CAPITOLUL II

TEHNICA JOCULUI DE BASCHET ŞI METODICA ÎNVĂŢĂRII

2.1. GENERALIŢĂTI PRIVIND TEHNICA

JOCULUI DE BASCHET

Tehnica jocului de baschet reprezintă ansamblul de mişcări specifice grupate

în elemente şi procedee tehnice pe care le execută un jucător în conformitate cu
regulile şi sarcinile de joc. Acestea se realizează într-o structură optimă, pornind de
la obiective şi factori specifici.
Perfecţionarea continuă a tehnicii fundamentale are ca obiectiv principal
intervenţia analitică asupra elementelor componente ale structurii motrice ale
deprinderilor, precum şi prin intervenţia globală asupra stabilităţii, preciziei şi
ritmului optim de execuţie a elementelor şi procedeelor tehnice.
Obiectivele complementare privind perfecţionarea tehnicii sunt următoarele:
 creşterea diversităţii de acţiune a jucătorilor prin sporirea capacităţii de
asociere a unui element tehnic cu altele, prin perfecţionarea fondului motric
(deprinderi şi calităţi motrice), prin creşterea abilităţii de manevrare a
mingii, prin diversitatea adaptării mânuirii mingii la fondul motric
achiziţionat;
 sporirea stabilităţii tehnice în condiţii de dificultate mărită;
 amplificarea stabilităţii tehnice la condiţii emoţionale şi fiziologice diferite;
 îmbunătăţirea tehnicilor individuale în funcţie de însuşirile şi aptitudinile
specifice sportivilor ca şi valorificarea lor superioară în raport de fiecare
post ocupat în structura de bază a echipei;
 asigurarea adaptării tehnicii de bază a execuţiei la configuraţia specific
individuală (însuşiri particularităţi ) a fiecărui sportiv;
 realizarea unor complexe de acţiuni individuale şi aplicarea lor în joc în
funcţie de postul fiecărui jucător în structura de ansamblu, de elementele
dinamice precum colaborarea cu coechipierii,timpul de acţiune,ritmul de joc
şi altele;
 modelarea adaptivă a tehnicilor de joc care presupune ca pregătirea tehnică
să se subordoneze şi să servească tactica specifică de joc a unei echipe;
Tehnica jocului evoluează şi se dezvoltă,
având continuitate pe seama următorilor factori:
 ridicarea continuă a măiestriei tehnice individuale şi armonizarea ei în
angrenajul de acţionare a echipei;
 cunoaşterea şi aplicarea unui număr tot mai mare de elemente şi procedee
tehnice, asocierea lor cu particularităţile individuale şi a priceperii de
utilizare a lor în condiţii dificile de joc;
  creşterea capacităţii de asociere liberă şi creativă a procedeelor tehnice care
înlesnesc acţiuni individuale surprinzătoare, variate şi cu valorificarea
tuturor disponibilităţilor fizice şi psihice;
 creşterea stabilităţii tehnice în condiţii mereu schimbătoare sau în
momentele de mare responsabilitate pentru desemnarea învingătorului;
 tendinţa spre măiestrie tehnică universală, însă fără diminuarea importanţei
sarcinilor şi elementelor tehnice specifice postului pe care funcţionează în
echipă;
 apariţia unor variante noi de execuţie a procedeelor tehnice cunoscute pe
baza unor însuşiri somatice (talie, gabarit) şi calităţi motrice deosebite de
exemplu, variantele multiple de executare a aruncărilor la coş “de sus în
jos”;
 modificarea structurii motrice şi a ritmului de execuţie a procedeelor
tehnice, în funcţie de situaţia de joc;
 creşterea ponderii de utilizare a fentelor şi a mişcărilor înşelătoare;
 modificarea planurilor de manevrare a mingii;
 scurtarea amplitudinii mişcărilor în mânuirea şi transmiterea mingii;
♦ creşterea eficienţei procedeelor tehnice de
finalizare (creşterea preciziei actelor motrice).
Tehnica îşi are suport în calităţile motrice şi are un caracter aciclic,
condiţionează tactica dar este subordonată acesteia.
Tehnica jocului de baschet include elemente şi procedee tehnice care
privesc :
 jocul fără minge ;
 jocul cu mingea;

2.2. CONŢINUTUL TEHNICII JOCULUI DE BASCHET

Elemente şi procedee tehnice fără posesia mingii

Ansamblul de mişcări specifice, grupate în elemente şi procedee tehnice pe care
jucătorul care nu se află în posesia mingii de baschet le poate executa, în raport
de situaţiile specifice ale jocului, sunt următoarele :
 poziţia fundamentală;
 deplasarea în teren ;
- alergarea normală;
- alergarea specifică înainte;
- alergarea înapoi;
- pas adăugat înainte,înapoi,lateral;
 schimbările de direcţie :
- cu frânare pe un picior;
- cu frânare pe ambele picioare;
  pirueta;
 săriturile:
- de pe loc;
- cu elan;
 lucrul de braţe şi jocul de picioare;

Elemente şi procedee tehnice cu posesia mingii

Ansamblul de mişcări specifice, grupate în elemente şi procedee tehnice pe care
jucătorul care se află în posesia mingii de baschet, le poate executa ,în raport de
situaţiile specifice ale jocului, sunt următoarele :
 ţinerea mingii;
 prinderea mingii;
 pasarea mingii de pe loc (cu două mâini sau cu o mână) :
- pasa cu două mâini de la piept;
- pasa cu două mâini deasupra capului;
- pasa cu o mână din dreptul umărului;
- pasa cu pământul;
- pasa din săritură şi din vole;
- pasele speciale(în cârlig de pe loc,înapoi pe sub braţ,cu o mână,înapoi
pe la spate,cu două mâini sau cu o mână, înapoi peste umăr,cu două
mâini sau cu o mână);
 pasarea mingii din deplasare;
 opririle:
- într-un timp;
- în doi timpi;
 pivotarea ofensivă şi defensivă:
- prin păşire,(înainte, înapoi);
- prin întoarcere;
 fentele:
- fenta de demarcaj;
- fenta de privire;
- fenta de pasă;
- fenta de aruncare la coş;
- fentă de pornire în dribling;
 driblingul:
- înalt,mediu şi jos;
- protejat;
- cu variaţii de ritm;
 aruncarea la coş de pe loc :
- cu două mâini de la piept;
- cu o mână de la umăr;
- cu două mâini de deasupra capului;
- aruncarea din săritură ;
  aruncarea la coş din deplasare
- aruncarea la coş din dribling;
- aruncarea la coş din alergare;
- aruncarea la coş din săritură;
- aruncarea la coş cu întoarcere:
- cu o mână din faţă;
- cu o mână în semicârlig sau
cârlig;

2.3.DESCRIEREA PRINCIPALELOR ELEMENTE

ŞI PROCEDEE TEHNICE FĂRĂ POSESIA MINGII
Orice disciplină sportivă trebuie să aibă preocupări îndreptate spre o instruire cât
mai bună şi corectă, aceasta realizându-se prin utilizarea şi respectarea unui traseu
metodic specific. Traseul metodic în jocul de baschet, face referiri la metodele şi
căile prin care se realizează învăţarea şi perfecţionarea elementelor tehnice precum
şi exemple de exerciţii eficiente utilizate în învăţare,condiţionând valoarea
acumulărilor cantitative şi calitative în procesul de instruire. Din dorinţa de a
realiza o instruire cât mai eficientă, prezentăm în continuare descrierea, analiza
precum şi traseul metodic necesar de parcurs pentru învăţarea elementelor sau
procedeelor tehnice principale.

2.3.1. Poziţia fundamentală

Este specifică majorităţii jocurilor sportive şi favorizează execuţiile tehnico-

tactice ofensive şi defensive. Asigură jucătorului stabilitate, echilibru şi o poziţie
convenabilă în acţiunile de joc (fig.2).

Fig. 2
Descrierea tehnicii de execuţie
Corpul este relaxat,picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea
umerilor,un picior fiind deplasat mai înainte cu toată suprafaţa tălpii sprijinită pe
sol; greutatea corpului se repartizează egal pe ambele picioare, genunchii uşor
îndoiţi şi orientaţi spre interior, trunchiul arcuit,este uşor aplecat în faţă, braţele
îndoite din articulaţiile coatelor la un unghi de aproximativ 90ْ, apropiate de
trunchi, palmele orientate înainte. Umerii sunt relaxaţi şi proiecţia lor trebuie să fie
pe aceeaşi linie cu aceea a genunchilor,capul şi bărbia se menţin sus, privirea
cuprinzând o cât mai mare suprafaţă din teren (fig.3).

