Cancer hepatic

Descrierea principiilor tratamentului:

 Consumaţi alimentaţie crudă aproape 100% vreme de 6-12 luni. Aceasta este alimentaţia ideală şi pentru
purificarea corpului, alcalinizare, stimulare imunitară şi pentru renaşterea lui. Mâncarea gătită produce o mulţime de
deşeuri şi intoxică corpul. Este de la sine înţeles că viaţa nu poate proveni de la ceva mort. Numai viaţa poate crea
viaţă. Refacerea vieţii în organismul nostru se va lega direct de ceva viu. Numai această forţă din alimentaţia vie,
naturală are capacitatea de a reînnoi zilnic viaţa în celulele şi ţesuturile organismului nostru. Numai produsele
consumate în starea lor naturală, adică crude, conţin viaţă (sunt bogate în enzime).
 Folosiți o cantitate mare de sucuri vegetale – până la 2 litri pe zi. Dacă persoana este supraponderală și are
vitalitate, zile întregi (14-21) poate consuma doar sucuri – 2-3 litri pe zi, plus ceaiurile și suplimentele. Dacă persoana
este devitalizată, cu tendințe către cașexie, pe lângă sucuri va consuma și salate, ceva semințe și oleaginoase, alge,
polen – pentru menținerea greutății. Iată o listă cu cele mai benefice sucuri:
 Sucuri de verdeţuri bogate în clorofilă: pătrunjel, urzică, spanac, orz verde, grâu verde, frunze de morcov, lucernă,
frunze de păpădie, frunze de ridichi, frunze de ţelină, plante aromatice verzi - dacă aveţi (busuioc, rozmarin, salvie,
cimbru) etc. Se introduce în cupa blenderului o mână bună de frunze, puţin tocate în prealabil şi 300 ml apă. Se
mixează bine, se depozitează într-un vas de sticlă, iar după 15 minute se strecoară. Se poate consuma 500-1500 ml pe
zi.
 Suc de varză – 500 -750 ml pe zi + Suc de morcov – 250 ml pe zi + Suc de ţelină (rădăcină) – 100 ml pe zi. Se
pot combina toate sau bea separat, după dorinţă. Varza conţine o mulţime de substanţe puternice care combat
cancerul (indoli, izotiocianaţi, monoterpene, sulforafanul, glutation-peroxidază etc.). Beți până la 1 litru de suc din
varză şi alte rude familia ei (varza de Bruxeles, varza creaţă, brocoli, kale, conopida, gulia, napi). Sucul de morcov
sporeşte numărul de globule roşii şi hemoglobină şi este bogat în beta-caroten, substanţă care măreşte numărul de
limfocite T şi celule „ajutătoare” din sistemul imunitar. Sucul din rădăcina de ţelină conţine proprietăţi anticancer,
reglatoare hormonale, tonice hepatice, puternic depurative.
 Adoptaţi un program regulat de două mese, iar cu 30 de minute înainte de masă serviţi și o cană de suc. – Folosiţi
şi alte tonice şi suplimente naturale din prima zi a tratamentului: alge diverse (spirulina, chlorella) polen, păstură,
propolis, fulgi de drojdie de bere inactivă, ulei de cătină, extract din seminţe de struguri, vitamina C organică,
suplimente de seleniu, coenzima Q10 și plante sub diverse forme (ceaiuri, pulberi, tincturi) etc.
 Iată o listă cu alimente benefice: lăptucă (diverse varietăţi de salată), spanac, rucola, urzici, lobodă, ştevie, măcriş,
varză chinezească, andive, dovlecel, varză, varză roşie, conopidă, broccoli, gulii, kale, napi, ceapă, praz, usturoi, bulb
de fenicul, tomate, ardei, morcov, păstârnac, ţelină, pătrunjel, germeni, murături proaspete probiotice, alge, hrişcă,
mei, avocado, cocos, diverse seminţe (in, chia, dovleac, susan, cânepă, amarant) sâmburi de caise, migdale, nuci
braziliene, drojdie de bere inactivă, suc de lămâie pentru asezonarea salatelor.
 În prima perioadă a tratamentului nu se vor consuma fructe pentru că celula canceroasă este disperată după
consumul de glucoză pentru nevoile ei energetice. Se vor introduce fructe după 2 luni de la începerea
tratamentului şi atunci se vor consuma doar singure, nu combinate cu alte alimente.
 Se consumă cât de multe plante condimentar–aromatice, care au multiple proprietăți anticancer, sub formă de
pulbere, puse în sucuri, pe salate sau în alte preparate: busuioc, chimen, chimen negru, cimbru, coriandru,
cuișoare, ardei cayenne, dafin, fenicul, ghimbir, ienibahar, măghiran, ienupăr, mentă, oregano, pătrunjel,
rozmarin, salvie, semințe de schinduf, scorțișoara, șofran, turmeric (curcuma), vanilie naturală, wasabi, galangal
(condimente indiene puternic anticancerigene).
 Singurele uleiuri alimentare, în ordinea valorii lor, ce vor fi folosite sunt: de in, de cânepă, de măsline, de
sâmburi de strugure - toate presate la rece. Cu ele se vor asezona salatele de crudități. Uleiurile nu se vor fierbe
sau încinge la temperaturi mari.
 Se foloseşte foarte puţină (sau deloc) sare de mare sau de Himalaya şi se compensează cu plante aromatice
(frunze de ţelină, oregano, măghiran, rozmarin, busuioc, cimbru etc.) Dacă bolnavul are probleme severe ale
rinichilor, reumatism accentuat, hipertensiune arterială – se elimină total sarea o perioadă de câteva luni.
 Se va consuma pâine preparată din seminţe de mei, hriscă sau seminţe de chia. Doar dacă se insistă, se poate folosi
puţină pâine preparată din făină integrală şi ceva seminţe. Ar fi ideal ca pâinea din cereale să fie introdusă la două
luni de la începerea tratamentului.
