Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor

REFERAT

BASCHETUL-MIJLOC ASOCIAT AL KINETOTERAPIEI

- TEHNICA JOCULUI DE BASCHET -

STUDENT: Aliman Stelian

Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor

KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

I. TEHNICA JOCULUI DE BASCHET

Tehnica jocului de baschet reprezintă ansamblul de mişcări specifice ca formă şi

conţinut, folosite în scopul practicării cu randament maxim a unui joc sportiv, în
concordanţă cu cerintele jocului competiţional.

Acest ansamblu de mişcări specifice grupează elemente şi procedee tehnice şi

se referă în egală măsură atât la manevrarea obiectului de joc, cât şi la deplasările
efectuate de jucători în vederea acestei manevrări.

În procesul jocului, tehnica are o importanţ deosebită, ea nefiind un factor

izolat, din contră, între tehnică şi ceilalţi factori ai conţinutului pregătirii (fizic, tehnic,
tactic, psihic şi teoretic), există o strânsă interdependenţă şi condiţionare reciprocă.

Tehnica îşi are suportul în calităţile motrice. O tehnică corespunzătoare permite

manifestarea aptitudinilor sportivului, aproape de nivelul maxim al posibilităţilor lui.
Tehnica este aceea care condiţionează tactica, însă este subordonată acesteia,
influenţându-se reciproc. Tehnica are un caracter aciclic.

A. Tehnica fără minge

1. Poziţia fundamentală

Poziţia fundamentală reprezintă poziţia iniţială a tuturor procedeelor tehnice ale jocului
de baschet. Ea trebuie să asigure jucătorului o poziţie convenabilă, lejeră şi echilibrată,
stabilitate şi posibilitate de trecere de la acţiun tehnico – tactice defensive la cele
ofensive, dar şi un consum energetic minimal în cursul desfăşurării jocului.

În această poziţie genunchii sunt uşor îndoiţi şi picioarele depărtate aproximativ la

proiecţia lăţimii umerilor, gleznele sunt îndoite, greutatea corpului fiind repartizată egal
pe suprafaţa fiecărei tălpi, aşezate paralel pe sol, echilibrarea anteroposterioară este
realizată prin ducerea înainte, cu jumătate de talpă a unuia din picioare( dreptul-
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor
dreptacii, stângul-stângacii), trunchiul, spatele arcuit este uşor aplecat înainte,
coborârea centrului de greutate al corpului este realizată prin flexia articulaţiilor,
gleznelor, genunchilor şi şoldului, umerii relaxaţi, cu braţele uşor depărtate lateral,
capul şi bărbia se menţin în sus, privirea căutând să cuprindă o zonă cât mai mare din
teren.

Poziţia fundamentală în apărare reprezintă mijlocul prin care se realizează marcajul,

specific apărării om la om.

1.a Poziţia fundamentală în atac

Jucătorul atacant va avea privirea orientată spre coş, ţinând mingea la nivelul bărbiei
sau pieptului. Genunchii şi gleznele uşor îndoite, corpul având o poziţie stabilă şi
echilibrată. Această poziţie este intermediară în realizarea triplei ameninţări.

1.b Poziţia fundametală în apărare

Determină o coborâre mai accentuată a centrului de greutate.Poziţia braţelor este

determinată de plasamentul în teren al apărătorului. Mâna de pe partea piciorului mai
avansat impiedică prin ridicare în sus a braţului, aruncarea la coş efectuată de atacant.
Celălalt braţ este îndreptat lateral în scopul de a intercepta o eventuală pasă, sau în
cazul unei depăşiri, pentru a scoate mingea din dribling.