Fig.3
Greşeli frecvente:
- proiecţia greşită a centrului de greutate;
- greutatea corpului inegal repartizată pe ambele
picioare;
- articulaţiile gleznelor şi ale genunchilor prea
puţin îndoite;
- atitudinea rigidă şi crispată a corpului;
Metodica învăţării poziţiei fundamentale
Atât în atac cât şi în apărare jucătorul trebuie să realizeze o bază de
susţinere corespunzătoare prin obişnuirea repartizării egale a greutăţii corpului
pe ambele picioare , care să asigure o permanentă stabilitate jucătorului. În
cadrul metodicii de învăţare izolată se efectuează un număr mai mic de
repetări,consolidarea realizându-se împreună cu celelalte execuţii tehnice.

Fig.4 Fig.5
Poziţia fundamentală înaltă Poziţia fundamentală medie
 Fig.6
Poziţia fundamentală joasă
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 Execuţii de pe loc balans vertical, lateral,şi antero-posterior.
 Din poziţia fundamentală, sărituri cu schimbarea alternativă a piciorului din
faţă.
 Dezechilibrări, sărituri cu aterizare în poziţia fundamentală, cu accent pe
balansul vertical, fără şi cu schimbarea planului de aterizare.
 Execuţii din deplasare cu elan redus, săritură peste capacul lăzii de
gimnastică cu aterizare sigură, echilibrată în poziţia fundamentală.
 Sărituri cu aterizare în poziţia fundamentală, pe direcţia de deplasare,apoi cu
schimbări de plan faţă de direcţia de deplasare.
 Din alergare, la semnal oprire în poziţia fundamentală.
 De-a lungul terenului se aşează 4-5jaloane, din alergare executanţii se opresc
în poziţia fundamentală în dreptul fiecărui jalon.

2.3.2. Deplasările în teren

În toate deplasările accentul se pune pe elasticitate care asigură un bun

echilibru. Deplasarea se utilizează în atac, la schimbări de direcţii,retrageri şi
deplasări în apărare, privirea trebuie să urmărească permanent adversarul pentru a-i
sesiza intenţiile.
În fazele de joc,majoritatea acţiunilor jucătorilor se realizează din deplasare.
Aceste deplasări trebuie să corespundă rezolvării sarcinilor şi situaţiilor de joc şi să
uşureze execuţia lor.
Alergarea normală este folosită pentru deplasarea în teren sau ca alergare de
viteză în situaţiile de plecare pe contraatac sau de urmărire a jucătorilor care
contraatacă.
Alergarea specifică înainte este un procedeu aparte faţă de celelalte jocuri
sportive. Acest procedeu necesită menţinerea permanentă a poziţiei fundamentale a
jucătorilor în deplasările pe terenul de joc.
Alergarea înainte,înapoi şi lateral se execută în funcţie de acţiunile
adversarului,braţele fiind pregătite să intre în posesia mingii,privirea trebuie să
urmărească permanent adversarul pentru a-i sesiza intenţiile.
 Alergarea laterală trebuie executată în aşa fel încât să se evite efectuarea paşilor
încrucişaţi,iar alergarea înapoi se recomandă să se execute cu corpul aplecat uşor
înainte pentru a se evita o eventuală dezechilibrare.
Alergarea cu pas adăugat înainte,înapoi şi lateral este specific apărării şi
permite apărătorului să menţină poziţia fundamentală în orice moment al jocului.
Descrierea tehnicii de execuţie
Alergarea înainte se execută prin păşiri succesive puţin alunecate. Contactul cu
solul realizându-se fie pe toată suprafaţa tălpilor vârfurile fiind uşor orientate către
interior în scopul măririi bazei de susţinere, fie prin rulajul tălpilor. Genunchii sunt
uşor îndoiţi, trunchiul este uşor aplecat spre înainte,centrul de greutate
coborât,braţele pendulează la pornire.
Greşeli frecvente:
- alergarea se execută pe vârfuri;
- contactul cu solul nu se ia pe toată talpa;
- baza de susţinere se micşorează datorită
deplasării defectuoase;
Metodica învăţării deplasărilor în teren
Indicaţii metodice generale: sunt cinci feluri de deplasări, se execută mai întâi
separat, apoi sub forma complexelor de procedee tehnice.
 Alergarea înainte,înapoi şi lateral se execută în funcţie de acţiunile
adversarului, braţele fiind pregătite în orice moment să ia contact cu mingea.
Privirea trebuie să urmărească permanent adversarul pentru a-i sesiza
intenţiile.
 Alergarea laterală se recomandă să nu se execute cu paşi încrucişaţi.
 Alergarea înapoi se execută cu corpul aplecat uşor înainte, evitându-se
dezechilibrarea sau căderea pe spate.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
Executate separat sunt indicate următoarele exerciţii:
 prin imitare:
- în grup,profesorul demonstrând în oglindă;
- pe perechi,la semnale auditive,vizuale,sub formă de concurs;
- pe distanţe limitate, ştafete cu procedee izolate şi cu procedee
combinate;
 executate sub forma complexelor de procedee
tehnice:
- jocul de picioare al apărătorului ,pe perechi;
- individual în reprize de 4-6 x 15-20secunde,cu pauze;
- paşi adăugaţi înainte,înapoi,lateral,dreapta,
stânga;
- la fluier sprint până la semn,oprire şi continuarea lucrului de braţe şi
jocul de picioare,la fluier retragerea în alergare cu
spatele;
 2.3.3. Schimbările de direcţie

Constituie procedeul de bază îndeosebi pentru realizarea acţiunii tactice

individuale de demarcaj. Prin intermediul schimbărilor de direcţie jucătorul
reuşeşte să-şi asigure trecerea de pe o direcţie de alergare pe alta,fără să fie nevoit
să se oprească.
Schimbările de direcţie sunt de două feluri:
 cu frânare pe un picior;
 cu frânare pe două picioare;
Descrierea tehnicii de execuţie
Schimbarea direcţiei cu frânare pe un picior(dacă se efectuează spre stânga)se
face astfel: se execută o împingere bruscă pe piciorul drept, pornind apoi spre
stânga cu corpul cât mai relaxat şi echilibrat(fig.7).Centrul de greutate este
proiectat în interiorul ocolirii,greutatea corpului fiind repartizată pe piciorul
exterior. Atunci când se execută schimbările de direcţie este nevoie să se
accentueze poziţia joasă a corpului în funcţie de viteza avută în alergarea dinaintea
schimbării de direcţie.
Pentru schimbarea direcţiei cu frânare pe ambele picioare este necesară ca
frânarea să se facă brusc pe ambele picioare, având piciorul opus deplasării uşor
depărtat înainte. Greutatea corpului va fi repartizată ceva mai mult pe piciorul din
afara ocolirii şi pe marginea tălpilor din interiorul ocolirii. Îndoirea gleznelor
amortizează şocul frânării,genunchii fiind proiectaţi spre noua direcţie. Corpul
execută o răsucire spre noua direcţie plecarea realizându-se cu piciorul din
interiorul ocolirii

Schimbarea de direcţie cu frânare pe un picior

Fig.7
Greşeli frecvente :
- dezechilibrarea în plan anterior se datorează poziţiei înalte;
- pornirea poate fi întârziată datorită aşezării piciorului din interiorul
ocolirii prea depărtat pe noua direcţie;
- dezechilibrarea poate fi determinată de centrul de greutate care nu se
proiectează suficient în interiorul ocolirii;
Metodica învăţării schimbărilor de direcţie
  Schimbarea de direcţie cu frânare pe un picior este un element de bază
specific acţiunilor ofensive de demarcaj împotriva apărărilor individuale şi
se învaţă la început prin lucru individual sub formă de studiu al mişcării.
 La început se repetă în dreptul unor obiecte,la semnalul sonor sau vizual al
profesorului, pe suprafaţă limitată de teren.
Exerciţii specifice pentru învăţare :
 deplasări pe toată suprafaţa terenului cu efectuarea schimbărilor de
direcţie precum şi în direcţie precum şi în dreptul unor obiecte la semnal
vizual sau auditiv;
 schimbări de direcţie în dreptul unor obiecte;
 leapşa în doi pe o suprafaţă limitată;
Sub forma complexelor de procedee tehnice
de deplasare:
 alergare normală,schimbare de direcţie,sprint;
 alergare cu spatele,schimbare de direcţie spre
înapoi, la semnal alergare înainte;
 de la linia de fund a terenului, deplasare cu joc de braţe şi picioare, la semnal
se continuă alergarea cu faţa, în viteză, până la capătul opus;
 alergare pe diagonală din colţul stâng al liniei de
fund până la capătul din dreapta al liniei de centru
schimbarea direcţiei spre stânga, continuarea alergării până la colţul opus
al celeilalte jumătăţi de teren; schimbarea direcţiei spre stânga şi întoarcere cu
alergare în linie dreaptă, cu viteză maximă, până la linia de plecare;

