult mai bine.
Rezultate foarte bune s-au inregistrat si in cazul bolnavilor de prostata, la care inflamatia
patologica a prostatei s-a diminuat, iar pacientii au urinat mai putin in timpul noptii. De
asemenea, bolnavii ne-au comunicat si rezolvarea rapida a prostatitelor.
Alergii
Actiunea benefica a argilei se observa foarte bine si in cazul alergiilor. Exista extrem de multe
tipuri de alergii, unele de etiologie necunoscuta. Multi consumatori care au luat argila pentru alte
afectiuni ne-au comunicat ca au scapat de alergiile pentru care se tratasera de-a lungul anilor.
Ulcer varicos
Bolnavii care sufera de ulcer varicos se vindeca foarte repede cu ajutorul cataplasmelor cu argila.
Dupa circa 3 saptamani de aplicatii, ranile se cicatrizeaza. Este recomandat ca, in paralel, sa se
faca si cura interna, care consolideaza rezultatele tratamentului.
Cancere
Argila este un adjuvant remarcabil in tratamentul oncologic clasic. S-a constatat o imbunatatire
considerabila a starii generale de sanatate a bolnavilor de cancer, fara a afirma, totusi, ca argila
poate vindeca aceasta boala groaznica. Initial, bolnavii de cancer au apelat la tratamentul cu
argila pentru efectul detoxifiant, atunci cand faceau tratamentele cu citostatice, radioterapie etc.
Majoritatea lor au declarat ulterior ca argila le-a imbunatatit starea generala de sanatate in timpul
cat au urmat tratamente antitumorale: starea de slabiciune le-a disparut, iar efectele secundare ale
radioterapiei sau ale chimioterapiei au fost mult diminuate. De asemenea, datorita efectelor
antistres ale argilei, multi pacienti au avut o stare psihica mai buna, fiind mai putin depresivi si
mai optimisti in fata bolii.
Detoxifiant general
Argila are un efect antitoxic demonstrat. Ea capteaza particulele de metale grele, daunatoare
pentru organism, si le elimina pe caile naturale. La prima cura cu argila, consumatorilor li se
tulbura puternic urina, semn ca rinichiul se curata. Concomitent, transpiratia si materiile fecale
sunt foarte urat mirositoare, fapt ce demonstreaza ca substantele toxice si infectiile sunt eliminate
din organism.
Nu exista o explicatie stiintifica a efectelor terapeutice ale argilei. Chiar daca a fost studiata de
numerosi cercetatori, nimeni nu a reusit sa-i descopere exact mecanismul de actiune. Insa este
clar ca argila contine toate elementele necesare functionarii normale a organismului, iar aportul
de minerale naturale are efecte benefice asupra sanatatii.
- Eficienta argilei este mai mare daca se consuma o perioada mai lunga?
Cura de baza de 3 saptamani si curele de intretinere (10 zile pe luna, timp de 4-5 luni) sunt de
ajuns pentru rezolvarea majoritatii problemelor de sanatate cu care se confrunta consumatorii. In
functie de bolile de care sufera si de felul cum se simt, ei isi pot prelungi cura de intretinere cu
argila, pentru ca nu are contraindicatii. Curele de intretinere consolideaza rezultatul curei de
baza, stiut fiind faptul ca 2-3 zile de stres sunt suficiente pentru pierderea mineralelor acumulate
in decurs de o luna. Tratamentul cu argila este recomandat tuturor varstelor si nu are efecte
secundare.
Aducem argila din strainatate si am fost nevoiti sa-i actualizam pretul la cursul euro, dar si sa
acoperim costurile de transport, care s-au dublat. Comercializam argila terapeutica ALGO la
pretul de 55 lei pachetul de 2 kg, doza suficienta pentru cura de 3 saptamani si pentru 5 luni de
tratament de intretinere. Distribuirea argilei se face prin colet postal, cu plata ramburs. De
asemenea, argila ALGO pot fi comandata direct de pe site sau procurata din farmaciile si
magazinele cu produse naturale din toata tara.
OPINIA CONSUMATORILOR
O scurta privire prin miile de scrisori primite de d-l Mircea Bocan atesta ca "minunile" pe care le
face argila nu sunt vorbe-n vant... Pentru a atesta puterea sa tamaduitoare, am luat, la intamplare,
cateva declaratii ale celor care au urmat cura cu argila, pe care vi le prezentam mai jos.
MIHAELA SURU - Resita: "Am fost diagnosticata cu noduli tiroidieni si am fost programata
pentru operatie dupa trei saptamani. In tot acest timp, am luat tratamentul prescris de medici, dar
in paralel am urmat si cura interna cu argila si am aplicat cataplasme cu argila in zona glandei
tiroide. Cand am fost la controlul preoperator, medicii mi-au facut din nou analizele si o
ecografie. Au fost mirati sa constate ca valoarea hormonilor tiroidieni revenise la parametri
optimi si ca nu au mai gasit nici un nodul. In concluzie, nu mai era cazul de operatie! Tot in acea
perioada, aveam valoarea colesterolului peste 300, iar dupa cura cu argila, a scazut la 144. Si
VSH-ul mi-a scazut - de la 62, pana la limitele normale. De atunci am continuat cura de
intretinere cu argila aproape permanent si nu am mai avut probleme de sanatate. Ma simt
minunat, sunt perfect echilibrata si nu mai iau nici un medicament."
MARIA CHIRCEA - Targu-Mures: "Am apelat la cura cu argila pentru ameliorarea unor
simptome ale menopauzei si in prezent ma simt foarte bine. Nu mai am bufeuri si nici celelalte
simptome neplacute ale menopauzei."
OLIVIA MATEI - Sat Geamana, jud. Arges: "Am avut mari probleme cu rinichii (infectie
urinara, pietre la rinichi si nisip la vezica urinara) si m-am vindecat dupa o cura prelungita cu
argila ALGO. Nu credeam ca un leac atat de simplu poate inlocui o intreaga farmacie! O
recomand cu caldura tuturor celor care sufera de rinichi, face adevarate minuni!"
DORINA CRISTEA - Bucuresti: "De cand am inceput cura cu argila, sunt un alt om! De atunci,
o consum in fiecare zi, fara intrerupere. Ma simt ca la 20 de ani (pe 19.10.2009 implinesc 51 de
ani), am un tonus ridicat, nu ma mai doare nimic, muncesc mult si cu placere si toata lumea se
mira cat de bine arat."
CIULCU ION - Onesti: "Am constatat personal ca tot ce s-a scris in revista Formula AS se
adevereste intocmai. Dupa cura cu argila nu a mai fost necesar sa iau medicamente pentru
reglarea tensiunii arteriale, durerile reumatice s-au ameliorat simtitor si nu mai simt efectele
colitei."
ELISABETA VARGA - com. Sanger, jud. Mures: "Am 63 de ani si sufar de multe boli. Cu argila
d-lui Bocan mi-am rezolvat (aproape vindecat) majoritatea problemelor de sanatate care ma
chinuiau. Tensiunea arteriala s-a reglat uimitor - de la 190/100 am ajuns la maximum 140/80.
Din cauza unei constipatii cronice facusem hemoroizi, dar cu ajutorul argilei am scapat de
chinuri. Ulcerul gastro-duodenal s-a vindecat - acum pot manca orice, fara sa mai am probleme.
Va multumesc din suflet pentru ca ne puneti la dispozitie aceasta minune a naturii, cu care ma
simt mult mai bine!"
CRISTINA CALINESCU - Com. Mavrodin, jud. Teleorman: "Acum trei ani am descoperit
efectele binefacatoare ale argilei ALGO. Starea mea de sanatate s-a ameliorat simtitor:
hipertensiunea a scazut, nodulii tiroidieni au regresat, iar problemele digestive au fost invinse. Si
fetele mele au urmat cura cu argila si starea lor de sanatate s-a imbunatatit."
MIRELA STROESCU - Campina: "Folosesc din 2001 argila ALGO si pot sa spun ca datorita
acestui leac natural nu mai sunt internata in spitale tot timpul. Mi-am rezolvat infectia urinara,
pielonefrita, litiaza renala, hipertiroidia si multe altele. Multumesc din suflet pentru minunea pe
care ne-o puneti la dispozitie!"
FLORIN IONUT HULEA - Galati: "Ma confruntam de cativa ani cu o problema grava de
sanatate - o colita de fermentatie, din cauza careia nu puteam sa consum deloc fructe si legume
crude. Am folosit argila ALGO, iar boala mea a ramas o amintire. Mananc aproape orice, fara sa
mai am acele crize care ma chinuiau ingrozitor."
POMPILIA MARIN - Voluntari, jud. Ilfov: "Am fost diagnosticata cu diabet de tip II, iar doctorii
mi-au recomandat o multime de medicamente. Am urmat tratamentul, dar glicemia mea nu
scadea deloc. Auzisem de argila d-lui Bocan de la o vecina, care se vindecase de un ulcer
varicos, si m-am hotarat sa urmez si eu acest tratament natural. Dupa patru saptamani de cura cu
argila, glicemia mi-a scazut de la 174 la 121. Voi prelungi perioada de tratament, cu speranta ca-
mi voi rezolva complet problema glicemiei, pentru ca nu vreau sa fiu dependenta de insulina."
Dr. STEFANIA P. - Constanta: "Am auzit de argila d-lui Bocan de la un pacient bolnav de ulcer
gastro-duodenal, cu inceput de melena, pe care chiar eu l-am consultat si i-am prescris medicatia
adecvata. L-am sfatuit sa nu incerce astfel de paleative, pentru ca nu au fundamente stiintifice.
Totusi, a urmat cura cu argila fara acceptul meu. La examinarea endoscopica, efectuata dupa o
luna, am fost surprinsa de rezultate. Am constatat ca pacientul nu mai prezenta inflamatii ale
mucoasei gastrice, iar tesutul lezat era sanatos, perfect cicatrizat. Am recomandat si altor pacienti
cu probleme asemanatoare argila, in paralel cu medicatia alopata, si am observat aceleasi
rezultate de exceptie. Fiind o adepta a medicinii naturale (am competenta in fitoterapie), consider
ca tratamentul cu argila este benefic in afectiunile gastroenterologice, avand efecte vizibile si de
durata."
Extrasul prin metode perfect naturale (tinctura)din planta brnca-ursului este printre cele mai
puternice revigorante, ntineritoare si stimulente naturale ale activitatii sexuale. Este un adevarat
elixir contra sterilitatii masculine si feminine, contra menopauzei premature si a andropauzei
premature, precum si contra frigiditatii si impotentei. Contine substante active care actioneaza
simultan asupra glandelor endocrine, a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular.
Mod de preparare:Se culeg frunze si tulpinile de brnca-ursului, se taie marunt si se introduc ntr-
o sticla. Se toarna alcool rafinat de 38-40 grade si se lasa doua saptamni la loc calduros.
Indicatii: INTERN: adjuvant n boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidya, etc), amenoree,
anexita, digestie dificila, balonari frecvente nsotite de colici, frigiditate, impotenta hormonala si
vasculara, insuficienta renala, mbatrnire prematura, menopauza prematura, metroanexita, stari
de oboseala si epuizare ca urmare a efortului fizic si intelectual exagerat, sterilitate feminina,
sterilitate masculina. EXTERN: antrax (adjuvant), desclcirea parului, rani purulente, scleroza
multipla (adjuvant).
Precautii: supradozarea acestui remediu din brnca ursului produce reactii de tip alergic,
vasodilatatie periferica si hipotensiune. Problemele de prostata manifestate sau latente pot fi
activate de brnca ursului, caz n care tratamentul va fi ntrerupt pentru o perioada de timp.
Contraindicatii: este contraindicata femeilor gravide. Dupa tratamentul extern cu brnca ursului
este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati fotosensibilizante.
Actiuni ale extractului de brnca ursului:
Relanseaza activitatea glandelor sexuale la barbati. n urma administrarii vreme de 60 zile s-au
constatat cresteri de pna la 500% (n unele cazuri si mai mult) a concentratiei de spermatozoizi,
precum si o marire semnificativa a motilitatii acestora.
Stimuleaza puternic activitatea ovarelor la femei, fiind un foarte puternic rentineritor, util n
tratarea amenoreei, sterilitatii, menopauzei premature.
Mareste afluxul de snge n zona aparatului genital, att la barbati ct si la femei, fiind un
puternic afrodiziac.
Favorizeaza relaxarea mucoaselor uterine la femei, mareste cantitatea de secretii vaginale cu rol
de lubrefiere, induce totodata o stare usor euforica.
Scade tensiunea arteriala, stimulnd foarte puternic circulatia sanguina periferica.
Actiuni terapeutice:
-adjuvant n boli venerice (efectul de stimulare a imunitatii locale si intensificarea
circulatiei sangvine n zona genitala face ca remediul sa fie recomandat ca adjuvant n tratarea
anexitei si metroanexitei, dar si a bolilor venerice ca gonoree, sifilis, chlamidya, etc. a caror
vindecare poate fi considerabil accelerata),
-frigiditate (ca afrodiziac feminin brnca ursului este ideala, actionnd simultan pe mai multe
fronturi, cum ar fi :stimuleaza activitatea ovarelor, favorizeaza relaxarea musculaturii vaginale
si uterine prin efectul sau antispastic),
-impotenta hormonala si vasculara (are actiune terapeutica rapida datorita puternicului efect de
stimulare a secretiei gonadelor si de dilatare a vaselor din zona genitala o actiune extraordinar
de importanta pentru cei la care impotenta apare pe fondul restrngerii calibrului vaselor
sanguine),
-menopauza prematura, amenoree (are un intens efect emenagog, provocnd reaparitia ciclului
menstrual, dupa tratament de 4-9 saptamni), -
sterilitate masculina (analizele de laborator realizate la 6 saptamni dupa nceperea curei cu acest
extract hidroalcoolic au evidentiat n multe cazuri cresterea numarului spermatozoizilor, precum
si mbunatatirea motilitatii acestora n cazul barbatilor cu sterilitate),
-sterilitate feminina (o cura de 3 luni cu acest extract hidroalcoolic a dus la (re)dobndirea
fertilitatii unor femei cu disfunctii ovariene care vreme de mai multi ani ncercasera fara succes
felurite tratamente pentru a putea concepe un copil. nca se stiu foarte putine lucruri despre
mecanismul prin care acest extract are acest cvasi-miraculos efect de redobndire a fertilitatii,
cert este nsa ca multe cupluri au deja copii frumosi si sanatosi dupa tratamentul cu brnca
ursului).
Recoltarea lemnului-dulce
De la aceasta planta se foloseste radacina, foarte bogata in substante zaharoase, de cateva zeci de
ori mai dulci decat zaharul (de unde si denumirea de lemn-dulce). Recoltarea se face in general
toamna, dar si la inceput de iarna. Rizomul plantei se dezgroapa cu o cazma, apoi se spala in apa
rece, dupa care se despica in fasii mici (pentru a nu mucegai) si se pune la uscat in strat subtire,
in locuri calduroase si bine aerisite. Atunci cand fasiile de radacina devin casante si se rup usor la
indoire, planta este suficient de uscata si se poate depozita in saci de hartie, intr-un loc racoros si
lipsit de umiditate.
Tinctura
Este cel mai eficient preparat pe baza de lemn-dulce, care pune foarte bine in valoare
proprietatile hormonale ale acestei plante. Se obtine prin macerarea a 10 linguri de planta
maruntita, in jumatate de litru de alcool de 70 de grade, vreme de doua saptamani, intr-un borcan
inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, continutul borcanului se filtreaza prin
tifon, iar tinctura se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o
lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi.
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a radacinilor uscate. Se administreaza o
jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de cateva
minute, dupa care se inghite cu apa. Este recomandata mai ales acolo unde aportul de alcool este
contraindicat: ulcerul gastric, gastrita hiperacida, bolile hepatice grave.
Infuzia combinata
Se obtine prin punerea la macerat a 3-4 lingurite de lemn-dulce intr-o cana de apa, de seara pana
dimineata, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se
opareste cu inca o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca. Dupa racire, infuzia se filtreaza,
iar in final se combina cele doua extracte, obtinandu-se astfel un preparat ce poate fi folosit atat
intern, cat si extern.
Recomandari
Osteoporoza (prevenire si combatere) - se face un tratament cu tinctura de lemn-dulce vreme de
3 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa,
de 3 ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat in estrogeni naturali, substante hormonale care
favorizeaza la femei asimilarea calciului si mentinerea densitatii osoase normale. Tratamentul
este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, indicatie
valabila si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:
Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, transpiratie, iritabilitate) - se face vreme de trei luni
un tratament cu tinctura de lemn-dulce. Se iau in fiecare zi 3-4 lingurite de tinctura, vreme de 2
saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza, dupa care se reia administrarea preparatului
vreme de 2 saptamani s.a.m.d. Femeile care au urmat aceasta cura au relatat ca primele
imbunatatiri ale starii de sanatate apar inca din primele saptamani de administrare.
Infertilitate la femei, frigiditate - se face o cura cu tinctura de lemn-dulce, din care se iau 3-4
lingurite pe zi, pe o perioada de 14 zile, cu 14 zile de pauza. Tratamentul da rezultate mai ales in
cazurile de amenoree (absenta ovulatiei), precum si in infertilitatea sau in frigiditatea care apare
la femei cu valori crescute ale testosteronului (hormonul masculin). In anul 1988, profesorul
japonez Takahashi a administrat lemn-dulce la femei care sufereau de sindromul ovarelor
polichistice si nu puteau ramane insarcinate - dupa cateva luni, 25% dintre ele ramasesera
insarcinate.
Tuse uscata, tuse iritativa, bronsita acuta si cronica - se face gargara cu infuzie combinata de
lemn-dulce si se beau 1-2 cani din acest preparat pe zi. Tratamentul se face vreme de 10 zile si
are efecte exceptionale de calmare a tusei, de eliberare a cailor respiratorii de secretii si de marire
a capacitatii de autoaparare a organismului.