 Greşeli frecvente

La învăţarea acestei poziţii pot apărea anumite greşeli care pot influenţa randamentul
elevului în timpul jocului. cele mai frecvente greşeli ce apar în rândul elevilor şi pe care
profesorii trebuie să le observe şi corecteze sunt:

 depărtarea sau apropierea picioarelor ce are ca efect modificarea nefavorabilă a

bazei de susţinere a corpului;
 articulaţiile gleznelor şi ale genunchilor prea îndoite care determină o poziţie cu
centrul de greutate prea ridicat, sau o aplecare exagerată a trunchiului;
 crisparea musculaturii care determină o atitudine rigidă şi mai putin mobilă.

1.i Metodica învăţării

În învăţarea poziţiei fundamentale accentul cade pe realizarea uni baze de susţinere

corespunzătoare prin repartizarea egală a greutăţii pe ambele picioare pentru aigurarea
stabilităţii jucătoreului. Acestui element tehnic îi va fi afectat unui număr mai mic de
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor
repetări în cadrul metodicii de învăţare izolată. Consolidarea se va realiza odată cu
celelalte execuţii tehnice unde apare ca poziţie de bază.

Pentru învăţarea poziţiei fundamentale, exerciţiile vor urmări găsirea poziţiei optime
pentru stabilirea bazei de susţinere şi a echibrului corpului. Aceste exerciţii vor fi
grupate astfel:

 execuţii pe loc (balans vertical, lateral, anteroposterior, dezechilibrări, sărituri cu

aterizare în poziţia fundamentală cu accent pe balansul vertical, cu şi fără
schimbarea planului de aterizare);
 execuţii din deplasare (mers şi alergare în diferite direcţii cu păstrarea
permanentă a poziţiei echilibrate, deplasare cu paşi alunecaţi);
 sărituri cu aterizare în poziţia fundamentală (pe direcţia de deplasare sau cu
schimbarea planului faţă de direcţia de deplasare);
 execuţii (de voie – liberă, la semnalul antrenorului, în dreptul diferitelor semne
sau obstacole).

2. Deplasări în teren

Prin deplasările în teren se urmăreşte cîştigarea unei viteze de deplasare şi executarea

cu uşurinţă a diferitelor procedee tehnice necesare rezolvării situaţiilor de joc (schimbări
de direcţie, frânări, lucru cu mingea, fente, sărituri).

În jocul de baschet sunt folosite următoarele procedee de deplasare în teren:

2.a. Alergarea normală

Asemănătoare celei din atletism se foloseşte pentru deplasarea jucătorilor în teren şi

alergarea de viteză şi în situaţiile de contraatac.

2.b. Alergarea specifică înainte

„Specificul” constă în faptul că prin această alergare este menţinută permanent poziţia
fundamentală a jucătorului în timpul deplasării.

Alergarea înainte se face prin păşiri succesive, picioarele călcând spre înainte şi uşor
lateral în scopul măririi bazei de susţinere. Contactul cu solul se ia, fie pe toată
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor
suprafaţa tălpii, fie prin rulajul tălpilor (călcâi – talpă – vârf). Genunchii puţin îndoiţi
cedează împreună cu gleznele în momentul contactului cu solul. Trunchiul este puţin
aplecat înainte, cu centrul de greutate coborât. Braţele pendulează la pornire, în restul
alergării ele fiind pregătite pentru a prinde mingea.

Această alergare se foloseşte în tot timpul jocului, în circulaţia individuală din atac, cu
precădere în demarcaj şi în acţiunile premergătoare intrării în posesia mingii.

 Greşeli frecvente

 În deplasare există tendinţa de a sări, prin ridicarea tălpilor de pe sol;

 Se micşorează baza de susţinere, deoarece contactul cu solul nu se ia pe toată
talpa;
 Se aleargă pe vârfuri, micşorându-se stabilitatea şi eficacitatea acţiunilor.

2.c. Alergarea specifică înapoi (cu spatele)

Jucătorul se deplasează spre înapoi având labele picioarelor uşor depărtate, călcâiele
orientate către afară. Contactul cu solul se face prin rulare (vârf – talpă – călcâi) şi mult
înapoi, pentru a evita căderile pe spate. Deplasările picioarelor se face prin alunecare.
Trunchiul este uşor aplecat înainte pentru a menţine centrul de greutate înainte. Braţele
rămân lângă corp, uşor depărtate şi flexate din coate.

