Semnele convenţionale în jocul de volei

 Profesor, antrenor, instructor

 Jucător (faţa este zona goală)

 Drumul jucătorului

 Pasa (Traiectoria mingii)

 Pasa de control (pasa deasupra capului)

 Lovitura de atac

 Locul de unde pleacă mingea

 Mingea

 PIasa

 Intoarcerea jucătorului (rotarea)

 Blocaj

 Enumerarea acţiunilor :

 a - 6 pasează la 2
 b - 4 simulează atacul
 c - 2 pasează pentru 3
 d - 3 il ocoleşte pe 4
  e - 3 atacă
 f - 2 dublează atacul lui 3
 g - 6 dublează atacul lui 3

I Exerciţii pentru iniţierea, fixarea şi consolidarea LOVITURII DE ATAC

1. Aruncarea şi prinderea mingii cu braţele întinse deasupra capului pentru

obişnuirea lovirii ei la punctul maxim al săriturii şi menţinera momentului de
plutire;
2. Învăţarea elanului pe semne trasate cu creta; la început cu un pas, apoi cu doi
paşi;
3. Executarea elanului- a bătăii; a elanului, bătăii zborului şi aterizării cu şi fără
lucrul braţelor;
4. Exerciţii de lovire a mingii din pase diferite în funţie de traiectorii şi unghiuri;
5. Din stînd cu picioarele pe bancă, la plasă, lovitură de atac din minge aruncată;
6. Atac cu pas în afara fileului, cu faţa spre un perete;
7. Lângă fileu, profesorul arunca mingea la 3 m, unde vine jucătorul din zona 4, de
lănga fileu, pasează profesorului, care o ridică şi acesta atacă;
8. Jucătorii sînt aşezaţi pe teren ca în figura 1 (sau în alte poziţii, în funcţie de
scopul urmărit), jucătorul din zona 2 pasează mingea în zona 4, de unde se
execută lovitura de atac (minge plasată) pe diagonala scurtă. Jucătorul care a dat
pasa trece de partea opusă a plasei, se retrage la 3 m preia mingea din atac, o
trimite spre un partener, care îi pasează şi execută o lovitură de atac;

Fig 1

9. Lovitură de atac din minge pasată spre un jucător de la plasă, de către unul care
nu execută lovitura de atac. Alt jucător trimite mingea cel care dă pasa pentru
atac; (fig2)

Fig 2

2
 10. Pe perechi faţă în faţă la 5-6 m distanţă, ţiinerea mingii sus în faţă în mâna opusă
braţului îndemânatic, lovirea mingii şi trimiterea ei în podea către partener;
11. Acelaşi exerciţtiu cu aruncarea mingii în faţa braţului de lovire;
12. Cu două mingi de oină ( în ambele mâini), săritură de pe loc sau cu elan la plasă;
aruncarea mingii cu braţul neîndemânatic peste plasă, după care urmează
imitarea propriu zisă a atacului prin aruncarea mingii din mâna îndemânaticâ
(exerciţiu este indicat pentru a obişnui pe jucător să aducă ambele braţe în sus
precum şi de a acţiona braţul de atac cu viteză maximă);

