ATACUL ÎN SUPERIORITATE NUMERICĂ

Reprezintă o situaţie tactică frecvent întâlnită în

desfăşurarea jocului de baschet, mai ales în faza de finalizare a
contraatacului. Rezolvarea ei impune o serie de sarcini cu
caracter tactic, determinate de relaţia 2x1, 3x1 sau 3x2, 4x3
după cum urmează:

Atacantul cu minge:
─ forţează prin dribling, pe drumul cel mai scurt şi în cea mai
mare viteză, atacarea coşului;
─ dacă nu este oprit de un apărător, finalizează atacul prin
aruncare din apropierea coşului;
─ numai în cazul în care apărătorul atacă decisiv, pasează
coechipierului demarcat;
─ după pasă preia sarcinile de jucător fără minge

Atacantul fără minge:

─ ocupă plan şi culoar diferit faţă de atacantul cu minge caută să
atragă asupra sa atacantul cu minge;
─ dublează ofensiv sau defensiv atacantul cu minge;
─ participă la recuperare;
 Atacul "2 contra 1"

Ideea de bază în rezolvarea acestui atac o constituie

atragerea apărătorului la marcajul atacantului cu mingea.
Atacantul 1 driblează deplasându-se spre coş. Intrat în zona
de mare periculozitate din apropierea coşului el va fi atacat
de apărătorul A care va încerca oprirea lui din acţiune,
moment care va coincide cu execuţia unei pase către
coechipierul său 2, aflat în acţiune de dublaj ofensiv şi care
va finaliza atacul aruncând din apropierea coşului. Cei doi
atacanţi (1 şi 2) vor circula ocupând planuri şi culoare
diferite.
Atacul "3 contra 2"

Acest atac, pentru a avea eficacitate va trebui să fie purtat pe

mediana terenului, jucătorul cu minge(1) driblând în mare
viteză cu direcţie de coş. Coechipierii săi (2 şi 3) îl dublează
ofensiv sau defensiv, ocupând planuri şi culoare diferite.
Apropiindu-se de zona de mare periculozitate din
apropierea coşului, apărătorul A, ieşind din dispozitivul
defensiv, îl opreşte pe 1 din dribling. Această împerechere în
relaţia atacant-apărător îi va scoate pe A şi 1 din atacul "3
contra 2". Pasa executată către atacantul 3 complet demarcat şi în situaţia
de a finaliza dintr-o foarte bună poziţie faţă de coş îl va determina pe celălalt
apărător (B) să-şi părăsească plasamentul iniţial şi să-l atace decisiv.
Atacantul 2 rezolvă această situaţie de atac "2 contra 1" prin pasa
executată lui 2 în apropierea coşului, care va finaliza acest atac în
superioritate numerică.
 Desfăşurarea atacului în superioritate numerică "3 contra 2" prezintă mai
multe variante determinate de modul în care acţionează cei doi apărători:
a. În cazul în care cei doi apărători(A şi B) rămân în marcajul jucătorilor care
îl dublează pe atacantul cu minge(1), acesta îşi continuă driblingul
pătrunzând şi finalizând în apropierea coşului.
b. Dacă cei doi apărători (A şi B) vor încerca închiderea culoarului de
pătrundere spre coş a jucătorului 1, acesta are posibilitatea de a pasa
celui mai bine plasat dintre coechipierii săi de la dublaj.
c. În situaţia când cei doi apărători (A şi B) folosesc manevre de "hărţuire"
retrăgându-se în apărarea coşului şi, prin plasamentul lor îi închid
culoarele de pasare către coechipierii de la dublaj (2 şi 3), atacantul 1 are
posibilitatea ca, executând o oprire din dribling la nivelul liniei de aruncări
libere, să execute o aruncare la coş din săritură, fiind complet demarcat.

