Clasificarea tehnicii jocului de volei

Clasificarea mişcarilor specifice în joculi de volei ;

.Determinarea elementelor de bază din volei
Formula jocului de volei (pentru a marca un punct, a câştiga setul sau
meciu

Mai mult ca în oricare alt joc sportiv,tehnica in volei este esențială pentru
desfășurarea jocului.Majoritatea acțiunilor necesita tehnici speciale de
execuție,deoarece voleiul comparativ cu celelalte jocuri sportive,are în
conținutul sau foarte puține mișcări naturale.

În jocul de volei predomină tehnica in regimul calităților motrice in

pregatirea tehnica in volei un rol important il are nivelul inițial al tehnicii
jucătorului si experiența aplicării tehnicii în joc.Pregatirea tehnica are ca
obiectiv principal crearea posibilităților de a utilize cu maximum de
eficienta potențialul biometric și funcțional al fiecarui jucator în efectuarea
acțiunilor specifice de joc.

Caracteristicile tehnicii jocului de volei:

-are un caracter individualizat;

-este subordonată tacticii și cerințelor stipulate în regulamentul de joc;

-are un caracter evolutiv și perfectibil;

Tehnica este importantă în primul rând prin economisirea mișcării și

eficacitatea acestea.

Întrucât în tehnica jocului majoritatea mișcărilor au o formă aciclică, în

procesul de inițiere și învățare se recurge la predarea simplificată a
procedeului, uneori chiar fragmentată, ca de exemplu în cazul loviturii de
atac ; însușirea parțială a mișcării asigură corectitudinea execuției,fără
care atingerea unor performanțe înalte nu este posibilă. Trecerea la o etapă
superioară se face numai după însușirea corectă a procedeelor tehnice de
bază, repetările făcându-se în cadrul unor exerciții complexe, apropiate de
joc. Această modalitate de lucru ajută într-o măsură considerabilă la
realizarea legăturii cu tactica jocului.
Jocul de volei modern se caracterizează prin viteză și varietate a acțiunilor
de joc, prin

perfecționarea continuă acțiunilor, punct de lovire a mingii din ce în ce mai

înalt, creativitate în construirea combinațiilor de atac și flexibilitatea în
alegerea sistemului de apărare. A crescut de asemenea conținutul
emoțional al jocului, mai ales în urma modificărilor de regulament și
introducerea regulii tie-break ului.

Tehnica jocului de volei este sistematizată pe elemente specifice atacului și

apărării,

dar și pe elemente comune sau mixte atacului și apărării. Elementele

tehnice, arată lucrurile în general (serviciul, pasa, etc.), iar concretizarea
lor sunt procedeele tehnice (Elementele specifice atacului sau acțiuni
individuale de atac, prin care se realizează

transmiterea mingii peste fileu astfel încât să nu-i permită adversarului să

joace mingea, cun scopul de a câștiga punctul. Acestea sunt:

– Serviciul;

– Ridicarea mingii;

– Lovitura de atac.

I. Serviciul

În funcție de contactul picioarelor cu solul, putem vorbi despre

− serviciu de pe sol;
− serviciu din săritură.

După locul unde este plasat punctul de lovire a mingii, în comparație cu

planul umerilor

executantului, serviciul poate fi:

− serviciu de jos;

− serviciu de sus
În funcție de plasarea liniei umerilor față de minge și fileu avem:
− serviciu din față;

− serviciu din lateral.

În funcție de traiectoria mingii, avem:

− serviciu de sus planat (plutitor);

− serviciu în forță.

În afara acestora mai există și alte acțiuni de serviciu:

− serviciu prin rotarea brațului.

II. Ridicarea mingii

Ridicarea înainte de pe sol, avem:

− lungă – cu traiectorie înaltă și întinsă;

− scurtă – cu traiectorie înaltă, întinsă și în urcare.

Ridicare peste cap de pe sol, avem:

− lungă, cu traiectorie înaltă și întinsă;

− scurtă – cu traiectorie înaltă, întinsă și în urcare.

Ridicare din săritură, avem:

− lungă, cu traiectorie înaltă și întinsă (înainte și

peste cap);

− scurtă înainte și peste cap – cu traiectorie înaltă,

întinsă și în urcare.

Ridicare laterală de pe sol, avem:

− lungă, cu traiectorie înaltă și întinsă;

− scurtă – cu traiectorie înaltă, întinsă și în urcare.

III. Lovitura de atac

Lovitura de atac pe direcția elanului (procedeu drept).

Lovitura de atac pe alte direcții:

5

− întors din articulația umărului (peste umăr);

− întors prin răsucirea trunchiului.

Lovitura de atac prin rotarea brațului.

Elemente specifice apărării sau acțiuni individuale și colective de apărare,

prin care se urmărește,

fie respingerea mingii din atacul advers, fie salvarea mingii prin preluare
din atac, preluare din

serviciul advers sau blocaj (propriu sau advers) , crearea condițiilor optime
de construcție a unui

atac a echipei proprii. Acestea sunt:

− Preluarea;

− Blocajul;

− Plonjonul;

− Autodublajul.
I. Preluarea

Preluarea din serviciu, avem:

− cu două mâini de sus;

− cu două mâini de jos.