II Exerciţii pentru iniţierea, fixarea şi consolidarea SERVICIULUI DE SUS

1. Lovirea mingii cu palma spre podea; degetele răsfirate, flexate, încheietura

pumnului moale, degetele şi palma iau forma mingii;
2. Lovirea minii cu palma spre podea mai puternic,în aşa fel încât mingea să sară
până la înălţimea umerilor;
3. Din poziţia fundamentală înalta, braţul neîndemânatic (stângul) întâi oblic spre
înainte, cu palma în sus mingea pe palmă, în aşa fel încât să fie în dreptul
umărului braţului care loveşte mingea, aruncarea mingii în sus, în aşa fel încât să
cadă pe palmă;
4. Din aceeaşi poziţie, ducerea mingii cât se poate de sus, în faţa braţului
îndemânatic, menţinerea ei la punctul maxim, lovirea cu palma braţului
îndemânatic;
5. Din aceeaşi poziţie, aruncarea mingii, lovirea ei cu palma braţului îndemânatic,
oprirea mingii cu palma stângă (cea care a aruncat mingea);
6. Execuţia serviciului, la perete pe care este trasată o linie paralelă cu solul, la
2 cm înăltime;
7. Doi executanţi faţă in faţă- se execută serviciul de la unul la altul;
8. Executarea serviciului peste plasă începând de la 6 m, mărind progresiv distanţa
faţă de plasă, până se ajunge în spaţiul de serviciu;
9. Executarea serviciului: într-o jumătate a terenului, într-o treime, într-o zonă;
10. Stînd cu faţa la perete sau la plasă (distanşa 5 -6 m) cu mingea ţinută în palma
braţului îndemânatic; lovirea mingii urmărind traiectoria de zbor.
11. Stînd de o parte şi de alta a plasei ( la 6-8 paşi de plasă ) , executarea serviciului
peste plasă din minge aruncata.

III Exercitii pentru iniţierea, fixarea şi consolidarea BLOCAJULUI

1. Din poziţia fundamentală, deplasări laterale stânga, dreapta, cu sărituri şi

ducerea braţelor sus pentru blocaj.
2. În coloană cîte doi, jucătorii se deplasează în jurul terenului; la semnalul
profesorului se grupează şi execută o săritură ca pentru blocaj;

3
3. Sărituri la blocaj fără minge, la fileu, mai întâi de pe loc, apoi cu deplasare, cu
pas adăugat în jurul fileului;
4. Un jucător se deplasează cu mingea pe lângă fileu şi execută atac cu
autoridicare, în timp ce în terenul opus un alt jucător execută blocaj;

5. Doi jucători ţin mingile deasupra marginii superioare a fileului, in zonele 4 şi 2 din
terenul A, alţii, pe două şiruri, în terenul B, execută blocaj la minge ţinută (fig 3).

Fig 3

6. Pe doua scări fixe, la distanţa de 3 – 4 m, se aşează câte o minge, în golul din

scară, unde pe rând fiecare elev execută de 8 – 10 ori blocaj cu deplasare la
dreapta şi la stânga.
7. Simularea săriturii la blocaj, luând mingea medicinala mică prinsă de scara fixa.
Acest exerciţiu este foarte util pentru obişnuirea cu retragerea braţelor de
deasupra marginii superioare a fileului dupa efectuarea blocajului;
8. Stând pe un scaun, cu palmele de deasupra fileului, formând un blocaj,
profesorul recomandă elevilor de pe partea cealaltă a fileului să execute o
săritură la blocaj, în doi, de pe zonele 4 şi 3. Cel din zona 4 trebuie să atingă cu
palma mâna dreaptă a profesorului, iar cel din zona 3 palma stângă. Acest
exerciţiu se utilizează pentru obişnuirea elevului cu aşezarea regulamentară a
palmelor deasupra fileului;
9. Trei jucători execută pase la fileu, iar în terenul opus alţi trei efectuează blocaj în
doi, ori de câte ori mingea ajunge pe zona 4 a terenului advers, în rest se
execută blocaj individual. Acelaşi exerciţiu, jucătorii efectuând blocaj individual ori
de câte ori mingea, pasată de cei trei din terenul opus, se găseşte in dreptul lor
şi blocaj în doi, ori de câte ori unul din jucătorii care pasează efectuează un pas
de contol;
10. Jucătorii, aşezaţi unu după celălalt în zonele 6 ale ambelor terenuri, execută pase
înainte peste fileu, după care se deplasează, la inceput numai în partea dreaptă,
apoi şi spre stânga, spre fileu, executând săritură la blocaj, la mingea atacată cu
autoridicare de către un ajutor;
11. Aşezaţi pe două şiruri, faţă în faţă, paralele cu fileul în apropierea liniei de 3 m,
jucătorii execută pase înainte, după care se grupează câte doi în zona 3 şi sar la
blocaj, la mingea ţinută de un partener în terenul opus;
12. Aşezat pe zona 6, profesorul pasează jucătorului din zona 3, care ridică mingea
către cel din zona 4; acesta atacă, după aceea se deplasează lângă jucătorul din
zona 3, executând cu acesta un blocaj, rămâne în zone trei pentru pasare, iar cel
din această zonă se deplasează în zona 2 unde execută încă un blocaj colectiv.