Componentele combinaţiei:

Situaţia tactică de atac în superioritate numerică îşi găseşte rezolvarea

prin folosirea eficientă a principalelor elemente tehnice ale jocului: driblingul,
pasa şi aruncarea la coş din alergare sau săritură , integrate în acţiunile
individuale solicitate: demarcaj, depăşire, dublaj şi finalizare în condiţiile
jocului de relaţie ce precede finalizarea atacului.
Exerciţii:
• 2-3 jucători apărători marchează atacanţi imaginari. Antrenorul aruncă la
coş, iar cei 3 jucători acţionează instantaneu: jucătorul care intră în posesia
mingii îi lansează pe ceilalţi care pleacă pe contraatac;

• acelaşi exerciţiu, desfăşurat în funcţie de situaţiile dictate de antrenor:

dublu dribling, paşi, aruncare nereuşită etc;
• 2 jucători atacanţi pasează mingea în apropierea spaţiului de restricţie iar
3-4 jucători aflaţi în apărare caută să intre în posesia mingii. Imediat ce
unul din ei intră în posesia mingii, ceilalţi aleargă pe contraatac devenind
vârfuri de contraatac;
• acelaşi exerciţiu cu retragerea jucătorilor în apărare;

• 3x2 pe tot terenul. Atacanţii greşesc intenţionat, apărătorii lansează

contraatacul. Cei doi jucători cere au pasat devin apărători.

Prin aceste exerciţii se realizează următoarele condiţii de desfăşurare ale

contraatacului:
 educarea capacităţii de anticipare;
 utilizarea culoarelor de desfăşurare a contraatacului;
 oportunitatea acţiunilor;
 adâncimea circulaţiei de minge şi de jucători;
 dublarea.
 În faza următoare a exersării, jucătorii care pierd posesia mingii
acţionează în calitate de apărători. La început unul din ei se retrage pentru a
apăra coşul iar celălalt rămâne pe loc, apoi unul se retrage iar celălalt
împiedică lansarea contraatacului determinând jucătorii atacanţi să
folosească intermediarii ş.a.m.d.
Odată cu retragerea apărătorilor sub coş, devine necesară aplicarea atacului
supranumeric. Cele mai des întâlnite situaţii de atac în superioritate
numerică sunt 2x1 şi 3x2.
În atacul în superioritate numerică sunt necesare respectarea următoarelor
reguli:
Atacul 2x1
 ameninţă şi atacă oportun coşul prin orice acţiune ofensivă;
 plasează-te în aşa fel încât să nu aglomerezi coechipierul şi nici să nu acorzi
un plan favorabil jucătorului apărător.

Atacul 3x2 - idem atacul 2x1, în plus apare regula:

 atacării coşului pe centru.
După realizarea acestei etape putem folosi unele exerciţii care perfecţionează
lansarea contraatacului în prezenţa adversarului:
• joc 3x2, 4x3, 5x4;
• joc 3x3 fără dribling;
• joc 3x3 cu aplicarea unui sistem de contraatac;
• joc şcoală 5x5:
─ contraatac reuşit = 4 puncte;
─ sunt valabile numai punctele înscrise pe contraatac;
─ după contraatac finalizat se mai acordă un atac poziţional.
Exerciţii
● Jucătorii la centrul terenului, având minge primul,
ale treilea, al cincilea, al şaptelea etc, jucător. Primul
jucător cu mingea execută dribling - aruncare la coş
din dribling, cel de-al doilea jucător plecând în spatele
acestuia şi realizând dublajul ofensiv recuperarea.
După aruncare şi recuperare, jucătorii revin la coada
şirului, inversându-şi rolurile.
● Perechi - contraatac cu pasă lungă la vârful de contraatac. După pasă,
jucătorul sprintează pentru recuperarea mingii şi aruncă la coş în cazul
unei aruncări la coş ratate.
● Joc de relaţie 2x2, 3x3 pe jumătate de teren:
 extrema dublează acţiune de depăşire sau de pătrundere a
fundaşului;
 fundaşul dublează acţiunile ofensive ale extremei;
 pivotul dublează acţiune de depăşire sau pătrundere a extremei.
 TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE

