Tehnica în jocul de

fotbal
Tehnica jocului de fotbal
Reprezintă ansamblul de deprinderi motrice specifice ca formă și conținut, care
se manifestă după legile activității nervoase superioare și ale biomecanicii, cu
scopul realizării de către jucători a acțiunilor cu și fără
minge necesare acționării și cooperării eficiente, raționale în vederea atingerii
scopului urmărit.
Tehnica se compune din elemente și procedeee tehnice.
Elementele tehnice sunt formele generale motrice cu sau fără minge, specifice
jocului de fotbal:
1. Intrarea în posesia mingii
2. Păstrarea mingii
3. Transmiterea mingii
4. Alergările
5. Săriturile
6. Schimbările de direcție etc.
Procedeele tehnice reprezintă un complex de mișcări ale segmentelor, ce se
execută printr-o succesiune rațională, în scopul realizării eficiente unei
acțiuni întâlnite în timpul meciului:
1. Preluarea mingii cu latul
2. Lovirea mingii cu latul
3. Deposedarea adversarului printr-un atac din față
4. Lovirea mingii cu capul, de pe loc, sau cu un picior înainte etc.
Caracteristicile tehnicii:
1. Tehnica este ştiinţifică, ţinând cont de interdependenţa acesteia cu alte
discipline, cum ar fi, anatomia şi biomecanica, fiziologia, şi de perfecţionarea
permanentă pe baza corelării datelor furnizate de aceste ştiinţe.
2. Tehnica este evolutivă, datorită noutăţilor apărute în realizarea execuţiilor tehnice
din jocul de fotbal. Odată cu dezvoltarea jocului de fotbal în ansamblu, implicit
s-a perfecţionat şi tehnica prin apariţia unor noi procedee şi chiar a unor stiluri
personale de execuţie.
3. Tehnica este accesibilă în special pentru copii şi începători, concretizată în
reducerea suprafeţelor de joc şi a numărului de jucători, regulament simplificat,
minge mai mică şi mai uşoară.
4. Tehnica presupune necesitatea începerii pregătirii timpurii cu referire la
atragerea, selecţia şi pregătirea generală a copiilor la o vârstă fragedă, permiţând
însuşirea corectă a unui număr mai mare de procedee tehnice.
5. Tehnica jocului de fotbal este precisă, fină şi spectaculoasă, în vederea
controlului mingii în condiţii de criză de spaţiu şi timp, de adversitate sporită,
realizând execuţii de excepţie în timpul competiţiilor oficiale.
6. Tehnica este totodată şi dificilă, datorită faptului că mingea trebuie controlată cu
ambele membre inferioare alternativ. Complexitatea tehnicii creşte o dată
cu apariţia adversarului şi cu creşterea vitezei de deplasare şi execuţie cu şi
fără minge.
 Rostogoliri Opriri

Sărituri
Variante de
alergări
Tehnica jocului fără
minge

Ridicări de la
Schimbări de sol
direcție
Căderi
Tehnica jocului cu Intrarea în posesia
minge – elemente mingii
tehnice

Păstrarea mingii

Transmiterea
mingii
 Deposedarea Protejarea
de minge mingii
Preluarea
mingii

Tehnica jocului cu
Aruncarea minge – procedee Conducerea
mingii de tehnice mingii
la margine

Lovirea Lovirea
Mișcări
mingii cu mingii cu
înșelătoare
capul piciorul
Preluarea mingii:
 Cu latul
 Cu șiretul plin
 Cu exteriorul
 Cu interiorul
 Pe coapsă
 Sub talpă
 Cu pieptul
 Cu capul
 Din ricoșare cu abdomenul
 Din ricoșare cu gambele
Deposedarea mingii:
 Prin atac din față
 Prin atac din spate/alunecare
 Prin atac din lateral/alunecare
Protejarea mingii:
 De pe loc
 Din deplasare (prin conducere)
Conducerea mingii:
 Cu interiorul
 Cu exteriorul
 Cu latul
 Cu șiretul
 Cu talpa
Mișcările înșelătoare:
1. Cu trunchiul din poziție statică
2. Cu trunchiul din deplasare
3. Cu piciorul din poziție statică
4. Cu piciorul din deplasare
5. Cu capul (cu privirea)

Lovirea mingii cu piciorul:

1. Cu interiorul
2. Cu exteriorul
3. Cu latul
4. Cu șiretul plin
5. Cu șiretul exterior
6. Cu șiretul interior
7. Cu călcâiul
8. Cu șpițul
9. Cu genunchiul
10. Din drop (demi-vole)
11. Din vole
Lovirea mingii cu capul:
 De pe loc, cu un picior în față
 De pe loc, cu picioarele pe aceeași linie
 Spre lateral
 Spre înapoi
 Din alergare
 Din săritură pe un picior
 Din săritură pe ambele picioare
 Din plonjon

Aruncarea mingii de la margine:

 De pe loc
 Cu elan
Tehnica jocului portarului

Poziția
Înaltă/Medie/Joasă
fundamentală

Deplasările în Porniri/opriri, cu pas încrucișat/adăugat, alergări înainte/înapoi, schimbări

teren de direcție, sărituri, căderi/ridicări

Fără plonjon/cu plonjon: din făță (pe jos/ diferite înălțimi), din lateral (pe
Prinderea mingii jos/diferite înălțimi)

Blocarea mingii La picior

Din drop
Boxarea mingii De pe loc sau din săritură, cu o mână sau cu două
Din săritură cu elan și din plonjon, cu o mână sau cu două

De pe loc/ din săritură/ din plonjon – cu o mână sau cu ambele

Devierea mingii

Cu o mână, prin lansare pe jos

Cu o mână, prin aruncare pe deasupra umărului
Repunerea Cu o mână, prin lansare laterală
mingii ăn joc Cu o mână, prin rotarea braţului
Cu două mâini, prin aruncare pe deasupra capului
Cu piciorul de pe sol-de pe loc, din rostogolire
Cu piciorul din demi-vole
Cu piciorul din vole
Tehnica jocului fără minge

În timpul desfășurării jocului de fotbal un jucător are mingea în posesie

sau intervine asupra ei foarte puțin timp. Cea mai mare parte a timpului
regulamentar de joc, jucătorii efectuează o serie de forme generale
motrice (specifice
jocului de fotbal prin modul cum ele sunt executate), în care mingea
lipseşte:
1. alergări (cu faţa, cu spatele, cu paşi adăugaţi, cu paşi încrucişaţi etc.,
în funcţie de adversari, de coechipieri şi de minge);
2. schimbări de direcţie foarte frecvente (în contextul în care fazele de
joc se succed cu o frecvenţă foarte mare într-o multitudine de
succesiuni, diferite
3. căderi (specificitatea acestora este dată de relaţia cu adversarul direct
şi cu mingea);
4. ridicări de la sol
5. sărituri, opriri, întoarceri, rostogoliri specifice fotbalului (prin fazele
de joc desfăşurate pe toată suprafaţa terenului şi cauzate de
caracteristicile acestuia).
Surse bibliografice:
1. https://www.academia.edu/6470734/Fotbal_Tehnica_si_tactica_jocului_de_fotbal_Curs_de_baza
2. https://www.slideshare.net/mickysima/fotbal-curs-debaza-13518583