4
 Jucătorul, care se afla iniţial în zona 2, se deplasează prin spatele profesorului la
urma şirului de atacanţi din zona 4;

13. În coloană, câte unu din zonele 4 ale ambelor terenuri, jucătorii pasează către
zonele 3, unde se află câte doi ridicători care, după pasarea mingii împreună cu
jucătorul atacant, se deplasează în zona 2, unde efectuează blocaj la mingile
atacate de cei din terenul opus (fig 4);

Fig 4

14. Din zona 6 a terenului A, profesorul, având mai multe mingi, aruncă mingea către
jucătorul din zona 3. Ridicătorul din această zonă execută pase înainte sau pe
spate, atacanţii din aceaste zone execută lovitura de atac ori de câte ori primesc
mingea, iar în terenul B, doi din cei trei jucători, de preferinţă în ordinea în care
vor juca în echipă, efectuează blocaj în doi (fig 5).

Fig 5

5
IV Jocuri şi ştafete

1. ŞTAFETA CU CONDUCEREA MINGII DE VOLEI

Participanţii se împart în 2 – 4 echipe egale, aşezate în coloană câte 1, cu primii din
fiecare echipă pe linia de centru, cu o minge de volei la picioare. În faţa echipelor, pe
linia de fund, se află câte o minge medicinală. La semnalul de începere primii din
fiecare echipă pornesc cu mingea în dribling multiplu, înconjură prin dreapta mingea
medicinală din faţa echipei lor şi revin prin acelaşi procedeu. Când ajung în
apropierea următorului coleg prind mingea cu două mâini şi o dau acestuia, după
care se aşează în spatele coloanei sale. Următorul când a primit mingea pleacă pe
acelaşi traseu, cu aceleaşi sarcini şi în acest fel jocul continuă până când primul
primind mingea de la ultimul coleg o ridică deasupra capului, semn că echipa sa a
sfârşit jocul. Echipa care a terminat mai repede primeşte un punct. În final câştigă
întrecerea echipa cu mai multe puncte.
REGULI:
 schimbul de mingi să se facă în spatele liniei de plecare cu mingea dată din mână în
mână;
 la pierderea controlului mingii în dribling, acesta se reia de pe locul unde sa greşit;
 variantele la acest joc pot fi alcătuite prin schimbarea procedeului de conducere a
mingii cu:
 dribling multiplu (baschet) cu mâna stângă sau dreaptă;
 drbling aerian cu două mâini;
 dribling aerian cu o mână, dreaptă sau stângă.

2. Jocul se desfaşoară pe un teren de 5 X 5 m în diagonală. Fiecare jucător îşi

6
 asigură suprafaţa de teren. Câştigă jucătorul care va obţine 2 din 3 sau 3 din 5
seturi. Mingea se loveşte de 3 ori consecutiv (fig 6). Din punct de vedere teoretic se
dezvoltă mişcarea în teren (apărare) a jucătorilor din zonele 1. În ceea ce priveşte
tehnica se antrenează serviciul, pasa, lovitura de atac.
OBS: Serviciul se execută cu procedeul preferat, în zona 1. Prelucrarea lui se va efectua
numai cu două mâini de jos, iar corectarea pasei a doua cu două mâini de sus.
Lovitura de atac se antrenează din pase departe de plasă, pe diagonala mare.
La recomandarea antrenorului bătaia pentru lovitura de atac se poate efectua şi din
linia I.
Fig 6