Constatându-se, din practică, că balanţa dintre cantitatea de muncă alocată

acţiunilor de apărare şi cantitatea de muncă alocată acţiunilor de atac, înclină în
favoarea celei de-a doua, profesorilor le revine sarcina de a face un echilibru între
aceste două compartimente.
Aceasta se poate realiza prin:
─ selecţionarea, prelucrarea sau imaginarea unor exerciţii de apărare cât mai
atractive;
─ utilizarea multor exerciţii sub formă de întrecere (care să creeze un climat de
afirmare a personalităţii jucătorului apărător);
─ lămurirea jucătorilor asupra faptului că acţiunile de apărare sunt rezultatul gândirii
tactice;
─ alcătuirea unor exerciţii cu conţinut tactic de atac şi apărare în paralel.
Acţiunile tactice colective elementare de apărare se bazează pe principiile
apărării şi constituie suportul moral al echipei.
Primele noţiuni de apărare (combinaţii) se transmit elevilor (jucătorilor) încă din
primele lecţii ale învăţării combinaţiilor de atac sau a acţiunilor individuale.
Succesiunea combinaţiilor tactice de apărare la nivelul echipelor şcolare este
următoarea:
 alunecarea;
 închiderea pătrunderilor;
 apărarea în inferioritate numerică;
 triunghiul de săritură;
 schimbarea de adversar;
 flotarea;
 aglomerarea;
 evitarea blocajului.
 Momentul învăţării acţiunilor tactice colective în apărare se suprapune
cu începutul perfecţionării acţiunilor de tactică colectivă elementară în
atac.
Din punct de vedere metodic, crearea condiţiilor favorabile însuşirii acestor
combinaţii de apărare urmează cele trei etape, cunoscute de la combinaţiile
de atac (prezentate anterior):
• condiţii izolate de joc;
• condiţii apropiate de joc;
• condiţii de joc.
Prima etapă de pregătire neavând deosebiri esenţiale de la o combinaţie la
alta, o vom trata în general (valabilă pentru toate combinaţiile).

1.Pregătirea fizică
Din punct de vedere fizic, acţiunile tactice de apărare solicită următoarele
calităţi:
• viteza de reacţie şi deplasare;
• rezistenţa în regim de viteză, în regim de lucru specific (poziţie
fundamentală, joc de picioare şi lucru de braţe);
• îndemânarea (latura preciziei mişcărilor în spaţiu şi timp) în
colaborare cu partenerul;
• forţa în picioare (detenta) pentru triunghiul de săritură.
Aceste calităţi vor fi dezvoltate prin următoarele mijloace:
• jocuri de mişcare;
• exerciţii nespecifice(care dezvoltă rezistenţa şi viteza), circuit,
intervale, cu repetări;
• exerciţii specifice de deplasare, schimbări de direcţie, opriri bruşte,
sărituri etc.
2.În etapa pregătirii tehnice se vor perfecţiona elementele de mişcare în teren
şi anume:
─ poziţia fundamentală şi deplasările prin pas adăugat şi alergare laterală;
─ opririle şi schimbările de direcţie;
─ săriturile şi piruetele.
La început se vor perfecţiona izolat şi apoi în structuri de procedee.

3.Din punct de vedere al pregătirii tactice individuale se vor perfecţiona:

─ marcajul jucătorului cu minge, fără minge, marcaje speciale;
─ deposedarea adversarului de minge (smulgerea - apucarea);
─ intercepţie, capacul şi urmărirea la panou.
 ALUNECAREA

ALUNECAREA este combinaţia care favorizează deplasările în acţiunea de

marcaj atacantului direct. Este o combinaţie specifică apărării om la om, se
foloseşte frecvent în jocul de baschet datorită suprafeţei mici de joc, care
provoacă adesea blocaje pasive, stânjenind circulaţia apărătorului atacantului.

RECOMANDARI

Menţineţi permanent privirea de ansamblu asupra jocului şi în principal

asupra coechipierilor şi adversarilor apropiaţi

Apărătorul atacantului cu minge

 Apropie-te cât mai mult de adversar atunci când sesizezi intenţia acestuia de
a trece pe lângă un coechipier.
 Nu te lăsa blocat.

Apărătorul atacantului fără minge

 Anunţă-ţi coechipierul când observi că adversarul tău intenţionează
să ajute un atacant (blocaj, încrucişare).
 Înlesneşte trecerea apărătorului atacantului cu minge şi fii gata să
reacţionezi pentru ajutor.
 Nu-ţi neglija adversarul propriu.
Exerciţii şi formaţii pentru învăţarea alunecării:
• Jucătorii pe 1/2 de teren se deplasează în poziţie fundamentală, efectuând
marcaj la un jucător imaginar; se vor evita ciocnirile prin apropierea sau
depărtarea de atacantul imaginar.
• Idem folosind obiecte: scaune, mingi medicinale care sunt plasate pe
teren reprezentând atacanţii.