2.3.4. Pirueta

Pirueta reprezintă un element tehnic al jocului fără minge în care piciorul pe

care se face întoarcerea poate fi ridicat în timpul execuţiei. Poate fi executată de pe
loc din poziţia statică a jucătorului sau ca element de schimbare de direcţie, din
deplasare.
Este un element tehnic în executarea unor procedee tehnice şi a unor acţiuni
tactice cum ar fi :
- la schimbările de direcţie ;
- la plecările din blocaj, ;
- la blocajele defensive ;
- la evitarea blocajelor de către apărători şi continuarea acţiunii de
marcaj al adversarului în apărarea om la om ;
- în execuţia combinaţiilor tactice elementare
precum încrucişările
simple şi duble, pirueta fiind una din componentele tehnice ale
acestor combinaţii tactice elementare;
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 executarea piruetei la început de pe loc, din mers şi din alergare ;
 executarea piruetei la semnal sonor în dreptul unor jaloane;
 structură simplă:alergare-schimbare de direcţie-piruetă-alergare ;
 acelaşi exerciţiu dar cu adversar;

2.3.5. Săriturile

Săriturile în jocul de baschet asigură un ascendent important în lupta directă cu

adversarul fiind deosebite de cele din atletism. Săriturile urmăresc menţinerea unei
poziţii cât mai echilibrate, dând posibilitatea execuţiei unor procedee de mare
precizie şi spectaculozitate.

Fig. 8
În baschet săriturile sunt frecvent întâlnite în majoritatea acţiunilor de
joc. Detenta, orientarea şi echilibrul corpului în aer au un rol deosebit de important
în efectuarea procedeelor tehnice utilizate în joc,în realizarea unor sărituri elastice
şi înalte (fig.8).
Săriturile pot fi executate:
 cu desprindere de pe ambele picioare:
- de pe loc;
- precedate de deplasare;
 cu desprindere de pe un picior;
- precedate de deplasare;
În jocul de baschet, săriturile se folosesc în următoarele situaţii:
 angajarea între doi jucători;
 recuperarea mingii ricoşate din panou atât în atac cât şi în apărare;
 la prinderea şi pasarea mingii atât de pe loc cât şi din deplasare;
 la aruncările la coş din săritură şi din vole;
Descrierea tehnicii de execuţie
Poziţia jucătorului care sare pentru recuperarea mingii ricoşate din panou atât
în atac cât şi în apărare trebuie să fie corectă, pentru asigurarea echilibrului, să
ocupe primul plan sub panou, aşezându-se între adversar şi coş,urmărind
continuu mingea.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 cu elan redus, sărituri la panou cu bătaie pe un picior sau pe ambele picioare
şi atingerea panoului, fileului sau a inelului;
 jucătorii pasează mingea profesorului, aleargă înainte, profesorul aruncă
mingea în sus, jucătorii sar să o prindă;
 din stând cu faţa la perete, la 1m. distanţă, bătaia mingii de 4 x cu o mână,
la înălţimea capului, respingerea mingii în perete la o înălţime mai mare şi
prinderea ei din ricoşare cu două mâini;
 acelaşi exerciţiu se poate efectua cu bătaie pe trambulina elastică şi
semielastică;
 efectivul este aşezat pe şiruri cu faţa la panou, primul jucător aruncă mingea
în panou,sare,o prinde şi o aruncă următorului care continuă exerciţiul, după
aruncare fiecare jucător trece la coada şirului;

2.3.6. Jocul de braţe şi picioare

Jocul de braţe şi picioare ,Este o mişcare complexă de procedee tehnice

întâlnite în deplasările în teren atât în jocul ofensiv cât şi mai ales în jocul defensiv.
Asigură rapiditatea de deplasare a apărătorului şi rapiditatea de deplasare a
jucătorului ofensiv care realizează acţiunea tactică individuală, demarcajul.
Se foloseşte în acţiunile defensive :
- în efectuarea marcajului ,în cadrul relaţiei 1 la 1 ;
- interceptarea şi smulgerea mingii ;
- închiderea pătrunderilor ;
- în apărarea în zonă ;
Se caracterizează prin activitatea permanentă a picioarelor pentru menţinerea
cât mai mult a poziţiei fundamentale şi a braţelor care lucrează în plan lateral.
În metodica învăţării lucrului de braţe şi picioare se ţine cont că acest element
tehnic nu-l întâlnim în joc sub forma execuţiilor izolate ci în cadrul unui ansamblu
de mişcări.

2.4.DESCRIEREA PRINCIPALELOR
ELEMENTE ŞI PROCEDEE TEHNICE CU
POSESIA MINGII

2.4.1. Ţinerea, prinderea şi pasarea mingii

Ţinerea mingii reprezintă procedeul de plecare în execuţia majorităţii

elementelor tehnice.
 O ţinere corectă a mingii determină: un control al acesteia , protecţie şi
eficacitate în transmiterea mingii.
Modalităţi deţinere a mingii :
- ţinerea mingii cu ambele mâini ;
- ţinerea mingii cu o mână ;
Ţinerea mingii cu două mâini este specifică jocului de baschet, prezintă
siguranţă în ţinerea propriu-zisă şi în mânuirea cât mai relaxată a mingii.
Se efectuează prin aplicarea mâinilor cu degetele cât mai depărtate, braţele sunt
îndoite din coate cu palmele în prelungirea antebraţelor. Mingea se ţine la nivelul
pieptului, cu coatele apropiate de corp, braţele cât mai relaxate (fig.9).
După ce s-a însuşit prinderea mingii este obligatoriu să fie şi protejată. În acest
scop, se execută o mişcare de învăluire a mingii prin aplecarea uşoară a trunchiului
înainte şi o răsucire a corpului cu spatele spre adversar.

Exerciţii specifice pentru învăţare:

 bătaia palmelor în faţă cu proiectarea lor înainte, cu degetele depărtate;
 ridicarea mingii de pe sol cu priza corectă a palmelor pe ea;
 împingerea mingii de pe sol cu două mâini şi prinderea ei;
 aruncarea mingii în sus şi prinderea ei;
 împingerea mingii în perete cu căderea pe sol şi apoi prinderea ei;

 câte 2, stând faţă în faţă, la 4m. distanţă,partenerul trimite mingea prin
rostogolire, pe sol, iar executantul o ridică;
 câte 2, stând faţă în faţă, la 1m. distanţă,unul ţine mingea şi o poartă în toate
direcţiile, celălalt caută să o ia;

Ţinerea mingii
Fig.9
Prinderea mingii este elementul care dă posibilitatea unei recepţionări corecte a
mingii (fig.10).
 Prinderea şi pasarea mingii
Fig.10
De felul cum a fost realizată intrarea în posesia mingii depind şi următoarele
execuţii pe care jucătorul le poate efectua: pasă,driblingul sau aruncarea la coş.
Jucătorul care urmează să primească mingea trebuie să execute o ieşire în
întâmpinarea ei spre direcţia de unde urmează să primească mingea.
Descrierea tehnicii de execuţie
Prinderea mingii se va realiza dintr-o poziţie cât mai relaxată a corpului în
momentul prinderii ,trunchiul şi mai ales braţele vor amortiza prinderea mingii. Se
efectuează din poziţia fundamentală, braţele uşor îndoite din coate, permanent
pregătite să o primească şi să-i amortizeze viteza cu care este transmisă. Mâinile
iau contact cu mingea cu vârfurile degetelor, nu pe toată palma, trunchiul complet
relaxat, genunchii îndoiţi.
Pentru învăţarea corectă a prinderii mingii trebuie respectate următoarele reguli:
prinderea se face din poziţia fundamentală corectă, relaxată pentru a o putea dirija
în acţiunea viitoare,după prindere mingea trebuie protejată.(fig.11).
Prinderea mingii se efectuează:
- de pe loc;
- din deplasare;
- din săritură;
- mingea care se rostogoleşte pe sol;
- mingea care ricoşează de la sol ;

