Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
o lămâie, 3 linguriţe pulbere de lemn dulce şi 2 linguriţe pulbere ganoderma şi se mai mixează puţin. Se bea pe
parcursul unei zile, are efecte înviorătoare dar şi proprietăţi remarcabile anticancer.
Ghimbirul conţine opt compuşi cu rol hepatoprotector, conform opiniei renumitului cercetător în domeniul
plantelor James Duke. De asemenea, are multiple proprietăţi anticancer şi este un bun antiinflamator.
Migdalele conţin vitamina antineoplazică B17, care a fost folosită împotriva cancerului. De asemenea, conţin
grăsimi sănătoase şi aminoacizi pentru susţinrea bolnavului slăbit. Au efect antiinflamator şi emolient asupra
mucoaselor.
Lemul dulce conţine un compus activ numit glicirizina, care împiedică distrugerea celulelor hepatice de către
substanţele chimice, planta folosindu-se în tratarea cirozelor şi a hepatitelor cronice. Glicirizina are activități
antiinflamatorii și antioxidante și, de asemenea, stimulează producția endogenă de interferoni şi are acţiune
antifibrotică hepatică. Cercetări făcute în Japonia, au pus în evidenţă faptul că tratamentul cu lemn-dulce stopează
evoluţia hepatitelor virale. La un grup de pacienti cu hepatită B si C, trataţi cu extract din această plantă, s-a
observat după zece ani o rată a cirozei şi a cancerului hepatic semnificativ mai mică (sub 50%) decât la grupul
martor. Conform studiilor medicului japonez Y. Arse, administrarea extractului de lemn-dulce previne aparitia
cancerului hepatic si chiar provoaca intrarea in remisie a carcinoamelor hepatice, mai ales a celor aflate in primele
faze. Mai mult, aceasta planta s-a dovedit ca stimuleaza secreţia de interferon - substanta folosita frecvent in
prevenirea acestei afectiuni.
Ganoderma lucidum sau Reishi este o ciupercă medicinală tradițională cunoscută care a demonstrat că are
efecte hepatoprotective evidente, reduce leziunile hepatice, ameliorează fibroza hepatică, ajută la creșterea
cantității de proteine din ficat şi regenerarea acestuia. Are activitate antihepatomului, antitumorală, antioxidantă,
activitatea antialergică, activitatea antihipertensivă, antivirală, hepatoprotecția și inhibarea sintezei colesterolului,
reduce splenomegalie (mărirea splinei). Poate fi folosită în hepatite acute şi cronice, ciroză, complicţii ale cirozei,
cancer hepatic. În ciuda faptului că silymarina (compus găsit in armurariu) este considerat un tratament eficient al
hepatitei, acesta a demonstrat un efect mai mic asupra reducerii fibrozei decât cel al ganodermei. În plus,
ganoderma îmbunăţăţeşte funcţiile ficatului iar performanţa acestuia creşte.
Plante de valoare:
Ceaiul depurativ (detoxifiant) din: trei fraţi pătaţi, rădăcină de brusture, frunze de mesteacăn, frunze de frasin,
trifoi roşu, rădăcină de păpădie. Infuzie din 1 lingură amestec plante la ½ litru de apă clocotită, se lasă 10 minute la
infuzat şi apoi se strecoară. Se bea pe parcursul zilei neîndulcit. Această formulă conţine printre cele mai bune plante
care curăţă organismul de toxine pe toate căile posibile.
Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor) - Principiile active ale aceste plante supranumită „regina plantelor depurative”
au acţiune diuretică, expectorantă, fluidificatoare a secreţiilor bronşice, colagoge, depurative, antialergice şi uşor
laxative, protectoare a mucoasei gastrointestinale inflamate.
Brusturele (Arctium lappa) este una dintre cele mai eficace plante depurative care curăţă sângele de toxine, fiind
un excelent ajutor în procesul de detoxifiere al organismului, curăţind organismul de acizi (sulfuric, fosforic, uric)
şi mucozităţi. Ca urmare, această plantă, alături de alte plante depurative puternice, pot fi folosite în tratamentul
majorităţii afecţiunilor. Principiile active au acţiune trofică şi protectoare pentru piele, tonică generală, emolientă,
reparatoare, depurativă, diuretică, sudorifică, colagogă, coleretică, laxativă, antivirală, antimicrobiană,
antifungică, hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, antitumorală, imunomodulatoare, antiseboreeică,
antipruriginoasă, antiinflamatoare, antialergică, antisclero-tică, spasmolitică, hepatoprotectoare, reglatoare a
metabolismului mineral.