 Preparat pentru tratarea constipaţiei, detoxifiant al tractului digestiv, antiinflamator şi reparator al mucoaselor
tractului digestiv - un amestec din: seminţe de in (o lingură), chia (o lingură), tarâţe de grâu (o lingură) şi tarâţe
de psyllium (o linguriţă), se lasă la macerat într-un vas de sticlă cu 250 ml apă peste noapte. Dimineaţa se se
consumă cu tot cu apă. Se poate consuma şi combinat un suc de verdeţuri sau rădăcinoase sau cu un smoothie.
 Supliment de enzime digestive proteolitice din surse vegetale - se administrează doza maximă recomandată pe
prospect. Ajută la o bună digestie şi facilitează descoperirea şi vulnerabilizarea celulelor canceroase pentru sistemul
imunitar.
 Se bea apă la discreţie.
 Băutură anticancer din: ghimbir (tuberculi proaspeţi), migdale, lemn dulce, ganodema şi lămâie. Se pun în
blender 750 ml apă, 100 grame ghimbir tuberculi proaspeţi raşi sau bine mărunţiţi, 15-20 migdale hidratate în
prealabil şi se mixează bine, după care se strecoară. Lichidul obţinut se pune din nou în blender, se adaugă sucul de la

1
 o lămâie, 3 linguriţe pulbere de lemn dulce şi 2 linguriţe pulbere ganoderma şi se mai mixează puţin. Se bea pe
parcursul unei zile, are efecte înviorătoare dar şi proprietăţi remarcabile anticancer.
 Ghimbirul conţine opt compuşi cu rol hepatoprotector, conform opiniei renumitului cercetător în domeniul
plantelor James Duke. De asemenea, are multiple proprietăţi anticancer şi este un bun antiinflamator.
 Migdalele conţin vitamina antineoplazică B17, care a fost folosită împotriva cancerului. De asemenea, conţin
grăsimi sănătoase şi aminoacizi pentru susţinrea bolnavului slăbit. Au efect antiinflamator şi emolient asupra
mucoaselor.
 Lemul dulce conţine un compus activ numit glicirizina, care împiedică distrugerea celulelor hepatice de către
substanţele chimice, planta folosindu-se în tratarea cirozelor şi a hepatitelor cronice. Glicirizina are activități
antiinflamatorii și antioxidante și, de asemenea, stimulează producția endogenă de interferoni şi are acţiune
antifibrotică hepatică. Cercetări făcute în Japonia, au pus în evidenţă faptul că tratamentul cu lemn-dulce stopează
evoluţia hepatitelor virale. La un grup de pacienti cu hepatită B si C, trataţi cu extract din această plantă, s-a
observat după zece ani o rată a cirozei şi a cancerului hepatic semnificativ mai mică (sub 50%) decât la grupul
martor. Conform studiilor medicului japonez Y. Arse, administrarea extractului de lemn-dulce previne aparitia
cancerului hepatic si chiar provoaca intrarea in remisie a carcinoamelor hepatice, mai ales a celor aflate in primele
faze. Mai mult, aceasta planta s-a dovedit ca stimuleaza secreţia de interferon - substanta folosita frecvent in
prevenirea acestei afectiuni.
 Ganoderma lucidum sau Reishi este o ciupercă medicinală tradițională cunoscută care a demonstrat că are
efecte hepatoprotective evidente, reduce leziunile hepatice, ameliorează fibroza hepatică, ajută la creșterea
cantității de proteine din ficat şi regenerarea acestuia. Are activitate antihepatomului, antitumorală, antioxidantă,
activitatea antialergică, activitatea antihipertensivă, antivirală, hepatoprotecția și inhibarea sintezei colesterolului,
reduce splenomegalie (mărirea splinei). Poate fi folosită în hepatite acute şi cronice, ciroză, complicţii ale cirozei,
cancer hepatic. În ciuda faptului că silymarina (compus găsit in armurariu) este considerat un tratament eficient al
hepatitei, acesta a demonstrat un efect mai mic asupra reducerii fibrozei decât cel al ganodermei.  În plus,
ganoderma îmbunăţăţeşte funcţiile ficatului iar performanţa acestuia creşte.

Plante de valoare:
 Ceaiul depurativ (detoxifiant) din: trei fraţi pătaţi, rădăcină de brusture, frunze de mesteacăn, frunze de frasin,
trifoi roşu, rădăcină de păpădie. Infuzie din 1 lingură amestec plante la ½ litru de apă clocotită, se lasă 10 minute la
infuzat şi apoi se strecoară. Se bea pe parcursul zilei neîndulcit. Această formulă conţine printre cele mai bune plante
care curăţă organismul de toxine pe toate căile posibile.
 Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor) - Principiile active ale aceste plante supranumită „regina plantelor depurative”
au acţiune diuretică, expectorantă, fluidificatoare a secreţiilor bronşice, colagoge, depurative, antialergice şi uşor
laxative, protectoare a mucoasei gastrointestinale inflamate.
 Brusturele (Arctium lappa) este una dintre cele mai eficace plante depurative care curăţă sângele de toxine, fiind
un excelent ajutor în procesul de detoxifiere al organismului, curăţind organismul de acizi (sulfuric, fosforic, uric)
şi mucozităţi. Ca urmare, această plantă, alături de alte plante depurative puternice, pot fi folosite în tratamentul
majorităţii afecţiunilor. Principiile active au acţiune trofică şi protectoare pentru piele, tonică generală, emolientă,
reparatoare, depurativă, diuretică, sudorifică, colagogă, coleretică, laxativă, antivirală, antimicrobiană,
antifungică, hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, antitumorală, imunomodulatoare, antiseboreeică,
antipruriginoasă, antiinflamatoare, antialergică, antisclero-tică, spasmolitică, hepatoprotectoare, reglatoare a
metabolismului mineral.
 Mesteacăn (Betula pendula) - Principiile active din frunze şi muguri au acţiune diuretică, depurativă,
bacteriostatică, coleretică şi colagogă, sudorifică, antiinflamatoare, uşor hipotensivă, antigutoasă.