Dribling cu
Fig. 11 - protejarea mingii
Prinderea mingii de pe loc cu două mâini este cea mai indicată şi cea mai sigură.
Din deplasare, prinderea necesită o concentrare mare a atenţiei pentru a nu comite
cea mai frecventă greşeală, ”paşi”.În prinderea mingii din săritură un rol important
îl are detenta, orientarea corpului în aer precum şi aterizarea, care se face cu
genunchii uşor îndoiţi. Prinderea mingii care se rostogoleşte pe sol se realizează
din poziţia fundamentală cu genunchii mult îndoiţi, braţele întinse jos cu palmele
orientate spre minge. Mingea care ricoşează de la sol poate fi prinsă prin aşezarea
favorabilă a corpului în direcţia de unde vine, reducând unghiul sub care ea va
sării.
Greşeli frecvente:
- contactul este luat direct cu palmele pe minge şi nu cu degetele;
- mingea poate trece cu uşurinţă printre palme dacă în momentul
prinderii palmele sunt orientate greşit, faţă în faţă;
- amortizarea prinderii nu se face prin succesiunea mişcărilor de
autorezistenţă şi de cedare a degetelor,palmelor şi braţelor
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 pe perechi, se va executa ieşire la minge, prindere-oprire-pasă cu două mâini
de la piept;
 antrenorul pasează jucătorilor în semicerc, care execută ieşire la minge-
prindere-oprire pasă cu două mâini de la piept;
 doi jucători cu un adversar la mijloc execută pasa cu două mâini de deasupra
capului şi pasa cu pământul, dacă apărătorul interceptează mingea,schimbă
locul cu jucătorul care a pasat greşit;
 pase în cerc, cu apărător la mijloc ,folosindu-se diferite procedee de pasare;
 din formaţie de suveică,cu antrenorul în faţă se execută pasă - ieşire la
minge-prindere-oprire-
pivotare-pasă;
Pasarea mingii este elementul tehnic fundamental care stă la baza jocului de
baschet. Pasarea mingii se poate efectua prin mai multe procedee tehnice, pasa cu
două mâini de la piept(fig.12) fiind pasa de bază şi specifică jocului de baschet.
În pasarea mingii se vor respecta următoarele:
- forţa de pasare trebuie să fie proporţională cu distanţa;
- pasarea trebuie să fie la înălţimea potrivită şi precisă;
- se acordă prioritate paselor scurte care sunt mai greu de interceptat;
- procedeele da pasare trebuie să fie utilizate în funcţie de sistemul de
atac utilizat;

Pasarea mingii
cu două mâini de la piept

Fig.12

Descrierea tehnicii de execuţie

În efectuarea acestui procedeu tehnic ,corpul este relaxat,aplecat înainte,
genunchii uşor îndoiţi, cu un picior depărtat înainte,mingea este ţinută cu două
mâini în dreptul pieptului. Din această poziţie, mingea este împinsă înainte odată
cu întinderea rapidă a braţelor şi răsucirea palmelor în afară, imprimându-i o
mişcare de rotaţie. Pasarea mingii din deplasare - Elementul principal în executarea
pasării mingii din deplasare este respectarea regulii paşilor, îmbinându-se alergarea
cu prinderea mingii şi cu execuţia propriu-zisă a pasei. Jucătorul aflat în dribling
caută ca la ultima bătaie a mingii ,atunci când urmează să paseze mingea, să
imprime acesteia un impuls mai puternic.
Greşeli frecvente:
- ţinerea mingii în priză pasivă;
- executarea unor mişcări suplimentare din articulaţia pumnilor înainte
de pasarea mingii precum şi a unor mişcări de rotare din braţe prin
coborârea mingii spre abdomen;
- împingerea mingii cu degetele mari în faza finală;
- depărtarea exagerată a coatelor în lateral în timpul pasării;
Metodica învăţării pasării mingii
Precizia şi siguranţa paselor sunt condiţionate de priceperea şi îndemânarea
jucătorilor , de învăţarea şi fixarea unor deprinderi corecte. În învăţarea paselor de
pe loc şi din deplasare trebuie să se respecte următoarele reguli:
 pentru învăţarea paselor se aplică principiul accesibilităţii,începând de la
cele mai simple,uşoare mergând treptat spre cele mai grele;
 se învaţă executarea paselor cu două mâini în diferite situaţii ale jocului;
 mingea se pasează din aceeaşi poziţie în care a fost prinsă, în majoritatea
cazurilor;
 orice pasă trebuie să aibă în vedere acţiunea următoare a celui care
primeşte mingea, poziţia şi viteza de deplasare a partenerului;
 obiectivele decisive în eficienţa pasei îl constituie momentul în care se
pasează şi locul spre care este îndreptată pasa;
 jucătorul care primeşte mingea trebuie să iasă în întâmpinarea ei;
 forţa, viteza şi fenta de privire constituie elemente de bază în reuşita unei
pase corecte;
În învăţarea pasei de pe loc şi urmate de deplasare se foloseşte metoda globală şi
analitică, se insistă asupra lucrului din articulaţiile pumnilor, coordonarea dintre
lucrul braţelor şi picioarelor, se urmăreşte dezvoltarea simţului de apreciere a
distanţei, unghiului şi intensităţii cu care se transmite mingea. Se are în vedere
învăţarea ,,regulii paşilor”. Pentru început distanţa de pasare va fi mică, 3-4m,
treptat se va trece la pasele de studiu, la cele executate mai rapid şi la mare
distanţă.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 exerciţii imitative, fără minge;
 voleibolarea mingii în perete;
 pasarea mingii din poziţiile ghemuit, şezând cu picioarele apropiate;
 din formaţie pe două linii, faţă în faţă, la 3 m distanţă,se execută concurs pe
perechi, cine execută mai multe pase într-un interval de timp stabilit;
 executarea pasei în formaţii diferite (cu căpitan, fără căpitan, pe perechi, în
triunghi, două linii faţă în faţă, etc.);
 exerciţii imitative (fără minge), din mers şi apoi din alergare uşoară, păşire
mai lungă pe piciorul drept cu imitarea prinderii mingii, păşire pe piciorul
stâng, imitarea pasei şi continuarea deplasării;
 exerciţii pe perechi, la distanţă de 3m. unul de altul, îşi pasează mingea
alergând pe loc;
 elevii, aşezaţi în cerc,cu un căpitan la centru,se deplasează primind şi
pasând mingea pe raza cercului;
 elevii, aşezaţi în şir câte unul aleargă pe rând către profesor, primesc
mingea, o pasează înapoi şi se deplasează, ocolind profesorul;
 pase în doi, apoi trei elevi care se deplasează înainte din mers şi din
alergare;
 suveica simplă şi dublă;
 pasa în triunghi, pasa în pătrat,pasa încrucişată;
 pase în trei cu schimb de locuri;
 dă şi du-te în zig-zag,în cerc;

2.4.2. Opririle

Element specific jocului de baschet, legat în mod direct de regula paşilor, este
precedată întotdeauna de prinderea mingii din pasă sau dribling. Un jucător care a
intrat în posesia mingii în timp ce se află în alergare sau a terminat driblingul,poate
folosi doi timpi pentru a se opri sau a da drumul mingii. Oprirea este întotdeauna
precedată de prinderea mingii care se poate realiza fie prin prindere din pasă fie
prin prindere din dribling.
Oprirea poate fi executată în două feluri:
- într-un timp;
- sau în doi timpi;
Descrierea tehnicii de execuţie
Când precede prinderea mingii jucătorul execută o uşoară săritură înainte, pe
orizontală,aterizarea executându-se pe ambele picioare care vor fi proiectate uşor
înainte, centrul de greutate al corpului rămânând înapoia poligonului de susţinere,
pentru a anula inerţia şi a oferi echilibrul corpului. Gleznele,genunchii şi trunchiul
se flexează mult,jucătorul luând poziţia fundamentală. Oprirea în doi timpi este
foarte mult utilizată în baschetul modern datorită vitezei tot mai mari a desfăşurării
jocului, aterizarea realizându-se pe rând a celor două picioare, unul înaintea
celuilalt, după oprire, piciorul din faţă va fi retras,jucătorul luând poziţia
fundamentală. Succesiunea învăţării opririlor începe cu oprirea într-un timp în
paralel cu învăţarea prinderii mingii(fig.13).

Oprirea
Fig.13
Greşeli frecvente:
- oprirea se face cu genunchi întinşi;
- aplecarea corpului mult înainte în timpul opririi;
proiecţia greşită a centrului de greutate prin
aşezarea greşită a picioarelor în timpul aterizării:
- repartiţia inegală a greutăţii corpului;
Metodica învăţării opririlor
Oprirea într-un timp este mult mai uşor de învăţat şi acest procedeu conferă
avantajul de a putea determina oricare dintre picioare, ca fiind cel care execută
pivotarea. Consolidarea opririlor trebuie să fie învăţată paralel cu învăţarea
prinderii mingii sub forma unor structuri simple de exerciţii cu un număr mare de
repetări în etapa formării mecanismului de bază, iar apoi în etapa consolidării şi
perfecţionării, sub forma unor structuri complexe de exerciţii.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 exerciţii imitative din mers şi din alergare de voie sau la semnal;
 deplasare,săritură,oprire –fără sau cu schimbarea
planului de aterizare ;
 combinaţii de deplasări intercalate de opriri (fără
minge);
 aruncarea mingii în sus şi înainte,alergare,prindere
oprire;
 alergare, prindere, oprire, pasă;
 dribling, prindere, oprire,aruncare la coş de pe
 urmărirea pentru recuperare;
 dribling, prindere, oprire, pivot, pasă;
 alergare, prindere, oprire, dribling, oprire, pivot,pasă;

2.4.3. Pivotarea

Este elementul tehnic întru totul specific jocului de baschet şi este foarte des
utilizat în scopul protecţiei mingii .Pivotarea care este de fapt o întoarcere ,este
condiţionată în execuţie de prevederile regulamentului iar execuţia greşită a acestui
element tehnic atrage după sine abaterea prevăzută de regulament numită,
„paşi”.Asigurarea posesiei mingii prin protejarea ei faţă de adversar trebuie să fie o
preocupare permanentă mai ales în etapa învăţării.
Pivotarea din punct de vedere tactic este : pivotare ofensivă şi defensivă.
Ca şi element tehnic pivotarea poate fi executată prin două procedee:
- prin păşire,(înainte, înapoi);
- prin întoarcere;
Descrierea tehnicii de execuţie
Pivotarea se execută de jucătorul aflat în posesia mingii printr-o mişcare de
întoarcere pe vârful unui picior fix, şi are ca scop diminuarea posibilităţilor
adversarului de a sesiza intenţiile jucătorului care are mingea(fig.14).