Procedeul este folosit în retragerea din terenul de atac în terenul de apărare (repliere),
în acţiunile de flotare şi aglomerare precum şi în urmărirea unui adversar care se
îndreaptă spre coş.
 Greseli frecvente

 se aleargă cu trunchiul lăsat pe spate, fapt ce provoacă dezechilibru – cădere;

 picioarele se duc mult prea înapoi;
 se sare în timpul alergării;

2.d. Pasul adăugat înainte sau înapoi

Acest procedeu de mişcare în teren permite apărătorului menţinerea poziţiei

fundamentale în orice moment al jocului. El face parte din bagajul tehnic denumit „jocul
apărătorului”, reprezintă un mijloc de realizare a marcajului, fiind asemănător cu ,,paşii
boxerului” şi prezintă ca principală caracteristică faptul că piciorul din urmă nu
depăseste pe cel din faţă.
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor
Din poziţia fundamentală de apărare, jucătorul păstrând contactul cu solul pe toată
talpa, începe mişcarea prin deplasarea spre înainte a piciorului din faţă. Braţul ridicat
determină o poziţie oblică a trunchiului şi labei piciorului din spate. Piciorul din urmă
este tras cu repeziciune spre cel din faţă, fără a fi ridicat de pe sol, apărătorul revenind
în poziţia anterioară dar avansând cu lungimea pasului executat. Celălalt braţ
balansează în plan lateral.

 Greşeli frecvente

 deplasarea se face prin săritură, care determină dezechilibrări;

 se fac păşiri prea lungi;
 se încrucişează picioarele
 labele picioarelor sunt orientate cu vârfurile către direcţia de deplasare;
 nu se menţine poziţia joasă, cu centrul de greutate coborât.

2.e. Pasul adăugat lateral

Reprezintă cel mai important mijloc tehnic al ,,jocului de picioare al apărătorului”

folosit pentru urmărirea adversarului şi pentru circulaţia de minge în apărarea zonă.
Acest procedeu se foloseşte în acţiunile de marcaj, în urmărirea adversarului care se
deplasează şi pentru obţinerea unui plasament bun în apărare.

 Greşeli frecvente

 încrucişarea picioarelor şi trecerea greutăţii corpului pe un singur picior de

sprijin;
 ridicarea centrului de greutate care determină dezechilibrări;
 se execută sărituri în timpul deplasării, jucătorul făcând balans vertical sau
lateral;
 se ridică picioarele de pe sol în loc ca deplasarea să se facă prin alunecare.

2.f. Lucrul de braţe şi jocul de picioare

Procedeele tehnice ale deplasărilor în teren se manifestă în joc sub formă de procedee
tehnice complexe , numite ,,jocul de picioare” însoţite în apărare şi de lucrul de braţe.
Jucătorul, pentru a-şi menţine poziţia fundamentală execută în mod cursiv o succesiune
de procedee tehnice, menţinând caracteristicile de execuţie ale fiecăreia. La jocul de
picioare se adaugă activitatea permanentă a braţelor care lucrează în plan lateral,
acestea stând la baza marcajului.
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor

Lucrul de braţe se foloseşte la acţiunile defensive la realizarea marcajului, interceptarea

şi smulgerea mingii ,închiderea pătrunderilor şi în apărarea în zonă. Jocul de picioare
este utilizat în acţiunile defensive pentru asigurarea rapidităţii de deplasare a
apărătorului şi în acţiunile ofensive ca mijloc de realizare a demarcajului.

