Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport

Facultatea de Kinetoterapie

Bîrdan Ilie

Gr.110K

ANALIZA BIOMECANICĂ A ARUNCĂRILOR LA COȘ ÎN BASCHET

Referat

Profesor: Dorgan Viorel dr.hab, prof.univ.

Chişinău, 2022
 Cuprins
INTRODUCERE.................................................................................................3
Aruncarea la coş cu o mână din fată, de pe loc................................................4
Aruncarea la coş din săritură.............................................................................5
Descrierea tehnicii de execuţie........................................................................5
Analiza biomecanică........................................................................................5
CONCLUZII........................................................................................................6
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................6
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. Obţinerea unor performanţe la parametri superiori în marile competiţii
a scos în evidenţă o serie de aspecte ce caracterizează jocul de baschet actual, în modul în care este
în prezent practicat de către cele mai bune echipe din lume. Orientarea caracteristicilor tacticii şi
tehnicii moderne de joc se reflectă în metodologia utilizării principalelor grupe de mijloace
(eficienţa exerciţiilor). Astfel, numărul aruncărilor la coş a crescut, ajungându-se până la
efectuarea unui număr de 1000-1500 de aruncări controlate în antrenament, fapt care a dus la
creşterea eficacităţii acestora în timpul jocurilor (astfel, aruncările libere ajung la un procentaj de
eficienţă de 80 -90%, iar aruncările din acţiune – la un procentaj de 45 – 50%). La nivelul copiilor
şi juniorilor aceste aruncări se pot îmbunătăţi prin însuşirea unei tehnici corecte. Înțelegerea
biomecanicii acestui procedeu tehnic permite descifrarea detaliată a mecanismului de efectuare a
lui și respectiv îmbunătățirea calității de predare, corectare și îmbunătățire a aruncărilor la coș în
baschet.
Obiectul cercetării îl constituie studierea biomecanică a aruncărilor la coş în jocul de baschet în
vederea înţelegerii mai bune a fenomenului
ARUNCAREA LA COȘ ÎN KOCUL DE BASCHET - CARACTERISTICI.
Aruncarea la coș - este elementul tehnic fundamental al jocului de baschet fiind rezultatul
eforturilor depuse de toţi jucătorii. Aruncarea la coș este procedeul tehnic fineţea căruia rezultă din
îndemânare, necesitând o fină coordonare neuromusculară.
Aruncarea la coș este influenţată de factori interni de natură biomecanică:
 tehnică de execuţie corectă – trebuie să respecte acelaşi mecanism de bază, indiferent de
variabilitatea condiţiilor în care se face aruncarea la coş;
 echilibru – corpul trebuie să se afle în echilibru mai ales în faza finală a aruncării;
 aprecierea distanţei de aruncare;
 coordonarea dintre braţe şi picioare – coordoanrea perfectă neuromusculară sdetermină o
concentrare a forţelor care compun acţiunea pe direcţia traiectoriei de aruncare a mingii,
uşurând condiţiile de execuţie; în timpul acesteia apare un raport direct între mişcările
braţelor şi picioreleo; unighiurile formate de gambă – coapsă şi braţ - antebraţ se deschid
aproape concomitant;
Factori interni de ordin psihic:
 concentrarea atenţiei – e raportată la factorii perturbatori – stare de start, stare de oboseală,
gradul de antrenament sau stăpânirea tehnicii de execuţie, a procedeului de aruncare, reacţia
faţă de coechipieri;
 încrederea în reuşita aruncării – e determinată de starea emoţională a jucătorului, de
pregătirea sa, de stabilitatea sistemului nervos, de dispoziţia de moment;
  relaxarea în special a încheieturii mâinii asigură mingii un zbor lin, pe o traiectorie optimă şi
cu un efect corespunzător;

Aruncarea la coş cu o mână din fată, de pe loc.

Aruncarea la coș reprezintă procedeul fundamental în jocul de baschet și se poate adapta cu mai
multă eficacitate la condiţiile de execuţie din deplasare sau din săritură. Din punct de vedere
biomecanic, aruncarea la coş cu o mână prezintă unele avantaje faţă de cea cu două mâini, unde
impulsul determinat de două forte cere:
 mai bună coordonare
 forţe egale de împingere
 timp mai mare de pregătire şi condiţii mai favorabile de execuţie a aruncării
În pregătirea aruncării sunt folosite ambele mâini iar finalul ei se realizează cu o
singură mână (există doar un singur plan director).
Descrierea tehnicii de execuţie:
Pozitia iniţială: - mingea este ţinută cu ambele mâini în priză asimetrică, în dreptul pieptului la nivelul
bărbiei. Palma mainii care execută aruncarea se află înapoi şi puţin sub minge, cu degetele răsfirate şi
cotul orientat în jos, unghiul dintre braţ şi antebraţ este de 900 . Privirea este îndreptată spre reperul
de pe panou. - Jucătorul în poziţie fundamentală medie este orientat către coş, cu trunchiul puţin
aplecat înainte, cu tălpiile paralele şi depărtate, piciorul braţului de aruncare fiind cu ½ talpă înaintea
celuilalt. Greutatea este repartizată egal pe ambele picioare. Execuţia aruncării începe prin tripla
flexie a membrelor inferioare. Mingea ramâne la nivelul bărbiei. Urmează impulsul simetric dat de
membrele inferioare, ca urmare a unei triple extensii, concomitent cu ducerea braţelor sus; - trecând
prin această poziţie intermediară, mingea continuă să fie ţinută cu ambele mâini în priză asimetrică
până ce cotul braţului de aruncare ajunge la nivelul umărului. Braţul opus urmăreşte mişcarea având
rol de echilibrare a mingii şi de protejare a acesteia. Mişcarea finală este dată de biciuirea palmei
(flexia palmară pronunţată). În finalul execuţiei corpul este împins pe vârfuri cu greutatea deplasată
pe piciorul din faţă; braţul de aruncare este întins în sus şi înainte cu plama orientată în jos, degetele
răsfirate. Degetele index şi mijlociu sunt orientate spre coş.
 Fig. 1 Aruncarea la coș de pe loc
Aruncarea la coş din săritură.
Ca şi la aruncarea la coş din alergare, aruncarea la coş din săritură poate fi precedată de
dribling sau pasă. Fazele acestei aruncări sunt:
- prinderea mingii (din dribling sau din pasă)
- pregătirea desprinderii prin oprirea (într-un timp sau în doi timpi)
- desprinderea cu realizarea aruncării propriu-zise
- aterizarea