Matreata si iritatii la nivelul pielii capului - dupa spalarea normala a capului, se face o inmuiere a
parului vreme de cinci minute, intr-un lighean, cu infuzie de lemn-dulce.
Reactii alergice - se face o cura cu tinctura de lemn-dulce, de 10 zile, timp in care se iau 2-4
lingurite pe zi. Acest preparat stimuleaza secretia de cortizon natural, substanta antialergica si
antiinflamatoare puternica, care fara a vindeca aceasta afectiune, amelioreaza foarte mult
simptomele.
Observatii
Infuzia combinata de lemn-dulce are efecte exceptionale de contracarare a urmarilor nocive ale
aspirinei, protejand stomacul, sporind imunitatea, blocand dezvoltarea microorganismelor
invadatoare. Are de asemenea efecte febrifuge, fiind recomandat consumul acestei infuzii in
timpul racelii si gripei, mai ales daca recurgem la aspirina ca atare sau la alte medicamente cu
acid acetilsalicilic.
Pentru cresterea si redobandirea fermitatii sanilor - se fac cure de cate 15-20 de zile cu tinctura
de lemn-dulce, incepand cu ultima zi a ciclului menstrual. Zilnic, se iau 3-4 lingurite de tinctura,
pe stomacul gol, fiecare doza administrandu-se dizolvata in apa. Tratamentul este mult mai
puternic decat cel cu seminte de marar, efectele estrogene ale lemnului-dulce fiind foarte intense.
Specie ierboas mrunt, foarte ntlnit n flora spontan a rii noastre, crescnd aproape
oriunde.
n scopuri medicinale, aceast plant se recolteaz primvara (aprilie-mai), cnd nflorete n
mas i nc nu s-au format multe semine. Colectarea i pregtirea materiei prime se face fie
prin tierea cu foarfeca a plantei la nivelul coletului, ntotdeauna sub rozeta de frunze, fie, acolo
unde terenul permite, prin smulgerea plantei cu rdcin cu tot (n acest caz rdcina se
ndeprteaz ulterior). Materia prim recoltat se prelucreaz sau se supune uscrii fr a fi
fragmentat, mrunirea executndu-se doar atunci cnd partea aerian de la traista ciobanului
este complet uscat.
Aceste reguli trebuiesc urmate deoarece, n cazul lezrii sau secionrii organelor plantei, acesta
va sintetiza cantiti mari de substane de aprare (izotiocianai), compui care ajuni n
organismul omului, inhib funcia tiroidei i pot declana alergii.
n timpul uscrii plantei, enzimele implicate n sinteza izotiocianailor se distrug i acest neajuns
dispare.
Proprietati, recomandari
Din planta recoltat, condiionat i uscat corect, se prepar o infuzie cu virtui oficinale.
Traista ciobanului se mai poate utiliza sub form de tinctur sau infuzie din prile aeriene
proaspete (se obin din planta verde ntreag).
Extractele pe baz de traista ciobanului au efect trofic asupra musculaturii cardiace i a uterului.
De asemeni, utilizate corespunztor, acestea regleaz i normalizeaz tensiunea arterial.
Datorit acestor proprieti fitoterapeutice, traista ciobanului se recomand ca adjuvant n bolile
cardiace cu aritmie, nsoite de hipertensiune, hipotensiune sau tensiune oscilant. Prin aciunea
principiilor coninute asupra musculaturii uterine, planta se utilizeaz n caz de atonie uterin sau
dup natere, n scopul refacerii tonicitii uterului.
Posednd efecte hemostatice, traista ciobanului se recomand a fi administrat n cazul
sngerrilor uterine (menstre abundente, metroragii) al celor nazale (epistaxis) i al celor
gastrice - dac acestea sunt provocate de ulcer.
Aciune antihemoragic se datoreaz att compoziiei propriu-zise a plantei, ct i unor ciuperci
(fungi) care paraziteaz specia (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crciun).
La femeile hipertensive, mai ales la obeze, tratamentele mai ndelungate cu ceai sau tinctur de
traista ciobanului, previn hemoragiile nazale, fluxurile menstruale abundente, dar i alte
dereglaje menstruale, precum i anemiile secundare produse de hemoragii. De asemeni, prin
stimularea glandei tiroide, ajut la slbit. Deoarece majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu
constipaia, se vor folosii, n amestec cu traista ciobanului, plante cu principii laxative.
Datorit aciunii antitumorale, ca adjuvant, traista ciobanului se folosete, n tratamentul general
al cancerului (E. F. Voinea) sau doar n neoplaziile stomacului sau a uterului (A. Duke, M. J.
Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P.A. K. Duke).
Extractele de traista ciobanului prezint, de asemenea, efecte favorabile n strile de stres psihic
i n anxietate.
Traista ciobanului mai este indicat n tratamentul litiazei urinare urice, fiind ns contraindicat
n cazul litiazei oxalice.
Ca adjuvant, planta se mai utilizeaz n hipercorticism i n hipotiroidie.
Precautii
Traista ciobanului nu este o plant toxic, contraindicaiile trebuind privite sub spectrul unor
posibile reacii adverse de alt natur dect toxicologic.
Consumul de traista ciobanului n stare crud produce o cretere rapid a elementelor figurate
albe (leucocite). Copii mici care gust ntmpltor aceast plant fac febr, fiind dui la medici,
care nu pot constata existena vreunei afeciuni. Reacia imunitar provocat de planta proaspt
ar putea fi valorificat i coordonat n tratamente medicale specializate, dar din pcate exist un
mare dezinteres n acest sens.
Deoarece stimuleaz contraciile uterine, traista ciobanului nu se utilizeaz n sarcin (poate
produce avort).
ntruct traista ciobanului se comport ca un excitant nervos, se recomand evitarea utilizrii
sale, n caz de: insomnie cronic, hiperexcitabilitate nervoas sau sexual
epilepsie, boala lui Parkinson, depresie.
Persoanele care sufer de hipertiroidie sau de hipocorticism nu vor recurge la tratamente pe baz
de traista ciobanului.
Principiile din plant interacioneaz n mod negativ cu anticoagulantele, cu anticoncepionalele
i cu corticoterapia.
Administrat n doze mari, traista ciobanului provoac palpitaii.
Administrare
Infuzia de traista ciobanului se prepar din 1 linguri de plant mrunit la 250 ml ap. Se beau
3-4 astfel de ceaiuri zilnic.
Sub form de tinctur, se administreaz cte 3 lingurie zilnic, care se adaug n lichde reci
(infuzie, ap, ap cu lmie i miere).
Curele cu traista-ciobanului se efectueaz timp de 15 zile consecutive cu 15 zile pauz, n cel
puin 6 reprize. Femeile vor ncepe administrarea cu 10 zile naintea datei ideale de apariie a
fluxului menstrual.
Napul
si are originea n Europa de Nord. Inca din epoca primitiva era folosita ca hrana.
Indicatii
Fo
lositi din belsug napul n supe si n ciorbele de carne, pentru ca, n afara aromei placute pe care o
raspndeste, acesta are si proprietati curative. Si, dupa ce veti fi luat cunostinta de cele ce
urmeaza, va veti ntreba la ce se refera expresia a avea snge-n vine".
Aceasta radacina comestibila contine, ntre altele, vitaminele A, B, C, iod si cupru; aceste
elemente contribuie la stabilizarea sistemului nervos si ntaresc imunitatea naturala.
Experienta si analizele au demonstrat ca napul purifica sngele si mareste debitul de urina.
El constituie un adjuvant excelent n tratarea acneei si a unor eczeme, cu conditia sa fie consumat
crud.
Este bine sa mncati frunze de nap; ele au un efect benefic asupra organismului, fiind foarte
bogate n saruri minerale: calciu, fier, cupru - necesare, mpreuna cu clorofila prezenta si ea n
frunze, la refacerea sngelui (nuclee celulare, celule, leucocite si hematii, hemoglobina).
Prin fierberea napului se obtine un magiun foarte util n tratarea afectiunilor cailor respiratorii:
100 g de nap bine spalat se fierb ntr-un litru de apa sau de lapte, timp de un sfert de ora. Se
strecoara si se ndulceste cu miere. Se consuma patru cesti pe zi.
De asemenea, este unanim recunoscuta actiunea expectoranta a siropului de nap; acesta este
eficient n tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor: se scobesc ctiva napi si se umplu cu zahar.
Siropul se colecteaza dupa cteva ore. Se aduna acest sirop si se pastreaza cel mult trei-patru zile
ntr-un flacon nchis ermetic. Se iau patru lingurite pe zi.
Consumat crud, napul creeaza uneori probleme persoanelor cu afectiuni ale aparatului digestiv.
In acest caz, se recomanda sa se fiarba putin, att ct sa i se nmoaie celuloza.
Cu toate acestea, trebuie stiut ca, n general, napii tineri se digera destul de usor.
Am comite o eroare regretabila daca nu am mentiona sucul de nap pentru calitatile sale
remineralizante, diuretice si pentru efectele salutare asupra cailor
biliare.
Uz extern
Pentru coacerea" abceselor, furunculelor si a panaritiilor: se coace n cuptor un nap spalat,
necuratat de coaja. Se zdrobeste pna la obtinerea unei paste si se aplica sub forma de
cataplasma. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma de doua ori pe zi.
Angina: se taie rondele doi napi, se pun ntr-o cratita umpluta pe trei sferturi cu apa si se lasa sa
fiarba 20 de minute. Se strecoara. Dupa racire, se face gargara de mai multe ori pe zi.
Propolisul
Denumirea de propolis vine din limba greaca si intr-o traducere aproximativa ar insemna partea
din fata a cetatii. De ce aceasta denumire? Pentru ca albinele care produc aceasta substanta o
folosesc pentru consolidarea, captusirea si izolarea stupului, care devine astfel o adevarata cetate.
Propolisul in contact cu apa din precipitatii se intareste si devine dur si impermeabil ca piatra,
nepermitand umezelii sa patrunda in stup. Apoi, propolisul este un antiseptic foarte puternic,
anihiland bacteriile, ciupercile parazite si chiar virusurile, creand un mediu aproape perfect steril.
In fine, atunci cand patrunde in stup un pradator, cum ar fi razatoarele mici, acesta este ucis de
veninul albinelor si apoi este invelit in ceara si propolis, impiedicand astfel descompunerea lui si
infectarea mediului ambiant.
De fapt, propolisul este un extract din mugurii arborilor (in special din mugurii de plop, dar
nu numai), care este cules si prelucrat de albine primavara devreme. Este, asadar, un produs de
origine vegetala, care pastreaza multe din proprietatile plantelor din care a fost obtinut, fiind
imbogatit insa cu anumite substante secretate de albine.
Rezultatul este un cicatrizant, un regenativ, un antiseptic, un reglator hormonal si un stimulent
imunitar de exceptie, pe care il vom cunoaste mai detaliat in cele ce urmeaza. Vom prezenta
propolisul numai sub forma de tinctura, pentru ca administrat ca atare, fiind aproape deloc
solubil, va trece pe traiectul digestiv si va fi eliminat fara a avea o actiune eficienta asupra
organismului. Iata asadar proprietatile si indicatiile tincturii de propolis.
Actiuni:
INTERN:
analgezic usor, antihemoragic, antifungic puternic (actiune puternica asupra Candida albicans),
antiseptic puternic al cailor respiratorii medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar bun,
antiviral mediu, bacteriostatic si bactericid bun (anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella,
proteus), febrifug bun, regenerant epitelial puternic, stimuleaza procesele de regenerare in
ansamblu, stimulent imunitar bun. EXTERN:
antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant puternic, analgezic mediu, regenerativ
epitelial puternic.
Indicatii:
INTERN:
-
guturai, gripa in faza incipienta, dureri de gat (traheita, faringita), bronsita cronica, tuse uscata,
tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec format din jumatate de
lingurita de tinctura si o lingurita de miere -
enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv in
ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de propolis intr-o ligurita de miere sau pe o bucatica
de paine, de 3-4 ori pe zi -
hipertensiunea, ateroscleroza: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de
usturoi (allium sativum). Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol,
inainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare, nediluat, sau in miere -
adjuvant in hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis in miere de 4
ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni -
adjuvant in febra tifoida, meningita (adjuvant), boli infectioase insotite de febra: se ia 1 lingurita
de propolis de 3 ori pe zi
-tulburari ale
menopauzei: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20 de picaturi
amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la pranz si seara -nefrita,
pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare in general: se ia 1 lingurita de tinctura de 3-4 ori pe zi.
Tratamentul dureaza 5-7 zile
-prostatita, adjuvant in adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe
stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la
nevoie -infectii cu protozoarul Giardia
lambria:se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de paine de 3 ori/zi, inainte de mesele
principale.Tratamentul dureaza o saptamana si se poate relua la nevoie.
EXTERN:
-
amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa in varful unei mici baghete se
inmoaie bine in tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv tinctura direct pe
locul afectat. Efectele sunt rapide
-cancer mamar (adjuvant),
cancer al pielii (adjuvant): se inmoaie un tampon de vata in tinctura de propolis, dupa care se
stoarce foarte incet deasupra locului afectat, lasand preparatul sa scalde locul si sa se intareasca
de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa
se zvante la aer. (a se vedea si combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care
etse extrem de activ si in cancerul de piele si in tumorile exteriorizate)
-rani deschise,
arsuri de toate tipurile: se aplica intocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii. In cazul
ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool. -eczeme
infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata in asa fel incat zona afectata sa
fie cat mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel cat mai mult in profunzime. Se
vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvante vreme de o
jumatate de ora. In cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de
tatananeasa (symphytum officinali) sau gallbenele (calendula officinalis) -alunite,
negi: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de
rostopasca. Se aplica acest remediu intocmai ca si la cancerul de piele
Administrare interna: se ia de regula lingurita de tinctura diluata intr-o lingurita de miere, de
3-4 ori/zi
Contraindicatii: alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in
care nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la aceasta tinctura, veti face un test aplicand-o mai intai
din abundenta pe o portiune mica de piele, urmarind efectele care apar. In cazul in care ea nu
determina nici un fel de reactii nedorite (mancarimi, inrosire, iritatie) se poate folosi cu succes.
Usturoiul (Allium sativum)
Este cea mai studiata planta medicinala din lume. Nu, nu este o gluma! Numai in ultimii
cincisprezece ani s-au facut nu mai putin de 200 de cercetari clinice si de laborator, despre
efectele sale terapeutice, record neatins de nici o alta planta medicinala de pe glob. Este adevarat,
il cunoastem mai degraba ca aliment, insa virtutile sale gastronomice palesc in fata uluitoarelor
sale aplicatii in medicina. Ce-i drept, usturoiul are si un blazon de aparat, el fiind mentionat
pentru prima oara intr-un tratat medical sanscrit, cu 5000 de ani in urma. Comparati cele cinci
milenii de recunoastere oficiala a usturoiului ca medicament, cu cei 10-15 ani, cat este durata de
viata a hapurilor chimice contemporane, ca sa va dati seama de valoarea remediului despre care
vom vorbi in acest articol. In Europa, cu 2500 de ani in urma, Dioscoride, Galen, Hipocrate si
alti medici celebri ai antichitatii laudau calitatile medicinale ale usturoiului, cu care tratau bolile
de plamani, tulburarile de circulatie si tumorile albe. Acelasi lucru avea sa-l faca si ilustrul savant
si alchimist Paracelsus in Evul Mediu, cand usturoiul, laolalta cu cateva uleiuri esentiale aduse
din Arabia, erau - dupa parerea sa - singurele remedii cu adevarat eficiente contra teribilelor
epidemii de ciuma. Mai aproape de timpurile noastre, si Pasteur, parintele microbiologiei si unul
din fondatorii medicinii moderne, a fost uluit de proprietatile medicinale ale usturoiului, pe care
l-a recomandat ca antiinfectios in primul razboi mondial.
Tromboza, tromboflebita - exista nu mai putin de 10 studii, facute in spitale universitare din
Germania, Statele Unite, China si Coreea, care au urmarit efectul usturoiului asupra trombozei, si
toate au aratat o reducere semnificativa a tendintei de formare a cheagurilor de sange, la pacientii
tratati cu el. Consumul a 4-6 catei de usturoi pe zi este, asadar, un remediu sigur pentru
prevenirea si chiar pentru tratarea tromboflebitei si a trombozelor in general. Trebuie insa
mentionat ca efectele usturoiului apar in timp si nu se pune problema ca pacientii cu risc de
aparitie a complicatiilor trombozei sa renunte la medicatia prescrisa pentru a face tratament
exclusiv cu usturoi.
Cancerul de colon si cancerul gastric - mai multe cercetari epidemiologice arata ca la populatiile
unde usturoiul intra in dieta zilnica, exista un risc mult diminuat de dezvoltare a cancerului de
colon si de stomac. Doza de usturoi consumata este de minimum 2 catei pe zi.
Cancerul de esofag si laringe - Cercetatorii de la Nanjing Cancer Institute din China au comparat
incidenta cancerului la cateva mii de oameni care consumau 1-2 catei de usturoi zilnic cu cea in
randul celor care consumau usturoi cel mult o data pe luna. Rezultatele studiului indica faptul ca
primul lot de subiecti au prezentat cu 69% mai putine cazuri de cancer fata de lotul doi.
Interesant este ca la cei care consuma si ceapa pe langa usturoi, rata imunitatii la aceste forme de
cancer ajunge pana la cifra record de 83%.
Cancerul de rect - un colectiv de medici americani de la Universitatea Carolina de Nord, condus
de dr. Lenore Arab, a analizat mai multe studii realizate pe consumatorii constanti de usturoi. In
raport se arata ca un consum regulat de usturoi reduce riscul cancerului de colon si de rect cu
10% (la cei care consuma preponderent carne) si cu pana la 50% (la cei care, pe langa faptul ca
sunt consumatori de usturoi, au si o dieta preponderent vegetariana, cu multe cruditati).