 Frasin (Fraxinus excelsior) - are efect depurativ, diuretic, sudorific, coleretic, colagog, laxativ, antiinflamator
hemoroidal, cicatrizant, antigutos, antireumatic, febrifug, astringent, hipocolesterolemiant.
 Trifoi roşu (Trifolium pratense) - Este un detoxifiant şi tonic general, fiind valoros în terapia stărilor toxice, în
boli sistemice cronice, infecţioase, autoimune şi neoplazice. Trifoiul roșu este un excelent purificator al sângelui
dar şi si cu acţiune tonică a globulelor roşii.  Proprietățile sale expectorante sunt, de asemenea, excelente pentru
persoanele care au nevoie de suport pulmonar.
 Păpădia (Taraxacum officinale) - tonic amar, tonic general, drenor hepatobiliar, depurativ sangvin, diuretic,
decongestiv, antiputrid, circulator, tonifiant al pielii, astringent.
 Ceai din plante cu efect regenerator al ficatului: pufuliţa + sulfină + anghinare. În ½ litru de apă clocotită se
pune câte o linguriţă din fiecare plantă, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile.
 Pufuliţa cu flori mici este un regenerator excelent al ficatului, stimulează funcţiile hepatice, având efecte
coretice-colagoge. În bolile hepatice, pufulita este foarte eficientă în combinaţie cu plantele amare, care-i
potentează foarte mult acţiunea favorabilă asupra ficatului.
 Principiile active ale Sulfinei (Melilotus officinalis) stimulează refacerea ţesuturilor prin înlocuirea celor distruse
cu altele nou formate, identitate morfocuncţional cu primele, contribuie la sinteza ARN şi prin aceasta la
regenerarea ţesutului hepatic, fapt demonstrat pe animale hepatotocmizate.
 Anghinarea conţine compusi numiti acizi cafeilchinici care au demonstrat puternice efecte de regenerare
hepatică, similare cu armurariul. Această plantă este un bun adjuvant în tratamentul hepatitelor cronice,
colecistitelor cronice, steatozelor, cirozelor şi insuficienţelor hepatice. Ea stimulează funcţia antitoxică a ficatului

2
 şi are acţiune regeneratoare a celulelor hepatice, creşte apetitul şi ajută la eliminarea sărurilor şi pigmenţilor
biliari, normalizând culoarea pielii. Are şi acţiune antiinflamatoare, antialergică, laxativă, diuretică,
antiaterosclerotică. Infuzia de anghinare se prepară din 2 linguriţe de frunze şi din 300 ml de apă clocotită. După
10 zile, se măreşte doza la 4 linguriţe la 300 ml, iar după alte 10 zile, la 5 linguriţe la aceeaşi cantitate de apă.
Bolnavul va bea câte 100 ml de ceai dimineaţa şi seara, înainte de masă, după care va sta întins pe partea dreaptă
timp de jumătate de oră.

Pulberi din plante:

 Armurariul supranumit „marele protector al ficatului” este cea mai bună plantă dedicată acestui organ important.
Zeci de studii, unele dintre ele finalizate, alte in curs de derulare, arata ca semintele acestei plante sunt un inamic
redutabil al cancerului. Această plantă şi-a dovedit eficienţa ca adjuvant în mai multe tipuri de cancer: hepatic,
pulmonar, de prostată, de sân, ovarian, de colon şi de piele. Aceasta planta activeaza sistemul imunitar (favorizand
fagocitarea celulelor maligne), neutralizeaza radicalii liberi, reintinereste organismul. Studii facute in randul
populatiilor mediteraneene si din Asia Centrala, unde aceasta planta este consumata in mod traditional, arata ca
incidenta cancerului este de pana la trei ori mai mica la cei care consuma frecvent aceasta planta. Pentru a combate
efectul hepatotoxic al citostaticelor, fitoterapeuţii recomandă armurariul. Această plantă ajută la detoxifierea ficatului
şi, în acelaşi timp, grăbeşte procesul de regenerare a celulelor hepatice. Folosirea plantei reglează nivelul
transaminazelor. Se administrează pe stomacul gol, 1 linguriţă de pulbere de 3 ori pe zi, timp de 3 săptămâni. Pentru o
bună asimilare se asociază cu anumite uleiuri. Aşadar, puteţi lua pulberea împreună ulei de cătină (30 picături de 3 ori
pe zi), care este un tonic hepatic şi imunitar. O masticaţie bună favorizează absorbţia principiilor active în stomac, dar
şi absorbţia esenţelor produsului la nivelul cavităţii bucale. Apoi se poate bea puţină apă, caldă de preferinţă. Timp de
minim 30 de minute nu luaţi nimic altceva! În cazul afecţiunilor hepatice grave se va folosi armurariu timp de peste 6
luni, în cure de 3 săptămâni, cu pauze de 14 zile între cure.
 Păpădia - Se administrează 1 linguriţă (3 g) x 2 /zi,  cu 30 minute înainte de masă, dizolvată într-un pahar de apă sau
în sucuri proaspete de legume. Prin compoziţia sa chimică acţionează ca tonic amar, drenor hepato-biliar,
decongestionant, depurativ, antiinflamator, antioxidant, având un important efect diuretic, antitumoral. Astfel, ea este
indicată in stările congestive hepatice, hepatite, insuficienţă hepatică, hipercolesterolemie, icter, litiaza biliară, cancer.
Jurnalul australian al plantelor medicinale citează două studii care au arătat proprietatile păpădiei de regenerare a
ficatului în cazuri de icter, umflarea ficatului, hepatită şi indigestie. Frunzele şi rădăcinile sale conţin taraxacină, un
principiu amar foarte valoros în tratarea bolilor digestive.