Descrierea tehnicii de execuţie:

În descrierea tehnicii de execuţie a acestei aruncări, momentul cel mai important îl constituie
bătaia (sau oprirea, într-un timp sau în doi timpi), fază premergătoare desprinderii. Jucătorul
trebuie să realizeze o frânare , care să îi pemită să transforme viteza de deplasare în viteză
ascensională. În cazul opririi într-un timp, jucătorul execută o frânare bruscă pe ambele picioare,
fapt ce îi permite obţinerea viteze de ascensionare. Un rol important în acest caz îl au articulaţile
genunchilor şi ale gleznelor, care prin realizarea triplei flexii, determină coborârea centrului de
greutate al corpului. În această fază, mingea se găseşte în poziţie de aruncare. În cazul opririi în
doi timpi, piciorul pivot realizează frânarea, prin rularea călcâi-talpă-vârf, iar celălalt picior, liber,
se aduce lângă piciorul pivot. Odată cu începerea triplei extensii la nivelul membrelor inferioare
are loc şi întinderea braţelor, iar în momentul maxim al desprinderii are loc lansarea mingii.
Aruncarea se încheie cu braţul întins, palma orintată în jos pe direcţia aruncării. Aterizarea se
realizează pe ambele picioare, usor depărtate, iar amortizarea acesteia se realizează prin flectarea
genunchilor .

Analiza biomecanică:
În cazul acestei aruncări, analizatorul vizual are un rol important în aprecierea distanţei şi
direcţiei jucătorului faţă de coş. Totodată această aruncare necesită o fină coordonare
neuromusculară, simţ al echilibrului foarte bine dezvoltat. Particularitatea acestei aruncări constă
în faptul că jucătorul se găseşte în aer, de aceea fazele premergătoare aruncării, adică bătaia şi
desprinderea sunt fazele cheie care trebuie să asigure ascensionarea corpului pe verticală.
Eficienţa aruncării este dată de membrele superioare.

Fig. 6 Aruncarea la coș din saritură

CONCLUZII
1. Cercetarea biomecanică a tehnicii sportive îşi propune să elucideze perfecţionarea
tehnicii în aruncările la coş din jocul de baschet, pentru îmbunătăţirea eficacităţii
acesteia.
2. Pentru a putea elabora un model corespunzător aruncării la coş în jocul de baschet este
necesar un studiu amănunţit al mişcărilor pe care le face sportivul.
3. Analiza şi generalizarea suportului informaţional din literatura de specialitate
demonstrează că tratarea modelării in antrenamentul sportiv, din perspectiva descrierii
biomecanice a aruncăriilor la coş, necesită o mai mare atenţie datorită cerinţelor
impuse de evoluţia jocului.
4. Analiza biomecanică a aruncărilor la coş ne determină să găsim soluţii eficiente pentru
a diminua insuficienţele pregătirii tehnice a jucătorilor prin valorificarea celor mai
eficiente mijloace de pregătire.
BIBLIOGRAFIE

1. Achim Ş. Planificarea în pregătirea sportivă- Bucureşti: Ex Porto, MT.S, p. 69 Şcoala

Naţională de Antrenori, 2002.
2. BACIU, C. „Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor (cu aplicaţii
la educaţia fizică)”, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977.
3. Bompa T.O. Performanţa în jocurile sportive. Bucureşti: Ex Ponto, 2003, p.31-35.
4. Ciorbă C. Baschet, pregătire fizică, Chişinău: Garomont Studio, 2016, 229 p..
5. Demeter A. Fiziologia sporturilor. Bucureşti: Stadion, 1972, 351 p.
6. Georgescu M Caracteristici medico-biologice esenţiale ale antrenamentului fizic în sportul
de performanţă actual. Bucureşti: Educaţie fizică şi sport -1989, p.32.
7. HABA,P.S., MUNTEAN ,V., GUIMAN, V.,., Analiza biomecanica a miscarilor in jocul de
baschet, , First National Conference, Optometry and Medical Engineering, 9-11 june 2006,
Brasov.
8. HAMILL J., KNUTZEN,K., “Biomechanical basis of human movement” Lippincott
Williams & Wilkins, 2006
9. Niculescu C., Cârmaciu R. Anatomia şi fiziologia omului.Compendiu. Bucureşti: Corint,
1999, p. 25-70.