Gripa - trei-patru catei de usturoi consumati zilnic reduc cu cel putin o treime sansele de a ne
imbolnavi de gripa in timpul unei epidemii, arata studii facute de medicii israelieni. Aceasta,
pentru ca usturoiul, pe langa faptul ca are un efect de intarire a imunitatii, contine substante care
distrug sau incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali.
Infarct miocardic - riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care tin periodic o cura cu
usturoi, arata un studiu italian. Pe langa faptul ca normalizeaza tensiunea arteriala si desfunda
vasele de sange ingrosate de depunerile de colesterol, usturoiul este si un excelent protector al
sistemului nervos, direct implicat in declansarea crizelor cardiace care duc la infarct. Mai ales
persoanele peste 50 de ani ar trebui sa faca macar de patru ori pe an o cura de o luna cu usturoi
consumat proaspat sau sub forma de mujdei preparat cu ulei de masline si lamaie.
Diabet - daca ceapa, despre care am vorbit in articolul trecut, este un foarte bun hipoglicemiant,
se considera ca usturoiul o completeaza, prevenind in buna masura complicatiile bolii diabetice.
Utilizarea regulata a unor doze terapeutice cu usturoi (minimum 5 grame pe zi) are efect de
prevenire al arteriopatiilor diabetice, precum si al bolilor cardiace produse de aceasta boala.
Viermi intestinali - un leac traditional de mare actualitate este laptele cu usturoi, a carui reteta
este detaliat prezentata in cadrul acestui articol. Preparatul este foarte util, mai ales pentru copii,
care atunci cand se joaca, pot ajunge in contact si pot ingera ouale diferitilor paraziti intestinali.
Mai ales ei este bine sa faca periodic cure preventive de cate 2-3 saptamani cu decoct de usturoi
in lapte, minimum jumatate de pahar pe zi.
Adjuvant in HIV/SIDA - usturoiul a fost utilizat intr-un program medical din China, pe pacientii
cu SIDA, pentru tratarea infectiilor care prolifereaza pe fondul acestei afectiuni. Rezultatele au
fost incurajatoare, atat in sensul prelungirii vietii, cat si pentru imbunatatirea calitatii acesteia,
conex cu reducerea suferintei. Se recomanda administrarea maceratului de usturoi in alcool, cate
10-20 ml pe zi, in cure de 60 de zile, cu 14 zile de pauza.
Hipertensiune - trei studii facute in 1994 in spitale din Germania au aratat reduceri semnificative
ale presiunii arteriale prin tratamentul cu usturoi. Se recomanda maceratul in alcool de usturoi, in
cure de trei luni, timp in care se administreaza cate 3 lingurite (adica aproximativ 15 ml) pe zi.
Tratamente externe
Candida bucala - un studiu de medicina experimentala arata un efect antiseptic impotriva
ciupercilor parazite mai puternic la usturoi decat la Nistatin, medicamentul anticandidozic uzual.
Se fac clatiri ale gurii de 2-3 ori pe zi, cu cate un sfert de pahar de apa, in care s-a dizolvat o
jumatate de lingura de macerat de usturoi in alcool.
Candida vaginala - siropul de usturoi prezentat in cadrul acestui articol nu este eficient doar
administrat intern, in cazul bronsitei sau al tusei, ci si extern. Un tampon de vata inmuiat in acest
sirop se introduce in vagin si se lasa 10-15 minute, pentru ca usturoiul sa-si exercite efectul
anticandidozic. Se repeta zilnic acest tratament pana la disparitia simptomelor. Este important ca
tratamentul sa se faca de la primele semne ale candidozei, atunci cand e aplicat din timp, el
putand scuti de suferintele inimaginabile pe care aceasta afectiune, scapata de sub control, le
poate produce.
Boala piciorului de atlet - se pune o cataplasma de mici dimensiuni, preparata din 1-2 catei de
usturoi, intre degetele afectate. S-a demonstrat prin teste directe ca acest tratament simplu are
efecte cel putin comparabile cu cele ale sofisticatelor creme de sinteza, utilizate pentru tratarea
acestei boli.
Chelire, pelada barbii- se aplica un tratament simplu si foarte eficient: un catel de usturoi se taie
in doua, si cu fiecare jumatate proaspat taiata se face o frictionare a zonei afectate, cate 2 sedinte
a 5 minute pe zi. Se freaca portiunea de piele din locul unde a cazut parul cu catelul de usturoi,
energic, dar cu blandete. In maximum 2 saptamani, firele de par vor aparea, la inceput ca un puf
fin, si pe masura ce se continua tratamentul, se vor dezvolta ca fire de par normale.
Precautii si contraindicatii
Primul lucru care trebuie spus despre acest remediu este ca nu toata lumea il suporta la fel de
usor si de aceea, daca nu sunteti obisnuiti sa ingerati cantitati mari de usturoi, incepeti
tratamentul gradat. La inceput, consumati cantitati mici de usturoi sau de preparate pe baza de
usturoi, marind doza pe masura ce vedeti ca este bine suportat. Exista numeroase cazuri de
persoane care s-au grabit sa manance mult usturoi, pentru a obtine efecte terapeutice rapide, dupa
care s-au confruntat cu indigestii severe, voma ori arsuri gastrice, capatand astfel intoleranta la
usturoi, pe care nu l-au mai suportat nici in doze mici. Consumul de usturoi nu este recomandat
femeilor care alapteaza, deoarece anumite substante pe care le contine se transmit in lapte,
dandu-i un gust neplacut si facand posibile probleme gastrice ori intestinale la sugar. Usturoiul se
va administra cu prudenta si in cazul persoanelor cu gastrita in faza de criza, precum si celor cu
enterita ori cu colita de fermentatie. Aceeasi prudenta este recomandata si in cazul persoanelor cu
boli pulmonare insotite de tuse seaca, sanguinolenta, unde poate amplifica inflamatia. Cercetari
recente arata ca este de dorit ca persoanele care urmeaza sa suporte o interventie chirurgicala sa
nu consume usturoi cu 10 zile inainte de operatie, deoarece proprietatile antiagregante plachetare
ale usturoiului fac cicatrizarea mai lenta. Oamenii de stiinta subliniaza insa ca aceasta observatie
are caracter de recomandare si nu de contraindicatie.
Mujdeiul
Este forma ideala de consum pentru tratamentul unor boli unde este necesara ingerarea zilnica a
unei cantitati mai mari de usturoi. Se piseaza marunt 7 catei de usturoi, se pune un varf de cutit
de sare, un sfert de lamaie stoarsa, o lingurita de ulei de masline presat la rece si o jumatate de
legatura de patrunjel taiat foarte fin. Se amesteca bine, apoi se lasa sa se patrunda vreme de 10-
20 de minute, dupa care mujdeiul este gata. Daca simtiti nevoia, puteti sa adaugati si cateva
linguri de apa plata sau de izvor, pentru a-l dilua si a-i reduce astfel efectul iritant. Se consuma in
1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decat usturoiul simplu,
pentru ca ingredientele din mujdei (sarea, sucul de lamaie, patrunjelul) compenseaza efectul sau
usor iritant, stimuleaza digestia (care poate fi incetinita de anumiti compusi din usturoi), reduce
chiar si din mirosul neplacut. Uleiul de masline ii potenteaza actiunea de reducere a
colesterolului, precum si efectul benefic in cazul litiazei biliare.
Decoctul in lapte
Se foloseste in afectiunile respiratorii si contra viermilor intestinali si se consuma cat de fierbinte
se poate suporta, dimineata si seara. Iata reteta de preparare: se spala si se taie marunt o capatana
de usturoi cu tot cu coaja, apoi se fierbe vreme de cinci minute intr-o cana de lapte, dupa care
preparatul se lasa sa se raceasca acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoara si se administreaza
cat de cald posibil.
Siropul de usturoi
Se amesteca foarte bine 10-15 catei de usturoi pisati cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa
care se pune totul intr-un borcan si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani. In final, se
strecoara amestecul, si din preparatul astfel obtinut, se administreaza cate 2-3 lingurite, de trei ori
pe zi.
Maceratul in alcool
Doua capatani de usturoi se taie marunt si se pun la macerat intr-un borcan transparent (de 500 g)
cu alcool de 70 de grade. Vasul se inchide ermetic. Atunci cand continutul borcanului capata
culoarea paiului (galben), procesul de macerare s-a incheiat. Preparatul se filtreaza prin tifon si
se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza de regula cate 3-4 lingurite pe zi.
Cataplasma cu usturoi
Se zdrobesc 5-7 catei de usturoi, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata,
unde se tin vreme de 30-60 de minute, chiar si mai putin, daca simtiti ca nu suportati efectul
iritant pe piele. Este bine ca peste cataplasma sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica
evaporarea unor substante active, dar si pentru a limita raspandirea mirosului.
De retinut
Efectele terapeutice descrise in acest articol se pot obtine doar prin folosirea usturoiului in stare
cruda. Fiert (cu exceptia decoctului in lapte, care e folosit intr-o gama restransa de boli) sau
prajit, sub forma de fulgi sau de pulbere uscata, usturoiul isi pierde majoritatea calitatilor
medicinale.
Din experienta, va recomandam - mai ales pentru cura interna - usturoiul de provenienta
romaneasca, obtinut din samanta autohtona. Piata romaneasca a fost invadata de usturoi adus din
China, Turcia, Vietnam etc. Usturoiul de import este mai mare, arata mai bine, uneori chiar si
gustul sau mirosul este mai puternic, insa s-a observat ca este in general si mult mai greu tolerat
de catre sistemul digestiv si chiar de catre ficat, producand frecvent efectele adverse descrise in
acest articol.
Cura alternativ de ciree i viine
Odat cu sfritul lunii mai, n gospodrii i n piee apar primele ciree i viine, fructe foarte
cutate att de copii, ct i de aduli. n practica terapeutic naturist, aceste fructe, ct i
produsele derivate (sucuri, decocturi, infuzii) sunt cunoscute i indicate drept unele dintre cele
mai bune depurative naturale. n plus, au efecte foarte bune n tratamentul persoanelor obeze, n
cazul indigestiilor la copii i vrstnici i n tratarea afeciunilor ce pot surveni la nivel renal.
Aadar, profitai de aceste medicamente specifice verii, pentru a v ncrca de sntate pentru
tot restul anului!
ntruct cireele se coc n luna iunie, calendarele bisericeti denumesc aceast lun cirear.
Cireul i viinul sunt arbori fructiferi cultivai n toate regiunile rii, la cmpie, deal i n zona
de munte, pn la altitudinea de 1.000 m.
Denumirea tiinific a cireului este Cerasus avium (sinonim Prunus cerasus), iar a viinului
este Cerasus vulgaris. n Romnia exist trei varieti de cire, cu peste 25 de soiuri cultivate i
dou subspecii de viin, cu peste 15 soiuri cultivate.
Cireul este un arbore impozant, nalt de 10-20 de metri, cu rdcini puternic ramificate, cu
trunchiul drept, scoara neted, brun-cenuie, ce se exfoliaz n fii circulare, frunze alungit-
ovale i flori albe.
nflorirea are loc n lunile aprilie-mai, iar fructificarea ncepe n mai-iunie, n funcie de
particularitile soiului. Cireul cultivat triete 25-40 de ani, iar cel slbatic ajunge pn la 100
de ani.
Viinul este ceva mai scund, cu tulpin de 8-10 metri, ramuri mai delicate, mai subiri i
aplecate, frunzele sunt lucioase, iar fructele mai acide i mai aromate.
n scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate i neatacate de duntori.
Paralel se colecteaz, separat, codiele fructelor, care se usuc la soare, n strat subire. Pentru a
evita mucegirea sau brunificarea, codiele se ntorc n fiecare zi i se pstreaz n pungi de
hrtie. n aceste condiii, codiele vor avea gust amrui-astringent i culoare brun-verzuie.
Decoctul din cozi de ciree calmeaz durerile de rinichi
Cozile de ciree sau de viine au puternice efecte diuretice, datorit coninutului ridicat de sruri
de potasiu i flavonoide. Ceaiul din cozi de ciree sau viine este recomandat n:
- afeciuni renale (litiaz uric, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenie urinar, colici
renali, infecii renale, hidropizie);
- afeciuni ale aparatului digestiv (diaree, ascit); - reumatism, gut, artrite; - prevenirea
aterosclerozei i pericarditei; - tratarea edemelor i a celulitei.
Utilizarea cozilor de ciree se face sub form de:
- decoct preparat dintr-un pumn de
codie uscate la 600 ml ap rece; se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzeaz acoperit 20 de
minute, se ndulcete i se bea cldu ntre mese, prin fracionare n 3-4 reprize n cursul zilei,
avnd efect n tratarea durerilor de rinichi provocate de litiaz renal. Efectul diuretic se mrete
n cazul n care se asociaz cu frunze de merior, mesteacn, coada calului, teci de fasole, mtase
de porumb i semine de mcee.
Viinele i cireele alung
migrenele Cura de ceai din
codie de cire va trebui s dureze minimum 10-14 zile, atunci cnd se urmresc efectele
depurative i antiinflamatoare. De menionat c aciunea diuretic a cozilor de ciree este mai
blnd dect cea a mtsii de
porumb. - infuzia din cozi de ciree
nendulcit se bea contra tusei, n dureri de stomac i lumbago, precum i n cazul bolilor de
rinichi.
n uz extern, se fac bi de mini i picioare cu decoct din cozi de ciree (un pumn de cozi uscate
la un litru ap clocotit); se fierbe 5 minute, se infuzeaz acoperit 10 minute i se fac dou bi pe
zi.
Fructele de cire sau viin prezint efecte diuretice, laxative, depurative, detoxifiante,
antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, diaforetice, antigripale, hipotensoare,
antireumatismale, remineralizante, energizante fizic i psihic, tonice, reconfortante,
rcoritoare.
Viinele au proprieti astringente, diaforetice i rcoritoare mai evidente dect cireele.
Fructele zdrobite combat pistruii
Consumul de fructe are efecte vindectoare n:
- boli ale aparatului digestiv (constipaie,
gastrite, atonie hepatic, vome, colite de fermentaie i de putrefacie, hepatite cronice, litiaz
biliar, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al fructelor const n favorizarea
digestiei ca urmare a normalizrii tranzitului intestinal. ntruct sunt mai puin dulci, cireele de
la soiurile timpurii pot fi considerate ca un panaceu n tratarea unor boli metabolice (diabet
zaharat, colesterol ridicat, obezitate, celulit); - boli cardiovasculare (hipertensiune arterial,
ateroscleroz, insuficien cardiac, arterit); -
afeciuni respiratorii (tuse, grip, stri febrile, faringit, laringit, bronite, pleurezie, favorizarea
transpiraiei);
- afeciuni renale (litiaz, nefrit, uretrit, catar
urinar); - combaterea anemiei, a
demineralizrii organismului i a creterii ntrziate la copii; - eliminarea
toxinelor din organism; -
aciune tonic pentru sistemul nervos i vitalizant a organismului;
- combaterea obezitii i
celulitei (se consum 1-2 zile pe sptmn 0,5-1 kg viine, fr alte
alimente); -
prevenirea i ntrzierea procesului de mbtrnire.
n tratamentul extern, fructele zdrobite au aciune favorabil n:
- combaterea migrenelor i ameelilor prin aplicarea fructelor pe
frunte; - tonifierea tenului i decongestionarea
feei; - redarea elasticitii pielii,
pe obraji i gt; -
combaterea semnelor de pecingine, pistrui i
cuperoz; - vindecarea tieturilor, plgilor i
crpturilor pielii.
Cura de ciree i viine detoxific organismul
Consumul fructelor se face att n stare proaspt, ct i sub diferite preparate
culinare (compoturi, sucuri, siropuri, dulceuri, gemuri, viinat).
Cireele proaspete se consum n sezonul de coacere timp de 10 zile consecutiv, n alternan cu
viine (10 zile). Cantitatea zilnic este de 500 de grame, pentru a nlocui una din mesele zilnice.
Efectele curei sunt deosebit de favorabile n eliminarea toxinelor i a altor deeuri metabolice,
datorit aciunii depurative, de curire a sngelui.
Fiind srace n principii nutritive, cireele pot fi un amgitor al foamei, indicat n dieta
persoanelor cu obezitate i celulit avansat, iar prin aciunea depurativ vor contribui efectiv la
prevenirea mbtrnirii organismului.
Sucul din fructe, obinut prin presarea cireelor proaspete, se consum cte 2-3 cni pe zi, fiind
un adjuvant de calitate n combaterea colitelor de fermentaie, dureri intestinale, hepatite cronice,
litiaz biliar, sechele dup hepatite i pentru dezintoxicarea sngelui.
Siropul de ciree i viine stimuleaz creterea copiilor
Compotul de ciree sau viine este un bun remediu pentru strile de indigestie, mai ales la copii
i persoane n vrst.
Siropul de viine sau ciree, preparat dintr-un kg suc de fructe i 1,5 kg zahr, se consum diluat
cu ap mineral sau plat, fiind o excelent butur rcoritoare, cu efecte antifebrile,
reconfortante, antianemice i cu aciuni n stimularea creterii ntrziate la copii, precum i n
meninerea tinereii.
Dulceaa de ciree i viine este indicat n caz de indigestie la btrni, copii i persoane debile.
Infuzia din fructe uscate (o lingur la 250 ml ap clocotit) se mai fierbe 1-2 minute, se
infuzeaz acoperit 10-15 minute, se strecoar i se beau 3 cni pe zi, cu recomandare la
persoanele care sufer de colite de fermentaie, litiaz biliar, ateroscleroz, obezitate i pentru
prevenirea btrneii.
n uz extern, se aplic fructe zdrobite sub form de cataplasm pus pe frunte, pentru tratarea
strilor de ameeli, migrene i dureri de cap. Cataplasma aplicat pe obraz i gt, sub form de
masc cosmetic, red elasticitatea pielii prin efecte tonice, revigorante i vitaminizante. n plus,
combate petele de btrnee, pecingine, pistrui i crpturi ale pielii.