 Indian Echinacea (Andrographis Paniculata), este bine cunoscută ca ‘King of Bitters’(este foarte amară) şi a fost pe
larg utilizată în India, China şi Tailanda. A fost singurul remediu cunoscut împotriva febrei malariei până la
descoperirea chininei – planta având efecte protectoare asupra afectării hepatice și renale.  Deși numeroase plante din
plante au fost raportate pentru eficacitatea lor în protecția hepatică, Andrographis paniculata este cea mai răspândită
plantă pentru hepatoprotecție şi antihepatotoxicitate, în special în medicina tradițională asiatică. Această plantă este
una dintre cele mai puternice antiinflamatoare. Planta are o acţiune antioxidantă complexă. Planta este recomandată şi
pentru proprietățile sale antibacteriene, antifungice, antiparazitare și antivirale, antitumorale puternice, reglatoare ale
glicemiei. Se administrează 1 linguriţă (3 g) x 2 /zi,  cu 30 minute înainte de masă, dizolvată într-un pahar de apă sau
în sucuri proaspete de legume.
 Ligustrum lucidum - Se administrează 1 linguriţă de pulbere liofilizată de 2 /zi,  cu 30 minute înainte de masă,
dizolvată într-un pahar de apă sau în sucuri proaspete de legume. Este una dintre cele mai frecvent utilizate plante
medicinale chineze tonifiante de ficat / rinichi și pentru a trata cancerul de ficat și pentru ameliorarea sindromului
clinic. Efectele folosirii acestui fruct au fost demonstrate ca potențiale antiproliferative împotriva carcinomului
plămânului și pancreatic, de sân și adenocarcinomului de prostată, gliomului și carcinomului colorectal. Într-un studiu,
s-a demonstrat că extractul de Ligustrum induce apoptoza(sinuciderea) și sencescența în celulele umane
hepatocelulare.
 Dracila (Berberis Aristata) - Se administrează 1 linguriţă de pulbere liofilizată de 2 /zi,  cu 30 minute înainte de
masă, dizolvată într-un pahar de apă sau în sucuri proaspete de legume. Întreaga plantă conţine alcaloizi cu proprietăţi
anticancerigene şi antibacteriene, cel mai important dintre alcaloizi fiind cel numit berberină. Datorită berberinei
dracila îmbunătăţeşte digestia şi combate afecţiunile hepatice precum icterul hepatic sau litiaza biliară. Dracila se
foloseşte ca materie primă în industria de medicamente pentru prepararea tincturii şi extractului folosite în tratamentul
afecţiunilor biliare (în special în cazul calculilor biliari) şi obţinerea principiilor active în stare pură. Aceste acţiuni
vindecătoare se datorează proprietăţilor coleretice (stimulează secreţia biliară), colagoge (favorizează evacuarea bilei
în duoden) şi stomahice (favorizează digestia la nivelul stomacului) ale berberinei din compoziţia drăcilei. Extractele
de dracilă sporesc de două-trei ori secreţia bilei, sporind şi calitatea produselor biliare. Berberina este de 10 ori
superioară fenilbutazonei, eliberînd bilirubina legată de proteine  şi de 100 de ori superioară papaverinei - un alcaloid
similar berberinei. Dracila are şi proprietăţi antiinflamatorii (tot datorită berberinei), fiind de folos în tratarea
hepatitelor. Are şi proprietăţi antivirale şi antibacteriene puternice şi anti-hepatocarcinogenetic.
 Schisandra (Schisandra chinesis) este cunoscută din medicina tradiţională chineză ca tonic hepatic, purificator
sanguin şi stimulent al imunităţii. Seminţele acestui fruct conţin mai mult de zece compuşi cu rol hepatoprotector fiind
un protector hepatic excepţional. Schisandra reduce nivelul plasmatic al transaminazelor, creşte sinteza proteinelor,
îndepărteaza radicalii liberi şi creşte acţiunea vitaminelor C si E, stimulând astfel regenerarea hepatică. Are efect
antimutagenic, antitoxic, anticancerigen, imunomodulator; protejează membrana şi previne necrozarea hepatocitelor,
menţine nivelul de glutation hepatic, stimulează sinteza glicogenului şi a proteinelor, reduce nivelul transaminazelor
3
 serice, ameliorează metabolismul acizilor biliari în ciroză, carcinom hepatic, icter, hepatite virale şi alcoolice, reface
ţesutul hepatic după hepatectomie. Se administrează 1 linguriţă de pulbere liofilizată /zi,  cu 30 minute înainte de
masă, dizolvată într-un pahar de apă sau în sucuri proaspete de legume.
 Fagonia Arabica este o plantă întâlnită în deşerturi din Africa, India şi Pakistan este utilizată în prezent in tratamentul
unui numar mare de afectiuni, de la probleme de stomac, pana la cancer, aceasta planta fiind aproape un panaceu. Este
un excelent purificator sanguin. Planta are afecte hepatoprotectoare puternice asemănătoare cu silimarina (poate fi
folosită în toate bolile hepatice, inclusiv cancer hepatic), antialgică, antispasmodic, antiinflmatoare, antialaergice,
imunomodulatoare, antitumorale, antimutagenice şi antioxidante puternice. Doza medie recomandată: 1linguriţă de
pulbere liofilizată x2/zi, cu 30 de minute  după masa, pulberea trebuie dizolvată intr-un pahar cu apă, în sucuri
proaspete de legume, dar mai poate fi adaugată şi în salate sau alte preparate crude.
 Astragalus este o plantă des folosita in terapia cancerului, ulcerelor, abceselor. Studii recente au aratat ca radacina
ajuta la cresterea productiei de interfeon si celule macrofage, ceea ce ajuta la restabilirea functiilor sistemului
imunitar, mai ales in terapia cancerului, hepatitelor (mai ales hepatita C) precum si ca sustinator al sistemului imunitar
in timpul chemoterapiilor. Pancientii bolnavi de cancer si supusi chemoterapiilor traiesc mai mult daca li se
administreaza Astragalus, lucru certificat de mai multe studii europene si americane. Astragalus are o actiune
deosebita in protejarea si intarirea sistemului imunitar in general si stimuleaza limfocitele T, celulele ucigase naturale
NK, mareste productia de imunoglobuline (IgA, IgG).