3. CINE PASEAZĂ MAI MULT TIMP MINGEA CU A TREIA PASĂ PESTE PLASĂ
Participanţii, în număr de 20, se împarte în două echipe. La rândul lor, fiecare
echipă se împarte în două şi se răspândeşte pe terenul de volei, de o parte şi de alta
a plasei. În acest fel în fiecare câmp de joc se va afla jumătate dintr-o echipă şi
jumătate din cealaltă (fig 7). Una din echipe primeşte o minge de volei pe care
trebuie s-o paseze între membrii ei, cu obligaţia ca după două pase într-un câmp de
joc a treia să fie peste plasă, la un coechipier. Cealaltă echipă caută să intercepteze
mingea şi să continue ea jocul. Câştigă în final echipa care reuşeşte să paseze mai
mult timp cumulat mingea.

Fig 7

REGULI:
 a treia pasă peste plasă;
 nu este voie să se îmbrâncească sau să se incomodeze adversarul la trimiterea
mingii peste plasă;
 nu este permis să se deplaseze cu mingea în mâni;
 este interzis să se ţină mingea în mâini mai mult de 3 s;

7
  la aruncarea mingii afară din teren, aceasta trece la adversar;
 mingile care ating plasa rămân în joc;
 mingea aruncată în plasă trece la echipa adversă.

4. MINGEA LA PERETE
De la 4 – 8 m distanţă de perete, distanţă marcată pe sol, se trimite consecutiv
mingea în perete, căutând ca fiecare participant să efectueze un numaă cât mai mare
de execuţii într-o anumită unitate de timp (2 – 4 min). Fiecare participant îşi numără
singur execuţiile de la semnalul de începere până la cel de încetare. Se poate urmări şi
realizarea recordului grupei pe anumite distanţe de aruncare. Variantele la acest joc
pot fi realizate prin precizarea procedeului de trimitere a mingii în perete după
posibilităţile colectivului. Exemple:
 aruncată cu una sau două mâini, de sus sau de jos;
 lovită cu o mână de sus sau de jos;
 lovită cu două mâini de sus sau de jos;

5. Jocul se desfăşoară pe suprafeţe de teren diferite. Câştigă jucătorul care obţine2

din 3 sau 3 din 5 seturi. Fiecare jucător loveşte mingea de 3 ori consecutiv (fig 8). În
ceea ce priveşte tactica se dezvoltă mişcare în teren, atac şi apărare a jucătorilor din
zonele 2 şi 1 şi plasamentul în apărare. Tehnic se antrenează serviciul, pasa, lovitura
de atac.
OBS: Serviciul se execută în procedeul preferat, în zona haşurată. Prelucrarea lui se
efectuează cu două mâini de jos(obligatoriu pentru jucătorul din zona 1) , iar pasa a
doua cu două mâini de sus. Lovitura de atac se antrenează din pase aproape şi
departe de plasă, pe diagonale. La recomandarea antrenorului se poate reduce
numărul de pase, admiţându-se pentru jucătorul din zona 1 lovitura de atac şi cu
bătaie din linia I. Acest joc se poate utiliza şi pentru jucătorii din zonele 5 şi 4,
menţinându-se aceleaşi indicaţii.
Fig 6

6. Jocul se desfaşoară pe o suprafaţă de 5,50 X 9 m, conform regulamentului.

Câştigă echipa care obţine 2 din 3 sau 3 din 5 seturi. Tactic se urmăreşte executarea
mişcării în teren, apărare şi atac a 2 jucători din linia a II-a (zonele 1 şi 5) şi
plasamentul în apărare. De asemenea, tehnic se antrenează serviciul, pasa şi lovitura
de atac (fig 7).