Cleiul de cire, folosit pentru oprirea
hemoragiilor - din ciree se mai prepar:
ngheat, jeleu, plcinte, prjituri i fructe flambate; - din viine se mai
prepar: budinci, cltite umplute cu crem, cltit Pdurea Neagr, rulade, sufleuri, tarte,
torturi i tortulee cu gem, fructe n smntn; - cleiul
proaspt de pe scoara pomilor sau de pe ramurile traumatizate se dizolv n alcool i se folosete
pe piele cnd exist rni, tieturi, ulceraii, micoze, pecingine, inflamaii articulare i pentru
oprirea hemoragiilor. Dac se fierbe, cleiul de cire se bea mpotriva tusei;
- ca plante melifere, att cireul, ct i viinul sunt frecvent vizitate de albine n timpul nfloririi,
asigurnd o producie de peste 35 kg miere la hectarul de plantaie. Aproape ntreaga cantitate
este folosit de albine ca hran pentru creterea puietului. n plus, tot n luna mai, albinele adun
de pe frunzele cireului mierea de man, pe care o elimin afidele, acele insecte parazite
productoare de secreii dulci.
Visin(Cerasus vulgaris)
Prezentare generala
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Coditele fructelor de visin contin saruri de potasiu, derivati flavonici si un tanin de natura
catehica. Coditele, care au actiune diuretica, se folosesc sub forma de ceai, care se prepara astfel:
un pumn de codite se fierb intr-un litru de apa timp de o jumatate de ora. Ceaiul se indulceste si
se bea caldut in cursul unei zile. Datorita taninului, ceaiul de codite de visine are proprietati
astringente, recomandandu-se in diaree. De asemenea, intra in compozitia ceaiului diuretic.
Recomandari:
Ceai din cozi de visin - impotriva afectiunilor renale, infectiilor renale si urinare, febrifug si
antigutos. Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
De asemenea, ranile sau intepaturi de insecte pot fi vindecate cu ajutorul unor comprese cu acest
ceai.
Preparare
Ceai - se pune o mana de cosite la fiert in 250 ml de apa.
Sau: Se prepara un decoct din 1 lingurita la o cana cu apa.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Afin, denumiri alternative: afene, afin de munte, asine, coacaza, pomusoare.
Scurta descriere: Arbust inalt de 10-50 de cm, foarte ramificat, cu tulpina verde avand muchii
evidente, frunze ovale, cu varf ascutit si marginea marunt dintata, flori solitare, cu corola roz,
globuloasa.
Calitati curative si actiune farmaceutica: Taninuri, derivati flavonici, arbutozid, anticataral.
Hipoglicemiant activ; diuretic si dezinfectant al tubului urinar; antidiareic; antihemoragic;
anticataral.
Sucul este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta terapeutica,
chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust acrisor-astringent si,
atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale cicatrizante si anti-hemoragice,
continand si substante care impiedica inmultirea bacteriilor.
Recomandari:
- suc din fructe impotriva infectiilor cauzate de bacterii; bun cicatrizant.
O cura de 2-4 saptamani are efecte spectaculoase in bolile circulatorii, in varice si arterita mai
ales. Cu ajutorul acestui suc, se trateaza foarte eficient diabetul, dar si complicatiile sale, mai ales
cele vasculare.
- vin din fructe in ateroscleroza, constipatie, fermentatie intestinala, insuficienta biliara, diabet,
diaree.
Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.
Momentul
recoltrii Frunzele,
mpreun cu ramurile, se culeg n timpul verii pn n toamn, n perioada mai-septembrie, dup
care se usuc la umbr mpreun cu ramurile, n locuri bine aerisite.
Fructele se culeg n perioada de maturitate (cnd sunt bine coapte) n lunile iulie - septembrie,
consumndu-se fie uscate fie proaspete.
Moduri de recoltare
Pentru recoltarea afinelor se folosete un
pieptene alctuit din srme de oel paralele, situate la distana "D" ntre ele, fixate ntr-un
mner, nclinate astfel nct afinele recoltate s se strng la baza instrumentului. Distana "D"
este foarte important. Dac srmele sunt prea rare, afinele vor cdea printre srme, dac srmele
sunt prea dese, vor jumuli i frunze i ramuri, distrugnd tufa de afin. Bineneles srmele sunt
rotunjite la captul liber.
Fructele se desprind de
frunze prin scufundarea ntr-un vas cu ap, se zvnt la soare i se aaz pe policioare de plas.
Se depoziteaz n ncperi aerisite, fr praf, nclzite, smochinndu-se. Se mut ulterior n pungi
sau sculei de hrtie.
Preparare
Suc -se obtine prin zdrobirea boabelor, urmata de filtrare prin tifon sau strecuratoare de plastic.
Sucul se consuma foarte proaspat Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu putina apa, inainte de
mese.
Vin - 500 g afine, 1 l vin rosu. Se varsa afinele intr-un vas, se adauga doua pahare cu apa si se
fierb incet 15 minute. Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca 15 minute. Se lasa sa
se raceasca si se filtreaza.
Se zdrobesc 500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o lingurita scortisoara pudra, o lingurita de
cuisoare si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se filtreaza si se pune in sticle.
- cate 25 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese.
Aloe vera
Prezentare generala
Scurta descriere:
Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din
intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Ca si P (osteogeneza); K necesar activitatii musculare; Fe, componenta a hemoglobinei; Na
necesar in schimbul de apa-saruri; CI este antiseptic; Mn cu Mg ajuta sistemul nervos si
muscular; Cu cu rol in metabolismul celular; Cr inlesneste activitatea enzimelor, scade lipemia;
Zn cu rol in metabolismul protidic; Mono si polizaharide (aici intra Acemannan); Hormoni cu
efect anti-inflamator si stimuleaza regenerarea tisulara; Acid salicilic cu efect analgezic;
Aminoacizi (7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali) - furnizeaza energie, au
rol catalizator, regleaza echilibrul chimic si contribuie la regenerarea tisulara; 9 Enzime si
Steroizi (Colesterina, campestrina, beta-sitosterina cu efect antiinflamator si lupeol cu efect
antiseptic si analgezic). Substante dezinfectante (lupeolul, acidul salicilic, compusi cu structura
fenolica etc.) care distrug bacteriile, ciupercile, virusii, cu efect antibacterian, antivirotic si
antifungic; lupeolul, acidul salicilic si magneziul au efect analgezic, care calmeaza eficient
durerea. Contine cel putin 3 acizi grasi (sterine vegetale: colesterina, campesterina si beta-
sterina) cu efect antiinflamator. Beta-sitosterina este agent anticolesterol. Intareste sistemul
imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, accelereaza si normalizeaza metabolismul,
regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul; are efect antiseptic, dezinfectant,
antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara; asigura combaterea numeroaselor
probleme de sanatate si evindeca si amelioreaza multe boli si anomalii. Planta hraneste,
detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor si echilibreaza
starea generala.
Recomandari:
Sucul proaspat se foloseste extern, comprese, ca medicament antiiradiant. Vindeca arsuri,
inclusiv pe cele produse de iradiatii, boli de piele, acnee, dermatite, eczeme etc.
Intern, se foloseste sub forma de vin de aloe. Se consuma timp de 7 zile, cate 1 lingurita de 3
ori/zi, inainte de masa, apoi, 2 saptamani cate 1 lingura de 3 ori/zi. in aceasta perioada, se exclud
din alimentatie ouale si laptele. Se consuma supe de legume si fructe care nu trebuie sa provina
din zone cu exces de radioactivitate in sol.
De asemenea, se pot procura geluri si creme.
Preparare
Se pot achizitiona din magazine naturiste si farmacii.
Aloe Vera are frunze carnoase n forma de lance care cresc direct din pamnt, cu marginile n
forma de dinte de fierastrau. n mijloc prezinta o tulpina care se termina n flori de culoare
galben-rosie de forma cilindrica.
Planta cultivata are naltimea de 75 - 120 cm, are 12 - 15 frunze late, carnoase, greutatea unei
frunze fiind ntre 700 - 1500 grame. Marimea frunzelor depinde de calitatea solului si conditiile
climaterice. Aloe vera atinge maturitatea dupa 3-4 ani, abia atunci poate ncepe perioada de
recoltare.
Planta Aloe Vera creste natural n Africa de nord, est si sud, n tarile din jurul Marii Mediterane,
Marii Rosii, n India, China si insulele Oceanului Indian. Este cultivata n insulele din Marea
Caraibelor, n tari ca Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantatii se
gasesc n Texas, California, Arizona si Mexic. n general aloe vera nu creste n zonele geografice
unde temperatura coboara pentru mult timp sub zero grade.
Firma Forever Living Products cultiva Aloe Vera pe mai multe plantatii n insulele Barbados, n
insulele Dominicane si pe plantatiile din Texas - Rio Grande Valley. Plantele aloe sunt plantate
pe rnduri la o distanta de 60 -70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea
procesului agronomic. Frunzele de aloe vera se recolteaza numai manual, se detaseaza sub asa-
numita "linie de gel" si, astfel, ntreaga cantitate de gel ramne n frunze, prevenindu-se procesul
de oxidare. Se recolteaza frunzele exterioare, 3 - 5 frunze de pe fiecare planta matura la 5 - 8
saptamni.
Aloe Vera contine un complex extraordinar de bogat de substante dar pentru nceput putem spune
ca doua sunt cele mai importante:
- aloina, situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos cu gust amar, folosit de secole
ca laxativ (utilizat sub forma de praf)
- gelul de aloe vera, un lichid vscos situat n interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie att de raspndita pe ct este de
eficienta n tratarea attor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze.
Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu
este prelucrat n decurs de doua ore), pierzndu-si drastic din calitatile curative (aprox 95 % din
principiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme).
Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la
zonele unde planta creste n mod natural.
Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza
efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode
empirice de conservare a principiilor active continute n planta.
Dintre acestea mentionam medicina populara romneasca care
cunoaste un remediu naturist din aloe (varianta care creste n
regiunea temperata) macerata n miere si vin, remediu folosit cu succes n numeroase afectiuni
digestive si ca revitalizant n diferite tipuri de convalescente.
Gelul de aloe vera din interiorul frunzei este componenta cea mai activa si mai eficienta din
punct de vedere medical a plantei, dar, n ciuda efectelor sale att de spectaculoase, acest dar al
naturii nu putea fi folosit dect de catre cei care aveau acces la aloe n stare proaspata, pentru ca
nu se cunostea un procedeu eficient de conservare pentru o perioada mare de timp.
n urma a numeroase cercetari n mari institute ale lumii s-a constatat ca stoparea procesului
oxidarii (si n consecinta pastrarea tuturor principiilor active din planta) se poate face prin
adaugarea unor antioxidanti naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C si E. Gelul aloe vera este
astfel stabilizat si rezista o perioada lunga de timp dupa recoltarea frunzei, pastrndu-si intacte
toate calitatile terapeutice.
ntelegndu-se importanta terapeutica a gelului de aloe vera, oamenii de stiinta din secolul nostru
au urmarit n ultimele decenii realizarea stabilizarii gelului de Aloe Vera, astfel ca el sa poata fi
folosit pe scara larga de ct mai multi oameni.
Cercetarile n vederea obtinerii metodei de stabilizare a gelului au fost ncununate de succes la
sfrsitul anilor 1940 - nceputul anilor 1950 si, n consecinta, acesta a devenit din acel moment
un bun de larg consum.
Pna n 1968 au fost brevetate mai multe metode de stabilizare. Firma Aloe Vera of America a
realizat doua brevete privind stabilizarea gelului de aloe vera numai prin metode strict naturale,
fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza. Aceasta firma a fost ncorporata de Forever
Living Products, care a mai brevetat ulterior alte doua metode de stabilizare. Aceste metode stau
la baza obtinerii unui gel purificat si stabilizat 100%, cu termen de garantie care a crescut de la 2
ore la patru ani!
ALOE VERA - balsam vaginal
Conform "Dictionarului de botanica medicinala", definitia plantei e urmatoarea: "Aloe, cea mai
robusta planta din familia Liliaceae. Cu frunzele ei masive, carnoase, umplute cu un suc
mucilaginos, dar intarite la periferie, aceasta planta suculenta traieste in tinuturi secetoase si
fierbinti, protejandu-si mult timp continutul lichid contra evaporarii, pana cand energiile ei
explodeaza ca o racheta, intr-o inflorescenta in forma de ciorchine, de un rosu aprins".
Similitudini: Majoritatea speciilor de aloe provin din tari calde, in special din Africa de Sud.
Rezistenta la temperaturi ridicate si la radiatiile solare sugereaza eficienta acestei plante
medicinale in tratarea arsurilor si a plagilor produse de radiatii. Fiindca sucul capata o nuanta
galbuie in contact cu aerul, medicina populara intrebuinteaza unele specii de aloe ca remediu
intern contra icterului si a altor afectiuni hepato-biliare. Sucul galbui, cu gust amar, precum si
frunzele groase, cu suprafata dura si neteda, care la pipait da impresia de cauciuc sau de piele,
fac din aloe si un remediu de uz intern pentru ficat si vezica biliara. Pentru ca frunzele se apara
cu succes de deshidratare in climatul desertic, ele servesc ca leac pentru pielea uscata. Miezul lor
gelatinos actioneaza, printre altele, si asupra mucoaselor. O similitudine frapanta intre planta si
actiunea ei se constata daca infasuram intr-o panza o frunza taiata: lichidul secretat din taietura
seamana in chip uimitor cu secretia purulenta provenita din ranile oamenilor sau ale animalelor.
(Multe plante vindecatoare au fost identificate de-a lungul istoriei omenirii prin asemanarea lor
cu organismul omenesc.)
Substante active: Frunzele contin derivati de antracen, aloina, aloenina (glicozida amara),
substante mucilaginoase, rasini, polizaharide, vitamine, minerale, lignine, saponine,
antrachinone, enzime si o cantitate mai mica de acid salicilic.
Proprietati terapeutice: Efect antiinflamator, cicatrizant, racoritor, antipruritic, usor antimicotic si
antibacterian, epitelizant si hidratant, regenerator pentru piele, ducand la intinerirea ei.
GINECOLOGIE
Gelul obtinut din diferite specii de aloe a dobandit o mare notorietate in cosmetica, dar insusirile
sale regeneratoare si cicatrizante sunt de folos si in bolile tipic femeiesti. Sa amintim aici, in
primul rand, uscaciunea vaginului care, incepand din premenopauza, poate deveni o problema,
din cauza deficitului crescand de estrogen. Cand secretia de estrogen scade, mucoasa vaginului
se subtiaza, devine mai vulnerabila la infectii micotice si mai sensibila la iritari mecanice, astfel
incat contactul sexual provoaca dureri.
Aici poate da o mana de ajutor gelul natural si foarte placut de aloe, ce reface mucoasa vaginala,
in acelasi timp protejand-o intr-o oarecare masura impotriva bacteriilor sau ciupercilor. Aplicat
zilnic sau cat de des se poate, acest gel regenereaza chiar si mucoasa vaginala iritata cronic.
Intrucat planta stie sa se protejeze pe sine de deshidratare, arsita si leziuni produse de radiatiile
solare, ea detine puteri tamaduitoare nu numai impotriva uscaciunii, ci si a arsurilor si in mod
special a vatamarilor provocate de iradieri, de pilda in terapia cancerului sau de tratamentele cu
laser pentru negi. In orice caz, ar fi bine ca femeia sa-si procure mai multe plante, pentru a-si
prepara singura gelul de aloe, din frunzele proaspete.
Gel de Aloe Vera pentru ingrijirea mucoasei vaginale iritate
Gelul de aloe care se gaseste in comert se obtine prin indepartarea cojii amare a frunzelor si
presarea miezului. Pentru a-i prelungi durata de intrebuintare, i se adauga un conservant (de
exemplu sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, sulfit de sodiu, acid citric). Cine doreste sa evite
conservantele isi poate prepara fara nici un fel de dificultate propriul sau gel de aloe.
Cum se procedeaza:
* Luati o frunza proaspata de aloe si curatati-o de coaja ca pe un morcov, pana cand va ramane
doar miezul transparent si lipicios. Indepartati neaparat toate portiunile galbene si amare,
deoarece ele irita pielea.
* Taiati miezul frunzei in cateva bucati, introduceti-le intr-un vas de yena, apoi transformati-le
intr-o pasta cat mai omogena, cu ajutorul mixerului - asta e tot.
* O parte din gelul proaspat preparat poate fi divizat in portii foarte mici si congelat, pentru a fi
scos din frigider si intrebuintat in momentul cand aveti nevoie de el. Totusi, gelul obtinut in casa
ar trebui folosit mai ales proaspat: congelat, el nu rezista mai mult de doua zile.
Recoltarea
Cel mai bun timp pentru recoltare este
inainte ca planta sa infloreasca. Frunzele se usuca intinse pe suprafete plane, sau atarnate. Dupa
ce s-au uscat, se stocheaza in containere inchise ermetic, la intuneric si racoare.
Toate varietatile de busuioc au in comun faptul ca frunzele uscate sunt mult mai putin aromate
decat cele proaspete; congelarea frunzelor proaspete este cea mai buna metoda de stocare.
Preparare
Ceai: - 10-12 frunze spalate si strivite si o lingurita rasa de ghimbir se prajesc intr-o tigaie, la foc
mic, pana cand frunzele se inmoaie. Se adauga o cana cu apa si se fierb cateva minute. Se adauga
o lingurita de miere si se bea. Infuzie: - 10-15 frunze la doua cani cu apa. Se bea cald. - se fierb
20 de frunze de busuioc in 250 ml de apa si se bea. Suc: -se stoarce sucul a 10-15 frunze; se
adauga o lingurita de suc de ghimbir si o lingurita de miere. Se amesteca si se consuma
dimineata si seara. Decoct: - 2 linguri de radacina maruntita la 500 ml de apa clocotita; se
continua fierberea inca 2 minute la foc scazut, apoi se ia vasul de pe foc, se acopera si se lasa 15
minute. Lichidul rezultat se bea caldut, in 3-4 reprize, in decursul unei zile. Sau: - 4 linguri de
radacina maruntita la 500 ml de apa. Se prepara in acelasi mod. Se foloseste in aplicatii locale
sub forma de comprese. Pudra: - se foloseste pudra din frunze de busuioc uscate, care se prizeaza
pentru inlaturarea congestiilor nazale. Frunze crude: - se mesteca 4 frunze de busuioc dimineata,
pe stomacul gol. Pasta: - se face o pasta din cateva frunze proaspete si putina apa. Se aplica pe
zona afectata. Suplimentar, se consuma cate o lingurita de suc de frunze de busuioc zilnic.