 Fucoidan - Se administrează după prospect. Este o polizaharidă sulfatată izolată din alge brune;  s-a dovedit că
prezintă o gamă largă de activități biologice. Un studiu a indicat că fucoidanul induce apoptoza în celulele HT-29 și
HCT116. Studiile clinice randomizate dublu-orb au demonstrat că fucoidanul cu greutate moleculară mică are o
activitate semnificativă împotriva cancerului colono-rectal la oameni, cu efecte secundare relativ puține. Are mai
multe funcții precum: anti-oxidare, anti-radiație, anti-cancer, anti-oboseală, anti-tromb și îmbunătățirea imunității.
efectele anti-cancer ale fucoidanului au fost evaluate în cancere precum leucemia acută, limfomul, cancerul la nivelul
capului și gâtului, carcinomul nazofaringian, cancerul oral (sau carcinomul mucoepidermoid), cancer esofagian,
cancer pulmonar, cancer la sân, cancer gastric, hepatoblastom, carcinom hepatocelular și celule hepatice,
colangiocarcinom, cancer de prostată, carcinom colorectal, cancer renal, cancer ovarian, cancer de col uterin, cancerul
vezicii urinare și cancerul vezicii biliare, printre altele. În general, fucoidanul afectează celulele canceroase prin
diferite procese sau reacții biologice. Un proces biologic / reacție a funcției anti-tumorale mediate de fucoidan poate
implica căi de semnalizare multiple sau multiple. Aspectele biologice celulare și moleculare ale funcției anti-tumorale
ale fucoidanului includ apoptoza indusă de fucoidan / mediază (1) și anti-proliferare, specii reactive de oxigen și
stresul reticulului endoplasmic; (2) antiinflamare; (3) arestarea ciclului celular; (4) anti-angiogeneză; (5) inhibarea
metastazelor, migrației și invaziei; și (6) reacții imunologice.
 Coriolus versicolor  - administrare după prospect. Cea mai studiata ciupercă medicinală din lume cu proprietăți
imunostimulatoare, benefice în echilibrarea sistemului imunitar. PSK (Krestin) este polizaharida K legată de proteine
izolată de Coriolus versicolor ; are o greutate moleculară de aproximativ 100 kDa și un conținut de proteine de 18-
38%. Tsutsumi și colab. au descoperit că PSK a redus efectiv mortalitatea indusă asociată cu colita indusă de sulfat de
sodiu dextran și a inhibat dezvoltarea cancerului colo-rectal (CRC), ceea ce sugerează că prezintă dublă antagonism
atât împotriva inflamației cât și a CRC. Eficacitatea PSK împotriva cancerului este mediată pe mai multe căi, inclusiv
recuperarea de imunosupresie care este indusă de TGF-β și răspunsurile imunitare anti-tumorale și o eficiență sporită a
chimioterapiei prin inducerea apoptozei și inhibarea metastazelor celulelor canceroase. Este imunostimulator puternic
prin activarea macrofagelor, a limfocitelor T, a celulelor NK (natural ucigaşe), creşte producţia de interleukine IL2,
interferon, IgG, complement seric, inhibă angiogeneza în cancer colorectal, gastric, peritoneal, mamar, cervical,
pulmonar, esofagian, limfatic, nazo-faringian, hepatic, bucal, cerebral, osos, de prostată, hormono-dependent, reduce
efectele toxice în chimio şi radioterapie. Aduce multe alte beneficii: ameliorează funcţiile splinei, protector pulmonar
(ameliorează tusea şi dispneea, detoxifică plămânii), protector hepatic (induce producerea de interferon endogen,
reglează nivelul transaminazelor în hepatita virală B, C, ciroze, stimulează regenerarea celulară), protector renal
(nefrite), antiviral şi antibacterian în infecţii urinare, respiratorii.
 Ulei esențial de tămâie – 4 picături de 3 ori pe zi, în puţină miere. Uleiul de tămâie este considerat cel mai eficient
din gama uleiurilor esențiale împotriva cancerului. Eficacitatea acestui ulei se datoreaza monoterpenelor, compusi
care sunt capabili sa lupte impotriva celulelor canceroase in stadii incipiente de dezvoltare, precum si in etapele de
progres, de aceea este perfect pentru a fi utilizat in caz de cancer, indiferent de stadiul in care a fost descoperit.
Căutați uleiuri esențiale certificate, de înaltă valoare terapeutică. Se face o cură de 21 de zile după care se continuă cu
uleiul esențial de santal, același dozaj și perioadă, apoi se continuă cu uleiul esențial de Copaiba, același dozaj și
recomandări. Se revine le primul ulei de tămâie și iarăși se face o cură. Timp de 4 luni se practică această schemă.
 Administrarea de spirulină vreme de trei luni creşte răspunsul imunitar, îmbunătăţeşte starea de vitalitate şi calitatea
vieţii pacienţilor cu hepatită. De asemenea, cura cu spirulină încetineşte sau opreşte procesul evolutiv al hepatitelor
cronice spre ciroză şi susţine energetic bolnavii de cancer.
 Prin conţinutul divers de flavonoizi, propolisul exercită o acţiune directă asupra macrofagelor, determină sinteza de
interleukina şi interferon, precum şi asupra factorului de necroză tumorală. Propolisul împiedică dezvoltarea celulelor
maligne, creşte capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajută la restabilirea echilibrului
organic al bolnavilor de cancer. Constituenţii de bază ai propolisului determină distrugerea celulelor tumorale prin
apoptoză, îndeosebi în neoplaziile renale si hepatice. Rezultate bune s-au obţinut cu tratamentul intern cu propolis în
tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon şi genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare şi
hepatice. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plăgile canceroase. Intern, se
4
 administrează de 2 ori pe zi câte 40 de picături de tinctură, puse pe o bucăţică de pâine care se consumă, timp de o
lună, cu 10 zile pauză, după care se poate relua (3-4 cure anual).