8
OBS: Serviciul se execută cu procedeul preferat, în zona haşurată. Prelucrarea se
efectuează cu două mâini de jos, iar corectarea pasei a doua se face cu două mâini
de sus. Lovitura de atac se execută din pasă departe de plasă, pe culoar sau
diagonală. La recomandaţia antrenorului, bătaia loviturii de atac se poate face şi în
linia I.
Fig 7

7. APĂRĂTORUL CETĂŢII
Jucătorii în număr de 4 – 8 , se dispun într-un cerc cu raza de 3 – 5 cm, având o
singură minge de volei. În mijlocul cercului se află “cetatea” formată dintr-o piramidă
de 4 mingi ( trei lipite de sol şi a patra deasupra) (fig 8 ). Tot în interiorul cercului se
află jucătorul care are sarcina de a apăra cetatea. Jucătorii de pe cerc, pasând
mingea de volei, vor încerca în momentul prielnic ca aruncând-o să dărâme cetatea.
Apăratorul va căuta să se interpună pe direcţia mingii pentru a-şi apăra cetatea. În
cazul în care cetatea a fost dărâmată, locul apărătorului este luat de cel ce a efectuat
aruncarea din afara cercului. Se consideră învingător cel care a reuşit să stea mai
mult timp în funcţia de apărător. Raportat la posibilităţile colectivului, aruncarea
mingii poate fi limitată cu una sau două mâini, apărarea cetăţii făcându-se cu braţele
şi picioarele sau numai cu unele din ele.

Fig 8

8. Un jucător se află într-un teren, iar coechipierul lui în celălalt (fig 9). Jocul se
dispută în diagonală, pe respectivele suprafeţe de teren, după cum urmează: mingea
este pusă în joc de unul din jucătorii echipei A care va servi jucătorului din echipa B
aflat vizavi. Jucătorul B preia serviciul şi este obligat să pasesze peste plasă, în
diagonală, coechipierului care, la rândul lui, fie că execută atacul în terenul advers,
unde se află cel de al doilea jucător al echipei A, fie că pasează, în diagonală,
coechipierului din celălalt teren. Acesta execută atacul la adversar (în zona

9
 jucătorului din echipa A care a servit). În continuare se joacă conform
regulamentului. Serviciul se va executa din spaşiile prevazute în figură, de aceiaşi
jucători, până la sfârşitul setului. În setul urmator vor servi ceilalţi doi jucători.
Câştigă echipa care obţine 2 din 3 sau 3 din 5 seturi. Din punct de vedere tactic se
dezvoltă mişcarea în teren, atac şi apărare, a celor doi jucători din linia I, atacul din
pasa venită de la adversar şi autodublarea. În ceea ce priveşte tehnica se antrenează
pasa, lovitura de atac şi blocajul.
OBS: Atacul se poate executa din pase date de coechipierul aflat în cealaltă parte a plasei
în diagonală. În joc normal se antrenează însă lovitura de atac din pasă venită de la
adversar. La indicaţia antrenorului se poate servi şi de pe linia de fund, cu condiţia
ca adversarul să nu trimită mingea din prima pasă în terenul jucătorului care a servit.
Fig 9

9. LUPTA ŞCOLARĂ CU MINGI DE VOLEI

Colectivul se împarte în două echipe egale, ce se aşează faţă în faţă, în afara
terenului de volei, după liniile laterale. În interiorul terenului, la 2 m de liniile laterale
se trasează alte linii paralele, denumite linii de ţintă (fig 10). La mijlocul distanţei
dintre cele două echipe se află o minge de baschet sau fotbal care va trebui, prin
lovire cu mingile de volei, să fie trimisă peste linia de ţintă a adversarului. În această
situaţie echipa respectivă câştigă un punct şi jocul se reia prin împărţirea egală îmtre
cele două echipe a mingilor de volei şi aşezarea mingii mari (baschet sau fotbal) la
mijloc. În final câştigă echipa care a realizat, în unitatea de timp anunţată, mai
multe puncte.
REGULI:
 aruncarea cu mingea de volei să fie executată din afara terenului, fără a călca
liniile laterale;
 aruncarea mingii va fi stabilită de profesor prin unul din următoarele procedee:
a) cu o mână de sus;
b) cu două mâini de la piept.