Mesteacăn (Betula pendula) - Principiile active din frunze şi muguri au acţiune diuretică, depurativă,
bacteriostatică, coleretică şi colagogă, sudorifică, antiinflamatoare, uşor hipotensivă, antigutoasă.
Frasin (Fraxinus excelsior) - are efect depurativ, diuretic, sudorific, coleretic, colagog, laxativ, antiinflamator
hemoroidal, cicatrizant, antigutos, antireumatic, febrifug, astringent, hipocolesterolemiant.
Trifoi roşu (Trifolium pratense) - Este un detoxifiant şi tonic general, fiind valoros în terapia stărilor toxice, în
boli sistemice cronice, infecţioase, autoimune şi neoplazice. Trifoiul roșu este un excelent purificator al sângelui
dar şi si cu acţiune tonică a globulelor roşii. Proprietățile sale expectorante sunt, de asemenea, excelente pentru
persoanele care au nevoie de suport pulmonar.
Păpădia (Taraxacum officinale) - tonic amar, tonic general, drenor hepatobiliar, depurativ sangvin, diuretic,
decongestiv, antiputrid, circulator, tonifiant al pielii, astringent.
Ceai din plante cu efect regenerator al ficatului: pufuliţa + sulfină + anghinare. În ½ litru de apă clocotită se
pune câte o linguriţă din fiecare plantă, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile.
Pufuliţa cu flori mici este un regenerator excelent al ficatului, stimulează funcţiile hepatice, având efecte
coretice-colagoge. În bolile hepatice, pufulita este foarte eficientă în combinaţie cu plantele amare, care-i
potentează foarte mult acţiunea favorabilă asupra ficatului.
Principiile active ale Sulfinei (Melilotus officinalis) stimulează refacerea ţesuturilor prin înlocuirea celor distruse
cu altele nou formate, identitate morfocuncţional cu primele, contribuie la sinteza ARN şi prin aceasta la
regenerarea ţesutului hepatic, fapt demonstrat pe animale hepatotocmizate.
Anghinarea conţine compusi numiti acizi cafeilchinici care au demonstrat puternice efecte de regenerare
hepatică, similare cu armurariul. Această plantă este un bun adjuvant în tratamentul hepatitelor cronice,
colecistitelor cronice, steatozelor, cirozelor şi insuficienţelor hepatice. Ea stimulează funcţia antitoxică a ficatului
2
şi are acţiune regeneratoare a celulelor hepatice, creşte apetitul şi ajută la eliminarea sărurilor şi pigmenţilor
biliari, normalizând culoarea pielii. Are şi acţiune antiinflamatoare, antialergică, laxativă, diuretică,
antiaterosclerotică. Infuzia de anghinare se prepară din 2 linguriţe de frunze şi din 300 ml de apă clocotită. După
10 zile, se măreşte doza la 4 linguriţe la 300 ml, iar după alte 10 zile, la 5 linguriţe la aceeaşi cantitate de apă.
Bolnavul va bea câte 100 ml de ceai dimineaţa şi seara, înainte de masă, după care va sta întins pe partea dreaptă
timp de jumătate de oră.
Ficatul îndeplineşte cele mai multe funcţii metabolice şi de detoxifiere din organism, şi nu este depăşit
Este bine
de nici un alt organ în ce priveşte importanţa şi multitudinea activităţilor fiziologice pe care le are.
să ştiţi… Funcţiilor celulelor hepatice au o importanţă vitală pentru organism, astfel încât ele se pot compara cu
activitatea clorofilei din plante.
Din punctul de vedere al Dr. Max Gerson, cancerul (în general, nu doar cel hepatic) înseamnă
intoxicarea treptată şi alterarea întregului organism, în special a funcţiilor ficatului. Efectul cancerului este
constant în ficat. Acolo este dată sentinţa – dacă tumorile pot fi distruse, dizolvate, absorbite, eliminate, şi
în cele din urmă, dacă organismul se poate reface. Progresul bolii depinde de măsura în care este posibilă refacerea
ficatului. (Dr. Max Gerson – O terapie eficientă pentru tratarea cancerului şi a altor boli grave)
Frecvenţa cancerului hepatic este din ce în ce mai mare în ultimii ani. Vârsta la care apare cel mai des este de 45-55
ani. Totuşi, există din ce în ce mai mulţi copii afectaţi. Sexul masculin predomină.