 Polenul întărește imunitatea organismului și suține vitalitatea bolnavului de cancer. Se consumă câte 1 linguriţă, de
două ori pe zi, înainte cu 10 minute de masă. Cura durează 30 de zile. Se pot face 3-4 cure pe an. Consumul de polen
determină intensificarea acţiunii sistemului imunitar în sensul fagocitării formaţiunilor tumorale, creşterea producţiei
de celule imunocompetente, precum şi a producţiei de anticorpi specifici. Polenul are un conţinut ridicat în seleniu
(pe locul doi după nucile braziliene), iar acest element are capacităţi antioxidante şi protectoare faţă de multe forme
de cancer. Pentru început este bine să verificaţi dacă nu sunteţi alergic la polen. Pentru a face acest lucru consumaţi
pentru început doar 1-2 granule de polen şi apoi vedeţi cum se comportă organismul. Măriţi doza de fiecare dată câte
puţin, până ajungeţi la cantităţile recomandate. În cazul efectelor adverse, întrerupeţi cura.
 Zeolit Activat (Tuf zeolitic mineralizat cu 90% clinoptilolit) – se administrează 1 linguriţă pulbere (3-5gr) x 2 /zi,
dizolvată într-un pahar de apă sau în sucuri proaspete de legume. Pulberea activă de zeolit este un mineral natural, un
detoxifiant foarte eficent, ajută la chelarea metalelor grele din ţesuturi, ajută la eliminarea toxinelor şi a ureei, este
antiviral şi imunomodulator foarte eficient, ajută la inhibarea dezvoltarii celulelor maligne, ajută la normalizarea
tensiunii arteriale, normalizează nivelul colesterolului sangvin, îmbunătăţeşte calitatea vieţii. Atenţionări: A nu se
administra concomitent cu insulina sau cu medicamente pe baza de litiu sau platina! A nu se administra persoanelor
care au suferit operaţii de transplant !
 Compresele fierbinţi aplicate pe regiunea ficatului timp de 5-7 minute minute urmate de un masaj cu buretele rece,
şi repetarea consecutivă a acestor alternări, fierbinţi-reci de patru ori, poate constitui o bună metodă terapeutică
zilnică. Terminaţi tratamentul printr-un duş. Acest procedeu decongestionează ficatul, promovând o circulaţie bună în
regiunea hepatică.
 Comprese cu ulei de ricin (una aplicată pe abdomen şi una pe ficat). Cercetările asupra compreselor cu ulei de Ricin
întreprinse la Facultatea de Medicină George Washington indică faptul că ele îmbunătăţesc funcţionarea sistemului
imunitar, măresc dilatarea şi dedurizează ţesuturile şi muşchii. Compresele cu ulei de ricin aplicate pe abdomen sunt
de natură să detoxifice întregul sistem. Aplicate local, ele pot contribui la dislocarea sau dizolvarea formaţiunilor
canceroase.
Instrucţiuni de aplicare:
Aveţi nevoie de o bucată de material moale din bumbac. Această bucată de material se va tăia (lungimea) la dimensiunile
regiunii unde va fi aplicată, cu menţiunea că pe lăţime se va împături de mai multe ori pentru a atinge o grosime de 5-6
cm. Aveţi nevoie de ulei de ricin (cel mai bun este cel presat la rece), hârtie cerată sau o folie de plastic (celofan) şi o
buiotă cu apă fierbinte. După ce aţi pregătit compresa, îmbibaţi materialul în uleiul de ricin. Apoi, aplicaţi compresa direct
pe pile, pe regiunea interesată. Deasupra materialului îmbibat în ulei se va pune hârtia cerată sau folia de plastic, iar
deasupra se aplică buiota. Se menţine compresa cel puţin o oră, iar dacă este cazul chiar toată noaptea. Compresa nu
trebuie aruncată după o singură aplicare. Ea va fi păstrată la rece în frigider, într-un recipient de sticlă, pentru a fi folosită
ulterior. Se poate aplica o compresă la zi, sau o zi da, o zi nu.

 Ficatul îndeplineşte cele mai multe funcţii metabolice şi de detoxifiere din organism, şi nu este depăşit
Este bine
de nici un alt organ în ce priveşte importanţa şi multitudinea activităţilor fiziologice pe care le are.
să ştiţi… Funcţiilor celulelor hepatice au o importanţă vitală pentru organism, astfel încât ele se pot compara cu
activitatea clorofilei din plante.
 Din punctul de vedere al Dr. Max Gerson, cancerul (în general, nu doar cel hepatic) înseamnă
intoxicarea treptată şi alterarea întregului organism, în special a funcţiilor ficatului. Efectul cancerului este
constant în ficat. Acolo este dată sentinţa – dacă tumorile pot fi distruse, dizolvate, absorbite, eliminate, şi
în cele din urmă, dacă organismul se poate reface. Progresul bolii depinde de măsura în care este posibilă refacerea
ficatului. (Dr. Max Gerson – O terapie eficientă pentru tratarea cancerului şi a altor boli grave)
 Frecvenţa cancerului hepatic este din ce în ce mai mare în ultimii ani. Vârsta la care apare cel mai des este de 45-55
ani. Totuşi, există din ce în ce mai mulţi copii afectaţi. Sexul masculin predomină.
 Carcinomul hepatocelular apare adesea pe ficat cirotic şi este îndeaproape asociat cu hepatita cronică (tip B sau C).
Bineînţeles, pe lângă aceste virusuri, drept cauză pentru cancerul de ficat, alimentaţia joacă un rol central. De aceea este
important să se abordeze cu seriozitate tratarea hepatitelor sau a oricărei afecţiuni care ne comunică o slăbiciune a
ficatului.
 O listă parţială de viruşi cunoscuţi drept cauzatori a cancerelor umane includ: virusul hepatic B, virusul Epstein-Barr,
viruşii umani de leucemie a celulelor T, HIV. Viruşii şi paraziţii devin agenţi infecţioşi cauzatori de cancer. De ani de zile
doi din astfel de paraziţi au fost cunoscuţi ca şi cauzatori de cancer. Ei sunt: Schistosoma haematobium şi Chlonorchis
sinensis. Primul este legat de cancerul la vezică, în timp ce ultimul este cunoscut ca un factor de risc al cancerului hepatic.