• Jucătorii aşezaţi pe două şiruri; jucătorul A trece odată prin spatele

jucătorului B, odată prin faţă, marcând un adversar imaginar

• Idem pe perechi.
 Doi atacanţi - doi apărători fără minge; atacanţii execută
schimb de locuri (încrucişare), apărătorii alunecare.

încrucişare pe perechi sau în formaţie fără minge şi

cu minge.

• Doi atacanţi execută blocaj, doi apărători alunecare pentru evitarea

blocajelor.
• Joc 2x2, 3x3 fără minge; în atac demarcaj, schimbări de locuri, încrucişări,
blocaje.
• Idem cu minge.
• Joc 5x5 pe ½ de teren, cu temă. Alunecarea aplicată corectă şi oportun,
aduce un punct echipei.
 ÎNCHIDEREA CULOARULUI DE PĂTRUNDERE

Este mai corespunzător a se numi această acţiune "închiderea culoarului de

depăşire".
Închiderea pătrunderii este o acţiune de barare a drumului de acces către coş a
atacantului scăpat de sub supravegherea apărătorului direct (coechipier). Ea se
realizează prin apropierea a 2 apărători de atacant, în vederea micşorării
culoarului de pătrundere.

RECOMANDARI

 Anticipează acţiunea atacantului cu minge apropiat.

 Închide brusc culoarul de pătrundere pentru a determina „surpriza".
 Împiedică o aruncare la coş sau o eventuală pasă şi permite
coechipierului să-şi preia atacantul.
 Retrage-te rapid la adversarul propriu. Nu-ţi neglija adversarul propriu.
Exerciţii pentru învăţarea închiderii culoarului de depăşire în condiţii
apropiate de joc şi de joc:
● Jucătorii aşezaţi pe 3 şiruri execută deplasări laterale cu
joc activ de braţe şi picioare.
● apărători şi un atacant cu minge care driblează spre coş;
apărătorii încearcă închiderea depăşirii prin deplasare
laterală şi ducerea braţelor oblic înainte sus; apărătorii
vor sta în scară
• Doi atacanţi care execută "dă şi du-te" şi doi apărători care execută
închiderea culoarului de pătrundere; apărătorul jucătorului care pasează
angajează se va plasa în lateral şi puţin în spatele apărătorului
pătrunzătorului şi va încerca să-l deposedeze de minge.

• încadrarea combinaţiei în sistemul de apărare om la om; atacul execută

pătrunderi, depăşiri, "dă şi du-te" şi aruncări de la semidistanţă; apărarea
execută închiderea pătrunderilor şi urmărire la panou.
 APĂRAREA ÎN INFERIORITATE NUMERICĂ

APĂRAREA ÎN INFERIORITATE NUMERICĂ este situaţia tactică în care un

număr mai mic de apărători, faţă de numărul atacanţilor, încearcă să
satisfacă cerinţele apărării. In literatura de specialitate această acţiune se
întâlneşte şi sub denumirea de apărare împotriva depăşirii numerice.
O importanţă deosebită în apărarea în inferioritate numerică o are retragerea
în apărare pe drumul cel mai scurt, pentru a apăra coşul, până se întorc în
apărare ceilalţi coechipieri.
Apărarea în inferioritate numerică este situaţia cea mai des întâlnită în
apărare în cadrul tuturor sistemelor.
Cele mai frecvente situaţii sunt:
 un apărător şi doi atacanţi;
 doi apărător şi trei atacanţi;
 trei apărător şi patru atacanţi;
Sarcinile apărătorilor aflaţi în inferioritate sunt:
 Apărarea coşului şi întârzierea atacului;
 Marcaj la jucătorul cu minge;
 Dirijarea atacanţilor cât mai departe de coş;
 Oprirea jucătorului care driblează;
 Plasament pe culoare şi planuri diferite;
 Ieşire la jucătorul care aruncă la coş;
 Dublarea marcajului şi urmărirea la panou.
În situaţia un apărător şi doi atacanţi, .sarcina apărătorului este de a se plasa
pe linia mediană a coşului, la jumătatea spaţiului de 3" şi de a apăra coşul. în
funcţie de direcţia atacului, apărătorul va căuta să se plaseze între adversarul
cu minge şi coş, fără să părăsească spaţiul de 3". în cazul când atacanţii sunt
mai departe de coş, apărătorul va căuta să se plaseze pe aceeaşi linie cu ei
pentru a stânjeni pasarea mingii în bune condiţii şi a încerca interceptarea ei.