Carcinomul hepatocelular apare adesea pe ficat cirotic şi este îndeaproape asociat cu hepatita cronică (tip B sau C).
Bineînţeles, pe lângă aceste virusuri, drept cauză pentru cancerul de ficat, alimentaţia joacă un rol central. De aceea este
important să se abordeze cu seriozitate tratarea hepatitelor sau a oricărei afecţiuni care ne comunică o slăbiciune a
ficatului.
O listă parţială de viruşi cunoscuţi drept cauzatori a cancerelor umane includ: virusul hepatic B, virusul Epstein-Barr,
viruşii umani de leucemie a celulelor T, HIV. Viruşii şi paraziţii devin agenţi infecţioşi cauzatori de cancer. De ani de zile
doi din astfel de paraziţi au fost cunoscuţi ca şi cauzatori de cancer. Ei sunt: Schistosoma haematobium şi Chlonorchis
sinensis. Primul este legat de cancerul la vezică, în timp ce ultimul este cunoscut ca un factor de risc al cancerului hepatic.
Cu ajutorul noilor aprecieri în vederea bolilor infecţioase periculoase, mulţi se întreabă dacă carnea şi alte produse de
origine animală pot să conţină agenţi infecţioşi care ar putea creşte riscul de cancer.
Asupra ficatului se răsfrâng cel mai puternic rezultatele otrăvirii zilnice, permanente, adusă de civilizaţia modernă.
Aceasta începe cu solul, care este denaturat prin fertilizări artificiale (îngrăşăminte chimice) şi otrăvit prin stropirea cu
DDT (această substanţă a fost interzisă, dovedindu-se a fi un cancerigen redutabil), insecticide, erbicide, pesticide şi alte
otrăvuri. Mai mult substanţele din alimente sunt deteriorate, deoarece acestea sunt rafinate, îmbuteliate, decolorate, făcute
prafuri, afumate, sărate şi colorate cu coloranţi artificiali. Majoritatea acestor substanţe produc leziuni la nivelul hepatic şi
renal.
5
Din studiile efectuate asupra populaţiilor reiese evident că băuturile alcoolice cresc riscul apariţiei diferitelor forme
de cancer. Lista include: cancerul bucal, al gâtului, esofagian, hepatic, pancreatic cât şi cu alte localizări. (Dr. Grigore
Maltezeanu – Contra riscului de cancer )
Alimentele din carne formează acid (proteina animală, dar şi alimentele rafinate, zahărul, făina albă etc.) şi
degenerează organele vitale, ceea ce face ca sângele să devină acid. Carnea încarcă lichidele corpului cu o supraabundenţă
de nitroreziduuri şi acid uric, ducând la congestia ficatului şi apariţia unor grave dereglări în funcţionarea organelor. Aici
găsim fondul pentru apariţia bolilor grave. Profesorul A.B.McCollum, de la Universitatea McGill, eminentă autoritate în
patologia toxinelor produse prin putrefacţia intestinală (datorată mai ales consumului de proteine animale, dulciuri,
produse rafinate, hrana bogată în aditivi chimici), a constatat că atunci când mucoasa intestinală nu reuşeşte să evite
absorbţia lor, poate cauza ciroză hepatică, ateroscleroză, angină pectorală şi demenţă senilă etc. Destinat în mod normal să
transporte şi să descarce corpul de reziduuri nevătămătoare ale unei alimentaţii fără putrefacţii, colonul, chiar dacă ar fi
necesar să păstreze pentru câteva ore sau mai multe zile resturile putrede de carne, consumată deja în stadiul aproape
avansat de putrefacţie, devine – după cum spune foarte bine prof. McCollum – „o poartă largă pe unde o armată de
substanţe toxice trec în curentul sanguin şi se transformă astfel într-o puternică cauză de degenerare şi îmbolnăvire pentru
toate organele corpului”. Ficatul, glandele de secreţie internă, pielea, rinichii, care apără copul distrugând şi eliminând
otrăvurile se uzează prematur prin activitatea nenaturală şi obositoare la care sunt supuse.