2.i. Metodica învăţării

Succesiunea de învăţare a procedeelor de deplasare cuprinde: alergarea normală în

ritm variat; alergarea specifică înainte; alergarea specifică înainte-înapoi; deplasarea
laterală (pasul adăugat lateral);deplasarea oblică (pasul adăugat înainte-înapoi); jocul
de picioare.

Fiecare procedeu va fi executat separat, prin imitare - în grup(antrenorul demonstrând

în oglindă)sau pe perechi, la semnale: auditive sau vizuale, sub formă de concurs, pe
distanţe limitate: ştafete cu procedee izolate, ştafete cu procedee combinate;sub formă
de complexe de procedee tehnice;jocul de picioare al apărătorului (pe
perechi;individual;paşi adăugaţi înainte, sprint, oprire şi retragere cu spatele);joc de
braţe şi picioare la un semnal, sprint până la un semn, oprire şi continuarea jocului de
braţe şi picioare, la semnal retragere în alergare cu spatele.

3. Schimbările de direcţie

Schimbările de direcţie reprezintă un element tehnic folosit de atacanţi în realizarea

acţiunii de demarcaj individual. Prin acest element tehnic, jucătorul îşi asigură trecerea
de pe o direcţie de alergare pe alta, fără a mai fi nevoit să se oprească.

Deosebim două procedee de execuţie:

 schimbarea de direcţie cu frânare pe un picior;

 schimbarea de direcţie cu frânare pe ambele picioare.

3.a Schimbarea de direcţie cu frânare pe un picior

Din deplasare declanşarea schimbării de direcţie se execută printr-o oprire cu o uşoară

ghemuire pe piciorul opus noii direcţii, al cărui genunchi rămâne îndoit; printr-o păşire
mai lungă pe acest picior, talpa se aşează oblic pe sol, fiind orientată spre noua
direcţie; apare un moment de frânare, moment care pentru a nu ,,rupe” mişcarea este
amortizat printr-o îndoire din articulaţia gleznei, genunchiul şi coxo-femurală a acestui
picior.
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor

Centrul de greutate este proiectat în interiorul ocolirii, greutatea corpului fiind orientată
spre exterior. Prin impulsia acestui picior se determină răsucirea energică a corpului
urmată de aşezarea pe sol, pe noua direcţie.

3.b Schimbarea de direcţie cu frânare pe ambele picioare

Din deplasare jucătorul execută o uşoară săritură; picioarele se duc înainte şi iau
concomitent contact cu solul; vârfurile vor fi orientate spre noua direcţie; greutatea
corpului va fi repartizată mai mult pe piciorul din afara ocolirii şi pe marginea tălpilor
din interiorul ocolirii; îndoirea gleznelor amortizează şocul frânării, genunchii fiind
proiectaţi spre noua direcţie; plecarea executându-se cu piciorul din interiorul ocolirii.

 Greşeli frecvente

 poziţia înaltă determină dezechilibrări;

 piciorul din interior prea depărtat pe noua direcţie, întârzie pornirea;
 centrul de greutate nu se proiectează suficient în interiorul ocolirii, fapt ce
determină dezechilibrări.

3.i Metodica învăţării

Este un procedeu de bază, mai ales în instruirea începătorilor, precum şi în predarea

jocului de baschet în şcoală. Cel mai frecvent şi eficient procedeu de-a lungul jocului
este cel cu frânare pe un picior. Deplasarea pe toată suprafaţa terenului cu efectuarea
schimbărilor de direcţie (lucru individual); schimbarea de direcţie în dreptul unor
jaloane; din deplasare, schimbare de direcţie la semnal vizual sau auditiv; sub forma
complexelor de procedee tehnice de deplasare (alergare normală, schimbare de direcţie
spre înainte, urmate la semnal de sprint; alergare normală, schimbare de direcţie,
frânare, retragere cu spatele; joc de braţe şi picioare, sprint cu schimbare de direcţie,
frânare şi retragere cu spatele).