Preluarea din lovitură de atac:

− cu două mâini de sus;

− cu două mâini de jos;

− cu o mână de jos

Preluare din plasă

− cu două mâini de sus;

− cu două mâini de jos;

− cu o mână de jos.

II. Blocajul individual;

în grup – de doi jucători sau de trei jucători.

III. Plonjonul

Plonjonul lateral:

− cu rulare pe spate;
− cu rostogolire peste umăr.

Plonjonul pe spate:

− cu rulare;

− cu rostogolire înapoi.
Plonjonul înainte.

IV. Autodublajul

cu lovire de sus cu două mâini;

cu lovire de jos cu două mâini;

cu lovire de jos cu o mână.

III. Elemente comune atacului și apărării sau acțiuni fără minge. Acestea
sunt:

− poziții;

− deplasarea în teren.
3. Procedee comune atacului și apărării:

Poziții:

− poziția înaltă (serviciul de sus, blocaj etc);

− poziția medie (ridicarea, serviciul de jos etc);

− poziția joasă (preluarea din serviciu și atac).

Deplasări:

− mers;

− alergare;
− pas adăugat, încrucișat;

− fandare;
− săritură.

Execuția tehnică:în jocul de volei sunt caracteristice trei poziții de

baza:înaltă<medie si joasa și le întâlnim în momentele fixe ale jocului
(exemplu:pregatirea pentru preluarea serviciului sau atacului, pregătirea
pe acțiunea de executare a serviciului, pregătirea pentru acțiunea de
blocaj).

În timpul desfășurării jocului se solicita o permanentă mișcare în teren și

treceri succesive și rapide de la o faza la alta de joc, jucătorul trebuie sa
treaca mereu prin aceste trei pozitii.In functie de inaltimea necesara
fiecarei execuții tehnice, se denumesc cele trei poziții.Cea mai frecventă
poziție în joc este poziția medie, din care cu usurinta se poate trece în
celelalte doua poziti

Formula jocului de volei (pentru a marca un punct, a câştiga setul sau

meciul).

PENTRU A MARCA UN PUNCT, A CÂŞTIGA SETUL ŞI MECIUL

PENTRU A MARCA UN PUNCT
Punct
O echipǎ câștigǎ un punct:
când reușește sǎ trimitǎ mingea în interiorul terenului advers;
când echipa adversǎ comite o greșealǎ;
cǎnd echipa adversǎ este sancționatǎ cu penalizare.
Greșeala
O echipǎ comite o greşeală dacǎ executǎ o acțiune contrarǎ regulilor de
joc (sau le încalcǎ în alt mod). Arbitrii judecă greşelile şi decid
consecințele conform prezentelor reguli, astfel:
dacă două sau mai multe greşeli sunt comise succesiv, numai prima
dintre ele este luată în calcul.
dacă două sau mai multe greşeli sunt comise simultan de adversari, este
socotită DUBLĂ GREŞEALĂ şi faza de joc este rejucată.
Faza de joc și faza de joc finalizatǎ
O fazǎ de joc este o succesiune de acțiuni de joc, care începe în
momentul loviturii pentru serviciu și se terminǎ când mingea este afarǎ
din joc. O fazǎ de joc finalizatǎ este consideratǎ a fi succesiunea de
acțiuni de joc care are ca rezultat câștigarea unui punct de cǎtre una
dintre echipe. Aceasta include și cazul acordǎrii unei penalizari și
pierderea serviciului ca urmare a depǎșirii timpului limitǎ pentru serviciu.
dacǎ echipa la serviciu câștigǎ faza de joc, ea câștigǎ un punct și va
servi în continuare;
dacǎ echipa la primire câștigǎ faza de joc, ea cǎștigǎ un punct și dreptul
de a servi.

PENTRU A CÂŞTIGA UN SET

Un set (cu excepţia celui decisiv - al cincilea) este câştigat de echipa
care obţine prima 25 puncte cu un avans de cel putin două puncte faţă
de echipa adversǎ. În caz de egalitate la scorul de 24 - 24, jocul
continuă până când este realizată o diferenţă de două puncte (26 - 24,
27-25, ...).
PENTRU A CÂŞTIGA MECIUL
Meciul este câştigat de echipa care obţine trei seturi.
În cazul unei egalităţi de 2-2 la seturi, setul decisiv (al 5 - lea) este jucat
până la punctul 15, cu o diferenţă minimă de două puncte între cele
două echipe.
FORFAIT ŞI ECHIPĂ INCOMPLETĂ
Dacă o echipă refuză să joace după ce a fost somatǎ să o facă, ea este
declarată forfait şi pierde meciul cu rezultatul 0 - 3 şi 0 - 25 pentru
fiecare set.
O echipă care, fără justificări valabile, nu se prezintă pe terenul de joc la
ora stabilitǎ, este declarată forfait cu acelaşi rezultat precum cel
menţionat la Regula 6.4.1.
O echipă declarată INCOMPLETǍ, pentru un set sau pentru meci, pierde
setul sau meciul. Echipei adverse i se atribuie punctele sau punctele şi
seturile necesare pentru a câştiga setul sau meciul. Echipa incompletă
păstrează punctele şi seturile câştigate.