Busuiocul proaspat, pus in vaza, ajuta la improspatarea aerului din locuinta si alunga insectele.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Coacaze rosii
Recoltare: De la aceasta planta se recolteaza florile, culese la amiaza, -Flores millefolli - fara
peduncul, in timpul infloririi, sau planta intreaga fara radacina.Infloreste in luna iunie, pana in
septembrie. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau in aer liber, pe rame acoperite cu
hartie. Florile nu trebuie sa aiba fructificatii si nici peduncule. Culoarea florilor dupa uscare
trebuie sa fie alba-galbuie.
Preparare
Infuzie
- 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita;
- 3 linguri la 500 ml de apa clocotita; Alifie
- se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada
soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca si se da tigaia
deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi,. Atunci, se incalzeste usor, se strecoara prin tifon
si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Tinctura Florile culese in soare se
introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat, se toarna deasupra tuica de fructe de 400, se
lasa la macerat 15 zile la soare sau in apropierea unei surse de caldura.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Patlagina(Plantago lanceolata)
Recoltarea
Frunzele se
recolteaza in timpul infloritului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua. Frunzele impreuna cu
scalpul florilor se taie de la suprafata pamantului. Se usuca la umbra, in strat subtire. Se poate
efectua si uscarea artificiala la 40-50C. Frunzele de patlagina ingustase se folosesc si in stare
proaspata.
Preparare
Infuzie
Reteta 1: 2 linguri de frunze, la o cana cu apa (200 ml).
Reteta 2: o lingura de frunze la 200 ml de apa clocotita.
Reteta 3: 100 g frunze uscate la 3 litri de apa; se lasa vasul acoperit 20-30 minute, se strecoara si
lichidul rezultat se rastoarna in apa din cada, care trebuie sa aiba 37 grade C.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Tei
Momentul recoltrii
Culesul se face pe timp frumos, nsorit, n zile fr ploaie (ploaia favorizeaz
brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aerian a
plantei (tulpina, frunzele i florile), cu grij pentru a nu dezrdcina planta, care va da apoi alte
tulpini.
Preparare
Suc: - 2 linguri si tinctura de propolis 30%; 1-2 lingurite.
Infuzie: 1/2 lingurita planta la 200 ml apa clocotita, se ia o lingurita la 3 ore, doza pentru o zi. In
caz de dureri, se mai ia o doza a doua zi.
Pulbere: se amesteca 30 g de pulbere de rostopasca, 15 g de lanolina si 15 g de vaselina; se
adauga 10 picaturi de acid fenic.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai
toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60
grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o
atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru
tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.
Iata simptomele intoxicatiei: aparitia unei stari de arsura si basicare a gurii, arsuri si mancarimi
in gat, greturi, varsaturi, diaree si urinare cu sange, tendinta de a urina mereu, dureri de cap,
ameteli, delir, halucinatii, congestie pulmonara, asfixie, moarte. La primele semne de intoxicatie,
pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa
calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin,
alcool), de substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina
de catre medic. Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile
deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina.
Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata,
uscata sau rasnita.
Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta
parte: puterea fenomenala de-a vindeca .
Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca
infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice
plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea
ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului",
iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii
botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie
intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei
si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu
rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea
cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor
german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de
ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze
banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele
actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".
Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija
pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos,
insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea
principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire,
intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta
aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un
suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu
le mai pastreaza.
Patru retete de preparare a rostopascai:
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de
cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si
reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De
regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul
gol. 2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua
pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la
macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute
mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in
putina apa. 3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10
ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se
fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si
se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de
preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma
cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-
50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de
1 ora.
Tratamente de uz intern
Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate
3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante
continute de aceasta planta relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.
Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele
exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se
administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest
tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o
eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru
prevenirea litiazei biliare.
Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista
medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de
lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata,
stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de
greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute
inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.
Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul
gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o
ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea
excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar
durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de
tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se
lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale).
Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai
adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o
lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament,
simptomele bolii dispar.
Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica:
rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de
pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-
10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in
urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul
tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure
de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu
tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-
6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.
Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata
de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat
efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un
medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de
rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face
adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de
cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu
3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea
celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform
cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul
pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.
Tratamente de uz extern
Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient.
Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.
Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de
rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3
minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale
extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.
Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30
de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus
Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar
reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.
Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se
face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala
zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.
Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala,
intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac
bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de
rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un
prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile
active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat,
unde isi exercita actiunea terapeutica.
Sucul de
rostopasca
Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu,
extrem de activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicatii medicale
populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De
regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un
potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare
foarte greu de folosit.
Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca,
de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu
se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament
zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.
Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15
minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare,
in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.
Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se
acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face
vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active
citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc
proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10
minute si se face dimineata.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.
Precautii in utilizarea rostopascai
Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de
75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme
digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace. In cazuri rare
(pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate
individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme
au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu
rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar
fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea
corneei. Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care,
inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si
abia apoi se va folosi in cantitate mare.
Germenii de grau
S-a demonstrat c prin germinare, cantitate de vitamine i
enzime din bobul de gru crete de cteva ori. Acesta este
motivul pentru care germenii de gru (grul ncolit) au
proprieti similare fructelor i legumelor proaspete,
remarcndu-se prin bogia de vitamine din grupul B,
vitamina E, calciu, magneziu, fosfor. n boabele uscate de
gru, enzimele se gsesc ntr-o stare latent. Atunci cnd
smna ncolete, se activeaz vitaminele i mineralele.
Astfel, seminele ncolite sunt digerate mai uor datorit
enzimelor, iar vitaminele i mineralele sunt absorbite mai
bine.
Germenii de grau sunt usor de facut in casa si extrem de binefacatori pentru corpul uman .
Contin o mare combinatie de vitamine, minerale , enzime ,aminoacizi , grasimi , ajutand nu
numai la revigorarea corpului ci si in cazul migrenelor, durerilor de cap ,etc. Copiii care le
consuma se pot concentra mai bine .
Cateva componente: Acid folic, Vitamina E , Zinc, Vitamina B1,B3, B6 .
Si asa se fac:
Semintele de grau se spala bine si se pun in apa rece pentru cca. 8 ore. Se strecoara apa si se
spala in mai multe ape . Se scurg bine de umezeala si se pun intr-un borcan curat . Borcanul se
inchide cu o bucata de tifon curat si un elastic si se lasa la loc curat , uscat, intunecat, la
temperatura camerei ( eu le-am pus intr-un dulap in bucatarie) .
O data pe zi se spala in apa rece curata , se scurg si se pun inapoi in borcan . Cam dupa 7 zile
aveti germenii vostri de grau .
Ii puteti consuma ca atare, amestecati in miere, pe salate, in iaurt, in cereale la micul dejun.
Germenii de grau contin octacosanol (nutrient) ce ajuta la imbunatatirea reflexelor corpului si pot
fi folositi ca supliment si pe perioada unui regim de slabire.
In plus, acestia ajuta la imbunatatirea proceselor de utilizare oxigenului de catre organism.
Germenii de grau protejeaza muschii, sangele, plamanii si ochii. Ei previn formarea cheagurilor
de sange si contribuie la intarirea sistemului imunitar.
Acidul folic din germenii din grau ajuta la scaderea nivelului de hemocisteina si previne astfel
deteriorarea arterelor. Vitamina B ajuta si la digestie, repararea tesuturilor si mentine pielea
sanatoasa.
Germenii de grau sunt o bogata sursa de fibre naturale, esentiale pentru a mentine functionarea
eficienta a intestinelor. Ei sunt de folos si in cazul constipatiei.
Daca ii pastrezi intr-un borcan sigilat, ei pot rezista pana la aproape un an. Dar, o data ce ai
deschis borcanul, trebuie sa il depozitezi la frigider. Asigura-te ca germenii de grau sunt de
fiecare data depozitati intr-un recipient inchis ermetic.
Germenii de grau congelati pot avea o perioada de valabilitate pana la noua luni.
Previn anemia
Germenii de grau de soia, lucerna sau porumb sunt recomandati impotriva imbatranirii precoce,
in cazurile de anemie, lipsa de calciu si magneziu, migrene, insomnii, dar si in tratarea
intarzierilor de crestere la copii. Includerea germenilor in dieta zilnica a copiilor ii va face mult
mai rezistenti in fata racelilor sau gripelor. In boabele de grau sau de soia, enzimele se gasesc
intr-o stare latenta. Studiile au aratat ca prin germinare, cantitatea de vitamine si enzime creste de
cateva ori. De asemenea, semintele incoltite sunt mult mai usor de digerat, iar substantele
nutritive (vitaminele si minerale) se absorb mai bine. "Trebuie sa fim atenti la semintele din care
pregatim germenii. Acestea nu trebuie sa fie mai vechi de un an, nu trebuie sa fie tratate cu
pesticide, sa nu fie mucegaite. Trebuie sa le spalam foarte bine inainte, iar dupa aceea sa le
asiguram un mediu cu umiditate si temperatura care sa le permita sa incolteasca. Germenii pot fi
pastrati la frigider maximum doua-trei zile. Cel mai bine este sa ii consumam cat mai repede din
momentul in care au incoltit si daca ni se par prea tari ii putem macina. Nu se trateaza termic,
pentru ca in acest fel se pierd vitaminele si mineralele", precizeaza prof. dr. Gh. Mencinicopschi.
In supermarketuri, germenii se gasesc sub mai multe forme de prezentare: fulgi din germeni de
grau sau soia, fulgi amestecati cu fructe uscate, paine sau biscuiti cu germeni de grau. Aceste
produse pastreaza destul de putin din proprietatile germenilor proaspeti, pregatiti in casa.
Coacerea la temperaturi ridicate a painii sau biscuitilor distruge unele substante nutritive din
germeni. Mai rar, in unele magazine pot fi gasiti si germeni proaspeti, care au o perioada de
valabilitate foarte mica si care isi pastreaza vitaminele si mineralele. In cazul persoanelor
suprasolicitate sau stresate, germenii proaspeti reprezinta un mijloc de recapatare a energiei, o
solutie de revitaminizare. Nu putem vorbi despre o doza anume in ceea ce priveste cantitatea de
germeni pe care ii putem manca. Totul depinde de modul cum ii suporta organismul fiecaruia.
Cura poate incepe cu o lingura de germeni, iar dupa aceea cantitatea poate creste treptat. Singura
contraindicatie a germenilor este sindromul colonului iritabil. Deoarece contin foarte multe fibre
alimentare (aproximativ 15%), germenii pot provoca iritatii ale colonului sau ale altor zone ale
tubului digestiv. La persoanele sanatoase dimpotriva, fibrele alimentare ajuta digestia si combat
constipatia.
La cina
Germenii nu se asociaza la aceeasi masa cu proteinele de origine animala. Germenii pot fi
amestecati cu miere. De asemenea, peste ei se poate adauga ulei de masline sau putin sos, in nici
un caz grasimi saturate, hidrogenate sau partial hidrogenate, de genul maionezei. Cel mai bine
este sa ii mancam intre mese. Chiar una dintre mese cea de seara poate fi
inlocuita cu germeni. Germenii nu contin colesterol, sunt hipocalorici, fiind recomandati
bolnavilor cu ateroscleroza si celor care vor sa slabeasca.
Vitamine
100 g germeni de grau contin 40 de calorii, 10 g apa, proteine, lipide, 55 g glucide (din care 35 g
amidon si 20 g glucide solubile), fibre alimentare. Germenii de grau pot fi mancati atunci cand
au 1-2 milimetri. Sunt una dintre cele mai bogate surse de vitamine din complexul B. Doua
linguri de germeni de grau asigura doza zilnica recomandata de fibre alimentare. 100 g germeni
contin 22 mg vitamina E, aproximativ 15% din necesarul zilnic. Consumul de germeni de grau
creste acuitatea vizuala si fortifica sistemul imunitar.
Lucerna
Germenii de lucerna sunt o sursa importanta de antioxidanti potasiu, vitamine din
grupa B, vitamina E, acid folic, betacaroten. De aceea sunt recomandati in incetinirea procesului
de imbatranire. Sunt si un foarte bun mijloc de detoxifiere a organismului. Germenii de lucerna
contin calciu si fosfor, fiind recomandati pentru mentinerea sanatatii sistemului osos si a danturii.
Persoanele cu colon sensibil, care nu suporta germenii de grau, ii pot incerca pe cei de lucerna.
100 de grame de germeni proaspeti nu au decat 24 de calorii, ceea ce ii face de neinlocuit in
dietele de slabit.
Soia
Germenii de soia contin proteine, lipide, fibre alimentare, fier, calciu, sodiu, potasiu, fosfor,
vitamina C si doar 49 de calorii la 100 de grame. Spre deosebire de germenii de grau, cei de soia
sunt consumati cand au doua frunzulite. Germenii de soia contin izoflavone, hormoni vegetali
care previn osteoporoza la femeile la menopauza. Fibrele alimentare din soia au un rol protector
in dezvoltarea diabetului non-insulino-dependent. Datorita efectului lor de scadere a nivelului
colesterolului, proteinele din soia pe zi contribuie la reducerea incidentei afectiunilor
cardiovasculare. Studiile au aratat, de asemenea, ca produsele pe baza de soia previn aparitia
cancerului de prostata, de colon sau de san.
Sfatul medicului
"Germenii de porumb contin vitamine, enzime, saruri minerale, carbohidrati, lipide, zeina, un
antioxidant puternic, care ajuta la reducerea stresului oxidativ. Uleiul din germeni de porumb nu
este atat de valoros din punct de vedere nutritional. Contine multe grasimi polinesaturate si este
foarte sensibil la rancezire, de aceea nu este recomandat pentru prajit. Daca il folosim in salate
are aceleasi proprietati ca si uleiul de floarea-soarelui. Uleiul din germeni de porumb contine mai
multi acizi grasi omega 6 decat omega 3", afirma prof. dr. Gh. Mencinicopschi. Dezechilibrul
dintre acizii omega 3 (grasimi bune) si cei omega 6 (grasimi daunatoare) constituie punctul de
plecare pentru bolile cronice, afectiunile cardiovasculare, obezitate.
"Graul incoltit este un stimulator extrem de important al activitatii vitale a organismului uman,
datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine, cat si a
diferitilor fermenti (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism. In multe
boli, dupa o saptamana-doua de consum al boabelor incoltite de grau, la oamenii de orice varsta
se constata o vizibila imbunatatire a starii de sanatate si apoi o insanatosire completa... Folosirea
acestei metode nu este periculoasa si este foarte eficienta". Iar doctorul francez Jean Valnet in
lucrarea sa, "Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale" (Ed "Ceres", Bucuresti, 1991),
scrie: "(...)exceptionala bogatie a constituentilor lui (a graului - n.r.) autorizeaza cercetatorii care
s-au aplecat asupra problemelor sanatatii sa afirme ca ar da o grea lovitura dezvoltarii tot mai
accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a
cazurilor de cancer".
Parintele pregatea grau incoltit zilnic si il consuma umed sau sub forma unor turtite facute de
dumnealui. Dar acest mod de folosire a graului incoltit ingreuna si limita posibilitatea utilizarii
lui pe timpul calatoriilor sau deplasarilor in alte localitati. Pentru a inlatura aceste pierderi si a
veni in ajutorul consumatorilor, fiul sau - ing. Nicolae Gazea - impreuna cu feciorul sau,
Constantin, si dl Cristea Marin au facut o inventie: fulgi de grau incoltit. Produsul este brevetat si
premiat la Salonul International de Inventii din Iasi, octombrie 1996, obtinand Medalia de Aur.
De asemenea, in noiembrie 1998, la Salonul International de Inventica de la Bruxelles, a obtinut
inca o Medalie de Aur. Acest produs se gaseste in comert sub numele de "Granovit" - fulgi de
grau germinat. Se poate cumpara la mai toate magazinele alimentare din Iasi si in multe alte
localitati. (Fara indoiala si in Bucuresti). "Granovitul" pastreaza insusirile si intreaga valoare
nutritiva si medicinala a graului incoltit umed. Nu de mult, aceiasi cercetatori au scos inca un
sortiment: "Musli-granovit", care se gaseste deja in comert.
Tratamentul cu grau incoltit Germenii
de grau (graul incoltit) sunt seminte care trec din starea de viata latenta in stare activa, proces
care determina o serie de transformari biochimice si de structura. In acest moment, samanta
incoltita contine maximum de substante folositoare organismului uman. Iata cateva cantitati de
minerale usor de asimilat de catre organism, continute de 100 grame germeni de grau: fosfor
(1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adauga vitaminele:
A, B, E, K, D, PP, enzime si anumiti hormoni vegetali, cu structura foarte putin cunoscuta, care
au efecte terapeutice extraordinare.
Durata curei
Pentru a observa primele efecte ale consumarii graului incoltit este necesara trecerea a 3-4
saptamani. Stabilizarea efectelor apare, insa, dupa 2-3 luni si 6-12 luni in cazul persoanelor
devitalizate sau care sufera de afectiuni grave.
Doza de grau consumata zilnic
Doza terapeutica la adulti este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani,
doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurite pe zi.
Administrarea
Administrarea germenilor de grau se face dimineata, pe stomacul gol. Graul incoltit se da prin
masina de tocat, pentru a fi maruntit, dupa care se amesteca cu miere. Exista si o serie de retete
de combinare a graului germinat cu alte alimente-medicament.