4.Pirueta
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor
Este o pivotare fără minge în care piciorul pe care se face întoarcerea poate fi ridicat în
timpul execuţiei. Se execută de pe loc (din poziţie statică) sau din deplasare (ca
element de schimbare de direcţie).

Se foloseşte ca procedeu în executare schimbărilor de direcţie, la plecările din blocaj, la

blocajele defensive, la evitarea blocajelor de apărător şi în continuarea acţiunii de
marcaj.

5.Săriturile

Sunt foarte frecvent folosite în jocul de baschet, ele asigurând un grad sportiv de
spectaculozitate. O bună săritură va pune în valoare execuţia unor procedee tehnice
sau acţiuni tacticecum ar fi:

 urmărirea şi recuperarea mingii ricoşate din panou, atât în atac cât şi în apărare;
 execuţia aruncării la coş din săritură, din deplasare, din dribling sau din
voleibolare;
 în execuţia procedeelor tehnice de capac împotriva aruncării la coş;
 angajarea mingii la 1x1.

Săriturile folosite în jocul de baschet, urmăresc menţinerea unei poziţii cât mai
echilibrate în timpul săriturii în vederea execuţiei unor procedee de mare precizie.

II.CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

Baschet-ul se caracterizează prin fineţea, precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice şi

tactice, prin talia înaltă şi calităţile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea
implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu, inteligenţă
şi rezistenţă nervoasă.
Baschet-ul este unul dintre cele mai răspândite jocuri sportive din lume. De la New York
în Londra, în Paris sau în Tokio. Din Sarajevo în Buenos Aires sau în Los Angeles. Din
Bucureşti în Roma sau în Moscova. Din Rucker Park şi celelalte playground-uri
americane la terenurile din campiile prafuite ale Africii. Din “Studenţesc-ul” bucureştean
la terenurile din supersofisticatele arene americane. Oriunde în lume unde exista o
minge şi un obiect care are forma de inel, se poate juca baschet.

BIBLIOGRAFIE
Universitatea Dunărea de Jos din Galați
Facultatea de Inginerie
Informatică aplicată în ingineria materialelor

 Colibaba-Evuleţ,D., Bota,I., (1998) – Jocuri sportive. Teorie şi metodică, Ed.

Aldin, Bucureşti.

 Dârjan, C., (1998) – Baschet-metodica instruirii juniorilor, Ed. Fundaţiei

”România de mâine”, Bucureşti.

 Diamantakos, I., Muşat,S., - Baschet-evaluarea competenţei sportive la

optimizarea performanţei echipelor.

 Hrişcă,A., Predescu,T., Popescu, A., (1985) – Baschetul la copii şi juniori, Ed.

Sport-Turism, Bucureşti.

 Moanţă, A., (2005) – Baschet metodică, Ed. Alpha, Bucureşti.

 Moanţă,A., (2000) – Pregătirea fizică în jocul de baschet, PRO- Editura.

 Negulescu, C., (1997) – Metodica învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii

jocului de baschet, Ed. ANEFS, Bucureşti.

 Pop,H., Roman,Gh., (2001) – Baschetul în şcoală, Ed. Quo Vadis, Cluj-Napoca.

 Pop,H., Roman, Gh., (2007) – Baschetul în învăţământul gimnazial şi liceal, Ed.

Napoca Star, Cluj-Napoca.

 Pop,H., (1996) – Învăţaţi baschet fără profesor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

 Pop,M., Pop,H., (2002)- Noţiuni de kinetoterapie cu aplicaţii în jocul de baschet,

Ed. Eliron, Cluj-Napoca.

 Predescu, T., (2001) – Baschet-pregătirea echipelor de performanţă, Ed. Semne,

Bucureşti.

 Predescu, T., (2000) – Baschet-curs de bază, Ed. ANEFS, Bucureşti.

 Predescu,T., Moanţă,A., (2001) _ Baschetul în şcoală. Instruire-învăţare. Ed.

Semne, Bucureşti.