Tactica: definiţie, principii, forme de atac şi apărare

Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi colective organizate, coordonate unitar şi

raţional, atât în apărare cât şi în atac, în limitele regulamentului de joc şi al corectitudinii, în vederea
obţinerii victoriei, valorificând calităţile jucătorilor proprii, precum şi lipsurile adversarului, cu alte
cuvinte, succesiunea şi dinamica în acţiunile jucătorilor impuse de jocul în sine ( totalitatea fazelor şi
variantele de aşezări în teren, cu ajutorul cărora acţionează fiecare jucător sau echipă, atât în atac cât şi în
apărare. ( Miu Ştefan)
Tactica se prezintă ca un ansamblu de acţiuni individuale şi colective (2-3 sau mai mulţi jucători).
În ceea ce priveşte locul de desfăşurare a acţiunii, tactica se poate realiza în: faţa propriei porţi, la
mijlocul terenului, în faţa porţii adverse.
Modalitatea de exprimare a tacticii se realizează atât în atac (posesia mingii, organizarea acţiunilor
ofensive, finalizare) cât şi în apărare ( tactica de împiedicare a adversarului să finalizeze, deposedarea
acestuia de minge).
Tactica este împărţită în: generală – cuprinde toate acţiunile de joc individuale şi colective pentru
apărare şi atac; specială – cuprinde maniera specifică de a acţiona şi rezolva sarcinile de joc în momente
şi condiţii particulare.
Principiile generale ale tacticii
- trecerea rapidă din apărare în atac şi din atac în apărare
- concentrarea asupra tuturor acţiunilor de joc pe durata acestuia
- efectuarea acţiunilor la momentul potrivit şi fără greşeli
- dezvoltarea simţului anticipativ în atac şi apărare
- crearea superiorităţii numerice atât în atac cât şi în apărare
- colaborarea în cadrul echipei şi determinarea adversarului să greşească

Principiile speciale pentru atac

- păstrarea mingii în posesia echipei în scopul finalizării
- principiul jocului în adâncime
- principiul câştigării de spaţii în terenul advers
- principiul mobilităţii, al schimbării ritmului şi părţilor de joc
- principiul improvizaţiei sau schimbării atunci când adversarul a descoperit intenţiile
atacanţilor
- principiul lărgirii frontului de atac ( desfacerea apărării)

Principiile speciale pentru apărare

- principiul asigurării contra jocului în adâncime al adversarului şi îndepărtării acestuia
- principiul întârzierii atacului advers
- principiul echilibrului numărului de jucători în apărare faţă de numărul de atacanţi
- principiul orientării apărării pe zonele şi direcţiile de atac ale adversarului
- principiul controlului retragerii-folosirea tatonării

I. Tactica în atac- reprezintă succesiunea necesară şi distinctă a acţiunilor individuale şi colective

întreprinse de jucătorii aflaţi în atac şi relaţiile dintre ei, de la intrarea în posesia mingii până la finalizare
sau deposedare.
II. Tactica colectivă pentru atac- reprezintă folosirea principiilor de atac şi a regulilor după
care acţionează echipa, atunci când toţi jucătorii colaborează între ei, acţionând împotriva apărării
adverse.
 III. Tactica colectivă pentru apărare- reprezintă folosirea principiilor şi a regulilor de
colaborare dintre doi sau mai mulţi apărători, cu scopul întârzierii/opririi/destrămării acţiunilor de atac ale
adversarului pentru înlăturarea pericolului de a primi gol.

Fazele atacului
Faza I – intrarea în posesia mingii şi trecerea din apărare în atac (în zonele 1 şi 2 ale terenului)
Faza II – pregătirea şi desfăşurarea atacului (zonele 2 şi 3 ale terenului)
Faza III – finalizarea atacului (zona 4 a terenului)

Fazele apărării
Faza I – pierderea mingii şi lupta pentru recuperare
Faza II – replierea rapidă, organizarea apărării şi lupta pentru recuperare
Faza III – organizarea apărării imediate, lupta pentru recuperarea mingii şi apărarea porţii

Formele atacului
- contraatacul- este acţiunea care se desfăşoară instantaneu, cu viteză şi precizie spre poarta
adversă prin transmiterea mingii direct spre coechipieri aflaţi în poziţii cu şanse mari de a înscrie.
- atacul rapid – se realizează prin 2-3 pase, transmise direct pe direcţia porţii adverse, spre
coechipieri cu şanse mari de a înscrie.
- atacul poziţional – se realizează prin pase realizate de mai mulţi jucători, aşteptându-se cea mai
bună soluţie de a ataca poarta, prin trimiterea mingii spre coechipieri aflaţi într-o poziţie favorabilă de a
înscrie.
- atacul cu circulaţie de minge şi jucători – se realizează prin diferite pase între jucători şi prin
demarcări/ încrucişări, care fac ca sistemul de apărare al echipei adverse să cedeze, realizându-se o
situaţie clară de a marca.

Formele apărării
- apărarea om la om – reprezintă marcajul strict realizat de fiecare apărător la fiecare atacant aflat
într-o zonă de apărare a echipei adverse. Apărătorul intervine în joc ori de câte ori mingea ajunge la
atacant, încercând să-l deposedeze sau să intercepteze mingea.
- apărarea combinată – se acoperă o suprafaţă mai mare de teren. Datorită caracterului colectiv,
apărarea este mult mai mobilă putându-se adapta în funcţie de acţiunile de atac ale atacanţilor.
- apărarea în zonă – fiecărui apărător îi corespunde o zonă de din teren. Rolul apărătorilor este de
supraveghea acţiunile atacanţilor care se află în zona lor şi în funcţie de situaţia de joc să-şi ajute
coechipierii din zonele apropiate; să intervină doar atunci când aceştia atacă poarta cu sau fără minge.
Poziţia lor este de expectativă, cu un plasament bun, ei intervin asupra adversarului când pot să-i
deposedeze de minge sau să le intercepteze mingea.

SISTEMATIZAREA TACTICII

TACTICA

ATAC APARARE
 
Faze – intrarea in posesia mingii si trecerea – pierderea mingii si lupta pentru recuperare;
din aparare in atac;
 – replierea rapida, organizarea apararii si lupta
– pregatirea si desfasurarea atacului; pentru recuperare;

– finalizarea atacului; – organizarea apararii imediate, lupta pentru

recuperare si apararea portii;

– contraatacul;
– apararea om la om;
– atacul rapid;
Forme – apararea zona;
– atacul pozitional;
– apararea combinata;
– atacul in circulatie de minge si
jucatori;

COLECTIVE:
COLECTIVE:
– pasa;
– schimbul de adversari;
– schimbul de locuri (incrucisarile);
– marcajul dublu;
– un-doi-ul;
– pressing-ul;
Actiuni INDIVIDUALE:
INDIVIDUALE:
– demarcajul;
– marcajul;
– depasirea individuala;
– tatonarea;
– deplasarea pe pozitie viitoare;
– recuperarea mingii;
– loviturile libere;

–  lovitura de incepere;

–  loviturile libere –  directe si indirecte;

–  corner-ul;
Momente fixe
–  aruncarea de la margine;

–  lovitura de pedeapsa;

–  mingea de arbitru;

Sistem de joc – variante pentru atac; – variante pentru aparare.