Primele efecte care se observa la aceasta cura sunt: oprirea caderii parului, marirea sau refacerea
acuitatii vizuale, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intarirea dintilor, infrumusetarea pielii,
reglarea activitatii nervoase (germenii de grau au si un efect usor sedativ), marirea vitalitatii.
Indicatii
Graul incoltit este indicat in: crestere, tratamentul intarzierilor de crestere la copii; boli de piele
(acnee, eczeme, afectiuni infectioase recidivante); imbatranire, imbatranire prematura; afectiuni
hepatice; subponderalitate (are efect reglator asupra greutatii corporale); la femei - in cazurile de
estompare a caracterelor feminine: talia ingusta, bazinul larg, vocea subtire, lipsa pilozitatilor
(parului) din zona abdomenului, spatelui, faciala etc; tromboflebita; arterita; tumori ale
stomacului, tumori in general; cancer; afectiuni oculare; afectiuni respiratorii recidivante
(inclusiv astm si bronsita); impotenta si sterilitate masculina (pentru barbatii cu vitalitate
generala foarte scazuta); amenoree, dismenoree (la femeile cu o constitutie fragila, anemice);
anemie, lipsa de calciu si magneziu; dureri de cap, migrene, insomnie.
Contraindicatii ale curei cu grau incoltit
Germenii de grau sunt contraindicati persoanelor care se confrunta cu dezechilibre cauzate de
excesul de hormoni estrogeni in organism. In consecinta, femeile cu ciclu menstrual foarte
abundent, barbati cu tendinta spre efeminare vor folosi cu prudenta acest remediu-minune, care
in cazul lor ar putea sa accentueze anumite probleme.
Sortimente de grau germinat ce se gasesc in comert
In comert se gaseste grau incoltit in urmatoarele forme de prezentare: pulbere obtinuta prin
uscarea si macinarea graului incoltit si apoi uscat; fulgi obtinuti prin prelucrarea mecanica a
boabelor de grau incoltit; diferite combinatii de fulgi sau pulbere de germeni de grau cu fructe
uscate (catina, fructe de padure, fructe exotice). Evident, nici unul din aceste produse nu are
puterea curativa a boabelor de grau proaspat germinate si date prin masina de tocat.
Sunt abonata permanent la revista dvs. si urmaresc paginile de sanatate naturiste. Fiind in posesia
unui tratament pe care il administrez anual (am hepatita cronica toxica activa), la intervale de
cateva luni, am hotarat sa il ofer pentru publicare celor bolnavi, sa-i ajut sa se vindece.
Ingredientele le-am gasit intr-o revista ruseasca, unde se relata vindecarea spectaculoasa a unui
caz de cancer, cu ajutorul plantei Aloe Vera. Citez: "Bolnava Saiber Maria a fost internata in
Institutul Oncologic din Moscova, cu diagnosticul cancer uterin, in stadiul metastaze. S-a facut
iesirea din spital cu mentiunea "nevindecabila". In septembrie a aceluiasi an, bolnava a venit la
Moscova pentru consultatii la acelasi institut. La examinare, s-a constatat ca este complet
sanatoasa si a crescut in greutate cu 22 kg. Intrebata cu ce s-a tratat, ea a declarat ca a luat un
amestec de aloe (Vera Sabur sau Stolotnic) trecuta prin masina de carne. Planta trebuie sa aiba
varsta de 3-5 ani.
Inainte de a se taia frunzele, planta nu trebuie udata timp de 5 zile. Modul de administrare: 3
lingurite (o lingurita cu doua ore inainte de fiecare masa), vreme de o saptamana, pe urma doar
cate o lingurita, dimineata. Durata minima a tratamentului este de 2-3 saptamani (15 zile este
ideal). Cu aceeasi reteta se trateaza si se vindeca foarte repede si alte boli: gripa, anghina
pectorala, colita, orice afectiune a ficatului, tromboflebita, eczema de orice fel, astmul, alergiile,
infectiile cronice ale pielii, paralizia, reumatismul, astenia nervoasa, alcoolismul, inflamatiile etc.
Acest amestec in aceleasi doze se poate administra si in tratarea bolilor de plamani, a ulcerului
gastric si ale organelor interne afectate de procese inflamatorii si ulceroase, cronicizate. O
particularitate importanta a amestecului consta in aceea ca in primele zile ale tratamentului
bolnavul capata o pofta de mancare neobisnuita.
* Reteta preparatului de aloe (1,500 kg): 0,300 kg aloe, 0,500 kg miere de mai, 0,700 l vin rosu
(negru) 13-16gr.. Planta se da prin masina de tocat carne, se amesteca cu mierea si vinul de casa
negru sau rosu. Se tine intr-un borcan (in beci sau la frigider) timp de 5 zile, la loc intunecos si
rece.
Bolnava din scrisoarea citata a luat urmatorul amestec: 1,500 kg Sabur (aloe), 2,5 kg miere de
mai, 3 l vin negru de casa. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ajute in toate.
Este vorba de 13 produse noi, adevarate miracole in prevenirea, stoparea si chiar vindecarea unui
larg spectru de afectiuni. Iata-le:
1. Germeni de grau - capsule: previn multiplicarea celulelor tumorale, protejeaza ficatul, cresc
oxigenarea celulara, au efect tonifiant;
2. Germeni de ridichi - capsule: sunt un antibiotic natural, antiinflamator, antimicotic,
antiparazitar, favorizeaza eliminarea calculilor biliari si renali;
3. Germeni de lucerna - capsule: stopeaza procesele de malignizare a tesuturilor, dizolva acidul
uric din articulatii, sunt benefici in guta, artrita, reumatism; au un continut insemnat de hormoni
vegetali, stimuleaza lactatia femeilor care alapteaza. De peste doua mii de ani, arabii au cultivat
lucerna si au numit-o parintele tuturor alimentelor, nici un fruct si nici o planta nu contine atatea
enzime indispensabile digestiei!
4. Germeni de broccoli - capsule, previn aparitia si dezvoltarea cancerului. Sunt recomandati in
cancerul de tract digestiv, pulmonar, de vezica urinara, de prostata; sunt eficienti in eradicarea
infectiei cu helicobacter pylori (o bacterie suspectata de declansarea ulcerului duodenal), sunt o
sursa crescuta de calciu (similar laptelui nepasteurizat), imbunatatesc circulatia sangelui si
metabolismul celular, sunt antiinflamatorii.
5. Germeni de grau alac (un grau care contine mai putin gluten si mai multa proteina necesara
functionarii creierului) - capsule: sunt o sursa deosebit de importanta de seleniu, cu rol
antioxidant, protector si intaritor al sistemului nervos, eficienti in eradicarea infectiei cu candida,
cresc capacitatea de regenerare, sprijina dezvoltarea muschilor, se pot recomanda si in boala
celiaca (intoleranta la gluten);
6. Germeni de floarea-soarelui - capsule: purifica, detoxifica, hranesc, oxigeneaza pielea, permit
dobandirea unui tegument sanatos;
7. Germeni de samburi de dovleac - capsule: trateaza, prin acidul linoleic, prostata si vezica
urinara, inhiba multiplicarea bacteriilor in tubul digestiv, previn ingrasarea, purifica si detoxifica
sangele;
8. Germeni de hrenita (creson) - capsule: contin iod organic, esential in functionarea glandei
tiroide; au efect diuretic, hipotensor; au efect afrodisiac, cresc potenta, sunt benefici in
tratamentul hemoroizilor, antialergici;
9. Germeni de sparanghel - capsule: curata canalul renal, iar prin continutul de asparagin refac
echilibrul acido-bazic in sange, dizolva si previn depunerea de acid uric in rinichi, inlatura
edemele membrelor inferioare, amelioreaza durerile reumatice;
10. Germeni de varza rosie - capsule: contin calciu in aceeasi concentratie cu laptele
nepasteurizat, intaresc oasele, dintii, ganglionii limfatici; impiedica si combat cancerul, varza
rosie fiind considerata planta cea mai eficace in combaterea cancerului esofagian, de stomac, de
rect, respectiv cancerul de colon; un rol important il are si in cancerul de vezica, in cel de
prostata si in cel al cancerului de plaman; impiedica dezvoltarea tumorilor estrogen - dependente,
cum ar fi unele tipuri de cancer al sanului si al pielii;
11. Germeni de varza creata - capsule: au un efect extraordinar in reglarea activitatii insulinei si
in sustinerea pancreasului, ocupa un loc insemnat in tratarea diabetului de tip 2;
12. Germeni de morcovi - capsule: leaga substantele toxice, prevenind integrarea lor celulara;
amelioreaza problemele de acuitate vizuala, in special in nictalopie (slabirea acuitatii vizuale
nocturne), sprijina activitatea detoxifianta a ficatului, stimuleaza functia suprarenalelor si a
pancreasului;
13. Cyto flavin: o combinatie extrem de eficienta intre flavonoide si germeni de lucerna, germeni
de broccoli si germeni de grau, cu efecte cumulate in tratamentul tumorilor maligne.
Exista doua soiuri: urzica mare, cea care este comercializata in general prin trustul Plafar, si
urzica mica, care se foloseste in alimentatie primavara si serveste la "primenirea sangelui", dupa
expresia populara. Ambele soiuri au aceleasi intrebuintari in medicina traditionala, dar urzica
mica este ceva mai activa si urzica pielea mai puternic decat cealalta.
Utilizari: - Salate: Urzicile foarte tinere se pot utiliza si sub forma de salata, asociate cu papadie
sau laptuci, cu putin ulei si lamaie.
- Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri/zi ca diuretic in boli de rinichi si vezica, in hemoroizi,
hemoptizii, epistaxis. Extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric din tesuturi si
provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Sucul de urzica poate fi adaugat la toate
retetele de sucuri prescrise persoanelor anemice sau femeilor cu pierderi mari de sange
menstrual. Sucul de urzici are proprietati tonifiante asupra parului: dupa spalare, se clateste parul
cu suc proaspat sau cu decoct (5 linguri la un litru de apa).
Sucul proaspat sau decoctul se pot utiliza si ca gargara in amigdalite, gingivite, afte bucale,
avand si efect dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
In diabetul zaharat, cel mai eficient este un amestec in parti egale de frunze de: urzici, nuc, dud,
teci de fasole si frunze de afine (uscate), macinate in rasnita electrica si administrate o lingurita
(5 g) de patru ori pe zi, sublingual; se sug 15 minute, apoi se inghit cu apa.
- Preparate culinare pe baza de urzici. Consumul de urzica previne formarea tumorilor maligne,
in special a cancerului gastric. Sunt indicate in gastritele cauzate de abuzul de tutun si cafea.
Sunt hipertensive si antiaterosclerotice, fiind indicate persoanelor care sufera de hipotensiune,
arterita sau alte afectiuni vasculare.
- Seminte de urzica. In Evul Mediu, semintele de urzica au constituit un remediu apreciat in
geriatrie, ca tonifiant si reintineritor. Macerand sapte zile 50 g seminte intr-un litru de vin rosu,
se obtine un bun fitogeriatric si tonic general, administrat persoanelor in varsta cate o lingurita
inainte de mese.
- Tonic metabolic si muscular, recomandat tinerilor si sportivilor: 3 parti frunze de urzica uscate
si 7 parti afine-fructe (macinate). O lingura amestec la doua cani cu apa rece se macereaza 24 ore
si se bea 1/2 ceasca de trei ori pe zi.
Extern: - Lumbago, sciatica si afectiunile reumatismale se trateaza prin perierea cu urzici tinere a
locurilor dureroase, timp de doua-trei zile. Se obtine o senzatie placuta de incalzire locala.
Pacientul nu are voie sa vina in contact cu apa rece si va ramane in repaos, bine invelit.
Spanacul
(Spinacia oleracea) Pe langa gustul lui agreabil, spanacul este apreciat si folosit in alimentatia de
primavara datorita compozitiei sale bogate in saruri minerale si in vitaminele A, E, B1, B2, B6,
C, K. Este sarac in protide, 2%; glucide, 7%; lipide, 0,5% si are valoare energetica foarte mica,
18 Kcal/100 g. Originar din Asia Centrala, in Europa a fost adus din Persia de catre arabi, mai
intai in Spania, apoi s-a raspandit in celelalte tari, incepand cu secolul al Iv-lea.
Stevia(Rumex patienta)
Stevia este o planta ierboasa, cu frunze alungite, de culoare verde, care poate creste spontan, mai
ales in regiunile umede, in vaile raurilor, la liziera padurilor sau cultivata (in tara noastra, pe
suprafete restranse, in Oltenia si Moldova). Este bogata in saruri de calciu, potasiu, fier,
magneziu, vitamina C, avand aceleasi indicatii ca si spanacul.
Are actiune laxativa prin acidul crisofanic.
Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apa, are efect diuretic,
depurativ si laxativ. Cel mai frecvent se prepara sub forma de ciorbe sau mancaruri.
Untisorul
(Ficaria ranunculoides) Este o planta mica, herbacee, vivace, cu frunze rotunde, lucioase si
carnoase, de culoare verde. Sunt utilizate frunzele, dar si radacinile, pentru proprietatea lor de a
ameliora circulatia venoasa. Sunt indicate in tratamentul hemoroizilor sau al varicelor. Se
prepara ca salate sau ciorbe.
Loboda de gradina
(Atriplex hortensis) Loboda este o planta cu frunze catifelate, elastice si fara luciu, de culoare
rosie-visinie (sau verde). Este rezistenta la frig si apare primavara, devreme. Principalii
constituenti sunt similari cu cei ai spanacului. In gastronomie, frunzele sale sunt utilizate in
special pentru ciorbe. Are proprietati depurative, diuretice, remineralizante, vitaminizante, fiind
indicata in afectiuni ginecologice, hepatice si renale. Semintele au efect purgativ (1/2 lingurita
pulbere, de doua ori pe zi).
Salata verde
(Lactuca sativa) Productia de salata verde de cultura a crescut in ultimii 30 de ani intr-un ritm
geometric. Salata verde provenita din specia salbatica Lactuca scarola a fost cunoscuta si
cultivata din vremuri indepartate de catre egipteni, greci si romani. In prezent, se cultiva in toate
tarile globului, avand o perioada de vegetatie redusa.
Aceasta crestere spectaculoasa a consumului se datoreaza proprietatilor si compozitiei sale.
Saraca in protide si substante grase (1-2%), este bogata in minerale si, mai ales, in fibre vegetale
care previn cancerul de colon.
Se consuma ca atare, sub forma de salate, in amestec cu alte legume crude, ulei, sare si suc de
lamaie.
Folosita abundent la masa de seara, favorizeaza instalarea unui somn linistit, combate constipatia
si provoaca evacuarea bolului alimentar in dimineata urmatoare.
Maceratul (24 ore) din 80 g frunze de salata tocate la un litru de apa are efect antiseptic, calmant,
diuretic. Se indica in inflamatii intestinale, nefrita, hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala,
psihoastenie. Semintele sunt indicate, in general, in afectiuni respiratorii, fiind calmante ale tusei
si antiasmatice. 100 g seminte macinate fin, in adaos cu 400 g miere, se administreaza o lingurita
pe zi, dimineata.
Patrunjelul(Petroselinum crispum)
Originar din zonele limitrofe cu Marea Mediterana, patrunjelul este nelipsit din bucataria
gospodinelor. Se foloseste la aromatizarea diferitelor mancaruri, insa putini sunt cei care stiu ca
aceasta planta poseda virtuti terapeutice importante in hipertensiuni, dismenoree, alcoolism,
tabagism, afectiuni renale si intoxicatii alimentare.
Frunzele si radacina sunt bogate in saruri minerale: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier; vitamine:
A, C, B1, B2.
Aceasta compozitie explica proprietatile remineralizante si tonifiante ale patrunjelului. S-a pus in
evidenta si un fitohormon-estrogen: apiolul, care intra in compozitia unor preparate
farmaceutice.
Utilizari: Se consuma in diverse preparate culinare sau salate de cruditati ca tonic, aperitiv si
stomahic.
In tumori maligne se administreaza 40 g frunze proaspete de patrunjel, asociat cu regimul
Oschawa si alte remedii.
Radacina maruntita foarte bine si amestecul de frunze, radacina si seminte, foarte bine macinate,
administrate inainte de mese, o lingurita sublingual 7-10 minute, au actiune hipotensiva,
antiastmatica, diuretica.
Frunzele: Contra manifestarilor alcoolismului sau tabagismului este indicat consumul a 20-30
g/zi frunze de patrunjel proaspete. In plus, face sa dispara si mirosul urat al gurii.
Sucul de planta verde (100-150 ml/zi) se ia cu cateva zile inainte de menstruatie, ca emenagog in
caz de menstruatii neregulate si dureroase. Se pot adauga 20 g polen apicol.
Semintele (un varf de cutit inainte de mese) au efect afrodisiac.
Extern: - Contra pistruilor se fac aplicatii de doua-trei ori pe zi, 20 de zile, cu suc proaspat.
Pentru a favoriza disparitia echimozelor: se aplica pe piele cataplasme cu planta tocata. Aceasta
metoda se poate aplica cu succes si in purpura trombocitopenica idiopatica, alaturi de alte
remedii.
Spalaturi vaginale antileucoreice cu macerat (24 ore) din 30 g planta maruntita la 100 ml apa.
In final, trebuie precizat ca primavara sunt numeroase situatiile in care oamenii sufera de guturai,
raceala, gripa sau viroze respiratorii. Astfel de manifestari patologice, dupa cum se stie, sunt
specifice sezonului rece. Daca ele apar si in perioada de trecere la caldura, aceasta arata o
sensibilitate exagerata la curenti de aer, apa rece sau alte situatii favorizante. Aceasta sensibilitate
este cauzata de cele mai multe ori de o alimentatie neadecvata sezonului cald, bogata in grasimi
animale, carne, branzeturi etc., care "incarca" excesiv organismul.
