Curs 11_ Tactica individuală în jocul de volei

Tactica individuală

În jocul de volei, există o tactică individuală care se manifestă în execuţia fiecărui procedeu
tehnic, acesta căpătând conţinutul tactic, care este specific fiecărui jucător.
Execuţia unui procedeu tehnic, izolat, este de regulă făcută numai în afara jocului în anumite
etape de instruire. În momentul exersării acestui procedeu în cadrul unor complexe de execuţie sau
în cadrul jocului, faptul că jucătorul este obligat să finalizeze procedeul în relatie cu alţi jucători -
proprii sau adversari - acesta, procedeul, capăta un conţinut tactic. De aici şi necesitatea ca toate
procedeele tehnice simple, care se execută aproape în totalitate în condiţii identice numai izolat de
joc, în anumite etape de instruire, să poata fi executate in conditii de joc sau apropiate de joc, când
acestea işi pierd caracterul de execuţie invariabilă datorită situaţiilor concrete de joc care impun
variaţii de ritm, intensitate, poziţii dezechilibrate, întreruperi ale execuţiei unui procedeu şi
continuarea acţiunii folosind altul etc., şi se transformă din procedee simple în procedee complexe.
Trebuie menţionat că la baza tacticii individuale, deci a conţinutului tactic a procedeelor
tehnice, stă participarea mentală a jucătorului, priceperea (pricepere tactică) care, orientată de
desfăşurarea jocului, impune execuţiilor tehnice conţinutul tactic pentru fiecare procedeu, conţinut
tactic fără de care orice sportiv este limitat în acţiunile pe care le întreprinde. În felul acesta bagajul
tactic individual creşte, sportivul căpătând un repertoriu mai vast de exprimare.
Pentru că fiecare jucător, se exprima tactic atât în relaţie cu jucătorii din propria echipă, cât şi
cu adversarii, putem spune deci ca tactica individuală stă la baza tacticii colective reprezentând
suportul acesteia.
Tactica individuală reprezintă o serie de actiuni individuale coordonate mental, deci
constient, de către un iucător în relatie de colaborare cu proprii jucători si orientată în lupta cu unul
sau mai mulţi adversari (Drăgan Aurel, 2002)

Tactica individuala in atac

Tactica individuală în atac include acţiunile întreprinse de fiecare sportiv privind elementele
tehnice ale atacului, serviciul ridicarea şi lovitura de atac, concretizată prin procedeele tehnice specifice
fiecărui element (serviciul de sus din fata plutitor, ridicarea înainte din săritură, lovitura de atac
procedeu drept etc.).
Continutul tactic al fiecărei acţiuni este dat de anumiti parametri pe care jucatorul îi poate include
în repertoriul propriu. În esenţă, aceştia sunt aceaşi, dar sunt aplicaţi diferit de către fiecare jucător,
dîndu-ne posibilitatea să apreciem gradul de manifestare a cunoştintelor tactice individuale privind fiecare
procedeu tehnic.
În esenţă, parametrii ce scot în evidenţă aspectele de materializare ale tacticii individuale sunt:

Pentru serviciu:
- varietatea intensităţii lovirii mingii cu care se execută serviciul;
- varietatea traiectoriei cu care se trimite mingea în terenul advers;
- varietatea schimbărilor distanţei faţă de fileu şi zona în care se trimite serviciul;
 - varietatea utilizării anumitor procedee de serviciu;
- varietate în trimiterea serviciului pe o zona descoperită sau la un jucător mai puţin pregătit;
- varietate în utilizarea serviciului în funcţie de condiţiile atmosferice şi ale mediului
inconjurător.
Pentru ridicare:
- constanţă în ridicare;
- varietate în schimbarea direcţiei de ridicare;
- varietate în utilizarea ridicării de pe sol şi din săritură;
- varietate în utilizarea ridicării cu diferite traiectorii;
- varietate în mascarea ridicării cu execuţia unui procedeu de atac;
Pentru lovitura de atac:
- varietatea utilizării procedeelor de atac;
- varietate în utilizarea direcţiilor de finalizare;
- varietatea utilizării intensităţii în finalizare;
- utilizarea blocajului în finalizare;
- varietatea utilizării vitezei în finalizare;
- varietatea utilizării distanţei faţă de fileu pentru finalizare;
- varietatea schimbării punctului de lovire.

Tactica individuală in apărare

Aşa cum s-a precizat în cadrul sistematizării, tactica individuală în apărare cuprinde acţiuni
privind preluarea din serviciu, preluarea din atac (recuperarea), blocajul individual, autodublajul,
plonjonul şi preluarea din plasă.
Apreciem ca şi pentru elementele apărării, conţinutul tactic este dat de anumiţi parametri
care materializează repertoriul propriu de cunoaştere. Vom încerca să prezentăm care sunt aceşti
parametri şi cum pot fi sesizati şi apreciaţi:

Preluarea din serviciu:

- aprecierea intensităţii serviciului în funcţie de procedeul de serviciu;
- aprecierea traiectoriei serviciului;
- aprecierea locului unde va fi transmisă mingea în funcţie de distanţa de la care se
serveşte;
- impunerea orientării serviciului pe direcţia convenabilă de preluare.

Preluarea din atac (recuperarea):

- aprecierea direcţiei de atac;
- aprecierea intensităţii loviturii de atac;
- aprecierea vitezei cu care va fi trimisă mingea de către atacant;
- aprecierea locului unde va fi trimisă mingea de către atacant, în funcţie de procedeul de
atac utilizat, de distanţa de la care se execută atacul şi punctul de la care se loveşte mingea.

Pentru blocajul individual:

- sincronizarea săriturii proprii cu acţiunea de atac a adversarului;
- intuirea direcţiei pe care va fi trimisă mingea de către atacant;
 - aprecierea vitezei braţului de lovire a atacantului;
- aprecierea distanţei de la care se execută lovitura de atac;
- aprecierea înălţimii sau punctul de lovire, de la care va ataca adversarul;
- menţinerea unei distanţe optime faţă de fileu;
- intuirea acţiunii de joc "bloc-aut", în vederea retragerii mâinilor de la blocaj.

Pentru autodublaj:
- intuirea intenţiei de a plasa a atacantului advers;
- aprecierea distanţei la care va cădea mingea, în vederea respectării zonei proprii de
interventie.

Pentru plonjon:
- recuperarea să fie făcută în spaţiul de joc cu înălţime optimă, pentru a putea fi
fructificată în construcţia de atac;
- intrarea într-o noua acţiune a jucătorului, ce a executat
plonjonul, să se facă în tirnp util (rapid)

Pentru preluarea din plasă:

- aprecierea distanţei la care va reveni mingea din plasă;
- recuperarea să fie făcută în spatţul de joc, cu înălţime optim pentru a putea fi fructificată în
construcţia atacului;
- intrarea într-o nouă acţiune a jucătorului ce a executat preluarea din plasă (cu sau fără
plonjon) să se facă în timp util (rapid).