Pivotarea
Fig.14
Se mai poate utiliza când un jucător vrea să-şi depăşească adversarul,pivotarea
fiind în acelaşi timp cea mai utilă mişcare pentru protecţia mingii. Se poate efectua
în două sensuri: înapoi(defensiv), pe piciorul din spate sau înainte (ofensiv), pe cel
din faţă. În pivotarea înapoi, din poziţia fundamentală cu piciorul stâng înapoi,
greutatea este trecută pe vârful piciorului stâng,urmată de o răsucire rapidă spre
dreapta, iar piciorul drept se ridică uşor de pe sol. În pivotarea înainte, se face o
fentă spre stânga ,când adversarul este în faţă, urmată de un pas mare cu piciorul
drept oblic înainte, trecând greutatea corpului spre stânga, se ridică piciorul stâng
şi se duce înapoia celui drept.
Greşeli frecvente:
- pivotarea se execută pe vârfuri şi nu pe
pingea;
- poziţia rigidă în timpul execuţiei;
- poziţia incorectă a picioarelor în timpul execuţiei prin încrucişarea lor
şi nu se păstrează paralelismul tălpilor;
- dezechilibrarea corpului în timpul execuţiei;
- lipsa de coordonare în timpul pivotării;

Metodica învăţării pivotării

În procesul învăţării tehnicii pivotării se recomandă însuşirea în paralel cu
celelalte elemente ale jocului de baschet şi în mod direct cu prinderea, ţinerea
mingii şi cu oprirea. În procesul de predare se va urmări eşalonarea metodicii
raportată la protecţia şi pasarea mingi.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 exerciţii imitative executate pe loc,apoi din alergare cu oprire la semnal;
 păşire înainte,înapoi,lateral cu revenire în poziţia fundamentală;
 întoarceri prin păşiri repetate pe piciorul de impulsie;
 dribling din deplasare,cu pivotare în toate direcţiile;
 pasarea mingii în perete, prinderea şi executarea pe loc a pivotării înainte,
înapoi, pe piciorul stâng şi pe cel drept;
 aruncarea mingii în sus, la 2m. depărtare de jucător, deplasare spre minge,
oprire într-un timp şi executarea pivotării în toate direcţiile;
 câte 2, unul urmăreşte să scoată mingea de la celălalt, în timp ce acesta o
protejează prin pivotare;acelaşi exerciţiu , însă 2 contra unul ;
 jucătorii sunt aşezaţi pe un şir, la o distanţă de 2m. unul de altul ,primul
execută o întoarcere de 180ْ pe piciorul drept şi pasează mingea următorului
care execută aceeaşi mişcare Când mingea ajunge la ultimul,acesta face o
întoarcere de 360ْ şi continuă pasarea, la înapoiere, pivotarea se face pe
piciorul stâng;

2.4.4. Fentele

Fenta este o mişcare înşelătoare folosită în scopul derutării adversarului. Se

efectuează fără ezitări şi prin surprindere la distanţă mică de adversar,urmărindu-se
prin lucrul braţelor şi picioarelor, a trunchiului şi a capului, mişcarea să fie cât mai
sugestivă,mascând scopul urmărit. În fenta de demarcaj se poate utiliza
schimbarea înălţimii conducerii mingii,cu întoarceri şi plecări în direcţii diferite. În
fenta de privire se solicită atenţia adversarului prin schiţarea unei mişcări şi
executarea ei în altă direcţie. În fenta de pasă, jucătorul cu mingea schiţează o
fentă de privire, întorcând capul într-o direcţie şi pasând în partea opusă. În fenta
de aruncare, jucătorul schiţează aruncarea la coş, privind la panou şi ridicând
braţele. Apărătorul în urma acestei mişcări este tentat să împiedice aruncarea fie
prin întinderea braţelor sus fie prin săritură. După ce apărătorul a aterizat din
săritură, atacantul aruncă la coş fără să fie deranjat.
Exerciţii specifice pentru învăţare :
 câte 2 ,faţă în faţă la 2m. distanţă, unul dinte jucători are o minge pe care o
duce în toate direcţiile, cu diferite fente, partenerul încercând să intre în
posesia mingii;
 acelaşi exerciţiu, executat în 3 jucători, 2 pasează mingea între ei ,iar al
treilea caută să ghicească intenţia celui cu mingea pentru a o intercepta;
 pase în cerc cu intercepţie; jucătorii sunt aşezaţi în formaţie de cerc,cu un
jucător în centru,cei de pe cerc execută pase cu fentă de privire pentru a-l
deruta pe cel din cerc,care la rândul său caută să intercepteze mingea ;
 pasa în careu; câte 4 jucători sunt aşezaţi în formaţie de pătrat ,la 3m. unul
de altul,având fiecare o minge. Aceştia pasează între ei prin surprindere,cu
fentă de privire, lent pentru a se evita o eventuală accidentare ;
 fenta cu 3 jucători; doi jucători sunt plasaţi pe liniile laterale ale terenului,
faţă în faţă ,iar al treilea care are mingea la mijlocul distanţei dintre ei.
Acesta pasează unuia dintre cei doi şi se deplasează spre el ca apărător.
Jucătorul care a primit mingea face o fentă spre stânga sau spre dreapta şi
porneşte în dribling pe partea opusă spre celălalt jucător căruia îi pasează şi
pleacă spre el ca apărător .Cel care pasează trece în locul jucătorului care a
primit mingea.
 cursa de urmărire: constă din joc unu la unu pe tot terenul,jucătorul cu
mingea utilizând driblingul cu schimbare de direcţie şi de ritm,fentă de
aruncare. Jucătorii îşi schimbă rolurile(atacant, apărător) după ce intră în
posesia mingii;

2.4.5. Driblingul

Este elementul tehnic prin care un jucător are posibilitatea să se deplaseze cu

mingea în teren cu viteza solicitată de acţiunea pe care urmează să o întreprindă.
În dribling, un rol important îl are protecţia mingii, evitându-se o eventuală
deposedare de minge de către adversar.
Descrierea tehnicii de execuţie:
 În executarea corectă a driblingului, privirea trebuie să fie îndreptată înainte,să
cuprindă un câmp vizual cât mai mare. Conducerea mingii se face numai cu o
mână, mingea nu se bate ci se împinge din articulaţia cotului, cu degetele depărtate
şi uşor îndoite. Mingea trebuie să ia contact cu solul uşor înainte şi lateral,la
maximum 20 cm. de picior. Împingerea mingii trebuie făcută de sus în jos,
degetele luând contact cu mingea în momentul când sare din pământ. Sensul
impulsului este controlat de lucrul din articulaţiile pumnului şi degetelor. Lucrul
braţului este independent de celelalte segmente ale corpului. Braţul opus, uşor
îndoit din cot,protejează mingea din lateral (fig.15).