Cancerul de ficat este puternic asociat cu niveluri ridicate ale colesterolului sanguin şi se cunoaşte că alimentele de
origine animală sunt responsabile pentru creşterea colesterolului. Persoanele care sunt cronic infectate cu virusul hepatitei
B sau C şi care consumă alimente de origine animală au colesterolul mare şi o rată înaltă a cancerului de ficat. Virusul
încarcă arma, iar alimentaţia necorespunzătoare este cea care apasă pe trăgaci. În experienţele făcute în „Studiul China” s-a
descoperit că pe măsură ce nivelul colesterolului sanguin descreşte de la 179 mg/dL la 90 mg/dL, se micşora şi prezenţa
bolilor: cancere de ficat, rect, colon, de plămâni, de sân, leucemii la copii, leucemii la adulţi, tulburări mintale la copii şi
adulţi şi boli de stomac şi esofag. (Dr. T. Collin Campbell - Studiul China)
Cu cât se consumă o cantitate mai mare de proteine animale (carne, lapte, ouă), cu atât mai mult se dezvoltă
tumorile canceroase şi noi focare de infecţie. Acesta a fost unul din rezultatele uimitoare ce a spart dogmele medicale
vechi cu privire la proteină în Studiul China. Mai ales cazeina – proteina din lapte - a fost descoperită ca un promotor
puternic al cancerului (în mod expres cancerul hepatic). Consumaţi doar proteine vegetale şi eliminaţi pe cele animale.
Cancerul de plămâni, limfomul non-Hodkin, cancerul de colon, cancerele pancreasului, ficatului, rinichilor, au fost
legate în special de ingestia mult prea generoasă de carne sau produse de origine animală în general. Porcul este
printre cele mai periculoase alegeri în ceea ce priveşte carnea; carnea sa este cea mai acidifiantă, fiind totodată
foarte ,,grea” pentru ficat, în special pentru că untura este greu digerabilă. Cercetătorii din Canada au stabilit existenţa unei
legături strânse între ciroză şi consumul de carne de porc, în 16 ţări studiate. În statele în care carnea de porc se consumă
alături de alcool riscul de ciroză creşte cu 1000 de ori.
Dacă expunem grăsimi saturate şi polinesaturate, untul şi uleiul de floarea soarelui, la o temperatură de 70
grade C, compoziţia lor se schimbă într-atât încât, dacă se folosesc pentru hrana animalelor de laborator, produc leziuni
hepatice. Dacă încălzim grăsimile animale, uleiurile cu grăsimi polinesaturate, pentru un timp mai îndelungat, la 180 grade
C, animalele hrănite cu aceste grăsimi vor prezenta tulburări hepatice severe. De aceea, se recomandă insistent să nu
pregătiţi nimic prin prăjire (nici să „coaceţi” grăsimile, pentru că înseamnă acelaşi lucru). Adăugaţi puţin ulei crud de
măsline (presat la rece extravirgin) la satele de crudităţi.
Un puternic carcinogen raportat la carne, numit benzopiren este în legătură cu gătitul acesteia. Benzopirenul este una
din cele 4000 de chimicale aflate în fumul de ţigară. În studiile de laborator s-a observat că acţiunea benzopirenului atât
asupra celulelor de la rozătoare cât şi umane, demonstrează o activitate carcinogenică afectând multe ţesuturi cum ar fi
ficatul, stomacul, colonul, intestinele, esofagul, plămânii şi sânii. Carnea friptă pe cărbuni, produce această substanţă în
mari cantităţi pe suprafaţa ei. Obiceiul de a afuma preparatele din carne este destul de răspândit la multe popoare (Japonia,
Islanda, Columbia, Ţările Baltice etc.) a condus la creşterea frecvenţei îmbolnăvirii de cancer gastric, dar şi cel al
colonului, ficatului, pancreasului etc. (Neil Nedley, M.D. – Proof Positive: How to Realiably Combat Disease and Achive
Optimal Health through Nutrition and Life Style)
De creşterea consumului mărit de grăsimi se leagă afecţiuni grave ca cele ale sistemului cardio-cerebro-vascular şi
cel al influenţării apariţiei unor localizări, directe sau indirecte de cancer. Printre ele se află şi cancerul hepatic şi
pancreatic. Dar care din grăsimi trebuie evitate mai mult în cancer? Desigur, sunt vizate întâi cele de origine animală, care
conţin o cantitate mai mare de acizi graşi saturaţi şi, în plus, colesterol. Dar pot fi puse în discuţie şi grăsimile vegetale
(uleiurile), care conţin în majoritate acizi graşi polinesaturaţi şi care, astfel, ridică şi ele unele probleme în cancerogeneză.
