Busuiocul cerbilor

Mentha pulegium
Denumiri populare: musetel de camp, busuiocul cerbului.
Unde se gaseste: planta perena, raspandita in toata Europa creste pe campuri, in locuri insorite, dar
umede, mlastinoase sau pe marginea raurilor.
Cum arata: busuiocul cerbilor se infatisaza ca o planta erbacee, prezentand o tulpina cu
patrunghiulara, care se ramifica la baza, are frunze opuse, ovale, cu marginile dintae fin sau intregi. Are
flori colorate purpuriu rozalii aranjate in vertici la subsoara. Intreaga planta este acoperita cu peri.
Infloreste din luna iulie pana in luna septembrie.
Parti folosite in scopuri terapeutice: in scopuri terapeutice se recolteaza partile aeriene, cand peste
jumatate din flori s-au deschis. Se usuca in locuri umbroase calduroase si bine aerisite.
Principii active: uleiul esential de busuiocul cerbilor, obtinut prin antrenare cu vapori de apa,
contine in principal pulegona (pana la 90%), mentona, izomentona, piperitenona, octanol si trans-izopulegona. Planta mai contine tanin si diosmina.
Indicatii terapeutice:

dezinfecteaza caile respiratorii, stimuleaza secretiile bronsice, e

expectorant, carminativ in afectiuni ale aparatului digestiv.

Folosit intern uleiul prezinta proprietati antiseptice, antispastice, carminative, emenagoge si
stimulante.
In utilizare externa prezinta actiuni de indepartarea tantarilor.
Intrebuintari si retete naturiste cu busuiocul cerbilor: preparatele cu busuiocul cerbilor se
recomanda in tratamentul digestiilor dificile, dureroase, in gastrite si in combaterea flatulentei. Se
mai recomanda si in tratarea afectiunilor cailor respiratorii ca expectorant, avand rol in stimularea
secretiilor bronsice si favorizand expectorarea.
In traditia populara se folosea la tratarea gutei, in tratamentul pentru anasarca si ca stimulent al
sistemului nervos.