Dribling
Fig.15
Driblingul se poate executa în următoarele moduri,fiind determinate de situaţia
tactică de joc:
- dribling pe loc,cu scopul de a iniţia o acţiune;
- dribling pentru protecţia mingii;
- dribling înainte ,înapoi,lateral(mingea se împinge
în pământ cu mâna opusă direcţiei de deplasare);
- dribling şerpuit(corpul uşor răsucit spre mâna cu
care se execută driblingul);
- dribling cu schimbarea direcţiei, se foloseşte
pentru derutarea adversarului;
Metodica învăţării driblingului
Driblingul, ca execuţie trebuie abordată atât cu mâna
îndemânatică cât şi cu mâna cealaltă, fără ca jucătorii să privească direct la minge
în timpul execuţiei,exerciţiile sub formă de concurs, ştafetele, sunt cele mai
indicate în învăţarea driblingului. Driblingul este unul din elementele de tehnică
care se învaţă în exerciţii complexe încă din primele lecţii. Se recomandă
respectarea unei anumite succesiuni în învăţare:
- dribling – înainte,înapoi, lateral;
- dribling şerpuit;
- dribling cu schimbări de direcţie;
 În sistemele de acţionare privind învăţarea driblingului,la început se recomandă
ca atenţia să fie îndreptată asupra executării corecte din punct de vedere
tehnic ,apoi din punct de vedere tactic.
Driblingul se poare executa la înălţimi diferite(fig.16,17,18):
- dribling înalt, până la înălţimea şoldului;
- dribling mijlociu, până în dreptul genunchilor;
- dribling jos, sub linia genunchilor;
Greşeli frecvente:
- mingea este lovită şi nu împinsă:
- câmpul de vizibilitate redus datorită

Dribling înalt Dribling mediu

Fig.16 Fig.17

Dribling jos
Fig.18

trunchiului prea aplecat;

- balansul corpului pe verticală în timpul driblingului;
- se priveşte mingea în timpul driblingului;
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 dribling pe loc, cu un braţ sau altul,la diferite înălţimi: înalt , mediu, jos:
 dribling din mers şi uşoară alergare;dribling cu ocolire de obstacole,
dribling şerpuit, piruete ;
● dribling cu temă: la semnal auditiv sau vizual, cu
schimbări de direcţie ;
● suveică cu dribling , oprire,pasă şi deplasare la
coada şirului opus ;
● pasă în doi cu dribling,încrucişare ;
 ● dribling, oprire ,pasă ;
● dribling cu schimbarea alternativă a mâinii, cu
întoarceri de 90ْ şi 180ْ
spre stânga şi spre dreapta;
● dribling cu depăşire,din formaţie pe un şir, fiecare
jucător având câte o minge, execută dribling
şerpuit printre ceilalţi din alergare uşoară, la
început pleacă ultimul, urmând ca jucătorul care a
fost depăşit să pornească şi el imediat;
● ştafetă cu dribling;în linie, în zig-zag,cu ocolirea
obstacolelor, cu trecere peste obstacole.

2.5. ARUNCAREA LA COŞ

Reprezintă elementul tehnic prin care se realizează scopul

jocului ,înscrierea punctelor .Este elementul tehnic cel mai atractiv, oferă satisfacţii
mari atât jucătorilor cât şi spectatorilor. Aruncarea la coş solicită multă precizie
şi însuşirea corectă a execuţiei tehnice a diferitelor procedee de aruncare la coş.
Factorii care condiţionează buna reuşită a aruncărilor la coş sunt:
 unghiurile de execuţie a aruncărilor; unghiurile cuprinse între 10-15-sunt
favorabile aruncărilor cu panou;de la 45ْ aruncarea se recomandă să fie
executată direct cu panoul; pentru aruncările la coş din deplasare în viteză
precedate de dribling pe contraatac sau determinate de acţiuni individuale,
sunt indicate aruncările cu panoul;pentru cele de la semidistanţă şi distanţă
se recomandă aruncările fără panou;
 traiectoria mingii trebuie imprimată astfel ca mingea să zboare deasupra
coşului într-un unghi de aproximativ 70ْ, iar locul de cădere să fie aproape
deasupra coşului ,pentru a ricoşa în el;
 concentrarea atenţiei asupra execuţiei corecte a mişcării din articulaţia
pumnului şi a degetelor;
Din punct de vedere al distanţei, aruncările la coş se
pot clasifica astfel:
- aruncări din apropierea coşului (până la
3m.);
- aruncări de la semidistanţă(până la 6m.);
- aruncări de la distanţă (peste 6m.);

2.5.1. Aruncarea la coş cu două mâini de la piept

 Aruncarea la coş cu două mâini de la piept este un procedeu tehnic din ce în ce
mai rar utilizat în baschetul actual cu excepţia aruncărilor de la distanţă. Acest
procedeu este folosit în special în etapa de iniţiere, împotriva unor apărări mai
puţin active , suplinind, în general, lipsa forţei în braţe la copii şi junioare(fig19).

Aruncarea la coş cu două mâini de la piept

Fig.19
Descrierea tehnicii de execuţie 
Mingea este ţinută cu ambele mâini, simetric, coatele uşor depărtate de trunchi,
umerii orientaţi paralel cu panoul, picioarele depărtate şi uşor îndoite, paralel sau
unul cu o jumătate de talpă înaintea celuilalt, privirea îndreptat peste minge spre
coş.
Execuţia acestui procedeu începe cu îndoirea lentă a genunchilor,urmată de
întinderea lor simultan cu braţele şi ducerea coatelor în sus pe lângă umeri până în
dreptul urechilor. Braţele se duc oblic în sus, palmele imprimând mingii o mişcare
prin îndoirea lor înainte şi în jos. Privirea este orientată asupra porţiunii din faţă a
inelului în majoritatea aruncărilor directe. Această aruncare este des utilizată în
special la echipele de fete.
Greşeli frecvente:
- modificarea direcţiei de aruncare a mingii prin acţiunea inegală a
braţelor;
- imprimarea unei traiectorii greşite a mingii prin întinderea înainte a
braţelor;
- lipsa de coordonare dintre braţe şi picioare;
- mişcări suplimentare din articulaţia pumnului;
- priza greşită a mingii;
 Metodica învăţării aruncărilor la coş de pe loc
Învăţarea finalizărilor la coş este etapa cea mai importantă în procesul de
instruire şi ca atare trebuie să se acorde atenţia cuvenită în însuşirea corectă a
mecanismelor de bază încă din prima fază a învăţării.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 execuţii imitative fără minge : imitarea lucrului din braţe sau palme,imitarea
lucrului de coordonare dintre braţe şi picioare,imitarea integrală a
procedeului de aruncare;
 aruncarea la coş din apropiere,3m,din unghi de 45ْ faţă de panou, apoi cu
schimbarea unghiului şi mărirea distanţei;
 aruncarea la coş fără panou;
 concursuri de aruncări la coş de pe loc , individual sau pe echipe;
 aruncări de la semidistanţă şi distanţă cu un adversar pasiv, apoi semiactiv ;
 serii de 20 aruncări din poziţii stabilite de profesor cu înregistrarea
aruncărilor reuşite;
 serii de 20 aruncări din poziţii stabilite de profesor cu înregistrarea celor
reuşite;

2.5.2. Aruncarea la coş cu o mână din faţă

Aruncarea la coş cu o mână din faţă este un procedeu tehnic tot mai des folosit
în baschetul actual deoarece are avantajul că în lupta directă cu adversarul acest
procedeu permite aruncarea la coş din poziţiile: de pe loc, din

Aruncarea la coş cu o mâna din faţă - privit din faţă(fig.20)

Aruncarea la coş cu o mâna din faţă -privit din lateral(fig.21)