Cu ajutorul noilor aprecieri în vederea bolilor infecţioase periculoase, mulţi se întreabă dacă carnea şi alte produse de
origine animală pot să conţină agenţi infecţioşi care ar putea creşte riscul de cancer.
 Asupra ficatului se răsfrâng cel mai puternic rezultatele otrăvirii zilnice, permanente, adusă de civilizaţia modernă.
Aceasta începe cu solul, care este denaturat prin fertilizări artificiale (îngrăşăminte chimice) şi otrăvit prin stropirea cu
DDT (această substanţă a fost interzisă, dovedindu-se a fi un cancerigen redutabil), insecticide, erbicide, pesticide şi alte
otrăvuri. Mai mult substanţele din alimente sunt deteriorate, deoarece acestea sunt rafinate, îmbuteliate, decolorate, făcute
prafuri, afumate, sărate şi colorate cu coloranţi artificiali. Majoritatea acestor substanţe produc leziuni la nivelul hepatic şi
renal.

5
 Din studiile efectuate asupra populaţiilor reiese evident că băuturile alcoolice cresc riscul apariţiei diferitelor forme
de cancer. Lista include: cancerul bucal, al gâtului, esofagian, hepatic, pancreatic cât şi cu alte localizări. (Dr. Grigore
Maltezeanu – Contra riscului de cancer )
 Alimentele din carne formează acid (proteina animală, dar şi alimentele rafinate, zahărul, făina albă etc.) şi
degenerează organele vitale, ceea ce face ca sângele să devină acid. Carnea încarcă lichidele corpului cu o supraabundenţă
de nitroreziduuri şi acid uric, ducând la congestia ficatului şi apariţia unor grave dereglări în funcţionarea organelor. Aici
găsim fondul pentru apariţia bolilor grave. Profesorul A.B.McCollum, de la Universitatea McGill, eminentă autoritate în
patologia toxinelor produse prin putrefacţia intestinală (datorată mai ales consumului de proteine animale, dulciuri,
produse rafinate, hrana bogată în aditivi chimici), a constatat că atunci când mucoasa intestinală nu reuşeşte să evite
absorbţia lor, poate cauza ciroză hepatică, ateroscleroză, angină pectorală şi demenţă senilă etc. Destinat în mod normal să
transporte şi să descarce corpul de reziduuri nevătămătoare ale unei alimentaţii fără putrefacţii, colonul, chiar dacă ar fi
necesar să păstreze pentru câteva ore sau mai multe zile resturile putrede de carne, consumată deja în stadiul aproape
avansat de putrefacţie, devine – după cum spune foarte bine prof. McCollum – „o poartă largă pe unde o armată de
substanţe toxice trec în curentul sanguin şi se transformă astfel într-o puternică cauză de degenerare şi îmbolnăvire pentru
toate organele corpului”. Ficatul, glandele de secreţie internă, pielea, rinichii, care apără copul distrugând şi eliminând
otrăvurile se uzează prematur prin activitatea nenaturală şi obositoare la care sunt supuse.
 Cancerul de ficat este puternic asociat cu niveluri ridicate ale colesterolului sanguin şi se cunoaşte că alimentele de
origine animală sunt responsabile pentru creşterea colesterolului. Persoanele care sunt cronic infectate cu virusul hepatitei
B sau C şi care consumă alimente de origine animală au colesterolul mare şi o rată înaltă a cancerului de ficat. Virusul
încarcă arma, iar alimentaţia necorespunzătoare este cea care apasă pe trăgaci. În experienţele făcute în „Studiul China” s-a
descoperit că pe măsură ce nivelul colesterolului sanguin descreşte de la 179 mg/dL la 90 mg/dL, se micşora şi prezenţa
bolilor: cancere de ficat, rect, colon, de plămâni, de sân, leucemii la copii, leucemii la adulţi, tulburări mintale la copii şi
adulţi şi boli de stomac şi esofag. (Dr. T. Collin Campbell - Studiul China)
 Cu cât se consumă o cantitate mai mare de proteine animale (carne, lapte, ouă), cu atât mai mult se dezvoltă
tumorile canceroase şi noi focare de infecţie. Acesta a fost unul din rezultatele uimitoare ce a spart dogmele medicale
vechi cu privire la proteină în Studiul China. Mai ales cazeina – proteina din lapte - a fost descoperită ca un promotor
puternic al cancerului (în mod expres cancerul hepatic). Consumaţi doar proteine vegetale şi eliminaţi pe cele animale.
 Cancerul de plămâni, limfomul non-Hodkin, cancerul de colon, cancerele pancreasului, ficatului, rinichilor, au fost
legate în special de ingestia mult prea generoasă de carne sau produse de origine animală în general. Porcul este
printre cele mai periculoase alegeri în ceea ce priveşte carnea; carnea sa este cea mai acidifiantă, fiind totodată
foarte ,,grea” pentru ficat, în special pentru că untura este greu digerabilă. Cercetătorii din Canada au stabilit existenţa unei
legături strânse între ciroză şi consumul de carne de porc, în 16 ţări studiate. În statele în care carnea de porc se consumă
alături de alcool riscul de ciroză creşte cu 1000 de ori.
 Dacă expunem grăsimi saturate şi polinesaturate, untul şi uleiul de floarea soarelui, la o temperatură de 70
grade C, compoziţia lor se schimbă într-atât încât, dacă se folosesc pentru hrana animalelor de laborator, produc leziuni
hepatice. Dacă încălzim grăsimile animale, uleiurile cu grăsimi polinesaturate, pentru un timp mai îndelungat, la 180 grade
C, animalele hrănite cu aceste grăsimi vor prezenta tulburări hepatice severe. De aceea, se recomandă insistent să nu
pregătiţi nimic prin prăjire (nici să „coaceţi” grăsimile, pentru că înseamnă acelaşi lucru). Adăugaţi puţin ulei crud de
măsline (presat la rece extravirgin) la satele de crudităţi.