Fig 10

10
 10. CINE EXECUTĂ MAI MULTE PASE
Pe perechi, la distanţe egale, faţă în faţă, aşezate în spatele unor linii paralele sau
bănci de gimnastică. Fiecare pereche cu o minge de volei va încerca la semnalul de
începere să realizeze un număr cât mai mare de prinderi – aruncari – până la
semnalul de încetare. Prinderile şi aruncările vor fi efectuate prin procedeul
stabilit, care poate fi : cu o mână sau două de sus sau de jos. Se acordă puncte
acelei perechi care a realizat de fiecare dată numărul cel mai mare de execuţii; în
final va câştiga perechea cu numărul cel mai mare de puncte. Distanţa dintre
jucătorii fiecărei perechi va fi stabilită în funcţie de posibilităţile colectivului şi
cerinţele procedeului de aruncare.

11. Jocul se desfaşoară pe toată suprafaţa terenului, în diagonală. Cine obţine 3 din
5 sau 4 din 7 seturi câştigă (fig 11). Mingea este pusă în joc de jucătorul echipei B,
care serveşte. Jucătorul din echipa A de pe zona 5 preia serviciul şi pasează
coechipierului din zona 4, care atacă sau pasează peste plasă – în diagonală –
coechipierului care execută atacul în terenul echipei B. Serviciul se execută de
aceeaşi doi jucători, prin rotaţie, până la sfârşitul setului. În setul următor vor servi
ceilalţi doi coechipieri din spaţiile de serviciu precizate în figură. Tactic jocul
urmareşte dezvoltarea mişcării în teren, atac şi apărare; plasamentul în apărare;
dublajul în atac şi apărare; autodublarea. În ceea ce priveşte tehnica se antrenează
serviciul, pasa, lovitura de atac şi blocajul individual.
OBS: Atacul se poate executa şi din pase date de coechipierul aflat de cealaltă parte a
plasei în diagonală. În joc normal însă se antrenează lovitura de atac din pasă
venită de la adversar. La indicaţiile antrenorului se poate juca la început fără lovitura
de atac.
Fig 11

12. SUVEICA CU MINGEA DE VOLEI PESTE PLASĂ

11
 Participanţii se împart în 2 – 5 echipe egale, a câte cel puţin 5 jucători. La rândul ei,
fiecare echipă se împarte în două, de o parte şi de alta a plasei, în coloană câte unul
pe linia de 3 m (fig 6). Primii din partea stîngă a plasei din fiecare echipă primesc
câte o minge de volei. La semnalul de începere aceştia, trimiţând mingea peste
plasă, la primul coechipier din coloană, aleargă pe sub plasă prin dreapta lui şi se
aşează după ultimul coleg aşteptându-şi din nou rândul la joc. Din această parte a
terenului joacă din nou mingea când îi vine rândul, trece pe sub plasă în primul teren
la spatele echipei şi când primeşte mingea aici o ridică deasupra capului, semn că
echipa lui a terminat jocul.Echipa care a terminat prima primeşte un punct. În final
echipa cu cele mai multe puncte câştigă întrecerea.
Fig 6

REGULI:
 Trimiterea mingii peste plasă să se facă numai prin procedeul stabilit şi numai din
spatele liniei de 3m;
 Variante la acest joc pot fi realizate prin schimbarea procedeului de trimitere a
mingii peste plasă cu:
a. aruncarea cu o mână de sus sau de jos;
b. aruncarea cu două mâini de sus sau de jos;
c. lovirea cu două mâini de sus sau de jos;

Bibliografie :

Vasilescu L., Stănculescu V., Trofin E., Grigorescu S., Grigorovici S., Surugiu V
Antrenament.Exercitii.Jocuri , Editura Uniunii de cultură fizică şi sport, Bucuresti, 1966
Balaiş F., Îndrumatorul instructorului de volei, Editura Sport – Turism, Craiova, 1975
Păcurariu A., Iacob I., Curs de volei , Editura Univ.”Al. I. Cuza”Iaşi, Iaşi, 2004
Ghenade V., Volei sub formă de joc , Editura Stadion, Bucuresti, 1971

12