săritură şi din alergare. Prin existenţa unui singur plan director, acest procedeu
permite:
- priorităţi de ritm în execuţia aruncării la coş;
- condiţiile de execuţie a aruncării la coş sunt relativ
simple;
- nu solicită o durată de pregătire;
- eventualele dezechilibrări ale corpului pot fi uşor compensate prin orientarea
unui singur braţ pe direcţia aruncării la coş;
Descrierea tehnicii de execuţie 
Jucătorul este în poziţia fundamentală medie, orientat spre coş cu trunchiul
puţin aplecat înainte,cu tălpile paralele şi depărtate aproximativ la lăţimea
umerilor,piciorul de pe partea braţului de aruncare este cu o jumătate de talpă
înaintea celuilalt,greutatea corpului este egal repartizată pe ambele picioare,pe
întreaga suprafaţă a tălpilor. Momentul aruncării marchează o flexiune a
picioarelor care face ca centrul de greutate al corpului să coboare
puţin,concomitent cu ducerea braţelor în sus,mingea este trecută pe palma braţului
de aruncare şi apoi părăseşte mâna ca urmare a impulsului dat de flexia palmară
din articulaţia pumnului. Braţul celălalt rămâne lateral şi în sus având rolul de a
proteja mingea. În finalul aruncării mingii, corpul este extins,picioarele sunt pe
vârfuri,cu greutatea pe piciorul din faţă şi cu braţul de aruncare întins în sus şi
înainte,cu palma şi degetele răsfirate,orientate în jos.
Greşeli frecvente:
- priza incorectă a mingii;
- cotul braţului de aruncare orientat lateral;
- răsfirarea redusă a degetelor pe minge;
- poziţia incorectă a picioarelor în momentul pregătirii execuţiei şi în
timpul execuţiei;
- lipsa mişcării de biciuire în finalul execuţiei;
Metodica învăţării aruncărilor la coş cu o mână
din faţă
În paralel cu învăţarea aruncărilor la coş se va forma şi deprinderea de a urmări
mingea la panou. După însuşirea mecanismului de bază,aruncările la coş trebuie
exersate în colaborare cu coechipierul şi adversarului. Se recomandă ca aruncările
la coş să fie precedate de fente de pasă sau de aruncare. Aruncarea la coş cu o
mână din faţă se recomandă a se învăţa din primele lecţii,are utilizare în special la
aruncările de la distanţe mici şi mijlocii. Reprezintă ,totodată, mecanismul de bază
pentru aruncările cu o mână executate din deplasare şi din săritură,cu singura
deosebire că priza mingii se face într-o poziţie mai înaltă. Învăţarea corectă a
acestei aruncări determină eficienţa celorlalte procedee de aruncare la coş
Exerciţii specifice pentru învăţare:
  Exerciţii imitative(fără minge):
- imitarea lucrului din braţ sau palmă;
- imitarea lucrului de coordonare dintre braţe şi picioare;
- imitarea integrală a procedeului de aruncare;
● Exerciţii cu mingea:
- aruncarea la coş din apropiere (3m) din diferite unghiuri;
- aruncarea la coş fără panou;
- concursuri de aruncări la coş de pe loc,individual sau pe echipe;
● Două şiruri cu câte o minge fiecare .După
aruncare,fiecare îşi urmăreşte mingea şi o pasează
la şirul celălalt,revenind la coada şirului propriu la
început iar după5-6-execuţii trece la coada şirului
opus.
● Formaţii de trei şiruri: un şir aruncă,un şir
recuperează şi al treilea şir pasează.
● Elevii dispuşi pe două şiruri. Un şir pasează,
oprire ,celălalt execută ieşire la minge,prindere,
oprire,pivotare,aruncare la coş, urmărire şi
recuperare, deplasare în dribling la coada şirului.
● Ieşire la minge, prindere, aruncarea la coş cu o
mână din faţă de la semidistanţă, urmărire şi
recuperarea mingii, pasa coechipierului.
● Schimbare de direcţie , ieşire la minge,prindere,
aruncare la coş şi recuperare.
● Concurs de aruncări la coş de pe loc cu o mână
din faţă contra cronometru, câte 5 aruncări
din diferite unghiuri şi anume din: 0ْ, 45ْ,90ْ, din
partea dreaptă şi stânga panoului.
● Concurs de aruncări:cine aruncă mai repede 20 de
coşuri.
● Concurs de aruncări la coş de pe loc cu o mână
din faţă:cine marchează mai repede 20 de puncte.
2.5.3. Aruncarea la coş din dribling cu o mână de sus
 Fig.22
Descrierea tehnicii de execuţie
Executantul se deplasează spre coş în dribling,dă un impuls mai puternic
mingii la ultima bătaie a acestuia în sol, prinde mingea cu ambele mâini şi o duce
spre piept. Dacă aruncarea se execută cu mâna dreaptă, mingea trebuie prinsă pe
piciorul drept,care frânează viteza deplasării într-un pas lung;urmează pasul cu
stângul mai scurt şi blocarea cu călcâiul, apoi săritura pe verticală pe piciorul
stâng,mingea părăseşte braţul în momentul maxim al săriturii, în timp ce piciorul
drept este îndoit la piept şi pendulat în jos,urmând aterizarea pe ambele picioare pe
verticală. Menţinerea echilibrului corpului în aer este deosebit de importantă
deoarece orice mişcare inutilă ar produce dezechilibrarea jucătorului.
Greşeli frecvente:
- execută mai mult de doi paşi cu mingea în mână;
- genunchiul de pe partea braţului de aruncare nu este pendulat
corespunzător;
- inexistenţa impulsului final din articulaţia pumnului;
- lipsa de coordonare dintre mişcarea picioarelor şi a braţelor;
- aterizare dezechilibrată şi pe un singur picior;
Metodica învăţării aruncărilor la coş din dribling
Învăţarea acestui procedeu reprezintă una din etapele cele mai importante a
instruirii,constituie în acelaşi timp elementul tehnic care se învaţă cu cea mai mare
plăcere. În învăţarea şi execuţia acestui procedeu trebuie să se ţină seama de regula
paşilor. Se execută în fiecare lecţie.
Eşalonarea succesiunii metodice a învăţării acestui procedeu tehnic va ţine
seama de următorii paşi metodici:
- din apropierea coşului din unghi de 45ْ faţă de panou ,cu mingea ţinută în
priză asimetrică cu două mâini,se execută păşire pe piciorul
stâng,desprindere în săritură şi aruncare la coş;
- apoi se execută în continuare din acelaşi unghi faţă de panou,pas pe
piciorul drept,pas pe piciorul stâng,desprindere în săritură şi aruncare la
coş;
- se măreşte distanţa de plecare,păşind pe piciorul stâng ,se execută un
singur dribling după care pe păşire pe piciorul drept se prinde
 mingea ,păşire în continuare pe piciorul stâng,desprindere şi aruncare la
coş;
- mai multe driblinguri şi executarea celor doi paşi,aruncare;
- execuţia procedeului din mai multe unghiuri diferite faşă de panou;
Exerciţii specifice:
♦ două şiruri aşezate oblig faţă de panou,pe partea
dreaptă şi pe cea stângă : şirul din dreapta
execută aruncarea la coş din dribling, cel din
stânga urmăreşte aruncarea coechipierilor şi
recuperează mingea;
♦ elevul care urmăreşte aruncarea partenerului
pasează cu primul din şir, din deplasare, până la
jumătatea terenului, după care driblează şi aruncă
la coş. Primul din şir, cu care a pasat, urmăreşte
aruncarea şi reîncepe exerciţiul în sens invers.
După aruncare, fiecare trece la coada şirului;
 exerciţiul se reia în sens opus, aruncarea executându-se de pe partea stângă a
panoului.
 grupa se organizează pe câte un şir la fiecare coş, primii 2 jucători având
câte o minge. Aceştia pornesc în dribling, aruncă la coş, urmăresc mingea, se
întorc tot în dribling şi o predau următorilor, după care trec la coada
şirurilor;
 acelaşi exerciţiu sub formă de ştafetă, terminându-se când fiecare jucător a
făcut dribling de 4 ori şi amândouă mingile revin la primii jucători.
♦ exerciţiul se desfăşoară pe tot terenul, cu toţi
jucătorii, grupa fiind organizată pe două şiruri,
aşezate lateral la centrul terenului, fiecare şir cu
faţa spre un coş. Jucătorii cu numerele 1 pornesc în dribling
spre coşul opus şi execută aruncarea la coş din
deplasare. Jucătorii cu nr. 2 îi urmăresc,
recuperează mingea din coş şi pleacă în dribling
spre celălalt coş. Fiecare jucător după aruncare
trece la coada şirului alăturat. Exerciţiul se poate
desfăşura (în funcţie de cât de bine este învăţat) cu
2, 3, 4 şi chiar 5 mingi ;

2.5.4. Aruncarea la coş din alergare,cu o mână

de sus

Descrierea tehnicii de execuţie

 Această aruncare seamănă foarte mult cu aruncarea la coş din dribling cu
singura deosebire că jucătorul care urmează să finalizeze,în loc să dribleze intră în
posesia mingii, primind o pasă din alergare spre coş de la un coechipier. Momentul
de prindere a mingii trebuie să coincidă cu o păşire ceva mai lungă a piciorului de
pe partea mâinii de aruncare. Se utilizează în special în contraatac, în acţiunea
individuală de pătrundere şi în special în combinaţia de “dă şi du-te” în cadrul
atacului poziţional(fig.23 ).