În situaţia doi apărători şi trei atacanţi, apărătorii se vor aşeza în scară, cel
avansat va fi de partea atacantului aflat în posesia mingii, iar al doilea se va
aşeza în aşa fel încât să poată supraveghea pe ceilalţi doi atacanţi fără
minge şi să dubleze în permanenţă pe coechipier.

În situaţia trei apărători şi patru atacanţi, apărătorii se vor

aşeza în triunghi (cu baza spre coş) în apropierea spaţiului
de 3". Apărătorul cel mai apropiat de atacantul cu minge
va căuta să stânjenească pe acesta, iar ceilalţi doi
apărători se vor plasa căutând să menţină triunghiul de
apărare
La apărarea în inferioritate numerică, un rol important îl are jocul de braţe şi
picioare, deplasările cu pas adăugat şi alergare laterală şi ritmul de
deplasare al apărătorilor. Jucătorii apărători nu trebuie să acţioneze decisiv,
ci vor schiţa fente de ieşire la un atacant şi deplasare la celălalt (se foloseşte
tactica de hărţuire).

In metodica învăţării apărării în inferioritate numerică se va acorda atenţie

etapei pregătirii fizice - viteza de reacţie, de deplasare şi de execuţie,
rezistenţa în regim de viteză - şi a pregătirii tehnice.
Exerciţii pentru învăţarea apărării în inferioritate numerică:

De la linia de centru, doi atacanţi execută pase în doi

din deplasare. Apărătorul se retrage în zona de sub
coş (pe linia mediană a coşului cu joc activ de
picioare şi lucru de braţe, căutând să întârzie
acţiunea atacanţilor. Apărătorul nu va ieşi decisiv şi
nici nu se va apropia prea mult de jucătorul posesor
de minge.
Trei atacanţi şi doi apărători aşezaţi în scară; apărătorii prin joc activ de
picioare şi lucru de braţe vor căuta să apere spaţiul de sub coş, vor fi
atenţi la dublaj, nu vor acţiona decisiv, ci vor efectua un marcaj de
hărţuire cu numeroase fente de ieşire spre atacant.

Joc 2x1 şi 3x2 cu temă pentru jucătorii din atac care vor executa acţiuni
individuale (pătrunderi, depăşiri, aruncări la coş). Apărătorii vor încerca
să rezolve situaţiile de depăşire numerică.
 TRIUNGHIUL DE SĂRITURĂ

TRIUNGHIUL DE SĂRITURĂ este o combinaţie tactică în care trei

dintre cei mai apropiaţi jucători aflaţi în apărare faţă de panou în
momentul aruncării îşi părăsesc adversarii pentru a forma în apropierea
coşului o zonă, de forma unui triunghi, în care în urma blocajelor
defensive individuale, nu permit pătrunderea adversarilor şi sar pentru
prinderea mingii ricoşate din panou.
În desenul alăturat se observă că în momentul aruncării la coş de către
jucătorul 3, apărătorii C, E şi D realizează blocaje defensive individuale
după care participă împreună la recuperarea mingii.
Numărul de jucători din apărare care participă la recuperarea defensivă
poate varia în funcţie de situaţia concretă din teren în momentul
aruncării la coş şi de asemenea în funcţie de numărul jucătorilor din atac
care participă la recuperarea ofensiv.
 SCHIMBAREA DE ADVERSAR

SCHIMBAREA DE ADVERSAR este o combinaţie tactică de apărare prin care

doi apărători colaborează preluând reciproc atacanţii care au reuşit să se
demarce, în urma unei combinaţii sau acţiuni individuale. în general
schimbarea adversarilor se recomandă atunci când un atacant periculos (de
obicei în posesia mingii) nu este marcat, în acel moment şi se află într-o
situaţie favorabilă de a întreprinde acţiunea finală. Pentru anihilarea unei
combinaţii tactice de atac se vor avea în vedere următoarele:

Apărătorul care este blocat:

 Evită blocajului prin alunecare;
 Urmăreşte adversarului direct;
 Strecoară-te pe lângă blocaj;
 În cazul în care eşti blocat, schimbă adversarul.