 Un puternic carcinogen raportat la carne, numit benzopiren este în legătură cu gătitul acesteia. Benzopirenul este una
din cele 4000 de chimicale aflate în fumul de ţigară. În studiile de laborator s-a observat că acţiunea benzopirenului atât
asupra celulelor de la rozătoare cât şi umane, demonstrează o activitate carcinogenică afectând multe ţesuturi cum ar fi
ficatul, stomacul, colonul, intestinele, esofagul, plămânii şi sânii. Carnea friptă pe cărbuni, produce această substanţă în
mari cantităţi pe suprafaţa ei. Obiceiul de a afuma preparatele din carne este destul de răspândit la multe popoare (Japonia,
Islanda, Columbia, Ţările Baltice etc.) a condus la creşterea frecvenţei îmbolnăvirii de cancer gastric, dar şi cel al
colonului, ficatului, pancreasului etc. (Neil Nedley, M.D. – Proof Positive: How to Realiably Combat Disease and Achive
Optimal Health through Nutrition and Life Style)
 De creşterea consumului mărit de grăsimi se leagă afecţiuni grave ca cele ale sistemului cardio-cerebro-vascular şi
cel al influenţării apariţiei unor localizări, directe sau indirecte de cancer. Printre ele se află şi cancerul hepatic şi
pancreatic. Dar care din grăsimi trebuie evitate mai mult în cancer? Desigur, sunt vizate întâi cele de origine animală, care
conţin o cantitate mai mare de acizi graşi saturaţi şi, în plus, colesterol. Dar pot fi puse în discuţie şi grăsimile vegetale
(uleiurile), care conţin în majoritate acizi graşi polinesaturaţi şi care, astfel, ridică şi ele unele probleme în cancerogeneză.
Uleiurile care conţin procentaj înalt de grăsimi polinesaturate sunt cel de porumb, soia, floarea soarelui; iar cele bogate în
grăsimi momonesaturate (sănătoase) sunt cele de măsline, rapiţă.
 Aflatoxina este un agent cancerigen puternic care poate participa la declanşarea cancerului hepatic. Acesta este o
micotoxină, o ciupercă (ca un mucegai) prezentă mai ales pe arahidele râncezite, nuci, porumb (şi alte cereale ce conţin
mucegaiuri), cacao, dar şi furaje ce conţin mucegaiuri (capre apoi trec în carnea, ouăle, laptele animalelor ce folosesc astfel
de nutreţuri) dar şi în alte produse care în procesul de prepare favorizează dezvoltarea bacteriilor şi mucegaiurilor. Totuşi,
trebuie subliniat că pentru declanşarea cancerului este nevoie de un mediu toxic intern, şi nu doar ingerarea unui
carcinogen. O hepatită de tip B sau C, la care se adaugă consumul de aflatoxine şi o alimentaţie eronată pregătesc terenul
patogen care duce la apariţia cancerului hepatic. (Dr. Grigore Maltezeanu – Alimentaţia şi boala canceroasă ).

6
 Evitaţi condimentele tari: piperul, cuişoarele, muştarul, scorţişoara. Profesorul Boix din Paris a arătat cu ajutorul
experienţelor făcute asupra animalelor că piperul produce ciroza ficatului şi este de şase ori mai puternic decât alcoolul.
(Jay Hoffman, Ph.D, The Missing Link).
 Oţetul este de două ori mai activ decât alcoolul în producerea cirozei. Oţetul conţine acid acetic oţetul este mult mai
iritant pentru organele digestive decât o băutură alcoolică de aceeaşi tărie. Oţetul reduce rezerva alcalină a sângelui; cu alte
cuvinte ajută la distrugerea globulelor roşii ale sângelui şi împiedică astfel digerarea proteinelor. Pe deasupra, oţetul este
un iritant al sistemului nervos. Sucul de lămâie este un excelent dresing ce poate fi folosit în locul oţetului.
 Glutamaţii (conservanţi alimentari întâlniţi în preparatele tip „Vegeta”, dar şi în alte preparate) pot produce cancer al
ficatului. Nitraţii (substanţe folosite în prepararea mezelurilor pentru a da culoare) sunt şi ei incriminaţi în producerea
cancerului hepatic. Unii coloranţi sunt acuzaţi de a fi iniţiatori ai cancerului hepatic. Astfel, s-a demonstrat experimental
că „galbenul de unt” (colorant folosit în trecut la colorarea untului) poate produce la animale cancerul ficatului (hepatomul
malign). Şi alţi coloranţi şi aditivi au o acţiune nefastă asupra ficatului. Evitaţi, pe cât posibil, produsele bogate în aditivi
(renumitele „E-uri”). Nu uitaţi faptul că anumite substanţe chimice acţionează prin cumulare, deci dau reacţii puternice şi
toxice când ajung la un anumit grad de concentraţie.
 Naftalina, gazele şi emanaţiile toxice, sprayurile, pesticidele, erbicidele, fungicidele, vopselele etc. sunt substanţe
toxice ce afectează ficatul. Munca în mediu toxic, poate produce daune serioase ficatului. Unele metale precum plumbul,
cadmiu, arsenicul şi mercurul sunt periculoase pentru organism, şi special în cazul ficatului.
 O altă cale prin care exerciţiul viguros ajută sistemul imunitar este aceea de dublare a nivelurilor de interferon din
plasmă. Interferonul este un alt agent chimio-terapeutic care acţionează împotriva anumitor tipuri de cancer, precum
reticuloendotelioza leucemică. Acesta de asemenea se luptă cu infecţiile virale cronice cum ar fi hepatita B şi hepatita tip
C.
 Chimioterapia sistemică, terapia cu radiaţii şi transplantul hepatic au dat „rezultate dezamăgitoare” – aceasta este chiar
declaraţia medicilor de factură alopată în ce priveşte încercarea de tratare a cancerului hepatic. (Andreoli, Benett,
Carpenter, Plum - Cecil – Esenţialul în medicină).