Aruncarea la coş din alergare cu o mână de sus

Fig.23
Greşeli frecvente:
- prinderea mingii după efectuarea primului pas;
- lipsa de coordonare în momentul prinderii mingii şi efectuarea primului
pas;
- execută mai mult de doi paşi cu mingea în mână;
- genunchiul de pe partea braţului de aruncare nu este pendulat
crespunzător;
- inexistenţa impulsului final din articulaţia pumnului;
- lipsa de coordonare dintre mişcarea picioarelor şi a braţelor;
- aterizare dezechilibrată şi pe un singur picior;
Metodica învăţării
Se insistă asupra respectării ,,regulii paşilor”,prinderea mingii şi coordonarea
dintre braţul de aruncare şi piciorul de pe partea opusă în momentul aruncării
propriu-zise.
În învăţarea aruncărilor la coş din alergare se ţine cont de următoarea
succesiune:
 mingea luată din mâinile profesorului.
  mingea aruncată în faţă şi lateral.
 mingea uşor aruncată de profesor.
 mingea aruncată în sus şi înainte.
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 exerciţii imitative fără minge;
 sub panou, cu o minge ,pendularea piciorului drept la piept, cu aruncarea la
coş cu o mână de sus;
 din apropierea coşului, din unghi de 45,se execută păşire pe piciorul stâng
desprindere şi aruncare la coş;
 se pleacă de la o distanţă ceva mai mare şi păşind pe piciorul stâng se
execută un singur dribling,se execută mai departe la fel ca în exerciţiul
anterior, apoi acelaşi exerciţiu dar cu mai multe driblinguri din unghiuri
diferite;
 lăsarea mingii să cadă pe sol-prinderea ei- pas cu dreptul - pas cu stângul
desprindere - aruncare;
 dribling pe loc,impuls energic oblic înaintea ultimului dribling, executarea
celor doi paşi şi aruncare din dribling;
 dribling ,pasă,deplasare,reprimire, aruncare la coş din alergare;
 dribling ,oprire,aruncare la coş;
 prindere,oprire,pasă,aruncare la coş;
 primul din şirul de pe centru pasează mingea pe colţ,se demarcă
perpendicular pe coş, primeşte mingea, aruncă la coş din alergare, se
deplasează la coada şirului de pe colţ. Cei din şirul de pe colţ pasează,
recuperează mingea şi se deplasează pe centru;
 jucătorul din partea stângă pasează ,se demarcă ,primeşte mingea,aruncă la
coş din alergare, cei din partea dreaptă, pasează urmăresc mingea şi se
deplasează în partea opusă;

2.5.5. Aruncarea la coş din săritură

Descrierea tehnicii de execuţie

Mingea este ţinută cu priză asimetrică, în dreptul umărului braţului de
aruncare. Se execută o îndoire accentuată a genunchilor urmată de întinderea lor
odată cu rularea tălpilor ambelor picioare şi desprinderea de pe sol. Înălţarea pe
verticală se face simultan cu întinderea braţului drept sus şi înainte, apoi în
jos ,braţul stâng sprijinind în continuare mingea din lateral deasupra capului.
Corpul se ridică pe verticală,iar în punctul maxim al săriturii, braţul drept se
întinde în sus şi îi dă impuls din articulaţia mâinii înainte, aterizarea făcându-se pe
ambele picioare, cât mai aproape de locul desprinderii (fig24).
 Fig.24
Se poate executa:
- de pe loc;
- din pasă;
- din dribling;
Aruncarea la coş din săritură are trei faze de execuţie:
- bătaia;
- desprinderea;
- săritura şi lansarea mingii;

Greşeli frecvente:
- desprinderea în săritură se face dezechilibrat
influenţând negativ precizia aruncării;
- aruncarea se execută înainte de atingerea
punctului maxim de înălţare;
Metodica învăţării aruncărilor la coş din săritură
Învăţarea aruncării la coş din săritură se va face numai după consolidarea
aruncărilor la coş de pe loc. La început se execută aruncarea la coş din săritură din
unghi de 45ْ faţă de panou din apropiere ,2m.insistându-se mai întâi asupra opririi
corecte într-un timp sau doi timpi,apoi asupra desprinderii şi atingerii punctului
maxim al săriturii. Apoi se schimbă unghiul de aruncare,(cele 4 unghiuri de
bază),se măreşte distanţa de aruncare la 3-5 m cu traiectoria cea mai eficientă şi se
execută aruncări din săritură la început cu panoul apoi fără panou.
Succesiunea cea mai potrivită pentru învăţarea aruncărilor la coş din săritură
este următoarea:
- aruncări de pe loc,cu mingea de deasupra capului;
- dribling,desprindere,aruncare din săritură;
- dribling din mers, oprire într-un timp, aruncare la coş din săritură;
- de pe loc,desprindere şi aruncare la coş din săritură;
- prinderea mingii,aruncare la coş din săritură;
- prinderea mingii,fentă,aruncare din săritură;
- prinderea mingii,pivotare,aruncare din săritură
Exerciţii specifice pentru învăţare:
 elevii sunt organizaţi pe două şiruri la fiecare panou, la distanţă de 4-5 m de
coş. Jucătorii nr.1 şi nr.2 au fiecare câte o minge. Nr. 1 începe exerciţiul în
dribling cu aruncare la coş din săritură, după care urmăreşte mingea. Nr. 2
pasează lui 3, reprimeşte mingea şi execută aceeaşi aruncare la coş, precedată
de un dribling. Nr. 1 pasează de sub coş lui 3, care reia exerciţiul prin pasă şi
reprimeşte mingea de la nr.4. Nr. 2 va pasa de sub coş lui 4 ş.a.m.d. După pasa
de sub coş fiecare jucător trece la coada şirului opus celui de la care a aruncat ;
 exerciţii de aruncări din săritură. Din formaţie pe un şir, aşezat oblic faţă de coş,
la distanţă de 3-4 m, fiecare elev aruncă la coş, urmăreşte mingea, o pasează
următorului, după care trece la coada şirului. Exerciţiul se va desfăşura sub
formă de întrecere, câştigând şirul care va marca cel mai repede 33 de coşuri;
Indicaţii: Fiecare este obligat să-şi urmărească aruncarea la coş (fără
schimbarea organizării deşi vor fi tentaţi să o facă), astfel antrenând urmărirea
la coş a propriei aruncări.
 Campionat sistem turneu pe echipe de câte 2 jucători la un coş.
Indicaţie: Se va împărţi grupa în perechi egale ca
valori, urmând să joace câte 2 timp de 4-5 minute.
Câştigă echipa care va totaliza cel mai mare număr de
victorii.
 Aşezaţi pe două şiruri la linia de aruncări libere, elevii vor executa pe rând
aruncarea la coş din săritură, urmărirea mingii, pasarea ei următorului din şirul
de unde a plecat, după care trece la coada şirului alăturat.
 Grupa este organizată pe câte două şiruri la fiecare panou, elevii executând pe
rând aruncarea la coş din săritură, paralel cu panoul, urmărirea mingii şi pasarea
ei la şirul opus, unde se vor deplasa. Exerciţiul se desfăşoară cu câte o minge la
fiecare formaţie, fără concurs.
 Cu aceeaşi circulaţie de minge şi jucători ca în exerciţiul anterior, numai că
şirurile vor fi aşezate oblic, în unghi de 45º faţă de coş.

2.5.6. Aruncarea la coş din “Slam Dunk” -

Acest procedeu a apărut în special în încălzirea echipelor când fiecare jucător
demonstra cu mândrie virtuozitatea, fiind cartea de vizită în prezentarea echipei şi
o armă în lupta psihologică. Mult mai târziu DUNK a devenit stil dominant în
pătrundere aducând înfruntarea cu adversarul la disputa aeriană, aducând
atacantului supremaţie. Această pătrundere este greu de blocat şi dă posibilitatea de
a depăşi adversarul prin adaptarea săriturii după poziţia apărătorului evitând
capacul şi înfruntarea avantajoasă a apărătorului.
Metodica învăţării procedeului ,, Slam Dunk ,,
Pentru realizarea acestui procedeu este necesar :
 măsurarea detentei ;se trag linii pe panou la înălţimile -295 -300 -305 -310 -
315, şi se punctează săritura ;
  elanul ;distanţa de elan 2 m- 2.50 m, alergarea se face cu paşi elastici, se
punctează locul nimerit pentru detentă ;
 detenta ; se pune accentul pe desprinderea pe verticală ;
 poziţia corpului ; trecerea energică în poziţie de înălţare spre coş când braţul
de aruncare este întins cu dorinţa de a depăşi cât mai mult coşul, privirea
urmăreşte braţul spre coş;
 priza mingii;se exersează la început cu minge de mini-baschet apoi se trece
la minge oficială ;se poate lucra şi cu minge medicinală (2kg). Când priza a
fost însuşită corect, se trece la executarea mişcării rotative şi energice în
toate direcţiile;
 aruncarea; în timpul aruncării braţul este extins la maximum, priza mingii
este puternică, mingea trebuie sa depăşească coşul;.
Reperele descrise mai sus ,privind metodica învăţării procedeului „slam dunk”,
trebuie adaptate particularităţilor fizice ale jucătorilor

ÎNTREBĂRI PENTRU EXAMEN

1. Enumeraţi elementele şi procedeele tehnice a jocului

fără minge şi cu minge în baschet.
2. Descrieţi poziţia fundamentală, deplasările în teren,
schimbarea de direcţie şi învăţarea lor.
3.Descrieţi pe scurt săriturile,opririle, pivotarea şi
fentele; daţi exemple de exerciţii pentru învăţare.
4.Care sunt regulile pentru învăţarea corectă a prinderii
mingii?
6. Care sunt factorii care condiţionează buna reuşită a
aruncărilor la coş?
7. Care este succesiunea exerciţiilor în învăţarea
aruncărilor la coş din dribling şi din alergare?
8. Descrieţi driblingul şi învăţarea lui.