Unele din "canalele fiziologice" ale organismului vor fi "blocate" de reziduurile alimentare,
capacitatea de reactie a organismului va scadea, iar germenii patogeni vor gasi un mediu propice
de dezvoltare. Prin: febra, transpiratii, greata, varsaturi, diaree, tuse, organismul cauta sa
deblocheze "canalele fiziologice" si sa-si restabileasca reactivitatea. Devine astfel evidenta
necesitatea respectarii unei diete in concordanta cu sezonul in care ne aflam. Cura de primavara
cu verdeturi mentine organismul sanatos, viguros si puternic, in armonie cu Natura si Universul.
Mararul
Scurt istoric
Originea acestui zarzavat-minune s-a pierdut in timp. Se pare ca initial a crescut spontan, atat in
sudul Europei, cat si in India si sudul Chinei, fiind luat mai apoi in cultura si raspandit in toata
lumea. Era cunoscut si utilizat in vindecare si ca aliment in Egiptul Antic, in Roma si in Grecia
Antica.
Ciclul menstrual neregulat sau dificil, lipsa ciclului menstrual - remediul cu adevarat magic in
toate aceste afectiuni este pulberea de inflorescente si seminte de marar, obtinuta prin macinarea
cu rasnita electrica de cafea. Tratamentul dureaza trei luni si consta in administrarea acestei
pulberi: se ia o lingurita rasa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa. In timpul acestui
tratament, se reduce pe cat posibil consumul de carne, se elimina din alimentatie zaharul si
inlocuitorii lui artificiali si alimentele cu aditivi sintetici.
Colici - de cum apar durerile, fierbeti circa 10 minute o lingurita de marar intr-o ceasca de lapte
si beti cat puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.
Dureri menstruale - macinati fin in piua sau cu rasnita electrica de cafea inflorescente uscate de
marar. Luati in fiecare zi, de trei ori, pe stomacul gol, cate o lingurita din pulberea astfel
obtinuta, tineti-o sub limba vreme de cateva minute, dupa care inghititi-o cu putina apa.
Digestie dificila, varsaturi - in Vrancea si Buzau, babele mestere puneau intr-o cana de apa
fierbinte seminte de marar cat se pot lua cu trei degete, lasau sa se infuzeze 20 de minute, dupa
care o administrau calda suferindului. Este un excelent intaritor al aparatului digestiv.
Hemoroizii - se tratau in Tara Fagarasului cu floare de marar. 4-5 inflorescente se pisau putin,
apoi se lasau in jumatate de litru de apa de seara pana dimineata. Se bea acest leac dimineata si la
pranz, cate o cana, pe stomacul gol. Hemoroizii deveneau mai putin durerosi si se puteau trata
direct cu unsoare de tataneasa si filimica.
Lauzie - lauza se va intrema mai repede si va avea san bogat, daca va bea o cana de lapte in care
s-a pus cat era fierbinte o lingurita de seminte de marar.
Meteorism (gaze intestinale) - inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de seminte de
marar pisate. Efectul de reducere a gazelor va fi rapid.
Retentie de urina - considerat drept un diuretic excelent, mararul este indicat tuturor acelora care
urineaza "picatura cu picatura". Se consuma frunzele proaspete, nefierte.
Extern:
Hemoroizi - 5 linguri de seminte de marar se oparesc cu o ceasca de apa clocotita si se lasa sa
stea o jumatate de ora, dupa care se fac spalari locale cu vata inmuiata in aceasta solutie.
Ochi - contra inflamatiei ochilor si a pleoapelor folositi pentru uz extern un decoct de seminte de
marar (30 g intr-un litru de apa), fierte timp de 5 minute. Aplecati-va fata deasupra vasului luat
de pe foc si acoperiti-va capul cu un prosop.
Urcior - o lingura de seminte se pune intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 20-
25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.
Frumusete
Pentru cresterea sanilor - se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea 20 de linguri de
seminte de marar. Pulberea astfel obtinuta se pune intr-un borcan, dupa care se toarna deasupra
doua pahare de spirt alimentar indoit cu apa. Se inchide borcanul, se lasa la macerat timp de 10
zile, apoi se filtreaza. Se iau din acest preparat 3-4 lingurite pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol.
Efectele apar in maximum o luna si sunt uluitoare. Tratamentul, pentru stabilizarea efectelor, se
tine sase luni la rand.
Cosuri, ten iritat - 2 linguri de seminte se pun intr-o jumatate de cana cu apa clocotita, se acopera
si se lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.
Tenul obosit - pentru a trata un ten obosit macinati cu o rasnita (ca pentru piper) jumatate de
lingura de seminte de marar si puneti faina astfel obtinuta intr-o farfurie adanca. Turnati apa
clocotita si aplecati-va putin fata deasupra aburilor, acoperind capul si vasul cu un prosop.
Contraindicatii
Inflorescentele, frunzele si semintele, mai ales in cantitati mari, sunt contraindicate persoanelor
cu stomac foarte sensibil. Semintele sunt contraindicate in cancer (mai ales ovarian si mamar),
chist si fibrom uterin, mastoza, hipermenoree (ciclu menstrual abundent). Se administreaza cu
prudenta femeilor care au sindrom premenstrual.
Cateva secrete
Semintele de marar au un efect hormonal extrem de puternic. Ele au o actiune identica cu a
hormonului estrogen. Estrogenul este hormonul care este implicat in organism in procesele de
crestere si intretinere ale pielii, in producerea de secretii ale mucoaselor, in dezvoltarea
caracterelor feminine. La femei, semintele de marar produc cresterea sanilor, subtierea vocii,
largirea bazinului si subtierea taliei. Ele mai confera pielii finete, incetinesc ritmul de crestere si
impiedica aparitia de noi fire de par in regiunea axiala, faciala, pubiana etc.
Magie
Folosirea mararului ca leac magic dateaza inca din Antichitate. Chinezii, care il utilizau pentru
vindecarea multor boli, spuneau ca are un efect magic de intarire a organismului, avand
proprietatea de a mentine vitalitatea si tineretea nealterate de trecerea timpului. In anumite zone
ale Frantei, se crede ca ramurile de marar uscat atarnate de o grinda a casei alunga spiritele rele.
Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta
planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o
distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca
acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a
fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era
administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in
mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a
durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca,
sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si
contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece". O parte din
secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin,
o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in
special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in
cele ce urmeaza:
Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze
proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze
si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider,
dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se
administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi
cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de
morcov.
Infuzie
Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in
jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune
deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci
minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte,
obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).
Tratamente interne
Tratamente externe
* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este
stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca
dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest
remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si
previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele
antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar
justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de
marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-
2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda).
Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de
mancarime la nivelul ochiului.
Precautii si contraindicatii
Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii,
fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze
care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita
cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a
obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate
in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme
culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l
in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.
Tarhonul
Scurt istoric
Tarhonul este o planta adusa din indepartatul Caucaz. Arata ca o tufa inaltuta - poate ajunge la un
metru -, cu frunze inguste si destul de lungi. Ea creste foarte ramificata, incat trebuie legata ca sa
nu se rupa. Se recolteaza cu putin timp inainte de inflorire, prin tundere. Culese primavara,
frunzele sale pot fi folosite la prepararea unei salate foarte aromate si cu proprietati medicinale
deosebite. Este o planta adeseori folosita in arta culinara, dar si in medicina populara, mai ales in
Ardeal.
Arterita, ateroscleroza - trei maini de frunze de tarhon se taie marunt, se pun intr-un borcan si se
acopera cu jumatate de litru de otet de mere, lasandu-se sa stea astupat vreme de 7 zile. Se
filtreaza si se bea pe stomacul gol cate un paharel inainte de masa.
Ascita - se mananca frunze de tarhon crude, pe stomacul gol, minimum 7 frunze pe zi.
Batranete - frunzele de tarhon, tocate fin si puse in salata de cruditati sau adaugate in ciorbe,
dupa ce s-au racit, au efect intineritor. Ele ajuta la regenerarea ficatului, reduc colesterolul, curata
vasele de sange si au efect antireumatic.
Colecistita, colici biliare - peste o lingurita de frunze uscate sau doua lingurite de frunze
proaspete se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa sa infuzeze 20 de minute. Se bea fierbinte,
pe stomacul gol. In colecistita cronica este mai bun maceratul - in loc de apa fierbinte folosim
apa rece in aceeasi cantitate si lasam la macerat, la temperatura camerei, vreme de patru ore,
frunzele bine maruntite cu apa.
Colita de putrefactie - trei zile la rand nu se mananca decat fructe si legume proaspete (eventual
foarte putina paine) si se consuma supe de legume condimentate din belsug cu tarhon. Inainte si
dupa fiecare masa se mesteca 2-3 frunze de tarhon.
Dinti (pastrarea integritatii dintilor) - s-a observat ca persoanele care consuma frecvent tarhon
crud au o dantura mai sanatoasa. Tarhonul, se pare, protejeaza dintii impotriva aparitiei cariei
dentare si tartrului, intarindu-le, de asemenea, si radacina.
Dureri de dinti - o mana de tarhon (cu tot cu radacini) tocat se pune intr-un borcan si se acopera
cu otet, se astupa si se agita bine (30 de minute). Se scoate apoi tarhonul, se mesteca putin in
gura si se tine in locul dureros.
Dureri gastrice, gastrita - atunci cand durerile apar dupa masa, leacul este o cana cu ceai de
tarhon: 1-2 lingurite de tarhon se oparesc vreme de 15-20 de minute cu o cana de apa clocotita.
Se bea cu inghitituri mici.
Tulburari de crestere la copii manifestate prin: deficiente de vorbire, pubertate precoce, diferite
tulburari hormonale - ideala este o cura de o luna, in care se beau inainte de fiecare masa 3
lingurite de suc. Daca nu avem la dispozitie tarhon proaspat, se foloseste un macerat din tarhon
uscat in otet de mere: peste 10 linguri de tarhon bine maruntit se pun 40 de linguri de otet de
mere si miere. Se lasa la macerat doua saptamani, dupa care se filtreaza. Se iau 3-6 lingurite din
acest otet medicinal inainte de fiecare masa.
Reumatism, dureri reumatice - peste trei maini de tarhon maruntit se pune un litru de rachiu de
drojdie. Se astupa, se lasa la macerat o luna, dupa care se filtreaza. Se iau in fiecare zi 5 linguri
din acest preparat diluate in apa. Cu acest preparat se fac si frectii pe locurile dureroase.
Sughit - peste o lingurita de tarhon se pune o jumatate de ceasca de apa fierbinte. Se lasa cateva
minute, dupa care infuzia astfel obtinuta se bea calda, inghititura cu inghititura.
Viermi (paraziti) intestinali - trei maini de tarhon nemacinat se pun cu jumatate de litru de apa de
seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa
dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa la racit si se
filtreaza. Se combina cele doua extracte, obtinandu-se un ceai care se bea in doua reprize -
jumatate din cantitate dimineata si jumatate seara. Tratamentul se repeta zilnic, vreme de doua
saptamani. Este valabil pentru ascarizi, oxiuri si tenie.
Extern:
Dureri de cap - doua maini de frunze proaspete de tarhon se pun intr-un borcan si se acopera cu
spirt indoit cu apa; se astupa si se lasa la macerat 10 zile. Se filtreaza apoi si se pun in sticlute. Se
maseaza cu acest preparat ceafa, fruntea si tamplele.
Cateva secrete
In ciorbe si supe nu se pun frunze de tarhon albastrite, pentru ca le strica gustul.
Tarhonul este adesea folosit in preparatele din carne, deoarece le diminueaza toxicitatea si le
face mai usor de digerat.
O ramurica de tarhon pusa in otet ii da acestuia un gust mult mai bun si asigura pastrarea
indelungata.
Pentru persoanele care au regim fara sare (in boli cum ar fi hipertensiunea, ischemia cardiaca,
hipertiroidia), tarhonul este cel mai bun inlocuitor al acesteia.
Prezenta tarhonului in mancare o face mai satioasa si mai digerabila.
Tarhonul este un condiment salvator pentru bucatari, deoarece cateva frunze de tarhon pot
schimba total gustul unei mancari fade.
Tarhonul se pune la uscat in buchete, care se atarna de o sfoara. Din 4 kilograme de tarhon umed
se obtine un kilogram uscat.
Magie
In medicina magica i se atribuiau tarhonului virtuti purificatoare, el putand sa scoata rautatea din
trupul bolnav. Cand bolnavul nu mai dadea semne de intremare si nu mai putea manca, i se dadea
sa bea pe inima goala zeama proaspata de tarhon, ca sa scoata rautatea si sa-i vina puterea.
Salvia
"Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O credinta
straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos, a
vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.
Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se
spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina
nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani -
Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor
tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra,
fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin,
imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca
devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un
remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in
aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie
inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice
legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le
dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai
multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac
excelent pentru mentinerea sanatatii.
Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare
sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca
atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc
frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust
puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate
magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi
tinctura.
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie
se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de
maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga
doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa
la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in
sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru
ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al
memoriei.
Otetul de salvie
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si
digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se
lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va
rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea),
invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva
racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.
Decoctul combinat
Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore,
dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se
fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca
si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de
preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.
Cataplasma cu salvie- o mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie
in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe
locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.
Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie,
administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce
cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in
perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice,
actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.
Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o
jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni
si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor
endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.
Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir,
reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se
administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la
debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un
studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-
au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel,
impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un
adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:
Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara
dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la
nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate
4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un
gust neplacut, dar este foarte eficient).
Diabetul de tip Ii - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la
insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza
decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.
Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi.
Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).
Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de
salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu
redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria
Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un
faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".
Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie
(preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de
minimum 3 saptamani.
Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie,
care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin
principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).
Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe
saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau
corpului un miros placut.
Retete de frumusete
Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se
face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru
parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale
de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si
caruia ii inchide culoarea.
Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct
combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se
tine vreme de un sfert de ora.
Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.
Precautii
Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta
este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul
administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi
aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.
Cafeaua
Stiati oare ca nelipsita cafea face adevarate miracole pentru frumusete? De fapt, se pare ca
efectele benefice sunt mai importante pentru aspectul exterior, decat pentru interior! Vreti sa va
convingeti? Incercati retetele de mai jos:
Parfum pentru corp - pentru a va parfuma intregul corp cu un miros suav de cafea, umpleti cu zat
un saculet de tifon si frecati-va cu el la dus sau la baie.
Concentrat de cafea pentru stralucirea parului - are un miros divin si da, intr-adevar, rezultate:
parul va deveni mai stralucitor chiar si dupa o singura aplicare. Faceti o portie mare de cafea
foarte tare si lasati-o sa se raceasca, pana devine calduta. Strecurati-o, puneti-o intr-un lighean si
inmuiati-va parul uscat in ea. Lasati sa actioneze timp de 20 de minute, apoi clatiti-va abundent
cu apa calduta. (doar pentru femeile satene, roscate sau brunete.)
Zat anticelulitic- toate acele creme anticelulitice au un singur ingredient comun: cofeina! Va
puteti prepara singure o crema anticelulitica, folosind zatul de cafea. Are efecte mai bune daca se
foloseste caldut.
Dupa ce va beti cafeaua, amestecati un sfert de ceasca de zat caldut, cu o lingura de ulei de
masline. Stati in picioare, in cada, si aplicati amestecul de cafea pe zonele corpului cu probleme,
masand energic, ca sa patrunda in piele. Nu va faceti griji daca o parte din amestec va cadea;
ramane destul ca sa adere la piele si sa produca efectul scontat. Dupa aplicarea amestecului
aplicati pe zonele respective o folie de plastic si lasati sa actioneze pentru cateva minute.
Desfaceti folia si frecati pielea cu palmele, pentru a inlatura excesul de amestec ramas. Clatiti cu
apa calduta. Aceasta procedura are rezultate foarte bune, daca o repetati de doua ori pe
saptamana.
Otetul De Mere
Nu otetul de vin, cu mult prea coroziv pentru delicatetea obrazului, ci otetul de mere, plin de
arome si de substante active, folositoare deopotriva pentru sanatate si ten. Ba chiar si mai mult:
pe langa efectul lui de tonic al epidermei, otetul de mere da parului efecte stralucitoare si devine
un veritabil energizant pentru corp, daca e pus in apa din baie. In randurile care urmeaza, veti
gasi formulate scurt, dar cuprinzator, cateva remedii stravechi de intrebuintare a otetului in
frumusete.
Ingrijirea picioarelor
Pielea cornoasa de pe talpi si calcaie poate fi inmuiata prin inmuierea picioarelor in apa cu otet.
Stati asa vreme de zece minute, apoi ungeti-va cu un lapte de corp. Folositi apa cat mai calda
posibil, in care adaugati o lingura de otet de mere la un litru de apa. Tamponati-va picioarele
pentru a le usca bine, aplicati laptele de corp, apoi incaltati-va cu sosete de lana sau de bumbac.
Alta reteta
Calozitatile si bataturile de pe picioare provoaca, adesea, dureri la mers. Inmuiati-le vreme de 5
minute in apa calda in care adaugati o ceasca de otet de mere, apoi frecati bine intariturile de
piele cornoasa cu zahar praf. Faceti un masaj rapid cu ulei pentru bebelusi, spalati-va cu un
sapun fin, apoi incaltati-va cu sosete de bumbac. (In nici un caz din plastic.)
Masca anti-matreata
Dupa ce va spalati pe cap si va clatiti ca de obicei, aplicati pe parul ud, vreme de 5 minute, un
amestec de o jumatate de cana de otet de mere, in care dizolvati doua tablete de aspirina pisata.
Clatiti-va bine. In ultima apa, puneti o lingura de otet.