Uleiurile care conţin procentaj înalt de grăsimi polinesaturate sunt cel de porumb, soia, floarea soarelui; iar cele bogate în
grăsimi momonesaturate (sănătoase) sunt cele de măsline, rapiţă.
Aflatoxina este un agent cancerigen puternic care poate participa la declanşarea cancerului hepatic. Acesta este o
micotoxină, o ciupercă (ca un mucegai) prezentă mai ales pe arahidele râncezite, nuci, porumb (şi alte cereale ce conţin
mucegaiuri), cacao, dar şi furaje ce conţin mucegaiuri (capre apoi trec în carnea, ouăle, laptele animalelor ce folosesc astfel
de nutreţuri) dar şi în alte produse care în procesul de prepare favorizează dezvoltarea bacteriilor şi mucegaiurilor. Totuşi,
trebuie subliniat că pentru declanşarea cancerului este nevoie de un mediu toxic intern, şi nu doar ingerarea unui
carcinogen. O hepatită de tip B sau C, la care se adaugă consumul de aflatoxine şi o alimentaţie eronată pregătesc terenul
patogen care duce la apariţia cancerului hepatic. (Dr. Grigore Maltezeanu – Alimentaţia şi boala canceroasă ).
6
Evitaţi condimentele tari: piperul, cuişoarele, muştarul, scorţişoara. Profesorul Boix din Paris a arătat cu ajutorul
experienţelor făcute asupra animalelor că piperul produce ciroza ficatului şi este de şase ori mai puternic decât alcoolul.
(Jay Hoffman, Ph.D, The Missing Link).
Oţetul este de două ori mai activ decât alcoolul în producerea cirozei. Oţetul conţine acid acetic oţetul este mult mai
iritant pentru organele digestive decât o băutură alcoolică de aceeaşi tărie. Oţetul reduce rezerva alcalină a sângelui; cu alte
cuvinte ajută la distrugerea globulelor roşii ale sângelui şi împiedică astfel digerarea proteinelor. Pe deasupra, oţetul este
un iritant al sistemului nervos. Sucul de lămâie este un excelent dresing ce poate fi folosit în locul oţetului.
Glutamaţii (conservanţi alimentari întâlniţi în preparatele tip „Vegeta”, dar şi în alte preparate) pot produce cancer al
ficatului. Nitraţii (substanţe folosite în prepararea mezelurilor pentru a da culoare) sunt şi ei incriminaţi în producerea
cancerului hepatic. Unii coloranţi sunt acuzaţi de a fi iniţiatori ai cancerului hepatic. Astfel, s-a demonstrat experimental
că „galbenul de unt” (colorant folosit în trecut la colorarea untului) poate produce la animale cancerul ficatului (hepatomul
malign). Şi alţi coloranţi şi aditivi au o acţiune nefastă asupra ficatului. Evitaţi, pe cât posibil, produsele bogate în aditivi
(renumitele „E-uri”). Nu uitaţi faptul că anumite substanţe chimice acţionează prin cumulare, deci dau reacţii puternice şi
toxice când ajung la un anumit grad de concentraţie.
Naftalina, gazele şi emanaţiile toxice, sprayurile, pesticidele, erbicidele, fungicidele, vopselele etc. sunt substanţe
toxice ce afectează ficatul. Munca în mediu toxic, poate produce daune serioase ficatului. Unele metale precum plumbul,
cadmiu, arsenicul şi mercurul sunt periculoase pentru organism, şi special în cazul ficatului.
O altă cale prin care exerciţiul viguros ajută sistemul imunitar este aceea de dublare a nivelurilor de interferon din
plasmă. Interferonul este un alt agent chimio-terapeutic care acţionează împotriva anumitor tipuri de cancer, precum
reticuloendotelioza leucemică. Acesta de asemenea se luptă cu infecţiile virale cronice cum ar fi hepatita B şi hepatita tip
C.
Chimioterapia sistemică, terapia cu radiaţii şi transplantul hepatic au dat „rezultate dezamăgitoare” – aceasta este chiar
declaraţia medicilor de factură alopată în ce priveşte încercarea de tratare a cancerului hepatic. (Andreoli, Benett,
Carpenter, Plum - Cecil – Esenţialul în medicină).