Apărătorul al cărui atacant efectuează blocajul:

 Atrage atenţia coechipierului prin semnal auditiv;
 Urmăreşte acţiunea şi dacă este posibil alunecă printre coechipier şi
adversar;
 Dacă coechipierul este blocat, aşteaptă demarcarea atacantului,
 Anunţă schimbarea şi preia-l în marcaj direct.
Învăţarea schimbării de adversar presupune cunoaşterea la un nivel
satisfăcător a:
• marcajului jucătorului cu şi fără minge;
• marcajele speciale;
• alunecarea.
Exerciţii şi formaţii pentru învăţarea schimbării de adversar în condiţii
apropiate de joc şi condiţii de joc.

• Jucătorii pe perechi (atacanţi-apărători) sunt dispuşi pe 2 şiruri. Atacanţii

execută încrucişări, apărătorii schimb de adversari
• Doi apărători şi două şiruri de atacanţi; atacanţii execută blocaj,
apărătorii execută schimbare de adversar.
• Jocuri 2x2, 3x3, 4x4, 5x5 pe ½ de teren cu aplicarea schimbării de
adversar. Atacanţii acţionează pentru aplicarea temelor de apărare;
ritmul de execuţie al combinaţiilor este mai lent la început.
 FLOTAREA

FLOTAREA se realizează prin retragerea temporară a

apărătorului de adversarul său direct (care nu are mingea
şi se găseşte în teren, mai departe de posesorul de minge)
în vederea întăririi apărării unei suprafeţe de joc în care se
poate concentra atacul advers datorat prezenţei unui
atacant periculos, fie prin înălţimea lui, fie prin nivelul
pregătirii lui tehnico-tactice. Atunci când atacantul
apărătorului care "flotează" reprimeşte mingea, el va
reveni în marcajul normal al acestuia.

Apărătorii ai căror atacanţi sunt mai depărtaţi de minge

(B şi D), se vor retrage de la adversarii lor direcţi,
"flotând" în acoperirea zonei din apropierea coşului
pentru a-i stânjeni jocul jucătorului pivot 5 cât şi
eventualele acţiuni individuale pe care le poate
întreprinde atacantul 1, cu minge. Apărătorii atacanţilor
1 şi 5 execută un marcaj activ, fiind asiguraţi împotriva
unor eventuale depăşiri.
"Flotarea" poate avea un caracter temporar - atunci când este executată
de apărătorii care, în faza dată, se găsesc mai depărtaţi de minge şi, odată
cu revenirea mingii în posesia adversarului lor direct, revin la marcaj
direct, precum şi un caracter permanent - atunci când se efectuează de la
un atacant mai slab în acţiunile ofensive, care circulă mai puţin şi nu este
eficace în aruncările la coş de la distanţă şi semidistantă.
 AGLOMERAREA

AGLOMERAREA este o combinaţie tactică defensivă, mult asemănătoare

"flotării", în care apărătorii a doi sau trei atacanţi îşi urmăresc permanent,
însă de la o distanţă mult mărită, adversarii direcţi în deplasările lor, fără a
părăsi o zonă bine determinată din apropierea coşului, în scopul întăririi
apărării acestei zone. Ori de câte ori adversarul direct al unuia dintre aceşti
apărători care "aglomerează" pătrunde în suprafaţa din apropierea coşului,
el este preluat în marcaj activ de apărătorul său.
Aglomerarea reprezintă o combinaţie prin care sunt adaptate la specificul
apărării om la om, reguli ale sistemului de apărare în zonă, plasamentul
jucătorilor care "aglomerează" fiind determinat de circulaţia mingii
manevrate de adversari. Se pare că această combinaţie nu mai este folosită
decât de echipe al căror nivel de pregătire este ceva mai scăzut.
METODICA ÎNVĂŢĂRII TACTICII COLECTIVE DE ECHIPĂ