Arde grasimile
Acidul acetic si biosubstantele din otetul de mere absorb grasimea depusa in celule si o
transporta mai departe spre ardere. Otetul de mere ajuta la descompunerea albuminei din stomac
in aminoacizi. Acestia sunt foarte importanti pentru producerea - la nivelul hipofizei - a unui
hormon special, cu actiune lipolitica. Noaptea, la o ora sau doua dupa instalarea somnului, acest
hormon deschide celulele adipoase si transporta grasimea, prin sange, catre celulele somatice, in
care este arsa. In felul acesta, "pernutele" de grasime scad vazand cu ochii.
Alte substante care distrug grasimile sunt: vitamina B6 si C, magneziul si fierul, care toate intra
in compozitia otetului de mere. Depunerea grasimilor este stopata deja la nivelul cavitatii bucale.
Stimuleaza digestia
Pectinele existente in otetul de mere combat bacteriile si inflamatiile intestinale, care duc la
depunerea grasimilor. Mai mult, otetul de mere stimuleaza digestia.
Extern
* Amigdalita: clatiti gatul la fiecare ora cu o lingurita de otet de mere pusa intr-un pahar de apa.
* Dureri de cap provocate de raceala: amestecati o lingura otet de mere cu un terci obtinut din 2
cartofi rasi. Solutia se intinde pe panza sau un tifon pus in patru, si se aplica pe frunte. Peste 2-3
ore, aplicam o compresa proaspata.
* Edem la picioare: turnati in cada apa (circa 30 cm) si adaugati 3-4 pahare de otet din mere.
Intrati in ea cu picioarele si calcati apa pana veti simti ca picioarele s-au odihnit. Nu le stergeti.
Lasati-le sa se usuce de la sine. Daca aveti dureri puternice, inveliti picioarele cu servetele
inmuiate in otet.
* Leucoree: se pun in 2 litri de apa calda 3 linguri de otet de mere si se fac spalaturi in fiecare zi,
pana la vindecare. Apoi spalaturile se fac o data pe saptamana, pentru profilaxie.
* Micoza la picioare se trateaza prin ablutiunea locurilor bolnave cu otet de mere.
* Muscaturile si piscaturile de tantari se ung cu otet de mere.
* Transpiratie abundenta noaptea: inainte de a va culca, stergeti-va tot corpul cu otet de mere.
Intern
* Artrita: se bea de patru ori pe zi cate un pahar de apa cu o lingurita de otet de mere.
Tratamentul se face timp de doua saptamani, cu o pauza de o saptamana. Apoi procedura se
repeta.
* Hemoragie pe nas: se bea otet de mere dizolvat in apa. Sangele se poate opri cu tampoane de
vata inmuiate in otet si puse in nas.
* Hemoroizi: la fiecare doua ore, se aplica pe umflaturi un tampon de vata inmuiat in otet de
mere, iar dimineata se bea apa cu otet si miere de albine.
* Reteta de slabit: in prima luna se bea in timpul fiecarei mese un pahar cu apa si o lingurita de
otet de mere, apoi cate 2 lingurite de otet la un pahar de apa (in a doua luna). Pe zi, trebuie sa se
consume 3 pahare. Nu se recomanda sa mancati dulciuri si paine alba.
* Tuse: se amesteca 3 linguri de otet de mere cu o lingurita de suc de aloe si 1/2 pahar de miere
de albine. Se iau de 3-4 ori pe zi cate doua lingurite, inainte de masa.
* Varicoza: se toarna otet de mere pe palme si se freaca picioarele de jos in sus, dimineata si
seara, in fiecare zi, timp de una-doua luni, sau se invelesc picioarele cu servetele inmuiate in
otet, apoi se leaga cu un stergar si se sta in pat sau fotoliu, cu picioarele ridicate, timp de 30 de
minute. In timpul acestui tratament, trebuie sa beti de doua ori pe zi un pahar de apa cu 2
lingurite de otet de mere.
* Viermi intestinali: se fierbe in otet de mere cu sare o urzica tanara taiata marunt si se mananca.
Viermii intestinali mor si ies din organism.
Cel mai mare avantaj al inotului este ca muschii si articulatiile se pun in miscare fara a fi nevoite
sa suporte vreo greutate, reducandu-se astfel tensiunea care exista la nivelul acestora, ceea ce
determina un risc minim in ceea ce priveste leziunile sau ranirile. Un exemplu clar ar fi o
persoana ale carei solicitari zilnice si greutate, la care contribuie considerabil si forta de
gravitatie, au un impact major asupra articulatiilor, mai ales asupra celor de la genunchi si
solduri. In apa, toate acestea nu se aplica, deoarece gravitatea este complet diferita.
Toate sporturile aduc beneficii sanatatii atunci cand sunt practicate corect. Insa inotul are, fara
indoiala, niste caracteristici speciale pe care nu le au alte exercitii de tip aerob. Iata cateva dintre
acestea:
determina o incredibila rezistenta cardio-pulmonara;
stimuleaza circulatia sangvina;
contribuie la mentinerea unei tensiuni arteriale stabile;
reduce riscul bolilor cardiovasculare;
dezvolta majoritatea grupelor musculare (mai mult de doua treimi din intreaga suprafata
musculara);
intareste ligamentele articulare, prevenind posibilele leziuni;
imbunatateste postura corporala;
dezvolta flexibilitatea;
atenueaza tensiunile acumulate;
genereaza stari de bine, pozitive;
ajuta la imbunatatirea starilor de anxietate si amelioreaza simptomele de depresie;
relaxeaza tonusul excesiv acumulat in timpul zilei;
stimuleaza cresterea si dezvoltarea fizica si psihica;
imbunatateaste dezvoltarea psihomotorie.
In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a numarului de specialisti in medicina care au recomandat
inotul pentru diferite terapii. Printre acestea se numara:
astmul;
durerile musculare si articulare;
hernia de disc;
stresul;
stimularea cresterii;
slabirea controlata;
disabilitati fizice si motorii;
autism.
Exercitiile in apa permit o libertate de miscare imposibila pe uscat. Apa permite realizarea
de miscari si posturi care nu se pot realiza in afara ei. Si exercitiile in apa au efecte psihologice
pozitive, deoarece persoana este intr-un ambient ludic, la o temperatura optima pentru o buna
relaxare.
Practica regulata a acestui sport face ca aparatul respirator sa-si imbunatateasca elasticitatea si
mobilitatea. Drept consecinta, plamanii sunt capabili sa capteze o cantitate mare de aer, ceea ce
ajuta celulele corpului sa beneficieze de un aport mai mare de oxigen. Plamanii sunt organe
elastice care depind, pentru o buna functionare, de capacitatea de contractie si destindere a
muschilor cutiei toracice. Acesti muschi se tonifica si lucreaza mai eficient atunci cand exercitiie
sunt efectuate regulat.
Dar nu numai atat. Rezistenta apei determina corpul sa consume mai multa energie pentru a se
misca, modelandu-l in acest fel si combatand cu succes celulita.
Inotul este unul din cele mai deosebite sporturi, deoarece nu prezinta restrictiile tipice majoritatii
sporturilor. Inotul se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, se poate practica indiferent de
conditia fizica, nu necesita echipament special, nici co-echipieri si poate fi practicat si de catre
femeile insarcinate, fara niciun risc. Persoanele dinamice, cu o conditie fizica foarte buna, pot
practica inotul de rezistenta sau viteza. Cei care vor doar sa se relaxeze, pot combina inotul cu
balacitul, rezultand o activitate distractiva care arde calorii si imbunatateste sanatatea.
Inotul este, de
asemenea, unul dintre cele mai sanatoase sporturi, datorita conditiilor speciale pe care le
presupune: pozitia orizontala a corpului, atat sprijinul mobil cat si factorul de franare constituit
de apa, presiunea ridicata care solicita mai intens miscarile respiratorii.
In timpul inotului, presiunea exercitata de apa asupra corpului determina plamanii si inima sa
depuna mai mult efort pentru a functiona normal. Astfel, inotul le mareste elasticitatea si
rezistenta.
Ceea ce rezulta de aici este imbunatatirea circulatiei sangvine, reglarea tensiunii arteriale deci
reducerea riscului bolilor cardiovasculare.
Cel mai mare avantaj al inotului este ca muschii si articulatiile lucreaza fara a fi nevoite sa
suporte vreo greutate. Astfel, peste doua treimi din intreaga suprafata musculara se dezvolta fara
ca articulatiile sa aiba de suferit. Mai mult, ligamentele se intaresc si-si dezvolta flexibilitatea.
Muschi dezvoltati si ligamente puternice inseamna o postura corporala corecta si un aspect fizic
mult imbunatatit.
De altfel, inotul este sportul cu cel mai bun raport intre efortul depus, in alte cuvinte oboseala
resimtita de organism, si caloriile arse. Practicat regulat, garanteaza o silueta de invidiat -
tonifica muschii fesieri si pectorali, coapsele si gambele, si are un rol important in dezvoltarea
armonioasa a abdomenului. De asemenea, topeste celulita si dezvolta armonios toate grupele
de muschi.
Inotul aduce beneficii sanatatii psihice, de asemena. Acest lucru nu se refera doar la vindecarea
bolilor, ci la starea generala de bine ce o confera inotul tuturor practicantilor sai. Vizitele regulate
la bazin amelioreaza anxietatea si simptomele de depresie si relaxeaza si stimuleaza dezvoltarea
psihica. Pierderea in greutate, imbunatatirea tonusului, disparitia celulitei sunt alti factori aferenti
practicarii regulate a acestui sport care imbunatatesc stima de sine si tonusul general al oricui.
Din pacate, cei mai multi dintre noi inoata (sau se balacesc) doar cand merg in conediu la mare.
O mare parte din responsabilitatea pentru aceasta stare de fapt cade pe umerii prejudecatilor
vehiculate de-a lungul timpului in legatura cu inotul. Una dintre ele este ca e nesanatos sa inoti in
primele cateva ore dupa o masa principala, afirmatie eronata, conform studiilor recente.
Alta interdictie absoluta de referea la femeile in perioada ciclului. Practica a demonstrat ca
aceasta regula se aplica doar celor care au avut in antecedente inflamatii ale ovarelor sau trompei
care, intr-adevar, sunt agravate de imbaierile in apa rece si de efort suplimentar. Insa, pentru
majoritatea femeilor, o igiena speciala suplimentara este singurul lucru necesar pentru a se
bucura de inot in perioada fatidica a lunii. Alte prejudecati vizau diabeticii: se spunea ca
glucoza este consumata brusc, lucru ce duce la accidente deosebit de neplacute. Contrar acestei
teorii, cercetarile au demonsrtat ca inotul este un factor terapeutic important in tratarea diabetului
zaharat insulino-dependent.
Multele sale beneficii au ridicat inotul la rangul de sport terapeutic, folosit in tratarea multor
afectiuni din domenii cat se poate de variate. Practicarea regulata a inotului accelereaza
vindecarea in cazul astmului, herniei de disc, dizabilitatilor fizice si motorii, autismului, al
durerilor musculare si articulare, al depresiei si anxietatii..
Daca pana acum nu te-ai familiarizat cu tehnicile inotului, nu e prea tarziu niciodata sa inveti
cele cateva miscari de baza. Vei avea ocazia sa descoperi un sport care, pe langa efectele
benefice asupra aparatului cardio-vascular sau aparatului respirator, iti va oferi o conditie fizica
de invidiat si un tonus excelent. In plus, inotul poate fi practicat in moduri cat mai diverse si
poate fi adaptat necesitatilor individuale ale fiecarei persoane.
Acest lucru se poate vedea in orice piscina, odata cu aparitia unor noi activitati coordonate de
antrenori profesionisti. Acestea sunt destul de diferite de orele clasice de inot, iar ca exemple pot
fi cursurile pentru bebelusi, femei gravide sau persoane in varsta. Daca vine vorba despre
beneficiile acestui sport, acestea nu sunt deloc de neglijat. Aduce o incredibila rezistenta cardio-
pulmonara, stimuleaza circulatia sangvina, ajuta la mentinerea unei presiuni arteriale stabile,
reduce riscul afectiunilor cardiovasculare, dezvolta majoritatea grupelor musculare - tonifica
muschii fesieri si pectorali, are un rol important in dezvoltarea armonioasa a abdomenului,
coapselor si gambelor.
Afectiuni respiratorii
Din cauza climei severe, in Rusia, bolile respiratorii sunt extrem de
raspandite: raceli, bronsite, gripe in forme multiple, pneumonie.
Ceai de licheni (Centraria islandica). O lingurita de planta se fierbe in 200 ml de apa, 5 minute.
Se strecoara si se bea fierbinte, intr-o singura repriza, noaptea, inainte de culcare. Se indulceste
cu miere.
Bratari din lemn de copac. Se recomanda purtarea bratarilor de lemn, acoperind incheietura
mainilor (peste puls), atat in casa, cat si afara, atat ziua, cat si peste noapte. Siberienii considerau
ca bratarile rosii sunt mai eficiente.
Talisman de cartofi. Este un remediu larg folosit de siberieni, care cred ca daca o persoana poarta
o bucatica de cartof crud in tot timpul iernii, ca un talisman, ea este ferita de raceli. Aceeasi
bucata de cartof se purta chiar si cand se innegrea si devenea tare ca piatra. Este interesant faptul
ca multi doctori rusi recomanda si astazi acest remediu pacientilor care au tendinta sa raceasca
usor. "Este un lucru absurd", afirma ei, "dar mai absurd este ca functioneaza." Din moment ce
metoda nu cere cheltuiala sau alte dificultati de aplicare, merita sa fie incercata.
Decoct de salvie
Frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite in locul lichenului. Doza si modul de
preparare sunt cele descrise anterior.
O bucata de carpa (preferabil de lana) se inmoaie intr-un amestec egal de ulei de masline, otet si
camfor si se aplica pe piept comprese, pe timpul noptii. La ceafa se vor aplica comprese cu hrean
ras.
Multi practicieni recomanda introducerea mustarului in ciorapi de lana, pe tot timpul bolii.
O alta metoda consta in introducerea de pleava de grau in ciorapi pe timpul noptii.
Cam 1/2 pahar de seminte de anason se fierb 15 minute cu un pahar de apa, apoi se strecoara. Se
adauga 1/4 pahar de miere si o lingura de coniac. Doza: se ia cate o lingura, la fiecare jumatate
de ora. Reface vocea in cateva ore.
Zece cepe taiate in bucati si o capatana de usturoi se fierb intr-un litru de lapte nefiert. Apoi
continutul se indulceste cu miere. Doza: o lingura de lichid cald la fiecare ora, in tot timpul zilei.
Acest remediu face sa dispara si cea mai grea raceala intr-o singura zi.
In Baikal, regiune din Siberia, sucul de hrean sau morcov era combinat in parti egale cu miere
(1/2 pahar miere si 1/2 apa fierbinte). Se ia de 6 ori pe zi. Doza: o lingura.
Combinati 2 linguri de unt proaspat, 2 galbenusuri, 2 linguri miere, 1 lingura faina de grau. Se
amesteca bine si se administreaza in cursul zilei.
In Caucaz, se lua seva de artar cu lapte, in fiecare primavara, ca remediu pentru "tusea care
dureaza din iarna".
Un amestec de amoniac si ulei vegetal se pune pe piept, in compresa, pe timpul noptii. Tusea
trece foarte repede.
Un amestec in cantitati egale de suc de afine si miere, luat de 3-5 ori pe zi (o lingura). Curata
traheea de flegma. Pe timpul acestui tratament se bea ceai de fragi salbatici in tot cursul zilei. Se
indulceste cu miere (vechi remediu siberian).
Urmatoarea metoda de tratare a tusei a fost folosita in toata Rusia: o bucata de material de circa
25 cm lungime si 16 latime se inmoaie in parafina si se aplica pe piept. Se schimba in fiecare zi,
pana cand se obtine rezultatul dorit.
Lemn-dulce pisat (pudra), marar uscat (pudra) si zahar pudra, in proportii egale, se amesteca.
Doza: se ia 1/2 lingurita de doua ori pe zi. Pentru copii se administreaza jumatate din cantitate.
PRESOPUNCTURA CU SEMINTE
Toata lumea a auzit despre acupunctura si efectele ei uimitoare. Acasa, ea poate fi insa inlocuita
(mai ales cand tratamentele medicamentoase sunt contraindicate) prin aplicarea de seminte pe
punctele reflexoterapeutice.
Procedeu
Pentru fixarea precisa a semintelor, acestea se aplica pe o banda adeziva, care apoi se aseaza pe
punctele respective, iar deasupra se mai lipeste o bucata de banda.
2. Pentru vindecarea pneumoniei, inainte de culcare se acopera cu seminte de para zonele de sub
degetul mare, pe talpa si pe palma.
7. In caz de hemoragie
uterina si menstruatie
abundenta, se aplica,
pentru 3-4 ore, cate 3
boabe de piper, la baza
degetelor inelar si
mijlociu.
8. Pentru pielonefrita, se aplica pe laba piciorului, inainte de culcare, cate 2 boabe de fasole
neagra, pe partea proeminenta, pe punctele dureroase.
9. Angina pectorala, palpitatii, ischemie miocardica - 5 seminte de calin sau de loboda se lipesc
pe pulpa degetului mare, cate 3-4 ore zilnic, si se apasa periodic.
Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la leacurile
taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel, mai ales la noi,
romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline de flori si ierburi de leac.
Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa ca mai exista oameni pasionati,
pentru care valorile primare ale naturii constituie adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip,
plantele sunt transformate in medicamente veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de
suferinte. Un astfel de exemplu este d-na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in
mirifica zona a Maramuresului. Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage
culori naturale, pentru tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic...
Acest elixir se pune pe pleoape si in jurul ochilor dimineata, sapte zile la rand, pentru refacerea
ochilor obositi, indepartarea cearcanelor si a ridurilor. In popor, acest remediu era folosit pentru
"limpezirea vederii" (imbunatatirea acuitatii vizuale) si se spunea ca are efecte magice asupra
celor cu deficiente majore de vedere, ajutandu-i sa revina la normal. Evident, locul din care se
culege roua trebuie sa fie extrem de curat si ferit de orice influenta poluanta.